Adrian Bisca-Pentru a Fi Alesul 5.0 10

3
ADRIAN BÂSCĂ PENTRU A FI ALESUL Albatrosul zăcea la picioarele tale, ucis. Cu fiecare pasăre ucisă mă apropiam de esenţa zborului. Acest mit trebuia să înceteze. Pentru ca noi să putem zbura, păsările trebuiau să moară. Şi eu am fost alesul! Am făcut altar din picioarele tale fără să-ţi privesc faţa (fără să te mai întreb dacă accepţi sau nu). Arcul sfânt a fost adus de departe, de acolo de unde apele se adună într-un singur punct. Mai ucid o pasăre şi cel ce mă ajută ţi-o pune la picioare. Indiferentă la suferinţa ei, îi priveşte ultima zbatere. Trebuie să ucid esenţa zborului, ca o idee fixă mă urmăreşte acest gând. E poate un blestem. Ce-o fi gândind pasărea în timpul căderii? Căderea absolută? Aş vrea să stau la picioarele tale, o, pasăre rănită! Să mă ucizi cu o simplă apăsare de picior. — Hei, Ad, mai avem multe? — Cred c-au mai rămas câteva! Să le căutăm! Urcuşul spre cel mai înalt pisc mi s-a părut uşor. Indiferent, am strivit o floare de colţ în timp ce prietenul meu o privea cu extaz. Am râs, probabil fals, pentru că acesta m-a privit contrariat. Deşi nu era cazul, am zis câteva cuvinte: — Nu s-a întâmplat nimic, să mergem! A dat din umeri nedumerit şi am pornit. A câta oară în acest timp! Am trecut câteva punţi care se legănau ameninţătoare, dar care, totuşi, nu s-au rupt. La început am fost mândru – eu eram alesul. Apoi am început să mă plictisesc. Întindeam arcul cu un gest mecanic şi săgeata nu-şi greşea ţinta niciodată. A greşit-o totuşi de două ori. Dar păsările, deşi săgeata nu le-a atins, s-

description

vbv

Transcript of Adrian Bisca-Pentru a Fi Alesul 5.0 10

Adrian Bisca

ADRIAN BSC

PENTRU A FI ALESUL Albatrosul zcea la picioarele tale, ucis. Cu fiecare pasre ucis m apropiam de esena zborului. Acest mit trebuia s nceteze. Pentru ca noi s putem zbura, psrile trebuiau s moar. i eu am fost alesul! Am fcut altar din picioarele tale fr s-i privesc faa (fr s te mai ntreb dac accepi sau nu). Arcul sfnt a fost adus de departe, de acolo de unde apele se adun ntr-un singur punct. Mai ucid o pasre i cel ce m ajut i-o pune la picioare. Indiferent la suferina ei, i privete ultima zbatere. Trebuie s ucid esena zborului, ca o idee fix m urmrete acest gnd. E poate un blestem. Ce-o fi gndind pasrea n timpul cderii? Cderea absolut? A vrea s stau la picioarele tale, o, pasre rnit! S m ucizi cu o simpl apsare de picior. Hei, Ad, mai avem multe? Cred c-au mai rmas cteva! S le cutm! Urcuul spre cel mai nalt pisc mi s-a prut uor. Indiferent, am strivit o floare de col n timp ce prietenul meu o privea cu extaz. Am rs, probabil fals, pentru c acesta m-a privit contrariat. Dei nu era cazul, am zis cteva cuvinte: Nu s-a ntmplat nimic, s mergem! A dat din umeri nedumerit i am pornit. A cta oar n acest timp! Am trecut cteva puni care se legnau amenintoare, dar care, totui, nu s-au rupt. La nceput am fost mndru eu eram alesul. Apoi am nceput s m plictisesc. ntindeam arcul cu un gest mecanic i sgeata nu-i greea inta niciodat. A greit-o totui de dou ori. Dar psrile, dei sgeata nu le-a atins, s-au lovit de stnci, nnebunite de spaim. Atunci am simit o mare satisfacie. Satisfacia de a ctiga fr s nving. Mai urcm? Nu cred s mai fie ceva! Dintr-o scobitur a stncii a ieit o mic pasre care s-a nlat. Am rmas uluit privind-o. Penajul strlucitor mi-a tiat rsuflarea i am luat o nefireasc poziie de drepi, uitndu-m dup ea. M-a trezit un glas rece, lucid pe care parc nu-l recunoteam a fi al prietenului meu. Ce faci, nu tragi? Am ntins mecanic arcul i sgeata a pornit. Cu fiecare clip cu care se apropia de pasre a fi vrut s-o opresc strignd: Sunt totui, om!. O scurt zbatere de aripi i pasrea i-a nceput cderea. Cu ea cdea parc o cea deas peste ochii mei, dei mintea mi-era mai lucid ca oricnd. M-am frecat la ochi i aburul a disprut. A disprut i pasrea nghiit de adncurile neptrunse ale muntelui. Ce bine ar fi fost ca ea s nu cad la picioarele tale! nc o floare de col, poate ultima. Prietenul meu o privete cu mil, apoi o rupe aruncnd-o n prpastie. O floare peste umbra psrii ucise. Dup civa metri am pus piciorul, victorioi, n vrf. i n loc s fiu vesel, tristeea invada sufletul. Cu toate acestea, ncep s m simt uor, foarte uor, aproape a zbura. M simt uor ca o ultim jertf. Razele soarelui dogoresc nemiloase pustiul. E totui aproape de sfrit, gata s cad acolo unde izvorte sperana, unde se termin un orizont i ncepe altul pentru a lumina alte vise ucise n zori. i deodat, o umbr halucinant i mare se apropie zburnd. Vd ochii mrii de spaim ai prietenului meu, ntind arcul i trag Am o senzaie de plutire i cad. Vrful sgeii mi ptrunde din ce n ce mai adnc n inim. M rostogolesc printre colii ascuii de piatr i-mi vine s rd i s plng. De ce oare tocmai eu s fiu alesul? De ce oare? Cad exact n mijlocul grmezii de psri i stric armonia. Simt piciorul tu cum m strivete. i mai vd cteva clipe zmbetul care se pierde ntr-un flfit de aripi. Psrile speriate i iau zborul i tu parc te ridici cu ele. Eu rmn aici jos, pentru a fi alesul.

SFRIT