1

Horea Porumb APELE 109

anul LXI * nr. 7-8 (741-742) * iulie-august 2010

Adrian Popescu PREMIILE SCRIITORILOR 3

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor dinRomânia ºi

Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Ana-Maria Tãut AKTIONSGRUPPE BANATªI EXILUL 4 4 4 4 4

Virgil Lazãr ADRIAN MARINO DIN NOUÎN ACTUALITATE 77777

Florin Balotescu SPAÞIUL POETIC –CÂTEVA AVATARURI 8

Dezbaterile PhantasmaPAOLO BELLINI, MITOPIA 10

Stelian Mândruþ IORGA INEDIT 19

Laurenþiu Malomfãlean ULTIMELE ZVÂCNIRIALE DOUÃMIIªTILOR 21

Elena Butuºinã UMBRE ªI FALEZE 22

Coriolan Horaþiu Opreanu DE LA NAPOCALA CLUS ªI CLUJ-NAPOCA 23

Doina Cetea ORAªUL PIERDUT – PETRA 27

Raul Huluban BOCETE ªI JELANII 30

Nicolae Mareº LUCIAN BLAGA,O CONTRIBUÞIE INEDITÃ 31

*** CENTENAR MIGUELHENÁNDEZ Comentarii ºitraduceri de: Viorel Rujea,Dan Rujea, Aurel Rãu,Dinu Flãmând, CãtãlinaIliescu Gheorghiu,José Carlos Rovira 33

Florin Mihãilescu FIINÞA VISÃTOARE 41

Cronica literarãDoru Pop PASIUNEA DE A SCRIE VORBINDDESPRE MOARTE 43

Ovidiu Pecican CÂMPUL LITERAR 44

Alex Goldiº ÎNTRE FANTASY ªI HORROR 45

Ioan Pop-Curºeu CARTAGINA ÎN LITERATURÃ 47

Ruxandra Cesereanu DE CE PARIEZ PEJULIAN BARNES? 49

Flavia TeocJURNAL PERUGIN (II) 53

Laurenþiu Malomfãlean STILOU, PENEL, OTRAVÃ 54

Andrei Simuþ MICHEL HOUELLEBECQ ªIFICÞIUNEA POST-UMANÃ (I) 55

Titu Popescu PSIHIATRIA POLITICÃ 58

Aurel Rãu ªCOALÃ PRIMARÃ 60

ªtefana Pop-Curºeu UN HALUCINANT ROMANLABIRINTIC 67

Marius Lobonþiu LITERATURA DIGITALÃROMÂNÃ 70

Olga ªtefan ACEASTÃ FRUMOASÃ DECEPÞIE 72

Florina Isache POEZII 77

Marius Conkan ALCOOL, PARADIS ªI MOARTE 78

Virgiliu FloreaION H. CIUBOTARU,LA 70 DE ANI 80

Liviu C. Þîrãu 130 DE ANI DE RELAÞIIDIPLOMATICE SUA-ROMÂNIA 81

ION

H. C

IUB

OTA

RU

Marinella Amico Mencarelli POEZII (traducereºi prezentare de Adrian Popescu) 85

Cristina MoraruMIHAIL BULGAKOV ªIBORIS VIAN 86

Emil Raþiu URIAªUL 90

Viaþa cãrþilorOana Presecan PATRU DECENII ÎN CÃUTAREALUI ELIADE, GÂNDURI DESPRE POEZIE,UN CLUJ AL POEÞILOR 99-100

Lucia Negoiþã ÎN UMBRA POVEªTII MORILORDE VÂNT 100

Ruxandra Bularca SUPRANATURALULPRINTRE NOI, UN FRATE MAI DEªTEPT AL LUIKALAªNIKOV, UN IAªI IMAGINAT 101-103

Suzana Lungu PUZZLE EPISTOLAR,INVITAÞIE LA VERS, POEZIE (CA) PENTRU14 FEBRUARIE 103-105

Ion Buzaºi FERESTRELE BLAJULUI 105

Raul Huluban NICI PREA TANDRU, NICIPREA RECE 106

Eleonora Sava ETNOLOGIE LA TIMPULPREZENT 107

Constantin Cubleºan CONVORBIRI CUPROF. UNIV. OCTAVIAN ªCHIAU (II) 93

Adrian Þion REVIZORUL DE LA CLUJ 113

Viorel Cacoveanu FILE DE UMOR ªI POVESTE 114

Radu Þuculescu FESTIVALUL ATELIER 115

Elena Maria ªorban EUROBAROQUE,FESTIVAL ITINERANT 117

Virgil Mihaiu MUZICÃ BRAZILIANÃ CÂNTATÃDE ROMÂNI LA ICR LISABONA 119

Cãlina Trifan POEZII 98

2 ISSN 0039 - 0852

Redactor ºef: Adrian PopescuSecretar general de redacþie: Octavian Bour

Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihanredactori asociaþi: Virgil Mihaiu, Victor Cubleºan

Consiliul consultativ: Aurel Rãu, Leon Baconsky, V. Fanache, Ion Pop,Gheorghe Grigurcu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Camil Mureºanu,

Nicolae ªarambei, Ion Vlad

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Angela Roman Popescu

steauacj@gmail.com; www.revisteaua.roRevista se gãseºte de vânzare la sediul redacþiei din Cluj, str. Universitãþii nr.1 ºi la Librãria Muzeului

Literaturii Române din Bucureºti. Abonamente se pot face la Uniunea Scriitorilor din România,Calea Victoriei nr.133, Bucureºti (contact: steluta.pahontu@gmail.ro

ºi Dl. Eugen Criºan tel. 0212127988 sau 0727872276)Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

Livius George IleaANGELA ROMAN POPESCU 122

Ruxandra Cesereanu,Victor CubleºanTIFF 2010 123-127

Adolf Born CARICATURI 128

3

Prima decadã a primei luni toridede varã, iunie, a însemnat ºiacordarea premiilor Uniunii Scriitorilorpe 2009. Cum am fãcut parte din juriulde acordare a premiilor, îmi iauîngãduinþa sã fac unele reflecþii peaceastã temã a râvnitelor premii.

Întâi cã juriul de decernare, înfrunte cu preºedintele sãu, criticulCornel Ungureanu, a lucrat pe bazavolumelor deja selectate de cãtre unjuriu de nominalizãri, condus de criticul Dan Cristea.Deci, unele cãrþi, pe care noi le-am fi vrut nominalizate,de pildã volumul de versuri al lui Emilian Galaicu-Pãun, Armele grãitoare, sau cel al lui ªerban Foarþã,ori traducerea din Umberto Saba a lui Dinu Flãmând,nefigurând pe lista titlurilor nominalizate, selectateanterior, nu au mai putut fi incluse în competiþie. Nuera tocmai inutilã o discuþie între jurii, cred. Cei carevor alege în urmãtorii ani, dacã vor mai exista premii,autori, volume, o vor putea face.

La poezie, cum se ºtie, Alexandru Muºina a luatun premiu meritat, pentru noutatea ºi originalitateadiscursului sãu confesiv-minimalist, cu nucleele uneioneste imanenþe, unde pulseazã, paradoxal, misterulunui dincolo pierdut. Nu altceva cultivã, dar altfel,stilistic, fireºte, Constantin Abãluþã, un soi demelancolicã poveste a omului concret, din secolulnostru, care pãºeºte, pe nesimþite, într-o lumefantasticã, sau Mircea Petean, într-o tonalitateenergicã, dialogalã ºi ironicã, tot un demitizant, în fond,pentru ca Mircea Bârsilã sã remitizeze, sãresemantizeze spaþii agreste sau sã deseneze peisajearhaic-câmpeneºti. Toate direcþiile lirice schiþate maisus au desigur îndreptãþirea lor ºi originalitateanecesarã, ele respirã un aer postmodernist, chiarrestaurãrile lirice ale piteºteanului, deoarece vorbimaici despre unele dintre cele mai valoroase volumedin 2009. La festivitatea de premiere de la elegantaFundaþie a regelui Carol I, actuala BCU, minunatrefãcutã, poetul laureat a mãrturisit cã aºteaptapremiul de… 25 de ani.

La prozã, Cristian Teodorescu a convins juriulsã-i acorde premiul pentru Medgidia sa, evocatã cufarmec, roman sui-generis, un poliedru, un mozaiccompus din capitole independente, autonome,publicate de fapt o parte în România literarã. Nicicartea, fermecãtoare altfel, a Ioanei Pârvulescu, nu elipsitã de însuºiri, mai mult, ea trateazã tot o epocãrelativ mai îndepãrtatã, începutul de secol al XIX-lea.Dar sorþii au decis, cum ºtim. Volumul lui CristianTeodorescu, Medgidia, oraºul de apoi, este solid ºiare personaje interbelice bine fixate caracterologic,social, ele participând la scrierea unei istoriitumultuoase, convulsive deseori. Mentaliºtii lui Florin

Manolescu, volum cu o tehnicã arealismului magic-livresc, a fost ºiel remarcat de juriu. Opþiunile aumers spre clasicitatea verificatã,se vede.

Farã probleme a fost câº-tigarea premiului special de cãtreGheorghe Ardeleanu cu cartea sacompactã, bine documentatã,insistent analiticã despreSteinhardt.

Recuzaþii de la premiile Uniuni Scriitorilor, de laNicolae Manolescu, Varujan Vosganian, GabrielChifu, Cassian Maria Spiridon sau Irina Horea, ausimplificat practic opþiunile juriilor. Recuzareaconducerii din cadrul competiþiei a fost un gest onorant.

Eseul ºi critica literarã au scos în prim plan douãnume foarte cunoscute ºi apreciate, Marta Petreu ºiMircea Mihãieº, douã volume mature ideatic, dense.Dacã noutatea perspectivei analitice ºi curajul MarteiPetreu se cunosc, iar despre cartea ei s-a scris mult,Mircea Mihãieº s-a impus printr-o carte la fel de unitarãºi originalã ca perspectivã integratoare. Scorul strânsa demonstrat dificultatea alegerii unui autor care sã iapremiul… Paul Cernat ºi Dumitru Chioaru, meritoriiautori ºi ei, au avut volume, de cronici, care au intratîn competiþie pe bunã dreptate, dar premiul e unul.Dorinþa unor membri ai juriului de a i se acorda premiulde la secþiunea de criticã literarã, istorie literarã, eseu,ingenioasei cãrþi a lui Gelu Negrea, Dicþionarulsubiectiv al personajelor lui Caragiale, A-Z, a fostcontracaratã de argumentul cã volumul e o reeditare.

La traduceri, lupta s-a dat între romanul lui PhilipRoth, Pastorala americanã, transpus de AlexandraColiban, poemele lui Seamus O’Conor, Þara-mlaºtinã, versiunea lui Dan Sociu. Dinu Flãmând nua intrat în competiþie, cu o excelentã tãlmãcire dinUmberto Saba, de la Humanitas, pentru cã nu a fostnominalizat cu aceasta, ci cu Fernando Pessoa,Cartea neliniºtirii, ediþia a doua, deci un cazasemãnãtor cu cel al lui Gelu Negrea. A câºtigat opasionatã traducãtoare a lui Milorad Pavic, Marianaªtefãnescu, traducând Celãlat trup.

Debuturile rãsplãtesc, cum ºtim, un studiu doctdespre Cãlinescu, autorul, criticul Andrei Terianpractic nu a avut probleme, iar un poet totalneconvenþional, Stoian G. Bogdan, cu volumulChipurile, de la Cartea româneascã, beneficiazã depremiul pentru debut.

Premiul naþional i-a revenit octogenarului Al.George, care l-a elogiat, în alocuþiunea sa, peAdrian Marino, pentru acelaºi mod independent dea face critica ideilor, ca al sãu, apoi a vorbit,strãlucitor, despre sarãcie ºi rareori bunã-stare lascriitorii lumii.

ED

ITO

RIA

L

Premiilescriitorilor

Adrian Popescu

4

Date ºi precizãri

Etapele creatoare alemembrilor Aktionsgruppe Banatar putea fi împãrþite în treiperioade. Prima dintre ele esteetapa dintre anii 1972-1975,atunci când autorii eraucunoscuþi sub numele deAktionsgruppe Banat ºiparticipau la cercul literarUniversitas din cadrul Facultãþiide Litere din Timiºoara. Înaceastã perioadã au apãrut înreviste literare precum NeueLiteratur sau Neue BanaterZeitung atât texte individuale,cât ºi texte colective alemembrilor grupului. A douaetapã începe imediat dupã anul1975, când grupul a fostdestrãmat de cãtre Securitate,iar membrii grupului au fostnevoiþi pe viitor sã acþioneze pecont propriu. Majoritatea vo-lumelor individuale de poezieale foºtilor membri AKGB aufost publicate dupã 1975 ºipânã în momentul emigrãrii înGermania, nu însã fãrã maridificultãþi create de Securitate ºiintervenþii – poetic vorbind –sinistre din partea cenzurii. Atreia etapã începe odatã cuemigrarea autorilor în Ger-mania (atunci încã de Vest), însãavând în vedere cã autorii auemigrat în ani diferiþi, deexemplu Rolf Bossert în 1985,Richard Wagner în 1987,Gerhard Ortinau în 1980, ErnestWichner 1975, aceastã etapãîncepe în momente diferitepentru fiecare dinte ei. A treiaetapã cuprinde scrierile auto-rilor publicate în Germania, înlibertate. Majoritatea autorilorau publicat imediat cum auajuns în Germania ºi au gãsitacolo un interes real pentruceea ce aveau ei de spus,pentru varianta lor faþã de ceeace însemna comunismul înRomânia. Aceastã împãrþirereprezintã atât evenimentelesocial-politice care au influenþatliteratura membrilor AKGB, câtºi transformãrile interne ce þinde poezia ºi poetica autorilor.

În ciuda schimbãrilor ºi adiferitelor etape din literaturamembrilor Aktionsgruppe Banat

AktionsgruppeBanat

ºi exilul

Ana-Maria Tãut

existã un fir roºu constant alliteraturii lor, anume raportarea laexperienþa comunismului, la ororilelui ºi ale societãþii româneºti, dedinainte, dar ºi se dupã Revoluþiadin 1989. Autorii, având înGermania posibilitatea de a seexprima liber, au scris în aniiimediat de dupã emigrare, desprecondiþiile în care au emigrat,consecinþele pe care le-au suferitîn urma cererii depuse pentrupaºaport: imposibilitatea de a scrieºi publica texte, deºi oficialcenzura nu mai era reglementatãîn România din 1977.

Un exil forþat

În prezent niciunul dintre foºtiimembri Aktionsgruppe Banat, lafel ca niciunul dintre autorii dingeneraþia lor, nu trãiesc înRomânia. Plecarea lor nu a fostînsã una naturalã, ci o emigrareforþatã. În anii 70 membrii AKGBºi-au asumat alegerea de a nupãrãsi þara ºi de a încerca sãacþioneze aici, sã schimbesocietatea în care s-au nãscut, sãnu o pãrãseascã. La începuturi,ºi-au ales ca scop modificarearealitãþii dictatoriale româneºti prinliteratura lor, pentru ca peste anisã realizeze cã singura opþiuneeste emigrarea. Idealismul ºi

entuziasmul poeþilor au fostdrastic dezamãgite atunci cândaceºtia au realizat cât de departepot merge represaliile Securitãþii,mai ales începând cu a douajumãtate a anilor 70, când dejaprocesul de restalinizare asocietãþii româneºti era în plinãdesfãºurare.

Toþi scriitorii româno-germani aufost determinaþi de cãtrecircumstanþele politice ºi sociale dinRomânia sã pãrãseascã aceastãþarã. Însã exodul minoritãþiigermane din România înspreGermania a început dupã cel de-aldoilea Rãzboi Mondial, în urmapoliticii de vinã colectivã pe care auimpus-o autoritãþile române.Reprezentanþii minoritãþii germane,implicaþi sau nu în politica sauarmata nazistã, au fost deportaþi înmasã în Siberia ºi Bãrãgan. PoetulGerhard Ortinau, membru al AKGBºi printre cei mai talentaþi ºi criticipoeþi ai generaþiei sale, s-a nãscutîn Bãrãgan, în anul 1953, undefamilia sa a fost deportatã peconsiderentul cã aparþin minoritãþiigermane ºi atât.

Tendinþa de a pãrãsi Româniaa continuat ºi pe parcursuldeceniilor urmãtoare. Astfel a fostfãrâmiþatã nu doar o minoritateveche de 900 de ani, precum ceaa saºilor, respectiv de 250 de aniprecum cea a ºvabilor, dar ºi oculturã ºi o tradiþie literarã imposibilde reconstruit.

Autori precum Dieter Schlesakau emigrat în anii 70, urmaþi în anii80 ºi la începutul anilor 90 de cãtretot restul scriitorilor de limbãgermanã din România. Singurulautor româno-german care nu apãrãsit România decât dupãRevoluþie este Franz Hodjak, carea emigrat în 1992.

Emigrarea, pãrãsirea spaþiuluiîn care au acþionat, adaptarea laun nou mediu ºi la o nouã societateau reprezentat toate o traumã,care s-a transformat într-un toposal literaturii membrilor AKGB, darºi al altor scriitori emigranþi dinaceeaºi generaþie sau din generaþiimai vechi. Schimbarea majorã sereflectã imediat în literatura lor. Osimplã privire la titlurile textelor,care au fost publicate la scurt timpdupã emigrare dezvãluie noileproblematici, care au rezultat din

5

aceastã schimbare. Urmãtoareletitluri vorbesc de la sine:Ausreiseantrag (Cerere deemigrare)/ Begrüßungsgeld (Banide întâmpinare), douã povestiripublicate de Richard Wagner înanii 1988, respectiv 1989;Reisende auf einem Bein (Cãlãtoripe un picior) roman publicat decãtre Herta Müller în 1989;Landverlust (Pierdere de þarã)volum de poezii publicat de FranzHodjak în 1993, la un an dupãemigrarea în Germania; Protokolleines Abschieds und einerEinreise (Protocolul unei despãrþiriºi al unei sosiri) publicat de JohannLippet în 1990.

Herta Müller declara într-uninterviu televizat cu referire laproblematica emigrãrii înGermania, cã nici vorbã de obucurie sau o dorinþã cu reflexepatriotarde ale emigrãrii, de onaturaleþe a procesului. Procesulemigrãrii s-a asemãnat maidegrabã cu o dezrãdãcinareforþatã, impusã de cãtre un regimdictatorial, ce a împins individulpânã peste marginea limitelor sale.Toþi membrii AKGB au emigratlegal în Germania, depunând ocerere de emigrare, pentruvalidarea cãreia au aºteptat ani dezile, timp în care li s-a interzis sãpublice, au fost marginalizaþi,terorizaþi psihic ºi fizic de cãtremembri ai Securitãþii. Procesulacesta a fost portretizat în toateaspectele sale schimonosite înpovestirea Hertei Müller DerMensch ist ein großer Fasan aufder Welt (Omul este un marefazan în lume) publicat în Berlin(ulde Vest) în anul 1986 ºi în care ofamilie îºi prostitueazã fiica pentrua facilita obþinerea paºaportului ºiastfel a permisiunii pentruemigrare.

Libertatea ºi urmãrile ei

Imediat dupã sosirea ºistabilirea în Germania autoriiAKGB au început sã acordeinterviuri ºi la scurt timp sã publicecãrþi despre experienþa lor înRomânia comunistã, despretrecerea într-o societatedemocratã, despre pãstrareaidentitãþii în lumea nouã ºi amintirealumii lãsate în urmã. Aceastã falie,

acest salt, s-au dovedit a fi fatalepentru unii dintre ei, ºi aici estevorba de Rolf Bossert care s-asinucis la câteva luni dupã sosireaîn Germania, punând un sfârºitcelui care ar fi putut fi unul dintrecei mai importanþi poeþicontemporani de limbã germanã.Din aceastã rupturã s-au nãscutscrierile de imediat de dupãemigrare. Reflecþiile asupratrecutului ºi asupra contrastelordintre trecut ºi prezent nu sunt însãcaracteristice exclusiv perioadeide dupã emigrare.

Membrii fostei AktionsgruppeBanat, precum ºi alþi autori dingeneraþia lor, au scris dupãemigrare ºi texte nonliterare, eseuripolitice, memorii, studii sociologice.Textele cu privire la adaptarea înnoua þarã, sunt dublate de celeanalitice cu privire la societatea ºipolitica româneascã. Este clarastfel cã dupã emigrare aceºtiautori au rãmas atenþi la situaþia dinRomânia, exprimându-se în scrispe aceastã temã. Richard Wagner,Herta Müller, William Totok, dar ºialþi autori din diferite generaþii aucontinuat sã analizeze societatearomâneascã de dinainte ºi de dupãRevoluþia din 1989. Este evidentfaptul cã angajamentul pe care l-auproclamat înainte de plecarea dinþarã a rãmas actual pentru ei, acestatransformându-se dintr-un anga-jament literar, social sau politic, într-un angajament existenþial faþã de olume din care au fãcut parte, faã deororile social-politice ale istorieioamenilor, care i-a cuprins ºi pe ei.

Scrierile acestor autori cu te-maticã referitoare la societatearomâneascã, ficþionale sau non-ficþionale, aºa cum au experi-mentat-o ei sau aºa cum este eaacum se întind pânã în prezent, iarimaginea României aºa cumreiese ea din aceste texte este unadeparte de a fi flatantã. Din contrã,pe cât de sumbrã, de sinistrã ºi decrudã ar fi imaginea constituitã înaceste cãrþi, pe atât este ea derealistã, de obiectivã, deproaspãtã, în comparaþie cuimaginile oferite de diferiþi politicieni/analiºti/intelectuali români. Ea estelipsitã de cosmetizãri, de minciunimascate de conceptul decorectitudine politicã, nu estecompromisã de tonul complacent

al autovictimizãrii, al autoiertãrii, aluitãrii, al respingerii trecutului.Vehemenþa cu care aceºti autoriatacã problemele trecutului ºi aleprezentului lipseºte vocilorromânilor atunci când fac referirela situaþia lor de atunci ºi de acum.Dincolo de naþionalism, deautoprezervare, de autoamãgire seaflã aceste texte, ale unor oameni,acum strãini României, dar carepar a vedea situaþia mult mai clar,decât mulþi dintre românii de vazãsau de rând sunt dispuºi sã o facã.

Confruntarea cu trecutul

Titlurile câtorva dintre texteleanalitice ale acestor autori vorbescde la sine: Der Sturz des Tyrannen.Rumänien und das Ende derDiktatur. (Prãbuºirea tiranului.România ºi sfârºitul dictaturii) esteo culegere de eseuri politicecoordonatã de Richard Wagner ºiHelmuth Frauendorfer, apãrutã înanul 1990. Un an mai târziuRichard Wagner publicã o altãculegere de eseuri SonderwegRumänien. Bericht aus einemEntwicklungsland (Calea proprieRomânia. Raport dintr-o þarã îndezvoltare). William Totok publicão carte in 1988, la un an dupãemigrare, ce în mod excepþional afost tradusã ºi publicatã ºi în limbaromânã: Constrângerea memoriei.Însemnãri, documente, amintiri(Iaºi 2001). Eseurile Hertei Müllersunt de asemenea extraordinareprin limbaj ºi modalitatea desurprindere a realitãþilor româneºti:Hunger und Seide (Foamete ºimãtase) apare în 1995 ºi DerKönig verneigt sich und tötet(Regele se înclinã ºi ucide),tradusã ºi publicatã ºi în România.Este evident cã autorii AKGB aucontinuat sã trateze trecutul lor dinRomânia atât la nivel literar, cât ºila nivel nonliterar.

Cu toate acestea autorii s-auraportat negativ la denumirea, cares-a încetãþenit în legãturã cu ei,anume cea de autor româno-german. Anton Sterbling propuneîn locul termenului problematicromâno-german, sintagmagermani din România. (AntonSterbling: Am Anfang war dasGespräch. Krämer, Hamburg,2008. P. 23). În ciuda faptului cã

6

este o denumire problematicã, eacontinuã sã fie folositã, pentrucaracterul sãu practic ºicuprinzãtor. Un lucru este însãclar: indiferent de numiri ºidenumiri, odatã cu plecarea ultimeigeneraþii de scriitori de limbãgermanã din România, aceasta apierdut o minoritate importantã, iarunei literaturi specifice i s-a puspunct exact în momentul în careîncepea sã se gãseascã pe sine.

Recent, în urma eliberãriidosarelor Securitãþii la douãzeci deani de la Revoluþie, acestea audevenit accesibile celor filaþi zecide ani în timpul comunismului.Cristina und ihre Attrappe oderWas (nicht) in den Akten derSecuritate steht publicat în 2009sunt reflecþiile Hertei Müller asupradosarului sãu incomplet. Un cazasemãnãtor întâlnim ºi în cazul luiJohann Lippet, care în acelaºi an

publicã: Das Leben einer Akte.Chronologie einer Bespitzelung.Dokumentation.

Atât ultima generaþie de scriitorigermani din România, în care seîncadreazã ºi membrii AKGB, câtºi generaþiile mai vechi aucontinuat sã se raporteze latrecutul lor din România cuprecãdere la politic, la dictaturã.Bagajul lor cultural ºi experienþa lora fost foarte bine primitã înGermania. Autorii au fost publicaþiaproape instantaneu la edituriimportante ºi receptaþi atât de cãtrecritica literarã, cât ºi de public.Majoritatea autorilor au continuatsã scrie, sã publice ºi sã fie citiþi înGermania pânã în ziua de astãzi.În românã s-au tradus foarte puþinedin textele lor literare, de eseurilepolitice nici nu mai încape vorbã.Critica literarã a fost foarte zgârcitãvis-a-vis de acest fenomen, din

motive oarecum lesne de înþeles:puþinele texte traduse nu au pututºi nu pot nici acum sã ofere oimagine completã ºi complexãasupra fenomenului acesteiliteraturi.

Este regretabil cã publiculromânesc este privat de trecutulºi prezentul sãu vãzut prin ochiiacestor autori. Având în vedere cãeseurile sunt altfel construite decâtpoeziile ºi pentru a evita scoatereadin context a unor idei, precum ºipericolul de a prezenta aforismepreþioase, probele de text au fostexcluse din acest text. Rãmâne deaºteptat ºi de vãzut dacã acestetexte mai au vreo ºansã de aajunge ºi la publicul din România,oricât de restrâns ar fi el sau sevor pierde în uitare ºi indiferenþã,spunând astfel tot ce este de spusdespre atitudinea actualã aRomâniei faþã de culturã.

7

Iatã, un nou volum dedicat luiAdrian Marino vede lumina tipa-rului, graþie profesorului univ. dr.Aurel Sasu ºi, desigur, edituriiEikon – Culturã ºi creaþie. Suntem,de fapt, în faþa unui valoros act deculturã care vine sã completezecunoaºterea celui care a fostAdrian Marino, iniþiatorul volumuluiadunând toate cele circa 100 detexte, publicate de critic în aniitinereþii, mai exact spus între 1939– anul debutulu – ºi 1947. Orestituire care prefigureazãsavantul de mai tîrziu, scrupulosºi neobosit explorator aplecatasupra tuturor izvoarelor uneiteme, plecând de la premiza cãnumai astfel se pot trage concluziicât mai apropiate de adevãr. Orestituire ce confirmã gânditorul cubãtaie lungã în cultura românã, celcare, apoi, la vârsta senectuþii atrasat a treia alternativã judiciosãsub genericul: Europa acasã.

În Culturã ºi creaþie, ediþieîngrijitã, cum spuneam, deprofesorul Aurel Sasu, sunt reluatetextele, – studii, articole ºi eseuri –publicate de Adrian Marino, întreanii amintiþi, în Revista FundaþiilorRegale, Kalende, Jurnalul literar,Universul literar, etc, tânãrul deatunci vãdind o preocuparepermanentã pentru miºcarealiterarã din epocã la care se alinia-zã cu tot elanul vârstei – avea 18ani la debut – neezitând sã-ºi spunãopinia tranºant ºi „calificatã“,anunþând omul care, mai târziu, aeditat cãrþi „sub specia eternitãþii...”(...). Într-un cuvânt - subliniazãprofesorul Aurel Sasu, „om de gustclasic, apologet al exemplarului ºial adevãrurilor morale intangibile“

Multe dintre aceste pagini leguºti ºi astãzi, chiar dacã eºtistrãin de epocã, pentru cã eleemanã parfumul anilor respectivi,atmosfera de atunci o simþiprofilatã în fundalul scrierilor sale.Aºa sunt textele dedicate lui G.Cãlinescu ºi Istoriei literaturiiromâne de la origini ºi pânã înprezent, dar mai ales portretul pecare îl face scriitorului ºi criticuluiîn care descoperã talente de artist,ce-ºi cântã sieºi, la vioarã, muzicãclasicã...

Interesante sunt toate texteleprecum „Arta, esenþã neînþeleasã”,„Spiritul modern ºi ideile literare ale

Antichitãþii”, „Spiritul creaþiei”,„Huliganismul cultural”, „Jocºi sinceritate în artã”; „Banalitãþimoderne “ etc. Iar din cartea, luiLovinescu „T. Maiorescu ºi pos-

teritatea lui criticã“ reþii mirat fra-za finalã: „Apelurile lui E. Lovi-nescu adresate doar spiritelorcritice ºi mature n-au avut însãvreo urmare deosebitã, doar unecou, mai degrabã baroc, în presaardeleanã, unde s-a produs foculbengal (excepþional spus! n.n) alunui manifest! iscãlit de un grup depubliciºti obscuri ºi gãlãgioºi. Esteînsã vorba doar de niºte tineriinfatuaþi, sectari ºi mediocri, carenu au intrat în nici un caz înpreviziunile grave ale luiLovinescu“. Ghicim uºor cã Marinose referã la „Cercul de la Sibiu”,aºa cum îi apãrea el atuncitînãrului critic de la Bucureºti,deoarece ºtim azi cã toþi tinerii dinacel „Cerc de la Sibiu”: RaduStanca, I. Negoiþescu, OvidiuCotruº etc. s-au validat în timp cascriitori valoroºi, penru unii dintreei având în memorii, cuvinte deapreciere.

Dar câte nu s-ar putea spunedespre acest volum?! Atractiv ºiprin alte titluri „Ce este un scriitor?”,„Procesul lui Hasdeu”, „Între criticãºi Universitate” etc. astfel cãcitindu-l, lectorul avizat ºi de bunãcredinþã va gãsi deosebite satis-facþii spirituale.

Datoritã acestui volum,bibliografia marelui critic de ideipoate fi acum cunoscutã de unpubllic cât mai larg, ea intrând înpatrimoniul de aur al literaturii ºiculturii române. Vor nu vor,detractorii lui Adrian Marino princhiar reacþia de iritare ºi indignareavutã la apariþia memoriilor aratãcã, de fapt s-au recunoscut fãrãtãgadã în aprecierea ce o fãceamarele scriitor. Paradoxul vieþiiculturale de la noi!

AdrianMarinodin nou

înactualitate

Virgil Lazãr

8

Prin dezvãluirea sa treptatã sau,din contrã, neaºteptatã, prinreconfigurarea legislaþiei intime (fieea mentalã sau emoþionalã,cotidianã sau oniricã), prin nevoiede înglobare sau excludere aoricãrei experienþe trecute, actualesau eventuale, citirea literaturii seapropie, oricât de straniu, desuetsau indigest ar pãrea acest fapt în2010, de un fel de proces iniþiatic.Oricât de mult ar miza oricaredintre literaturi pe accesibilitateacompletã, vecinã cu livrareainstantanee a conþinuturilor dinspaþiile virtuale, oricât de intensãar fi renunþarea la pretenþiile,standardele ºi referinþele culturale,în favoarea unei închideri pe careo performeazã autorul, literatura îºigãseºte valabilitatea în mãsura încare se întâlneºte cu ideeadescoperirii, a gãsirii legãturilordintre un spaþiu strãin ºi adevãrurilepe care le intuim sau cãutãm, arelevanþei sau, din contrã, airelevanþei izbitoare prin care seprezintã lumii „cititoare”.

Mai puþin important se aratã a fisuportul literaturii care se schimbãºi se va mai schimba, motiv derealã angoasã pentru unii,emergenþã fireascã pentru alþii; nuar fi singurul care se schimbã, datfiind cã, de câteva zeci de ani,instanþele din spaþiul literaturii mor,dispar, reapar, se pulverizeazã, îºineagã sau îºi redecid identitatea,dar numai pentru a gãsi o nouãmodalitate de a scãpa oricãreietichetãri, specializate sau nu;ceea ce conteazã sunt punctele încare spiritul poetic (pentru a numiastfel elementul de identificare alunui spaþiu a cãrui catalogarecompletã ºi definitivã ar fi de-adreptul ridicolã), se concentreazãºi produce modificãri alementalitãþilor, ale paradigmelor,sileºte canoanele sau, mai binezis, le determinã sã devinãpermeabile, deschise.

În sprijinul unor astfel de ideivin, în mod evident, atât existenþaunor autori, cât ºi alegerea lor dreptrepere. Este tocmai aceastã

...insist cã sinele individualeste singura metodã ºi uniculstandard pentru înþelegereavalorii estetice.

(Harold Bloom, Canonuloccidental)

alegere cea care pune probleme,pentru cã ea nu mai þine contneapãrat de curente, miºcãri,periodizãri, ci porneºte de la un faptintrinsec al operei, acela de spaþiupoetic. Nu aº propune alcãtuireaunui nou canon al literaturii, românesau de altundeva, ci detectareaunor mecanisme de evoluþie; arconta, în acest sens, existenþaautorilor (cu deosebire în planliterar) care trec mai departe deideea de creaþie (ce pare sã fie rolul„ancestral” al artei) ºi care fac dinarta proprie parte a unui demerspersonal, de care nu se disociazãprin nici o arie a comportamentuluilor social sau intim. Nu este vorbadespre rolul biografiei în operã,lucru îndelung discutat, ºi nicidespre o re-evaluare asubiectivitãþii, ci de felul în careopera literarã, deºi, evident, ºi eao creaþie, nu pleacã de la ideea de„a crea”, ci de la configurarea unuisens poetic al vieþii. Prin însãºiesenþa lor, operele de care ar fivorba „demonstreazã” existenþaunui spaþiu ale cãrui intruziuni sefac vizibile ºi în diversele planuriale realitãþii; acesta este spaþiulpoetic.

Acest raþionament nu excludeautori la care funcþioneazã mai

degrabã modelul arhitectului, alcreatorului care (re)face o lume,dar aduce în discuþie rolul unorindivizi care, cel mai adesea, nuse înscriu unei anumite estetici, cicreeazã (dis)torsiuni ale direcþiilorliterare, fie prin aceea cãabordeazã zone puþin explorate, fieprin faptul cã pun la îndoialã însuºiconceptul de literaturã. Ei sunt celmai adesea inclasabili, marginali,nu din perspectiva cunoaºterii lorsau a prezenþei într-un canon saualtul, ci prin comportamentul lorpoetico-textual specific.

Astfel de scriitori par sã fie ceicare determinã treceri spre altezone ale realitãþii, provocând, deci,schimbarea a ceea ce numimparadigmã. Ei nu cautãautenticitatea, ci felul în carelumea, în contextul celor spusemai sus, reuºeºte sã declanºeze,pe lângã instinctul de a crea, uninstinct poetic, reflectat la nivelulcreaþiei aºa-numit literare.Referinþele lor nu merg într-osingurã direcþie, ele au cel puþindouã extremitãþi, una pleacã dinrealitate, cealaltã se situeazã într-un plan poetic a cãrui existenþã nuse cere demonstratã ºi niciraþionalizatã (ceea ce ar egala,probabil cu negarea sa), dar carese face prezent prin chiar opereleîn cauzã, ca mediu al lui. Aceºtiscriitori îºi deschid lumea (scrisã,nescrisã...) spre o zonãnerevendicabilã într-un alt moddecât cel estetic, iar aceasta ar fi,probabil lumea ca sumã de faptepoetice. Plecând de aici, ar fiimportant de gãsit în ce fel aceºtiscriitori reprezintã ieºiri dinparadigme, provocând modificãrinu doar asupra structurii, ci ºi asensului canonului, dar ºi felul încare operele lor au anticipat/anticipeazã „miºcãri” din planulliteraturii, dar ºi, de ce nu, almentalitãþilor.

Pentru aceste motive cu totulipotetice ºi care apropie poateprea mult afinitãþile personale derigoarea impusã a criticului (credînsã cu totul în convieþuirea totalãa celor douã), aº pomeni maidegrabã rapid de Matei Caragiale,M. Blecher, Gellu Naum ºi RaduPetrescu. Din perioade diferite, deconsistenþe identitare ºi estetice ºmai diferite, aceºti autori reprezintã,

Spaþiulpoetic –câteva

avataruripentrutot ºinimic

Florin Balotescu

9

alãturi de alþi câþiva, elementul careface diferenþa, cel care legitimeazãposibilitatea existenþei unor, aºacum le-am numit, spaþii-coridor sauzone de ardere, prin care se iacumva distanþã de vechilestructuri, nu prin negarea lor, ci prinpropunerea unei viziuni noi, a cãreimizã, în afara faptului poetic în sine,este de a se face remarcatã prinînsãºi existenþa sa ºi nu opoziþiecu modele anterioare. Ar fi vorba,în cazul unor asemenea opere, nuneapãrat despre miºcãri detranziþie (implicit ele se constituieca atare), ci despre zone decoagulare, de „înnoire” aparadigmei, de reordonare aistoriei literare prin ceea ce ar fi uncriteriu prin excelenþã poetic.

În romanul crepuscular alCrailor de Curtea Veche, MateiCaragiale vorbea despre fiinþe cariprin câte ceva, uneori fãrã a ºti ceanume, deºteaptã în noi o viecuriozitate, aþâþându-ne închi-puirea sã fãrureascã asuprã-lemici romane. Este poate lucrulcare deschide aceastã carte spreun univers în care, aproape în chipmagic se întâlnesc splendoarea ºinebunia, paradisul ºi abjecþia,strãlucirea ºi abjecþia, poate dupãaceeaºi formulã care, dupã câtevazeci de ani ºi pe alt continent, l-afãcut pe Salinger sã vorbeascãdespre love and squalor sau, sutede ani înainte, le-a permisalchimiºtilor sã vadã marea operãca moarte ºi viaþã în simultaneitate.Acest univers, cãlãtoriile crailor,devin un fel de embleme, ca sã nuspunem blazoane, ale scriitoruluiînsuºi, ale celui care vrea ºi nuvrea sã fie – sau ºtie ºi nu ºtie cãe – obscur, transparent, liber,coerent, sfâºiat, incert, profetic,inutil sau izolat, dar ºi pãstrândaproape ritual admiraþia pentruvreun vechi sau nou individ cuspirit poetic, fãcând obsesiavreunui obiect sau spaþiu caredevine centrul lumii, iubindu-ºicãrþile sau arzându-le ca sãgãseascã vreo ultimã soluþie ladisperãrile lumii, cunoscândpasiunea ºi acedia, extazul, dar ºiplictiseala extremã; asumându-ºiasceza sau beþia cuvintelor, nu cametafore, ci ca stãri perfect reale,corozive sau salvatoare,parcurgând infernul cu sau fãrã

ghid, pãrãsindu-l vreodatã sau nu.Asemenea fiinþe sunt ºi personajelesale, fiecare cu povestea sa, cuhagialâcul sãu, cu incursiunea saîntr-o lume stranie; personajul dinumbrã este, la Matei Caragiale,scriitorul însuºi, iar lumea lui, prinstranietatea ei, e lumea poeticã;drumul crailor e un drum alnebunului, al Nebunului din jocul deTarot care nu îºi permite ratareaniciuneia dintre arcanele-mãºti,pentru cã într-una dintre ele se vafi gãsit suprapunerea cu fiinþa sarealã.

La M. Blecher, drumul seinteriorizeazã ºi devine cãutareairealitãþii imediate; aceasta esteprelungirea unei vederi interior-exterioare supradimensionate,care vorbeºte dintr-o dimensiuneîn care lumea se reconfigureazãcomplet, nu în numele revelãrii unuinou stil de a scrie, al creãrii unuisimulacru de viaþã sau al unei noisubiectivitãþi care sã compensezecorporalitatea fragmentarã, ci alunei necesitãþi mai mult decât vitalede a simþi. Aºa cum la RaduPetrescu, în Ocheanul întors, darºi în alte locuri, orice carte deliteraturã este un jurnal, în realitate,al duratei noastre inefabile; oprelungire interioarã, am continuanoi, a aerului care se vede ºi caredevine mediu poetic de observarea lumii.

Într-un alt moment, Gellu Naumscria în Castelul orbilor cã Poetula sãvârºit un miracol: vocea luieste o reflexiune asupra mituriloriniþiale, o erezie capabilã sãsfãrâme dogmele. Ea provoacãdedublarea funcþionalã aconceptelor simple. Ea asigurãperturbaþiunea necesarã, îndoialaasupra ceea ce era þinut caevident, transformarea a ceea cepãrea imuabil. Este tocmai lucrulpe care, din altã zonã (în sensulpe care îl dãduse cândva AndreiTarkovsky, în Cãlãuza), îl facaceºti scriitori. Mai intens poate,dacã ar fi permis sã spunem asta,o face poetul suprarealist care, într-un mod particular, reia traversareaunui întreg spaþiu intermediar,uneori numit partea cealaltã, alteoripurtând felurite nume sau niciunulºi care aduce scriitorul ºi cititorulîn faþa unei provocãri uluitoare,aceea a traducerii vieþii însãºi prin

faptul poetic. Evident, avatarurilespaþiului poetic, în aceastãaccepþie, nu se opresc aici, iarpeisajul contemporan nu e lipsitdeloc de ele; este, din fericire, unteritoriu deschis, viu; o zonã vie.

Întrebarea care ar rãmâne însã,probabil, ar fi care este înrudireadintre aceºti scriitori, fiecare dejaîncadrat într-o epocã, într-oesteticã; ºi adevãrul este cã,dincolo de inventarele unorelemente comune, pe care oricefilolog îndrãgostit le-ar nãscoci fãrãîntârziere, apropierile sunt aparentgreu de fãcut. Nu aceasta ar fi însãmiza, ci tocmai capacitatea în carespiritul critico-poetic reuºeºte sãfacã diferenþa ºi mai intensã;diferenþa care vorbeºte despre orealitate vãzutã din puncte, locuriºi timpuri diferite, dar care, în celedin urmã, îºi face vizibile prelungirilepe care, simultan pãstrând ºipãrãsind o lungã istori(sir)e aliteraturii, nu le putem deocamdatãnumi decât poetice, iar asta tocmaipentru cã, o spunea Blechercuvintele obiºnuite nu sunt valabilela anumite adâncimi sufleteºti.

10

Corin Braga: Reluãmdezbaterile celui de-al doilea“sezon” al întâlnirilor Phantasma.Au trecut doi ani de la ultimanoastrã masã rotundã, între timpam publicat un volum cu primelecontribuþii la dezbaterilePhantasma. Intenþia noastrã estede a continua cu un al doileavolum, Concepte ºi metode încercetarea imaginarului 2. InvitaþiiPhantasma; pânã acum i-am avutdeja ca propunãtori pe BasarabNicolescu, Mircea Cãrtãrescu,Cãlin Andrei Mihãilescu ºiAlexandru Muºina, iar astãzi nebucurãm de prezenþa unuioaspete din afara þãrii, din Italia,Paolo Bellini, de la Università degliStudi dell’Insubria, de la catedra deComunicare, ªtiinþã ºi Media. Ne-am întâlnit în cadrul reþelei deCentre de Cercetare aImaginarului, la diverse conferinþela Milano, la Lyon... Paolo esteautorul unui volum, Cyberfilosofiadel potere, publicat în 2007, carepregãteºte dezbaterea noastrã deastãzi. El e interesat mai ales deimaginarul social, de funcþionareacolectivã a imaginilor ºi ideilor.

Conceptul creat de Paolo esteacela de mitopie (mythopia), unconcept format din îmbinarea adouã cuvinte, cuvântul mit ºicuvântul utopie. Cum în ultimii aniam studiat conceptul de utopie ºi,de asemenea, un mit foarteputernic, acela al grãdinii Edenului,aº încerca sã fac o prezentareintroductivã a fundalului cultural almitului grãdinii Edenului ºi al utopiei.Ca topos în cultura europeanã,utopia este succesoarea grãdiniiEdenului. Aceastã continuitate afost deja observatã de Jean-Jacques Wunenburger, careafirma cã grãdina Edenului ºiutopia sunt variante ale aceluiaºiarhetip, le lieu idéal, locul ideal, lelieu rêvé, locul visat. Cu toateacestea, ºtim foarte bine cã utopiaa fost receptatã începând dinRenaºtere ca un gen literarcomplet nou, ca o temã distinctãfaþã de bazinul semantic al EvuluiMediu. ªtim ºi motivul pentru cares-a întâmplã acest lucru: erudiþiiRenaºterii au vrut sã semnalizezefoarte clar diferenþele faþã de EvulMediu, aºa cã au promovat ideeacã, aºa cum o aratã ºi numele,

PaoloBellini:Mitopia

În 28 aprilie 2009, laCentrul de cercetare aimaginarului de la Facultateade Litere, s-a desfãºurat odezbatere Phantasma în ju-rul unui concept propus decercetãtorul italian PaoloBellini de la Università degliStudi dell’Insubria din Italia.Textul sãu, intitulat ”Con-ceptul de Mitopie ºi civilizaþiatehnologicã” (publicat înCaietele Echinox, nr. 16/2009), se ocupã de civilizaþiaglobalizatã contemporanã. Elpleacã de la ideea cã noile”mituri” ºi scenariile ex-plicative ale lumii reflectã totmai mult evoluþia spec-taculoasã a tehnologiilor ºi asistemului media. Asistãm lao colonizare tehnicã a uma-nitãþii, atât la nivel mental ºicultural, cât ºi la nivel materialºi corporal. Pentru a descrieîmbinarea între aspectelefantastice, mitice, ºi celeproiective, utopice, aleacestei viziuni complexe,Paolo Bellini creeazã con-ceptul oximoronic de ”mi-topie”.

Renaºterea reprezintã o rupturãfaþã de cultura medievalã creºtinãprecedentã. Astfel încât ei au fostinteresaþi sã sublinieze diferenþeleºi sã mascheze continuitãþile faþãde Evul Mediu.

Studiind cele douã subiecte,cred cã pot demonstra cã existã ocontinuitate clarã între grãdinaEdenului, sau paradisul terestru, ºiutopie. Cum poate fi demonstratãaceastã continuitate? De pildã, înEvul Mediu, clericii au încercat sãdemonstreze existenþa literalã aparadisului terestru punându-l pehãrþile care reprezentau lumea. I-au fost atribuite diverse locaþii; uniiafirmau cã paradisul terestru segãseºte în Orientul îndepãrtat, lamarginea lumii cunoscute(oecumena), dincolo de China saude Indiile fabuloase; alþii plasauparadisul mai degrabã în sud, înAfrica, la izvoarele Nilului, sauchiar în emisfera sudicã, într-oinsulã, aºa cum Dante plaseazãparadisul terestru pe vârfulmuntelui Purgatoriului la antipoziiIerusalimului; alþii au au scris cãparadisul terestru se aflã undevala vest, pentru cã asimilaserãmitologia celticã, mitologie careplasa Avalonul undeva spre apus,cum se întâmplã în poemulPantheon al lui Gottfried de Viterbe;alþii au situat paradisul terestru înHiperboreea, din cauza tradiþieiprovenind din Antichitate carepresupunea cã locuitoriiHiperboreei sunt oameni foarteînþelepþi, deci paradisul terestru arfi trebuit sã se gãseascã acolo; unautor plaseazã paradisul terestruchiar în Franþa; în Renaºtere, oîntreagã serie de erudiþi catolici ºiprotestanþi au propus, pe bazaunor analize filologice ºi geograficeamãnunþite, ca locaþie aparadisului Orientul Apropiat,undeva în Mesopotamia, sau înmunþii Armeniei sau în Palestina.De ce vã spun toate acestea?Pentru cã genul utopic, care estemoºtenitorul literaturii medievalede cãlãtorii iniþiatice, îºi plaseazãcetãþile ideale în aceleaºi locuri încare era plasat paradisul terestruîn literatura medievalã. Nu estepoziþionare, din cele menþionateanterior, care sã nu fi fost reluatãde vreun utopist sau altul. Aºadar,existã o continuitate evidentã întrecele douã teme, mai mult se poatedemonstra cã literatura cãlãtoriilorextraordinare din secolele XVII-XIX, pânã la Jules Verne, econstruitã pe aceleaºi pattern-uriºi folosind aceeaºi grilã ºi aceleaºi

DE

ZBA

TER

ILE

PH

AN

TAS

MA

11

locaþii pe care le utiliza literaturadespre paradistrul terestru din EvulMediu. Toate rasele monstruoase,toatã flora ºi fauna exoticã ºimirobolantã, toate elemetele descenariu ce þin de schema iniþiaticãa cãlãtoriilor fantastice ale EvuluiMediu sunt moºtenite de scrierileutopice. Existã, prin urmare, ocontinuite de fundal între cele douãsubiecte.

Cum spuneam mai înainte,erudiþii Renaºterii au încercat sãsublinieze diferenþele care separãRenaºterea de scrierile ce þin deEvul Mediu. Într-adevãr, putemconstrui o serie de distincþiitipologice între paradisul terestruºi utopie. Cred cã cea maiimportantã constã în faptul cãparadistrul terestru e o construcþiea lui Dumnezeu, în timp ce utopiae o creaþie a omului. Avem aicidistinþia principalã dintre teocraþiaºi teologia Evului Mediu ºiumanismul ºi antropocentrismulRenaºterii. Nu este însã singuradistincþie. Pentru a vorbi deparadisul terestru, trebuie sãfoloseºti elemente ce þin degândirea vrãjitã (penséeenchantée) , trebuie sã utilizeziimagini ale miraculosului, ºi astapentru cã grãdina Edenului þine desupranatural, e creatã deDumnezeu, iar miracolele, creºtinesau pãgâne, coaguleazã pe hãrþiacolo, în jurul grãdinii Edenului.Pentru utopie, în schimb, nu maiavem o dimensiune supranaturalã,ci una terestrã, contingentã sauimanentã. Ne aflãm în naturã – nunatura exterioarã, ci natura umanã,utopia este un artifact, de sorgintenaturalã ºi socialã. În acest felputem separa grãdina Edenului ºiutopia în funcþie de o gândirereligioasã respectiv alta raþionalã.Aceastã distincþie a fost observatãde alþi autori care au tratatsubiectul utopiei, care au accentuatfaptul cã, pentru a descrie sau aconstrui o utopie, trebuie sã aplicimetoda cartezianã de gândirelogicã. Orice utopie e construitã înjurul unei idei platonice de tipulstatului ideal. Aºadar, aceste douãtipuri de gândire, mitul ºi utopia, aumers pe drumuri diferite... pânãacum, când Paolo ne propune sãle combinãm, sã regãsim punctulde convergenþã a mitului ca

poveste fantasticã, supranaturalã,despre zei sau eroi nu întrutotulumani, ºi utopie, ca un constructsocial, bazat pe raþiune ºi geniu.

Dincolo de aceastã introducere,aº mai vrea sã adaug cã utopia afuncþionat ca o compensaþie pentruParadisul pierdut. ªtim cu toþii cãgrãdina Edenului a fost închisãdupã comiterea pãcatului originar,iar Dumnezeu a pus heruvimi cusãbii de foc la intrare; în literaturamedievalã, vedem aceastãinterdicþie la lucru în momentul încare diverºi cãlãtori strãbat India,Asia ºi ajung în apropiereaparadisului terestru, dar nu le estepermis sã intre. În teologia creºtinã,orice încercare de a intra înParadisul terestru, în aceastãviaþã, compromite mântuirea încealaltã viaþã, deoarecepromisiunea cristicã se referã laparadisul ceresc ºi nu la celpãmântesc. Utopia este un visfrumos, o fantasmã compen-satoare prin care oamenii vor sãredeschidã grãdina pierdutã; dacãDumnezeu nu este dispus s-ofacã, dacã El nu le permite accesulîn Eden, iatã cã oamenii îºiconstruiesc propria grãdinãterestrã, un paradis social, colectiv.Pentru Bisericã, evident aceastãidee era o erezie, mulþi dintre autoriide utopii fiind consideraþi eretici,pentru cã nu se bazau pe scrierilebisericeºti, pe mesajul lui Isus, pemântuirea prin Christos, ºi ofereauun alt tip de salvare, diferitã de ceaecleziasticã, o mântuire laicã, chiarpãgânã, în care oamenii locuiescca Adam ºi Eva într-un loc ceseamãnã cu grãdina Edenului, darîn afara pãcatului originar. Unuldintre capetele de acuzare aleBisericii împotriva utopiei era acelacã oamenii care locuiesc în utopiisunt în afara pãcatului originar ºiprin urmare nu au nevoie pentrumântuire de Christos ºi Bisericã.

Am fãcut acest expozeu istoricdespre grãdina Edenului ºi utopiepentru a arãta diferenþele dintreele ºi cãile diferite pe care o iafiecare, cãi care într-un fel suntsimptomatice pentru schizoidiaculturii noastre dezvrãjite, în carereligia ºi gândirea miticã suntconsiderate erori de cãtre gândirearaþionalã, intelect ºi logos.Întrebarea care se pune este dacã

aceastã distincþie nu e cumvadepãºitã azi. Trãim oare într-oepocã în care conceptele demythos ºi logos ar trebui sã fie dinnou înþelese împreunã?

Mit ºi utopie

Paolo Bellini: Se pare cã încivilizaþia contemporanã avem înmod normal doi poli ai naraþiunii:polul mitului ºi polul utopiei. De ce?Fiindcã mitul þine de o tipologienarativã care aratã ºi explicãoriginile unui lucru, cum estecosmosul sau universul. Înscrierile antice, mitul e o naraþiunecare aratã cum este fãcut saucreat un lucru sau o fiinþã, spreexemplu omul. Utopia e diferitã,pentru cã nu pleacã de la zero, cide la ceea ce preexistã; eaîncearcã sã transforme realitatea,sã construiascã un model pentruo realitate nouã, mai bunã decâtrealitatea existentã. Se poate vorbide utopie cu referire la idealismullui Platon, dar utopia nu esteîntotdeauna o lume irealã, unparadis pe care nu-l putem ajunge;utopia e în general un modelrealizabil în civilizaþia industrialãcontemporanã. Am încercat sãînþeleg naraþiunea care formeazãvalorile civilizaþiei noastre ºi, maimult, sã înþeleg originea ºi viitorulacestei naraþiuni. Schematic spus,originea este explicatã de mit, iarviitorul este descris de utopie.Avem de-a face, aºadar, cu onaraþiune descriptivã a lumiinoastre care propune o explicaþiea originilor, o explicaþie deschisã,cu scopul de a produce o acþiune[performance] în vedereaproducerii viitorului. Sã luãm caexemplu teoria evoluþionistã. Ceeste teoria evoluþionistã? Este onaraþiune care vorbeºte despreom, despre naºterea omului înlume. În cazul ei, originea omuluinu se datoreazã lui Dumnezeu, nuþine de ceva supranatural, careeste responsabil pentru naºtereaomului. De asemenea, nu existã unsfârºit al naraþiunii. Faptul cã nuexistã un scop final, bine orientat,al rasei umane, face ca omul sãpoatã fi studiat ºi îmbunãtãþit cuajutorul manipulãrii codului genetic.Avem ºi o imagine în care convergaceste elemente de paradigmã:

DE

ZBA

TER

ILE

PH

AN

TAS

MA

12

omul sã poatã fi studiat ºiîmbunãtãþit cu ajutorul manipulãriicodului genetic. Avem ºi o imagineîn care converg aceste elementede paradigmã: omul sã poatã fistudiat ºi îmbunãtãþit cu ajutorulmanipulãrii codului genetic. Avemºi o imagine în care convergaceste elemente de paradigmã:aceea a cyborgului. Este o imaginevehiculatã de literaturacontemporanã, deseori deliteratura science-fiction sau defilm, dacã ne referim la Matrix sau,în general, la filmul contemporancare se referã la viitor – de pildã,Existenz al lui Cronenberg. Acestfilm prezintã un om care nu maieste om, un om colonizat de omaºinãrie tehnologicã, un om acãrui origine stã în manipulareacodului genetic, aºa cum seregãseºte ºi în romanul lui PhilipK. Dick, Viseazã androizii oielectrice? Sau în Gattaca. Oasemenea poveste nu este un mitºi nu este nici o utopie, ci unconcept oximoronic care le îmbinãpe ambele. Pentru mine, acestconcept oximoronic structureazãorizontul nostru de valori. Pe el l-am numit mitopie.

Ruxandra Cesereanu: Am oîntrebare: De ce insiºti pe figuraoximoronului, a opoziþiei?

Paolo Bellini: Mi se pare cãaceastã figurã retoricã explicã binesemnificaþia mitopiei, deoareceîmbinã semnificaþia celor doitermeni aflaþi la poli opuºi.

Cãlin Teutiºan: Cum spuneaCorin, pânã acum au existat douãfeluri extrem de diferite de aînþelege funcþiile mitului ºi aleutopiei, ºi probabil de aceea Paolocrede cã „mitopia” ca termen puneîmpreunã douã concepte foartediferite în ceea ce priveºte funcþialor culturale.

Ruxandra Cesereanu: Ar fitotuºi o problemã. În cadrultermenului hibrid de „mitopie”,utopia poate trimite în mod evidentla o „eutopie”, dar ºi la o „distopie”.

Paolo Bellini: Da, avemdistopie dacã vrem sã prezentãmo realitate negativã al cãrei rãu ºidisfuncþionalitate se poate agravaîn viitor.

Ruxandra Cesereanu: Atunci,de ce nu putem vorbi decoincidentia oppositorum?

Paolo Bellini: Da, se poateface. Într-un alt text al meu vorbescdespre complexio oppositorum,coincidentia oppositorum. În textulde acum despre Mitopie folosescconceptul mai general deoximoron.

Corin Braga: Oximoronul nu eo schemã filozoficã, precumcoincidentia oppositorum, ci unaretoricã, una care aduce împreunãtermenii opuºi.

Doru Pop: Am impresia cãvorbim despre douã structurinarative care nu sunt în modnormal în relaie conflictualã una cualta. Corin Braga a descris naturatranzitorie a mitului paradisuluiînspre utopie. Aº sugera sã nuvorbim de o contradicie, ci pur ’isimplu despre douã structurinarative care se dezvoltã încontexte istorice diferite, caalternative, fãrã a fi conflictuale. ªipoate tocmai despre acest aspectvorbea Ruxandra Cesereanu: odatã ce vorbim desprecontradicþie, punem termenii într-orelaþie de opoziie; întrebarea mea,prin care mã alãtur Ruxandrei,este aceea dacã nu cumva vorbimchiar despre structuri narativecare sunt legate una de alta, nuopuse; ele se referã în fond laaceeaºi problemã umanã, fãrã a fineapãrat în conflict. De pildã, teoriamarxistã a fost pentru mai mult deun secol doar o utopie, propunândun paradis mitologic ºi în acelaºitimp raþional, pe când, în practicã,marxismul s-a dovedit a fi cevacomplet diferit de naraþiunea careîl descria. În acelaºi timp,marxismul din sud-estul Europei,dupã cãderea comunismului, îºirecâºtigã puterea narativã.

Corin Braga: ªi pe ceautopicã.

Doru Pop: Da, ºi pe aceeautopicã. Magia utopicã amarxismului ne bântuie. Aº întreba,aºadar, dacã e vorba de doitermeni opuºi luaþi împreunã, saue vorba despre o naraþiune nouã,postmodernã...

Paolo Bellini: Am putea vorbiºi la Marx de o mitopie. Diferenþafaþã de mitopia contemporanãconstã în aceea cã Marx nufuncþioneazã, în timp ce mitopiacyborgului sau mitopia lui BarakObama poate sã funcþioneze.

Doru Pop: Poate sãfuncþioneze, dar funcþioneazã cuadevãrat?

Paolo Bellini: Mitopia e cevace poate funcþiona, care poatestructura societatea. De exemplu,atunci când Marx este pus înpracticã, putem vorbi de o mitopie.Atunci când Marx este exclus dinpractica zilnicã, vorbim doar de outopie.

Laura Pavel: Aºadar, puneþimai degrabã accentul pe termenulde „origine”, pe stadiul originar alunui fenomen, în opoziþiefuncþionalã cu acela de „viitor”. Pede altã parte, înþeleg cã mitopiaeste ceva performativ, ceva acãrui esenþã este sã fie pus înaplicare, în societate, în timp ceutopia ar fi doar un gen literar sauo fantasmã care nu are tangenþecu realul, care nu poate fi pusã înpracticã.

Paolo Bellini: Sã luãm utopialui Tommaso Campanella. Utopialui Campanella e un model care nupoate funcþiona corect. Aceastãutopie e un model din care neputem inspira, care ne poate ghidaacþiunile, dar pe care nu-l putempune în aplicare în realitate.Mitopia, în schimb, e ceva real saurealizabil.

Mihaela Ursa: Cum aþi realizao mitopie bazatã pe Campanella?Ce ar trebui fãcut cu o utopiepentru a fi transformatã în mitopie?Totul þine de posibilitatea de a puneîn practicã?

Paolo Bellini: În cazul luiCampanella, ai nevoie de ceva cetextul nu conþine, ºi anume onaraþiune despre originile oraºului.Aceastã naraþiune nu existã,existã doar prezentarea oraºului,doar oraºul ideal. În surseleplatonice, de pildã, ai putea gãsi,trebuie sã gândesc mai focalizatproblema, dar existã o mitopie înRepublica lui Platon, ºi asta pentrucã în Republica gãsim o naraþiunedespre naºterea cetãþii. Iarrelatarea naºterii cetãþii estecoerentã cu contextul indo-european, pentru cã respectãtripartiia funcþionalã desoperitã deDumézil în civilizaþiile antice ºi esteomoloagã cu structurile pe care leregãsim în Evul Mediu în centrulºi nordul Europei. Cele trei figuri,preotul sau filosoful, rãzboinicul ºi

DE

ZBA

TER

ILE

PH

AN

TAS

MA

13

producãtorul, din Republicareproduc mitul de origine alsocietãþii indo-europene.

Doru Pop: În termenii practiciipolitice, a praxisului în sensul datde Marx, înseamnã cã putemdescrie Statele Unite ca o mitopie.Avem, pentru început, mitul deorigine, naraþiunea pãrinþilorfondatori, apoi ficþiunea orientatãînspre viitor, în sensul þãrii perfecte,a societãþii perfecte. L-aþimenþionat pe preºedintele Obama;cum aþi descrie discursurile lui înceea ce priveºte recuperareanaraþiunii pãrinþilor fondatori ºipromisiunea unui viitor prospercare vine din aceeaºi tradiþie?

Paolo Bellini: Pentru mine,discursul lui Obama se încadreazãperfect în termenul de mitopie. Elapeleazã la mitul originilor dincultura Statelor Unite, se ia pe sineºi se aºazã în interiorul mituluioriginilor. Propune aºadar orevenire la vechiul mit al construiriiAmericii.

Doru Pop: De acord, însã înacest caz vorbim doar de aspectulpropagandistic al mitologiei. Dacãîntreaga colonizare a Americii sebaza pe mitul paradisului,Eldorado, fântâna tinereþii veºnice,mituri ce erau propagate în þãrileeuropene, unii dintre pelerinii careau pãrãsit Europa au folosit acestemituri cu scopul de a genera acþiunisociale. Deci, întrebarea rãmâneaceeaºi: nu vorbim exclusivdespre latura propagandisticã amitului? Pentru cã atunci cândasociem promisiuni de viitor cu unmit al originilor vorbim de utilizareamanipulatorie a mitului.

Relee, tehnologii, discurs

Paolo Bellini: Pentru arãspunde întrebãrii, trebuie sãdiferenþiem între comunicarea încontemporaneitate ºi comunicareaîn trecut. Azi, cu ajutorulcomputerului ºi al reþelelor, avemnoi posibilitãþi de comunicare. Caresunt acestea? Prin web, avem de-a face simultan cu un „eu” ºi un„noi”, iar aceste douã dimensiunitind sã se acopere reciproc; înplus, structura mentalã a unui omcare foloseºte noile tehnologii estecu totul alta decât aceea a unui omdin trecut, care utiliza preponderent

dimensiunea oralã a comunicãrii.În aceastã nouã structurã mentalã,Eu dialoghez cu Celãlalt, dar nu unCelãlalt empiric, ci unul înglobat însistemul comunicaþional. Ce esteObama? El este un star alsistemului comunicaþional, e un omvirtual, nu e un om empiric. Desigur,el existã ºi ca un om empiric, însãpentru cei care voteazã e un omvirtual, unul care poate reflectaorice Eu individual. Yes, we cansau Change we can believe in –ce înseamnã? Yes, we can? Ceanume putem? Întrebarea rãmânedeschisã, rolul ei e sã fiepermanent deschisã. Yes, we canlupta pentru drepturilehomosexualului, Yes, we canmilita pentru drepturile omului deculoare, Yes, we can pentrudrepturile indianului nativ, Yes, wecan pentru noua economie, iar cavotant, aº putea gândi Yes, I can,împreunã cu Obama. Acesta e unmesaj deschis, care vrea sãreflecte fiecare Eu din societateîntr-un Noi mai amplu. În modnormal, societatea neoliberalã sebazeazã pe individ. În cazul luiObama, aceastã individualitate eînglobatã într-o tipologie caredepãºeºte Eu prin Noi.

Doru Pop: Dupã cum înþeleglucrurile, am putea face o trimiterela o carte recent apãrutã, TheRebirth of Argument, ce trateazãcampania lui Barak Obama dinperspectiva analizei de discurs.Personal, în aceastã direcþie aºmerge cu interpretarea. Cred cã odatã cu apariþia lui Obama pescena politicã internaþionalãasistãm la o renaºtere aargumentãrii, în sensul clasic alretoricii. Asistãm la renaºtereapropagandei, în sensul pe careaceasta îl avea înainte de, sãspunem, utilizarea termenului decãtre comunism ºi transformarealui în instrument social malign.Cred cã aceasta se aplicã mai binecazului Obama. Întrebarea meaeste aceasta: cum putem dovedicã avem de-a face cu asocierea adoi termeni presupus conflictuali,în cadrul contemporan, dinmoment ce, am eu impresia, o datãcu Obama mai degrabã neîntoarcem în timp decât neorientãm spre viitor? Cum aþidescrie aceastã întoarcere în

trecut ca o miºcare înspre viitor?Paolo Bellini: Cred cã

dimensiunea de viitor þine deschimbarea presusã de faptul dea crede. Putem vorbi depropagandã, fiindcã într-adevãr nuºtiu dacã Obama chiar vrea sãfacã ceea ce promite. Dar înþelegcum opereazã Obama cu sistemulde valori. Schimbarea ºi credinþaîn schimbare sunt conceptele carepun campania lui Obama în viitor.Avem puterea sã ne schimbãmdacã credem în valorile noastretradiþionale. În acelaºi timp, neschimbãm ºi schimbãm o datã cunoi valorile tradiþionale; luãm cevastrãin de tradiþia americanã ºiasimilãm acel ceva în tradiþie. Depildã, atunci când McCain levorbeºte alegãtorilor, el spuneurmãtoarele: „votaþi pentru mine,fiindcã eu cred în individ, îndemocraþie ºi în puterea individualãa visului american”. Obama ediferit, el nu vorbeºte doar deindivid, ci despre o forþã colectivã;aceastã diferenþã îl aºeazã peObama în viitor. Pentru american,e foarte greu de înþeles conceptulde colectivitate, aºa cum noi îlfolosim în Europa, unde avemconceptul de naþiune. În Americae diferit, conceptul e o noutate caredeschide spre viitor.

Doru Pop: Sunt în continuaresceptic cã acest tip de mesaj, orenaºtere a colectivismului înspiritul american, reprezintã odeplasare înspre viitor. Suntemmartori la renaºterea unei noistângi, la renaºterea unei noiabordãri economice, o renaºterecare a integrat concepte care nusunt specifice tradiþiei liberale.John McCain a încercat sãdezvolte o mitologie a liberalismuluiclasic, în timp ce Obama încearcãsã profite de pe urma unei mitologiide stânga, care esteasemãnãtoare aceleia a NewDeal-ului lui Roosevelt ºi care sebazeazã pe capacitateaamericanilor ca ºi comunitate de ase regenera. Aº spune din nou cãaceasta este o proiecþie înspretrecut, ºi nu una înspre viitor. Cumaþi comenta faptul cã Obamarecupereazã mitologii care deja aufuncþionat pentru spiritulamerican?

Paolo Bellini: Trebuie sã aduc

DE

ZBA

TER

ILE

PH

AN

TAS

MA

14

în discuþie o frazã a lui Obama:„Poporul american este pregãtit sãse uneascã si sã aleagã un viitornou, mai bun pentru America... Amo viziune pentru acea Americabazatã pe valorile tradiþionale careau fãcut din þara noastrã cea maibunã speranþã de pe Pãmânt,valori care mi-au fost transmise înultimele 18 luni de pe verandelefermelor, din biserici ºi în întâlnirimunicipale. Oamenii pe care i-amîntâlnit ºtiu cã guvernul nu ne poaterezolva toate problemele, ºi nicimãcar nu se aºteaptã la aºa ceva.Ei cred în responsabilitateapersonalã, în muncã ºi înîncredere. Lor nu le place sã li secheltuie nechibzuit banii din taxe.”Ce este acesta? Un proiect pentruviitor, chiar unul biopolitic. Dacãcitiþi printre rânduri, puteþi regãsi unproiect biopolitic, în terminologia luiAntonio Negri. Ce estebioputerea? Bioputerea este un tipde putere care regularizeazã viaþadin interior, urmãrind-o, absorbind-o ºi rearticulând-o. Puterea poateobþine un control efectiv asupravieþii, a populaþiei, doar atunci cândea devine ceva integral, cevareunit cu viaþa ºi societatea.Obama vorbeºte despre unproiect biopolitic. Atunci cândevocã mitul întemerii Americii, el oface pentru cã în acest mit existãdeja toate tipurile de acþiuneposibilã, în timp ce mitul liberal îºibazeazã previziunile despreviitoarele acþiuni pe naturaindividualã, umanã.

Dezvrãjire ºi revrãjire...

Cãlin Teutiºan: Aº merge cevamai departe, dincolo de acesteconsideraþii politice. Mai întâi, însã,þin sã spun cã eseul pe care l-aþipropus mi se pare extrem deinteresant, iar conceptul îmi place.E cumva, acest text, parte a unuivolum mai extins?

Paolo Bellini: Nu.Cãlin Teutiºan: Nu încã,

probabil. Oricum, formulareaconceptului de „mitopie” ºi unghiuldvs. de abordare teoreticã deschidfoarte multe alte arii colaterale deanalizã, cum am vãzut deja încazul discursului politic. Mãintereseazã acum o discuþieasupra posibilitãþilor „estetice” ale

acestui concept. Mitul, de pildã,este o naraiune mitico-esteticã,una misticã, în fapt, ºi spiritualã;utopia este o naraþiune literarã ºiesteticã. Ce „comportament” aremitopia în raport cu funcþiaesteticã? Cãrei epoci istorice sauculturale i s-ar putea aplica? Sã fieun concept al modernismului ºi/sau postmodernismului, epoci aleelectricitãþii ºi ale ciberneticii? Câtde departe merge înapoi, în timp,acest concept? Se poate aplica laAntichitate, sau la romantismulsecolului al XIX-lea, la baroculsecolului al XVII-lea sau la EvulMediu? O altã întrebare: esteMatrix, filmul, o mitopie? Este eldescrierea unei mitopii? Nu cumvaacolo, în Matrix, o mitopie vorbeºtedespre sine ºi se descrie? EsteEu, robotul al lui Asimov o mitopie?Dacã pãrãsim domeniul politiculuisau al economicului, cât decreativã din punct de vedereestetic poate fi o mitopie? Ce felde naraþiuni poate ea constitui, întermeni de valoare esteticã,dincolo de valoarea practicã,cotidianã? Dacã se aplicã, de pildã,la Antichitate, cum ar putea mitopiasã modifice o lume deja articulatãstabil ºi, deci, perfectã în toaterelaþiile ei, în toate componenteleei? Cum ar putea o mitopie sãschimbe prin valori utopice, caresunt valori de transformare, orealitate contemporanã zeilor, încazul Greciei, de exemplu? Cumar interacþiona cu lumea miticã?

Corin Braga: Doar un scurtcomentariu: aº spune cã Matrix nue o mitopie, e o mistopie, ocombinaþie între mit ºi distopie.

Cãlin Teutiºan: De acord, darprincipiul e acelaºi, el funcþioneazãindiferent dacã e vorba de semnediferite: plus (utopie) sau minus(distopie). Ceea ce mã face sãrevãd ºi ideea despre care vorbeaimai devreme, Corin, ºi anume ceade „dezvrãjire” a lumii, pe care aipomenit-o în introducere. E maidificil de susþinut teoria „dezvrãjirii”dacã luãm în considerare cât de„vrãjitã” e imaginea în societateacontemporanã. Imaginea func-þioneazã deja, cred, ca suport alunei noi religii. Începând cu media(mai ales cu fenomenalateleviziune) ºi cinematografia, ºiterminând cu imaginea despre sine

a unui individ, ca rezultat al proprieiconstrucþii (fantasme?) psihoso-ciale. Cred cã aceasta este nouareligie a contemporaneitãþii.

Corin Braga: Da, ai perfectãdreptate, ºi vorbeºti desprerevrãjirea postmodernã a lumii.Dezvrãjirea lumii este deasemenea un construct, o viziuneasupra istoriei, o viziune bazatã peideea cã raþiunea singurã deþineadevãrul, nu însã ºi religia, mitul,mistica etc. Aceasta nu înseamnã,desigur, cã modernismul este oepocã cu totul raþionalã, în cadrullui coexistã ºi alte moduri de gândireºi de imaginaþie, dar gândireadominantã a culturii moderne esteaceea care respinge...

Cãlin Teutiºan: ... ceea ce este„vrãjit”.

Corin Braga: Exact. Or, înzilele noastre, o datã cu crizamodernitãþii, vedem cã pattern-ulraþional se depreciazã, ceea ceface posibilã revenirea unei gândirimitice, revrãjirea lumii.

Cãlin Teutiºan: Din câte amobservat eu, reacþia contemporanãla imagine este identicã cu vecheareacþie faþã de zei, reprezentândacelaºi tip de atracþie compulsivãînspre ceva ce lipsea, probabil, deprea multã vreme, o datã cumoartea zeilor.

Paolo Bellini: Mai întâi, cândvorbim despre Matrix, vorbimdespre o utopie în negativ. Estevorba de o lume care are la bazãun mit al originii ºi un anume tip dedezvoltare tehnologicã, în negativ(în negativ pentru rasa umanã). Înfinalul filmului, putem regãsielementul principal al unei mitopii, ºianume legãtura complexã dintre omºi maºinã. Eroul este un produs almaºinii, în timp ce maºina nu poatefuncþiona fãrã om, care livreazãmaºinii energia. Maºina, în final,garanteazã omului o lume în careel poate locui. Aºadar, totul depindede punctul de vedere. Dacã priveºtilucrurile dintr-un punct de vedereconservator, Matrix e o mitopienegativã. Dacã priveºti lucruriledintr-un punct de vedere progresist,Matrix e o mitopie autenticã, bunãpentru om ºi maºinã.

Cãlin Teutiºan: Deci Matrixeste o mitopie, pânã la urmã.

Paolo Bellini: Da, da. Cealaltãîntrebare este despre mit ºi

DE

ZBA

TER

ILE

PH

AN

TAS

MA

15

crearea lumii.Ruxandra Cesereanu: Despre

aplicarea conceptului de mitopie întrecut.

Oameni ºi (dumne)zei

Paolo Bellini: Da, trecutulmitopiei. Mitopia este posibilã atâtatimp cât ai un mit despre creareaa ceva, a lumii, în general, dar nude ãtre un zeu, pentru cã aºa serestrâng limitele acþiunii. Dacã amfost creat de un zeu, el este maimai puternic decât mine, iar eu potface foarte puþine pentru a modificacreaþia. Acesta e argumentulEvului Mediu pentru faptul cã omulnu poate zbura: dacã ar fi fost menitsã zboare, omul ar fi primit oanatomie corespunzãtoare.Existenþa lui Dumnezeu dã implicitºi limitele omului. Aºadar, acolounde existã un zeu, nu poateexista o mitopie. Vorbesc de unzeu în sensul creºtin. Acolo undeexistã mai mulþi zei, ca în mitologiagreacã, ºi unde zeii nu sunt la felde puternici precum zeulcreºtinãtãþii, nu sunt atotputernici,ei sunt în competiþie între ei ºicâteodatã chiar cu un om, cu unerou. De exemplu, Herakles esteîn competiþie cu zeii, cu Hera, maiprecis. ªi câteodatã Heraklescâºtigã. În timp ce în religiile Cãrþii,în Creºtinism, în Islam, înmonoteism în general, e imposibilsã lupþi cu zeul ºi sã câºtigi. Atuncicând, de pildã, Moise vrea sã-lvadã pe Dumnezeu, Dumnezeu îispune: „Nimeni nu mã poate vedeaºi sã rãmânã în viaþã.”

Doru Pop: Dar Iacob s-a luptatcu îngerul lui Dumnezeu ºi a fostdesemnat câºtigãtor.

Paolo Bellini: Iacob este totuºiun personaj cãruia Dumnezeu îitraseazã destinul. Nu ºtiu dacã îlputem considera un învingãtor.

Doru Pop: Încercam sã dauexemplul unei figuri iudeo-creºtinecare se luptã cu Dumnezeu ºi îlînvinge.

Paolo Bellini: Aceasta seîntâmplã doar fiindcã Dumnezeu adorit sã piardã. E puþin diferit atuncicând nu existã o panoplie de zei;în iudaism, creºtinãtate sau islam,poþi câteodatã lupta cu zeul,câteodatã chiar sã învingi, dar totulse petrece în interiorul unui plan

suprem în care a fost prevãzutdacã pierzi sau câºtigi.

Doru Pop: În plus, viitorul nuaparþine omului, ci zeilor.

Paolo Bellini: Aºa e, el aparþinezeilor. De pildã, în mitologiileantice, destinul este ceva pe carezeii nu îl pot schimba. Zeii sunt forþede partea destinului. Poate doarZeus, atunci când învinge titanii.Prometeu chiar îi spune, „dacã nuacþionezi în felul urmãtor, va veni oforþã care este mai puternicã decâttine”.

Cãlin Teutiºan: Revenind launa dintre întrebãrile mele, estefilmul singura formã prin caremitopia se poate exprima esteticîn societatea contemporanã?

Paolo Bellini: Nu, cred cã nu.Filmul nu e singurul mod. Caleaprincipalã de expresie a mitopieieste prin noile tehnologii. Nu formastructuralã a mitului contribuieneapãrat la mitopie, ci noile media,în care putem vedea un proiectinteractiv, continuu. Nu e oproblemã ce þine de o naraþiunesingularã, ci o problemã destructurã. Trãim într-o erã care arenevoie de maºini, iar maºinile suntcele care aduc mitopia omului,maºinile care se schimbã o datãcu structura noastrã mentalã, cuforma mentis. Comunicãm cuajutorul maºinilor, ºi McLuhan aspus cândva cã „the medium is themessage”.

Laura Pavel: Cred cã dinperspectiva noului model cultural,incluzând noile tehnologii,problema este cu mult mai vastã,ºi ar comporta o discuþie foartelungã, ce þine de cyberfilozofie.Întreaga perspectivã esteticã seschimbã, din moment ce mesajulse schimbã. Din moment ce lumeavirtualã este pentru dvs. lumea-cadru pentru afirmarea mitopiei,discuþia esteticã se pune în alþitermeni.

Paolo Bellini: Interesantãîntrebare, pentru cã, într-adevãr,întreaga discuþie despre ceea ceeste frumos ºi ceea ce nu este s-a schimbat. În ce sens s-aschimbat, e dificil de spus. Depildã, în epoca barocã, în Italia sãspunem, bisericile medievale,deoarece în acea epocã„medieval” nu însemna ceva debine, au fost acoperite cu o faþadã

barocã, în rest fiind însã pãstrateintacte. Acesta e un lucruremarcabil, pentru cã, iatã,frumosul este ºi ceea ce am creatnou, ºi ceea ce am conservat dintrecut. Suntem obsedaþi derestaurare, de a conserva lucrurileaºa cum sunt, aºa cum au fost.Atunci când avem de-a face cuceva nou, privim lucrurile ºi nu ºtimdacã sunt frumoase sau nu.

Mihaela Ursa: Din câte înþeleg,mitopia nu poate þine de o singurãnaraþiune ºi nu poate fi doar unprodus estetic, artistic. Dar înînþelegerea mea, care poate figreºitã, ea seamãnã cu acelconcept al lui Foucault, de practiciculturale. Aºadar, mie mitopia îmievocã un proiect geometric,imaginar, ceva cu posibilitãþipractice, care mã trimite la untrecut mitic. Existã o afinitate realãîntre conceptul de mitopie ºi acelade practici culturale? ªi încã oîntrebare: conceptul de machinesdésirantes, de maºini doritoare allui Deleuze ºi Guattari, care suntdestul de asemãnãtoare cudescrierea pe care o faceþi nouluiom mitopic, poate sã se apliceaici?

Paolo Bellini: Cred cã mitopiaeste un proiect care pune omuldeasupra binelui ºi rãului,deasupra esteticului ºi non-esteticului. Cred cã cea maiapropiatã imagine este cea a luiÜbermensch, Supraomul luiNietzsche. Mitopia nu e doar ostructurã culturalã, e ceva maimult, o structurã mentalã, e ostructurã mentalã diferitã, o formamentis diferitã de cele anterioare.Nu este pur ºi simplu un produscultural, ca atâtea altele. Ea esteneapãrat legatã de tehnologie, denoile tehnologii, ºi de mutaþiile pecare acestea le produc asupraindividului ºi colectivitãþii. Nu putemînþelege mitopia dacã nu înþelegemproblema noilor tehnologii ºi atehnologiei în general.

Doru Pop: Acesta e un felfoarte determinist de a puneproblema. Vine, într-adevãr, dintr-o lungã tradiþie, l-aþi menþionat peMcLuhan, într-o concepþie conformcãreia tehnologia schimbãstructura mentalã. Deºi îmi placacele studii despre comunicare, autiliza determinismul tehologic

DE

ZBA

TER

ILE

PH

AN

TAS

MA

16

pentru a explica cum funcþioneazãsocietatea...

Paolo Bellini: Nu, nu cred cã eo viziune deterministã.

Doru Pop: Ba da, trebuiedefinitã ca deterministã, pentru cãvã bazaþi teoria pe o credinþã (însens de încredinþare conceptualã)conform cãreia tehnologiaschimbã structura mentalã, iaracesta este determinism.

Paolo Bellini: Tehnologiaschimbã structura mentalã, dar nuo schimbã unidirecþional. O poateschimba în direcþii diferite. Nu ºtimcare direcþie este cea optimã.Acesta nu este determinism, maidegrabã am putea vorbi de ostructurã similarã vaselorcomunicante. Mai multãtehnologie, mai multe diferenþe. Nudoar o singurã diferenþã.

Doru Pop: În continuare credcã e vorba de un determinismtehnologic. Punctul de vedere dela care porniþi este tocmai acesta,tehnologia are un impact asuprafelului în care gândesc oamenii. ªiîn acest caz e vorba dedeterminism, chiar dupã definiþiaclasicã. Într-un fel, sunt de acordcã existã o legãturã, dar întrebareamea este urmãtoarea: aceastãabordare, fie ea deterministã saunu, presupune cã tehnologiaschimbã felul în care vedemlumea, structura mentalã; dar dacãlucrurile stau invers, nu estetocmai aceastã forma mentis ceacare genereazã tehnologii pentrua ne permite sã înþelegem lumea,pentru cã într-un alt fel nu am puteas-o controlãm, sã controlãmrealitatea, multiplicitatea de imagini,mituri etc? De pildã, pe Internet,avem milioane de pagini, milioanede naraþiuni care se desfãºoarãcontinuu în acelaºi timp. Ce altcevaeste Internetul decât un mijloc dea ne iluziona cã deþinem controlul?Avem o întrebare, vremrãspunsuri, cãutãm pe Google ºiavem impresia cã avem adevãrul,deºi în realitate Google ajungedoar la 10 sau 20 de procente dinpaginile disponibile pe întregInternetul. Aºadar, întrebarea mea:nu e cumva iluzoriu sã neimaginãm cã lucrurile stau într-unfel, atunci când ele ar putea sã fieexact opusul, aºa cum s-aîntâmplat în exemplul cu Obama,

în care, în loc sã afirmãm cãrevenim la ceva anterior,presupunem cã evoluãm spreviitor? Ne întoarcem doar spretrecut, spre acea dorinþã ca noi,oamenii, sã deþinem din noucontrolul? Poate fi o întrebaredeschisã.

Nomadism virtual

Paolo Bellini: Pentru a putearãspunde, trebuie sã cãdem deacord asupra unei corespondenþeistorice. La început, dupãpaleontologi ºi antropologi, auexistat populaþii nomade ce sedeplasau pe suprafaþa globului.Prima societate este nomadã.Acum avem nomazi care rãtãcescvirtual. Existã un arc istoric întrevechea stare de nomadism ºi ceaactualã. Nu ºtiu dacã putem vorbiatunci de vreun determinism. Eunu mã vãd ca un determinist.

Doru Pop: Îmi place aceastãnoþiune, de nomadism virtual. Da,suntem nomazi virtuali. Dar dacãexistã o asemenea fantasmãdespre viitor, atunci eu s-ar puteasã am o problemã cu ea. Întermenii lui Cãlin Teutiºan de maidevreme, asistãm la naºterea unuinou tip de religiozitate. În care nue vorba doar de cinema, ci ºi deadvertising, de pildã, pentru cã prinreclame putem gãsi o modalitatede a proiecta paradisul. Existãreclame pentru mãrci de þigãri încare diverse persoane îºi aprind oþigarã ºi dintr-o datã ajung într-unsoi de paradis, unde sunt multefemei atrãgãtoare ºi alþi bãrbaþifericiþi îi aºteaptã. Aºadar, cuinstrumentele noastre culturale,într-un fel, nu ne îndreptãm privireaspre viitor, ci suntem traºi înapoiîn trecut.

Paolo Bellini: Diferenþa e cãacum vorbim de ceva nemaiîntâlnitîn trecut, o colonizare a corpuluiomului de cãtre maºini. Iar aceastãcolonizare þine de noile lucruri pecare le creãm pentru viitorul nostru.Putem vorbi de un fel de destin:nu putem supravieþui în inimilenoastre dacã maºinile nu necolonizeazã corpul. Trebuie sã nemodificãm corpurile, sã modificãmpãrþi din corpurile noastre pentru asupravieþui, în cazul în carecontinuãm cu aceastã poluare, cu

acest nivel de dezvoltareeconomicã ºi tehnologicã.

Mihaela Ursa: Cred cã artrebui sã facem ºi distincþia întrecomunitatea celor care inventeazãaceste dispozitive ºi comunitateautilizatorilor. Pentru cei care au pusla punct aceste tehnologii, poate fivorba de a merge înapoi la vechiulvis de a controla natura sau chiarsoarta. Pentru simplii utilizatori,lucrurile nu sunt atât de complexe;utilizatorii pur ºi simplu profitã delucrurile aflate la dispoziþia lor, iarfãcând asta, putem presupune cãutilizatorul poate sã-ºi modificestructura mentalã. Felul lui de avedea se modificã, felul lui de aacorda atenþie unui detaliu vizualsau narativ se modificã...

Doru Pop: Am o întrebare ºi înaceastã direcþie: care estediferenþa între un egiptean careintra într-un templu ºi care utiliza(vorbesc acum într-un cadru foartedeterminist) infrastructura pusã ladispoziþie de timpul sãu, de la pictoripânã la preoþii care dezvoltaserãritualul, ºi utilizatorul contemporanal Internetului, care nu are nici ceamai vagã idee despre limbajul dinspatele paginilor respective, aºacum un utilizator de Wikipedia nuare nici mãcar o idee vagã desprecod sau programare, sau desprefigura aproape divinã a celui carea creat reþeaua. Aºadar, personal,cred cã vorbim despre aceleaºiexperienþe de tip religios, cutehnologii diferite.

Paolo Bellini: Existã odiferenþã, pentru cã egipteanulcautã mântuirea dupã moarte; noinu mai cãutãm aºa ceva. Noi numai vrem sã fim mântuiþi, cieventual sã trãim veºnic. Nu maivrem sã pãrãsim aceastã lume.

Doru Pop: Existã o întreagãdiscuþie despre nemurire, ºi suntsigur cã sunteþi la curent cudiscuþia despre pãstrarea undelorcerebrale pe Internet. Suntproiecte în care oamenii îºiînregistreazã undele cerebrale ºile posteazã pe Internet, sperândastfel sã trãiascã veºnic în aceastãreþea neuronalã. Din nou, cred cãacesta este un fel de a adaptadorinþa religioasã ºi dorinþa miticãla o nouã tehnologie, care nu duceîn viitor, ci va rãspunde numai uneidorinþe trecute. Cum ai descrie cu

17

ajutorul mitopiei acest tip defantasmã, aceea de a-þi postaundele neuronale pe Internet,sperând ca într-o zi vreunmegaintelect sã-l reînvie peposesorul lor?

Paolo Bellini: Asta înseamnãa ne pune creierul în interiorul unuicomputer ºi a utiliza computerul camemorie externã. Acest lucru estecât se poate de mitopic. Este vorbade un nou subiect, creat între omºi maºinã. Un asemenea proiect,dupã mine, este unul naiv, pentrucã nu înþelege faptul cãschimbarea produsã în corp esteschimbare produsã în minte.Transumanismul, acesta estenumele acestei miºcãri, puneproblema conservãrii memoriei,care la rândul ei va fi ataºatã apoiunui nou corp, în scopul de a trãiveºnic. Aceastã este o mitopie...

Doru Pop: O mitopie primitivã.Paolo Bellini: O mitopie

primitivã care nu poate fi realizatãcu mijloacele tehnologicedisponibile, dar este utilã pentru aînþelege valorile erei noastre.Revin cu o precizare la întrebareaprecedentã, pentru care am gãsitîntre timp rãspunsul. Atunci cândObama vorbeºte despre nouarelaþie dintre sectorul financiar ºicel economic, despre o pedagogienouã, axatã pe studiu ºi nu pe jocsau pe un soi de narcozãelectronicã, despre o micºorareaa puterii corporate, despre oanulare a concesiilor atribuitemarilor firme în privinþa taxelor saudespre noile modalitãþi de aproduce energie respectândmediul, teme regãsibile în cãrþilescrise de el, acesta este proiectulde viitor al lui Obama. Iar toateacestea sunt diferite de trecut,chiar de trecutul cel mai recent, încare America era dominatã deneoliberalism. Aceasta e omodalitatea de a schimbaneoliberalismul într-un liberalism defacturã socialistã. Cel puþin lanivelul propagandei, fiindcã practicnu ºtiu dacã acest lucru e posibilpentru America. Este un proiectcare se adreseazã viitorului.

Fãgãduiala fantasmelor

Corin Braga: Aºadar, sã vãddacã am înþeles corect termenul

de mitopie. Mitul este o naraþiunedespre zeii care creeazã lumea,creeazã lucruri etc; aceºti zei suntmult mai puternici decât oamenii ºiconstituie o forþã superioarã carele determinã viaþa, destinul. Omulîncearcã la rândul sãu sãcontroleze lumea, dar puterile luisunt limitate de cele ale zeilor etc.Acesta este mitul. Utopia estenaraþiune (sau o structurã mentalã)în care zeii nu sunt prezenþi ºi nujoacã nici un rol. Oamenii nu au niciei puteri foarte mari, supranaturale,fantastice, ci trebuie sã utilizezemijloacele pe care li le pune ladispoziþie natura ºi societatea. Deaceea, utopiile rãmân, din punct devedere practic, niºte contrucþiiabstracte, pe care oamenii nu îºiînchipuie cã o pot realiza efectiv(Thomas Morus ºi-a definitsocietatea idealã ca fiind fãrã loc,ou-topos, societatea de niciunde),fiindcã nu au în posesie aceaputere magicã pe care mitul oatribuia zeilor ºi care a dispãrut odatã cu mitul. În cazul mitopiei,vorbim de o structurã mentalã dincare lipsesc zeii sau zeul, dar sepãstreazã acea putereextraordinarã, ce acþioneazã acumnu prin divinitate, ci prin maºini.Aºadar, mitopia promite sãtransforme în realitate fantasmelepe care oamenii din utopie nu leputeau realiza din cauza puterii lorlimitate, asta din cauzã cã prinintermediul maºinilor mitopistuldevine posesorul ºi manipulatorulunor puteri aproape magice,similare celor ale zeilor, dar în faptale maºinilor sau prin intermediulmaºinilor. E corect?

Paolo Bellini: Mai mult sau maipuþin, cu un adaos: în mitopie,acele puteri divine suntrevendicate de om, care doreºtesã fie creator, sã creeze un nouom, o nouã lume, o nouã artã. Caun zeu. Conceptul central e acelade acþiune (performance). Vrei sãzbori ºi creezi un obiect carezboarã. Vrei sã descoperi altecivilizaþii pe alte planete ºi creezi onavã corespunzãtoare pentru aajunge pe o altã planetã.

Corin Braga: Da, dar diferenþaar fi cã aceastã putere existã prinintermediul maºinilor.

Paolo Bellini: Pentru a creaaceste tehnologii, ai nevoie de o

naraþiune, de o bazã teoreticãspecializatã pe ceea ce este lumeaastãzi.

Corin Braga: Dar ai nevoie demaºini?

Paolo Bellini: Ai nevoie deºtiinþã experimentalã. ªi ai nevoieºi de maºini.

Corin Braga: Pentru cãaceasta ar putea fi diferenþa dintremitopistul contemporan ºi magulRenaºterii sau Übermensch-ul luiNietzsche, care nu folosesc vreomaºinã pentru a se considerademiurgi sau succesori ai zeilor.

Paolo Bellini: Desigur, ainevoie de maºini. Fãrã maºini, nuexistã posibilitatea mitopiei. Ainevoie de maºini pentru a schimbao anume forma mentis, ai nevoiede maºini pentru a avea mai multãputere.

Laura Pavel: Dar Golemul?Este Golemul o mitopie?

Paolo Bellini: Golemul nu esteo mitopie realã, fiindcã lui îi estenecesarã forþa divinã. Fãrã forþadivinã care sã activeze Golemul,acesta nu ar exista. Rabinul estedoar o forþã care transmite forþadivinã în Golem.

Doru Pop: Frankenstein?Paolo Bellini: Frankenstein

este chiar prototipul mitopiei, pentrucã nareazã prima creaþie a unui omde cãtre alt om.

Doru Pop: În acest caz, cuFrankenstein avem o altãproblemã. Aºa cum tradiþia iudeo-creºtinã pune o interdicþie asupraimaginilor, în cazul omului creat deFrankenstein avem o percepþienegativã referitoare la maºini, la felca în episoadele cinematograficeale seriei Terminator, sau Matrix.Maºinile sunt rele. Maºinile suntinumane, sunt sfârºitul umanitãþii.De aceea, cred cã acest mit defacturã negativã, al maºinilor rele,face un deserviciu serios mitopiei,ºi aceasta fiindcã ipoteza lui PaoloBellini se bazeazã pe o viziunepozitivã asupra maºinilor. Înaceastã viziune, omenirea aînvãþat sã trãiascã într-o manierãarmonioasã cu maºinile, iar mitulse reuneºte armonios cu utopia.Cum se va termina acest mariajfericit?

Cãlin Teutiºan: Am eu unrãspuns: în lumea mitopiei, nuexistã o distanþã negativã, pentru

18

cã utilizatorul nu se gândeºte lacalculator, la maºinã în termeninegativi, ca la un duºman.Dimpotrivã.

Doru Pop: Ceea ce înseamnãcã nu þi-ai înjurat niciodatãcalculatorul. Eu l-am lovit decâteva ori, adicã, cine se crede?Personal, am impresia cã, în fapt,calculatorul este duºmanul meupersonal, my personal enemy...

Ruxandra Cesereanu: Paolo,lumile virtuale de pe internet, depildã jocul Second Life, suntmitopii?

Paolo Bellini: Sigur, SecondLife e o mitopie perfectã, e viitorulcivilizaþiei noastre. A doua viaþã.

Doru Pop: Sau sfârºitul ei.Paolo Bellini: Ar putea fi foarte

bine sfârºitul. Depinde. Acestenaraþiuni vorbesc despre maºinica despre demoni, iar despreoameni ca îngeri. Se ajunge labãtãlia între diavoli ºi îngeri, întrerãu ºi bine. Dar acest fel denaraþiune nu poate împiedicadezvoltarea tehnologicã. În plus,observãm în jurul nostru cã defiecare datã când apare un nouobiect tehnologic, vrem sã-l avem.Gândiþi-vã numai la telefonul mobil.De multe ori, creatorul unui astfelde obiect nici nu vrea sã facã dinel o afacere. Ceea ce nu împiedicãun astfel de obiect sã devinã,vorbesc despre Italia aici, unobiect de cult.

Doru Pop: Întrucât conferãputere socialã?

Paolo Bellini: Putere socialã.ªi, dintr-o datã, toatã lumea doreºtenoua maºinã.

Cãlin Teutiºan: Toate acesteobiecte sunt, la urma urmei,extensii ale corpului uman. E la felca ºi în transplantul de inimã.Ambele prelungesc, unul un simþcorporal, celãlalt viaþa în sine.

Paolo Bellini: Cred cã viitorulva aduce împãrþirea în douã feluride umanitate: una care va încercasã-ºi pãstreze vechile abilitãþi ºi sãle augumenteze, sã leprelungeascã, ºi alta, care nu vaîncerca acest lucru. Primii vor fistãpânii, ceilalþi, cei stãpâniþi.

Mihaela Ursa: Aceasta esteclar o utopie.

Radu Toderici: Mitopia nu ecumva o ideologie? Ne referim laun proiect social pozitiv ºi la o

mitologie ºtiinþificã pozitivã. Nu s-ar putea ca acest termen sã fieunul ideologic, la fel cum estefolosit acela de „marxism”?

Laura Pavel: Într-un fel, am vrutsã pun ºi eu aceeaºi întrebare.

Radu Toderici: Asta, fiindcã nuºtii în ce fel o sã sfârºeascãevoluþia tehnologicã, nu poþianticipa care va fi sfârºitul acesteievoluþii, aºa cã alegi sã-l proiectezide o manierã pozitivã, la fel cum oface utopia.

Paolo Bellini: De fiecare datãcând proiectezi o lume mai bunã,câteodatã acea lume mai bunãpoate sã fie...

Corin Braga: Mai rea.Paolo Bellini: Da, mai rea.

Poate sã fie un loc infernal înrealitate.

Manipulare, pârghii, control

Laura Pavel: Dar legat dedimensiunea ideologicã aconceptului, care rãmâne unulcultural, el ar putea ar stârnisuspiciuni, poziþii mai sceptice,care ar deplânge absenþa laturiiraþionalizante din mitopie; existãpartea miticã, proiecþia miticã dincadrul mitopiei, elemente foarteinteresante imaginativ, aºadarconstrucþia mitopicã pare sã sebazeze pe elemente predominantficþionale, fie ele politice sausociale. De aceea, se pot naºtereticenþe, întrebãri legate deriscurile utilizãrii viziunii mitopiei:Cine manipuleazã aceste pârghiiale mitopiei, cine trebuie sã deþinãputerea de a decide asupradiverselor comunitãþi, în funcþie deun proiect mitopic? Mitopiile pot fipolitice. Poate exista un morbtotalitar în aceste proiecþii...

Paolo Bellini: Sigur, mitopia eîntr-un fel un proiect totalitar, un

proiect totalitar al epociitehnologice.

Laura Pavel: Problema e cãmitopia se doreºte o practicã detip cultural, dar una care poateproduce acþiune (performance) ºicare poate fi extinsã deci la nivelpolitic. Existã probabil un riscimanent în acest tip de naraþiune...

Ruxandra Cesereanu: Paolo,ai vorbit despre Obama ºi politicaamericanã. Dar referindu-ne acumla politica europeanã, este cevamitopic în ea, la momentul actual?

Paolo Bellini: Da.Doru Pop: Uniunea Europeanã

însãºi e un proiect utopic.Paolo Bellini: Uniunea

Europeanã poate fi un proiectmitopic. Nu ºtiu dacã e ºi un proiectbun, dar...

Doru Pop: Are ambelecaracteristici: pe de o parte, esteun mit al originilor europene, înacelaºi timp este orientatã spreviitor, este în expansiune: dacãiniþial era compusã dindouãsprezece state, de-a lungultimpului s-au adãugat mereu altele.

Paolo Bellini: Rãspunzând laîntrebare, cred cã Silvio Berlusconiare un discurs accentuat mitopic,poate diferit semantic de cel al luiObama, dar cu o relaþionareidenticã între lider ºi oameni.Sarkozy ar putea avea acelaºicaracter, spre deosebire de Merkelsau primul ministru britanic,Gordon Brown. În cazul lui Merkel,nu avem de-a face cu o condu-cere bazatã pe carismã, în timp ceîn cazul lui Gordon Brown, elexercitã puterea alãturi de reginã,iar regina e garantul unitãþii politicea Regatului Unit al Marii Britanii.Poate cã viitorul rege al MariiBritanii va alege un discurs mitopic.

Corin Braga: Cred cã putemîncheia aici, dacã nu sunt alteîntrebãri. Poate cã nu am cãzut deacord asupra unui proiect mitopicla care sã aderãm noi înºine, daravem mãcar instrumentelenecesare pentru demonta mitopiilealtora, pentru a deveni conºtienþide diversele manipulãri ideologice.

Paolo Bellini: Da, aº vrea sãvã mulþumesc tuturor pentrulectura atentã a textului meu ºipentru întrebãri. (Transcriere ºitraducere din limba englezã deRadu Toderici)

19

Exegeþi ai vieþii ºi activitãþiisavantului Nicolae Iorga în anii decumpãnã ai veacurilor XIX ºi XXau remarcat faptul cã demersurilesale de cercetare efectuate asiduuatât în interiorul cât ºi în afarafruntariilor þãrii, se interferau logiccu iniþiative, - conjugat afirmate deun mãnunchi de tineri colegi-profesori ai Facultãþii de Litere ºiFilosofie a Universitãþii bucu-reºtene, - menite a contribui pecale revendicativã la reuºita acþiuniide “purificare” ciclicã a vieþiiculturale ºi ºtiinþifice autohtone.Influenþa demersului “triadei critice”(Dimitrie Onciul, N. Iorga, IoanBogdan)1 pe tãrâm strictistoriografic se repercutaseinevitabil asupra disputei de ideiamplificatã în anii ultimi ai unuisecol pãtruns de numeroaseconvulsii ideologice ºi în cei dedebut al celui statuat sã conducãla valide modificãri conceptual-metodologice cu privire atât la oaltã/nouã înfãþiºare a scrisuluiistoric românesc, cât mai ales lagestionarea disputei dintre tradiþieºi inovaþie ºi la integrarea proprieispiritualitãþii în angrenajul civilizaþieieuropene.

Adiacent unui presupus mocnitconflict intergeneraþional în care seangrenase conºtient cel careadãsta, cu data de 1 noiembrie1899, ca profesor suplinitor laCatedra de istorie medie ºimodernã a instituþiei sus citate2, ºiîn contextul campaniei pornite deacelaºi spirit “nonconformist” laadresa diriguitorilor AcademieiRomâne ºi ai Universitãþii, iniþial dinmotive strict personale, de sorginteadministrativã (reglarea problemeiconcediului ºi a cuantumuluisalariului obþinut pe durata studiilordezvoltate în strãinãtate), dublatemai apoi de altele referitoare laorganizarea vieþii universitare ºi anecesarei inovãri a tehnicii munciiºtiinþifice (reacþia durã faþã deinterpretarea vehiculatã de rectorulGrigore Tocilescu în opurile sale,participarea la desemnarea unuinou decan, când segmentul detineri “furioºi”, în frunte cu N. Iorga,aflaþi sub protecþia lui TituMaiorescu, a trecut la validarea înpracticã a intenþiei lor emancipativede sub “autoritatea” grupului deinterese ºi presiune, stabil

închegatã în spaþiu ºi timp: VasileAlexandrescu Urechia, Gr.Tocilescu, Nicolae Quintescu, - D.Onciul manifestând reþinutãprudenþã -), a condus inerent lareacþia de apãrare ºi contraataculcelor deschis înfieraþi, care auintervenit prompt la conducereaAcademiei Române (septembrie1898)3 ºi au acuzat fãþiºîncercarea desfãºuratã de N. Iorgaºi colegii sãi de ideal. Disputagradat evoluatã între mesageriiaripii, relativ tinere (I. Bogdan,Constantin Dumitrescu, N. Iorga,T. Maiorescu, D. Onciul etc.) ºi ceiai contingentului de personalitãþi“respectabile” (Ioan Crãciunescu,Bogdan Petriceicu Haºdeu, N.Quintescu, Gr. Tocilescu, V. A.Urechia etc.) pentru a obþineprimatul în sânul corpuluiprofesoral, a fost majorsensibilizatã de atitudinea veºnicfrondistã denotatã de N. Iorga, carese afla continuu în documentarepe meleaguri europene ºi îºineglija, astfel involuntar, unele dinatribuþiile sale concrete în procesulde educare-învãþare. Acest fapt astârnit invidii ºi suspiciuni, dar ºi orealã “conjuraþie” internã alcãtuitãdin congenerii sãi în planprofesional, deveniþi temporar abilidetractori.

Anul 1899 a constituit un inter-

val de intens travaliu ºtiinþific pentruN. Iorga, care nu omitea deloc sãîºi dedice timp întru definitivareaserialului de articole cu indubitabiliz polemic la adresa situaþiei dificilea organizãrii forurilor reprezentativeale culturii ºi civilizaþiei româneºti,stârnind instantaneu, prin mijlocireapresei, tocmai reacþia scontatã aopiniei publice, implicatã îndiseminarea analizei critice a stãriimiºcãrii intelectuale în ansamblu.Aceasta era creionatã ca fiindpãtrunsã de imobilism faþã de actulcreaþiei, de corupþie moralã ºi deabsenþa tangenþei cu actulvalorizator perceput din exterior,prin intermediul unor cunoscutepersonalitãþi (Charles Kohler,Constantin Jireèek, GustawWeigand etc.) interogate dubitativde cãtre istoricul-pamfletar. Dreptconsecinþã a suitei de mesajeinserate iniþial în publicaþia“L`Indépendance Roumaine” (varaanului 1899), - reunite ulterior într-un unitar volum, sugestiv intitulat“Opinions sincéres. La vieintellectuele de Roumanie en1899", a polemicii întreþinute cuGr. Tocilescu în coloanele peri-odicului “Noua Revistã Românã”,precum ºi a tezelor avansatepentru a fi publicate în “ConvorbiriLiterare” (1900), liderul Seminaruluide istorie anticã ºi epigrafie dincadrul Facultãþii de Litere ºiFilosofie a Universitãþii dinBucureºti a obþinut, în final dedecembrie 1899, adeziunea anumai 35 de votanþi (universitari ºioameni de litere!) în intenþia de a-ltrimite pe N. Iorga în judecatãpentru injuriile pe care acesta i le-ar fi adus la cursuri ºi seminarii.Acelaºi personaj solicita, totodatã,mãsuri disciplinare mergând pânãla excluderea celui “incriminat” dinmediul academic, tocmai pentru cãafrontul acestuia îºi lãrgise excesivecoul “expurgat” în presa vremiicu privire la trecutul ºi prezentulsãu ca om de ºtiinþã.4

Secvenþa epistolarã redatã înanexã a fost depistatã ca fiindrãtãcitã fortuit între dosarelepãstrate de la membrii fostuluiInstitut de Istorie Naþionalã.Suntem siguri cã misiva fuseseînmânatã cândva profesoruluiªtefan Pascu pe duratamandatului sãu de conducãtor al

Iorgainedit(1899)

Stelian Mândruþ

20

destinelor “Almei Mater Napocen-sis” (1968-1976), conform dedica-þiei aºternute pe plic: “Dlui rectorªt. Pascu, cu omagii pentru cu-vântarea Domniei Sale de la A.[indescifrabil, fie denumire de lo-calitate, fie nume de persoanã,n.n.!]. Documentul nedatat5 includeun rãspuns mult aºteptat ºi datoratde expeditor insistenþelorsurvenite din partea amicului sãuI. Bogdan în legãturã cu aspectenoi ale desfãºurãrii conflictuluidintre cele douã tabere aflate înopoziþie ireconciliabilã. Accenteleexprimate se pãstreazã tari înviolenþa scrisã ºi oferã o cuvenitãmãsurã de a cuantifica demnitateatânãrului profesor situat în disputãmoralã ºi eticã cu denigratorii sãi.Caracterul ºi comportamentul sãuimpulsiv, perfect motivabile acum,rãbufnesc mai mereu la adresafoºtilor sãi dascãli, stârnind interesºi admiraþie din partea multor colegide breaslã, chiar neimplicaþi, darcare îºi manifestã solidaritatea cu“cavalerul pornit sã vindece ranacare ne doare de multãvreme”…îndemnând, totodatã, lacuraj ºi la faptul cã “viitorimea vajudeca mult mai drept decâtramoliþii de astãzi”.6

Fãrã sã întruchipeze un soi de“Don Quijote” al clipei în evoluþiacotidianã a învãþãmântului istoricîn cadrul Facultãþii, tânãrul NicolaeIorga a îndrãznit, la numai 28 deani, sã se manifeste ca om ºidascãl printr-o atitudine proprie“summei” sale de aptitudini ºicapacitãþi, prefaþând, în chippremonitoriu, sinuozitatea deveniriisale în spaþiul ºi timpul culturii ºicivilizaþiei autohtone ºi universale.

Dragã Bogdane,7

Cum se poate sã crezi tu, ombãtrân, pãrinte de familie, decan,8senator universitar, palavrele,directe sau indirecte, ale luiTocilescu?9 Ieu te asigur cã minte,spuind cã are 35 de iscãlituri: deunde 35? Nu-þi faci ºi tu socoteala?ªi-apoi, dac’ar fi aºa? Înainteamãsurilor disciplinare e judecata,ºi tu ºtii cine-o face.

Cu cursurile ºi ce-aº fi spuindieu de dînsul, nu ie nimic adevãrat(ºi doar nu mi-e fricã s‘o spun la

toatã lumea!). Minte! La curs, ceiera sã zic ieu de dînsul în…istoriauniversalã contemporanã. Laseminariu? L-am pomenit de douãori, citîndu-i lucrãri ca…bune!Numa (?) cã sînt oameni cari dacãvoiu fi spunînd cã afarã plouã,înþeleg ºi raporteazã cã Tocilescu-i un mãgar (ieste, dar ce am sãspun ieu asta copiilor, cari… o ºtiuieu), se poate!

Dar ce putere am ieu asupraimbecilitãþii ºi relei credinþe? Niciuna. ªtii tu…Gegen die Dummheitkämpfen die Götter selbstvergeben.10 ªi ieu n‘am pretenþii –divine...

ªi mã amputãºi ºi tu! Sã vedemdacã ai atins cu scalpelul himi-cistului11 un mãdular esenþial. Dacãte-ai mulþãmit sã tai ceva degete,nasuri ºi celelalte, calea-valea!

Fii sãnãtos ºi voinic ºi ai tãiurmeze-þi bunul exemplu.

Deci, felicitãri pentru “sfintelesãrbãtori”. Iar lui Tocilescu opri-i-s’ar în gît chiºca conjugalã! Amin.

Al tãu bun prietenN. Iorga

1 Vezi detalii la Lucian Nastasã,Generaþie ºi schimbare în istoriografiaromânã. Cluj-Napoca, PUC, 1999.

2 Adina Berciu-Drãghicescu,Istoria Universitãþii din Bucureºti.Documente (1864-1972). Bucureºti,2008, p. 92, 97.

3 Ilie E. Torouþiu, Studii ºidocumente literare, vol. VII. Bucureºti,1936, p. 57, 59, 60, 63, 64, 66; vezi ºiîn Scrisori cãtre N. Iorga, vol. II.Bucureºti, 1972, p. 347-349.

4 “Anuarul Universitãþii dinBucureºti pe anul ºcolar 1899-1900”.

Bucureºti, 1900, p. 14, 20; mulþumiricolegei dr. Venera Achim, de laInstitutul de Istorie “N. Iorga”, pentruamicalul sprijin denotat!; vezi ºi în:Scrisori cãtre… op.cit., p. 68; ºi înScrisori cãtre N. Iorga, vol. I.(1890-1901). Bucureºti, 1972, p. 211 (A.Rubin, 7 iulie 1899) ºi p. 336 (A.Bârseanu, 27 octombrie 1899); BarbuTheodorescu, Nicolae Iorga.Biobibliografie. 1871-194. Bucureºti,1976, p. 29.

5 O sebitã recunoºtiinþã profesoruluiAndrei Pippidi pentru altruismul ºiinteresul cu care ne-a calãuzit în acestefort restitutiv!

6 Scrisori cãtre… op.cit., p. 206 (C.Bãicoianu, în jur de 1900), p. 209-211( Lepère, 1 nov. – 29 dec. 1899), p.388-389 (I. Sârbu, Viena, 3/15 dec.1899).

7 Ioan Bogdan (1864-1919), istoricºi filolog; profesor la Catedra de limbislave a Facultãþii de Litere ºi Filosofiea Universitãþii (1891-), slavist deanvergurã continentalã.

8 A fost numit decan în noiembrie1898.

9 Grigore Tocilescu (1850-1909),istoric, arheolog, epigrafist ºi folclorist;profesor de istorie anticã ºi epigrafie(1881-), director al Muzeului Naþionalde Antichitãþi (1881-), diriguitor depublicaþii (“Revista pentru Istorie,Arheologie ºi Istorie”, 1882-).

10 Mai corect: “Mit der Dummheitkämpfen Götter selbst vergebens“,vezi expresia la Friedrich Schiller, DieJungfrau von Orléans (1799), întãlmãcire aproximatã: “Contra prostieinu triumfã nici mãcar voinþa divinã”!

11 Petre Poni (1841-1925), chimistºi mineralog, profesor de chimiemineralã la Facultatea de ªtiinþe (1878-) ºi la cea de Medicinã (1878-) aUniversitãþii din Iaºi, preºedinte alAcademiei Române (1898-1901).

21

Încadrate din start în aºa-numitul douãmiism, ElenaVlãdãreanu ºi Domnica Drumeasunt alãturi de Ruxandra Novaccele mai reprezentative figurifeminine pentru ce a vrut sãînsemne momentul douãmist. Nuneapãrat cele mai bune poete careau debutat în jurul anului 2000, ci,repet, cele mai douãmiiste. DacãNovac pare c-ar fi renunþat lapoezie, spre nenorocul poeziei defoarte bunã calitate, o întreagãlume literarã somând-o la noivolume, Vlãdãreanu ºi Drumeacontinuã sã ºocheze, dar tot spreghinionul poeziei. Stau mãrturiecele douã volume apãrute în 2009la Cartea Româneascã: spaþiuprivat. a handbook, respectiv Notfor sale.

Elena Vlãdãreanu, spaþiuprivat is not a book

Elena Vlãdãreanu declaraundeva cã n-a fost un copiltraumatizat. Rezultatul e poezia sanudã, purgatã, golitã de oricesubstanþã. Nu vreau sã insinuezcã doar o copilãrie – sauadolescenþã – “cu probleme” arputea produce poezie de bunãcalitate, deºi... Dar asta e cu totulaltã discuþie.

Ultimul volum al poetei,comercial pânã la mãduvã, neprescrie spaþiul privat al unui eu vid.E ca ºi cum autoarea ºi-ar facepublicitate, de parcã spaþiul sãuintim n-ar fi decât un spaþiu mediafãrã miez, dezvelit la modulstatistic: “...eu am 27 de ani 1,57m 55 kg. el are 29 de ani 1,70 m /65 kg. o sã murim amândoi la 71,80de ani. dar avem / 9 ºanse din 100sã murim anual pânã atunci, el din/ cauza tutunului, eu din cauzacancerului la sân. // [...] fac / sexde 2,5 ori pe sãptãmânã. el, de 4,08ori...” (nu conteazã titlul). Cu toatãdoza de masochism asumat,asemenea versuri au ºanse micide supravieþuire, ºi poate tocmaipe asta mizeazã: pe un happeningefemer, asemãnãtor unei reclamepentru te miri ce firmã de sondajelectoral, sau, mai rãu, similar înfond unui termen de valabilitateinscripþionat aiurea, pe un produsoricum expirat.

Dupã un început destul de

Ultimelezvâcniri

aledouãmiiºtilor

Laurenþiu Malomfãlean

promiþãtor (“nu dau doi bani peviaþa mea. ºi în general nu-mi place/ ºi nu-mi doresc nimic. / doar unspaþiu în care sã mã aud / cuminspir ºi expir. atât.” – spaþiu vital),în a doua jumãtate a cãrþii discursuldevine moralizator, eco-bio-didactic, iar dozajul dintreseriozitate ºi ironie pareinsesizabil: “În încheiere, vreau sãîþi mulþumesc cã ai cumpãrataceastã carte.” Pentru cã nu mãpot abþine, voi pãtrunde în joculautoarei ºi voi rãspunde cuaceeaºi monedã: mulþumeºte-mic-am citit-o!

Intenþionat sau nu, ºi faptul ecomplet irelevant, aserþiunile poeteise bat cap în cap. Dacã primulmotto al cãrþii sunã de-a dreptulsincer (“poezia este în altã parte”),ultima paginã se deschide cu undezarmant anunþ: “Aceasta este ocarte de literaturã”! De la Bedroomla Bathroom, trecând prin TVRoom ºi Kitchen, o carte deliteraturã, cu citate din JamieOliver... ªi cu foarte sugestiveledesene purtând marca ºi firma luiDan Perjovschi. Din pãcate, pentrucã tot nu le-am fãcut reclamã, s-arcuveni menþionat un lucru: cele 33de ilustraþii minimal(ist)e nusalveazã volumul.

În orice caz, nu degustexperimentele, prefer poezia. Spre

deosebire de europa. zececîntece funerare, spaþiu privat eunul din cele mai prost-enervantevolume de poezie din ultimii ani.

Domnica Drumea is Not forsale

În primul rând, am luat-o de bunãºi n-am cumpãrat cartea. Pehyperliteratura.reea.net, învremurile sale bune, volumul eradescãrcabil (în trei forme de formataudio!) ªi cum Librãria Universitãþiis-a modernizat, am verificat citatelepe fotoliu, cu telefonul în mânã.

Preluându-i un titlu de poem,textele Domnicãi Drumea pot intrafãrã probleme într-o categorie ces-ar numi poezie micã – trãsãturãsusþinutã ºi de timbrul vocii, tipicinfantil. Aproape nimic nu lipseºte:de la rateuri de genul “mirosul tãude puf de pui de gãinã [s.m.]”, lafrustisme fracturiste (“Mã simt atîtde tînãrã / deºi sînt cea maidisperatã ºi / cea mai ferocemamã” – idem, fãrã titlu); de la“fetiþa mea ºtie / ºtie sã numere / olacrimã, douã lacrimi, trei / patru”(nu), la “cum sã-i cer / iertare /fetiþei mele / pentru fluturaºul / deplastic / pe care l-am izbit / deperete pânã / s-a fãcut þãndãri / [...]/ cum sã-i / explic / sub mine / secascã / nouã etaje / sub mine / stã/ fluturele / negru (þãndãri); în fine,de la cliºee retorice în genul dacãdragoste nu e, nimic nu e (“dacãnu am dragoste / nimic nu am dacãnu / am dragoste / nu sînt nimic /nimic / nu / sînt” – fãrã titlu), pãnãla duioºii speriate ce strepezescdinþii: “De ce îmi dau mereulacrimile cînd mã uit la tine? / Tueºti o fetiþã cuminte / un ºoricel cudinþi de lapte // Eu sînt o ranã vie // cînd mã uit în globul tãutransparent / vãd / viitorul cu ochiideschiºi / cum mã / fixeazã” (Dece). Cu siguranþã, avem aici odragoste maternã purã, darcomunã, mai deloc “poeticã”.Unele versuri ar fi putut fi spusede orice mamã: “pielea taparfumatã e o minune / pãrul tãuca mierea e o minune” (Sã teînvãþ); sau “aºtept doar sã te vãd /în clasa plinã / de copii / cum viispre mine / cu obrajii tãi rotunzi / ºimi te strecori în braþe / ca un pui /

(continuare în pag. 54)

22

De la geometria intimistã aspaþiilor, regenerate la nesfârºit,pânã la reflectarea perfectã aacesteia în prezentarea graficã(semnatã Savina Tarsitano),cartea lui Dinu Flãmând, apãrutãîn 2010 la editura Brumar, prezintãun itinerariu poetic din Europa pânãpeste ocean, în golfurile braziliene.Mãrturisirile iniþiale ale poetuluidezvãluie traseul fizic, transfiguratemoþional în poemele careconstruiesc aceastã carte –document al efemerului. Inten-sitatea senzorialã a poemelormediteraneene ºi a celor braziliene,precum ºi dedicarea unei întregiserii poetice lui Ulysse confirmãtraiectoria în derivã a subiectuluiîn cãutarea mãtcii. Tehnica denavigare este una strãveche –cabotajul, înaintarea emoþionalã,dublatã ideatic (de presimþirea uneiîntregi tradiþii mito-poetice), de-alungul þãrmului ale cãrui minunipoetul le întrezãreºte, le atinge cudificultate, dar în care nu se poateintegra total. Istoria, sublimatã înspaþiul exotic al Braziliei, respirândapoi nefiltratã prin vocile marilor eipoeþi, este cea care, în locurile depopas ale subiectului în miºcare,submineazã orice încercare deînrãdãcinare. Existã origini, la felcum existã nostalgii iremediabile,dar rãdãcinile sunt eterale,asemeni brizei mediteraneene sauoceanice.

Laitmotive ale discursuluipoetic, umbrele sunt interioare,ranforsate diafan de oasele orficeale unei tradiþii uitate, «ºiroind dinpliurile memoriei». Actul poeticdevine astfel «o joacã a apei cufocul”, «opintealã a incomuni-cabilului», «elan al stingerii».Umbrele sunt fãpturile uneiimposibile întâlniri cu sine ºi cucelãlalt, intuiþiile unui trecut comunºi ale unui viitor de neatins : «toatãiubirea mea fãrã loc în tine/ nu edecât umbra mea spre tine».Faleza, semnul acestui prezentîntors pe dos, senzual ºi mortuar,este o limita solar-acvaticã.Aceasta reprezintã pragul unde«gesturile unor cuvinte nu se lasãafarã trase» ºi unde eul poeticîncearcã «sã pãcãleascã indi-cibilul», citind invers întrebãrile.Traducerile succesive ale acestorîntrebãri nesfârºite nu sunt dintr-o

limbã în alta, ci dintr-un tãrâm înaltul; sunt rãstãlmãciri între straturiconsubstanþiale ale fiinþei, cãlãtoriespre «soarele intern» ai cãrui lãstarigenereazã mult-dorita «luminã asomnului». «Ceva se apropie dinafarã, venind lãuntric/ ªi se lipeºtefãrã sã ne atingã/ iar piatra ochiuluidevine lichidã», transformându-seîn marea care uneºte toateþinuturile imaginare ale minþii

creatoare. Exacerbate emoþional,pânã la atingerea unei intimitãþilatent erotice, aceste puncte deoprire temporarã sunt locurile undesacrificiul suprem al individualitãþiipoetice se înfãptuieºte – anihilareafiinþei dintr-un preaplin insuportabilal sensibilului de nepãtruns.

În faþa unei astfel de construcþiiideatice, efortul de interpretare estesubminat de poezia emoþiei ºi ametaforelor neîntrerupte carestructureazã ciclul de poeme, atâtla nivelul central al versului liber,cât ºi la nivelul organizãrii subtilea scriiturii. «E un continuu elan deezitãri ºi subînþelesuri/ ca ºi cumtotul ar fi fost precedat de ceva ceexistã doar cât / sã anunþe altceva/ dar ºtergând/ spre a face inutildrumul sensului». Un astfel deproiect are însã în fundal o tradiþieculturalã asimilatã ºi transfiguratãsubiectiv, marcatã temporal doarde prãpãstiile istoriei recente a þãriide origine («Craii se-mprãºtiaserã/la Arnoteni stãteau în gazdãtovarãºii/ proletarii luau troleibuzul/

istoria aºteaptã trenul pe liniamoartã»).

Cea de-a doua parte a seriei depoeme, dedicatã figurii lui Ulysse,«cresteazã somnolenþa sim-þurilor», intensificând rãtãcirea,versul, incisiv la nivelul imaginii ºila cel lingvistic, alternând culangoarea chemãrilor obsedanteale inefabilului. Poemele «Faleze»contureazã, in stilul «Umbrelor»,introspecþia imposibilã, dar tentatãîn permanenþã: «se rotescunsprezece pãsãri deasupra mãrii/iar din centrul zborului o spiralã/coboarã direct în suflet». Dupãevocarea stolurilor de pãsãri înderivã deasupra valurilor, «mareaatinge linia inimii», iar minteaplecatã „pe munþi de apã” esterãvãºitã de imaginile senzoriale aleTransilvaniei, conducând-o spreconcluzia «locuim cu toþii plecaþi deacasã/ ºi revenim cum se bolteºtecerul deasupra apei». «Demenþade spaþiu deasupra mãrii» ºi«lapsusul de timp devenit planare»coboarã fiinþa mai adânc înaceastã nebuloasã cãlãtorieiniþiaticã din care nu lipsesc însã,de câteva ori, exemplele de meta-textualitate ºi de aluzie politicã.

Tensiunea in ter ior i ta te-exterioritate («marea vorbeºte sãaducã tãcerea/ cerul tace ºicheamã limbajul/ omul moareîncet/ tãcând ºi vorbind cuambele») nu se estompeazã decâto datã cu cele Trei PoemeBraziliene. În Brazilia, unde istoriamocneºte sub fiecare casã ca unaltar ascuns, poetul vrea sã aflece submineazã poezia ºi ce o ajutãsã supravieþuiascã. Dreptrãspuns, mintea sa «devineimaginaþia, însã atât de concretã».Poeþii Braziliei, neatinºi de«transpiraþia de eu auctorial»,reuºesc, prin dans, sã atingã «pedinlãuntru porii vibratili aisufletului». Revelaþia finalãsurprinde poetul afirmându-ºineputinþa de a mai «potrivi treicuvinte simple / în tocmai acele treigoluri simple ce le aºteaptã / însufletul ipoteticului cititor». DinuFlãmând nu a uitat nicicândmeºteºugul potrivirii vorbelor, iarcolecþia de faþã este un experimental muzicalitãþii sublimate, precumºi al perfectei armonii întrestructura internã ºi formã.

Umbreºi faleze

Elena Butuºinã

23

ArgumentS-a stârnit din senin o polemicã

despre numele oraºului nostru.Cum sã-i zicem: Cluj, ca înaintede 1974, sau Cluj-Napoca, cumeste cunoscut de generaþiilenãscute dupã 1974? E vorbadespre varianta oficialã, altfel,fiecare îi spune cum vrea. Aºacum pentru unii dintre noi, dupã 20de ani strada Ferdinand e tot Doja,Eroilor e tot Petru Groza, 22Decembrie e tot Lenin, în pofidaconotaþiilor politice negative aleunor nume. O revenire oficialã laforma dinainte de 1974, chiar dacãs-ar justifica într-un fel sau altul, arfi nepracticã, costisitoare ºi artulbura din nou echilibrul emoþionalal comunitãþii, dând apã la moarãunor forþe politice care ºi-au campierdut obiectul muncii. Totuºi, dinrespect pentru oamenii de bunã-credinþã, istoricii, întotdeaunachemaþi sã argumenteze sau sãinvalideze asemenea iniþiative,trebuie sã lãmureascã opiniapublicã în mod onest, furnizândinformaþiile ºtiinþifice existente, fãrãsã încerce influenþarea pãrerii celorcare citesc. Noi abordãm înrândurile ce urmeazã doar uneleaspecte ale chestiunii, lãsândcititorilor libertatea de a-ºi formasinguri o opinie. Am intervenit însãîn aceastã discuþie din con-vingerea cã omul de rând aredreptul la informare corectã.

Dintre istoricii ºi filologii care auîncercat sã desluºeascã origineanumelui Clujului este evident cãcel mai doct a fost NicolaeDrãganu, chiar dacã a preferat înfinal o ipotezã greu de demonstrat.De la el au preluat idei ºi informaþiimulþi urmaºi. Nicolae Drãganu, înlucrarea sa din 1933, Românii însecolele IX-XIV pe baza toponimieiºi onomasticei, fãcea observaþiacã cel mai vechi nume de localitatedin nord-vestul Transilvaniei esteCluj. El a întocmit un inventar alformelor ºi variantelor în care aparemenþionat în documentele medie-vale timpurii numele oraºului,utilizând surse istoriograficebogate, ca, de exemplu, studiulmonografic din 1904 al lui Márki S.despre Cluj. Fãrã a intra în toateaceste detalii, trebuie sã reþinem cãprima menþiune documentarã a

unui castrum Clus, dateazã din1213. Numele Clus este însã maivechi, având în vedere formaadjectivalã Clusiensis utilizatã înlegãturã cu apariþia comitatuluicare avea, foarte probabil, careºedinþã localitatea Clus, îndocumente din 1179 ºi 1199.Evident anul 1179 are rolul determinus ante quem, aºezarea, saucetatea Clus fiind anterioarãacestei date. Aceastã localitate afost amplasatã de cãtre unii istoricica M. Rusu, ªt. Pascu, P. Iambor,ªt. Matei pe platoul înalt de la Cluj-Mãnãºtur, unde cercetãrilearheologice ale ultimilor doi auidentificat o cetate cu val depãmânt ale cãrei începuturi suntdin secolul X. Alþii, ca P.Niedermeier, K. Horedt, Al.Madgearu au fost de pãrere cãacest castrum Clus ar trebuiidentificat cu aºa numita „cetateveche” (Ovár), situatã în zonaMuzeului Naþional de Istorie aTransilvaniei din actualul oraº.

Înainte de a vedea care din celedouã ipoteze este mai aproape derealitatea istoricã, trebuie subliniatfaptul cã toponimul cu rezonanþãlatinã Clus din documentelesecolelor XII-XIII este unic înTransilvania ºi evident nu este deorigine localã, tocmai datoritãfaptului cã numele antic al Clujuluiera Napoca. Pe de altã parte, înDacia romanã, majoritatea numelorde localitãþi (ca Napoca sauPotaissa, de exemplu) erau desorginte dacicã, or Clus nu are cucertitudine o asemenea filiaþie. Înconcluzie, Clus a fost aduscândva înainte de 1179 înTransilvania ºi este de originelatinã, fiind exclus ºi ca o denumirelatinã sã fi fost acordatã unui locdin zonã de cãtre vorbitori degermanã, sau maghiarã, cum eraunoii veniþi.

Întradevãr în Imperiul Romantârziu de Apus, în secolele IV-V,în latina târzie ºi toponimiaaferentã, este cunoscut termenulde clausura, o fortificaþie cu val depãmânt ºi ºanþ ce bara otrecãtoare îngustã din munþi (esteatestatã, de exemplu, clausuraAlpium, în zona Sloveniei deastãzi, sau în nordul Africii, înTripolitania, unde sunt atestate 12clausurae). De aici, s-au nãscut întoatã zona vorbitorilor de romanicãdin regiunile montane din Occident,toponime, unele pãstrate pânãastãzi: Les Cluses în PirineiiOccidentali, La Cluse în SavoiaSuperioarã, Val Clusa în Dolomiþi,trecãtoarea Clausa (devenitãChiusa) în Piemont ºi multe altele.O asemenea evoluþie lingvisticãeste exclusã în Transilvania, nudoar datoritã absenþei acestortoponime în regiunile montane, cimai ales datoritã faptului cã la noievoluþia latinei târzii din Imperiu nus-a mai produs, Dacia rãmânândîn afara Imperiului dupã anul 271,iar armata romanã ºi lucrãrile ei defortificare dispãruserã din peisajulcotidian nord-dunãrean. În secolulVI, în nordul Italiei ºi Slovenia aflatesub stãpânirea regatului ostrogotal lui Theodoric sunt atestateclusurae, evident din mai vechiulclausura. Din clusura s-a nãscutclusa, o fortificaþie situatã într-unloc de trecere strategic (=clusura),iar apoi termenul s-a perpetuat în

De laNapoca

la Clus ºiCluj-

Napoca

Coriolan Horaþiu Opreanu

24

latina medievalã. Cuvântulclausura a rãmas pânã astãzi înlimba spaniolã cu sensul de„închidere”. Dar, aºa cum arãtaMárki S., nici clusa ºi clausura dinlatina medievalã nu se utilizau în-tre 1211 ºi 1252 în Transilvania,documentele folosind termenullatin de indagines (ung. „gyepü”,rom. „prisãci”). Evident cã odatã cutrecerea secolelor ºi a modificãrilorpolitice ºi social-religioase ºiînþelesul iniþial din secolele IV-V aevoluat. Între secolele X-XII,perioada care ne intereseazã înacest context, în special în zonade contact dintre romanicã ºigermanicã, se constatã oimportantã îmbogãþire a sensuluitermenului. Astfel, în Tirolul de Sud(provincia Bolzano) existã orãºelulKlausen, sau Chiusa în italianã. Eleste dominat pe un pisc dinapropiere de o veche mãnãstirefortificatã, mãnãstirea Säben(Sabiona în antichitatea târzie). Odiplomã a împãratului Konrad II din1027 se referã la: „Clusa subSabione sita” (MonumentorumBoicorum, Bayerische Akademieder Wissenschaften. Kommissionfür Bayerische Landesgeschichte,1831, vol. 29, p. 20, CCCXXVIII).Sabiona era sediu episcopal dinsecolul VI, o fortãreaþã pe ostâncã, unde se instalase apoi omãnãstire benedictinã decãlugãriþe (care fiinþeazã ºi astãzicu hramul Sfintei Fecioare) caretrãiau dupã regulile Sf Benedict deNursia. Cercetãrile arheologice audescoperit o necropolã ºi obisericã ale populaþiei romanicecare dureazã din prima jumãtate asecolului V pânã în a douajumãtate a secolului VII, când ajungsub dominaþia rãzboinicilorbavarezi (H. Dopsch, Zum Anteilder Romanen und ihre Kultur ander Stammesbildung derBajuwaren, în Die Bajuwaren. VonSeverin bis Tassilo 488-788, 1988,p. 52 ( 47-54)). Aºezarea de lapoalele mãnãstirii se numea în1027 Clusa. De aici provinenumele dat de locuitorii de limbãgermanicã, deveniþi stãpânitoriiregiunii, de Klausen, câtã vremevorbitorii de romanicã otransformaserã în Chiusa.Aceeaºi regulã foneticã afuncþionat ºi în Toscana, unde

anticul Clusium a devenit actualulChiusi. Aºa cum observase ºi N.Drãganu, aceasta este dovada cãnumele Cluj n-a evoluat în limbaromânã, transformându-se odatãcu limba, dintr-un latinesc anticlocal clusa, deoarece grupul cl- arfi dat chi-, adicã Chiusa, la fel ca înlimba italianã (sau che- dupãmodelul transformãrii unui cuvântdin aceeaºi familie, lat. clavis >rom. „cheie”; ital. „chiave”, sau “aînchide” ºi “chiudere” ). Aºadar,limba românã era deja formatãatunci când a luat contact cu acestnume latin. La noi în zona montanã,locurile înguste de trecere senumesc „chei”. „Klausen” este unplural în germanã, având mai multesensuri ca: „pustnici”, sau „schit”,„prãpastie”, sau „trecãtoare înmunþi”, dar ºi „chiliile uneimãnãstiri”. De aici, în latinamedievalã clusa a primit ºisensul de „chilii de mãnãstire”,sau, prin extensie, de „mãnãstire”,claustrum. Începând cu secolul Xtermenul claustrum se impunepentru a denumi construcþia cupatru laturi închise în jurul uneicurþi. În Vita Eigilis a lui Candidus,din jurul anului 8oo se spune :claustrum monasterii ex novoconstruere ºi edificatio claustri(B. Brenk, Zum Problem derVierflügelanlage (claustrum) infrühcristlich-frühmittelalterlichenKlöstern, în B. Brenk, DieChristianisierung der spät-römischen Welt, Wiesbaden,2003, p. 161-169). Ambiguitateaîntre sensul topografic iniþial ºi celreligios ulterior s-a nãscut,probabil, ºi datoritã amplasãriimãnãstirilor în asemenea locurimuntoase, greu accesibile. Dacãne gândim la cele mai cunoscutemãnãstiri întemeiate de însuºiSan Benedetto în Italia încã dinsecolul VI, cea de la Subiaco ºicea de la Monte Cassino, ele seaflã în poziþii strategice perfecte(B. Brenk, Benedikt und dasProblem des Klosterbaukunstvor den Jahre 1000, în B. Brenk,Die Christianisierung derspätrömischen Welt, Wiesbaden,2003, p. 150-160). Un alt exempluedificator este Sacra di SanMichele, o mãnãstire benedictinãdin Piemont. Despre ea ºtim dintr-o cronicã de la sfârºitul secolului

XI pãstratã în Biblioteca Vaticana,Chronicon Coenobii SanctiMichaelis de Clusa, scrisã de uncãlugãr Gulielm, cã mãnãstireabenedictinã a fost întemeiatã în966, sau între 999 ºi 1003 (C.Lauranson-Rosaz, L’Auvergne etses marges (Velay, Gevandan) duVIIIe au XI e siècle. La fin du mondeantique ?, Le Puy-en Velay, 1987,cap. 3). Locul se numea, cum sevede, Clusa, iar astãzi satul senumeºte Chiusa di San Michele.

În fine, pentru a putea ajunge laexplicaþia promisã la începutulacestor rânduri, trebuie sã vedemdacã aceastã situaþie s-a rãspân-dit ºi dincolo de regiunea din nordulItaliei la care ne-am referit. Unexemplu edificator existã înorãºelul Bad Gandersheim dinSaxonia Inferioarã. Aici, într-un satdin apropiere, este atestatã omãnãstire benedictinã încã dinsecolul IX. Apoi, în 1127, Agnes,abatesa de Gandersheim, nepoataîmpãratului Henric IV, întemeiazão mãnãstire benedictinã decãlugãriþe ºi începe construireaunei basilici cu trei nave, terminatãîn 1159. Din 1134, mãnãstireadevine una de cãlugãri benedictini.Dar cel mai semnificativ elementlegat de acest episod este faptulcã aceastã mãnãstire benedictinãse numea Clus (H. Goetting,Germania Sacra. Die Bistümer derKirchenprovinz Mainz. DasBistum Hildesheim, Berlin-NewYork, 1974, p. 167-301). Primuldocument care atestã nouamãnãstire situatã la circa 2 kmnord-vest de Gandersheim, datatîn 17 iunie 1127, relateazã despre„novum monasterium [in] loco cuiantiquitas „Clusa” vocabulumindidit” (H. Goetting, GermaniaSacra. Die Bistümer derKirchenprovinz Mainz. DasBistum Hildesheim, Berlin-NewYork, 1974, p. 189). Aºadar, Clusaera un toponim local mai vechi, dela care mãnãstirea s-a numitClusa, începând cu documentuldatat în 1129 (monasterium deClusa). Spre deosebire însã dezona Alpilor, unde latina târzie eralimba populaþiei locale, în Saxonia,situatã în afara Imperiului Roman,latina nu se vorbise niciodatã,pentru ca un toponim sã poatãavea un asemenea nume.

25

Întemeietorii mãnãstirii Clussosiserã de la mãnãstireabenedictinã Corvey (H. G.Stephan, Studien zurSiedlungsentwicklung von Stadtund Reichskloster Corvey,Neumünster, 2000). În uneledocumente din secolele XIII-XIVmãnãstirea apare însã ºi cudenumirea ”de Inclusa”, „adInclusam”, „in Inclusa” (H.Goetting, Germania Sacra. DieBistümer der KirchenprovinzMainz. Das Bistum Hildesheim,Berlin-New York, 1974, p. 190).Sub numele de „inclusa” eraucunoscute în secolele IX-XI femeicredincioase, retrase în afaralocalitãþilor, ce trãiau o viaþã izolatãfaþã de lumea exterioarã. Ele erau,ca ºi pustnicii ºi eremiþii, extrem derespectate. Claustrarea fanaticãcaracteriza regulile monastice alesecolului XII, celibatul clerului fiindimpus definitiv în 1148 (J. A.McNamara, The Herrenfrage: therestructuring of the gender system1050-1150, în Clare A. Lees (ed.),Medieval masculinities. Regardingmen in the Middle Ages,Minneapolis-London, 1994, p. 18-21 (3-30)). Cum cronicarulmãnãstirii Clus, Henricus Bodo,pomeneºte precedente creºtine înzonã încã din secolul IX, nici oasemenea posibilitate nu poate fiexclusã pentru a explica existenþaacestui toponim latin „din vechime”în Saxonia. Interesant de remarcatcã în limba românã „închis” provinedin „inclusa”, iar în italianã „chiuso”din „clusa”.

Credem cã am reuºit sãdemonstrãm cã numele Clus însecolele X-XII era legat demãnãstirile benedictine. De aceea,ni se pare firesc sã considerãm cafoarte probabilã, soluþia careºedinþa de comitat cu numeleClus atestatã înainte de 1179 sãfie legatã de sosirea cãlugãrilorbenedictini pe platoul de la Cluj-Mãnãºtur. Mãnãstirea benedictinãeste atestatã sigur într-undocument din 1222 cu numeleClus, relatând neînþelegerilebenedictinilor cu episcopul de AlbaIulia, care, cu ceva vreme înaintele-ar fi chiar dãrâmat mãnãstirea.Autenticitatea documentului dinanii 1077-1095 care menþioneazãmãnãstirea a fost pusã sub

semnul întrebãrii de cãtre uniispecialiºti (Jakó Z.), fiind vorba deo tradiþie ce nu pare sã seconfirme. Cea mai probabilãperioadã a instalãrii benedictinilorla Cluj-Mãnãºtur este mijloculsecolului XII. Identitatea dintreordinul cãlugãresc ºi aceeaºiperioadã pentru mãnãstirile de laBad Gandersheim din SaxoniaInferioarã ºi cea de la Cluj-Mãnãºtur ne face sã credem cã arfi posibil ca din aceastã regiune sãfi sosit benedictinii care au adus cuei ºi numele mãnãstirii dinSaxonia, Clus, deºi nu se poateexclude nici o altã origine, cum arfi Tirolul de Sud pe care l-amamintit, sau chiar mãnãstireaCorvey, cea mai veche dinWestfalia (822), care a avut oimportantã activitate misionarã înnordul ºi estul Europei (G.Isenberg, Die Entwicklung desReichskloster Corvey in seinemengeren Raumbezügen von derGründung bis zur Säkularisation,în Interdisziplinäre Beiträge zurS i e d l u n g s a r c h ä o l o g i e .Gedenkschrift für Walter Janssen(Hrsg. P. Ettel, R. Friederich, W.Schier), Leidorf, 2002, p. 193-198)Sãpãturile arheologice de la Cluj-Mãnãºtur au descoperit pe platouun cimitir datat între sfârºitulsecolului XI ºi mijlocul secolului XII,unde prezenþa scheletelor femeilorºi copiilor exclud relaþia sa cumãnãstirea. De asemenea, s-audescoperit fragmente de zidurimasive paralele, care proveneau,foarte probabil, de la o primãbasilicã romanicã, cu trei nave, lafel ca la Bad Gandersheim. Deºinu s-a putut ajunge la o datareprecisã, s-a stabilit cã edificiul afost distrus destul de timpuriu.Zidurile fortificaþiei de piatrã careapãrau platoul par sã fi fost ridicateabia spre sfârºitul secolului XIII,ceea ce face mai plauzibilãdatarea pe care am propus-o.Aceeaºi situaþie a fost constatatãºi în cazul cunoscutei mãnãstiribenedictine de la Tyniec, lângãCracovia. Acolo, zidurile de incintãcare închid platoul spre malul râuluiVistula au fost ridicate spresfârºitul secolului XIII ºi începutulsecolului XIV (M. Bober,Architektura przedromanska iromanska w Krakowie. Badania i

interpretacje, Rzeszow, 2008, p.213, Ryc. 89). Dacã în documentuldin 1222 al papei Honorius al III-lea, care confirmã privilegiilemãnãstirii, este menþionatãmãnãstirea Clus cu hramul SfinteiFecioare, cum putem interpretamenþionarea la 1213 a unuicastrum Clus ? Este vorba totdespre Cluj-Mãnãºtur, sau despreaºezarea nouã de pe teritoriulactualului oraº, acel „Ovár”? Altedocumente papale, din 1232 ºi1235, menþioneazã din noumãnãstirea benedictinã cu numelede Clusa. Un document din 1263numeºte mãnãstirea, pentru primaoarã, Colosmonostra. Totuºi, undocument din 1299 maipomeneºte un „abbate monasteriigloriosissime virginis Marie deClus”. Primul document care sereferã sigur la oraº, Kulusuar,dateazã cam din aceeaºi vreme,1270-1272. Acum este evident cãnumele nou trebuia sã facãdistincþia între mãnãstire ºi oraºulnou creat. Prima cetate a Clujului,„Ovár”, a fost ridicatã aºadar cuceva înainte de 1213, sau pânã în1263. În 1241, la marea invazietãtarã, o cronicã aminteºte cã lacastrul Clusa tãtarii au ucis unnumãr mare de unguri. Ar putea fideja vorba despre oraº, fãrã a fiînsã siguri. Este foarte probabil cão vreme cele douã, mãnãstirea ºinoua cetate au purtat acelaºinume, Clus. Coloniºtii care l-auîntemeiat, au decis sã-l aºeze într-un colþ al fostului oraº roman, alecãrui ziduri de incintã trebuie sã fifost încã, cel puþin parþial, înpicioare (în castrul de la Turda opoartã romanã exista încã însecolul XVII, iar poarta,bastioanele ºi o parte din zidul înopus quadratum al castrului legiuniide la Apulum, au fost refolosite însecolul XVIII de austrieci). Au alesacel colþ, probabil pentru cã erasituat în dreptul Dealului Cetãþuia(care trebuie sã fi fost mult maiaproape de malul stâng alSomeºului). Astfel, cetatea puteacontrola perfect drumul ce treceape malul drept al Someºului, lamicã distanþã de ziduri, cam petraseul strãzii G. Bariþiu de astãzi.

Deci, cel mai târziu pe la 1260din Clus se nãscuse forma Colos,sau Culus, transformatã prin

26

regulile fonetice ale limbii maghiare.Pronunþia lui Clus trebuie sã fi fostCluº (Klu• atestat la 1478) încãînainte. Numele în limba românã,Cluº> Klu•>Cluj, provine directdin forma Clus, utilizatã în secolulXII ºi pânã spre mijlocul secoluluiXIII, cu precãdere pentru mãnã-stirea benedictinã de la Cluj-Mãnãºtur. În aceastã zonã exista,probabil, o comunitate româ-neascã compactã, care, cândva înprima jumãtate a secolului XIII, aajuns sã pronunþe numelemãnãstirii sub forma Cluj. De altfel,satul Mãnãºtur din jurul platouluimãnãstirii a fost pânã acum 30 deani, când a fost distrus intenþionatde cãtre regimul comunist, un sattotal românesc, chiar dacã primuldocument care menþioneazã o“uliþã româneascã” în Mãnãºtureste abia din 1461. Forma în limbamaghiarã Kulusuar, Kuluswar>Kolozsvár, a apãrut puþin maitârziu, dar înainte de 1270, cândeste atestatã documentar, însã cureferire directã la oraºul nou creat.Denumirea germanã Clusenburgeste atestatã prima oarã la 1348ºi se referã evident la oraºul lãrgit,iar la 1453 este cunoscutã formaKlausenburg. Sigur cã ºi acesteforme sunt mai timpurii decât anulatestãrii ºi cuvintele Clusen,Klausen vin tot de la mãnãstireaClus, aºa cum am vãzut cã s-aîntâmplat ºi în cazul satuluiKlausen din Tirolul de Sud.

În concluzie, nici N. Drãganu,nici ªt. Pascu n-au avut dreptate,preferând sã susþinã ideeacã toponimul Cluj vine din an-troponimul slav Klus, hipocoristical lui Nicolaus. El nu este slav ºinici împrumutat din maghiarã,pentru cã, în aceastã ultimãipotezã, ar fi trebuit sã dea înromânã Coloºoara, aºa cum s-aconstatat încã de multã vreme. Înlimbile slave clusura din latinasecolului VI a fost preluatã directîn „Klisura” (defileul Dunãrii ºilocalitate în Serbia, lângã Niš). ÎnCroaþia tot din clusura, sau clusaîn defileul stâncos al râului Krka,avem cetatea medievalã Kljuèicaºi în apropiere satul Kljuè.Fenomenul s-a petrecut cândva însecolele VII-VIII, dupã stabilireaslavilor la sudul Dunãrii ºi contactullor cu localnicii din Balcani, vorbitori

de romanicã. Oricum, la noi, însecolul XII slavii erau de multasimilaþi. Ei au dat cuvântul„kljuè”=”cheie” (preluat din roma-nicã) limbii maghiare sub forma„kulcs”, cândva prin secolul X.Este clar, aºadar, cã nici înmaghiarã, nici în românã Kolosvárºi Cluj nu au evoluat din slavã.Aºadar, numele Cluj este româ-nesc, cum am demonstrat, fiindderivat direct din numelemãnãstirii Clus de la Cluj-Mãnãºtur.

ÎncheierePrin urmare, Cluj, sau Cluj-

Napoca?Putem spune cusiguranþã cã numele oraºului anticNapoca nu s-a perpetuat dupãpãrãsirea Daciei din anul 271. Multmai târziu, în secolul XIII, pe ruinele

sale încã impresionante ºiutilizabile (dar anonime) s-a nãscutcetatea Clus, întemeiatã de nou-veniþi. Aceastã cetate a evoluatpânã la oraºul actual fãrã nici oîntrerupere de locuire. Adãugareanumelui antic dispãrut Napoca(recuperat din inscripþiile romanegãsite) la numele utilizat din secolulXIII pânã astãzi, subliniazã, înopinia noastrã, lipsa de continuitatedintre cele douã aºezãrisuprapuse, la fel ca ºi în cazulsimilar Drobeta-Turnu Severin.Castrum Clus a fost întemeiatdeasupra fostei Napoca doar dinmotive practice ºi strategice.Cunoscând ºi acceptând toateaceste realitãþi, forma actualã, Cluj-Napoca poate fi menþinutã încontinuare. A-i cãuta însã justificãriistorice false este inutil ºi pãgubos.

27

Alunecam pe ºoseaua netedãca pe o pernã de apã. Prin geamulautocarului zãream din când încând lumini rãspândite pe dealurilestâncoase. Erau corturilebeduinilor. În jurul lor, se agitau,înghesuindu-se unele într-altele,niºte oi stranii, cu urechile mari caevantaiele, pe care ºi le miºcauprecum pendulele unor ceasorniceatârnate de cerul înstelat. Cãmilelese profilau în lumina roºieticã aapusului pe linia orizontului ca niºtefantome. Înserarea se lãsa bruscºi era noapte, noapte, când amintrat în Petra. Nerãbdarea de apune în sfârºit piciorul pe pãmântuldespre care citisem atât nu ne maidãdea pace.

Moise sau Musa

Prima oprire am fãcut-o laIzvorul lui Moise, sau cum îi zicarabii, respectând tradiþia biblicã,Wadi Musa (Valea lui Moise). Oclãdire nouã, modern luminatã,ascunde între pereþii de beton,stânca din care þâºneºte un ºuvoiputernic de apã. Emoþia a pusbrusc stãpânire pe mine în clipa încare am încercat sã-mi imaginezscena dramaticã petrecutã chiar înacest loc cu mai multe mii de aniîn urmã. În lungul drum dinspreEgipt spre Þara Fãgãduinþei, Moiseºi triburile conduse de el s-au opritprintre acele stânci, rupþi deobosealã ºi însetaþi. “Ei au zis: «Dã-

ne apã sã bem ! Pentru ce ne-aiscos din Egipt, ca sã ne faci sãmurim de sete aici, cu copiii ºi cuturmele noastre?» ªi Domnul i-azis lui Moise: «…tu vei lovi stâncaºi va þâºni apã din ea ºi poporul vabea. » “ (Exodul, 17). În jurul meudispãruserã pereþii clãdirii, luminaelectricã, scãrile metalice careduceau la izvor. Era întuneric ºiauzeam doar glasurile celor carecoborâserã ºi care lãudau apa

rece. Cei de lângã mine cereau ºiei nerãbdãtori apã proaspãtã,cãnile au început sã circule sus-jos-sus, iar noi, însetaþii, o beamîncet, cu înghiþituri mici, ca sã neputem bucura îndelung de ea. Aºaera acum…Aºa o fi fost ºi atunci?

Puþinã istorie

Petra, micul orãºel din Iordania,în care am ajuns când întunericulascunsese crestele golaºe alemunþilor, este aºezat pe un reliefcontorsionat. Parcã cineva ar fifrãmântat pãmântul cu picioarele,lãsându-l apoi aºa neterminat,uitat. Poteci abrupte, vãi fãrã apã(interesantã etimologia cuvântuluiromânesc vad ! El vine din latinã -vadum, dar etimonul originar estedin arabã, unde Wadi înseamnãvale fãrã apã ), stânci ascuþitepeste care s-au construit case,apoi pensiuni ºi hoteluri, s-au sãditpomi ºi flori. La numai câþivakilometri de localitate, care începesã-ºi dobândeascã statut deimportantã staþiune turisticã, seaflã oraºul pierdut.

Fondat de populaþiile nabateene,venite din Peninsula Arabicã prinsecolul IV î. Hr., Petra devinecapitala regatului nabateean treisute de ani mai târziu. Comercianþiabili, nabateenii îºi duc caravanelepânã în îndepãrtata Chinã, iarrelaþiile cu Imperiul roman sunt laordinea zilei. Câºtigã bine ºiconstruiesc cu pricepere în oraºul-capitalã. Astfel încât, în secolul Id.Hr., când legiunile lui Traian ocupãPetra, gãsesc aici un spaþiu înflo-ritor, cu construcþii uriaºe ºi mo-numente impunãtoare. Anexatprovinciei Arabia, oraºul decade,iar cutremurele successiveterminã ceea ce cuceritoriiîncepuserã. Ultimul mare seismdin anul 747 îi determinã pe locui-tori sã pãrãseascã oraºul altãdatãînfloritor. ªi aºa începe lungaagonie a ceea ce mai rãmãsesedin magnificele monumentenabateene. Istoria mai zvâcneºteo datã în secolul XII, când aparcruciaþii. Dar ºi ei sunt învinºi decelebrul Saladin ºi din acestmoment Petra dispare din istorie.A trebuit sã treaca 700 de ani casã se vorbeascã din nou de ea.Ca într-un veritabil roman poliþist,

Oraºulpierdut–

Petra

Doina Cetea

28

în 1812, exploratorul ºiorientalistul elveþian J.L.Burckhardt, excelent cunoscãtoral limbii ºi culturii arabe, deghizatîn pelerin musulman, reuºeºte sãajungã în oraºul pierdut, locuitacum de beduini, ºi vede cu ochiisãi ceea ce citise prin cãrþi. Vesteas-a rãspândit ca fulgerul în lumeaoccidentalã. Petra reapãruse…

În prezent, Petra, consideratdrept una din cele ºapte minuni alelumii moderne, cu cele peste 800de monumente, aproape toatesãpate în piatrã nubianã de culoareroz, reprezintã o sintezã strãlucitãîntre frumuseþile naturii sãlbatice,arta monumentalã nabateeanã ºiculturile asirianã, egipteanã ºigreco-romanã. ªi mã întreb: nucumva arta greco-romanã estecea care s-a inspirat dinconstrucþiile Petrei, mult mai vechi

decât considerã istoricii?

Un culoar al timpului de 2kilometri

Dimineaþa devreme, înainte casoarele sã-ºi arate puterile ºi camulþimea turiºtilor sã nãvãleascãºi sã-ºi înfigã obiectivele aparatelorde filmat ºi de fotografiat prin toatecotloanele, ne-am strecurat cuemoþie alãturi de cãmile, de caiiarãmii ºi de mãgãruºii umili, îndespicãtura uriaºã caremarcheazã intrarea spre oraºulpierdut, o fisurã între stâncidesprinsã parcã din timp ºi dintimpuri, numitã în arabã SIQ, lungãde cca. doi kilometri... În stânga ºiîn dreapta noastrã, la distanþã denumai 2-3 metri, pereþi de stâncãînalþi de 90-180 de metri, cu straturide rocã de diverse culori,

predominând rozul în toatenuanþele sale, parcã ºlefuite sauarse în cuptoare uriaºe de fãcutsticla. De cum atingeai cu mânapereþii verticali, o senzaþie straniete cuprindea, ca ºi cum te-ai fi aflatîn faþa unei ferestre uriaºe,decoratã pe partea ta cu vitralii încele mai rafinate culori, care nu facaltceva dacât sã te împiedice sãvezi ce este dincolo de ea; ºi deunde te simþeai fixat de sute depriviri întrebãtoare. Un locmisterios, cãruia nu ai voie sã-itulburi singurãtatea, aºa cumfãceau cu inconºtientã nonºalanþãcohortele de turiºti. Aº fi dorit sãrãmân singurã acolo, sã încerc sãascult ºi sã vãd ce se petrecedincolo de peretele translucid…Aceastã senzaþie m-a urmãrit tottimpul petrecut între pereþii nãscuþiºi ºlefuiþi într-un timp fãrã timp. ªitot la fel am simþit în momentul cândam ieºit brusc din Siq ºi am ajunsîn faþa celei mai fascinanteconstrucþiii a Petrei, botezatã dearheologi Tezaurul.

Tezaurul ºi îngerii sãi

Evident, nu a fost niciodatã acoloun tezaur, ci doar imaginaþiadescoperitorilor, care la vedereauriaºei urne de piatrã, aflatã învârful monumentului, la aproape100 de metri înãlþime, au sperat sãgãseascã o comoarã. Era doar unmormânt. Dar ce mormânt ! Îlcunoºteam din emisiuniletelevizate ca pe o emblemã aPetrei. Îl cunoºteam aºa cum îi poþicunoaºte dintr-o poveste pe ZânaZânelor sau pe Fãt Frumos.Vederea lui depãºea ceea ceºtiam ºi vãzusem. În pereteleacela uriaº de stâncã ºlefuitã erasculptatã, de fapt, intrarea în istorialumii. ªase coloane înalte, defacturã clasicã, perfect rotunde ºiîmpodobite cu ghirlande de florisprijineau alte ºase coloane din alecãror firide te priveau…îngerii.Uºa principalã, treptele, tãiateperfect, (cu ajutorul unui laser ?!),te invitã spre inima muntelui, unde,spun ghizii, se deschid încãperiuriaºe, coridoare labirintice, apoitrepte care urcã în vârful aceluimunte pentru a ajunge la Altarulsacrificiilor. Din acest loc sacru, sedeschide o priveliºte fabuloasã

29ª

asupra întregii vãi. Mai poþi ajungela Altar ºi dacã urci o potecãabruptã pe coasta muntelui, pelângã stâncile netede ca sticla, înbãtaia soarelui care, în martie,primãvara, este mai îndurãtor cuturiºtii, temperatura ajungând doarla 35 de grade ! N-am urcat. Doaram privit îndelung sus cum seînvârteau doi vulturi cu aripile largdesfãcute, care planau prin aerullipicios al amiezii ºi care nefotografiau (sau ne… radiografiau).Am rãmas apoi cu ochii aþintiþi

asupra celor doi îngeri sculptaþi,pãstraþi aproape intacþi dupã 2000de ani ºi care pãreau cã nevegheazã misterios din firide.Figurile lor umane, veºmintele lungiºi aripile care le creºteau din umeri,mi l-au adus din nou în minte peMoise. “Iatã, Eu trimit un îngerînaintea ta, ca sã te ocroteascã pedrum ºi sã te ducã la locul pe carel-am pregãtit.“ (Exodul 23). Cine i-a sculptat acolo, sus, unde zboarãdoar vulturii ? Nu mai auzeamnimic. Lãsam explicaþiile docte sã-mi treacã pe lângã urechiasemenea curentului care nu-þiface bine. Am alunecat înapoi întimp ºi am vãzut.

Un bloc uriaº de piatrã, undreptunghi sticlos, brãzdat derânduri ºi rânduri de roci colorate,

era extras din interiorul muntelui ºilãsat la câþiva metri de locul gol,unde ai fi putut întoarce uºor uncamion cu remorcã. Ca sã ajungila el, ar fi trebuit sã urci câteva zecide trepte sãpate în stâncã, tãiatedrept de parcã ar fi fost turnate încofrag. Rãmãsese neterminat unmormânt, sau era intrarea într-unnou templu ? L-am privit mult timpºi am încercat sã-mi imaginez cumau reuºit nabateenii (dacã ei aufost ! ?) sã taie stânca cu preciziemilimetricã ºi, mai ales, sã

deplaseze cu mijloacele lor teh-nologice paralelipipedul imens depiatrã. Mi-am amintit de piramide,de Sfinx, în faþa cãrora mi-am pusaceleaºi întrebãri. Mâna omului ?Egiptenii de acum 4000 de ani ?Nabateenii de acum 2000 ? Nu potsã cred acest lucru. Fãrã îndoialã,ºi din mâna omului pot ieºi minuniale lumii, cum se dovedeºte a fiMarele Zid Chinezesc; dar Petra,cu fascinantele temple ºi mormintesãpate ºi sculptate în piatrã roz –în nici un caz ! ªi sã nu uitãm cãaici sãpãturile arhelogice sunt abiala început…

Un ceai fierbinte la + 35grade

Am strãbãtut prin soare,

miºcându-mi cu greu picioareleprin nisipul fierbinte, defileul coloratîn 11 nuanþe de roz (aºa cum neasigurã ghidurile turistice, deºi miediversitatea coloristicã mi se pãreamult mai bogatã), apoi am intrat pestrada faþadelor, am trecut agaleprin faþa teatrului roman, m-amcãþãrat ºi am intrat în grandioaselemorminte regale, sãpate ºisculptate de asemenea în munte,am coborât spre Marele Templu ºiTricliniul Leilor Înaripaþi,parcurgând apoi Calea Colo-nadelor. Soarele se reflecta înmunþii înconjurãtori ºi aeruldevenise ºi el roz, dogorâtor.Singuri beduinii se pare cã nu îlbãgau în seamã ºi improvizaserãmici vetre în care ardeau focurivesele pe care pregãteau ceaifierbinte îmbiindu-i pe turiºti. M-amoprit în faþa templului principal dinPetra, Qasr al-Bint, aflat chiar înfaþa defileului cu cele 750 de treptecare urcau pânã la MãnãstireaDeir (de fapt, un alt mormânt uriaºal nabateenilor ). Mãnastire,Tezaur, templu…Denumirile pecare þi le oferã ghidurile au fost datede arheologi în secolele XIX ºi XX.Convenþii. ªi metafore. Cum oarese numeau aceste construcþii înperioada naba-teeanã, sau chiarînainte ? Pãsãrile de stâncã ºi ceidoi vulturi care-ºi aveau cuiburileprintre coloanele Tezaurului ºi careputeau sã-i priveascã în ochi,complice pe cei doi îngeri ºi sã-ºicompare aripile cu ale lor ºtiau,probabil, mai multe. Acum planaumajestuoºi deasupra noastrã încercuri mici, apoi tot mai mari, pânãau dispãrut odatã cu soarele înspatele stâncilor colorate. Noi,cãlãtorii, ne-am întors tãcuþi,copleºiþi de întrebãrile cãrora nu legãseam rãspuns.

Cu gândul la îngeri ºi la Moisecare cãlcase aceste pãmânturi,nici nu am simþit când, pe la mijloculSiq-ului, acum pustiu, s-a apropiatde mine ºi m-a atins cu coadamãgãruºul umil care purta în spateun înger.

30

Fiecare volum publicat deCosmin Perþa este tot maineobiºnuit faþã de volumulprecedent. Dupã debutulpromiþãtor cu Zorovavel a urmatconfirmarea multor aºteptãri ºiintuiþii prin Santinela de lut; acesteetape fiind succedate de volumulîn prozã Întâmplãri la marginealumii. Aventurile lui AbramoviciPapadopulos în pustie, un volumca o micã piatrã de poticnire nupentru puþini cititori, de neînþelespentru ei, dar fascinant totodatã,moment ce pare sã fi funcþionat cao punte de trecere înspre alterealizãri artistice ºi care a deschisun traiect inovator, urmat deCântec pentru Maria.

În 2009, Cosmin Perþa publicãun volum mai mult decâtinteresant, Bãtrânul. O divinãcomedie la editura Charmides, inmemoriam Radu Sãplãcan, ºiBocete ºi jelanii, o producþie uncristian. Fãrã îndoialã, acesteBocete ºi jelanii puteau fi publicatela orice editurã, fãrã sã fie o „ediþiegratuitã realizatã într-un tiraj de 200ex.”, dar acesta poate fi semnul cãpoezia nu trãieºte strict întrecoperte, ºi nici sub egida numelornotorietãþii. În sine, acest volumeste unul cât se poate de serios,cu nimic mai prejos ca Santinelade lut ori Zorovavel. Dupã cumsugereazã ºi titlul, volumul (carecuprinde treisprezece poeme)restrânge un univers îndepãrtatgeografic, cultural, întreþinut dinmitologia personalã a poetului;univers plurivalent, lasã câtevaimagini ale unei copilãrii trãite lamunte în mijlocul familiei bunicilorsã se succeadã pânã la graniþatinereþii cu aere când de nere-0gãsire, când de supraluciditate.Axa temporalã nu e deloc scurtã,ºi nici continuã, ci se desfãºoarãdupã capriciile memoriei: „Cãciamintirile sunt ca iarba uscatã,/numai ce le ostoieºti la foc domolºi dispar. Ele nu sunt ca viaþa, cica rugul de cremene/ care nu ardeoricât ai vrea,/ ca lumina roºie depe zidul kremlinului noaptea/ caree când aci, când acolo,/ ca demoniiierbii, ca demonul ierbii uscate,/care ºi ei, când îºi pun capul înpalme/ li se pare cã dorm, ºi numaiiluzia,/ sãraca de ea, le mai dãuneori/ simþul realitãþii”, o memorie

asemãnãtoare cu cea a lui J.Saramago, o memorie care nuredã ceea ce a înregistrat cândva,sau care îºi aminteºte aspectetemporale (i)reale având ca scopsensibilizarea printr-o expunerepoeticã a lor, ci le aduce în prezentºi le combinã într-un amestec delucid ºi vag, dar mereu analizateºi interpretate atât pentru conºtiinþadin prezent, cât ºi pentru cea atrecutului din momentele trãite.Astfel, ia naºtere o conºtiinþã în acãrei alcãtuire intrã o paletã largãde coordonate (parþial) definitorii,de la o vitalitate stranie, pânã la otristeþe copleºitoare, tragicã, darexuberantã; iatã cum ceea cepoate pãrea la o primã lecturãcandid, normal ºi autobiografic,precum aceste versuri: „Suntputernic, puternic ºi tânãr,/ amcrescut într-un sat cu zãpadã,/ cupãduri întoarse de-a valma,/ ceajungeau pânã în prag,/ am crescutsingur ºi gol,/ cu o livadã, o puºcãde lemn ºi un bunic/ alb cum suntzorii lãptoºi/ care intrau dimineaþãde dimineaþã pe uºa deschisã/pânã la mine în pat” urmeazã sãse transforme în ceva paradoxal,într-o altã identitate, dar sub acelaºifiltru poetic: „Sunt tânãr, tânãr ºilaº,/ ºi asta pentru cã am crescut/ascuns, sãlbãticit, pentru cã acolo/pânã la ºcoalã mergeam prin

pãdure,/ iar la întoarcere mirosulde fiarã,/ de zãpadã topitã subblana mare ºi caldã a fiarei/ mi selipea de nãri ca un alt simþ”. Dinaceastã minunatã mitologiepersonalã a lui Cosmin Perþaconºtiinþa alege cele mai diverse,intime ºi pestriþe scene alememoriei, ºi toate acestea înfavoarea amplului univers poetic,pentru a-i dezveli construcþiacoerentã, completã. În extensiaacestor fragmente de peliculã –oarecum de sorginte rusã, care mãfac sã-mi amintesc de samizdatullui Vladimir Bukovski, ªi seîntoarce vântul – rãsar miciproblematici de ordin cotidian, câtsã ofere o altã notã de veridicitateuniversului cvasiplãsmuit: „Viaþamea de acum se împarte întrefamilie ºi singurãtate,/ întremândreþea de fatã pe care o aºteptºi cãrþile mele,/ între zilelepetrecute cu ºtreangul în jurulochilor,/ ca un orb spânzurat, sauca un spânzurat orb,/ ºi nopþilepetrecute în faþa calculatorului,/sau în calculator, indecis, ca unvirus tânãr,/ între familie ºisingurãtate, între viaþã ºi moarte,/între a fi aºa ºi acum, cum ar trebuisã fiu,/ ºi între a fi acum ºi aºa,/aºa cum nimeni n-ar trebui sã fievreodatã.// Sã mi se ierte tristeþeaºi neîndemânarea,/ melancolia ºilamentaþia, sunt doar un om gol,/umplut doar de vorbele pe care lespune/ în momentul acesta,/ suntdoar un om singur care seîmparte/ între familie ºi singurãtatecum se împarte la mãcelar/ carneamacrã de carnea cu zgârciuri,/carnea roºie de cea violetã stãtutãla soare”.

Universul (fie poetic, fieprozastic) în continuã expansiunegirat de Cosmin Perþa seînfãþiºeazã tot mai puternic, maturºi proaspãt, de la un volum lacelãlalt, iar scriitorul pare sã fie maiabil ca niciodatã în peregrinarea-iliterarã. Cred cã el se aflã într-ocontinuã desãvârºire a amprenteiindividuale (de sub influenþelecãreia nu se poate sustrage)cãutând, simultan, alte cãrãri ce i-au rãmas neparcurse pânã acum,scriindu-ºi, încet-încet, opera.

ª

Bocete ºijelanii

Raul Huluban

31

Ajuns diplomat la Varºovia, înnoiembrie 1926, tânãrul poet,îndrumat cu dibãcie de superioriisãi din Ministerul Afacerilor Strãinede la Bucureºti, personalitãþi bineºcolite, printre care ºi Al. Marcu,începe o acþiune tenace menitã sãprezinte valorile culturaleromâneºti în presa de specialitatepolonezã. Contactul pe care l-arealizat cu unii confraþi în vogãatunci pe firmamentul literarvarºovian, mai ales cu JuliuszKaden Bandrowski, romancier ºipublicist, un apropiat al lui Pi³sudskiîn chestiuni de imagine, cum amspune azi, ºeful Secþiei de literaturãla „Gazeta Polska”, se va dovedide bun augur. La fel relaþia stabilitãcu preºedintele sindicatului jur-naliºtilor polonezi, prezent la o în-trunire bilateralã în România, înacel an, care îi pune la dispoziþie orubricã lunarã româneascã la ceamai rãspânditã publicaþie polonezã:„Tygodnik Illustrowany”. („Sãptã-mânalul ilustrat”).

Despre contribuþiile concreteavute la cea din urmã publicaþie,nu avem încã datele concrete,necesare unei analize.

Cunoaºtem însã textul eseuluiscris de autorul Paºilor profetului,publicat, în limba polonã, în „G³osPrawdy”, mai mult ca sigur cusprijinul lui Bandrowski (1885-1944). (cf. Nicolae Mareº, LucianBlaga: Începuturi diplomatice subo zodie norocoasã, comunicareprezentatã la 8 mai 2010, laSimpozionul Lucian Blaga de laSebeº)

Destul de grabnic, Lucian Blagal-a mai cunoscut ºi pe redactorulºef de la publicaþia în limbagermanã, care apãrea pe litoralulbaltic: „Baltische Presse”, E.Rueker, care i-a promis ºi el sprijinpentru a însera materiale despreRomânia în paginile jurnaluluirespectiv. Se vede cã limbagermanã pe care diplomatul ostãpânea i-a facilitat destul degrabnic contactul respectiv,facilitate de care predecesorii sãinu beneficiase.

În legãturã cu cele relatate maisus, în primul sãu raport, directorulDirecþiei de presã din PalatulSturdza subliniazã unele fraze dininformare – aºa cum seobiºnuieºte la acest nivel – ºi

conchide: Bun. Instrucþiuni pentrupropagandã.

Faptul cã labirintul diplomatic dinMinisterul Afacerilor Strãine, nu erala îndemâna celui care a întocmitraportul (ºi din acest motiv credemcã Doamna Blaga!), ne estedemonstrat de greºala comisã înredactarea prenumelui, chiar alMinistrului Afacerilor Strãine,cãruia îi era adresat documentul.Acesta a fost scris greºit, dreptIonel ºi nu Ion Mitilineu, directorulsolicitând sã i se atragã atenþiadiplomatului.

Iatã cum, la câteva luni de lainstalare, poetul publicã în „G³osPrawdy”: Poezia româneascãactualã – Octavian Goga, TudorArghezi, G. Bacovia ºi cei mai tineri.Un text scris cu har de exeget, cuaprecieri subtile pe care timpul le-asusþinut cu convingere în faþastrãinãtãþii. (cf. AMAE, fond 71,Polonia, 1920-1944, vol. 9, f. 48).

Pus în paginã, textul seprezintã, în limba românã, dupãcum urmeazã:

LUCJAN BLAGA – Fotografia– cu urmãtorul comentariu:

Eminent scriitor român,autorul excelentei disertaþii:„Filosofia stilului”, poet ºidramaturg.

Poezia româneascã de aziexperimenteazã în aceleaºi formepoetice în care experimenteazã ºistrãinãtatea. De câþiva ani suntemmartorii transformãrii totale avechilor metode. Neîndoielnic, ceicare au rãmas la modalitãþile ºimanierele vechi considerã oriceînnoire drept un salt periculos ºiîmpotriva naturii artei. Greu decombãtut – coordonateledezvoltãrii comune, care leagãnoua generaþie de trecut; acesteavor fi descoperite de viitoriicercetãtori.

În fond, nu-i nimic mai uºor decâta gãsi „tradiþia”. Noutatea capãtãamprente antice mai grabnic decâtºi-ar putea închipui cineva. Îndefinitiv, fiecare revoluþie capãtã dinperspectiva timpului o formã dedezvoltare aºezatã. Iar tinerii îºidau perfect de bine seama deobligaþia lor esenþialã. Nu vã uitaþiîn urmã ca sã vedeþi direct la plug,dacã acesta rãstoarnã strâmbbrazda – ci mai degrabã sã credemtot mai mult în noi înºine.

Existã printre criticii noºtriscriitori care îi condamnã pe tineriipoeþi cã aceºtia s-ar închina preamult în faþa manierei expresionistedin exterior. De parcã vecheamanierã romanticã de acum osutã de ani n-ar fi fost pânã la urmãºi ea „o noutate a strãinãtãþii”.Majoritatea acestor vechi romanticinu îºi dau seama cã în general niciun „stil” de pe lumea asta n-a fostcreat sau inventat de un singur om.Cã fiecare stil, urmare aposibilitãþilor sale ascunse, poateîncorpora în sine toate elementelecu caracter popular ºi naþional.

Poezia românescã contem-poranã se aflã în stadiul cãutãriiEtosului sãu profund. Am intrat într-o perioadã de maturizarecreatoare. Am putea spune –folosind o metaforã plasticã – cãspiritul a înãlþat deasupra sa unelecupole celeste exacte, ca dinacestea sã se poatã auzi ecoulcosmic. Nu ne lipseºte misticismul,nu ne lipsesc elementele viziuniinoi în materie, nu ne lipsescmodalitãþi delicate de expresie.Cu ceea ce avem ne putem mani-festa independenþi în marele cor alcelorlalte naþiuni.

Trecând la diferitele indi-vidual i tãþ i ale poeziei con-

LucianBlagadesprelirica

interbelicãromâneascã

Nicolae Mareº

O contribuþie ineditãtipãritã în limba

polonã

32

temporane româneºti, trebuie sãîncep, fãrã îndoialã, de laindividualitatea cea maiproeminentã – de la OctavianGoga. (O. Goga – actualmenteministru afacerilor interne alRomâniei).

El constituie un punct dereferinþã între vechea ºi nouapoezie româneascã. Lirica lui estenaþionalã în cea mai bunãaccepþiune a cuvântului. Goga aavut o puternicã înrâurire asupraîntregii generaþii de poeþicontemporani. Ca nimeni înainteasa a reuºit sã suprindã în rimelesale frumuseþea expresiei romano-slave.

De asemenea, din generaþiamai veche a produs o puternicãinfluenþã în formarea noii lirici,eminentul polemist, Tudor Arghezi.Un excepþional fãuritor de slove,inepuizabil izvor de idei stilistice.Are o activitate de scriitor de maibine de treizeci de ani. Este unartist profund, înzestrat cu un daraparte de vizionar, creator pe careun cititor de duzinã niciodatã nu îlva înþelege în esenþa lui.

Tot aºa, un scriitor pentru sferemai înalt, este G. Bacovia, unsceptic de mare expresie, cu oforþã extraordinarã de sugestie. Cuo operã modestã ca întindere,poetul strãpunge parcã acel violetal tristeþii, pe care poetul o audecu compãtimire dintr-o „materieplângând”.

Printre cei mai tineri, ar trebuisã îl enumãr pe Nichifor Crainic,foarte puternic împlântat în naturaromâneascã. Poezia lui Crainic eclarã, fluidã, foarte melodioasã.Poetul ºtie sã se menþinã însimplitatea clasicã. La el se referãîn mare mãsurã cuvintele amintiteprivind Etosul românesc.

În ultimii ani se plaseazã înfrunte Ion Pillat, poet plin de vechiamintiri boiereºti, un cântãreþ subtilpenetrant al trecutului aristocratic.

Adrian Maniu creazã într-unformat poetic primitiv, rafinat. Areîn el ceva din frumuseþea vechiloricoane româneºti. ªi ceva dinnaivitatea lor. Primitivismul acestavine nu o datã dintr-o inspiraþiepopularã, plinã de-o prospeþimeextremã.

În acest loc trebuie amintit ºi IonVinea, al cãrui elev, Tristan Tzara

este creatorul român aldadaismului. ªi, la sfârºit, IonBarbu, un talent unic, geometric,în acelaºi timp; el este cel careîntruchipeazã pe de-a-ntreguldimensiunea dionisiacã. Dintre ceimulþi care creazã actualmente amenumerat doar pe cei maiimportanþi. În acest cor de talentedeja se aud glasurile tot maievidente ºi mai puternice aleviitorului. LUCiAN BLAGA

*Trebuie spus cã însemnãrile de

mai sus: succinte, sincere ºicolegiale, semnate de LucianBlaga, scrise, probabil, în germanãºi traduse din aceastã limbã, înpolonã, aduceau în þara luiMickiewicz ºi Staff un spor deinformaþie larg accesibilã, ce puteatrezi interesul pentru lecturaautorilor enumeraþi. Acest lucru nuva întârzia sã aparã, cunoscut fiindcã la începutul anilor ’30, poetul dinWadowice, acum la Poznan, Emil

Zegadlowicz va pune în operã unprim florilegiu de liricã româneascã,intitulat: Teme româneºti. Ulterior,universitarul Emil Biedrzycki, dinLwow, poeþii Lewik, Hollender ºialþii se vor apleca tot mai atentasupra liricii româneºti.

Eseul lui Blaga, redactat dinnevoia de a populariza liricacontemporanã a þãrii sale, seconstituie într-o piatrã de temelieîn prezentarea poezii româneºti înPolonia, contribuþie despre care nuºtim în ce mãsurã poeþii enumeraþiau ºtiut de prezentarea de mai susa confratelui lor, dupã cum nu seºtie în ce mãsurã Blaga însuºi adat textul publicitãþii ºi în româneºte.

La peste opt decenii de laredactare, eseul se constituie într-un model de a prezenta strãinãtãþiirealitãþile ºi coordonatele poeticeale liricii interbelice. (cf. NicolaeMareº, Încã Polonia..., Ed.Colosseum, 2008, Blaga înPolonia sau de la Meºterul Manolela Mirabila sãmânþã, p. 207-211).

33

Miguel Hernández, (1910-1942), poetul considerat de uniicritici ca fiind cel mai valoros alGeneraþiei spaniole de la 1936(„generaþia scindatã”), se naºte înOrihuela – provincia Alicante – într-ofamilie de oameni sãraci, cu mulþicopii. Tatãl sãu era pãstor de capre,iar Miguel a moºtenit aceastãocupaþie umilã încã de la fragedavârstã de ºapte sau opt ani. Încãde pe atunci, de pe vremea cândîºi mâna turma de oi ºi capre pecoastele dealurilor de lângãOrihuela, a învãþat ce înseamnãviaþa grea, cu lipsuri materiale,sãrãcia, mizeria ºi munca fizicãepuizantã. Când împlineºte zeceani, tatãl îl trimite la studii, la ColegiulSanto Domingo, aflat sub condu-cerea pãrinþilor iezuiþi. Profesoriiºi-au dat seama imediat cã au de-aface cu un copil dotat cu o extra-ordinarã sensibilitate ºi inteligenþã,cu o inepuizabilã sete de lecturã,cãci Miguel citea toate cãrþile care-icãdeau în mânã. Dar tatãl nu-ºipoate permite sã-l þinã la ºcoalã încontinuare, aºa cã tânãrul se vedeobligat sã se întoarcã în satul natalºi sã îºi continue munca de pãstor,completateã cu aceea de distribuitorde lapte la domiciliu. Continuã, însã,de unul singur, sã studieze, sã-ºicompleteze educaþia ºi uceniciapoeticã prin lecturi din autorii clasiciºi moderni. Începe sã scrie versuri,umplând caiet dupã caiet, GarcíaLorca fiind unul din poeþii preferaþi.κi dã seama cã nu mai poatesuporta viaþa în mediul provincial ºilipsit de perspective din Orihuela ºipleacã la Madrid, ca un veritabilaventurier, în cãutarea glorieiliterare. Îi scrie lui Juan RamónJiménez – alt idol al sãu – o sincerãºi emoþionantã scrisoare,anunþându-l de venirea lui ºirugându-l sã-l ajute: „Am o mie deversuri scrise ºi nepublicate. Înprovincie sunt puþini cei care citescversuri iar cei ce le citesc nu leînþeleg. Aºa cã, iatã-mã aici, cu omie de versuri, cu care nu ºtiu cesã fac. Uneori mã gândesc cã ar fimai bine sã le pun pe foc pe toate.Visãtor, ca atâþia alþii, vreau sã plecla Madrid. Ai putea dumneata, multiubite Juan Ramón, sã mã primeºtiîn casa dumitale ºi sã citeºti acesteversuri?”. Nu ºtim dacã JuanRamón a rãspuns la acea

MiguelHernández,

poetulpãstor

Viorel Rujea

scrisoare, ºtim însã cã, la câtevasãptãmâni dupã scrierea ei, lasfârºitul lui 1931, Miguel Hernándezs-a urcat în trenul care îl ducea laMadrid, având ca unic bagaj ungeamantan vechi, plin de versuri.Nu reuºeºte sã publice nimic,nimeni nu-l ajutã, puþinii bani pe careîi adusese cu el se terminã, nugãseºte nimic de lucru ºi se vedenevoit sã se întoarcã în sat. Nu-ºipierde speranþa, continuã sãciteascã ºi sã scrie neobosit ºi abiaîn decembrie 1932 reuºeºte sãpublice, la „Ediciones Sudeste” dinMurcia, prima carte, Perito en lunas(Expert în luna de pe cer), o carteîn stil baroc-manierist, plinã demetafore gongorine ºi calderoniene,din care reuºeºte sã vândã puþineexemplare, cumpãrate de prieteni.Întreprinde a doua cãlãtorie laMadrid, de astã datã mai sigur pe

sine, face cunoºtinþã cu alþi maripoeþi ai vremii – Vicente Aleixandre,Pablo Neruda, García Lorca,Alberti, Altolaguirre. Odatã afirmat,este primit cu entuziasm de elitaintelectualã a Spaniei, însuºi Ortegay Gasset îl invitã sã colaboreze laRevista de Occidente. În ianuarie1936 publicã cea de-a doua carte,El rayo que no cesa (Fulgerulneîntrerupt), compusã, aproape înîntregime, din sonete cu oextraordinarã forþã liricã, într-unlimbaj clasicizant ºi îndrãzneþ, curezonanþe de astã datã din alt mareautor baroc, Francisco deQuevedo. Rãzboiul civil, careizbucneºte în acelaºi an, îl surprindela Madrid, iar idealistul MiguelHernández, sedus, ca atâþia alþiintelectuali ai Generaþiei sale, deideile ºi teoriile utopice aledoctrinelor de stânga, animat dedorinþa de libertate ºi egalitate, seînroleazã în armata republicanã.Luptã în tranºee, citeºte versuricombatanþilor ºi, ori de câte oripoate, pleacã la Orihuela sã-ºi vadãiubita, pe Josefina Manresa, cucare se cãsãtoreºte în plin rãzboi,în 1937. În acelaºi an li se naºteprimul copil, iar în ianuarie 1939,puþin înainte de a se sfârºi rãzboiul,cel de-al doilea. Sfârºitul rãzboiuluiaduce pentru Miguel o cohortãde nenorociri: este arestat ºicondamnat la moarte pentruactivitatea politicã din timpul rãz-boiului, la intervenþia prietenilor i secomutã pedeapsa la 30 de ani deînchisoare. Este mutat dintr-oînchisoare în alta, dar nu îºi pierdesperanþa, continuã sã scrie poeziiºi epistole adresate soþiei (într-unadin ele îi spune, cu umor, când estedus într-o altã închisoare: „Sigohaciendo turismo”, “Fac încontinuare turism”). În noiembrie1941, aflat în închisoarea dinAlicante, se îmbolnãveºte de febrãtifoidã, apoi de tuberculozãpulmonarã. Este începutulsfârºitului, pentru cã boala nu poatefi tratatã în condiþiile din închisoare,astfel cã în dimineaþa zilei de 28martie 1942, în agonie, poetulpronunþã ultimele cuvinte, cu gândulla soþia iubitã ºi la copil, pe care îilasã în cea mai neagrã mizerie ºisãrãcie: „Josefina, iubito, cât denefericitã eºti!” ºi moare, la vârstade 32 de ani, cu ochii larg deschiºi.

CE

NTE

NA

R M

IGU

EL

HE

RN

ÁN

DE

Z

34

Se spune cã nici temnicerul, nicicolegii de suferinþã, n-au putut sã-iînchidã ochii. Oasele lui odihnescîn cimitirul din Alicante, sub olespede cu o inscripþie lapidarã:„Miguel Hernández, poet, 1919-1942).

Opera poeticã a lui MiguelHernández este, aºadar, operaunui om cât se poate de simplu ºimodest: pãstor, apoi luptãtor pefrontul republican ºi, în sfârºit,deþinut politic. Aceste trei maricircumstanþe vitale care i-aumarcat destinul tragic nu aveaucum sã nu-ºi punã amprentaasupra poeziei lui. Primul volum,Perito en lunas, publicat în 1933este o carte profund originalã printonul pasional, prin imaginaþiabogatã ºi extazul liric, elmente cevor deveni definitorii pentruîntreaga sa creaþie.

Începând cu 1936, odatã cuizbucnirea rãzboiului civil, marileteme ale lui Miguel Hernández vorfi patria, iubirea ºi moartea. Astfel,volumul publicat în 1936 (El rayoque no cesa) se prezintã ca ocolecþie de poeme de o„extraordinarã forþã verbalã,sugestie senzorialã ºi afectivã”(García Lopez, Historia de laliteratura española, pag. 711) încare tema eroticã este dominantã,în poeme deja antologice (înmajoritatea lor sonete), precum:„Tengo estos huesos hechos”(„Oasele mele-s fãcute”), „Te memueres de casta y de sencilla”(„Cît eºti de curatã ºi de scumpã”),„Una querencia tengo por tuacento” („Nu vreau decît s-ascultiubitu-þi glas”). Acestea suntcompletate de alte sonete,amintind, prin tematica lor, depoemele lui García Lorca. Putemaminti titluri precum: „Silencio demetal triste y sonoro” („Tãcere demetal tristã, sonorã”), „Como el torohe nacido para el luto” („Ca tauruleu m-am nãscut îndoliat”), „Poruna senda van los hortelanos”(„Pe-o cãrãruie pleacã grãdinarii”).Sunt poezii în stil manierst-baroc,alcãtuite dintr-o înºiruire demetafore foarte complicate ºi greude descifrat, toate trei fiindstructurate în jurul imaginiiemblematice a taurului, configurând,la fel ca ºi în opera lorquianã, unsimbol al forþei telurice, instinctuale,

neîmblânzite. Primul dintre ele(„Silencio de metal triste y sonoro”)descrie – în acelaºi limbaj me-taforic, criptic, gongorin – miºcãrileameninþãtoare ale unui taur furios,pe o pajiºte însoritã, adulmecândprezenþa perechii lui, care-i trezeºteinstinctul de procreaþie, regeneratordar ºi destructiv, totodatã. Cel de-al doilea sonet din acest tripticînchinat taurului („Como el toro henacido para el luto”), impresio-neazã prin suprapunerea, analogiacelor douã imagini: cea a taurului ºicea a poetului, acesta din urmãidentificându-se cu primul. Com-paraþia din titlu („como el toro”,„precum taurul”) se repetã, ca un leit-motiv, în fiecare din cele patru strofeale poemului. În sfârºit, ultimul sonet(„Por una senda van los hortelanos”),reia aceeaºi idee a analogiei dintrefigura poetului ºi cea a unui taursinguratic, rãtãcind melancolic pecãrãri nebãtute („por otra senda”).

Un alt poem mai amplu, dinacelaºi volum, poem intitulat „Sinosangriento” („Destin însângerat”),are ca temã centralã presen-timentul propriului destin tragic.Apare, aici, o altã metaforã dinLorca, aceea a sângelui vãrsat(esenþialã în drama Bodas desangre, Nuntã-însângeratã). Ca ºiîn piesa lui Lorca – ori în multe altepoeme ale acestuia – ºi la MiguelHernández sângele este esenþavieþii iar vãrsarea lui prefigureazãsfârºitul, moartea violentã.Imaginea poetului ce cade rãpussub lovituri de pumnale, revineobsedant de-a lungul întreguluipoem („sânge fulminant”, „fataltorent de pumnale”, „steaua meaînsângeratã”).

Volumul Viento del pueblo (Oadiere dinspre sat), publicat în1937, la fel de emoþionant ºi devibrant, prezintã o schimbare înprivinþa tematicii, care, de astãdatã, este una socialã, belicã ºipatrioticã, prin care MiguelHernández ne demonstreazã cãse poate scrie poezie angajatã demare valoare ºi frumuseþe, fãrãretorismul facil ºi gratuit specificacestui tip de liricã, o poeziepãtrunsã de acelaºi ton fierbinte,exaltant specific întregii sale opere.„El sudor” („Sudoarea”) este un imnînchinat muncii ca efort fizicepuizant, prin care omul simplu, de

la þarã, îºi câºtigã pâinea, cusudoarea frunþii. „Elegía primera”(„Elegia întâia”) este un poemînchinat prietenului Garcia Lorca,prin care evocã sfârºitul tragic alacestuia, atât de asemãnãtor cual lui însuºi.

În aceeaºi tonalitate sunt scrisepoemele din El hombre acecha(Omul stã la pândã). Astfel,“Canción del esposo soldado”(”Cântecul soþului soldat”), reiatema iubirii, într-un poem maiamplu, închinat soldatuluiîndrãgostit – poetul însuºi - care,în toiul luptei, în mijlocul carnagiului,se gândeºte la soþia lui. În poemul“Las carceles” (”Temniþele”),întâlnim figura poetului întemniþat,dar care nu ºi-a pierdut speranþacã într-o zi va fi din nou liber(abundã metaforele ce exprimãideea de libertate: calul, vântul,fulgerul, valurile mãrii etc.). ”El trende los heridos” (”Trenul rãniþilor”)evocã realitatea sumbrã arãzboiului civil, cu tot tragismul ºicortegiul lui de suferinþi. Aceeaºitemã, a rãzboiului, dublatã de ceaa libertãþii, reapare în ”Los heridos”(”Rãniþii”). “Madre España”(“Mama Spanie”) este unemoþionant poem ce exprimãiubirea pentru þara sa, pentruînsângerata Spanie, sfâºiatã derãzboiul fratricid. În ”Antes del odio”(”Înainte de urã”), îl regãsim pepoet zãcând între zidurile închi-sorii, având ca singurã consolaredorul de libertate ºi dragostea iubiteisoþii: “Liber sunt. Simte-mã liber. /Doar prin iubire”.

În sfârºit, volumul postum,publicat în 1958, Cancionero yromancero de ausencia (Baladaabsenþei) este un strigãt deprotest, dureros ºi dramatic,împotriva propriei sale sorþinedrepte, a suferinþelor, a situaþieilui de încarcerat, a angoasei ºidorului pentru soþie ºi fiu, totul peun ton de dezolantã emoþie. ªiaici, ca ºi în Ultimos poemas(Ultimele poeme), îl vedem peMiguel Hernandez, în aceeaºiposturã tragicã, zbãtându-se întresperanþã ºi disperare, aceastãtemã a oscilãrii între cei doi polifiind, de data aceasta, unarecurentã. O remarcãm în poemulintitulat ”Sepultura de laimaginación” (”Mormântul ima-

CE

NTE

NA

R M

IGU

EL

HE

RN

ÁN

DE

Z

35

Miguel Hernández

Maica Spanie

Îþi strâng în braþe trupul precum trunchiul þãrâna,cu toate rãdãcinile ºi cu furia-mi toatã,cine mã va despãrþi de tine, smulgându-mã vreodatã,mãicuþã dragã?

Legat de al tãu pântec, cine mi-l va lua,când titanica-i temelie e obârºia trupului meu?Legat de al tãu pântec, pe veci a mea colibã,nimeni!

Maicã: abis dintotdeauna ºi veºnicã þãrânã;mãruntaieîn care sângele lumii se varsã, întregindu-se;în care se ridicã ciolanele cãzute:maicã.

Când zici “mãicuþã”, zici þãrâna ce mi-a dat viaþã;zici cãtre morþi: fraþilor, treziþi-vã;simþi gustul sângelui ºi îl auzi curgândpe sub pãmânt.

Cealaltã mamã e doar o punte peste râurile tale.Celãlalt piept e doar un strop învolburat din mãriletale.Doar tu eºti Maica Mare, cu veºnica-þi nemãrginire,mãicuþã dragã.

Þãrânã: în gurã, în suflet, în tot ce sunt.Þãrâna ce-o înghit, la rându-i mã va înghiþi.ªi mai nãvalnic încã o sã mã naºti apoi,mãicuþã.

Când nu voi fi decât o urmã pe al tãu trup,mã vei mai naºte o datã, ºi mai nãvalnic încã.Când fiul e fiu cu-adevãrat, trãieºte ºi moare urlând:Mãicuþã!

Fraþilor dragi: sã-i apãrãm rãnitul pântec,pânã acolo unde corbii vin de pretutindeni,cãci vânturi sunt destule, sã poarte negre aripi.

Lepãdaþi în pragul sublimei voastre inimisimþirea mãrginitã, þelurile parþiale.Sunt povestioare fãrã rost pe lângã ea,nemãrginita.O fotografie ºi-un petec de pãmânt,

o scrisoare ºi un munte sunt aidoma, uneori.Astãzi eºti iarba ce peste toate creºte,mãicuþã.

Rude ale þãrânei topindu-ne-n luminã,întunecaþii morþi se zbat sã se ridice,cu noi sã fie una, s-o izbãvim cu toþiipe prima noastrã mamã.

Tu, Spanie, stoicã piatrã ce-n douã s-a crãpatdurere-adâncã ºi piatrã ca sã-mi dea:nu mã vor despãrþi de sublimele-þi mãruntaie,niciodatã, maicã.

Un dor mai am, când mort voi fi cu tine-n gând:soþia-mi ºi bãiatul, pe-aici de când ei vor trece,sã vinã în acest loc, unde odihna-mi caut,în al tãu pântec, maicã.

Ultimul cântec

Zugrãvitã, nicidecum pustie:am casa zugrãvitãîn culorile marilorpatimi ºi nefericiri.

Va reveni din jaleaîn care zace tristãcu masa ei pustieºi patul, o ruinã.

Vor înflori din nousãruturi pe moi perne.Cearºaful parfumatdin nou învãlui-vanocturne trupuri goale.

Chiar ura amorþeºteîn spatele ferestrei.

Ce blândã, a morþii ghearã.

Lãsaþi-mi doar speranþa.

Oare ce vrea crivãþul iernii

Oare ce vrea crivãþul ierniide nãvãleºte prin prãpãstiiºi ne zgâlþâie fereºtilecând eu te îmbrac în sãrutãri?Sã ne spulbere. Sã ne-nvolbure.

ginaþiei”), ce poate fi considerat unautoportret spiritual al poetului.Protagonistul acestuia, meºterulcare ar vrea sã construiascã, prinputerea braþelor sale, o casã, oclãdire înaripatã, este Miguelînsuºi. Dar acel vis, acea viaþãlacomã de libertate, seprãbuºeºte, îngropatã, odatã cuclãdirea, sub greutatea pietrei tari:

“Un meºter vrea sã-nalþe… Darpiatra nu-l ascultã / brutalã fiind ºirece ºi grea, precum mormântul./ Omul acela o închisoare înãlþa,în care / furã azvârliþi ºi el ºivântul”.

ªi astfel se sfârºeºte cel carea fost poetul pãstor, MiguelHernandez, pradã tristeþii sfâ-ºietoare, între zidurile închisorii,

fãrã ca acestea sã-i poatã anihila,însã, dragostea de libertate ºi razade speranþã ce-i mângâie sufletulpânã în ultimele clipe: ”Sunt ofereastrã deschisã ce-ascultã, /cum viaþa se duce pe negre cãrãri./ Dar este o razã de soare ce luptã/ lãsând umbra-nvinsã spre dalbelezãri.” (”Eterna sombra”, ”Eternaumbrã”).

CE

NTE

NA

R M

IGU

EL

HE

RN

ÁN

DE

Z

36

Sã plec

Lasã-mã sã plecla rãzboi, mamã.Lasã-mã, albã sorã,logodnicã brunã.

Lasã-mã!

ªi dupã ce mã laºiprintre gloanþe,trimite-mi în tranºeescrisori ºi sãruturi.

Trimite-mi!

Rufe cu-al ei miros

Rufe cu-al ei miros,albituri cu aroma-i.

În trupu-i s-a depãrtat,în rufele-i m-a lãsat.

Pat fãrã de cãldurã,cearceaf de umbrã.

În trupu-i absentase,în rufe a rãmas.

Trei rãni

A sositcu trei rãni:a iubirii,a morþii,a vieþii.

Cu trei rãni vine:a vieþii,a iubirii,a morþii.

Cu trei rãni eu:a morþii,a vieþii,a iubirii.

Licurici în cãlduri

Licuriciul în cãlduristrãluceºte mai viu.

Femeia fãrã bãrbatStinsã trece.

Stins trece bãrbatulfãrã lumina ei.

Licuriciul în cãldurise lasã vãzut.

*C

EN

TEN

AR

MIG

UE

L H

ER

NÁ

ND

EZ Spulberate, învolburate

trupurile ni s-au îndepãrtat.ªi totuºi, ce mai doreºte acest crivãþDin ce în ce mai îndrãcit?

Sã ne despartã, ºi-atât.

DACÃ NOI AM TRÃI

Dacã noi am trãiprecum trandafirul, adânc ºi intens,parfumul trupurilor noastrecât de mult ar însemna!

Ah, scurtã, rãscolitoare viaþãa zilei mele cu trandafiri înfloriþitrecut-ai prin faþa casei melela fel, la fel, exact la felprecum meteorul rãnit, parfumatatât de frumos ºi de-adevãrat!

Urma pe care tu ai lãsat-oîntr-un abis de trandafiri mistuiþi

unde eternul parfum ne îndeamnãsã trecem dincolo, tot mai departe...

CIMITIRUL E APROAPE

Aproape-i cimitirulde locul unde dormim, tu ºi eu,printre nopali albaºtri,printre albastre agave ºi printre copiiice þipã din rãrunchidacã vreun mort le adumbreºte drumul.

De-aici la cimitir, totule-albastru ºi din aur curat.Doi paºi mai încolo, stau morþii.Doi paºi încoace, încã viii.

Albastru, din aur curat,înspre-acolo ni se îndepãrteazã fiul.

Traduceri: Dan Rujea

37

Spune-mi

Spune-mi de-acolo de josvorba: te iubesc.

Vorbeºti subt pãmânt?

Vorbesc cu tãcerea.

Iubeºti subt pãmânt?

Iubesc subt pãmântcãci spre acolo unde alergivrea ºi trupu-mi s-alerge.

Ard din adânc de-acoloºi-þi luminez amintirile.

Traduceri: Aurel Rãu

Plângerea deºertului de sete Nisip al deºertuluisunt: un deºert de sete.Oazã e gura tastau în ea ºi nu beau. Gurã: oazã deschisãspre toate nisipurile deºertului. Loc de apã în sufletîntr-o lume fierbinte.Trupul tãu, trupul tãunicicând pentru amândoi.

Corp: puþ închisîm acest calcinat loc de sete ºi soare

Reculegerea celor absenþi

5

În adâncul omuluiaceastã fântânã de apã tulbure.

În izvorul de apã limpedevreau sã-mi vãd eu viaþa.

În adâncul omuluiaceastã fântânã de apã tulbure.

În izvorul de apã limpedeaceastã umbrã, singurã.

În adâncul omuluiaceastã fântânã de apã tulbure.

11

Erai ca tânãrul smochindin fundul prãpastiei.

*

Pe când eu treceamtu visai munþii.Ca tânãrul smochinstrãlucitor ºi sumbru.

Tu eºti ca un smochin.Ca un vechi smnochin.Acum traversez bunãziuatãcutã a frunzelor tale seci.

Tu eºti ca un smochinîn lenta luminã a vieþii.

16

Trup al zorilorfloare ce eºti chiar trup al florii.

ªtiu cã viaþa tae doar viaþa florii.

Inimã pe care spaþiul înconjurãtoro deschide iar apoi o închide.

Floarea nu împlineºte niciodatã un an,ºi-l serbeazã sub pãmânt.

CE

NTE

NA

R M

IGU

EL

HE

RN

ÁN

DE

Z

38

21

Tot aºa anotimpurileºi porþile au mirosul morþii.

ªi totr aºa când murimse desfac batistele liniºtii.

Suntem trupuri de viaþã îngropatesub orizont, departe.

26

Scriu pe masãcele trei nume ale vieþii:viaþa, moartea, iubirea.

O rafalã de vântadesea de foarte departe sosinddinpre mare, ne ºterge.

88

Ard cele douã porþiîn luminã.Nu ºtiu ce mi se întâmplãcã mã împiedic în cer.

94

Aº fi vrut sã-þi mai spun adiodar numai batista ta de tãcere am zãrit-oîndepãrtându-se.

Imposibil.

Vine un vânt de prafºi mã orbeºte, mã sufocã ºi mã rãneºte.De atunci continui sã înghit colb.

ImposibilTraduceri: Dinu Flãmând

CE

NTE

NA

R M

IGU

EL

HE

RN

ÁN

DE

Z

Valsul celor îndrãgostiþi ºi uniþi pe vecie

Nu pãrãsirã nicicânda-mbrãþiºãrii grãdinã.sub roza sãrutului roºiese rostogolirã

Uragane-ncercaupizmaº sã-i despartã.ªi topoare tãioaseºi trãsnete aspre.

Înmulþirã tãrâmulcu palide mâini.Mãsurarã prãpãstiide vânt îmboldiþiprintre deºarte guri.

*

Strãbãturã naufragiitot mai adâncipe-a lor trup, pe-a lor braþe.Urmãriþi, scufundaþide izbeliºtea cruntãde-amintiri ºi de lunãde noiembrii ºi martii uitaþivânturaþi se vãzurãpulberi imateriale:vânturaþi se vãzurãdar veºnic îmbrãþiºaþi

Eternã umbrã

Eu cel convins cã lumina e a meaîn umbrã zvârlit mã vãd coborândJarul solar, sideralã împlinireade dorinþã, luminã ºi spumã erupând

Sânge uºor, rotunjit, de granatã:nãvalnic nesaþ fãrã profil ori penumbrãAfarã, lumina-n luminã-ngropatãMã simt luminat doar de umbrã

Nici urmã. Nici vãzduh. Umbrã ºi-atât.Fiinþe. Volume. Trupuri tangibile.într-un aer de orice zbor uitat.într-un copac al celor imposibile.

Frunþi vineþii, pasiuni îndoliateDinþi însetaþi de a prinde culoareNegurã de resentimente absoluteTrupuri precum niºte puþuri oarbe

Spaþiul lipseºte. Râsul e bãgat la apãNu te mai poþi azvârli nici spre vârfuriInima ar vrea sã fie degrabãforþa lãrgirii strâmtelor neguri

Carne debusolatã, în valuri tot viicãtre noaptea sinistrã, deºartã.Cine-o fi raza ce-ar putea nãpãdi?Caut. Nici urmã de zi astã datã.

Numai sclipirea pumnilor strânºi,strãlucire de colþi la pândã stând.Colþi, pumni de pretutindeni aduºiMunþii mai mult decât mâna se strâng

Fãrã setea de mâine tulbure-i luptaCe depãrtare de opace pulsaþii!Sunt temniþã c-o fereastrã ºi-atâta.în vacarmul de strigãte al singurãtãþii.

Sunt fereastrã deschisã ce-ascultã,prin ea tenebroasa viaþã-i zãritã.Dar este ºi-o razã de soare în luptãprin care umbra-i mereu biruitã.

Traduceri: Catalina Iliescu Gheorghiu

39

Chestiunea iniþialã nu este ceanume facem pentru acestcentenar, ci motivele care ne împingsã facem ceea ce facem. Insistmereu asupra celor trei valori princare se poate tãlmãci semnificaþiaacestei comemorãri, sintetizându-le astfel: „Miguel Hernández poetuniversal, poet necesar ºi poet almemoriei”.

Ideea de poet universal are de-a face cu rolul principal pe care ºi-l asumã fiecare creator în faþacontemporanilor sãi ºi a posteritãþii.Iar Hernández reprezintã fãrãîndoialã o lecþie de universalitatedin raþiuni multiple, pe care lerezum aici: ce anume îl face peMiguel Hernández un poetexemplar al tradiþiei? ªtim cãHernández nu a fost un poet cu oformaþie, am zice azi,reglementatã, în spiritul normelor;ºtim despre el cã este unautodidact care menþine cu ºcoala,chiar ºi cu cea elementarã, o relaþietrecãtoare; ºtim cã de timpuriustabileºte legãturi cu lumeaculturalã a oraºului sãu, Orihuela.Înainte ca poetul sã plece la Madrid,in 1931, înainte de a cunoaºte oatmosferã propice pentru a seprezenta ºi a-ºi îmbogãþi poezia,înainte de a face cunoºtinþã, maiîntâi prin ochii altora, cu viaþaculturalã a epocii de argint a literaturiinoastre, tânãrul Hernández îºidoreºte sã fie poet ºi face totposibilul sã-ºi atingã þelul, cu hopurimai în limbaj, mai în vers, însãparcurgând un rãbdãtor proces deînvãþare a cuvântului ºi a poeziei,de lecturã uimitã a ceea ce fãceaucontemporanii sãi, cei apropiaþi, oriclasicii.

Din acel efort care acoperã anii1925-1933 sau 1934, iese lasuprafaþã un poet stabilit înclasicismul virgilian, în renaºtereaunui San Juan de la Cruz, înbarocul esenþial al literaturiinoastre, în tradiþia lui Góngora ºiQuevedo, în barocul teatral al luiCalderón ºi mai târziu, în imitarealui Lope de Vega.

Tocmai prin aceºti autori îºiafirmã poetul clasicitatea originarã,pe mãsurã ce-ºi întoarce privireacãtre mai apropiaþii în timp, chiarcontemporani ai sãi; de la RubénDarío la Juan Ramón Jiménez ºiJorge Guillén are loc un proces

impetuos de învãþare ºi imitare aceea ce este clasic ºicontemporan. Perito en lunas(Expert în ale lunii) a fost în 1933prima surprizã literarã.

Modernitatea o va dobândi laMadrid prin contactul cu autori aicãror nume sunt Vicente Aleixandresau Pablo Neruda, în timp ce scrieo carte de poeme care avea sãdevinã primul sãu strigãt de aten-þionare literarã: El rayo que no cesa(Raza care nu înceteazã). Peri-oada închinatã scrierii acestuivolum se suprapune cu aterizareasa în limbajul avangardelor, în timpce evenimentele istorice schiþau onouã creaþie care avea sãporneascã de la istorie, istoria ceamai nefericitã a acestei þãri, catemelie ºi jale, ca impuls epic ºiatenuarea lui prin durere, în trecereasa de la Viento del pueblo (Vânt dinpopor) la El hombre acecha (Omulpândeºte), unde cred cã segãseºte poezia cea mai bunã arãzboiului civil, în care Hernándezdobândeºte, ca de altfel ºi prinrestul scriiturii sale, trãsãtura depoet necesar.

Am împrumutat ideea de poet

necesar de la Antonio Buero Vallejocare spunea „pentru mine MiguelHernández este un poet necesar,adicã ceea ce foarte puþini poeþi,chiar ºi dintre cei mari, reuºesc a fi.Cea mai adâncã intuiþie a vieþii, aiubirii ºi a morþii izvorãºte din frunteasa, aºa cum se petrece ºi în cazulacelor puþine alte frunþi fãrã de carenu am ºti sa trãim ºi care poartãnumele de Manrique, sau San Juande la Cruz, sau Fray Luis, sauMachado…”

Iatã deci cã poetul necesardobândeºte la sfârºitul episoduluibelic ºi în perioada ce îi urmeazã,cea de a treia condiþie esenþialã,cea de poet al memoriei, almemoriei istorice a acestei þãri.Este de altfel condiþia inevitabilã pecare o posedã ºi unul din volumelecele mai frumoase ºi înfiorãtoareale poeziei spaniole a secoluluiXX, acel volum neîncheiat, alcãtuitdin foi dezordonate gãsite în arhi-va sa, ºi pe care îl cunoaºtem subnumele de Cancionero y roman-cero de ausencias (Culegere decântece ºi balade din absenþe)operã cu care inaugureazãautobiografismul poeziei post-belice. Când pomenesc de poetulmemoriei, o fac întotdeauna cugândul la sensul pe care un vechimaestru italian, maestru alermetismului critic ºi poetic, cunumele de Oreste Macrí, l-a creatîn 1960: „Puþine sunt clipele,spunea Macrí, în care se produceo coincidenþã între istoria poezieiºi istoria luptei pentru libertate:vântul ºi închisoarea luiHernández sunt una dintre acesteclipe. Fie ca tinerilor sã leserveascã drept exemplu.”

La rãdãcina cântãrii antifascisteºi de rezistenþã europeanã se aflãlocul unde îl situãm pe acest poet,care a fost un poet mare, universal,necesar ºi un poet al memoriei,cãci în ce mã priveºte, cele treisensuri existã în mod obligatoriuºi indisolubil, chiar dacã subliniemde fiecare datã, fireºte, condiþia sade poet universal. Acesta este ºisensul centenarului Hernandian lacare lucrãm de câteva luni bune:acesta este poetul pe care îlsãrbãtorim ºi am convingerea cãdin aceastã comemorare va luanaºtere o nouã dimensiune ºipunere în valoare a sa.

José Carlos Rovira

José Carlos Rovira este Prof.Univ. Dr. la Catedra de Literaturãhispano-americanã (UniversitateaAlicante) ºi autor a numeroaselucrãri, atât volume de exegezã câtºi ediþii comentate asupra poetuluiMiguel Hernández ºi operei sale,precum ºi în jurul altor figuri aleliteraturii universale: Pablo Neruda,José Maria Arguedas, Rubén Daríoori Mario Benedetti, printre alþii.Cercetãrile sale actuale se axeazãpe chestiunea identitãþii culturale.Este Preºedintele AsociaþieiSpaniole de Studii Hispano-Americane, iar anul acesta a fostnumit de cãtre Ministerul Culturiidin Spania, Preºedintele Comi-tetului Executiv al CentenaruluiMIGUEL HERNANDEZ.

Lecþia deuniversalitate

CE

NTE

NA

R M

IGU

EL

HE

RN

ÁN

DE

Z

40

SECVENÞEMIGUEL HERNÁNDEZ

„Poezia lui Miguel Hernández penduleazã întresuavul aerian – nu fãrã evidente înrudiri cu liricapredecesorilor sãi imediaþi, Lorca, Guillén, Salinas –ºi o anume crispare interioarã, asociind ceva dur,sanguinar, paroxistic; o gramaticã violentã ºiturmentatã pare sã-l fi obsedat pe acest poet cemariazã, foarte incomun, cultismul cu fervorileconvulsive ale strãvechiului misticism hispan”.

„Setea de puritate îl stimuleazã, paradoxal, sãexploreze toate zonele negre ale spaþiului ontologic,sã nu-ºi refuze nimic din tot ceea ce-i putea oferiaventura lui unicã, obsesivã, monotonã. Motivele sîntreduse la cîteva, reluate mereu cu o obstinaþiedeconcertantã constituindu-se în sistem de rigoriinterioare aproape metalice, dureroase, chinuitoare,sub zodia rimbaldianului „âme monstrueuse” care la

el este „todo mi corazón desmesurado”.

„Îndrãzneala metaforelor lui Hernández,caracterul lor acut, angular, ºocant, transcrie cu fide-litate fiecare articulaþie interioarãa universului sãuconvulsiv, unde culorile au întotdeauna ceva tãios ºiviolent chiar atunci cînd sunt girate de luminã. ªi el eunul dintre poeþii predestinaþi a fi în epoca noastrã detraume, instrumente ale fondãrii infernului”.

„Poezia lui Miguel Hernández se situeazã înpunctul de confluenþã al epocii dintre cele douãrãzboaie cu perioada postbelicã a cãrei poezie îºi areîn opera lui unul din punctele de plecare. Când, dupãmai bine de zece ani consumaþi obscur poezia,spaniolã începe a-ºi reconstitui realitatea, noii poeþise reclamã de la moºtenirea lui, ºi chiar ºi în AmericaLatinã poezia de dupã rãzboi îi resimte influenþa”.

A. E. Baconsky (Panorama poeziei universalecontemporane,1972)

CE

NTE

NA

R M

IGU

EL

HE

RN

ÁN

DE

Z

41

O îndeajuns de sensibilãdeplasare a interesului, îndomeniul ºtiinþelor umane, de lafiinþa gînditoare ºi cea simþitoare lacea visãtoare reprezintã în modevident un fenomen al modernitãþiieuropene. Împrejurarea estefireºte de o semnificaþie cu totulspecialã, întrucît condiþioneazãsituaþia creativitãþii imaginare.Întreaga evoluþie a artei, începîndcu ultimele douã-trei decenii alesecolului XIX ºi traversîndu-l încãmai accentuat pe cel urmãtor,ilustreazã de altfel cît se poate deconcludent fenomenul desprecare vorbim. Impresioniºtii picturiiºi simboliºtii poeziei depãºescpasionalismul romantic ºi sedistanþeazã de logica naraþiuniirealiste, plonjînd treptat, dar mereumai adînc, în explorarea ºivalorizarea zonelor inconºtientuluiºi ale proiecþiilor ºi manifestãriloronirice. Dacã investigaþiasimbolisticã a visului nocturn esteextrem de veche, ridicatã la rangulunei discipline mai mult sau maipuþin pozitive de Freud, studiulvisãrii în stare conºtientã a fostoarecum întîrziat de incertitudineaconceptului însuºi, de statutul sãurelativ confuz, în raport cu viseledin timpul somnului, mai ales dacãavem în vedere disponibilitateafãrã limite ºi ambiguitateaintrinsecã a imaginaþiei creatoare,aºa cum se manifestã ea în operaunui poet, ca ºi de altminteri aoricãrui artist în general.

Nu cunoaºtem pe nimeni caresã fi consacrat mai mult timp dinviaþã ºi mai neobosite eforturipentru elucidarea acestui teritoriu,aflat la incidenþa dintre conºtiinþãºi inconºtient, decît gînditorul,savantul ºi eseistul francez GastonBachelard. Lãsînd de-o parteremarcabila lui prestaþie de filosofal ºtiinþei, concretizatã în cîtevalucrãri de o indiscutabilã ºiprovocatoare originalitate, toatecelelalte cãrþi ale sale sînt cãutãriºi itinerarii insistente ºi revelatoarede-a lungul acestui continent infinital sufletului omenesc, pe careautorul l-a identificat cu reveriapoeticã. Este foarte important deobservat cã aceasta din urmã nuse constituie ca efect sau copie anici unei experienþe anterioare, cica o ivire spontanã ºi verticalã din

profunzimile sufleteºti, incon-fundabilã ca atare cu carac-teristicile reveriei romantice. De laideea de autonomie a visãriiconºtiente a ajuns foarte probabilBachelard sã-ºi completeze teoriaimaginaþiei materiale, bazatã pecele patru elemente fundamentale,foc, apã, aer ºi pãmînt, printr-ofenomenologie a imaginii poetice,prizate ºi analizate în puritatea eigenuinã, expresie a psihismului dinoperã ºi nicidecum din omulbiografic, de care Bachelard nu seintereseazã niciodatã în chipspecial, singura psihologie fiindpentru el aceea a creaþiei ºi nu acreatorului. Am scris mai demult,tot în aceste pagini de revistã,despre cele douã cãrþi esenþialedin amurgul vieþii, Poetica spaþiuluiºi Poetica reveriei, ºi nu vomreaminti acum decît cã, înconcordanþã cu poziþia luifenomenologicã, oricît depersonalã, dupã opinia majoritãþiicomentatorilor, imaginea poeticã,produs organic ºi direct al reveriei,este consideratã ºi interpretatãprin izolare din ansamblulcompoziþional din care totuºi faceparte. Aºa cum subliniazã cuprecizie Anne Clancier, în deosebitde utila ei lucrare, Psychanalyseet critique littéraire (Privat, 1980),critica lui Bachelard, deºi el nu s-a

recomandat niciodatã într-oasemenea ipostazã, este un soi de„micro-critique”, care se doreºte„une critique d’images et nond’oeuvres constituées, elle sedéveloppe au niveau d’une imageparticulière ou d’une suited’images recueillies chez desauteurs différents, et non d’unpoème, d’un recueil ou d’un romanen son ensemble”. (V. în acelaºisens ºi alþi autori. Citãm mãcar peJean-Yves Tadié cu panorama sa,La critique littéraire au XXe siècle,Belfond, 1987).

Însã, dacã aºa procedeazã deregulã eseistul francez în tetralogiaelementelor ºi în cele douã poeticifinale, aceeaºi rãmîne metoda luiºi în diversele texte ocazionale, pecare le regãsim într-o primãculegere postumã din 1970,apãrutã acum ºi în romîneºte, cutitlul original, Dreptul de a visa(Editura Univers, 2009, traducerea– excelentã – de Irinel Antoniu).Diferenþa ar fi cã aici se ocupãtotuºi focalizat de un autor saualtul, mereu însã fãrã o atenþiespecialã pentru compoziþie. O altãnouã „monografie”, cum îi plãcealui Bachelard s-o numeascã, ar fitrebuit sã fie o Poeticã a focului, acãrei elaborare a fost întreruptã dedispariþia gînditorului ºi din care nus-au publicat decît niºteFragmente... în 1988. Încît Dreptulde a visa, ca ºi alte douã volumedin 1970 ºi 1972, L’Engagementrationaliste ºi Etudes, constituieceea ce am putea numi operaminorã a eruditului autor, nuneapãrat ca valoare, ci numai caîntindere. Þinînd seama cã, încuprinsul lor, întîlnim texteredactate în foarte variatemomente ale unui destul de lungperiplu intelectual, care se întindeîn Dreptul de a visa de la 1939 pînãîn 1962, se înþelege de ce eleilustreazã corespunzãtor diferitelefaze din evoluþia concepþieibachelardiene. Dar editorulfrancez, Philippe Garcin, nu legrupeazã cronologic, ci tematic,aºa cã avem de-a face cu treisecþiuni, „Arte”, „Literaturã” ºi„Reverii”. Cel dintîi lucru de notateste cã autorii de care se ocupãsavantul nostru poetician nu facparte întotdeauna din categoriacea mai înaltã a culturii din

Fiinþavisãtoare

Florin Mihãilescu

42

Hexagon, aºa cum de altfel seîntîmplã ºi în operele majore. Pelîngã Balzac, Poe, Mallarmé,Rimbaud, Eluard, Jean Paulhansau pictorul Marc Chagall, dãm ºipeste nume mai puþin sonore, caSimon Segal, Henri de Waroquier,Eduardo Chillida, José Corti(editorul, în calitate de plastician),Louis Marcoussis, Albert Flocon,uitatul poet simbolist Victor-EmileMichelet ori Jacques Brosse. Oanumitã indiferenþã faþã deproblema valorii apare în repetatelocuri la Bachelard, deºi cînd vinevorba de reverie (ºi vine mereu!),el accentueazã în mod explicit cãnu are în vedere reveria obiºnuitã,pe care o poate exersa oricine, cinumai reveria poeticã. Pe de altãparte, avem uneori impresia cã înanumite contexte nici nu mai e îndiscuþie atît reveria poeziei, cît maiales poezia reveriei. În tot cazul, eîn afara oricãrei îndoieli cã, la viselesau reveriile pe care cititorulBachelard (cum ar vrea el sã fiemai curînd recunoscut) le extragedin poezie sau din altã sursã cucaracter artistic, se adaugã propriilelui imagini, oferind astfel „una dintrecele mai mari plãceri ale lecturii”(p. 170), probã de maximãdisponibilitate creatoare.

Ce este aºadar acest cititorBachelard ºi ce înseamnã pentruel lectura? Autoportretul e deosebitde elocvent: „un visãtor decuvinte”(p. 23), pentru cã ideeamai nouã a gînditorului, deºi curãdãcini îndepãrtate, este aceeade ontologizare a imaginii prinlimbaj, cãci „nu e nimic de copiat.Totul trebuie creat” (p. 29), apoi unfilosof, cãruia nu-i place decît ceeace îl farmecã (p. 40), un solitar, un„visãtor izolat” (p. 77), ale cãruireacþii strict subiective nu obligã penimeni („nu forþez pe nimeni sãviseze asemenea mie...” – p. 52),un om care se abandoneazã cuvoluptate reveriei ºi „meditaþieicreatoare” (p. 208), solitudinii carele însoþeºet ºi care „esterevelatorul fundamental al valoriimetafizice a oricãrei sensibilitãþiumane” (p. 214). Bachelard esteîn fond un om care cugetã visîndºi viseazã cugetînd, saupracticînd, cum spune singur, „oimaginaþie care gîndeºte” (p. 117),ºi chiar dacã admite cã, în reverie,

cogitoul visãtorului e mai nesigurdecît în gîndirea filosofului,prezenþa unor elemente deconºtiinþã în reverie esteincontestabilã. Lectura constituieprin urmare un generator al visãrii,sau cel puþin un declanºator, darîn acelaºi timp ºi un pretext al eide purã creativitate, cãci trebuiesubliniat în acest sens, înainte deorice, cã însuºirea care face forþade fascinaþie a paginilor luiBachelard este o extraordinarãinventivitate intelectualã. Dialecticagîndirii lui este realmentecuceritoare. Un singur exempludintr-o sumedenie. Comentînd oimagine din Mallarmé, a cãruipoezie nu o socoteºte obscurã,filosoful scrie: „Cu cîtã dezinvolturãne debaraseazã poetul demimetismul grosolan al izvorului!Poate cã un izvor mallarméan nutrebuie doar sã iasã din pãmînt, cuprospeþimea ºi naivitatea unei apece se oferã Narcisului sãu; trebuiesã aibã imediat nostalgia straturilorsubterane; trebuie sã se teamã, dela prima miºcare, de capriciilepîrîului; de la prima razã de luminã,de la prima impresie aerianã,trebuie sã simtã oboseala, plictisul,greutatea azurului reflectat. Sãbrutalizãm imaginea pînã la a da odefiniþie: a izvorî înseamnã a ºovãisã iasã. Iatã ritmanalizatã, în luminapoeticii mallarméene, imaginaþiaizvorului.” (pp. 143-144) etc.

Este oare aceasta criticaliterarã? Pe lîngã cã Bachelard nurevendicã un atare statut pentruscrierile sale, rãspunsul depindeînainte de toate de felul de aînþelege critica. Dacã, în ce nepriveºte, vedem aici o sclipitoaredemonstraþie hermeneuticã, oproliferare foarte personalã de idei

neaºteptate, cu o puternicãîncãrcãturã subiectivã, alþii vordescoperi ºi vor exalta pretutindenifuncþia creatoare a criticii înseºi.Investigarea ºi productivitateareveriilor artistice s-au ºi dovedit afi principalele stimulente ale lecþieibachelardiene pentru „noua criticã”francezã care i-a urmat. În volumulde care ne ocupãm sînt douã-treireferiri incidentale la criticã, dar ºiun întreg articol despre celebracarte a lui Jean Paulhan, LesFleurs de Tarbes, bun prilej pentruo clarificare. Dar, în afarã deadeziunea la procesul criticiiintentat de Paulhan ºi la pledoariasa pentru autonomia ºi libertateaspiritului creator, nu reþinem odefiniþie sistematicã ºi pozitivã aprofesiunii critice. Existã însã opropoziþie cu aer de concluzieimperativã: „Datoria criticului estesã fie un incitator” (p. 164).

Or, rãmînînd în primul rînd, pedeasupra nenumãratelor salecalitãþi, o admirabilã fiinþã visãtoareºi nu un critic în sensul cel maipropriu al noþiunii, acesta a ºi fostGaston Bachelard: un strãlucit ºifoarte influent incitator. De unde ºiprodigioasa, prestigioasa ºi spec-taculoasa lui posteritate, al cãreidestin nu pare încã sã se fi sfîrºit,în pofida tuturor diversificãrilorintelectuale din epoca postmo-dernitãþii, dar mai cu seamã înpofida faptului cã orice mare modelspiritual îºi conservã irevocabilsecretul ºi se dovedeºte pe cît dedificil de definit, pe atît de inimitabilºi de neatins. El nu poate fi nicio-datã întrecut, ci – doar –, uneori,depãºit. Gaston Bachelard nu facenici el excepþie.

ªi atunci de unde vine dura-bilitatea operei sale, dacã nu dinenergia ºi substanþa personalitãþiilui excepþionale? Cînd e autenticãºi originalã, creaþia nu-ºi istoveºteniciodatã efectele ºi nici nu moarecu adevãrat, oricît de mult s-arînvechi ºi s-ar banaliza. Pentru cãacesta e chiar destinul mariloropere: sã devinã banale, adicãindis-pensabile, necesare, unanimcunoscute ºi de neînlocuit. Emonopolul lor de nobleþe, într-olume în care singura permanenþãpare sã fie schimbarea. Dincolo deea, vorba poetului, „peste mode ºitimp / Olimp”.

43

Unii critici i-aureproºat Dorei Pavelschimbarea de vocenarativã din cel mai recentroman al sãu (Pudrã), printrecerea de la persoanaîntâi utilizatã în Agatamurind („eu nu scriu... nuscriu nimãnui, nu-þi scriunici þie, nici acum, ºi dacãscriu”), la persoana a treia,a învierii lui Carasiniu.Schimbãrile sunt mult maiample ºi cumva progra-

matice – asistãm, de exemplu la o mutaþie dinspreun personaj feminin, spre unul masculin; suntemexpuºi la o înviere, derulatã într-o cronologiecondensatã, faþã de rememorarea care aducepersonajul din moarte. Acest lucru mã face sã spuncã Pudrã nu poate fi citit fãrã referinþa directã la Agatamurind, cele douã cãrþi sunt legate, nu doar pentrucã Pudrã este un roman al morþii rãsturnate, ci pentrucã reprezintã o oglindã tematicã a cãrþii care i-a adusDorei Pavel o binemeritatã recunoaºtere naþionalã(premiul pentru prozã al USR). Un scriitor care nuîºi consumã niciodatã în întregime subiectele esteun scriitor conºtient de propria sa artã, iar Dora Paveldemonstreazã cu prisosinþã acest lucru.

Dupã ce a scris unele dintre cele mai bune paginide literaturã „morbidã” din romanul românesccontemporan (orice alt autor s-ar fi „descompus” dupãun asemenea efort), autoarea reuºeºte sã generezeo nouã viziune asupra morþii ºi îngropãrii. Acest lucrunu ar fi fost posibil fãrã schimbarea vocii auctoriale ºifãrã o modificare la nivel discursiv. Dacã Agata estedezhumatã numai pentru a fi re-ficþionalizatã dinamintiri ºi rememorãri, Carasiniu, eroul din Pudrã, estere-înviat la modul cel mai concret (mai obiectiv). Aºacum în Agata murind vocea personalã ºi subiectivãne ajuta (ca cititori) sã plonjãm într-un subiecthalucinant, în Pudrã vocea aparent obiectivã facedemersul invers, ne scoate din halucinaþie ºi neintroduce într-o realitate nu mai puþin fantastã. Prinaceasta Dora Pavel demonstreazã (sau vrea sãdemonstreze) cã este un autor stãpân pe tehnicilesale, cã nu este niciun accident succesul anterior ºi

cã poate sã schimbe instrumentarul (ºi bine face).Acest roman confirmã faptul cã Dora Pavel este

un autor thanatic, un scriitor de roman „gotic”, cumnumai în secolul XIX mai erau. Pulsiunea morþii, desprecare vorbea Freud, a devenit o artã poeticã la DoraPavel, al cãrei scris este cuprins de seducþia morþii,în paginile sale co-prezenþa vieþii ºi a morþii esteconstruitã ºi reconstruitã continuu. În Pudrã angoasamorþii este principalul stimulent pentru manifestareaeului, Carasiniu îºi cautã identitatea, aºa cum în Agatamurind identitatea personajului principal se contureazãdin reminiscenþele celor din jur. Pulsiunea morþii estecea care împinge, în mod nevãzut, eul spre auto-formulare. În Pudrã personajul (ºi noua sa conºtiinþã)prinde contur numai în urma decesului – este aproapeo definiþie de dicþionar freudian pentru cã pãrintelepsihanalizei afirma chiar faptul cã suntem ceea cesuntem pentru cã ne este fricã de moarte, noi acþionãmîn câmp real pentru cã trebuie sã ne demonstrãmnouã înºine cã nu suntem morþi, lucru pe care îl fac ºipersonajele Dorei Pavel.

Personajul central din Pudrã încearcã dinrãsputeri „sã se convingã cã este viu”, iar todestriebdevine instrumentul prin care el îºi recupereazãexistenþa. La Dora Pavel, viii sunt vulnerabili, în timpce morþii sunt coerenþi, aºa cum „defunctul”, desprecare ne dãm seama cã se trezeºte la conºtiinþã dinprimele fraze ale romanului Pudrã, se aude pe sinevorbind, din „postura de mort”. Faptul cã eroul, VladCarasiniu, „vorbeºte” într-un mod cumplit de fetid,„regurgiteazã” cuvintele dintr-un lichid amestecat cusecreþii gastrice, ceea ce este o trimitere evidentã ladescompunerea Autorului ºi a vocii sale, se transformãîntr-o metaforã a condiþiei scriitorului însuºi. În acestsens moartea ºi învierea lui Carasiniu sunt moarteaºi renaºterea Scriitorului.

Un alt palier simbolic, generat de întâlnirea dintreEros ºi Thanatos, devine ºi în Pudrã dubladeterminare – chiar numele personajului este otrimitere la aceastã dublã condiþionare dintre viaþã ºimoarte, dintre celest ºi teluric, dintre descompunereºi eternitate. De fapt Carasiniu este esenþialmente oexpresie a dublei naturi a fiinþei umane – cara,însemnând negru, ºi siniu, însemnând albastru,azuriu. El este mortul-viu ce aparþine deopotrivã lumiisubterane, materiei supuse distrugerii ºitranscendentului, raþiunii solare ºi diurne.

Pe un alt palier Pudrã este conceput ca un felde Înviere degrandantã, iar Carasinu este unChristos rãsturnat, un fel de Mesia deteriorat, evidentpostmodern. El se aflã, ca ºi Christos, în sicriu timpde trei zile, iar învierea sa este urmatã de o serie deînfãþiºãri înaintea unor femei. Ca ºi Christos,Carasiniu moarte tânãr (la 27 de ani moare ºi stã înmormânt 72 de ore, culmea simbolismuluinumerologic!). Eroul este descris ca mortul nemort,pentru cã, tot ca ºi Christos, înviatul Carasiniu numai are trup, sau trupul pe care îl are nu e trupulsãu. De fapt dsacralizarea este recurentã în scriituraDorei Pavel, eroul îºi imagineazã cum ar fi sã ajungãacasã ºi spune „iatã, Tatã, fiul tãu”, într-o reformularea ultimei porunci date de Christos pe cruce. Chiar ºi

Pasiunea de ascrie vorbind

despre moarteDoru Pop

DORA PAVEL

Polirom, 2010

PUDRÃ

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

44

la nivel lexical romanul este îmbibat de terminologiacreºtinã, evident re-formulatã în sens mundan, de oprofanitate excesivã uneori: hãrãzirea, misterul,feciorelnicia etc.

Mai existã o referinþã simbolicã în carte, pentrucã mai este un mort-viu în istoria culturalã a României,ºi pe acela tot Vlad îl chema, iar Bram Stoker l-aconsacrat cu numele literar de Dracula. Aceastadeoarece Carasiniu este un soi de vampir livresc,pentru cã este „cel mai puþin mort dintre morþi” ºi celmai puþin viu dintre vii. El trãieºte doar noaptea, aidomavampirilor, ºi toate experienþele sale se deruleazã laadãpostul întunericului. Comportându-se ca un „strigoiamator”, ne-mortul Dorei Pavel parcurge drumulcunoaºterii de sine „pânã la ziuã”, dupã care adoarme.„Paloarea” lui Carasiniu, faptul cã este acoperit depudrã, drumul de la capelã la spital ºi apoi la capelãsunt caracteristici ale romanului „de vampiri”. Totaidoma lui Dracula, Carasiniu are probleme cu propriaimagine în oglindã (la un moment dat, tocmai cândîncearcã sã-ºi vadã chipul, are loc o panã de curentmisterioasã).

Reproºul principal pe care i l-aº aduce cãrþii estetocmai tezismul, el transpare ºi din problematica„estetizatoare” – Carasiniu este restaurator (eu-sînt-restaurator-de-artã), unde relaþia dintre obiectul artistic„mort”, recuperat prin refacere exterioarã ºi obiectulcare este corpul decedatului, devine mult preaexplicitã. La fel, trimiterile mult prea directe, cum esteaceea la socrul lui Carasiniu, artist plastic care sesinucide tocmai în Muzeul de Artã, în acelaºi loc undese sinucide ºi soþia personajului, reduce din impactulnaraþiunii.

Dora Pavel exceleazã, însã chiar la polul opus,pentru cã ambiguitatea reprezintã elementul cheie ceþine intactã convenþia ficþionalã a romanului, iar înPudrã suntem mereu la limita dintre fantasmaimpalpabilã ºi concretul cel mai disgraþios. În cãutareaunui „Altul-ca-tine”, unde identitatea este descoperitãnumai din contactul cu moartea, Dora Paveldescoperã o voce autenticã de scriitor. Iarmasochismul erotic, prezent ºi în Agata murind, careeste o manifestare evidentã a pulsiunii morþii, ajutã lagãsirea identitãþii auctoriale. Unul dintre cele mai bunepasaje este acela al actului erotic dintre Carasiniu ºiGeta, care se încheie într-un miros al morþii, ce poatefi substituit cu mirosul seducþiei.

De fapt cel mai bine fãcute sunt pasajele în careDora Pavel împinge pânã la limitele suportabilitãþiistimularea tuturor simþurilor cititorului. Olfactivsuntem atacaþi de mirosurile fetide, de odorile morþiiºi ale descompunerii, cuprinºi de aburi verzui, apoiautoarea ne duce la nivel gustativ, fãcându-ne sãsimþim lichidele „acre”, apoi tactil urmãm personajelecare se ating ºi nu în ultimul rând percepþia vizualãeste ºi ea provocatã prin trecerile de la beznã laluminã.

Dacã (ºi este sigur cã Dora Pavel nu se opreºtedin scris) volumul acesta va fi urmat de o nouãschimbare narativã ºi dramaticã, atunci vom puteavedea limpede proiectul auctorial al unuia dintre ceimai importanþi scriitori contemporani.

IOANA MACREA-TOMA

Casa Cãrþii de ªtiinþã,2010

PRIVILIGHENÞIAInstituþiiliterare

în comunismulromânesc

Câmpul literar

Ovidiu Pecican

Între istoria instituþionalã, sociologia ºiantropologia literarã

Apariþia cãrþii IoaneiM a c r e a - T o m a ,Privilighenþia. Instituþiiliterare în comunismulromânesc (Cluj-Napoca,Ed. Casa Cãrþii de ªtiinþã,2010, 364 p.) m-a fãcut sãjubilez. Dupã volumeleKatherinei Verdery, al LucieiDragomir ºi al AlexandreiTomiþã, noua abordarerestituie – inovativ ºi lucrândcu un material masiv inedit– un alt aspect, cel

instituþional, al literaturii din România în comunism.Titlul monografiei tinerei autoare aduce în atenþie, defapt, o tezã de doctorat elaboratã sub egidaUniversitãþii Central-Europene de la Budapesta, pebaza unei bibliografii copioase ºi cu incursiuni ºi îndiferite fonduri documentare din þarã ºi din strãinãtate.

Deºi la bazã autoarea se revendicã din stirpeafilologilor, absolvind facultatea de profil în Cluj ºiactivând la revistele Echinox ºi Steaua în calitate decronicar literar, stagiul budapestan i-a prilejuitracordarea la cercetarea sociologicã. S-a nãscutastfel o nouã expertã în sociologia literaturii, explorânddin perspectiva acestei opþiuni un câmp tematicfrecventat cu succes, în oraºul de pe Someº, ºi deMarius Lazãr ºi grupul de colegi apropiaþi acestuia.

Primele voci critice care s-au aplicat textului cuintenþia de a-l comenta – Laszlo Alexandru ºi PaulCernat – s-au grãbit sã sesizeze „pãsãreasca”scientistã practicatã de autoare. Este adevãrat cãformulãrile savante ale cãrþii ºi tentativa de a prindegândul în concepte cât mai precise fac dificilã lectura,invitând mai cu seamã un public specializat, probabilredus numeric. Ceea ce a deranjat însã, dincolo deunele inabilitãþi proprii începutului – vorbim, totuºi,despre prima carte de autor –, cred cã a fost maidegrabã efortul de a scoate un anume tip de discurscritic de sub semnul intuiþiei, subiectivismului ºi atradiþionalului, deja, impresionism. Un astfel de efort,practicat sistematic, a încercat de-a lungul unei întregivieþi Adrian Marino. Pariul lui pe construcþia criticãeruditã, savantã, pe conceptualizare – a teoretizat ºiapoi a ºi ilustrat printr-un dicþionar „ideile literare” ºi afãcut „biografia” ideii de literaturã – mergea în aceeaºidirecþie ºi, dupã cum se poate vedea acum, a ºideschis o cale pe care se ivesc noi siluete. Nici modastructuralistã nu a trecut, la noi, fãrã a încerca

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

45

subminarea „cãlinescianismului” ºi depãºirea posturiiinspirate, rapsodice, a criticului român printr-oasimilare a formalismului rus ºi a ºcolii structuralistefranceze, mai cu seamã. Cu tabele sau fãrã, însã cusubsoluri bogate, astfel de tentative – indigeste pentruunii, dar utile diversificãrii discursurilor critice de lanoi ºi aprofundãrii în stil „tehnic” a unor subiecte –sunt binevenite ºi semnificã momente simptomaticede regândire metodologicã a instrumentelor criticului.

Metoda Ioanei Macrea-Toma prin care secartografiazã câmpul literar printr-o abordaresociologic-cantitativã cu scopul de a obþine o imaginecât mai clarã a situãrii scriitorilor în arealul menþionatîn funcþie de imaginea lor social-politicã este o noutateîn cultura noastrã. Sã fi fost ºi numai atât, ºi tot secuvenea discutat despre volum cu consideraþie faþãde miza ºi efortul constructiv urmãrit sistematic. Estefiresc sã scrii într-un fel când descrii, sã zicem, ofloare, ºi cu totul altfel dacã vrei sã o mãsori în funcþiede diverºi parametri. Argourile fiecãrei discipline diferã,fiind de aºteptat ca un critic literar format exclusiv pebãncile de la Litere sã întâmpine obstacole mai mariîn descifrarea textului faþã de altul, trecut prin cursuride sociologie, statisticã etc. În Privilighenþia, setesteazã cu succes teoria lui Bourdieu într-o societatelipsitã de democraþie, totalitarã, încercându-sedescifrarea raportului specific în care se afla încomunism câmpul literar în raport cu politicul. Sigurînsã cã fãrã o cunoaºtere prealabilã a lui Bourdieuînsuºi, Ioana Macrea-Toma poate deveni indescifrabilãsau, mãcar, greu de urmãrit.

Abordarea problemei funcþionãrii UniuniiScriitorilor în contextul „reþelei producþiei ºi receptãriibunurilor simbolice” – citez din autoare – presupuneo circumscriere a instituþiei discutate într-un alt peisajconceptual ºi dincolo de anecdota evenimenþialã ºipersonalizatã. Folosind elemente de istorie socialã,sociologie ºi antropologie literarã, Ioana Macrea-Tomase situeazã într-o avangardã a cercetãrii unde, dinpãcate, dupã ce a fost expediatã de critica literarã,deocamdatã nu pare sã fie acompaniatã nici de istorici,nici de sociologi, nici de antropologii literaturii. Acestaccident personal este, de fapt, o carenþã instituþionalãla nivelul culturii române, unde critica internã din sferaspecializãrilor „paralizeazã” în faþa necesitãþii de adiscuta noile produse cãrturãreºti, manifestând otimiditate ce aduce a demisie de la propria misiunesau a lipsã de profesionalism.

Dacã ar fi sã mã întreb în ce direcþie aº fi doritsã constat o mai apãsatã originalitate a Privilighenþiei– denumire ce desemneazã, cum se poate lesnededuce, „casta” intelighenþiei beneficiare de privilegiidin timpul comunismului (dar, de ce nu ºi dupã sauînainte, mãcar în vremea altor totalitarisme?!) –aceasta ar fi, probabil, în depãºirea etapei Bourdieu.Desigur, prin aplicarea gândirii acestuia la un câmpliterar estic, foarte diferit de sfera aplicaþiilor maestrului,occidentalã ºi democraticã, înseamnã, ºi ea, odepãºire. La fel ºi implicarea sugestiilor venite din altediscipline (istoria socialã, antropologia literarã). Cutoate acestea, ºi fãrã a ignora necesitateadoctoranzilor de a demonstra cã au aprofundat

metodologia omologatã, maniera în care îºi concepe,structureazã ºi realizeazã autoarea lucrarea mãdeterminã sã cred cã excelenta practicianã acercetãrii care este s-ar putea dovedi, datoritã dubleisale înzestrãri, ºi o teoreticianã novatoare în zonasociologiei literaturii.

Plasarea fenomenului literar instituþionalromânesc într-un context istoric ºi cultural mult maivast, marcat de confruntarea dintre cele douã tabereîncleºtate ideologic între 1945 ºi 1989, trebuie ºi eanotatã, pentru cã suntem momentan departe de clipacând punerea în context a fenomenelor româneºti vadeveni regula, ºi nu excepþia. Capacitatea activãriiinformaþiei documentare ºi a stãpânirii fãrã dificultãþia acesteia meritã, ºi ea, pomenitã. Ne aflãm, fãrãîndoialã, în faþa unei autoare de forþã, abilã în a decupaproblematici ºi perseverentã în a le urmãri cuinstrumente specializate de mare fineþe, a cãrei cartemeritã efortul unei lecturi stãruitoare.

Între fantasyºi horror

Alex Goldiº

MATEI FLORIAN

Cartea Româneascã,2009

ªI HAMS ªIREGRETEL

Nu ºtiu dacã o fivorba doar de crizaeconomicã sau ºi de unavaloricã, dar atât numãrul,cât ºi calitatea debutanþilor,au scãzut simþitor în ultimiiani. Ca ºi cum aºa-zisageneraþie douãmiistã ºi-arfi epuizat resurselecreatoare în prima parte adeceniului. Astfel încât,atunci când apare undebutant cât de câttalentat, e sãrbãtorit de

întreaga critica – de toate calibrele ºi pe toate vocile– precum un adevãrat eveniment. Aºa s-a întâmplat,fãrã îndoialã, cu Stoian G. Bogdan, al cãrui primvolum, deºi bun, nu atinge performanþele unor ªtefanManasia, Dan Coman, Claudiu Komartin, TeodorDunã sau Dan Sociu.

În schimb, dacã rãmânem la cãrþile apãrute anultrecut, ªi Hams ºi Regretel (Cartea Româneascã,2009), romanul de debut al lui Matei Florian, a fostoarecum nedreptãþit. Incontinenþa verbalã a autorului,cunoscut deja publicului ca (semi)romancier dinBãiuþeii, a zgâriat, într-un fel, auzul criticii ºi ar puteairita ºi mai mult urechile cititorului obiºnuit. Cãci, deºiare o structurã dialogalã – cele ºapte capitole partot atâtea epistole cãtre o iubitã absentã –, întregulroman e construit ca un imens delir verbal în care

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

46

vocea protagonistului e parazitatã permanent deperspectiva unor creaturi imaginare. Simpaticii piticiUsi, Altfred sau ªi Hams ºi Regretel ataºeazã cãrþiio ramã fantasy. Copilãriþi dar simandicoºi, cei treifac parte din adevãrate legiuni ºi popoare de pitici,cu obiceiuri excentrice. Fãrã a mai pune la socotealãcomunitatea eco a lui Usi sau ordinul PIC (PiticiiIntelectuali Catanieni) din care face parte Altfred,excelent sunt descrise acþiunile aºa-zisului PRAF(Piticii Rãzvrãtiþi din Apartamentele cu Ferestre),responsabil pentru micile catastrofe casnice aleoamenilor („picioare pare”): „Orice obiect de tipulmonedã, pix, radierã, ac de siguranþã º.a.m.d. careva ajunge în preajma unui membru PRAF va fitransportat la o distanþã apreciabilã de locul în caree de presupus cã s-ar fi oprit. În felul acesta,picioarele pare vor avea o duratã infinit mai lungã decãutare, soldatã de obicei cu nedumeriri consistenteºi invective ce fac deliciul amar al acestor semenigri”. Dialogul dintre Filip ºi Matei Florian continuãdincolo de Bãiuþeii, cãci ceea ce apropie ªi Hams ºiRegretel de Zilele regelui e adeziunea la un imaginarminimalist, artizanal, doldora de amãnunteseducãtoare ºi de vorbãrie galantã. Conºtient, cumzice englezul, cã „devil is in the details”, Matei Floriane ºi el un colecþionar de nimicuri pline de candoare.Protagonistul din ªi Hams ºi Regretel pare sãrecreeze un întreg univers de senzaþii pentru a-ltrimite iubitei în plic. Dincolo de asta, însãºi manierade a construi e asemãnãtoare celei din cãrþile frateluimai mare. Absenþa totalã a epicului, lungile enumerãriºi aglutinãri de evenimente fac din ªi Hams ºiRegretel un fantasy de atmosferã mai degrabã decâtun fantasy propriu-zis. Convorbirile cu furnici, mãgarisau câini, lungile disertaþii asupra meteorologiei, asubstanþei colivei, elogiul plapumei ºi a vântului,înscenarea unui meci de fotbal virtual, ne pun faþã înfaþã cu un narator capricios ºi dezorientat, caresuferã de glosolalitã cronicã. Prea multe pasaje parsimple jocuri lingvistice: „Apoi, cum libertatea de ordinmic, infimã în aparenþã, are valenþe infinite, m-amrecules, am zâmbit, m-am adunat ºi m-am scãzut,m-am înmulþit ºi m-am împãrþit, iar la sfârºitul acestoroperaþiuni esenþiale, doar iluzoriu matematice, amdansat, doamnã, am dansat”. Protagonistul nuvorbeºte doar pe mai multe voci, ci ºi pe mai multetonuri, de la alintat sau drãgãstos-calin, pânã lacolocvial, arþãgos ºi insinuant.

Pe de altã parte, lipsa de consistenþã ascenariului fantasy ºi facilele calambururi stilisticear fi pe deplin condamnabile dacã ele n-ar avealogicã în imaginarul lui Matei Florian. Ostentaþia lordecorativã nu e strict ornamentalã, dacã mi sepermite o formulare atât de paradoxalã, pentru cãutopia feericã din ªi Hams ºi Regretel se dovedeºtea fi o încercare eroicã ºi disperatã de a masca rãulexistenþei. În spatele decorului fabulos – adevãratãloviturã de teatru – stã de fapt istoria banalã, deºitragicã, a protagonistului ºi a iubitei sale Cristina.Ceea ce se anunþa ca un fairy-tale în care un prinþmelancolic ºi retras încalecã toate mijloacelelingvistice posibile pentru a suprima distanþa faþã de

obiectul adoraþiei se dovedeºte a fi un tragic dialogcu lumea de dincolo. Printre aburii basmului începsã se întrevadã, treptat, detaliile crude ale relaþieidintre cei doi: nepãsarea lui narcisistã, permanentaei pisãlogealã, suspiciunile de trãdare ºi, în sfârºit,sinuciderea Cristinei sub ochii impasibili ai bãrbatului.Depãºeºte posibilitãþile unui debutant mediu – aobservat-o deja Cosmin Borza („Vatra”, nr. 3/2010)– figurarea metamorfozei scenariului de fantasy într-un scenariu de horror. Pe mãsurã ce avansãm înlecturã, vocea delirantã devine tot mai sarcasticã ºimai ameninþãtoare, numãrul actorilor se împuþineazã,rolurile se redistribuie, mãºtile se amestecã, fardurileîncep sã se scurgã de pe obrazul personajelor. Aceimirifici pitici sunt înghiþiþi total de vocea bãrbatuluimuribund, dezvãluindu-ºi natura iluzorie. Singuriiprotagoniºti ai acestui bizar roman al iubirii, al iluzieiºi al morþii sunt bãrbatul-Regretel ºi Cristina-Tristina(infidela femeie-pitic).

Crudul deznodãmânt motiveazã alunecãrile deteme ºi de limbaj. Citite retrospectiv, aproape toateconglomeratele haotice de imagini din ªi Hams ºiRegretel devin simboluri pregnante. Din simplãcochetãrie conversaþionalã, sensibilitatea bãrbatuluila schimbãrile de temperaturã devine patologicã(marcând evoluþia „frigurilor” ºi a delirului), iar lungadigresiune despre colivã, o modalitate de aconºtientiza dispariþia iubitei. Întregul roman poate ficitit, de altfel, ca lungã anamnezã a acestei morþi, oîncercare disperatã de a se acomoda la realitateaei. „Aberaþiile” despre piruetele Cristinei, prezente îndiscurs încã de la începutul romanului, nu sunt decâtmodalitãþi alegorice de a descrie – ºi de a accepta –episodul morþii: sub pana calofilã a prozatorului,femeia se aruncã de la fereastrã nu din voinþãproprie, ci dintr-o fatalã pierdere a gravitaþiei în timpuldansului.

ªi tocmai când credeam cã romanul evolueazãspre o catastrofã totalã, Matei Florian îºiambiguizeazã din nou, prin alegorie, naraþiunea. Defapt, nu atât îmbinarea de fantasy ºi horror eimportantã în ªi Hams ºi Regretel, cât revelareaprimului în miezul ultimului ºi invers. Deºi patetic,splendid (citabil în întregime) e capitolul final alromanului, care descrie moartea protagonistului caformã de accedere la lumea transcendentã a PiticuluiAlb. Bãrbatul moare în zorii unei zile luminoase ºieterne, pãstrând în auz ecoul celui mai firesc salut,dar care consfinþeºte reconcilierea de dincolo: „Bunãdimineaþa”.

Pãcat doar cã delirionismul lingvistic nu seresoarbe total în motivaþia adâncã a ficþiunii. Dacãva ºti sã-l gestioneze superior în urmãtoarea carte,Matei Florian poate deveni unul dintre cei maiputernici prozatori de azi. Spre deosebire delivrescul minimalist al lui Filip Florian, un scriitor dejasigur pe stilul sãu dar destul de liniar, cel al lui Mateie mai stratificat: are, adicã, un potenþial de gravitatemetafizicã ce meritã pus în valoare.

ª

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

47

ALEXANDRACIOCÂRLIE

Editura AcademieiRomâne, 2010

CARTAGINAÎN

LITERATURALATINÃ

Cartagina înliteraturã,de la anticila Flaubert

Ioan Pop-Curºeu

Alexandra Ciocârliesemneazã o carteinteresantã ºi eruditã,Cartagina în literatura latinã(Editura Academiei Române,2010), care deplaseazãstudiile de imagologie, foartela modã în anii 1990-2000,de pe teren contemporan înlumea anticã. Scopulprincipal al lucrãrii, aºa cumsugereazã ºi titlul, este de aprezenta modul în careautorii latini i-au privit de-a

lungul timpului pe duºmanii lor cartaginezi, elaborândun construct cultural în care se topesc laolaltã realitãþiistorice ºi fantasme, frici viscerale ºi dispreþ pentrutot ceea ce este „diferit” ºi „strãin”.

Cãci, într-adevãr, pentru scriitorul roman, punul nuera altceva decât întruparea alteritãþii absolute,contrapunctul ideal în discursul identitar: „Din aceastãperspectivã, cartaginezii se trag din Orientul fastuos,strãlucitor ºi lasciv, în timp ce romanii incarneazãvirtuþile austere ºi virile ale Occidentului; cartagineziisunt orgolioºi, perfizi ºi cruzi, pe când romanii rãmânfideli legãmintelor fãcute ºi acþioneazã mereu în spirituldreptãþii; cartaginezii aparþin unui univers barbar,romanii – lumii civilizate; cartaginezii reprezintã o forþãobscurã ºi imoralã, iar romanii – ordinea ºi claritatea.Putere a rãului, simbol al corupþiei, imoralitãþii ºiviolenþei, Cartagina tinde astfel sã se constituie într-oanti-Romã.” (p. 10). Iatã, mecanismul diabolizãriiceluilalt este extrem de arhaic ºi Alexandra Ciocârlieare dreptate sã sublinieze, cu referire la lumea anticã,faptul cã relaþia obsesionalã dintre romani ºicartaginezi o reproduce pe aceea dintre greci ºi perºi.

Culmea ororii li se pãrea, bineînþeles, latinilorobiceiul semitic de a sacrifica în cinstea zeilor copiinevinovaþi. Cât se poate de realã, aceastã practicãreligioasã s-a încãrcat de o sumã de stereotipurimenite sã punã mai bine în evidenþã barbaria strãinilorde dincolo de mare. Plutarh, în Tratatul despresuperstiþie comenteazã aceste sacrificii, îngroºândtrãsãturile inumane ºi hiperbolizând oroarea:

„Conºtienþi ºi cu sânge rece îºi imolau acolo propriiicopii. Cei care nu aveau copii îi cumpãrau pe cei aisãracilor ºi îi sugrumau ca pe niºte miei tineri; mamaasista la sacrificiu fãrã sã verse o lacrimã sau sãscoatã vreun suspin; cel mai mic semn de înduioºareo fãcea sã piardã preþul convenit ºi nu-ºi salva copilul.Totuºi, în jurul statuii [zeului, n. mea, I. P.-C.] era plasatão mulþime mare de muzicieni care cântau din flaut ºialte instrumente ca sã împiedice sã fie auzite þipeteleacestor nefericite victime.” (p. 45). Cu un secol ºijumãtate înainte, Diodor din Sicilia pliase aceleaºifenomene pe un calapod religios roman, asimilândsacrificiile în cinstea zeului solar Baal Hammon cumitul lui Saturn, devorator al propriei progenituri (vezipp. 37-38). Totuºi, dincolo de cliºee mentalitare ºiexagerãri literare, M. Szyncer aratã cã inscripþiile dinsecolul VII î. Hr. confirmã cã punii au renunþat detimpuriu la sacrificiile concrete ºi au înlocuit victimeleumane cu animale, substitute simbolice ale copiilor(p. 71).

Dar, pe lângã aspectele funciarmente negative, pecare o serie întreagã de autori, de la Plaut la SfântulAugustin, le-au pus în evidenþã, Cartagina îi ºi fascinape latini. Aceºtia nu puteau sã nu recunoascã geniulmilitar punic, ilustrat de comandanþi iluºtri ca Hamilcarºi fiul acestuia, Hannibal, de spaima cãrora tremuraseîntreg universul (vezi de pildã Stratagemele lui Frontin,30-103 d. Hr.). Pe deasupra, luxul ºi lascivitatea, încare trãiau acei strãini tatuaþi, machiaþi, îmbrãcaþi înveºminte viu colorate, încãrcaþi de bijuterii ºi îmbãiaþiîn parfumuri scumpe, se încãrcau în imaginarul romancu semnificaþii erotice foarte pronunþate.

Dacã scrierile istorice au brodat o imagine aCartaginei pornind de la realitãþi cu care romanii seciocniserã în timpul rãzboaielor punice, epopeea latinã(cãreia Alexandra Ciocârlie îi consacrã un capitol dincartea ei) a înclinat sã construiascã mai degrabã omitologie a raporturilor dintre cartaginezi ºi romani,diferitã în funcþie de orientãrile culturale dominante înmomentul redactãrii poemelor epice. Cei care au trãitîn vremea confruntãrilor, cum ar fi Naevius (Rãzboiulpunic) ºi Ennius (Anale), configureazã o viziuneprofund negativã asupra adversarilor, oprindu-se ºiasupra episodului legendar al întâlnirii Didonei cuEnea. Vergiliu, în schimb, trãitor într-o vreme cândAugustus întemeia colonia ce avea sã devinã capitalaAfricii romane, elaboreazã o viziune nuanþatã asupralucrurilor: reprezentanþii Cartaginei, ºi în special reginaDidona, sunt înzestraþi cu multe calitãþi, pe când Eneaare ºi defecte, mai ales acela de a-ºi fi abandonatiubita, chiar dacã din motive mai presus de voinþa sa.În epoca lui Domiþian, Silius Italicus consacrã ºi elaceluiaºi subiect o epopee (Punicele) – marcatã deretorismul specific literaturii latine din secolul I d. Hr. ,unde interpreteazã conflictul Roma-Cartagina,determinat de voinþa zeiþelor Iunona ºi Venus, în luminaeternei opoziþii între Bine ºi Rãu, Dreptate ºiNedreptate.

Cel mai interesant capitol al lucrãrii mi se pare celintitulat „Cartagina în posteritatea literarã” (pp. 185-198), care urmãreºte evoluþia istoricã a fascinaþieipentru lumea punicã, în special pentru iubirea dintre

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

48

Didona ºi strãmoºul mitic al romanilor. Aceastãatracþie traverseazã epocile ºi se manifestã înRomanul lui Enea, compus la curtea Plantageneþilorcãtre 1160, ajunge în tragedii franceze, italiene ºispaniole din secolele XVI-XVII, ºi capãtã expresiacea mai rafinatã într-o scriere romanescã din 1862,Salammbô de Flaubert. Dupã o documentareriguroasã, atât în biblioteci ºi muzee, cât ºi pe teren(o excursie la faþa locului, fãcutã în 1858), GustaveFlaubert a reuºit sã ofere cititorului o reconstituireveridicã a Cartaginei, lãsând totuºi fanteziei suficientãlibertate de miºcare în jurul poveºtii de dragoste dintrevergina Salammbô, preoteasã a zeiþei-lunã Tanit ºifiicã a lui Hamilcar (deci sorã a celebrului Hannibal),ºi Mâtho, unul dintre ºefii mercenarilor revoltaþi cã nuau fost suficient de bine plãtiþi în urma primului rãzboicu romanii. Ceea ce fascineazã ºi azi la Flaubert estecã stãpânirea perfectã a „bibliografiei” (Polibiu, Pliniucel Bãtrân, Diodor din Sicilia) nu i-a limitat câtuºi depuþin imaginaþia hiperbolicã ºi debordantã, careexceleazã în descrierile de festinuri, peisaje, costume,caractere, bãtãlii, pruncucideri, toate marcate de unexotism esenþialmente romantic.

Spuneam la începutul acestei cronici cã lucrareaAlexandrei Ciocârlie este interesantã. Interesulsuscitat diminueazã însã adesea în faþa unei avalanºe

de date redundante care se prãbuºeºte asupracititorilor. Avem impresia, citind, cã autoarea nuurmãreºte un fir argumentativ suficient de clar ºi deconvingãtor (în afarã de a sublinia la nesfârºit cã latiniiau avut o imagine negativã complexã despre puni!).Cartagina în literatura latinã propune o investigaþie preafactualã, marcatã de neo-pozitivismul de tip NewEurope College, instituþie la care autoarea a fostbursierã în douã rânduri. Cartea se prezintã ca o suitãcronologicã de micromonografii (la fiecare autor tratatse alege tot ce a spus despre Cartagina), într-undemers care se poate realiza extrem de repede cuajutorul computerului, pe un set de texte disponibile(or clasicii greci ºi latini sunt accesibili pe mai multesite-uri strãine). Absenþa concluziilor sistematice(expediate în câteva rânduri de circumstanþã lasfârºitul fiecãrui capitol), surprinzãtoare într-o lucrarede facturã academicã, nu uºureazã deloc decriptareaintenþiilor de adâncime ale autoarei. Spre lauda cãrþii,trebuie însã subliniat cã e scrisã deosebit de curat,cu o stãpânire magistralã a limbii, într-un stil destulde alert ºi de fin, menit sã învioreze unele pagini preaaride. Lectura cãrþii Alexandrei Ciocârlie se dovedeºteinstructivã ºi pasionantã chiar pentru cititorul care nuse intereseazã direct de literatura Antichitãþii ºi dereverberaþiile sale în posteritate.

CR

ON

ICA

LI

TER

AR

Ã

49

Pariez pe Julian Barnes, pentrucã am fost captivatã de cel puþindouã din romanele sale aproaperomane. Iatã explicaþia în cele ceurmeazã.

Viaþa ºi opera lui GourstaveFlaubear

Gourstave Flaubear, aºa esterebotezat ludic Gustave Flaubert,omul-urs, de cãtre fanul sãu JulianBarnes, care îi dedicã un romanneobiºnuit, un aproape roman sauroman-eseu sau eseu-roman:Papagalul lui Flaubert (traducerede Virgil Stanciu, Bucureºti,Editura Nemira, 2006). O piesã derezistenþã într-o bibliotecã stranie.Se cuvine sã fiu din start precautã:este vorba despre un roman însens aproximativ, de aici formulelemele vag tactice, de mai sus:aproape roman, roman-eseu ºieseu-roman. Cu un mormanimpresionant de fiºe despre viaþaºi opera lui Flaubert, Barnes scrieun text plin de savoare ºiexcelenþã stilisticã, astfel încât nupoate fi vorba doar de eseu: dacãexistã roman-eseu, atunci cusiguranþã este posibil (ºi îngãduit)sã existe ºi eseu-roman!Papagalul lui Flaubert este o cartemarcatã de oralitate: însã dorescsã fie limpede, Barnes nu este unflecar, ci un inegalabil causeurîndrãgostit pe viaþã ºi pe moartede scriitorul francez. Papagalul luiFlaubert este, de asemenea, unroman-reportaj de antropologienarativã: reporterul nu este obiectiv,ci se implicã major, notându-ºitoate senzaþiile personale. Caaproape roman biografic,Papagalul lui Flaubert mate-rializeazã questa unui autor întruun alt autor aproape divinizat (iatãcum apare Flaubert portretizat într-o fiºã ºarmantã de dicþionar, à laBarnes: “Tatãl realismului. CãlãulRomantismului. Podul de pontoanecare-l leagã pe Balzac de Joyce.Precursorul lui Proust”). Apoi maieste vorba, în acelaºi timp, despreun roman care apeleazã la strategiide tip trompe l’oeil, luând în vizorce a fãcut ºi ce n-a fãcut ºi ce ar fiputut face Flaubert în ºi cu viaþa/scrisul lui.

Premisa acestei cãrþi uniceeste urmãtoarea: cum poate fi

abordat trecutul în aºa fel încât sãfie prezentificat necanonizant?Julian Barnes dã pilda purceluºuluimânjit cu unturã, care aleargãsperiat ºi ridicol pe ringul cudansatori. La Rouen ºi Croisset,Barnes cautã, iniþial, asemeneaunui turist obedient, urmele vechiºi noi ale subiectului sãu predilect,muzee, strãduþe, reclame – darparadoxul este pus pe tapet de laînceput: Flaubert a interzis viitoruluisã scotoceascã în viaþa saparticularã. Cititorul se poateîntreba, pe bunã dreptate atunci:ºi, totuºi, cine ºi ce este papagalullui Flaubert, are vreun rost acesttitlu sau este doar un truc, opãcãlealã? Dupã cum vom vedeape parcursul cãrþii, Loulou,papagalul împãiat, cu care Barnesînsuºi comite un eye contact, esteo punte bizarã spre scriitorul fran-cez; este un medium confecþionat:într-una din povestirile celebre alelui Flaubert, Loulou, hiperbolizatmistic de o femeie naivã, esteperceput a fi Duhul Sfânt. De undeconcluzia lui Barnes: “papagaluleste un exemplu perfect, binecontrolat, al grotescului flaubertian”.Dar tot de aici ºi neliniºteainterogativã a lui Barnes: “Estescriitorul mult mai mult decât unpapagal rafinat?” ªi ce se petreceatunci când o pasãre se

preschimbã într-o vietatetranscendentã? Dupã cum vomafla pe parcurs, existã doi papagaliai lui Flaubert: în finalul cãrþii vomafla cã amândoi sunt falºi,împrumutaþi de la Muzeul de IstorieNaturalã. Deducþia este relativsimplã: papagalul devine leitmotivliric, întrucât îl metaforizeazã peFlaubert prin lentilele lui Barnes.Papagalul-fetiº ar putea explica(într-un fel inacceptabil pentrucritica de specialitate, dar într-unfel perfect acceptabil de critica denespecialitate ºi de susþinãtoriiromanului postmodern), scrisul luiFlaubert. Iar efectul esteelectrizant.

Papagalul lui Flaubert este ocarte-palimpsest ºi un cocteilameþitor: acest aproape romaneste scris (precizeazã chiarautorul) dupã tehnica plaseialcãtuite din gãuri legate cu sfoarãîntre ele. Sã vedem mai departece sunt aceste gãuri ºi cum suntlegate ele. Lista este complicatã ºifascinantã. Avem de-a face maiîntâi cu douã cronologii diferitnuanþate ale vieþii scriitoruluifrancez, precum ºi cu o a treiacronologie spumoasã, alcãtuitãdoar din citate esenþiale dinFlaubert, în funcþie de aniicrescãtori în care respectivelerânduri au fost emise. Viaþa luiFlaubert este revelatã prin scrisorinecunoscute sau poate fi priceputãprin bestiarul preferat al autorului:urs, boa, stridie, arici, ºopârlã,catâr, rinocer, cãmilã etc. Existãapoi un puseu romanesc pe ironiaflaubertianã (radiografiatã înepistole): Barnes scormoneºte princuferele de viaþã ale autoruluifrancez, iar aceste cufere suntpline de curiozitãþi. Un capitolamuzant este despre ochii EmmeiBovary: culoarea lor estecontestatã de o faimoasã eseistãmonografã, Flaubert fiind criticatpentru cã a variat auctorial înprivinþa ochilor eroinei saleconsacrate! În scotoceala desprescriitorul francez intrã ºi poveºtilede viaþã ale lui Barnes însuºi oriale cunoscuþilor sãi, ca ºi cumFlaubert ar fi un marsupiu sau unpântec încãpãtor nu doar pentrufetuºii literari legitimi ºi oficiali, ci ºipentru o puzderie de bastarziinteresanþi (tot literari, desigur!).

De cepariez pe

JulianBarnes?

Ruxandra Cesereanu

UN

GH

IUR

I ª

I A

NTI

NO

MII

50

Papagalul lui Flaubert discutã, laun moment dat, chiar artaromanului, luând ca studiu de cazstilul autorului Doamnei Bovary ºiclasificând tipurile de final ale unuiroman. Barnes face apoi o istoriea adulterului, ca sã punã submicroscop un anumit segment dinseducerea Emmei Bovary, dreptcare se ocupã de analiza trãsurilorde epocã pentru a aduce în discuþieacest episod. În continuare, Barnesse joacã, propunând un decalog(ludic, subliniez) de interdicþie a unorsubiecte de roman. Care ar fiacestea: regresiunea omului lasãlbãticie; incestul; tema abatoa-relor; spaþializarea romanului laOxford sau Cambridge; Americade Sud; scene de zoofilie; sceneerotice la duº; rãzboaiele dinImperiul Britanic; romane cu perso-naje fãrã nume exact, doar cuiniþialã; metaromane; romanedespre Dumnezeu!

Trei femei sunt portretizate înrelaþia lor cu Flaubert (ºi desprefiecare s-ar putea scrie câte unroman pitoresc): guvernantaenglezoaicã Juliet Herbert, apoinepoata Caroline (care l-a repudiatpe unchiul ei la maturitate, dinmotive financiare) ºi mai alesLouise Colet, iubita neoficialã ascriitorului francez, prilej pentruBarnes, în ultimul caz, sã ironizezeideea de roman turistic printr-un“Ghid Flaubert pentru uzuliubitorilor de trenuri”! Ceva maiîncolo, Barnes îºi închipuie cum arfi fost viaþa lui Flaubert sintetizatãde Louise Colet (un pamfletcopios, fireºte). Ca spadasin alscriitorului francez, britanicul facedistincþia între iubirea pentru ofemeie ºi iubirea pentru un scriitor:o femeie o iubeºti oricum (erorileºi abuzurile ei te uºureazã), unscriitor nu îl iubeºti oricum, ciapãrându-l întotdeauna, de aicisentinþa “e posibil ca dragosteapentru un scriitor sã fie forma ceamai purã, cea mai constantã, deiubire”.

Julian Barnes pune multeîntrebãri strategic esenþiale; unadintre acestea este: “Conteazã,oare, cãrþile nescrise de autori?”Încercând sã propunã un altfel derãspuns decât cel previzibil,scriitorul britanic se miºcã precumun þipar fin printre “non-cãrþile” lui

Flaubert (cãrþi care ar fi putut fi, darnu au fost) ºi prin non-viaþafrancezului (viaþa lui rîvnitã, dar nutrãitã) – acesta este momentul încare este întronatã, de fapt,ficþiunea atotputernicã!

La un moment dat, înspectaculoasa sa carte, JulianBarnes sugereazã despre sine cãeste un romancier confecþionatprin chiar cartea parcursã acum decititor, dar în chip tainic ºi obscurse defineºte a fi un “naratorºovãielnic”: nu nareazã propriu-zis, ci ezitã în epica sa, pe care opulverizeazã intenþionat. Nu înultimul rând insereazã în cartepovestea de viaþã ºi moarte asoþiei sale, Ellen (chiar dacãaceasta nu are de-a face în vreunchip înnodat cu Flaubert)! Iar lafinal, propune un extemporal cueventuale citate din autorul francezspre a fi comentate, aºa cum suntofertate acestea în mod stupid laexamenele de literaturã (lecþiaeste, de fapt, despre cum sã nuinteroghezi academic asupra luiFlaubert).

Iar acum citatul ales pentrufinalul meu obiºnuit, când tratez ocarte bizarã: “Cãrþile sunt loculunde totul are o explicaþie. Viaþaeste locul unde nimic nu seexplicã. Nu mã surprinde cã uniipreferã cãrþile. Ele dau sens vieþii.Singura problemã este cã dausens vieþii altora, niciodatã vieþiitale.” Aº fi putut gãsi o puzderie dealte citate, dar am preferat cevasentenþios de data aceasta.

Arca lui Barnoe

O istorie a lumii în 10 capitole ºijumãtate de Julian Barnes (tradu-cere de Radu Paraschivescu,Editura Rao, 2003) este tot unaproape roman, roman-eseu saueseu-roman. De data aceasta cuun morman impresionant de fiºeprelucrate despre Arca lui Noe ºitoþi invarianþii sãi, Barnes scrie untext cu pseudopode care apeleazãla strategii viclene de tip trompel’oeil, un adevãrat manual despreexcitaþia tematicã a fanteziei,explicând istoria ca “fabulaþiealinãtoare”. Julian Barnes devine elînsuºi un Barnoe (nu un simpluNoe, ci un Noe postmodern) cu unroman-arcã, plin de bestiole

textuale.Cele zece istorii prelucrate de

autor nu epuizeazã subiectul Arcalui Noe, ci doar le nuanþeazãspectaculos. Aºa cum cititorul seºi aºteaptã, cea mai detabuizantãpoveste este cea dintâi, întrucâtaceasta este istoria-pilot anaraþiunii biblice, pe care JulianBarnes o rãstãlmãceºte cu ironie,inteligenþã ºi umor negru. Cum Oistorie a lumii în 10 capitole ºijumãtate se doreºte a fi odemonstraþie de forþã, va trebui,vrând-nevrând, sã analizez mai pelarg decalogul epic propus deautor.

Povestea consacratã lui Noeeste declasicizatã ºi înfãþiºatã caun policier moralizator ºi indignat,narat de ºapte pasageri clandestinipe celebra arcã, niºte termite. Dinperspectiva acestora, arca (de faptsuita de corãbii care au alcãtuitarca în sens simbolic) nu a fostaltceva decât o închisoareambulantã, iar Noe, un “escrocbãtrân, alcoolic”, selecþia ani-malelor fiind o loterie. Întrucât nu afost vorba despre un patriarhînþelept, ci despre un dictatoristeric, un individ grobian, fanatic(având ca model un Dumnezeuinjust), Noe nu a conservatadecvat fauna de pe arca sa, ci adecimat-o, fie prin de-vorareculinarã, fie din motive deexterminare contextualã (aºapierind jivine precum vasiliscul,inorogul, grifonul, sfinxul!).Racolarea animalelor înainte depotop nu a fost un gest recuperator,ci unul pragmatic-gastronomic, deaici revolta (zadarnicã a) unoradintre creaturi; iar negocierea luiNoe cu animalele supravieþuitoaredupã potop ºi-a avut rost exclusivîn domesticirea cu mizã culinarã aunora dintre acestea (celepãcãlite, care ºi-au pierdut definitivsuperbia sãlbaticã).

Cea de-a doua poveste trateazãistoria unei luãri de ostatici la sfârºitde secol XX, în cadrul conflictuluiarabo-israeliano-american, undeuna din victime devine, prin discursamoral, colaboratoare a cãlãilor,“Noe” fiind liderul teroriºtilor arabi,iar ostatecii – “animalele”îmbarcate ºi masacrate de politicateroristã. Lecþia este evidentã:istoria oricãror violenþe colective

UN

GH

IUR

I ª

I A

NTI

NO

MII

51

este o arcã a lui Noe pervertitã ºidusã la extrem ori redusã laabsurd.

Cea de-a treia povesteînfãþiºeazã un presupusmanuscris medieval, redactat caun act judiric, pro ºi contratermitelor atacatoare ale unui satºi ale bisericii locului. Arca este aicichiar valvârtejul aberant al actelorofensive/defensive ºi al isterieicolective.

Cea de-a patra povestenareazã istoria unei femeidepresive într-o relaþie traumaticãde cuplu care, ca sã sublimezesuferinþa ºi presimþirea simili-apocalipsei (renii morþi catastrofaldin pricina hrãnirii lor cu mâncareotrãvitã nuclear), apeleazã la unescapism cu tendinþã, evadând dinlumea realã pe o barcã alãturi dedouã pisici. Femeia supravie-þuieºte cãlãtoriei ºi este tratatãpsihiatric, dar procedeul ei decompensaþie rãmâne fabulaþia,inventând o insulã de retragere dinlume ºi un remake individual dupãpovestea corabiei lui Noe. Tehnicaei este broderia fantasmaticãîncãpãþânatã.

A cincea poveste este legatã defaimoasa istorie de secol al XIX-lea a plutei în derivã Meduza, pe acãrei platformã riscantã s-aupetrecut sinucideri, acte dedemenþã ºi delir, canibalism,execuþii, microrãzboaie civile.Este, probabil, cea mai simbolicãºi atroce Arcã a lui Noe, având cabackground estetic celebra picturãa lui Théodore Géricault. JulianBarnes face în acest caz o lecþierecapitulativã de istoria artei ºi apicturii, în speþã.

A ºasea poveste este legatã deo expediþie femininã habotnicã desecol XIX pe muntele Ararat:personajul obsedat este AmandaFergusson care intenþioneazã sãverifice sfinþenia locului tocmaifiindcã totul în jur i se pare a fipãcãtos, ipocrit, fals. Atunci cândse petrec inclusiv catastrofeumane, femeia percepe lucrurile cadepinzând de o puniþie divinã.Finalmente, ea se va rãniintenþionat mortal, ca sã poatã pierichiar pe muntele Ararat ºi sãcertifice astfel sacralitateaspaþiului. În aceastã poveste nuArca lui Noe conteazã, ci muntele

Ararat, locul de întemeiere alpresupusului nou paradisomenesc, dupã Potop. Numai cãAmanda Fergusson moare înzadar, fãrã sã izbuteascã sãverifice vreo sfinþenie, fie aceastaminimalã sau maximalã!

A ºaptea poveste este unamarsupialã, întrucât cuprinde larândul ei trei istorii: una despre unsupravieþuitor al scufundãriiTitanicului, care îºi scrie mãrturiaºi devine celebru, iar la bãtrâneþeîncearcã în zadar sã fie figurantîntr-un film despre celebracatastrofã; a doua istorie gloseazãpe marginea înghiþirii lui Iona decãtre balena biblicã ºi nareazãexemplificator povestea realã din1891 a marinarului James Bartleyînghiþit de caºalot - acesta revinela viaþã (deºi pe vecie albinos,marcat de acizii gastrici ailighioanei) dupã o zi petrecutã înburta balenei; a treia istorierelateazã povestea pachebotuluiSt. Louis cu refugiaþi evrei fugiþi ca“turiºti” din Germania nazistã în1939, analizând în mod specialnegocierile grotesc-absurde(financiare ºi politice) purtate cudiferite þãri pentru acceptarearefugiaþilor, pasaþi dintr-o parte înalta ca ºi cum ar fi fost vorbadespre niºte obiecte inanimate.Arca lui Noe este fisuratã din startîn toate cele trei microistorii. Înprimul caz, arca (vaporul Titanic)se scufundã, prin urmare nu esteun vehicul valabil. În al doilea caz,Julian Barnes speculeazã ironicdiferendul dintre mit ºi realitate:chiar dacã Iona a fost înghiþit înpovestea biblicã de cãtre o balenã,o fãpturã umanã realã nu poatetrece prin aceastã experienþã,întrucât niciun om nu poatesupravieþui în asemenea condiþii;ºi totuºi… James Bartley a existat!Nu în ultimul rând, în cel de-aldoilea caz, autorul speculeazãamuzat-psihanalitic spaimaomeneascã faþã de întoarcerea înpântecul matern (nu râvna deregressus ad uterum, ci exact pedos, frica)! În al treilea caz, arca afost una efemer ocrotitoare,pribeagã în mod silit, dar ºi unvehicul expulzator, adicã un uterrelativ, hazardat, axat pe un avortcu tendinþã.

Cea de-a opta istorie nareazã

povestea unui actor care filmeazãîn jungla amazonianã, lãsându-secontaminat de toposul ocult-magic,chiar ºi atunci când acestaprovoacã accidente fatale. Aicijungla însãºi devine arca lui Noe,adãpostind sãlbatici ºi europeni laun loc, care nu se pricep unii pealþii ºi nu se potrivesc. Arcaînseamnã, prin urmare,inadecvare ºi alteritate extremãetc. Într-o addenda la capitolul opt,Julian Barnes sugereazã cãinclusiv dragostea este o arcã alui Noe, populatã cu tot soiul de“animale” psihice ºi sufleteºti,dragostea fiind o puzderie delucruri, inclusiv un soi de Ararat!

Cea de-a noua poveste scrisãîn stil grotesc-ironic spumos esteaceea a unui jucãtor american defotbal ajuns astronaut, care, pelunã, aude vocea divinã sfãtuindu-l sã gãseascã Arca lui Noe. Înurma acestei iluminãri, astronautul-fotbalist iniþiazã o campanie pen-tru susþinerea ideii sale (giratepublicitar, politic, social) ºi, la osutã cincizeci de ani distanþã dela expediþia Amandei Fergusson(fireºte, situaþia politicã s-amodificat între timp în chip fãþiº),reia traseul întru cãutareaAraratului, gãsind într-o peºterãscheletul Amandei pe care îlconsiderã a fi scheletul lui Noe!Povestea este satiricã, demon-strând cã Arca lui Noe captiveazãdestui maniaci grandomani,pentru care ceea ce conteazãeste mai ales obstinaþia ºivizibilitatea!

În sfârºit, în cel de-al zeceleacapitol, Arca lui Noe este unaconsumistã, exemplificatã prininstituþia supermarketului de undese poate achiziþiona orice,cãruciorul pentru cumpãrãturidevenind o arcã improvizatã ºiadaptatã la împrejurãri (omul, înipostaza de carnivor ºi bãutor, estecel mai mare consumator de peTerra). Dar tot Arcã a lui Noe esteºi visul aluvionar: visãtorulîntâlneºte în magma oniricãpersonaje de tot soiul. Ospiciuleste ºi el o arcã, în cazul de faþãnefiind limpede dacã personajulnarator din capitolul zece arehalucinaþii sau se gãseºte într-unstabiliment pentru alienaþi, cei dinurmã devenind personaje alãturi de

UN

GH

IUR

I ª

I A

NTI

NO

MII

52

el. Pânã când ºi Raiul ori Iadul nusunt altceva decât tot niºte formede arcã a lui Noe, la urma urmei.Oricum, Julian Barnes are dreptate:cel mai vechi vis al fãpturii umaneºi cel mai obiºnuit este acela cã nevisãm tocmai trezirea din vis…

Autorul leagã ombilical simbolulArcei lui Noe de ideea de moarte,suferinþã, durere. Arca nu este înniciunul din cazuri un vehicul (fizic,psihic sau obiectual) fericit,paradisiac, ci unul infernal sau, încel mai bun caz, purgatorialpsihopomp ori fantasmatic-evazionist. Dar miza specialã a luiBarnes este legatã de teoriaromanului: orice roman provocator(postmodern) este o arcã a lui Noe

- de la structura sa, la personajelesale, pânã la fraza construitã înaparenþã aluvionar, de fapt migãlitºi arborescent. Iar autorul(postmodern) este Noe, dar nupatriarhul înþelept din textul bibliccusut cu aþã albã, ci un dictatorasumat ºi exacerbat, care aredreptul sã îºi managerieze tiranicpersonajele aºa cum pofteºte, bachiar sã se nareze ºi pe sine cuviaþa lui realã cu tot. Iar cititorul arputea deveni, la rândul sãu, unpasager al vehiculului lui Barnoe,tocmai pentru cã lumea cititoriloreste îndeajuns de variatã ºi“zoologicã”, pentru ca fiecarecititor sã fie (simbolic, metaforic) ojivinã selecþionatã pentru o astfel

de arcã! Prin chiar actul lecturii,fiecare lighioanã cititoare vadecide dacã va rãmâne pe corabie,dacã se va sinucide aruncându-se peste bord, dacã va fi mâncatãpe parcurs sau dacã se vadomestici/resãlbãtici la sfârºitulcãlãtoriei. Întrucât voiajul este maicu seamã un act asumat/ hazardatde lecturã, aceasta este lecþia deteorie anatomicã a literaturii propusãde Julian Barnes. Prin urmare,poftiþi la îmbarcarea în Arcã ºi apoivom vedea noi ce va fi!

Pentru final, aº fi putut gãsi opuzderie de citate, dar am preferatceva sucit precum arca lui Barnoe:“Peºtii sunt în stare sã zboare, cade altfel ºi renii”. Dixit.

53

Perugia, 12 ianuarie, 200810.00, pe scãrile catedralei

San-Lorenzo

O sâmbãtã ploioasã ca fiecaredintre zilele petrecute aici. Seîntâmplã din când în când casoarele sã izbucneascã dintr-unnor zdrenþuit, ºi-atunci lumina e-atât de puternicã încât rãscumpãrãzile ºi nopþi de diluviu neîntrerupt.Chiar acum lumina îmbracã turnulclopotniþei lui Capitini din Palazzodei Priori ºi se prelinge pe toateacoperiºurile, pânã la ieºirea de peCorso Vannucci. La capãtul ei,spun eu, începe Marea Perusia,chiar dacã Ghidul Perugiei îmispune cã acolo e Rocca Paolina,fortãreaþa construitã la mijloculsecolului al XVI-lea la îndrumareapapei Paul al III-lea. Pe drumul dinFavarone pânã aici am evitat sãfotografiez clãdiri, ferestre ºibalcoane (unele frumos pictate,altele învelite în plante agãþãtoareºi câteva, mai rare, cu rufe colorateîntinse la uscat) imagini fãrã mine,ca nu cumva sã mã bântuie maitârziu, croindu-ºi scenarii posibilepentru vieþilor celor care trãiescînãuntru. Ajunge sã recunosczidurile ºi coturile drumului care m-au însoþit în prima zi de hoinãrealãadevãratã. Dacã vrei sã te apropiide un loc necunoscut e nevoie,înainte de toate, sã îl cartografiezicu o privire care îi citeºtegeometriile ca o insectã ce seghideazã dupã strãlucirea razelorultraviolete ºi a vibraþiilor câmpuluimagnetic din scoarþa pãmântului.

Sunt, aºadar, la mijlocul bazeiunui trapez care se înalþã în faþamea ca o catedralã de aer. Muchiadreaptã urcã spre acoperiºulCamerei Notarilor, apoi o cârmeºtespre camera în care a copilãritAldo Capitini chiar sub clopotniþadin Palazzo dei Priori. Aici mãopresc o clipã. În câteva poeme,Capitini descrie momentele dincopilãrie în care tatãl lui, clopotarul,fãcea sã rãsune vocea gravã aclopotului. Mi se face dor deCatedrala Sfântul Mihail din Cluj cuclopotniþa-i graþioasã peste caretrece umbra femeii cruciat aRuxandrei Cesereanu. Închid ochiiºi continuu desenul: muchia desus traverseazã norul pleoºtitpeste Corso Vannucci, coboarãspre acoperiºul magazinului de

poºete ºi genþi (frumoase, scum-pe, cu hãrþi medievale desenateîn pielea moale), face din noudreapta spre intrarea în cafenea ºise întoarce la mine încheiindaceastã oglindã clarã, aceastãuºã pe care dacã aº deschide-oaº plonja direct în mare.

Perugia, 13 ianuarie 200814.00

Doar în pântecele matern ammai trãit o astfel de intimitate ºiapropiere cu trupul cuiva. Suntmartor fãrã voie la respiraþia, fazeledigestiei ºi susurul pieliidescuamându-se pe un trup carenu e al meu. Duminica ploioasãne-a obligat pe mine ºi pe colegamea de camerã (care învaþã non-stop) sã rãmânem în cotloanelenoastre. Dupã ore de tãceremormântalã ºi miºcãri fâºâite princamerã (când încãlzesc apã înibric, când rãsfoiesc cãrþi, schimbcaiete, caut pixuri, transcriuînsemnãri, mâzgãlesc ilustrate)m-am hotãrât sã înfrunt ploaia cuumbrela mea subrezitã deja devântul Perugiei.

19.00

Dacã ajungi pe corso Garibaldiduminica dupã-amiaza cândperuginii stau în spatele jaluzelelor

de trestie, iar pe strãduþele pustiise plimbã doar studenþii strãini ºituriºtii ameþiþi de obosealã, sã calcicu mare atenþie altfel te vei îm-piedica de pietrele ce îºi scotcapetele ascuþite de unde nu teaºtepþi. Vei fi tentat sã te plimbi doarcu privirea pe sus, admirând por-talurile cu Stemma dell’arte dellaMercanzia ºi graþia grifonuluisculptat în piatrã; vei rãmâneminute în ºir în faþa simboluluialchimic al Terrei exaltate, veifotografia asemeni altora arculmedieval al porþii de la numãrul 104ºi te vei împiedica o datã în faþamãnãstirii Santa Catarina. Pietrelecare ies din pavaj proiecteazã paºiicu forþa unei trambuline pânã încanalul îngust care împartestradela în douã pãrþi inegale.Dupã câteva salturi specta-culoase ºi iminenþa unei cãzãturim-am oprit în faþa Mãnãstirii dellaBeata Colomba, situatã lanumãrul 191.

O placã fixatã în perete anunþãcã în aceastã mãnãstire s-auîntâlnit San Francesco ºi SanDomenico, întâlnire descrisã deDante în cântul al XI-lea dinParadisul. Tot în mãnãstire se aflãrelicvele Fericitei Colombe, sfântacare a revoluþionat monahismulintervenind în viaþa politicã aPerugiei. E imposibil sã nuzãboveºti lângã zidurile des-cãrnate ºi nude ale mãnãstirii. Dinfaþa lor am privit în urmã la toatepietrele care îmi dãduserã de furcãpânã acolo. Rãsãrite de subpraguri de porþi sau dintre daleleleîmbucate prost, pietrele sedesfãºurau ca un mesaj încifrat,ca o scriere Braille pentru duhurilePerugiei. În faþa Mãnãstirii dellaBeata Colomba am trãit primaîndoialã în ce priveºte rostulacestui jurnal. Niciun potop decuvinte nu poate zugrãvi bucuriaºi întristarea, exaltarea ºideznãdejdea prin care am trecutcu câteva ore în urmã la gândulcã Dante, sfântul Francisc ºisfântul Dominic, au stat în acelaºiloc în care m-am oprit ºi eu, gatasã mã transform în antimateriacare m-ar face contemporanã cutoate amintirile mele netrãite. Mãîndoiesc cã însemnãrile mele potsã redea întrutotul adevãrul

Jurnalperugin (II)

Cor

so G

arib

aldi

Flavia Teoc

(continuare în pag. 69)

54

de cãprioarã / sã alergãmîmpreunã / iubirea mea / sãalergãm împreunã / prin vânt”(Obrajii tãi rotunzi, unul dintrepuþinele poeme care puteau fireuºite).

ªi când nu e mamã, DomnicaDrumea pare mai fetiþã decâtpropriul copil: “...mãºti de bâlcijalnic carusel cãluþi triºti cuvopseaua dusã / acrobaþi cuinimioare roz în obraji balerinauriaºã executând plictisitãpiruete...” (fãrã titlu). Ce poate fi maijalnic decât un prost gust prostmascat în patetism? Cu cât vreasã fie mai autenticã, poetasfârºeºte în patetismul cel mailipsit de valoare (pentru cãpatetismul poate fi valoros... darasta e cu totul altã discuþie).

Rezumând, am sã mã repet.Not for sale aparþine registruluiminor: o poezie trasã de pãr, aºacum ai lungi o cafea poate bunã.

(urmare din pag. 21)

Dupã cinci ani de la debut(Literaturã ºi extaz artificial, CasaCãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca,2005), Andrada Fãtu-Tutoveanurevine cu alt volum dedicatexperienþei halucinogene înliteraturã. Un secol intoxicat.Imaginarul opiaceelor în literaturabritanicã ºi francezã a secolului alXIX-lea (prefaþã de CaiusDobrescu, postfaþã de Vasile Voia,Institutul European (Academica,99), [Iaºi], 2010, 346 p.) vine sãcompleteze referinþele mai multschiþate în prima lucrare, fiind laorigine o tezã de doctorat –susþinutã la Facultatea de Litere dinCluj, în cadrul Catedrei de literaturãuniversalã ºi comparatã.

Lãsând la o parte faptul evidentcã trateazã un subiect multãvreme tabu la noi (ºi nu doar înperioada comunistã) – motivpentru care putem spune cãsuntem, iatã, martori ai unei operede pionierat autohton – trebuieremarcat din start cã volumul seînscrie într-o modã specificãspaþiului occidental, în careliteratura nu mai poate fi studiatãper se, ci mai mult în raporturile saleculturale. cum ar fi cel custupefiantele. Faptul reiese dinbibliografia consultatã de autoare,minuþios organizatã în generalã ºianaliticã, reunind elemente clasice(cum ar fi contribuþiile datorate luiAlbert Béguin sau MarcelRaymond) cu studii foarte recente,specializate pe relaþia subtilã dintreliteraturã ºi drog. În plus, pe lângãrezumatele în englezã ºi francezã,volumul mai conþine un foarte utilindice tematic.

Analiza se opreºte asuprasecolului al XIX-lea, consideratsecolul de aur al opiaceelor. Aºacum reiese din paginile cãrþii, sepoate vorbi de un adevãrat lanþ alslãbiciunilor în ceea ce priveºteimaginarul opiaceu: de la opiu ºiderivatele sale – morfina ºi heroina– pânã la haºiºul baudelairian ºicocaina prizatã la trecerea spresecolul XX, în care stupefianteles-au întâlnit cu prohibiþia medicalãºi legalã. Din acest punct devedere, contribuþiile autoarei nusunt puþine. Într-o abordare pluri-ºi interdisciplinarã, Andrada Fãtu-Tutoveanu propune concepte(relativ) noi, cum ar “paradigma

vrãjitoriei” (palierul magico-religiosal utilizãrii halucinogenelor), privitãla intersecþia cu “paradigmaºtiinþificã” (dezvoltarea medicinei ºitoxicologiei), secolul în cauzã fiindsituat la graniþa dintre vechileconcepþii ºi pozitivism, actualizândastfel o “chimie infernalã”, care maispera sã gãseascã panaceul uneirealitãþi anoste.

Mai departe, capitolele cãrþii sesucced într-o perspectivãdiacronicã. Dupã ce plaseazãromantismul între paradisul ºiinfernul opiaceelor – aºa cumapare el în spaþiul britanic, laThomas de Quincey ºi S. T.Coleridge – autoarea ne surprindeprintr-un foarte substanþial capitoldedicat influenþei canonului roman-tic asupra literaturii franceze co-loniale din perioada 1860-1900,deconstruind echivalenþa cli-ºeizatã dintre opiu ºi orient, însensul unei “prezenþe scindate”prin drog. Apoi, în capitolul despreBaudelaire ºi Paradisurile artifi-ciale se remarcã mai ales pasajulde criticã a criticii (pe de-o partea celei care face din opiusingurul declanºator al poezieibaudelairiene, pe de altã parte acelei care neagã rolul stupe-fiantului, autoarea opunându-le undemers interogativ, pliat pe text) ºistudiul de caz pe traducerilepoemelor Le Poison ºi Rêveparisien.

Urmeazã douã capitole maipuþin elocvente. Secþiuneadedicatã lui Rimbaud ºi su-prarealismului nu doar cã rupecronologia – plasând respectivulcurent înaintea finalului de secol –dar se dovedeºte forþatã ºi doar o

concatenare de citate. Dacã încelelalte pãrþi ale volumului suntrecognoscibile repetiþii textualesupãrãtoare, catalogabile caexces de zel sau accentuareacademicã, penultima parte se vadovedi la fel. Intitulat Portretul luiDorian Gray, între dandysm ºifascinaþia înveninãrii opiacee (cuo sintagmã finalã mai puþinreuºitã), capitolul nu e concludent,autoarea valorificând prea puþinimaginarul opiaceu, mai multmascat la Wilde (cu excepþiaeseului Pen, Pencil and Poison).Apoi, ultimul capitol e cel dedicatopiului în imaginarul fin de siècle,momentului 1900 ºi noii paradigmeculturale. Cercetãtoarea ne aducecontribuþii majore la înþelegereafenomenului decadent(ist), aºacum survine el în spaþiul francez(Expoziþia universalã de la Parisdin 1900), în literatura englezãvictorianã târzie, sau în Vienadebutului de secol, oferindu-ne unfoarte interesant subcapitol despreFreud în relaþia sa cu cocaina.

Cum observã Caius Dobrescuîn prefaþa volumului (sugestivintitulatã Halucinaþia ca resort almodernitãþii), opiul a fost uncatalizator al secolului modernist,mai mult sau mai puþin depãºitastãzi.

Stilou,penel,otravã

Laurenþiu Malomfãlean

55

Pentru cei care cred cãliteratura nu mai are vizibilitateade odinioarã, cã scriitorul,departe de statura sa publicã pecare o avea în secolul XIX, numai poate ieºi din cercul strâmtal literaþilor cãtre marele public,Michel Houellebecq poate fiinvocat oricând ca excepþie de laregulã ºi ca dovadã cã literaturamai poate ocupa prim planul vieþiicultural-mediatice. Cititoriiprofesioniºti de literaturã au avutîn faþa scandalului mediaticgenerat de apariþiile ºi scrierileautorului francez cel puþin douãtipuri de reacþii: fie au fostscandalizaþi de opiniile per-sonajelor pe care le-au echivalatinstantaneu cu cele ale autorului,pe care l-au acuzat de rasism,misoginie, violenþã, voyeurism, fieau perceput zgomotul ºi furiamediaticã drept o cale de ob-staculare a înþelegerii romanelorsau le-au considerat insuficient devaloroase, pentru a genera oasemenea isterie. Receptarea„istericã” a avut loc mai ales peteren francez ºi cu precãderedupã apariþia din 1998 aParticulelor elementare. Recu-noaºterea lui Houellebecq a venito datã cu Particulele elementare,refuzat la premiul Goncourt, darpremiat de un juriu strãin, formatdin doi „grei” ai prozei universale,Julian Barnes ºi Mario VargasLlosa, care i-au acordat „PrixNovembre”.

L’Affaire Houellebecq s-aamplificat într-un fenomen media,în pofida atitudinii esenþial anti-media a romancierului, prinecranizarea celor trei romane(Extinderea domeniului luptei,Particulele elementare ºiPosibilitatea unei insule, cel dinurmã chiar în regia lui Houellebecqînsuºi), prin faptul cã scrisul sãudevine sursã de inspiraþie pentruun icon al punk-ului cum este IggyPop, prin participarea la emisiunitelevizate, prin sutele de cronici laromanele sale, prin traduceri ºi printirajele de invidiat (noul roman allui Houellebecq este anunþat pentru8 septembrie, într-un tiraj de pornirede 120.000 de exemplare, laFlammarion). În 2008 apare ºi unvolum colectiv care îi este dedicat,Michel Houellebecq sous la loupe,

rezultat al unui colocviu de laAmsterdam, consacrat opereisale, semn cã Houlellebecq arputea deveni, cu tot scandalul, unautor canonic.

Houellebecq ºi tragedia„umanitãþii târzii”

Dincolo de fenomenul me-diatic, editorial ºi ampla contro-versã care pluteºte în jurul sãu,Michel Houellebecq este unscriitor apocaliptic de substanþã,aproape de o mare tradiþie, dar ºiun scriitor radical al noii pa-radigme post-umane, pe careficþiunile sale, în special Particu-lele elementare ºi Posibilitateaunei insule o au drept premisãideologicã, nucleu speculativ ºisursã a unui viitor simultan utopicºi distopic. Aceastã ambiguitatefunciarã a viitorului de esenþãpost-umanã formeazã nucleulmeditaþiei ultime din Posibilitateaunei insule. Este dispariþia omuluio soluþie dezirabilã? Are cuadevãrat un profil utopic lumearãmasã dupã ieºirea lui dinscenã?

Cele patru romane publicate deHouellebecq pânã acum suntmarcate într-o mãsurã variabilã,de tragedia unui suprapersonaj lacare se face mereu referire ºi careeste echivalabil cu umanitatea înultima fazã din istoria ei ca homo

sapiens sapiens, iremediabilmarcatã de degenerescenþã,violenþã ºi mai ales exacerbareanecontrolatã a sexualitãþii în celemai diverse forme. Universulficþional houellebecqian pare afuncþiona dupã principiul vaselorcomunicante, strãbãtut de un fluidextrem de stabil în compoziþia sa ºicare cuprinde predispoziþia pentruacelaºi tip de personaj principal(inclusiv obsesia pentru Michel canume de personaj), pentru acelaºimecanism diegetic (derivadestinelor, având de obicei dreptcauzã regimul dorinþei sexualedrept cale a pierzaniei), pentruaceeaºi rezolvare tragicã(sinuciderea, moartea prota-goniºtilor sau, în final, chiar aumanitãþii) ºi o ancorare în acelaºistil anti-calofil, al fobiei de lite-raturizare. Romanului de debut,Extinderea domeniului luptei (1994),pare sã-i rãspundã, la câþiva anidistanþã, Platforma (2001), înprivinþa lumii descrise (lumea office,a funcþionarilor ºi a existenþelorcenuºii) ºi a raportului asupratimpului, ambele fiind romane strictancorate în contingent, în prezentullumii noastre, fiind vorba de ununivers închis, derizoriu,promiscuu, din care nu se poateieºi. În mod analog, ipotezaspeculaþiei din Particuleleelementare se regãseºte multdetaliatã în Posibilitatea unei insu-le: apariþia clonelor ºi consecinþeleaceste mutaþii metafizic-apocaliptice sunt redate tot într-onaraþiune panoramicã, „ficþiuneepistemo-logicã”, fundamentatã pedatele ºtiinþei suverane a ultimelordouã decenii, întrupatã de biologieºi disciplinele ei aferente. S-ar pãreacã Houellebecq a fost de douã oriprofet prin ficþiunile sale, un profetapocaliptic: Particulele elementaregloseazã pe consecinþeledescoperirii genomului uman, cudoi ani mai târziu apãrânddescrierea compoziþiei genei umanepe un CD, dupã ce decadaculminase cu „genome report”(1999). Romanul Platforma aparecu douã sãptãmâni înainte (24august) de atacurile teroriste de la11 septembrie 2001 ºi anticipeazãcu precizie sporitã atacurileteroriste din Bali (12 octombrie2002).

MichelHouellebecqºi ficþiunea

post-umanã(I)

Andrei Simuþ

CO

NFL

UE

NÞE

56

Particulele elementare –tratat despre dispariþia omului

Ca ºi Galápagos de KurtVonnegut, cu care are multeelemente în comun, Particuleleelementare (1998) este o cronicãdistanþatã despre ultimele clipe aleunei omeniri ajunsã la un stadiucritic de decãdere, genericdescrisã încã din prolog, de o voceimpersonalã: „sentimentele deiubire, de tandreþe ºi de fraternitateumanã dispãruserã în maremãsurã; în relaþiile lor reciproce,contemporanii sãi dovedeau celmai adesea indiferenþã ºi chiarcruzime” (Particulele elementa-re, Editura Nemira, 2001, p. 5).Aceastã voce naratorialãimpersonalã ne va acompaniaîntreg romanul, pentru a sedezvãlui în final într-un generic„noi”, dezvãluind cã relatarea seface din perspectiva noii rase,edificate dupã dispariþia lentã aumanitãþii (spre deosebire deGalápagos sau Oryx ºi Crake deMargaret Atwood, unde naratorulera cel din urmã exponent alspeciei dispãrute). Identificareanaratorului cu postura „UltimuluiOm”, totodatã personaj central,este un artificiu tehnic frecventîntâlnit în tipologia bio-apocalipselor(virale, genetice, postumane), încãde la un precursor al seriei, aºacum este The Last Man de MaryShelley (1826). Houellebecq evitãechivalenþa ºi disimuleazã pânã înultima clipã dezvãluirea „celui cepovesteºte” (o soluþie facilã ar fifost situarea perspectivei înorizontul lui Michel D.). Mutaþiaapocalipticã este astfel înscenatãla nivelul discursului, prin revelareaabsenþei emiþãtorului uman prin„Epilog”, care împlineºte astfelobiectivitatea perfectã: naratoruleste identificabil în mulþimea unorindivizi identici ºi totodatã lipsiþi deindividualitate. Consecvenþa„stilului plat” (care nu este nici pedeparte un defect) cu ideea de ascrie un ipotetic tratat oficial despreo specie dispãrutã este fãrã fisurã:Houellebecq oferã exemplul posibilal unei naraþiuni post-umane(tributar în mare mãsurã modeluluipozitivist).

Discursul este programaticpurificat de orice marcatori ai

conotaþiei, registrul stilistic fiind aldiscursului ºtiinþific, cerut de faptulcã romanul este o desfãºurare aunei ipoteze ºtiinþifice, un „tratat”despre fenomenul degenerãriiumane, despre profilul ultimiloroameni ºi despre cel care adescoperit soluþia de a depãºiumanitatea: Michel Djerzinski,„biolog de prim plan” ºi „candidatserios la premiul Nobel”. Discursulîmprumutã stilul unei monografii cupretenþii ºtiinþifice, axatã peacurateþea datelor din biografia luiDjerzinski, urmãrind totodatãtraseul sãu pânã la descoperireacare a adus cea mai radicalãmutaþie metafizicã, „ce avea sãdeschidã o epocã nouã în istorialumii”. Prologul ºi Epilogul suntunicele fragmente care se referãla perioada de dupã producereaapocalipsei filosofice, relatândconsecinþele descoperirii luiDjerzinski ºi apariþia primuluireprezentant al noii speciiinteligente create de om „dupãchipul ºi asemãnarea sa”. Uniicritici au fost neplãcut surprinºi defelul cum Epilogul accelereazãevenimentele în direcþia finaluluiapocaliptic al omenirii, considerândcã prologul ºi epilogul sunt doarartificii ale autorului pentru a-ºi ºocacititorii. În realitate, Prologul ºiEpilogul au un rol cât se poate declar, acela de a sugera disjuncþiaîntre textul propriu-zis/epocasfârºitã (naraþiunea despre cei dinurmã oameni) ºi noua rasã/nouaerã.

În Epilog sunt formulate câtevaprincipii esenþiale pentru o bio-apocalipsã, printre care faptul cã„mutaþia nu va fi mentalã, cigeneticã”, determinatã dedescoperirea lui Djerzinski, cutoate consecinþele practice: „oricecod genetic, indiferent decomplexitatea lui, putea fi rescrisîntr-o formã standard” (p. 294).Aceastã descoperire secoroboreazã cu credinþa luiDjerzinski cã „omenirea trebuia sãdisparã; omenirea trebuia sã deanaºtere unei noi specii, asexuateºi nemuritoare, care sãdepãºeascã individualitatea,separarea ºi devenirea” (p. 294).Celãlalt important principiu estefaptul cã omul a devenit uncvasidemiurg, capabil sã creeze

o nouã rasã, dar totodatã capabilsã instaureze apocalipsul, care nue un sfârºit cataclismic, ci unul carese insereazã lent ºi ireversibil, fiindo necesarã sinucidere colectivã.Sfârºitul epilogului ºi al romanuluiizoleazã momentul de cumpãnã, încare omenirea este depãºitã prinpropriul ei efort, cu propriile-i arme(cunoaºterea): „aceastã speciecare, pentru prima oarã în istorialumii, a fost capabilã sã segândeascã la posibilitatea proprieisale depãºiri; ºi, care, câþiva animai târziu, a fost capabilã s-orealizeze. Aceastã carte estededicatã omului.” (p. 302).„Tratatul” se referã de fapt la omulsecolului XX, în toate ipostazelesale: violenþa, cruzimea, obsesiilesexuale, hedonismul, egoismul,frustrarea.

Particulele elementare este unroman enciclopedic, carecomprimã întreaga istorie asecolului XX, filtratã deobiectivitatea unui naratoromniscient, într-un stil pynchoniande a amesteca evenimente aleistoriei reale cu date fictive, de aalterna istoria personalã, fictivã acelor doi fraþi cu evenimentele dinistoria ºtiinþei, a progresuluitehnologic care anunþã o mutaþieradicalã. Se sugereazã rolulcrucial al lui Michel Djerzinski,integrat în galeria figurilor de marcãale omenirii, cu rol crucial, efortulfiind de a autentifica un fir alternatival istoriei, derulat din perspectivãucronicã: cândva, de la începutulsecolului XXI, destinul umanitãþii aluat o altã turnurã. În prolog, pelângã seria cunoscutã aprãbuºirilor de imperii, de sistemedin istoria omenirii, este inseratsubtil ºi sfârºitul rasei umane ºi alcivilizaþiei occidentale în formaactualã. Aceastã distanþare faþã deumanitate îi aparþine într-o primãinstanþã chiar lui Michel Djerzinski,care trãieºte o însingurareabsolutã încã din tinereþe,ipostaziindu-se în „Ultimul Omrãmas pe pãmânt, dupã dispariþiaoricãrei forme de viaþã”, aceastãimagine a tãcerii ºi a deºertului fiindo anticipare a apocalipseiumanitãþii: „ceva din atmosferãevoca o apocalipsã aridã” (p. 12),cu toate cã romanul, deºi nudescrie un apocalips cu resurecþie,

CO

NFL

UE

NÞE

57

valorificã în mod paradoxalprincipiul speranþei unui nouînceput (noua specie umanoidã),care nu este aici persiflat ca înGalápagos de Vonnegut. Convin-gerile apocaliptic-revoluþionare,nevoia de a submina Sistemulînvechit de gândire îl animã peMichel încã din ado-lescenþã, fiindo conºtientizare a necesitãþii unuialt început, chiar cu preþul unui altholocaust: „luatã în ansamblu,natura sãlbaticã justifica o nimiciretotalã, un holocaust universal, iarmisiunea omului pe Pãmânt eraprobabil sã împlineascã acestholocaust” (p. 35).

Pe când Michel se distanþeazãtot mai mult de umanitate, studiind-o din diverse unghiuri ºtiinþifice,incapabil de iubire, dezinteresat defemei ºi de orice experienþe umane,întrupând tipologia Savantului(frecventatã de bio-apocalipse),fratele sãu vitreg Bruno are o setenestãvilitã de experienþã, dorindcontopirea cu povestea de sfârºita hedonismului paroxistic pe carepare sã-l trãiascã civilizaþiaoccidentalã. Bruno exemplificãcealaltã faþã a Ultimului Om, com-ponenta instinctualã, animalicã, aomului din ultimul stadiu aldezvoltãrii societãþii, când esteexclusiv produsul confortului ºi albunãstãrii, aflat în incapacitatea dea lupta pentru supravieþuire: Brunoîndurã încã de pe bãncile ºcoliiumilinþele la care e supus de colegiisãi, animaþi de o cruzimenejustificatã, iraþionalã. Bruno esteasociat cu poziþia animaluluiomega, adicã situat pe ultimul locîn ierarhie, ilustrând toatãfenomenologia eºecului, fiindexemplarul uman pus sub lupa deobservaþie a naratorului din viitor,care îi descrie comportamentul îndetaliu, ca pe o curiozitate a naturii.Bruno devine conºtient de viaþalarvarã pe care o duce citindKafka.

Prin acest cuplu paradigmaticde personaje, douã tipologiiantagonice, cu destine radicaldiferite, Houellebecq reia un toposal prozei postbelice americane,preluat pe filiera melvillianã dinMoby Dick: un Ahab dezumanizatºi fascinat de puterea distru-gãtoare a apocalipsei, târând oîntreagã umanitate spre un sfârºit

catastrofal ºi un Ismael ancorat înmundan, portret al omuluimediocru, ancorat în trãireanedefinitã a experienþei. PrinBruno, autorul reuºeºte oparadoxalã comedie a sexualitãþiifrustrate ºi obsesive, viaþa luiBruno putând fi echivalatã cu ocomedie neagrã. Romanul în-pãrii sexuale în secolul XX,sexualitatea reprezentând înecuaþia houellebecqianã ceea ceeste pentru Vonnegut inteligenþa/excesul de raþiune pragmatic-tehnicã, adicã traseul inexorabilales de umanitate cãtre propriulsfârºit. Dispariþia rasei umanepare inevitabilã, dupã ce ratanatalitãþii scade alarmant, deoa-rece oamenii nu mai sunt intere-saþi sã procreeze. Tot romanul nue decât observarea consecinþelorimediate ale acestei disjuncþii întreprocreaþie ºi plãcere sexualã.Bruno explicã tot secolul XX prinintermediul lui Huxley din Minunatalume nouã (roman ce poate fiaºezat printre precursorii bio-apocalipselor postbelice), su-gerând cã lumea descrisã acoloeste punctul pe care societateaoccidentalã încearcã sã-l atingã,adicã disocierea totalã între sex ºiprocreaþie, care ar desfiinþacompetiþia sexualã ºi dorinþa,ambele izvor de urã ºi suferinþã.Michel ºi Bruno sunt ambii la fel dedezgustaþi de lumea în care au trãitºi de propriile vieþi, la fel de asaltaþide singurãtate. Doar Michelposedã puterea ºi mijloacele de apune capãt lumii prezentuluidenaturat, prin acea visatãschimbare radicalã. Totuºi, ambiirateazã plenitudinea vieþii, pentruamândoi trãirea deplinã a iubirii vineprea târziu (Michel ºi Anabelletrãiesc iubirea prea devreme, iarBruno ºi Christiane, cunosc iubireaprea târziu, fenomenul fiind tipicpentru cuplurile din proza luiHouellebecq). Din perspectivanaratorului, exponent al unei raseviitoare, sexualitatea este o funcþieinutilã, periculoasã ºi agresivã, fiindsursa dramei celor douãpersonaje, o demonstraþie în plusîn favoarea necesitãþii de a oextirpa din profilul genetic al raseiviitoare, care se va reproduce princlonare.

Ca ºi Galápagos, romanul

proiecteazã dual un sfârºit(agonizant) ºi un nou început,printr-o specie nouã, obþinutã pecale geneticã, datoritã cercetãrilorlui Djerzinski. Lumea întemeiatã denoua umanitate capãtã trãsãturiparadisiace din perspectiva raseidefuncte, deoarece a depãºit„forþele egoismului, cruzimii ºifuriei”. Dispariþia omenirii s-apetrecut în liniºte: „suntem chiarsurprinºi cu cât calm, cu câtãresemnare ºi poate cu ce uºuraresecretã ºi-au acceptat oameniipropria dispariþie” (p. 301). Prologulºi epilogul instaureazã distanþa faþãde ultima fazã a umanitãþii,descrisã pe întreg parcursulromanului, care expune implicitcauzele care au dus la dispariþiaomului (procreaþia ºi plãcereasexualã ajung aproape disjuncte,detestarea progeniturilor, scãdereanatalitãþii, urmãrirea obsesivã aplãcerii sexuale). Bruno schiþeazãipoteza viitorului: „competiþiasexualã nu mai are sens într-osocietate în care disocierea sex-procreaþie este perfect realizatã”.Epilogul relateazã despre apariþiaprimului reprezentant al unei noispecii inteligente, create de om„dupã chipul ºi asemãnarea sa”.Revelaþia centralã a romanului otrãieºte Michel ºi cuprinde secretulparticulelor elementare, almoleculei de ADN, Michel fiindpersonajul apocaliptic al cãrþii,dorind o schimbare radicalã, caresã punã capãt lumii prezentului,care îi provoacã profund dezgust.Biografia lui Bruno este imagineala scarã redusã a umanitãþii ºisfârºitului ei: deºi continuã sãtrãiascã, viaþa i s-a sfârºit. Tezaradicalã a romanului, specificãpentru critica durã adusã de bio-apocalipse omului de azi este:„omenirea trebuia sã disparã;omenirea trebuia sã dea naºtereunei noi specii, asexuate ºinemuritoare, care sã depãºeascãindividualitate, separarea ºidevenirea” (p. 294).

ª

CO

NFL

UE

NÞE

58

Dr. Ion Vianu a gãsit cea maipotrivitã sintagmã pentru definireafenomenului comunist de a face dinpsihiatrie un aliat politic – psihiatriapoliticã, la care se ajungea princoruperea mijloacelor specifice deinvestigaþie, paralel cu înfeudarea,prin înfricoºare ºi ºantaj, amedicilor de specialitate1. Aceastãdeturnare a psihiatriei de lascopurile ei de sondare a minþiloraflate în suferinþã, pentru înlã-turarea perdelelor de fum careviciazã perceperea corectã arealitãþii, a devenit o armã se-cretã extrem de eficace îndepersonalizarea ºi anihilareaopozanþilor politici, pentru com-promiterea protestelor lor, pentrudecredibilizarea lor. Practic, ceiridicaþi de Securitate pentru vederipolitice inconforme sloganurilorzilei, din timpul comunismului,erau internaþi, conspirativ, înspitale sau secþii de psihiatrie,unde erau supuºi, de cãtre ofiþeride Securitate ori de cãtre medicicorupþi, unor „tratamente“ care îidepersonalizau fie prin aplicareaintenþionatã a unor practiciinadecvate, fie prin folosireamedicamentelor într-un dozaj multmai mare decît cel prescris.

Psihiatria politicã fãcea parte dinansamblul de teroare care þinea pepicioare sistemul comunist ºi ea s-a implantat la noi din inspiraþiesovieticã. Funestul ei model l-astatuat Lenin, în frecventele ºiminuþioasele lui scrisori cãtrecekiºti. S-au provocat, astfel,dezastre în lanþ, în cadrul unuiedificiu ideologic tot mai despãrþitde realitate, de cãtre o clasãdiriguitoare tot mai lipsitã deeficacitate, care înlocuia realul cuidealul ºi punea cantitatea la bazasistematizãrii valorilor, cantitateaînsemnînd absenþa calitãþii. Urîtulse substituia frumosului, rãulbinelui, nemulþumirea satisfacþiei. Înacest sens, scriitorul din exil VintilãHoria evoca o scenã de un adevãrcutremurãtor: „Stalin îi relata luiMalraux conversaþia pe care oavusese cu Lenin pentru a ºti dacãºase milioane de morþi suntsuficienþi pentru a instaura noulregim. Lenin înclina sã creadã cãºaizeci de milioane ar fi mai bine.ªi aºa s-a întîmplat. Faþã de cifreleacestea, Hitler, Pinochet ºi Videla

nu atîrnã prea greu la cîntar“2.Imposibilitatea de liberã miºcare

a pus stãpînire pe toate spaþiilerevoluþionare, ajungîndu-se la olipsã de comunicare care asusþinut izolaþionismul discreþionarpînã la prãbuºirea comunismului.Cum scria Alejo Carpentier, înSecolul luminilor, „haite poliþieneºtiºi politice acum se strãduiau,peste tot /.../ sã împiedice libertateaomului, în privinþa primordialei,fecundei, creatoarei lui posibilitãþide miºcare pe suprafaþa planeteice i-a fost sortitã spre locuire“.Pãstrarea ºi întãrirea acestuiizolaþionism a creat spaþiu pentrumetodele cele mai mîrºave, întrecare psihiatria politicã, protejate ºide secretomania specificbolºevicã. S-a creat spaþiul potrivitcultivãrii cu forþa a utopiei, vîndutãde propagandã drept realitate saupe cale de a se înfãptui. Aceste„lumi fericite“ erau construite peamoralitatea de a face aºa-zisulbine cu forþa, fiindcã orbireaideologicã duce la lipsã deobiectivitate.

Sentimentul de inferioritate lanevropatului declanºeazã, pentrucompensare, un set de „construcþiiauxiliare“ (C.G.Jung), care îiechilibreazã insuficienþa. O astfelde „construcþie auxiliarã“ estecrunta slugãrnicie obþinutã prinviolenþã, lamentabila abnegaþie faþãde rãu obþinutã prin chinuri

nemaiîntîlnite, care fãceau casclavul sã lingã mîna care-l bãtea,idolatrizînd-o („furia lor e balsampentru mine /.../, oh, fie-vã milã, rîd,biecuvîntez lovitura ce mãþintuieºte rãstignit“3).

Rãzboiul, lagãrele de con-centrare, luptele politice auprovocat un val uriaº de crime.Albert Camus se întreba, în Omulrevoltat, dacã omul are dreptulsã-l ucidã pe celãlalt. Pentruscriitor, experienþa absurdã a vieþiiduce la revoltã, iar individulrevoltat nu apãrã doar valorilesale, ci ºi pe ale altora. În numeleacestor principii, el respingecrima, ca ºi utilitatea sinuciderii.

ªi, ridicîndu-se la consideraþiimai generale, observa diferenþadintre Europa ºi lumea liberã aBraziliei, pentru care rigoriledansului erau totul: „Acolo, înEuropa, domnea ruºinea ºi mînia.Aici, exilul sau singurãtatea, înmijlocul acestor nebuni lascivi ºiagitaþi, care dansau ca sã moarã.Dar, prin noaptea umedã, plinã demiasme vegetale, ciudatul strigãtde pasãre rãnitã al frumoaseiadormite ajunse iar pînã la el“4.

Paranoia a fãcut, din nefericire,o amplã carierã politicã, încã de pevremea conchistadorilor, cîndpsihopatul n-a mai fost supusobservaþiilor ºi limitãrii sociale, ci afãcut legi ºi instituþii. Acestea erautolerante ºi complice faþã de delictºi crimã, pe cînd valorile spirituluierau lãsate la discreþia dispreþului,la voia obscurizãrii. Mai apoi,violenþa sovieticã a vãrsat multsînge în numele luptei de clasã,fãrã a-i putea fortifica sensul; statulse transforma într-un monstrureprimant al tuturor inþiativelorindividuale. Dezvãluirile, mai alesdupã 1989, a secretelor gulaguluisovietic, au pus în evidenþã rolulpistolarilor – militari sau „ºtiinþifici“- care ocupã primul loc pe scenaororilor din teatrul lumii.

Vintilã Horia lanseazã, deaceea, un avertisment: „A sositmomentul sã nu mai facem politicã,fiindcã nici o formulã nu mai esteun panaceu, ci mai curînd unabator“5, e necesar ca toþi sã seuneascã într-o viziune unitarã avieþii, inclusiv „în spaþiul înapoieriiultime, cel sovietic“. Tot el seîntreba invocînd, la Palermo,

Psihiatriapoliticã

ºi câtevaecouriliterare

Titu Popescu

59

moartea lui Bãlcescu, la 33 de ani:„Azi cine mai moare la o astfel devîrstã? Poate doar cei de prinînchisori, lagãre, spitale de nebunipentru sãnãtoºi la minte, trepteºtiinþifice cãtre moarte, care au luatlocul tuberculozei romantice“6. ªimai departe, fãcînd procesulcomunismului: „Mor oamenii cumilioanele, culturi se scufundã înneant, gem închisorile de victimeinocente, se sparg gîtlejuri înbalamucuri strigînd sub nedreptate,pier libertãþile una dupã alta, caînghiþite de un ciclon, ºi semizeiiduc mai departe steagul lor demoarte“.

Proclamînd progresul neîntre-rupt ºi apropierea spectaculoasã

a victoriei finale, meritul reveneaelitei rasei superioare la naziºtiºi elitei clasei muncitoare lamarxiºti. Pentru cei din urmã,bogaþii sunt din fire elementeduºmãnoase, care trebuie inter-nate ºi exterminate, în lungul ºiral gulagului autohton, la CanalulDunãre-Marea Neagrã, în spitalelepsihiatrice. Acest asalt masiv aldezintegrãrii l-a fãcut peB.Fundoianu sã scrie cã simte însine „nãzuinþa de a devenidement“, fiindcã fabricile morþiis-au coalizat ineluctabil în destinuldictaturii care a deschis procesomenirii. Dupã cu remarca Cioran,Fundoianu se obiºnuise atît demult cu ideea de a fi victimã, încîttrãia în complicitate cu inevitabilul,

respingînd orice mãsurã deprecauþie. Dacã este vorba de opredestinere iudaicã trecutã înnormã de comportament, ladestinul tragic al arienilor numaibarbaria sistemului poate fi pusãîn cauzã, monstruozitatea lui, cînd„partea monstruoasã din noi poatedeveni predominantã: /.../ rãzboaie,rãzmeriþe, pogromuri, furii ºi crimecolective, tiranii ºi opresiuni“7.

Aceeaºi judecatã asupranimicniciei individului în regimuriletotalitare o întîlnim ºi în povestirilemitice ºi fantastice ale lui JorgeLuis Borges: „Ce însemnãtatepoate sã mai aibã soarta celuilalt,ce însemnãtate poate sã mai aibãneamul celuilalt, dacã el, acum,

este nimeni?” (Scriptura zeului);sau despre psihologia întemniþãrii:„Anii de singurãtate îi învãþaserãcã zilele, în amintire, tind sãsemene între ele, dar cã nu existãnici o zi, nici chiar dacã þi-o petreciîn închisoare sau spital, care sãnu-þi aducã surpriza sau care sãnu fie, cercetatã de-aproape, oînlãnþuire de astfel de surprize,oricît de mici ºi neînsemnate“(Aºteptarea); sau într-o viziunepsihologicã generalã: „Existã îndistrugere o plãcere misterioasã“(Congresul).

Am mai spus: psihiatria politicãeste echivalentul sufletesc altorturii fizice practicate în cadrulreeducãrii din închisoarea de laPiteºti. Deci, reacþia procurorului

la procesul lui Þurcanu se vapotrivi, în principiu, ºi la celãlalt,care încã n-a avut loc: „Procurorula smuls hainele de pe martori. Dinrîndurile asistenþei a ieºit un ah,lung; rãnile cicatrizate i-au îngrozit!/.../ ªi apoi procurorul a fãcut cîþivapaºi în faþa completului dejudecatã, s-a aplecat, ºi-a luatcapul în mîini ºi a început sãhohoteascã. Dupã cîteva minuteîºi revine – meseria i-o cere – ºispune teatral: asemenea atrocitãþiau avut loc în secolul XX... ºitocmai în Republica noastrãpopularã... ºi apoi iar a hohotit, cucapul în mîini“8.

Marin Preda remarcase, înJurnalul sãu, mizeria omeneascãstrînsã în jurul bolilor psihice ºi pecare regimul o exploatase, cu odemenþialã rîvnã: „Bolile psihice, înspecial, dezvãluiesc o marecantitate de mizerie omeneascã,care n-are în ea nimic interesant /.../ Oamenii trãiesc foarte intens ºidezamãgirea mea ca scriitor estesã aflu, în cele din urmã, cãaceastã intensitate nu e normalãla oameni /.../ Cred cã se poate trãila fel de intens fãrã sã fim neaparatcandidaþi la idioþie, sinucidere saucrimã“9.

Note

1 Ion Vianu, Amintiri desprepsihiatria politicã, în Matei Cãlinescu,Ion Vianu, Amintiri în dialog, Buc.,Ed. Litera, 1994

2 Vintilã Horia, Recucerireadescoperirii, Buc., Ed. Eminescu,1996, p.216

3 Albert Camus, Renegatul sauun spirit confuz

4 Albert Camus, Piatra carecreºte

5 Vintilã Horia,op. cit., p.2406 Vintilã Horia, Eminescu la Viena,

în Jurnalul literar, ian.-martie 20107 Eugen Ionescu, Între viaþã ºi

vis, Buc., Ed. Humanitas, 19998 G.Dumitrescu, Demascarea,

Ed. autorului, 1978, p. 196-1979 Marin Preda, Jurnal intim, Buc.,

Ed. Ziua, 2004, p.89

ª

60

1

A merge la ºcoalã instituþia, ºcoala primarã, nu-i lucru de ici de colo. Toatã vara te-au pregãtit, darpoate ºapte ani, ºi acum iatã-te pe acest alt drum!

Se fac câteva schimbãri, în mai mare stricteþedecât de Crãciun sau de Paºti. Ca nimic sã nu fie însuferinþã, picioarele n-o mai þin într-o libertate pânã lalãsatul îngheþului, desculþe; au fost ferecate, pentrumoment, în niºte lucioase sandale. Peste cãmaºã testrânge o curea nouã, latã numai cât un brâu, avândun buzunãraº cu capac, pentru bani de metal, în capai o pãlãrie cu boruri mici ºi în loc de panglicã un ºnur,iar la ºold, cu baiereul petrecut pe dupã cap, o trufaºã,înfloratã, traistã.

Cum ai porni dintr-un basm. Prin dimineaþã.ªi în straiþã, ca într-o tolbã, cumpãrate recent,

cu o sãptãmânã-douã în urmã, o tãbliþã de piatrã, peo parte cu linii, pe alta cu pãtrãþele, un caiet ºi-un penar.Ustensile, care la-ntoarcere spre casã, prin amiazã,vor fi-nmulþite. Cu o carte plinã de chipuri ºi de culori,figuri de bãieþi ºi fete care râd, de oi, de copaci, de caiºi pãsãri, de moºi sfãtoºi, colorate, ca ºi cum vuietuldin care te-ai smuls, bãtând din nou marginea drumului,s-ar fi pus ºi el pe sãrbãtorit; dar ºi de slove. Cum ºio radirã.

În acest mers, important.Evident nu eºti un singuratic, din trei direcþii se

varsã ca pe trei albii, de pe cãi de acces, uliþi, mairãmuroase, toatã suflarea aºezãrii, atâtea cunoºtinþenoi, toþi sub paisprãzece ani, iar tu, dintr-o formaþiede trei, cel mai mic, fiindcã vã nimeriþi în vârstã ºcolarãnici mai mult nici mai puþin decât trei fraþi; încã deacum cu orare diferite! Început de ev, care a clãtinatnu mult un buget familial.

Treceþi dimineaþa împreunã, tustrei, de o casã ºio altã casã, peste o apã; de doi stâlpi de hectometri,albi, pe sub niºte zboruri razante de rândunici. ªi dupão primã cotiturã de gard, se ºi face o luminã mare.

2

Cã existã munþi, cã existã mãri, cã numele defamilie i-o ia îninte celui de botez, stabilindu-i-se ºi unloc: spre mijlocul alfabetului, parcã mijlocul lumii, într-un catastif, ºi între alþii, unde rãspunzi ºi tu “Prezent!”,ºi cã râul, “valea satului”, are ºi el un nume din cãrþi,nu „Dunãrea”, cum se pripeºte sã se dea mai învãþatão fãpturã grãsuþã dintr-o bancã mai din faþã, îmbrãcatãca la oraº, procopsindu-se din prima zi cu o atât defalnicã poreclã, „fluviul”, de-acum ºtii. Dar ºi cã stairãu cu o literã din alfabet, pe care nu o poþi pronunþaîntreagã, despre care se spune cã „o mãnânci”, micdefect ce prin exerciþii de voinþã, zeci ºi zeci de derepetiþii, de rostire, poate fi corectat. Ca ºi alte lucrurinoi. Cã pentru zbenghiuri e doar un scurt rãgaz,

„recreaþia”, în care jocul e din nou rege, ca în ceea ces-ar numi un prim rai pierdut; cã dintre celelaltepurtãtoare de rochiþe, flori în nãfrãmi mici, cunoºtinþerecente, ortace ºi ele de cart, de bancã, una, fiicaunui morar, þi-a cãzut cu tronc, te-a privit mai atent, ºiare numele din Scripturi, muzical; cã ochii îþi sunt negri,iar pãrul castaniu, cã nu eºti stângaci, cã trebuie sãridici mâna ca sã þi se admitã sã spui ceva, cã au unloc aparte, între cuvinte, cuvintele mamã, tatã, þarã,rege ºi Dummnezeu.

Atâtea într-o singurã zi!Dar eºti într-un altfel de grup, din mai mulþi, cam o

treime de clasã, cãci minþile în formare, în mugur, fãcândcalea întoarsã, în lungul drumului principal, au fost slãbitecu un ceas mai de vreme dintr-un cerc de fier, de vrãji. Însuflete e tot voie bunã ºi chiar în momentul acesta catãsã ºi ripostezi unei „ciupituri”, acum cã un pistruiat, maimult patrat decât înalt, nu din vecini, n-are de lucru: îºiaduce aminte de spusa despre litera buclucaºã. Undemai pui ºi arta lui de a imita? Îl izbeºti - cum s-ar spune,cu ceaslovul - cu traista în cap, scoasã de dupã cap, câtai zice peºte, iar obiectul cumpãrat pentru scris pe el cu“stil”, stil legat cu o aþã, se face þãndãri, ceva din trecut. Îlvei implora, îl vei convinge, pe alfa românesc, sã se laserotunjit, îniºrat pe vreo zece linii, temã pentru acasã, toatãdupã masa, strângând din sprâncene, numai pe hârtie,bun ºi caietul pânã una alta!

Aceastã recoltã, sub un astru în cer albastru.

3

“În 1935, în timp ce eram învãþãtor în JoseniiBârgãului, cariera de piatrã de la Dorniºoara, ceaparþinea comunei, era închiriatã unui evreu din VatraDornei ºi unui profesor din Cernãuþi, cu suma de40.000 lei, dar nu se începuse lucrul ºi nici nu seîncasa suma stabilitã.

Primul din cei doi se prezentã în una din zile laprimãrie sã se realizeze un nou contract, numai cuel, în care sã se stipuleze o clauzã care sã permitãconcesionarea cãtre altã persoanã sau firmã.Autoritãþile locale s-au declarat de acord. Drepturmare, s-a încheiat un conract pentru 1935-1945.

Wolf Marcu imediat dupã ce s-a definitivatcontractul l-a cesionat unei firme de construcþii ºiexploatãri cariere din Bucureºti, «George Ignat». Cuocazia unei deplasãri în capitalã, din curiozitate m-am interesat de aceastã firmã ºi am înþeles de laproprietar cã a plãtit la cumpãrare o sumã dublã.Atunci l-am întrebat dacã nu ar fi interesat sã încheieun alt contract, pe încã 10 ani, respectiv pentruperioada 1945-1955, ºi sã achite anticipat chiria,întrucât noi vrem sã construim un local de ºcoalã ºiintenþionãm sã creem fondurile neceasare

Acesta a rãspuns cã îi surâde propunerea”.“Cu formele la mânã, am procedat la încheierea

AUREL RÃU

SCOALA PRIMARA)

,,,,,

)

61

unui nou contract. I-am propus inginerului o clauzãsuplimentarã, plecând de la o afirmaþie a lui cã dacãexploateazã 5000 m. c. piatrã anual el ne poate achitachiria de 40.000 lei de fiecare datã. ªi anume: sãînserãm în contract prevederea ca în cazul în carese vor exploata cantitãþi mai mari de 5000 tone anualsã achite primãriei câte 8 lei/m.c.

Dupã perfectarea contractului în condiþiilesusamintite, a virat prin bancã suma de 400.000, adicãchiria pentru perioada 1945-1955, ºi totodatã a trecutla exploatare”.

Fragmente dintr-o „convorbire consemnatã înoraºul Bistriþa în 15 decembrie 1978”, pe care cel carese confeseazã o numeºte „O filã de istorie...”,redescoperitã între niºte hârtii cândva, pe care opãstrezi.

4

De cum intri pe poartã, poarta ºcolii, sã spui: acelei vechi, un duh de nou te-a ºi luat în braþe. Ostrânsoare, o emoþie. E în dreapta. O construcþierobustã, de epocã, mare, cu geamuri înalte, pe doipereþi în vinclu, care vãd, toate spre drum, cu citerneºi jghiaburi care în timpul ploilor vorbesc, dar fãrã etaj.În stânga, îi þine companie întâi un copac rãmuros,poate salcâm, apoi un podium de lemn, “bina”, aceastaun fruct oprit, din capul locului, fiindcã destinatã numaiprogramelor de învãþãmânt sau unor activitãþi binedefinite. De aceea pãcatele fãrã de numãr vor fi,atracþiile, pentru proprii iniþiative, urmate de sancþiuni.ªi mai-nainainte sã dai colþul, drept în faþã stã“pavilionul”, o vargã în vârful cãreia e ridicat, înscârþâiri, la serbãri, în cer, steagul tricolor.

O strânsoare, copleºind dulce, gângurind depândiri, de-alãmuri. Dupã uºã, din nou în dreapta, dincare porneºte un coridor spre trei sãli cu geamuri spredrum, cea mai din fund a bobocilor, se aflã atârnat unclopoþel. Rãu ºi bun, dupã cum vesteºte începutul orisfârºitul orelor. Dar în capãtul opus al cãrãrii de cimentlate, în stânga, prospereazã un mic comerþ, accesibilîn recreaþii, cooperativa. “Comparativa”, în pronunþiamuºteriilor, cum de aici cumperi, dupã caz, creioanecolorate, peniþã, un burete, cât sã-l strângi în pumn,hârtie lucioasã ori creponatã, praguri de alte lumi, darºi „bunãtãþi”, dupã care îþi lingi degetele, covrigi sãraþi,ca subt boabe de perle, tari nu calzi, piºcoturi,caramele, halva, ºi de asemenea, de ros între dinþi,un “zahãr negru” ºi unul “candel”.

Iar sãlile nu sunt mici, pentru pus creierele latocat, ori ciocãnit pe ilauã de aur. Sunt grupaþi adeseasau de regulã elevi a câte douã clase, la un loc, cadouã rãzboaie de þesut prin care ºi-ar purta zborulsuveicii o singurã iscusitã lucrãtoare. Porunca“Liniºte!” ne-mai-cunoscând pacea. Se stã cu spatelespre drum, spre o circulaþie nu puþinã, acolo vãd numaiochii de Argus de la catedrã, unde catalogul e-atotstãpân. Într-o cârdãºie cu tabla, la care eºti scos,pe care creta graveazã patrate ºi cercuri, soare ºilunã, dar o datã sunt schiþate ºi patru portrete,fatalmente ºarjãri, în timpul unei pauze, cãci s-a gãsitprintre fauna clasei ºi o sãmânþã, o mlãdiþã de talentplastic umorist.

5

Acestea, portretele, aduse din câteva conturedestul de bine la o asemãnare, sã le refaci, dintr-olacrimã! Cel dintâi, al Învãþãtoarei. În loc de sprâncene,douã linii arcuite, atât de rãspicate încât sã semenedeplin cu modelul, pe care firele mãrunte de pãr, defapt, lipsesc, sunt doar scrise cu un creion negru caun cãrbune, pe osul frunþii, cub o coafurã scurtã,bãieþeascã, deasupra unei feþe ovale. Iar în mijloc,buzele subþiri cunosc progresul: sunt date cu un roºucarmin. Iute la mânie, când temeiurile nu lasã locîndoielii, doamna brunã, o mãrunþicã ºi o uscãþivã,care din întâmplare îþi este naºã de botez, îºi are,iatã, primul cuvânt, i se datoreazã totul, parcã maimult se amuzã la mutrele fruste, de prichindei, cândnu speriate, cum ea nu are copii, ori chiar la feluriteleboroboaþe, pe care însã le reprimã fãrã crâcnire,adesea cu un liniar care muºcã din podul palmelor nutare, mai mult ciupind.

Cel de al doilea portet, al soþului ei, Directorul, înaltde staturã ºi suplu, un facies angular, cu pomeþii obrajilorascuþiþi, un pãr negru pieptãnat într-o parte, ochii scânteide inteligenþã, pune totul pe un surâs perpetuu, dominator,din jurul nasului ºi gurii, de om alert ºi deplin stãpân pesine, cu ceva ºi de spiriduº. Nu-l vei avea în doi ani deieºiri din inform, niciodatã, ca unic pãstor, la clasa ta, darîntr-a treia, da, îºi face un loc, printr-un trimestru, sau larãstimpuri, într-un clasament, sã-i spui: cel mai de sus,„predând” româna ºi noþiuni de aritmeticã, la cea dintâidisciplinã cu stãruinþi pe lecturi ºi noþiuni literare, cu unsimþ al limbii din cronicari munteni, cãci el venit din sud,un rãtãcit între naturi mai pragmatice, ungurene. Nici unsecret, dupã ani, nelãsând în ale celor patru operaþii, darºi ale declinãrii ºi ale conjugãrii, în toate capcanelegramaticii ºi în lucrul ortografic sofisticat. Un imaginativ,ºtiind ºi de glumã. Odatã, când un vecin al tãu de bancã,din rândul din spate, îþi apucã subit braþul ºi þi-l muºcã,într-o enervare, la o încontrare, pânã la sânge, între umãrºi cot, el stabileºte cu clasa cã aceasta e treabã de câine.Se face rost de un lanþ, i-l petrecem fãptaºului pe dupãgât, ºi eºti repartizat sã-l plimbi cât e pauza de mare, printoatã curtea, în poziþia “patru labe”. Dar, altfel, “altoind” ºiel, nici vorbã, când faptele o cereau, la mânie, la nevoie,“cu metrul” - un bãþ în patru feþe, ºi greu, de aceastãlungime.

Pe locul trei, “Treimea, care te vede!”, o vorbã alui la mânie, se situeazã cine predã religia, pãrintelenostru care slujeºte în altarul bisericii, în odãjdii ca unîmpãrat, aici în starie nemþeºti, negre. O bãrbuþãascuþitã ºi douã gulere albe lucioase, ale cãmãºii,deasupra cãrora urcã în sus o faþã cu pomeþii afirmaþi,apoi o frunte cu creþuri, reflexivã, pe doi ochi pitiþi dupão pereche de ochelari cu rame argintii. Cu el vin încotidian, ca din scriitori români, toate frumoasele istoriiºi figuri ale Vechiului Testament. Patriarhii, Regii,Profeþii, îngerii, Tablele Legii, Ilie cu carul ºi înþeleptulIov încercat de Satan. Faptele noului ev, sau rit, cumisterul Liturghiei, rãmânând în seama duminicilor,de la care nu e chip de lipsit. Odatã n-are la el stiloulpe care îi place sã-l deºurubeze cu mult tact, sar vreotrei zeloºi sã-i întindã din fugã un “toc” smuls din

62

cãlimãri, ajungi primul, arma e ascuþitã, i-o duci cape-o suliþã în cumpãnire, el întinde mâna, mai repedesau mai încet, s-o apuce, ºi vârful peniþei strãpunge,unde cerneala s-a ºi strãmutat într-o patã, dosulpalmei, pe care, când trece pe drum, de regulã i-osãruþi. “M-ai omorît!”, cade din slãvi cuvânt, în timpce buzele încearcã sã sugã otrava vineþie, apoi oblândeþe în priviri iar, “N-ai vrut” - încât sã completezitu, din Popa Duhu: “... Haideule!”

ªi n-a mai rãmas decât cel care pune ºi el unumãr, de ctitor, în aceastã poveste, din care am citatmai sus. Îl vei percepe cumva mai tandru, amintiri iardin clasa treia, între altele pentru cã, o vremeconcentrat pe zonã în Basarabia, ofiþer rezervist, îiva aduce acasã, cu acte în regulã, “mobilizaþi pe loc”,o altã ingeniozitate a lui, prin anii 1939-1940, pe maimulþi sãteni, capi de familie, îmbrãcaþi în uniforme kakidar dormind noaptea în propriile case, lângã neveste- la “balotat fân”, nutreþ pentru caii armatelor.Concentraþi pe loc. Învãþãtor ataºant ºi el, umblã ºiprin Geografie, dar în Istorie e cel mai acasã, aici nuare concurent. Din Istoria Românilor, tot ce e maiînrãdãcinat, sintetizator, i se datoreazã, gândeºti.Trebuie sã-i fie haºuratã sub nas o tãiatã scurtmustaþã, duse deasupra ochelarilor, boltit, douã arcademai afirmate, sub sprâncene dese, ºi dus un pãr mult,spre frunte, ca nimic sã nu fie expediat. Din „ªtefancel Mare” ºi „Mihai Viteazul” ºi „Alexandru Ioan Cuza”,nu-l scoþi. Dar îi sunt la suflet nu mai puþin AvramIancu, Turdor Vladimirescu ºi Horia, Cloºca ºi Criºan.

Portrete, care trebuiesc ºterse în grabã cuburetele, de pe tablã, la sunetul clopoþelului, nu ºi dintr-un chenar de luminã, dar, vai, ele sunt uitate lareluarea lecþiei, de cine le-a înºirat acolo sus, ºi deoricine altcineva. ªi atrag o pedeapsã colectivã, printr-o punere a întregului efectiv de neºtiutori în genunchi,de astã datã “pe grãunþe” de porumb. Ghinionulfusese mare: o altã mânã mai adãugase între timpcâte douã coarne deasupra fiecãrui cap, ca coroanãsatanistã, la forma iniþialã, cãreia îi eºti îndatorat. Iarfaptul cã nu s-a putut descoperi acest al doilea autora fost luat, în mod greºit, în ciuda tuturor jurãmintelor,drept un act de solidaritate, care-i face pânã azi, printr-o cereascã jale, de vremi, pe atâþia iezi cucuiezi,unicul autor.

6

“Dupã 1 an sau 1 an ºi jumãtate, am propusprimarului ºi notarului sã mergem împreunã laDorniºoara pentru a verifica în staþia C.F.R. ce cantitãþide piatrã s-au exploatat ºi expediat.

Menþionez cã tocmai începuse construirea linieiferate Ilva Micã-Vatra Dornei iar firma s-a angajat sãlivreze cantitãþile de piatrã pentru terasament. Seajunsese la livrãri de ordinul a 80 vagoane/zi.

Verificând cantitãþile expediate ºi socotindvagonul la 6 tone (erau vagoane de 10 tone), a rezultatcã înginerul mai trebuia sã achite comunei circa 1,7-1,8 milioane lei, contravaloarea cantitãþii de peste 5000m. c. prevãzute în contract (câte 8 lei /m.c. clauzavalabilã pentru perioada în cauzã, 1935-1945)”.

Au urmat nervi, a fost trimisã o comisie, ºi

rezultatul - cel estimat:“La cei 400. 000 lei achitaþi anterior, s-a adãugat

ºi noua sumã, atât de mare, dupã lungi petractãri.“Întrucât fundaþia ºi zidurile de la construcþia

veche a ºcolii erau suficient de rezistente, s-a hotãrâtetajarea acesteia”.

Dar pe lângã piatra pãmântului, trebui ºi lemnulsã intre în joc. “S-a constatat pe parcurs cã totuºifondurile sunt insuficiente. Atunci, primãria s-a gânditsã valorifice stejarii de pe-o pãºune, dintr-un alt hotar,atribuitã în 1923 în baza legii de reformã agrarã, dars-a constatat cã numai terenul beneficia de acestregim, pãdurea rãmânând în proprietatea MinisteruluiAgriculturii ºi Domeniilor”.

Alte lupte, alte tehnici, care umplu de timp.“Am aflat cã datoriile cãtre stat pot fi plãtite prin

rate / ... /, ºi atunci am hotãrît sã ne facem proprietariºi pe lemnul terenului. Au fost luate rente, amcumpãrat, comuna a fost pusã în posesia pãdurii, ºis-a fãcut licitaþie. Primãria a încasat 300. 000 lei, pecare i-a virat la ºcoalã pentru construcþia localului”.

Pasajele în ghilemele, din aceeaºi „convorbire”intitulatã „O filã de istorie”.

7

A strãbate zilnic drumul spre un cuib altul decâtcel familial, nu de capul tãu, ºi nu singur, înseamnã ºisã te uiþi într-o apã. Cu alte cuvinte, sã treci un podmare ºi sã te apleci - de regulã cu faþa spre munþi -peste-o balustradã albastrã, de fier, mult, ca deasupraunei fântâni. În unde e-un luciu ºi în luciu sunt peºti.Odatã, cât pe ce sã cazi în aprinsa limpezime, ce selãrgeºte. Cum ai fi vrut, tot mai învãþat, sã cazi dincolode pãmânt, sau pe cealaltã faþã a lui, de când ºtii, nunumai de arãturi ºi de dealuri ºi o luncã de râu, despreglob. ªtiinþa se-adunã c-un fel de plãcere, dintr-un izvorîn vii gâlgâiri, ºi un caiet trage mai greu, socoþi, dupãcâteva sãptãmâni, lângã torcãitoare ºi praºtie, obiectevinovate când sunt luate cu tine, în straiþã, lângãAbecedar - într-o restrângere de drepturi, în sporiri.Dar despre învãþãtoare trebuie sã spui ºi cele care tefac s-o îndrãgeºti, nu doar sã te aperi de feluritele-iacuze, în care mereu îi pãrtineºte pe alþii, victime aleunui spirit al tãu inventiv, cum ar fi mânuirea armei luiDavid la una din ore, cu þinta o ceafã cam nãtãfleaþã,acum glonþul folosit fiind un dop de plutã, nu numai ungeam nu deschis, când e folositã o pietricicã, de pecoridor. Îþi aminteºti cruzimea cu care eºti încodeiatnu peste mult timp în faþa casei, în ceea ce azi s-arnumi o variantã de ºedinþã cu pãrinþii, în urma cãreiamama e numai foc ºi parã: „...pe ãsta temniþele îlpasc!”.

Numai datorie, a luat parcã asupra ei, nu ºtii cum,toate grijile lumii, sau de pe umeri istoviþi de munca lacratiþi, la coasã, în ºlaguri cu caii; într-o bunã mãsurã.Cum afli acum numai prin strãdania ei atâtea lucrurinoi, prima datã de la ea. Cum le-ar nãscoci, ori le-ar fio naºã ºi lor, ar deþine un privilgiu extins, de a le boteza,încât, chiar, nu trebuie sã-i ieºi din cuvânt. Când suntprinºi în interesul ºcolii cu treburi în afara procesuluide învãþãmânt, ceilalþi învãþãtori, nu pregetã ca în locul

63

tacticii jocurilor sã punã ºi exclusive ore de gimnasticã,pentru toate clasele. Te apleci, pânã atingi cu mîinileiarba, bombezi pieptul ºi dai braþele pe spate pânãdevin niºte aripi, de îngeri sau de drac, sufli ca într-unfoc de vreascuri ude, din adâncul plãmânilor, cu gurapâlnie, figuri pe care le executã, în faþa voastrã,concomitent, ºi ea, într-un jerseu strâns, bordo ºi cuniºte mici sâni rotunzi.

Suplinind-o, cred, îi þin locul, atunci când la rându-i trebuie sã facã faþã ºi ea unor alte îndatoriri, poateun întreg trimestru, sau îi diminueazã o parte dintr-unmerit, uneori sãptãmâni, alternativ parcã, ºi doi bâtrâni,cu pãr nins, care apar ºi dispar la un orizont dememorie, pensionari. Ca din poeziile lui Goga.Participanþi cu un steag, vei afla mai târziu, laAdunarea din Alba Iulia - unul e cumva mai de fum,dar pe celãlalt îl vezi purtând o mânã finã pe un abac,pe niºte bile cât niºte nuci, ca pe strunele unei harfe,ºi îi auzi un glas blând. Nu-l uiþi, ºi fiindcã e tatãl„dãscãliþei”. Pãrinþii multora, când el, tânãr, era slujitorunic al instituþiei sãteºti româneºti de buchisit ºisocotit, sub împãrat, i-ar fi fost elevi toþi patru anii,câþi erau prevãzuþi pe atunci.

Dupã cum o mai înlocuieºte ºi ginerele lui,directorul, pe cât temut pe atât la o cinste, cãruia sã-i mai adaugi o faimã: de grãdinar. Dar nu înainte sãrealizezi cã în inima a tot ce pulseazã în acest micorganism, în care eºti ºi tu o infimã pate componentã,dintr-odatã prins, un punct la fel de mic la rându-i,totuºi un punct pe harta României Mari, decizional eun norocos triunghi, de familie. El, directorul„regheþean”, deplin adaptat, adoptat, a adus din pãrþisubcarpatrice, sau doar a deprins în teritoriu, un cultpentru pomi fructiferi. Pe o arie întinsã, cum deschizio portiþã de rãcoare, spre râu, e nãscocitã o reþea depepiniere, cu parcele pe soiuri, despãrþite de jgheaburide irigaþie, cu apã condusã de la o roatã mare careschimbã în cristale undele jucãuºe - ca-n rai, dinEufrat. În cutii de chibrituri, golite de beþe, sunt deselectat de acasã, sub nume din cele mai diferite,extraºi din mere, din pere, ºi de adus, de grupat,sâmburii, zvântaþi, numai buni de pus în pãmânt. Apoi,e de aºteptat ivirea flãcãrii verzi a mlãdiþei, ºi de dozatprima raþie de apã; de plivit, cu pricepere în aleburuienilor – într-o evidenþã, în supravegheate luãrila-ntreceri, pe plutoane. Îþi aminteºti de-un coechipierducând cutiile cu seminþe la ureche ºi scuturându-leºi pretinzând cã le recunoaºte dupã sunet soiul. Merebatule, ba oarzãne, gustave, polnice, ionatan,pomfelea, parmen aurii.

O nebunie, o-nfiorare punând stãpânire, pentrusãdit. Putând determina ºi o cooperare, de planeconomic, extraºcolar. În care scop e ademenit la olucrare de transformare într-o livadã a unui loc lãzuitde pe un platou, zis „în poduri”, din câmp, în niºtedupã-amiezi, aproape întreagã suflarea de pui depomicultori, mânã alificatã, care au lãsat acasãtrãistile, ºi ºtiu mai multe cântece de spus când eºtiîntr-o coloanã, de „marº”. Evadãrile acestea, în verde,scoþând din neant ca niºte coarne de melci „boureºti”.Spre o plantaþie care va deveni o realitate într-un peisaj,pentru decenii, domeniu privat, ºi care în acest scop

a preluat pueþii mai mari, cultivaþi în loturile din dosulºcolii.

Ci poezia strãdaniilor premergãtoare, asupravegherii, urmãirii, ivirii plantei din sâmburi; tulpineide lemn, din micul rãsad; sub o tainã – de mai ascultat,de mai privit! Brigãzi mici, de bãieþi ºi fete la un loc,tandemuri. Întârzii cu mâna în palma celei care preiarãsadul, pânã îl apucã ea între degete, mai bine,perechea þi-o alegi cu grijã, singur, pentru cãrat în doila o gãleatã, iar ºi iar, plinã, cãci marea roatãcolectoare se mai ºi odihneºte. Fata morarului!Logodnele acestea nedeclarate, de graþie, de Grãdinãdintâi, la cioatã, imaginare, ºi scurte, printre rãdaºtemari suprapuse ...

8

ªi, imaginii, sã i se substituie cu drepturile ei oalta, ca în Cartea Cãrþilor, unde nu mult dupã ceDomnul Dumnezeu „ a pus heruvimi cu sabie deflacãrã, ca sã pãzeascã drumul spre pomul vieþii”urmeazã versetul despre Cain care, fãrã sã rãmânãdoar la „roadele pãmântului”, s-a apucat ºi „a clãdit ocetate”. A punererii în aplicare a proiectului construiriiunui nou local, relatat, de alt ev.

Cum-necum, e încropit spre un final de deceniuun ºantier în lege, cu un program de lecþii redus, sauprin plinã varã, cu mari schele ºi cu moloz, prin careo clipã toþi protagoniºtii cu rol didactic ºtiuþi prind îngrade diferite strãluciri din Constructorul Solnes deIbsen ori din Faust II. Iar mîinile mici, care au lãsatradira ºi plaivasul, cãrþile de citire, de aritmeticã ºicreioanele colorate, deoparte, sunt antrenate ºi elesã petreacã din una în alta, spre un etaj de sus, ca peo bandã rulantã, într-un elan, cãrãmizi.

Printr-un praf, prin ploaie, prin inedit, suntabsorbite treptat, lângã mai mulþi strãini, „calfe ºizidari”, cu mistrii ºi poloboc, toate aceste forþe, dincare nu te excluzi. Rând pe rând vor prinde contur,ca din senin, cu o adãusãturã apreciabilã în parteade rãsãrit, faþã de vechiul corp de clãdire înlocuit,mai multe sãli largi cu ecou, rãzimând pe aer, unsistem de scãri cu cotituri, ºi o intrare pompoasã, adoua, în plus, la drum, de sã nu simþi cã s-au scursvreo doi ani. O lucrare în care acelaºi animator dinaventura horticolã, pe care evenimente politiceneprevãzute, nu peste mult timp, îl vor desprinde,cum un vânt l-ar lua de pe picioare, pentru un intervalde vreo patru ani, e cel mai vizibil, ºi pe care zidurilela roºu, pentru cã nu va fi terminatã curând, îl cuprindca pe-o Anã de prin Sub-Carpaþii lui.

9

Dar prospereazã ºi alte irizãri cu parfum devremi, de scos dintr-o ceaþã, bunãoarã amãnuntecare multe ar putea înfrumuseþa, legate de serbãrileºcolare. Cu componenta acþiunilor strãjereºti, ºiacestea nelipsite “Într-o zi de zece Mai”, dar ºi în finalde an ºcolar.. Când o solemnitate e ridicareatricolorului, „Roºu, galben ºi albastru”, ºi o senzaþieaprinderea, cãtre stingerea zilei, a focului de tabãrã.Desfãºurarea tuturor claselor în careu, iar la mijloc

64

un rug mare de lodbe, lemne uscate clãdite încruciºat,ca sã zbucneascã din ele aripi de flãcãri largi, pânã-nstele.

Spre a-ºi gãsi un loc al ei ºi o atare secvenþã, enevoie de un context mai special, pe care îlprilejuieºte terminarea turnãrii planºeului superior allãcaºului atât de arãtos supradimensionat; de oanumitã conjucþie de aºtri. Când la ceea ce ar fitrebuit sã fie numai o participare, dacã festivã,obiºnuitã, sunt asociaþi evenimentului, dintr-odatã,toatã protipendada comunei, de la primar la notar,dar e venit ºi pretorul, care inspirã respect, preotuldesigur, un inspector, ºi sunt de faþã ºi dascãli dinsate vecine; altã domnãrime. Dupã cum îºi îmbieserviciile ºi o relicvã din capitalul de memorie al uneifamilii, cu anecdotic. Din douã generaþii, pãrinþi ºibunici, n-au rãmas acasã niciunul. Deoarece, încã,ºi ultima oarã, le sunt toate odraslele, acum,premianþi, cu un punct fiecare în programul ce vaurma. O nostimadã, pe care s-o redai astfel:

Dupã o luare de un cuvânt a unui notabil, îl ºivezi evoluând pe cel mai mic de ani copil ºi nepot,mai întâi, cu o poezie cam lungã, din manual, în caresunt lungi ºi stihurile, cu denivelãri ºi alternãri de ritm,încât actoria dã în curând un chix, sunt sãrite vreotrei strofe, ca-ntr-un scurt-circuit la curentul electric,dupã o pauzã suspectã, dar niºte aplauze au luat opiatrã de pe o inimã, cumva.

Succedându-i, cu vreo doi ani mai mare, e rândulceluilalt frate, bãiat, din familie, sã punã pe-o masã dezarafi un bulgãr de aur. Se înclinã, rosteºte rar titlul, alunei fabule, s-au fost gândit orgnizatorii la o varitete,când dintr-o adâncime de hãu creºte tot mai distinct,pe drum, un uruit de coloanã motorizatã, se apropieºi trece spre locul ei de staþionare o caravanã de circ,în care se vãd ºi niºte capete de animale, exotice. ªicând s-a reinstalat liniºtea, recitatorul vãditdezavantajat nu regãseºte tonul, animalele autohtone,lupii, mistreþii, vuplea, corbul, broaºtele ºi o ºtiucã,din stih, cum s-ar fi speriat, s-au fãcut nevãzute. I s-aºoptit sã treacã direct la “moralã”, ºi scena e pãrãsitã,cu lacrimi.

Ci treacã-meargã, pe “binã” soseºte momentulunui dans de fete. Aici, sora mai mare, al treilea dintreprotagoniºti, o delicatã, trebuie sã aibã ºi o evolulþieindividualã, ca un monolog. De reginã a florilor ori denevastã tânãrã într-o snoavã de Anton Pann. Trebuiesã execute, în mijlocul unui cerc ce se adunã ºi selãrgeºte, câteva figuri, un pas, doi, cu graþie. Darfiindcã a împlinit 15 ani, s-a luat hotãrârtea ca ea sãintre ºi în hora satului, sã fie scoasã la joc, tot azi, decãtre femeile din casã, eveniment prevãzut sã sederuleze nu departe de curtea ºcolii, ºi n-ar vrea. Afost îmbrãcatã, nu se putea mai frumos, ºi cum unmunte de flãcãu, dintr-o casã vecinã cu a lor, care ela curent cu noutãþile, îi ºopteºte, cuprinzând-o uºorpe dupã umeri, în chiar clipa când se pregãtea sãfacã primii paºi, cã sperã sã fie el norocosul partener,ea se turburã, simte o buimãcire, parcã s-ar fiîmpiedecat, se prãbuºeºte, ºi este coborîtã pe trepteca un rãzboinic pe scut.

Acest test de o emotivitate.

10

“Între timp a venit perioada Dictatului de la Viena,când ºcoala era încã fãrã acoperiº”.

Colegul meu Traian Mazilu, originar din VechiulRegat, a plecat. Am rãmas eu, fiind numit director peconsiderentul cã cunoºteam limba maghiarã.

Dupã 7 septembrie 1940 vine în vizitãcomandantul militar al Plasei Bârgãu. Acesta mi-aspus cã în 30 de zile ºcoala trebuie sã fie acoperitãpentru a putea începe cursurile. Dar banii, ce-i aveamdin vânzarea pãdurii, nu intraserã în posesia ºcolii”.

ªi drumuri la prefecturã, la subprefect.“Mi-a mai spus cã ºcoala a fost fãcutã din

fondurile comunale, deci este ºcoalã de stat. I-amrãspuns cã nu e aºa: banii s-au dat la ºcoalãconfesionalã pentru cã terenul e proprietatea bisericii.Mi-a cerut ca a doua zi, la ora 10, sã-i prezint bugetulacesteia, sã vadã dacã suma apare ca donatã deprimãrie ºcolii confesionale”.

Repede la epitrop, “fostul învãþãtor Ioan Jauca”,acesta cautã “niºte formulare vechi ºi introducesumele”; la preot, care semneazã; ºi în aceeaºi searã,cu trenul, la Cluj la Episcopie, pentru o audienþãextraordinarã, de noapte. “Am luat contact cuepiscopul Nicolae Colan, acesta a dispus sã mi sesemneze hârtiile”. „A aprobat transferarea sumei de300.000 lei, astfel s-a putut termina ºi acoperiºul”.

ªi a doua zi, la subprefect, înapoi, „la ora stabilitãde el”.

“Se cunoºtea scrisul cã e recent. M-a întrebat:de ce religie sunt? Îi rãspund cã sunt greco-catolic.Atunci, dumneata catolic, te interpui, mi-a spus. Îirãspund: sunt învãþãtor într-o comunã ortodoxã, suntromân, nu am fãcut eu aceste acte. Le-am cerut, ºi vile-am prezentat doar”.

În final: “Menþionez cã ºcoala a fost construitãdin fondurile constituite prin procedeelesusmenþionate, iar în timpurile acelea era cea maifrumoasã din judeþ”.

11

„Din lume”, cum ar fi spus! Învãþãtorul, neîntrecutla istorie, care devine director în urma plecãrii înrefugiu a celuilalt ºi a învãþãtoarei, originar de prinpãrþile Lãpuºului ºi statornicit în comunã ortodoxãfiindcã ºi el ginere înt-o familie cu stare ºi copii purtaþila ºcoli, reuºeºte spre iarnã sã ridice acoperiºul ºirânduieºte, cum poate, un program de învãþãmântcât de cât plauzibil, în adaptãri ºi transformãri. Vor fifost lucrãri felurite, cu neajunsuri, de zugrãveli, multenu reþii din ce se-ncresteazã pe un rãboj. Numai cãpe la urcatul cucului la munte, nu mult dupã postulSfântului Petru, autorul secvenþelor martori de timp enevoit sã ia i el drumul munþilor, nu mai puþin, vei aflacã stabilindu-se în Vatra Dornei, ºi cã un fost notarcomunal prin anii 1936-38, cu care ca un brav, cu unloc nescris într-o istorie cu învãþãmânt din Ardeal, afãcut cândva o drumeþie de interes public la o carierãde piatrã, îl confirmã ca un Toma Boldorffer pe unPetru Rareº dintr-o scrisoare “în oraºul Bistriþa”, în

65

contiuare, în acest chip:“În orice caz faptele relatate de prietenul meu în

legãturã cu construcþia ºcolii sunt perfect reale. Amluat parte activã la ele pânã în 1940 când pe la mijlocullunii octombrie autoritãþile de ocupaþie m-au destituitdin funcþie pe motiv cã nu cunosc limba… M-amocupat cu agricultura”. Text, “convorbire”, datând din„19 septembrie 1978".

Dar sã nu fie lãsat de o parte nici acest detaliu,ca un premiu postum: “Dupã ce în 1941 NicolaeMoldovan a plecat, ºcoala s-a terminat din fondurilerespective ºi a funcþionat ca ºcoalã comunalã, cumeste ºi azi”.

12

Cu agricultura, se ocupã de altfel toatã lumea,înclusiv minþile mai crude, care scapãrã, treerã,adunã, de îndatã ce aruncã, în dupã-amiezi, de dupãcap, pe la vetre, trãistile. Sau cu mers la stâni, ladãrãcit lâna, la pus la topit în bãlþi cânepa, cu dusvitele la pãscut, cu “desfãcat” toamna, în seri,porumbul, cu adusul fânului ºi tãiatul lemnelor, lângãvârstnici. Dupã cum ºi o delimitare, o distanþare,imperceptibil, treptat fac ochi. Încã tentaþiei jocurilorcopilãriei nu i se ia un drept, selectate de un Barbã-Cot, într-un cerc de prieteni lãrgit. Perimetrul deacþiuni, invenþii, fantezii, osteniri, nu e unul de câtevasute de metri, ca mai ieri, eºti acasã la tine altfel, înorice uliþã dosnicã, în extremitãþile drumului þãrii, învreun umbros fundac. Aºa frãmânþi bãltoace ºi tinãpânã la un insolit colecþionar de nasturi, din clasa ta,nu te aºteptai, luciuri, forme din os, din sidef, din lemn,din metal, de pe la cãmãºi, sumane, veste, paltoane,pieptare, mantale ostãºeºti, ºi pe care el þi-i rãstoarnãsubt priviri, o favoare, din niºte badoace de pleu, caniºte hoþi munþii de galbeni din butoaiele lui Ali-Baba.Sau, alteori, pânã sub o coastã abruptã de deal, dintr-o margine, trãgând numai prin purã zãpadã propriasãniuþã tãlpãluitã, pentru cel mai spãimântos derdeluºnesperat, o amenajare naturalã sfârºind într-o grãdinã,când nu în capãtul ei, într-un ºopron. De asemenea,periodic, în hotarul cu alt sat, pânã la un mamelon depãmânt cu un sol vãros, dupã melci, cu descântece.De aici treci apa, întorcându-te, sub o pãdure ca ostreaºinã, o cãciulã, pe un alt “Cap” al “Câmpului”,unde escavãrile practicate ad-hoc sunt în van, cinevatotuºi vede, noaptea, uneori, de departe, sub dâlme,arzând rugini pe comori, când drumul nu-l faci cubicicleta, o descoperire nouã, de falã. Sau tot aºa, lacojit tufe, prin huceaguri, de lemn câinesc, la strânsscoarþã, pe care o plãteºte cineva cu bani peºin,adusã sarcini, pe umãr, prin poeni, ca din seceriºuricununa cu alai spre amurg, ca materie primã într-oindustrie. Ori, când în cete sunt ºi fete, la cules mure,alune, smeurã, fragi ºi bureþi. Ca-n brigãzi decercetaºi, cu temã.

Dintre ortaci, câþiva chiar cu ceva de fraþi decruce, cãrora dupã ani, când o mirare s-a destrãmat,nu te mai saturi sã îþi doreºti, mereu amânând, a le daun semn. A-i pãgubi de vreun cuvânt rar. De citit dinurmã, într-un alt veac, într-o searã, printr-un ciob desticlã afumatã: Ion, Valer, Viorel – câteva nume. Se

vor face pe rând ce-au fost ºi pãrinþii lor, un atu care-i mãreºte, numai oieri sau buni negustori, dar maigeneralizat plugari din colinzi, cu stare. Sau când levei desluºi chipul de pui de bãrbaþi de ieri, în vreuncontext, nesigur, brusc fericit, într-o crizã de subiectecare nu mai intereseazã, într-o cãldurã a mâinilor carese strâng. Vor avea ochii aburiþi.

Dupã o ploaie, cândva, îi vezi adunaþi pânã laultimul, pe un mic platou între câteva grãdini, print-unaer translucid, ºi unul din ei îþi împrumutã, în nori, smeullui, printr-o vãlmãºealã, de chermezã. Sfoara zbârnâie,pajura din celãlalt capãt e foarte cereascã, a prinsvânt în piept, mult, îl þii strâns, e cât pe ce sã te ia dela sol, în slãvi, când proprietarul intervine, îl smuceºtede câteva ori, mai tare, te dezleagã de zbor, din ghiarasfârlezei, ºi îl propteºte în glii, în iarba curatã.

13

Ci sunt deveniri, progrese. Dupã un sfat care þi-a fost dat într-o primã zi, repeþi poate în lungul drumului,de la ºcoalã acasã ºi de acasã la ºcoalã, literabuclucaºã, lungitã, un rîîî… , cum ar fi sã stârneºti unzbor; cu care nu te-a învrednicit, ca pe toþi ceilalþivorbitori, nu ºtii cine sau ce. O înlocuiai cu numai olovire a dinþilor de jos cu cei de sus, la început, apoitreptat prindea un zbârnâit scurt, ce se rãzgândea.

Iar lecþiile, þi le pregãteºti, prin dupã-mese, în maimulte caiete, în loc de numai douã, sau trei, dacã bineþi-aminteºti. Dupã cum le adaugi, mai mult în secret,ºi citit dintr-un fel de broºuri, cãrþi nelegate, numai foiîmpãturite, luate cu împrumut, ori pripãºite pe o masãprin mijlocirea fraþilor mai sãltaþi, când nu sorbite, prinseri, la o lampã cu petrol. Aventuri în serie, cu unsubmarin sau cu un haiduc neînvins, mai modern, orinumai poveºti de dragoste ce-þi împuþineazã timpulpentru-nvãþat, printre joacã, mers, prin duminicile deiarnã, la „berea de bãieþi”, o horã sãteascã în lege, oride Paºti, pe la case cu fete de vârsta ta, din vecini,„la udat”.

Fãrã prea multe griji, faþã cu o exigenþã cumvamai slãbitã, ori numai într-un vânt de modificãri, care-i privesc pe factorii de rãspundere, de împãrþit daruride noutãþi, din nou vreo patru, în legãturã cu care sãai acest rezumat: în locul celor doi formatori din sufletultãu, de parte bãrbãteascã, celor doi învãþãtoriregretaþi, sunt aduºi alþi doi români, ambii originari dinsat, cu partea lor de o luminã, într-un mai târziu, iar alfostei învãþãtoare, din ceasul auroral, ºi al slujitoruluibisericii, fiindcã Religia ºi-ar fi jucat cartea ei, în claselede-nceput, alte douã inteligenþe, de parte femeiascã.Tinere, radioase. Parcã abia desprinse de pe bãncileunei ºcoli normale, vorbesc perfect româneºte; ºiintegrându-se din mers, simpatizate de pãrinþi, delocalnici, vor adãuga ºi ele o paginã în formativ. Ceamai mare cu vreo trei-patru ani, preluând ºidirectoratul.

Le va fi ataºat ºi un alt bãrbat, maghiar, pentru odeplinãtate a unui corp didactic nu slãbit, nu atemporal,care va avea în griji, între altele ºi gimnastica. Unspirit mai organizatoric, cu un ochi ºi el spre activitãþide tineret, ºi ce-a rãmas din plantaþia de pueþi. Nu

66

odatã, pescar cu undiþa cordial. Încercãri, strãduinþi, schimbãri, prin care nu ºtii

cum trec doi ani. Sau pe care anii le pun într-o umbrãprintr-o altã dominantã, mai multe discuþii în vreo treifamilii de þãrani înstãriþi, dintre care unul mai umblatprin treburi depãºind un zel numai pentru pãmânt, fostprimar, despre cum sã-ºi dea pe câte unul din copiiilor, vârstele împlinite ne-mai-îngãduind amânãri, laliceu, deci o privire mai în sus, care nu mai lasã locde mãrunte risipiri. Se fac acte, sunt ºovãiri cu teamãde taxe, dar sporesc informaþii despre drepturi din tatã-n fiu, prin zonã, împãrãteºti, grãnicereºti, semnedinspre niºte Fonduri, ºi o „Societate” economicã încare satele au câte un reprezentant, de unde s-arputea nãdãjdui la un sprijin. O interesantã alternativã,un a fi ºi a nu fi, ocupând ultima parte a unei întregiveri.

Când eºti în dreptul vãii, apei, sub un arc demetal, soarele e din nou o patã de fântânã aprinsã;dar te loveºti cu piciorul de-o piatrã, o iei în pumn ºi,dupã ce scuipi pe ea ca în niºte cãrbuni descântaþi,de vreo trei ori, i-o trânteºti drept în faþã, astrului zilei,cum te-ai strãdui sã vezi Crucea Sudului. Sau cum aispune: „ºi m-am urcat pe-o ºa..”.

14

La marile ei site, fãinile ei nula, ninsori curate.ªcoalã instituþie. Unde întinzi o mânã ºi între degiteresfiri betealã de prospeþimi, ce urcã din schituridispãrute, în care odatã s-a tras - þi s-a spus - cu tun.Pe un gol de munte unde spiritele morþilor se batnoaptea cu limbi de meliþi ºi se fac vãl de nunþi, siniliu.

“Cea mai frumoasã” ºi “din fondurile constituiteprin procedee” numai ale minþii. “Nu aþi fi interesat sã

încheiaþi un alt contract, pe încã 10 ani, ºi sã ne achitaþianticipat chiria?” Cântec prin anii, în ce scris sã-i scrii?“Atunci, i-am propus sã înserãm în contractprevederea cã în cazul în care se vor exploata ºiexpedia cantitãþi mai mari de 5.000 tone piatrã anualva urma sã achite câte 8 lei/m.c”.

Nu sunt prezenþi nici alumni nici “cadre”, prinduminicã, dar într-o încãpere îngustã, o debara, întreregistre ºi acte, douã femei deþin cheia sãlilor închise,sunt atâtea despre clãdirile anexe, ulterioare unordecenii, de desluºit, deasupra parterului la care coboripe o a doua scarã, pentru ciclul prim, cu - vizavi deea - încã o clãdire, deservind clase de ucenici ºi grupede grãdiniþã, de lângã un fost atelier de ceramicã, aflatîn vecinãtatea unei fântâni cu roatã, de ciment. Pentrucã de un timp sunt gãzduite acum clase gimnaziale,5-10. Sau despre dotãrile mai recente, între care uncabinet de documentare ºi informare, rafturi debibliotecã pe pereþi ºi la mese relaxate, patrate, maimulte calculatoare cu imprimante, ca maºini curemorcã spre luceafãrul de ziuã, pe un ezitant pod deaer, plutitor.

Încã vacanþa n-a chiuit, mai este o sãptãmânãbunã, ºi frãgarii, cireºii, teii, au semnele lor, gustul,mirosul. Fiind dupã amiaza, vuietul cunoscut, totuºi,nu poate sfii. Nu pãrãseºti colbul cald, asfaltul neted,încã. Dar ai lãsat în urmã o mândreþe de drum diferit,ºi un pod cu vedere spre munþi. Cu un bãþ dupãureche, un strãin fluierã distrat. Din trei sãrituri pescãri, te-ai ºi pomenit în dreptul ferestrelor, de la etaj,spre tuspatru zãrile. Mari, arzând fiecare, ca vitralii.De unde vezi dealurile eterne, amnezice, vesele, cumduc cerul pe umeri în infinit.

25 iunie 2005; 12 ianuarie 2010

67

O mare noutate a acestui sezonliterar este primul roman al lui MihaiMãniuþiu, Memoriile hingherului(editura Bybliotek), lansat de ZiuaMondialã a Teatrului (27 martie), laTeatrul Clasic Ioan Slavici dinArad, cu ocazia premiereiimpresionantului spectacolCântecul Lebedei dupã A. P.Cehov. În suita altor câteva lansãri,la Bucureºti ºi Sibiu, Clujul s-abucurat de o primire specialã acãrþii, în cadrul unei foarteinteresante întâlniri literare lacafeneaua Enigma.

Sã ne oprim puþin asupraacestui roman, precedat dupã cumbine ºtim, nu numai de un numãrserios de proze scurte ºi poezii, ciºi de o primã variantã a textului,publicatã sub acelaºi nume laeditura Casa Carþii de ªtiinþã întandem cu o altã prozã scurtã„Spune Scardanelli”, în 2004.Trebuie însã precizat cã doaracum, dupã cum a þinut sãsublinieze Mihai Maniuþiu, estevorba de un roman în toatã putereacuvântului ºi cã, într-adevãr, parteaa treia nu exista în prima variantã,cercul himerelor neînchizânu-se lamodul perfect.

Pentru cititorul ºi spectatorulpasionat, evident este faptul cãextraordinarul talent regizoral al luiMihai Mãniuþiu nu se dezminte niciaici. De data aceasta însã, scenaeste imaginarã, iar imaginaþiadebordantã – ieºind din matcascenicã – urneºte, cu ºuvoaiele eide recuzitã, personaje, spectatori,actori, mãºti ce se amestecã înlumea prozaicã a cotidianuluitrans-trans-transcendentalizat. Olume violentã fie cã e strada(maidanul), loja sau scena de laoperã, o bancã, un magazin, ogarsonierã, taxiul, gradenele ºiscena micului teatru de varã, barulsau crematoriul de gunoaie, o lumeîn care nonsensul e omniprezent,sforile care animã fiinþele umanesunt halucinante, iar liberul arbitruo unealtã pentru fandosiþi.

Stranietatea personajelor,înrudite în acelaºi timp cu cele dinteatrul lui George Ciprian ºi cu celedin prozele fantastice ale lui MirceaEliade, stimuleazã în permanenþãatenþia cititorului: unde se aflãfrontiera dintre real ºi imaginar,dintre bine ºi rãu, dintre memorii ºi

Unhalucinant

romanlabirintic

ªtefana Pop-Curºeu

metaficþiune, dintre fiinþe vii ºiapariþii spectrale? Ilustraþiilesemnate de scenografa IulianaVâlsan transferã aceste întrebãriîn domeniul artei grafice,concretizând astfel la nivel vizual,cu o linie jucãuºã ºi muºcãtoareîn acelaºi timp, latura caricatural-absurdã a universului personajelormãniuþiene. Nu numai cã acesteilustraþii sunt o realã plãcere pentrucititor, prin modul abil în careacompaniazã textul, ci ele ne ºiconfruntã cu o primã interpretarea acestuia, hiperbolizând obsesiileºi fixaþiile ludice ale fiinþelor bizarece populeazã scena memoriei ºia memoriilor.

Cu Memoriile hingherului intrãmdeci într-un joc înnebunitor, unpuzzle teatral ºi fantasmatic, cupãþanii coºmardeºti din „irealitateaimediatã”, aº spune, folosindsintagma lui Blecher, în care toateexperienþele celor douã persoanjeprincipale din acea unicã marþidupã-amiaza sunt pe muche decuþit, ameninþând sã alunece brusccând de o parte când de alta, oricealunecare echivalând cuîncrestarea fiinþei umane în tãiºulacela ciudat, nedefinit al„convulsiei”, „comoþiei” ºi„iluminãrii” simultane, de carepersonajele sunt de altfel absolutconºtiente. Este vorba de cele

douã personaje care ne însoþescºi se însoþesc reciproc de laprimele pânã la ultimele replicischimbate: hingherul ºi prietenulsãu naratorul, scribul celui dintâi,autorul faimoaselor memorii. Me-moriile acestea, care se scriu subochii noºtri, precum romanulPetrecerea timpului al lui MichelButor, sunt de fapt, extrem deciudate ºi de parºive. Apãrând caun jurnal fantasmatic al zilelor demarþi (dupã-amieze în care seîntâmplã mereu câte ceva, cum arfi comemorarea „exilului-care-nu-a-mai-avut-loc”, cu mãºti groteºtiºi figuri de carnaval), ele nu suntpânã la urmã decât consemnareaa ceea ce trãiesc personajele(halucinatoriu sau aievea) într-osingurã zi de marþi. Unitatea detimp, care nu are nimic de a facecu legile clasiciste sau cu cerinþe-le aristotelice, dã peste cap întregulmecanism de raportare la timp,spaþiu ºi acþiune. Motivaþia?Hingherul are „inspiraþie” numaimarþea, iar spaþiul de predilecþieeste câmpul deshis al colorateiurbe:

„– O idee de bun augur! Sãreintrãm în normal. În rutinã. Încotidian. Pe scurt: hopa sus!Memoriile nu se scriu zãcând pepodea. Dacã þi-ai revenit, hai sãdãm o raitã prin oraº. [...]

– Desigur, am zis. Tu ai ochemare. Aºa e în fiecare zi demarþi. Þi s-a mai întâmplat. ªtii cãtrece...

Hingherul se plimba cu paºimari prin încãpere.

– La urma urmelor, nu-i nimic!Memoriile mele nu trebuie alcãtuitede cineva care le-ar face sã parãnãroade... ºi ca traduse dintr-olimbã necunoscutã în altã limbã totnecunoscutã.” (pp. 71-74)

Hingherul se lasã mereu vrãjitde „divagaþiile zbanghii” produsede creierele încinse de aburiidrogurilor, iar naratorul îi dã defiecare datã apã la moarã, deºi demulte ori fãrã chef, parcã învirtutea inerþiei, pornind astfelmecanismul urmãtoarei înscenãrifantasmagorice din cotidian, încare sunt angrenaþi amândoi.Literatura cere literaturã. Odatãintrate în vârtejul „creaþiei” trãite,personajele nu mai pot da înapoi,deºi naratorul îºi ameninþã mereu

68

tovarãºul cã o va face. Este însãde la sine înþeles cã nu avem de aface cu un narator obiºnuit ºi cãnici hingherul nu este ceea cepare: Mihai Mãniuþiu se joacã cuorizontul de aºteptare al cititoruluinaiv. Nici vorbã de un individ caresã prindã ºi sã lichideze câinivagabonzi. Însã cititorul e totuºipurtat printr-o lume de puºlamale,o lume a oamenilor câinoºi,violenþi... Cei doi sunt pânã la urmãniºte haimanale, niºte boemi carevagabondeazã pe strãzi încãutarea inspiraþiei, sau mai binezis în întâmpinarea inspiraþiei care,de facto, se aflã la fiecare pas. Nicivorbã însã de vreo inspiraþie de tippoetic; cel mai crud prozaism, deo cruzime artaudianã aº puteaspune, înºfacã prezenþele celordouã personaje ºi ale victimelor lor.Pentru cã dacã tot vorbim dehingheri, victimele sunt nelipsite dinpãþaniile mai mult sau mai puþinpremeditate ale celor doi, fãrãmonotonie însã, dat fiind cã rolurilecãlãului ºi victimei suferãpermanente rãsturnãri, dintre celemai halucinante:

„Pe maidanul din spateleprimãriei, în mijlocul gloatei,hingherul îl strânge de gât, cumetodã, încetul cu încetul pe Lukiori pe Feri. [...] Mã ridic ºi crestezcu briceagul pulpa lui Feri saupulpa lui Luki. Ceilalþi îmi urmeazãexemplul – îl împung, îl zgârie, îltaie. ªi Luki sau Feri sângereazã.

– Aha, se strâmbã hingherul. ªice va sã zicã asta?

– Nu ºtiu, îi zic, doar cã am oîndoialã.

– Vrei sã zici cã Lukiferi nusângereazã.

– Nu sângereazã, îi zic. Asta-icert: nu sângereazã.

– Aha, zice hingherul.ªi îºi slãbeºte strânsoarea.– Sã ne crestãm ºi noi îi zic. Am

fost de destule ori pãcãliþi, dacã evorba de pãcãlealã. ªi mã crestezprimul. Se cresteazã ºi nãsosul ºialþii ºi nimeni nu sângereazã.

– E de-a-ndoaselea, zic. [...]”(pp. 9, 14-15)

Trebuie însã precizat cã subextrem de variatele mãºti alevictimelor ºi cãlãilor se ascundepermanenta confruntare dintrepersonajele principale ºi forþeleinfernului. Acestea apar sub

diverse nume ºi forme, însã lacãderea mãºtii numele ce revinemereu e „Luki-Feri” (în spatelecãruia nu e deloc greu sã-l citimpe „Lucifer”), personaj dublu,geamãn, blestemat ºi urât de toþi,care încearcã mereu sã-ºi propageurâþenia lãuntricã în ceilalþi, în ceicare vor sã-i vinã de hac.

Un alt element important îndescifrarea traseului labirinticpropus de cele douã personajeeste pactul dintre cei doi vânãtoride himere, naratorul ºi aºa-zisulhingher:

„– N-am semnat nici un pact.Nu semnez. În fond, tu nici mãcarnu eºti hingher. Îþi spui aºa ca sãimpresionezi, n-ai fost în stare sãnãscoceºti nimic mai de soi.

– Ei ºi? Nu toþi sfinþii au bucle ºiaureolã. Nu toþi hingherii vânezãcâini.

– Evident! ªi tu ce vânezidragã?

Hingherul se foieºte pe bancã,se luptã cu sine, încearcã dinrãsputeri sã se abþinã, sã tacã.

– Eu colectez semne. Semneale trans-trans-transcendenþei.

– Trans-trans-transcendenþa nemai lipsea! ªi tu în chip de ocultistamator, care joacã tot timpul lacacealma!” (p. 31)

Tema pactului reapare spresfârºitul romanului, de dataaceasta, sub forma clasicã,implementatã de legendeleadamice, iar mai apoi de mitulfaustic, a rãbojului, a Cãrþii de Aursemnate de cei doi în necunoºtinþãde cauzã. Naratorul ºi hingherulsunt astfel traºi din nou pe sfoarãde o nouã dublã ipostazã aNecuratului ºi anume de „douãarãtãri înzorzonate, care se agaþãde gâtul nostru, ne felicitã ºi sefelicitã: – E o ocazie cu adevãratfericitã! Ce bine cã ne-am întâlnit!Ce bine! Ce bine! Curat magnetism!Inconfundabil! Incontestabil!” (p.98). Astfel, crezând cã semneazãîn Cartea de Aur a unei asociaþiisau club „select”, cei doi cad încapcana celor doi homosexuali ºia acoliþilor lor din lumeasubpãmânteanã. Un bazin în carese înghesuie zeci de oameni, unfel de bãi romane, asociate bãu-turii ºi coridoarelor întunecoasecu pãsãri exotice, miºcândsomnolente, oglinzile vechi,

ºiragurile de mãrgele, amulete ºiîntreaga „garderobã de teatru,învãlmãºitã, prãfoasã, mirosind aparfumuri ieftine” (p. 100) creeazão atmosferã de profundã pro-miscuitate ºi falsã opulenþã, ununivers decadent desprins parcãdin estetica cinematograficafellinianã ºi din nuvela fatasticã „Laþigãnci” a lui Mircea Eliade. Aºa sãarate oare iadul?

„Acoliþii psalmodiazã:– V-aþi dat consimþãmântul,Ah, aþi semnat, aþi semnat,V-aþi dat consimþãmântul.– Adicã? La ce ne-am dat

consmiþãmântul? Se neliniºteºtehingherul ºi în vocea lui zbârnâie,pe corzi diferite, ºi panica ºi furia,ºi îngrijorarea cã nu o sã înþeleagã,deºi e gata-gata sã prindã firul – întimp ce firul îi scapã ºi sedestramã...” (pp. 105-106).

Aºa sã se simtã oarecondamnaþii? Întregul roman esteo proliferare a mãºtilor ºi semnelortrans-trans-transcendentale pecare le colecteazã cu sârguinþãcei doi „aleºi”, cei doi „ocultiºtiamatori”, bufoni ai unei lumi dedincolo de imediat, de dincolo deînþeles, de dincolo de aºteptãri,de dincolo de bine ºi de rãu. Dealtfel, aceste personaje careadorã discursul petrec nenu-mãrate momente schimbândreplici despre binomul bine-rãu ceia forme din ce în ce maicontorsionate, mai baroce, pemãsurã ce avanseazã acþiunea.

Nu numai cã „rãul” esteomniprezent în Memoriilehingherului, ci aº putea chiar afirmacã întreg romanul vrea sã seafirme, prin parcursul labirintic alpersonajelor sale, ca o iniþiere întainele Rãului, o iniþiere în arta dea re-cunoaºte realitatea în carecredem cã ne miºcãm, ºi în artade a-i rãspunde acesteia, de ainteracþiona, depãºind-o. Cãcidacã trecem de un prim nivel delecturã (nivelul amuzant al jocurilorde tip avangardist), ne dãm seamacã trimiterile la diavol ºi diabolicîmpânzesc chiar dedesupturileacþiunii, conturând acea prezenþãmultiformã care trage toate sforile,dupã cum spunea Baudelaire înfaimoasele-i versuri din „Aulecteur” în traducerea lui Al.Philippide: „Cu sfori ascunse,

69

Dracul ne prinde ºi ne joacã! / Detot ce-i murdãrie ni-i sufletul atras,/ Spre Iad în orice clipã nescoborâm c-un pas,/ Senini, printr-o adâncã ºi scârnavã cloacã.”

Unul dintre semnele acesteiprezenþe ar fi înºiruirea cifrei 6înscrisã pe fiecare dintre cei 111viermi strãvezii (rezultatul fiind deciemblematicul numãr satanic) cerod ºi „mistuie la amiazã” o fiinþãciudatã, numitã sugestiv Balkanya,personificare grotescã a lumiibalcanice,“ „pirpirie ºi grasã, suptãºi lãtãreaþã”, „parfumatã ºicurviºtinã”, „cu eczema aia, cândbrunã, când palã, pe faþã, sãltândpe tocuri, cu paiete ºi pene, ºi, încalea ei, la stânga, la dreapta,înapoi ºi înainte, cam tot la ºasepaºi... nesmintit... un fel de sfârºitde lume.” (pp. 56-58). Fratele ei, alBalkanyei, e tocmai Heliogabal(împãratul roman cel tiranic ºidestrãbãlat), cu care e confundat,nu fãrã înþeles, tocmai naratorulnarcotizat, de mateloþii unei corãbiifantasmatice ai cãrei capitani ºicârmaci s-au dovedit a fi tot Lukiºi Feri...

Existã o obsesie a feþelorschimbate, a mãºtii, a camufla-jului, a travestiului, a jocului de-acine pe cine, jocul identitãþilormereu st ingherite de con-textualitate, în continuã meta-morfozare. Balkanya reapare pegradenele teatrului de varã, înpielea unei fete de la Belle Arte,agrãitã de narator, care, pe mãsurãce avanseazã dialogul dintre ei, sepreschimbã dintr-o simplãdomniºoarã, într-o obsedatã careva fugi goalã ºi înzorzonatã ca oadevãratã Harpie dupã naratorulînspãimântat, în timp ceHeliogabalul beat cade de pe calulsemper erectus, iar hingherul stãde vorbã cu vânzãtoarea deîngheþatã.

Totul e o conspiraþie, oînscenare, cei doi nu mai ºtiu dacãexistã sau nu, dacã cei din jurul lorexistã sau nu. Dupã un processimilar cu cel închipuit de LewisCaroll în Alice in Wonderland,urmeazã executarea sentinþei,sãritura în gol, leºinul... sunt însãsalvaþi de leºin, toate seaccelereazã, ba li se propunreîngheþatã la cornet, ba li seadministreazã o amendã, nu-ºi mai

simt membrele, iar apoi sunt duºiîntr-un cartier portuar, undehingherul, delincventul major, estepus sã între în statuia „Raþiuniiuniversale” pentru a o vivifica,naratorul find condamnat doar sãnoteze reacþiile sonore aleprietenului sãu. Între timp gardianulîi dã ordinele: „Stai pe trepte,ciuleºti urechea, iei însemnãri ºinotezi aici tot ce vine din vivificare,ca glas al Raþiunii Universale. Eumã duc acasã cu motocicleta ºitoneta, i-o trag scurt mustãcioasei,cã-i trandafirie ºi-n formã, mãschimb, mã refriºez ºi revin. Dacãai umplut zece pagini cu reflecþiiraþional-universale, marginalulprincipal, recte amicul tãu, poatebeneficia de o eliberarecondiþionatã, iar voi, amândoi, decâte zece cornete cu îngheþatã.Corect? S-a înþeles? Cevaneclar?”(p. 137).

Realitatea e un prilej pentruintrarea în irealitate, pentruconstrucþia celor mai stranii ºischizofrenice scenarii. În aceastãordine de idei, boabele de muºtar„vindecã de fricã, de stenahorie”,deºi nu e nici un motiv pentru capersonajelor sã le fie fricã (doarpoate de propriile lor acte...). Aºase întâmplã în episodul dinmagazinul de jucãrii, care aducecu nebunia stârnitã decumpãrãturile din marele magazinînchipuit de Daniel Pennac în Aubonheur des ogres, dupã modelullui Zola din Au bonheur des dames.La Mihai Mãniuþiu cele douãpersonaje principale se transformãîntr-un fel de monstruleþi, de adulþipuºi pe ºotii, care nu se pot opripentru cã este peste puterile lor são facã, pentru cã fizic ºi psihic ledevine imposibil sã se abþinã: „Ezit,mã furnicã palmele, îmi tremurãgenunchii. Tentaþia, oricât deabsurdã, e mare ºi creºte în mineca un vertigiu.” (p. 43). Iar printretoate aceste evenimente ubueºti,cei doi anti-eroi rãmân denedespãrþit, hingherul îi aducehrana creativã naratorului, iarnonsesul îºi face cuibul, liniºtit, dinmateria memoriilor, adãpostit destrânsa relaþie de prietenie dintreei, dupã cum reiese din frecventeleschimburi de replici cu iz filosoficauto-ironic. Cãci celor doi le placesã vorbeascã, iar hingherului îi

plac înscenãrile unde ºocul sãmeargã mânã în mânã cudivertismentul.

„– Exagerez, nu exagerez, ceconteazã? Sunt cu ochii pe ei. Îmicunosc blazonul, menirea, ºi nu letrãdez.

Îl sãrut pe hingher pe bojociifalºi, pe obrãzarul pe care ºi-l þineîncã pe chip.

– Doar un expert în nonsenspoate crede în rostul lui, ºi, îngeneral, în vreun rost. Eºti idiot ºimonumental. Te iubesc.

– ªi eu te iubesc, roºeºtehingherul. Nu pui preþ pe nimic ºi,de aceea, din punctul meu devedere, eºti de nepreþuit.

Ne îmbrãþiºãm, transpirãm.Sudoarea, la ceafã, mi-e rece ºinãclãitã.

– Sã mergem sã bem cevadulce, îi zic. Altfel mã ia cu greaþã.”(pp. 27-28)

Stilul viu, alert, în care MihaiMãniuþiu scrie acest roman,nãucitor prin aglomerarea imagi-nilor ºi a detaliilor neaºteptate,capteazã ºi fascineazã cititorulavizat. În pofida aprenþelor,Memoriile hingherului nu este olecturã uºoarã. Discursul mãniu-þian construieºte caleidoscopic,fragmentar, deconspirând în acelaºitimp actul de creaþie ºi modul deasamblare a temelor literare rupteparcã dintr-o esteticã de tipavangardist, suprarealist, dar ºiimediata luare peste picior a aces-tora, ca o recunoaºtere, confirmarelivrescã a imaginilor alese.

Ce ne rãmâne de fãcut într-oastfel de lume, oglindã a propriilornoastre himere? Sã facem ceeace ne propune naratorul: „ªtii ce-ar fi bine? îi zic. Ar fi bine, ar figrozav sã fim prevãzuþi cu toartepe dinãuntru, ca sã ne putemapuca de ele, când nu mai e nici oaltã soluþie, ºi sã dãm cu noi de-aazvârlita, cât colo! Ne-ar fi de folos,ne-ar prinde bine. Când o luãmrazna ºi nu mai existã nici osoluþie.” Cele douã personaje sãfie ele oare oglinda travestitã aomului hiper-contemporan? Dacãîi dãm puþinã ascultare naratorului,aºa pare sã fie... la latitudineacititorului sã accepte sau nuaceastã realitate, nu ar fi rãu însãsã o facã precum autorul...zâmbind.

70

Literatura digitalã a încetat sãfie o noutate. Studiatã deja în marileºi mijlociile universitãþi ale lumii,subiect al multor rafturi de cãrþi despecialitate ºi pretext de întâlnirepentru teoreticieni din toate þãrile,a devenit de ceva vreme o temãnecesarã pentru orice gânditor dinspaþiul teoriei literare. De bine, derãu. Faptul cã digitalul e interesanta fost bine argumentat, pânã acum,în spaþiul romanesc. Existã câtevacãrþi publicate, inteligente ºienciclopedice totodatã, câtevastudii ºi lucrãri de doctorat.Deschiderile teoretice sunt (din ceîn ce mai) bogat reprezentate,semn cã terenul e fertil pentruanalizã ºi speculaþie. Ceea celipseºte, însã, culturii digitaleromâne, sunt operele. Bun venit,din nou, în camera de rezonanþãmaiorescianã.

Când Adrian Oþoiu încearcã sãimagineze o poeticã a dinamiciitextuale post-optzeciste, în Ochiulbifurcat, limba saºie, o faceparantetic ºi revendicându-se dela Arca lui Noe ºi Radu G. Þeposu,din spaþiul autohton. Lucreazã cuce are la îndemânã ºi pregãteºteterenul, centimetru cu centimetru,pentru disponibilitãþile teoreticecare aveau sã vinã (fapt remarcabilºi neîndestul apreciat). Opere dediscutat, nu are. Apoi, Videologialui Ion Manolescu oferã unexcelent ºi, pe alocuri, chiar cripticcompendiu al gândirii întru digitalde peste hotare, pentru cã îninteriorul lor nu ar fi avut, nici el,despre ce vorbi. Se profileazã,aºadar, un (alt?) caz fascinant dedepãºire a scriitorilor de cãtreteoreticieni. O criticã, în principiu,ar fi deci pregãtitã, aptã ºi bineînarmatã, dacã ar avea ce sãcritice.

Totul porneºte de la confuziamajorã fãcutã de creatorii-de-text-în-mediu-digital (sã-i numim,provizoriu, “autori”), întrespecificitate ºi calchiere. Pe scurt,e vorba despre diferenþa dintreopere care nu ar putea exista altfeldecât pe suport digital – specifice,deci – fãcând uz indispensabil deinteractivitate, interconectare,dinamicã sau programare (ºiatâtea altele) ºi opere doar“transcrise” în acest mediu, perfectcapabile de a exista pe suport de

hârtie fãrã a-ºi pierde din sens saustil. Aºa se face cã existã site-uride literaturã, cenacluri online,forumuri, bloguri, chat ºi eterndescãrcabilele e-book-uri care,indiferent de valoarea esteticã pecare ar putea-o avea, nu potconstitui o literaturã digitalã, ci oculturã de acest fel, lãudabilã ºisalutarã, dar descalificatã din startde la pretenþia de nouã frontierã aliteraturii.

Unde trebuie cãutatã, atunci,inovaþia? Fie în viitor, fie înîndepãrtatul Occident, fie aici, darteoretic. Internetul este, totuºi,mâna dreaptã a satului global.Teoreticienii români se pot aplecaasupra oricãrui experiment digitaldin lume cu infinit mai multã uºurinþãdecât asupra vreunei cãrþi strãinecomandate sau cumpãrate sauîmprumutate de departe.Proprietatea noastrã comunã,digitalul, ne deschide ºansa uneisincronii în teorie. Pentru a neocupa timpul, desigur, înaºteptarea alertã a producþiilorliterar-digitale autohtone.

Ingredientul principal alspecificitãþii digitale este dinamica.Termenul e difuz ºi provizoriu,menit fiind sã acopere o serielungã ºi stranie de contorsiuni aletriadei clasice autor-operã-cititor.Iatã, în câteva rânduri, o

categorisire ad-hoc a celor-ce-nu-pot-fi-printate.

Dinamica sistemului

Prima categorie include aceleopere în care capacitatea cititoruluide a acþiona asupra textului esteredusã la minim. Sunt experimentea caror dinamicã poate produce înmod aleatoriu (sau în virtutea unuiprincipiu prestabilit de autor) unnumãr cât mai mare de permutaþiiale textului, astfel încât, la fiecare“contact” cu opera, cititorul vavedea, în diferite grade, un alt text– sau, mai precis, o altãconfiguraþie a aceluiaºi text.

Un interesant exemplu degraniþã, care pre-dateazã digitaluldar se înscrie, conceptual ºidemonstrativ, în aria acestei primecategorii este Cent mille milliardsde poèmes a lui RaymondQueneau, constând în zecesonete ale cãror rime sunt identice(sunetul care rimeazã fiind ºi elacelaºi). Versurile paralele pot fiamestecate în orice ordine, iarcombinatorica lor poate rezulta în1014 sonete, toate inteligibile ºivalide din punct de vedere formal.

În funcþie de suportul pe caresunt tipãrite sau afiºate poemelelui Queneau, utilizatorul-cititor eliber sã aleagã o ordine oarecarea versurilor sau sã “primeascã” ocombinare aleatorie (în cazulediþiilor digitale, existã un buton-linkcare “amestecã” versurile laîntâmplare cu fiecare apãsare,astfel incât se poate spune cãpariul lui Queneau se “împlineºte”cu adevãrat doar pe ecranulcalculatorului). Însã în terenulexperimentelor digitale, acest tip deoperã acordã cea mai puþinãlibertate cititorului. În acelaºi timp,nici autorul nu are control deplinasupra operei, cel puþin nu în ceeace priveºte forma în care ea vaajunge la cititor. Dacã în cazulscrierii unui text literar “tradiþional”,prerogativul cel mai elementar (ºifiresc) al autorului este de a stabiliordinea cuvintelor (ºtiind, astfel,cum vor arãta ele în faþa cititorului),în cazul literaturii digitale funcþiaautorului este deseori transformatãîn cea a unui creator de sistem.Fãrã sã poatã presupune care vafi forma exactã a textului final (aºa-

Literaturadigitalãromânã

Marius Lobonþiu

O foarte scurtãparantezã

71

zisa materialitate a operei), rolulacestuia este de a crea regulile unuisistem dinamic care va produceinstanþieri individuale ºi potenþialirepetabile de text, pentru fiecarelecturã în parte.

Poziþia autorului de literaturãdigitalã devine, astfel, cea de“legiuitor”, sau de creator al unuijoc, iar o bunã analogie s-ar puteaface cu jocul de ruletã. Autorul“construieºte” obiectul fizic(stabilindu-i, deci, regulile defuncþionare) iar cititorul “se joacã”,obþinând un rezultat diferit defiecare datã – unul independent deintenþiile sale. În ceea ce priveºteautoritatea asupra obiectuluiestetic, nici autor, nici cititor nu para fi privilegiaþi. Întâietate are(imprevizibila) dinamicã asistemului, o entitate nouã careaminteºte, întrucâtva, deautomatonii barocului, atât depredispuºi antropomorfizãrilor ºiiremediabil mecanici.

Dinamica cititorului

O a doua categorie deexperimente sunt cele în careprimeazã “puterea” utilizatorului-receptor asupra operei. Aici,cititorul fie are un parcurs prinoperã (cu cãrãri bifurcate, alegeriºi o posibilã finalitate – este cazultextului ergodic, popularizat deDerrida ºi teoretizat de EspenAarseth), fie “pluteºte” printr-oentropie de conþinut imposibil deparcurs în totalitate. În esenþã,opera pe care o parcurge nu poateexista fãrã acþiunea lui constantã,deºi întregul rãmâne sub incidenþaregulilor dictate de autorul-legiuitor.

În acest caz, pentru a continuaanologia cu jocul, autorul stabileºteregulile (mutãrile posibile),conþinutul (tabla de joc, pionii),scopurile (a câºtiga, a colabora, aînþelege, a construi) ºi finalitateaconstructului (esteticã, ludicã,etc.), însã dinamica e datã dejucãtori ºi nu de sistem în sine.Autorul nu poate ºti cu adevãratcum va decurge o partidã sau alta,la fel cum nu poate ºti care vor fimiºcãrile individuale ale vreunuijucãtor. Poate doar anticipa, în celmai bun caz, la nivelul pureipotenþialitãþi, însã anticipãrile saleau aceeaºi valoare cu cele ale

oricãrui individ care cunoaºteregulile jocului.

Un exemplu potrivit sunt MUD-urile (Multi User Dungeons),sisteme de “explorare textualã”,apãrute ca metafenomen înperioada primelor reþele decalculatoare, pe la mijlocul anilor‘80. Scriitorul unui MUD creeazãcronotopul unei lumi prin careutilizatorul este liber sã se miºte învoie ºi cu care este invitat sãinteracþioneze. Citirea unui astfel de“roman” este un procesasemãnãtor cu utilizarea unuiprogram modern de chat: cititorulscrie o comandã în fereastraprogramului, iar sistemul rãspundeacelei anumite comenzi, datã înacel context, printr-un paragraf detext predefinit de autor.Descoperind, bucatã cu bucatã,conþinutul acelei lumi ficþionale,utilizatorul-cititor va fi antrenat apoiîn acþiunea “romanului”, a cãreidesfãºurare o va determina prindeciziile ºi acþiunile sale.

Dacã aceastã democratizareradicalã a autoritãþii narative parefamiliarã, este pentru cã aminteºteaproape ad litteram derevendicãrile teoretice alepoststructuralismului sau, mairecent, ale textualismului. Însãdiferenþa marcantã pe care o aduceliteratura digitalã este transpunereaacestor teorii în substanþa propriu-zisã a textului literar. Nu mai evorba, ca ºi pânã acum, demetafore ale criticii, menite aexplica (sau anunþa) inovaþiiformale bulversante. Textul digitalmaterializeazã aceastã întreagãproblematicã, deschizând alteîntrebãri, a cãror simplã posibilitatede existenþã impune o regândire ateoriilor receptãrii cu care suntemobiºnuiþi.

În cele din urmã, o analogie maipotrivitã s-ar putea face cu felul încare acþioneazã un programator:acesta scrie un cod care va fiinterpretat de o maºinã care va fidotatã, la rândul ei, cu o interfaþãpentru utilizator. Deºi existã olegãturã implicitã între intenþiileprogramatorului ºi produsul final alacþiunilor sale, maºina estenecesarã pentru compilarea ºiexecutarea codului, iar felul în careprogramul rezultat va fi folosit deutilizator depinde exclusiv de

intenþiile acestuia din urmã.Imixtiunea indispensabilã a maºiniiîn procesul de creare ºi receptarea textului literar impune fieteoretizarea unui nou actant întriada autor-operã-cititor, fieregândirea acestor poziþii pentru aface loc noþiunii înseºi dedinamicã.

Dinamica dualã

Existã ºi o a treia categorie deliteraturã digitalã; cea a operelor încare apar ambele tipuri dedinamicã discutate mai sus. Înaceste cazuri, autorul creeazã unsistem al cãrui conþinut nu mai estedictat în totalitate de el, ca în“jocurile” descrise mai sus, ci estefurnizat (în diferite grade, în funcþiede operã) de cititorul-receptor-utilizator, sau, mai mult, estepreluat din eterul digital. Cu altecuvinte, aportul creatorului de joceste redus la o influenþã (ºi) maiabstractã (deºi indispensabilã)asupra propriului construct estetic.

Un bun exemplu e oferit desistemele textuale precum WeFeel Fine, aplicaþie care indexeazãtoate frazele disponibile pe internetcare conþin forme ale sintagmei “Ifeel”, (împreunã cu o serie demetadate contextuale) pentru a leafiºa, dupa alegerea cititorului, îndiverse sisteme dinamice vizual.Bucãþile de text “danseazã” în jurulcursorului, se cautã între ele, seresping, sunt stridente sau seascund – coloristic ºi dimensional– în funcþie de tipul senzaþiei pecare o exprimã (recunoscutãautomat de maºinã în baza unordicþionare ºi algoritmi generaþi deautor), sau se organizeazã dupãcriterii precum ora, locul unde aufost scrise sau starea vremii,oferind utilizatorului-receptorposibilitatea de a sorta sentimentevizual ºi pseudo-statistic. Frazelor(banale, stupide, poetice,neinteligibile etc.) le este suprapusastfel un al doilea sens, cel dat desistem, mai puternic sau cel puþinmai pregnant decât cel original:fiecare frazã devine o sinecdocã aideii de posibilitate-universalã-de-acces; conþine, mai mult decâtsensul sãu propriu, implicaþia uneideschideri nelimitate. Link-ul este

(continuare în pag. 77)

72

CO

NFL

UE

NÞE Ceea ce defineºte sau ceea ce

fixeazã o reprezentare picturalãde partea trompe l’oeil-ului estetentaþia privitorului sãu de a„verifica” realitatea lucrurilor pecare le înfãþiºeazã. O perdea pecare mai cã am da-o la o parte, unfruct din care aproape cã suntemtentaþi sã muºcãm, un context atâtde real încât regretãm neapar-tenenþa la el: toate aceste deziluziijustificã trãsãturile seducãtoare ºidispozitivele producãtoare dedorinþã din spatele mai-mult-decâtreprezentãrii pe care el oîntrupeazã. Rãmâne proverbialãreacþia lui Charles de Brosses înfaþa tabloului ªevaletul pictorului allui Antonio Forbera: „Intrând, amvãzut un obiect care m-aimpersionat într-atât încât meritãsã-i aloc spaþiu în naraþiunea mea.În capãtul încãperii era un ºevaletpe care fusese aºezat un tablou,nu tocmai terminat, descriindImperiul Florei, dupã originalul luiPoussin. Paleta ºi pensulelepictorului erau lãsate lângã picturã.Am vãzut toate acestea, de ladistanþã, dar ºi de aproape, fãrã sãremarc nimic ieºit din comun. Darde îndatã ce am încercat sã apucdesenul, am fost uimit sã descopãrcã tot ceea ce am descris fãceaparte dintr-un singur tablou, realizatîn întregime în ulei”. Aceastãstupefiantã dezamãgire sepãstreazã ca trop infatigabil de-alungul întregii istorii „submerse” aacestui tip de picturã asumatã cao anti-picturã ºi un pas ofensiv îndirecþia ordinii sau, mai precis, adezordinii lucrurilor din planulrealitãþii.

În artã, atingerea este adeseacititã ca sacrilegiu. Introducereastudiului The Pygmalion Effect.From Ovid to Hitchcok al lui VictorIeronim Stoichiþã puncteazãinterdictul tactil instalat între artã(obiectele artei) ºi cel cãruia îi estedestinatã. Dacã în urmã cu maibine de douã sute de ani, Arta,încredinþatã spaþiului muzeal, eramarcatã de prohibiþia „A nu seatinge”, exilul ei ia sfârºit înmomentul în care imaginea începesã fie perceputã nu ca „cevaimitând altceva”, ci ca ceva investitcu potenþialul de a face o absenþãprotejatã anterior de regulile„mimesisului” sã transfere în contul

celor care o privesc dorinþa de a oface, într-adevãr, sã existe.Aceastã mãsurã prohibitorievorbeºte, de fapt, despre încerca-rea de a împiedica „tentativeletransgresãrii experienþei vizuale –considerate singura cale legitimãde abordare a vreunei opere deartã”. În acelaºi timp, preîntâm-pinarea oricãrei apropieri deobiectul de artã printr-un astfel desigiliu menit sã îl proscrie definitivspaþiului destinat privirilor sterileapare ca o formã de „injoncþiunedestinatã sã invalideze orice efortde a conecta Arta ºi Viaþa prinforme strãine de actul pur alcontemplaþiei”. Dar vina de aatinge ceea ce nu trebuie decâtprivit „era (ºi continuã sã fie)consecinþa triumfului, în opera deartã, a imaginii asupra lucrului,perpetuarea consacrãrii laturiiireale a acesteia”, întrucât„imaginile, dupã cum bine ºtim,diferã de restul lumii prin aceea cãele nu existã”, de aceea, „a atinge

obiectul” are valoarea uneiimpietãþi: retrogradeazã imagineala gradul de obiect ºi îi violeazãesenþa, care aparþine nu simþurilor,ci imaginaþiei. Fenomenul marginalpe care îl va trata Victor IeronimStoichiþã (ºi asupra cãruia ne vommai opri în capitolele urmãtoare)este acela al imaginii percepute caceva ce existã.

O fabulã recentã a acesteipolitici a dezamãgirii apare într-unuldin aºa-numitele foiletoane carealcãtuiesc corpusul romanuluiCartea Neagrã, unde OrhanPamuk povesteºte istoria picturilormisterioase comandate de unrenumit tâlhar al Istanbulului pentrua împodobi pereþii „celui mai mareloc de pierzanie din Balcani ºiOrientul Mijlociu”. Când doimeºteºugari îºi fac apariþia pentrua realiza tablourile cu pricina,tâlharul organizeazã un concursintitulat „Cele mai frumoase imaginiale Istanbulului”, „punând în joc osumã de bani considerabilã ºioferindu-le ambiþioºilor meºteri,spre a-ºi putea arãta talentul, doipereþi care se gãseau faþã în faþã,la intrarea în palat”. Pictorii întindîntre cei doi pereþi o draperiegroasã. „Dupã o sutã optzeci dezile, în noaptea în care s-a deschispalatul plãcerilor, în holul de laintrare (...) continua sã se afleaceeaºi draperie petecitã. Cândpatronul, aflat printre numeroºiiºi aleºii sãi invitaþi (...) a dat la oparte draperia de pânzã, oaspe-þii au vãzut pe un perete o imagine‚somptuoasã’ a Istanbulului, iar pecelãlalt o oglindã care înfãþiºaaceeaºi imagine – ºi maistrãlucitoare, ºi mai frumoasã, ºimai atrãgãtoare la luminasfeºnicelor de argint”. Aflãm cã„premiul i-a revenit pictorului carepusese oglinda unde o pusese”,dar cã sensurile care circulau liberîn comunicarea dintre tablou ºiimaginea sa speculatã se regã-seau, în regimul oglinzii, uºorschimbate, ajungând chiar sãdecodifice semnele unor hãrþi.Ceea ce rãmâne emblematicpentru acest exemplu, ieºind desub rigorile opoziþiei fals-autenticºi ale „falsului” conceput ca oformã de hiperreal baudrillardian,este puterea imaginii care preiaîntru totul funcþiile realitãþii, chiar

Aceastãfrumoasãdecepþienumitãtrompe

l’oeil sauînceputulperversal iluziei

Olga ªtefan

73

dacã referentul luat drept „real”este, la rândul sãu, plãsmuirea unuiºi mai profund plan al adevãruluiobiectiv. Ochiul reacþioneazãpozitiv la minciuni ºi iluzii. „Simþulvãzului”, scrie Richard D. Leppertîn Art and the Committed Eye: TheCultural Functions of Imagery „esteun mijloc fundamental prinintermediul cãruia fiinþele umaneîncearcã deopotrivã sã explice ºisã controleze realitatea în interiorulcãreia se regãsesc.” De aceea, „înmod nesurprinzãtor, capacitatãþiide a reprezenta mimetic lumea, dea ,potrivi’ în regim bidimensionalceea ce în mod natural existã întrei dimensiuni îi sunt conferite înunele societãþi atribute magice sauputeri neobiºnuite”. Termenul detrompe l’oeil trimite la aceastãanume formã de a înºela ochiul(traducere mot-à-mot a sintagmeicare defineºte acel gen de picturãambiþionându-se sã imite pânã ladeconcertarea privitorului lucruriletridimensionale în formatul plan alpânzei). Gianni Vattimo, anali-zându-l pe Nietzsche din prismacategoriei „mãºtii” ºi a instanþieriirelaþiei esenþã-aparenþã, va cita oaserþiune a acestuia conformcãreia „omul are o pornireneînfrântã de a se lãsa înºelat ºi-icu totul rãpit de fericire dacãrapsodul îi povesteºte basmeepice ca ºi cum ar fi istoriiadevãrate, sau când actorul de pescenã joacã rolul regelui într-unmod mult mai regal decât cel careeste cu adevãrat rege”. În modanalog, ochiul uman este „rãpit defericire” atunci când este înºelat deo imagine mai apetisantã chiardecât obiectul obiectiv pe care îlredã cu peremptorie acurateþe.

Tehnici (dez)iluzorii

Leppert îl citeazã pe Samuelvan Hoogstraeten, un olandeztrãitor în secolul al XVII-lea,teoretician al picturii ºi, neîn-tâmplãtor, maestru al tehnicii„decepþionãrii vãzului”, carepostula cã „un tablou perfect esteca o oglindã a Naturii, ce face calucrurile care nu sunt cu adevãratacolo sã parã a fi acolo, înºelândîntr-o manierã delectabilã, permisãºi meritorie”. În ciuda calitãþilorpozitiv nuanþate ale abilitãþii ºi, în

cele din urmã, ale scopului trompel’oeilului de a amãgi privirea,problematica pe care el o aduceîn vizorul criticii este, credeLeppert, una legatã de ches-tionarea naturii generale a ideii dereprezentare, temã intens ex-ploatatã de filozofia occidentalã,amintind faptul cã aspectul pecare filozofii antici îl gãseauderanjat în structura trompel’oeilului „se centra pe relaþiadintre reprezentare ºi eticã”.Opinia conform cãreia „impactulimaginilor asupra caracteruluiuman” putea avea dreptrepercusiune „învestirea ima-ginarului cu puterea de a configurasocietatea ºi cultura acesteia”determinã, în contextual societãþiioccidentale, gradul de importanþãacordatã perceperii imaginii caposedând imensul potenþial de amodela „polisul”. „Reprezentarea”,noteazã o datã în plus Leppart,„era esenþialmente politicã”. Iaraceastã politizare a ei face caîntrebãrile obligatoriu de lansat îneterul reluãrii dezbaterilor care ocircumscriu ca temã deopotrivãincitantã ºi încã preservând ungrad ridicat de incognoscibilitate,sã se refere la „ajutorul” pe carereprezentarea îl acordã în ideeaunei amplificate comprehensivitãþia realitãþii, complementar amãgiriipe care o resimte în mod unanimumanitatea pusã în situaþia de a luacontact cu replici superficiale, cupure aparenþe care stimuleazãsimþurile producându-le reacþiifizice lipsite de cogniþie, fãrã aavea posibilitatea de a-i opune oalternativã egal atractivã. Funcþiaambivalent conotatã a repre-zentãrii, îndreptatã, comparatã fiecu „o cale spre introspecþie”, fie,în termenii lui Leppert, cu o „ºoseaa prefãcãtoriei ºi validare aimposturii”, ajunge sã fie o pistãofertantã în vederea fixãrii cadruluigeneral pentru dezbaterea în jurulaparenþelor ce înghit structurarealã a lumii.

Abordarea pentru care opteazãJean Baudrillard în analiza luidedicatã trompe l’oeil-ului estesusceptibilã de un grad mai marede subiectivitate metaforizantã.Ideea centralã asupra cãreiainsistã este aceea a uneiechivalenþe instaurate între

reprezentarea de acest tip ºicategoria unei „simulãri vrãjite”,ceea ce presupune, în logicatextelor baudriallriene, odemonstraþie construitã în jurulsintagmei de „mai fals decât falsul”,contextual corelatã metaforei„secretului aparenþelor”. Întrucâtperspectiva lui se opreºte asupracaracterului fantasmatic alelementelor zugrãvite în manieraenunþatã, prima problemã pe careo pune în discuþie este aceea aabsenþei fabulei, a poveºtii sau acompoziþiei, a omisiunii oricãreiforme de teatru, scenã sau acþiune(aspect asupra cãruia ne vom opripe îndelete la finele acestuisubcapitol). „Trompe l’oeilul”, scrieBaudrillard, „uitã toate acestea”(fabula, povestea, compoziþia) „ºile depãºeºte prin nivelul scãzut dereprezentare al obiectelor deordinul al doilea”. Consecinþaacestui fapt comportã o formã descindare manifestã între obiectelecare „figureazã ºi în marilecompoziþii ale timpului” ºi felul încare „aici ele apar singure, ca ºicând discursul tabloului ar fi fosteliminate. „Subit, ‘ele nu maireprezintã’, nu mai sunt obiecte, numai sunt nimic. Sunt doar semnegoale, vide, înfãþiºând o anti-ceremonie socialã, religioasã ºiartisticã a antireprezentãrii”. „Încalitatea lor de „schiþe ale vieþiisociale”, aceste obiecte disipate„se întorc împotriva acesteia ºi oparodiazã în mod teatral”, apãrând,de accea, ca etern „dispersate,juxtapuse ºi întâmplãtoare”. „Sepãstreazã ºi aici sugestia cãobiectele din trompe l’oeil nu suntniciodatã „obiecte” în sensulpropriu al cuvântului, întrucât elenu izbutesc sã descrie o realitatefamiliarã în accepþiunea în care ofac naturile moarte. Ceea cedescriu ele, în pofida sau tocmaiîn virtutea „dureroasei” lorasemãnãri cu panoplia acelorlucruri experimentabile prinintermediul tuturor celor cincisimþuri, este, explicã Baudrillard,nici mai mult, nici mai puþin decât oabsenþã, ºi anume „absenþaoricãrei ierarhii repretentaþionalecare organizeazã elementele unuitablou”, dar ºi absenþa speranþeiangibilitãþii lor. De aici derivãcomplexul lipsei de organizare pe

CO

NFL

UE

NÞE

74

CO

NFL

UE

NÞE care reprezentarea augmentatã ar

instaura-o într-un sistem oarecare,fapt stând la baza criticiivehemente a filosofilor anticiîmpotriva ideii de cunoaºteresubjugatã, iar nu conjugatã,imaginii. „Anticii”, subliniazãRichard Leppert, „au înþelesperfect faptul cã nu putem trãi sauavansa ca fiinþe umane fãrã arecurge la reprezentare,incluzând-o, în mod peremptoriu,pe aceea vizualã. De fapt, vãzulºi reprezentarea opereazã întandem pentru a producecunoaºtere, ºi, general vorbind,cunoaºterea ipostaziazã nimicaltceva decât un imperativ alputerii”. Ceea ce rãmâne, însã, odificultate insuficient dezbãtutã,dependentã de periculozitateanaturii însãºi a reprezentãrii, esteforþa acesteia de a deruta ºideconcerta prin carenþa de a nu fi,de a nu putea fi niciodatã ceea cereprezintã. „Esenþa ‘realului’rãmâne în afara percepþiei noas-tre, ºi în tot acest timp ne putemdeziluziona gândind altfel, alt-ceva”. Sub auspiciile acestorcircum-stanþe, crede Leppert,preo-cuparea lui Platon vizavi dereprezentare deriva, în parte, dinprimejdia asumatã a credinþei într-o echivalenþã pe care relaþiastabilitã între „a crede” ºi „a vedea”o reclamã.

O atare grijã îndreptatã îndirecþia caracterului eminamenteinsidios al reprezentãrii de tiptrompe l’oeil (privitã din perspectivaîn hiper-fidelitãþii ei faþã de obiec-tele pe care le înfãþiºeazã) pretin-de o analizã „deconstructivistã”,orientatã asupra elementelor detehnicã a detaliului pe care osolicitã demersul realizãrii aces-tei decepþii desãvârºite. Estenecesarã, aºadar, o micro-focusare de naturã sã explicitezefelul în care se naºte efectul trompel’oeilului. Secretul constã îngestionarea elementelor pe careviitoarea imagine le va conþine.„Pentru ca un produs de trompel’oeil sã genereze acea iluzie prindefiniþie crucialã succesuluiimaginii, niciun detaliu nu poaterãmâne neabordat, indiferent dacãne referim la ,interiorul’ sau la‘exteriorul’ tabloului”. Aceastãafirmaþie presupune o atenþie

monomaniacalã la amãnunte ceimplicã dimensiunile obiectului(toate obiectele din trompe l’oeiltrebuie reprezentate la scarãrealã), maxima precizie a redãriisale cromatice, dar ºi, în sensmetapictural, ºtergerea urmelor„actului” de a picta în sine, processimiar „lecturii” pe care criticiideconstructiviºti o vor recomandaîn abordarea textelor. Obiecteleapar, aºadar, avant-la-lettre, catexte care îºi creeazã singuresensul, iar pictorul îºi atribuiefuncþia de interpret neangajat înmodificarea lor, dorind sã facilitezeasumarea lor „aºa cum sunt”, ºi,ce e mai important, fãrã sã parã afi fost dinainte aranjate „ca pentrua fi pictate”. Noþiunile de echilibruºi armonie se vãd temporarsuspendate, compensate deatenþia excesivã acordatã luminilorºi umbrelor negociate în planultabloului. Perenã ºi inevitabilãrãmâne valabilitatea faptului cãvãzul oferã certitudine. Cu aceastaintrã în conflict, în fapt, trompel’oeilul, cu perversitatea saasumatã, inisistând ºi chiar reuºindsã afirme contrariul. „A vedeaînseamnã a crede în decepþii” estedictonul din spatele subtileidemontãri pe care, cu toatãimpresia sa de onestitatenemediatã, trompe l’oeilul vinesã o concretizeze. Baudrillardvorbeºte, în aceeaºi logicãantagonicã despre universulradical diferit care ocupãorizontalitatea din prim planul ta-bloului, „un univers lipsit, de altfel,de orizont sau, aidoma unei oglinziopace aºezatã înaintea ochilor,fãrã nimic în spatele-i”. Pentrufilozoful francez, acest spaþiu încare perspectiva este, într-unanume sens, proiectatã înaintereprezintã „tãrâmul aparenþelor”.Aici se localizeazã, facil ºi primarca metodã, acel „acolo unde nu enimic de vãzut”, unde, printr-ostranie inversare a rapoturilor, nutu priveºti lucrurile, ci ele te privescpe tine, afiºându-þi-se manifest „cuo luminã care pare sã vinã din altãlume, cu umbre care nu le conferãniciodatã o autenticã a treiadimensiune”. Baudrillard punestranietatea intangibilã a trompel’oeilului pe seama faptului cã„aceastã dimensiune a

perspectivei indicã mereuconºtiinþa dãunãtoare a semnuluirelaþionat realitãþii – o ‘rea’ con-ºtiinþã care a devorat întreagapicturã de la Renaºtere încoace”.Richard Leppert, ceva mai lucid,mai angrenat în istoricul efectiv almanierei discutate, fixeazã dreptreper preeminent mijloaceloresenþiale prin care picturile ne atragatenþia însãºi autolegitimarea lorca picturi ºi efortul trompe l’oeiluluide a invalida acest clivaj : „privind,aºadar, acest aspect, eu, în calitatede privitor, trebuie sã ajung la douãconcluzii: în primul rând, acestaeste un tablou, aºadar ceva ceexistã ºi ceva a cãrui menire esteaceea de a fi privit; în al doilea rând,acest tablou presupune ºiexistenþa mea ca privitor. Dar încazul trompe l’oeilului, e ca ºi cumnici nu aº mai exista ca ob-servator, ca ºi când nu aº conta,ceea ce ridicã o umbrã de îndoialãnu doar asupra acelei imagini carem-a pãcãlit în particular, ci asupraîntregului act al reprezentãrii (carepoate fi înþelãtoare, dar cu oasemenea subtilitate care îmiscapã)”. Iar în aceastã insupor-abilã evidenþã a modului în carediscrepanþa între ceea ce esteefectiv reprezentat ºi onestitateaafirmãrii sale devine o problemãnerezolvabilã stã, în fapt, fascinaþiape care o încercãm în faþaproduselor acestei arte a minciuniidesãvârºite pozând în limitelestructurilor sale nevinovate.„Pentru toþi martorii sãi”,completeazã Leppart, „trompel’oeileul zãmisleºte suspiciune”,fapt pe care, considerã el, îlarticuleazã în chip angajat tabloullui René Magritte intitulat Condiþiaumanã. Avem de-a face aici cuacea metaforã a ferestrei capretext pentru o întrebarerelaþionatã la ceea ce vedem ºiceea ce este, într-adevãr veridic.Titlul implicã întâmplarea cã prinînsãºi natura noastrã atât desensibilã la minciuni (ºi atât dedornicã sã le asimileze), rãspunsuleste inexistent, dacã nu cumvairelevant. Cu atât mai mult cu cât,în mod normal, pictura îºi arogã untip de „control asupra câmpuluivizual prin mijloace ale unei privirisuverane ce subodoneazã totulîn scena observatorului sãu”

75

(Norman Bryson), trompe l’oeilulse sustrage acestui confortlimitativ, comportându-se ca ºicând nu ar exista privire, niciprivitor: ca ºi cum dimensiuneaacestora nu ar conta ºi nu arinfluenþa cu nimic expansiuneaincorigibilã a irealitãþii. Înspãi-mântãtoare e sentinþa submersãpe care, fiind ceea ce este,reprezentarea astfel înþeleasã oformuleazã: în trompe l’oeil asistãmla naºterea unei lumi duble aobiectelor, cu atât mai „reproba-bilã” în raport cu principiile unei con-servãri a realitãþii, cu cât eleinverseazã sau scurtcircuiteazãtoate potenþialele resorturi care i-ar justifica acesteia din urmãsupravieþuirea. Grila înspãimân-tãtoarei asemãnãri pe care opropune determinã o vedere alucrurilor „nu ca ceea ce suntatunci când sunt înconjurate deoameni, ci aºa cum sunt în eleînsele, abandonate propriilor lorposibilitãþi”. Incapacitatea înscrieriiunei astfel de reprezentãri în niciuntip de rigori narative o faceinabordabilã din perspectiva uneimotivaþii de naturã evolutivã,condamnându-o la o formã deredundanþã iritantã. Pentru cãdincolo de „caracterul e-fãrã-sã-fie-cu-adevãrat al trompe l’oeilului”se instaureazã plictisul poveºtiisale lipsite de finalitate. Decepþia,reprezentarea ºi serialitateadilemei artistului faþã în faþã cupropria lui îndeletnicire devinsingurele teme-corset pe careacesta le suportã. Ceea ce,renunþând la mãºtile optimisteasumate de trecerea printr-o lumecãreia îi respectãm realitatea (deºi,afirma Jean Baudrillard într-unuldintre aformismele lui, crezând înrealitate nu facem altceva decâts-o nesocotim, sã ne afirmãmdispreþul vãdit vizavi de privilegiileei), nu implicã un colaps al sensuluianalizei întreprinse aici, dimpotrivã:atât pânza întoarsã a lui CornelisNorbertus Gijsbrechts (fig., cât ºiperdeaua acoperind aºa-zisultablou neterminat al lui RaphaellePeale, atât fereastra dincolo decare e un tablou a lui Magritte, câtºi ºevaletul cu schiþe al prezenþei-absenþã în care erijeazã AntonioForbera devin documente autore-ferenþiale ale unei lumi care este

incapabilã sã-ºi mai ia în seriospropria taxonomie. Ideea de bazãpe care Baudrillard o pune încontul demersului trompe l’oeil-istic, ºi pe care o considerãmesenþialã în vederea evoluþieiimaginii înspre o ipostazã desimulacru a unei lumi care-ºirefuzã existenþa efectivã, esteaceea a caracterului eminamentefantomatic al obiectelor pe care elle descrie, apropierii lor de tocmai„acea gaurã neagrã din care emergpentru noi realitatea, lumea realã,timpul real”.

Umbre ºi spectre

Baudrillard paria pe calitãþile destafii ale obiectelor atinse demorbul irealitãþii din perimetrulperspectivelor înºelãtoare cu carejongleazã tehnicile trompe l’oeilului.Considerându-le mai mult decât„simple extrase dislocate dintr-oscenã principalã, ci stafii carebântuie pustietatea acelei scene”,filozoful francez le înscrie nu înordinul frumuseþii picturii ºiasemãnãrii, ci în rigorile acute,metafizice ale abolirii realului.„Obiecte bântuite, obiecte me-tafizice, în reversia lor irealã ele seopun întregului spaþiu repre-zentativ al Renaºterii. Propria-leinsignifianþã e ofensivã. Obiectefãrã referenþi, dezgolite de decorullor – ziare vechi, cãrþi, unghii, ºiresturi de mâncare – izolate,decãzute, obiecte spectrale,descãrnate de întreaga-le nara-þiune, ele singure erau în stare sãtraseze obsesia unei realitãþipierdute, ceva înrudit cu viaþa dedinainte de subiect ºi intrareaacestuia în posesia conºtiinþei”.Intrând în circuitul unei ironii asurplusului de realitate, sunt celmai bine explicate de metafora unui„ceas fãrã braþe care te lasã sãghiceºti singur ora”, întrucât„acestea sunt obiecte care audurat, într-un timp care a ºi trecut”.Lipsite de profunzimea conferitãde sursele luminii naturale, eleactiveazã „semnele unui uºor vertij,vertijul vieþii anterioare, al uneiaparenþe anterioare realitãþii.”Baudrillard vorbeºte despre o„misterioasã luminã fãrã de origine,ale cãrei raze oblice nu mai suntreale”, valorizând aspectul de

lucruri ºi-au pierdut demult umbrele(substanþa), generând impresia cã„trompe l’oeilul funcþioneazã înimponderabilitate”. Ceea ce rezultãdin „acest efect o datã în plusdescentralizant”, din „aceastãanticipare vizavi de subiectul unuiobiect în oglindã”, ceea ce creeazã„efectul de seducþie, impresiauimitoare creatã de trompe l’oeil”este, în fapt, „aparenþa dubluluideghizat în cele mai triviale dintreobiecte: un vertij tactil ce nareazãdorinþa disperatã a subiectului dea-ºi anula propria imagine, ca,astfel, sã se evapore, sã seºteargã”. Baudrillard mizeazã peaceastã componentã spectralã înideea cã „realitatea ne reþineatenþia doar atunci când nepierdem pe noi înºine în ea, sauatunci când ne reapare ca propria-ne, halucinatã moarte”. Lectura luijustificã perspectivarea miraco-lului trompe l’oeilului nu dintr-operspectivã tehnicã (asupracãreia, dupã cum am vãzut, insistãRichard Leppert), apelând, deci,nu la virtutea realismului execuþieipe care îl vizeazã anecdontastrugurilor lui Zeuxis care le-aupãrut atât de reali pãsãrilor încâtacestea au venit sã-i ciuguleascã,ci, probabil, la felul în care imagineadevine mai mult decât ea însãºipentu cã animã o realitatedislocatã, devenitã contrariul ei,întorcându-se împotriva sa înseºi.„Miracolele”, crede Baudrillard, „nusunt niciodatã rezultatele unuisurplus de realitate, ci, dimpotrivã,ele vin dintr-o rupturã subitãîntrinsecã realitãþii ºi din ameþitorulsentiment al exprienþei proprieicãderi”, de aceea, în contextul defaþã, „familiaritatea suprarealã aobiectelor traduce, în fapt,pierderea realitãþii”. În prelungireaacestui raþionament, miraculosuldin trompe l’oeil se referã la statutullui de simulacru. Rãspunzândimperativului preciziei , îºi exprimãobiectele „în termeni ai tactilitãþii,indicând o hyperprezenþã tactilã alucrurilor, ca ºi cum le-ai fi putut þineîn mânã’“. Aceastã fantezie tactilãeste, însã, doar o metaforã pentrusechestrul pus pe bunurile realitãþiiprin „anihilarea scenei ºi a spaþiuluireprezentãrii”. Persuadarea per-petuã a faptului „cã aceastãrealitate e nimic altceva decât o

CO

NFL

UE

NÞE

76

lume teatralizatã, obiectivatã înconformitate cu regulile pers-pectivei” ºi localizarea ei învecinãtatea „hypersimulãriiexperimentalã a trompe l’oeilului”îi submineazã principiile, iaringenuitatea impresiei de „aici ºiacum” devine o mascã a ade-vãrului despre perechea contras-tivã „aparenþã-esenþã” ale cãruisensuri el le scurtcircuiteazã. Deaici decurg fascinaþia ºi puterea sade seducþie: „plãcerea pe care ne-o furnizeazã (...) este radicalã,întrucât vine dintr-o surprizãradicalã, dintr-o lume de dinainteamodului de producere a lumiireale”.

Naraþiunea vidã

Atât Richard Leppert, cât ºiJean Baudrillard cad de acordasupra unei trãsãturi care distingetrompe l’oeilul de celelalte forme alereprezentãrii: conþinutul lui nuadmite înscrierea în schemenarative. Refuzând cu obstinaþiescenarii, istorii, compoziþii,obiectelor nu le rãmâne decât sãfie ceea ce sunt, într-o posturãdefensivã, obtuzã, strãine deconexiuni intra sau extradiegetice.Imaginile trompe l’oeil nu spunpoveºti, ci le ascund, le suspendã,le ignorã. „Ele nu sunt niciodatã,despre’ lucruri; ele se pretind a filucruri. Redau nu idei, ci obiecte,dar în aºa fel încât asigurã absenþareþelei de idei potenþial construitãîn jurul obiectului în sine”. Nu înultimul rând, o datã ce privitorulrecunoaºte decepþia, se sisteazãºi sensul imaginii vorbind,subsidiar, despre categoriileamãgirii sau despre obiect. Eadevine, subit, autoreferenþialã,axându-se asupra unui demersdescriptiv al teroretizãrii picturii, aactului fizic ºi psihic angajat înfacerea de imagini.

„Toate imaginile”, scrie RichardLeppert, „implicã transformareaprezentului. Acea ireductibilã ºiintraductibilã semnificaþie aimaginilor este, astfel, finalmenteînrãdãcinatã în interesecþia ºiinevitabila contradicþie existenteîntre faptele care ne fac lumeapermanent prezentã, însã rareoriprezentã în ipostazele în care odorim. Dorinþa pentru ceea ce

lipseºte transformã în modconstant prezentul”. Între noi ºiadevãrul nostalgizant (dar abolit,devenit el însuºi un simulacru) seinterpun perdele ºi paravanedincolo de care sunt, ca în trompel’oeilul lui Raphaelle Peale, imaginistângaci executate, dar incitanteatâta vreme cât sunt obturate.Hrãnind un apetit de nesatisfãcut,perdeaua „aminteºte de statutulprivilegiat al pictorului care, spredeosebire de noi, a vãzut aceafemeie pe care nu ne permite s-ovedem” (de fapt testul cu raze X ademonstrat cã Peale nu a pictatnimic îndãrãtul perdelei, ºi dincolode o micã asigurare pe care auconsiderat-o necesarã, acest testfaciliteazã deja brodarea uneinaraþiuni o datã în plusmetareferenþiale în jurul motivelorinfuzate de mister pentru care unpictor ar opta pentru limbajulimpenetrabil – din cauza preaimpregnantei sale evidenþe – atrompe l’oeilului).

Ce rãmâne din aceastã dorinþãfrustratã? Conservarea nici pedeparte inocentã a unui fals pre-eminent adevãrului. Tiparul reluatal unei lumi „aºa cum trebuie sã fie”?Un fel de utopie imposibilã ºi, nu înultimul rând, ultragiantã a intangibi-litãþii frumosului într-o accepþiuneaccesibilã a sa? Baudrillard vorbeºtedespre fotografie ca alternativã atrompe l’oeilului, diferenþiindu-se deacesta prin misterul intrinsec caretrebuie menþinut.

Imaginea fotograficã este cu unpas înaintea indiferenþei trompel’oeilului întrucât „a venit dedincoace sau de dincolo de estetic,prin chiar esenþa ei tehnicã, ºiconstituie, din acest punct devedere, o revoluþie considerabilã înmodul nostru de reprezentare.Fotografia vine din altã parte ºiacolo trebuie sã rãmânã. Faceparte dintr-o altã tradiþie,atemporalã, non-esteticã, la dreptvorbind, aceea a trompe l’oeilului,care strãbate întreaga istorie aartei, dar parcã indiferentã laperipeþiile ei”. În timp ce „trompel’oeilul este legat de evidenþa lumiiºi de o asemãnare atât deminuþioasã, încât nu este decâtaparent realistã (în esenþã, ea estemagicã)”, menþinând „statutulmagic al imaginii”. În vreme ce„arta se varsã în estetic conformunei curbe care duce de la sacrula frumos, ºi apoi la esteticageneralizatã”, forþa imaginii „seopune reprezentãrii binetemperate, ca ºi oricãrei viziunirealiste – ea pãstreazã ceva diniluzia radicalã a lumii” trebuind sãse situeze la antipodul „dubleidestinaþii care i-a fost impusã:realism sau estetism”, devenind„ca urmare a jocului ei irealist cutehnica, a decupajului ei absolut,a imobilitãþii sale absolute, tãcerii,reducþiei fenomenologice amiºcãrii ºi a culorii (....) imagineacea mai purã ºi mai artificialã carepoate fi întâlnitã”,

estetizat ca link, valorizat dinprisma funcþionalitãþii sale ºi nu aconþinuturilor pe care le uneºte. Iarîntreg sistemul este inert(inexistent, in esenta) fãrã aportulutilizatorului.

Miza esteticã a unei astfel deopere este de necontestat, iarradicalitatea cu care suntresemantizate funcþiile autorului,operei ºi cititorului nu poate,deocamdatã, decât sã semnalezeimportanþa pe care o are speci-ficitatea mediului digital pentruesteticã.

Nu ar putea lipsi, în final, onotã pozitivã. Neputând negaeterna fertilitate a terenului

literar românesc, rãmâne deobservat ºi menþionat expe-rimentul Babel Story. Proiect descriere colaborativã care invitãutilizatori din toatã lumea sãînceapã ºi sã îºi continue, dupabunul plac, poveºtile. Da, textulfinal este printabil – ºi parte dinmiza experimentului e ca editurilesã descopere noi talente – însa,cu o minorã indulgenþã a spirituluicritic faþã de o inovaþie atât de bineintenþionatã, s-ar putea vorbidespre o proto-dinamicã aco laborãr i i , a d imens iun i i(iatã) literalmente deschise atextului. De vizitat, aºadar,www.babelstory.com. În ciudaaparenþelor, e românesc.

(urmare din pag.71)

77

Florina Isache

Premiul Revistei Steaua la Festivalul Internaþional „LucianBlaga“- Sebeº, mai 2010.Nãscutã în 17 februarie 1968 la Roºiorii de Vede, jud.Teleorman, autoarea volumului „Ieºirea din anotimp“, ed.Punct, Bucureºti, 2006.

Umanitare

Cineva îmi taie perfuzia cu oxigen, trânteºte dozacu fericire de pereþii bucãtãriei si dansez cutãlpile goale pe cioburile ghinionului spartAstãzi am tãiat rochiile care nu-mi aminteaunimicdespre ziua de mâine.I le-am dat unei femei uºoare.cu satisfacþia cã am îmbrãcat-o,dupã ce rãmãsese goalãla colþul strãzii,cerºind o bucatã de cer

iluzia

Sechestratã în propriul trupplutesc în lichidul amnioticla 40 de grade.Aºtept sã mã nasc pentru a te îmbrãþiºa,doar un deget nu are cãtuºe.Iluzia matcãtrãitã pe ambele pãrþi,mãsoarã apropierea în distanþe

Colecþie

Mergeau înainte.Mã trãgeau dupã eica pe un con de umbrãsau ca pe un maidanez neîmpãcat cu lesa.Eu ma oprisem.Mi se înfâºurase privirea pe rãdãcinile unui copaccrescut în alt copacmã voi întoarce pasãre cu cântecul înfiptîn nervii acustici.Hai, vino ! Nu este frumos sã te laºi aºteptatãNu câºtigi decât un defect în plus.Mã priveam într-o vitrinãîncercam sã restitui imaginea precedentã.ªtiam cã eºti acoloaranjai imagini în rafturile supraplineale unei vitrine frigorifice.Nu am întrebat ce faci cu colecþia aceasta de tãceri

Studii

Am absolvit facultatea morþiila curs de zi.Am probat zâmbetul fiecãrei mãºti zarurile auarãtatcealaltã faþã a vorbirii

ªi cãzãtura în gol fãrã aripi de rezervã...am învãþatpiruietele frunzelor printre coastele de argilã ale mameiinvadate de cactuºi,bat cu genunchii în cerînfloresc cireºi în februarie

Mereu de la capãt

Stau lângã trupul meula priveghis-a scurs ultima picãturã de cearã din stea.îmi pun ojã multicolorã pe unghiicu fard de pleoapeacopãr echimozele cãzãturii din iubireurc în altã iubireprintr-un cercca o viaþã.intru în ring-Lupt cu mine pânã la sfârºito iau mereu de la capãtcopiii abandonaþi mã revendicãcu acte legalizate.Din mulþime cad note incriminatorii.Niciun ochi de sprijin.

78

Alcool,paradis

ºimoarte

Marius Conkan

O capodoperãuitatã

Venedikt Erofeev (1938-1990)este cunoscut în strãinãtate ºi înRusia ca autorul uneia dintre celemai extravagante ºi stranii cãrþi,un roman-poem scris în 1969,Moscova-Petuºki. Cartea rela-teazã cãlãtoria cu trenul de laMoscova la Petuºki (un orãºel dinapropierea capitalei) ºi retur aunui alcoolic metafizic carerecapituleazã literatura rusã,întâlneºte Diavolul ºi nareazã liric-sardonic atmosfera birocraticã ºitotalitarã din spaþiul sovietic, prinochii sãi de “cetãþean turmentat”.În final, eroul este ucis în manierãsimili-kafkianã.

„Ce sã beau în numele TÃU?”

Moscova-Petuºki (traducere,note ºi postfaþã de Emil Iordache,Chiºinãu, Editura Cartier, 2004) deVenedikt Erofeev conþine ogeografie stratificatã: pe de o parte,se poate sesiza geografia unuitimp al alcoolului, apoi o geografiea stãrii provocate de alcool ºi, încele din urmã, o geografie aParadisului-Petuºki, introiectat deomul alcoolic reprezentat depersonajul Venicika. Substanþaetilicã reprezintã, aºadar, liantulacestui imaginar stratificat, care secoaguleazã pe mãsurã ce Venicikabea, conectându-se astfel lasursele unui cronotop paradisiac,situat dincolo de realitateacoercitivã a Moscovei. PentruVenicika alcoolul constituie o formãde atingere a Paradisului, unpanaceu împotriva diformitãþilorspirituale, remediul unei vieþi ratate,dar ºi modalitatea de acces înlumea îngerilor (trebuie specificatfaptul cã Paradisul din romanul luiErofeev este un topos introiectatprin alcoolizare, un construct carenu se raporteazã neapãrat la odimensiune transcendentã, înopoziþie cu Paradisul terestrucreºtin, îndelung misticizat, râvnitºi cãutat în Evul Mediu ºiRenaºtere).

Înainte însã de a radiografiaaceste geografii simbolice, voiîncerca sã diferenþiez funcþiilealcoolului în cadrul universuluipoematic din Moscova-Petuºki.Indiscutabilã este relaþia ombilicalãdintre Venicika ºi alcool,protagonistul existând atâta vreme

cât este beat. Acest mod de aexista în afara raþionalitãþiipresupune, mai întâi, o scufundareîn propriile fantasme, iar mai apoio conversie anabaticã a rãuluimaladiv persistent în realitate.Alcoolul nu degradeazã fireaprofund umanistã a personajului,ci potenþeazã tocmai acele nucleeontice care îl fac pe Venicika sãatingã starea paradisiacã. Alcoolulconstituie, aºadar, substanþadivinã care, prin administrare,sustrage personajul din zonasubversivã a realitãþii, conectându-lla o dimensiune transcendentalã.Chiar ºi denumirile pe carepersonajul le oferã cocteilurilorpreparate de el sunt sugestive înacest sens: „Balsamul Canaanului”,„ªuvoaiele Iordanului”, „Lacrima”,trimiþând fie la o posibilã me-tamorfozã identitarã, fie la un botezprin alcool ca atingere a Paradisuluiterestru, fie la suferinþa provocatãde imposibilitatea locuirii acestuiParadis. În lipsa alcoolului,existenþa lui Venicika devinetraumatizantã. Paradisul nu poatefi perceput decât prin consumulacestei bãuturi divine. Pânã ºiîngerii care apar recurent înviziunea protagonistului îlîndeamnã pe acesta sã bea, ca ºicum alcoolul ar fi una dintresubstanþele creatoare ale

Paradisului („Dar umblã, umblã, îþiva fi mai uºor. Iar peste o jumãtatede orã se deschide magazinul: ce-i drept votcã se dã acolo de lanouã, dar viniºor roºu au sã-þi deade îndatã.”). Aproape toatepersonajele se etililzeazã înromanul-poem al lui Erofeev,tocmai fiindcã prin alcoolizare elealcãtuiesc cohorta de fãpturiiraþionale care îl însoþesc peVenicika înspre Paradis. Princonsumul de alcool raþiunea sesupune inimii sau, mai exact,fantasmele care bolborosescdespre Paradisul-Petuºki sematerializezã, smulgând perso-najul din meandrele realitãþiimonovalente („în a ºasea zi m-amînþepenit într-un asemenea hal,încât a dispãrut graniþa dintreraþiune ºi inimã, ºi amândouã m-au îndemnat într-un glas: „Du-te,du-te la Petuºki! La Petuºki seaflã mântuirea ta ºi bucuria ta,du-te!”). Alcoolul constituie, astfel,substanþa care genereazãfantasma Paradisului, care puneinima în slujba cãutãrii unor fiinþearhetipice (femeia ºi copilul),sãlãºluite dincolo de spaþiulatrofiant al Moscovei. Alcoolulreprezintã ºi calea de acces înParadisul terestru pe care Venicikaîl proiecteazã ca pe o formã deescapism. Dar, pânã la urmã,aceastã deprivare senzorialã nueste, oare, cea care pune in-terdicþie pãtrunderii în Paradis?Raþiunea nu poate fi îmblânzitãdecât prin alcool? Oare Dumnezeuºi îngerii care l-au îndemnat peVenicika sã bea nu l-au întors peacesta dinspre Paradis înspremoarte?

Pentru Venicika spaþio-temporalitatea alcoolului poate ficartografiatã, surprinsã în graficecare trimit eminamente spre ogeografie terestrã („Niºte liniiinteresante, nu-i aºa? Unul areHimalaia, Tirolul, exploatãrile de laBaku ºi chiar vârful ziduluiKremlinului, pe care eu, dealtminteri, nu l-am vãzutniciodatã”). Alcoolul devine,aºadar, nu doar o sursã aproiectãrii Paradisului, ci ºi o formãde reconfigurare a teluricului. Nimicnu-i scapã acestui iniþiat în alealterãrii simþurilor, care vede înapropierea de Petuºki o posibilã

79

moarte. Fiindcã Petuºki sedovedeºte a fi un spaþiu impe-netrabil, atâta timp cât fãpturaalcoolizatã uitã drumul spreParadis. Diavolul care îl sfãtuieºtepe Venicika sã se arunce din trenîncearcã sã diminueze aceastãagonie a morþii, pe careprotagonistul o va trãi la reîn-toarcerea în Moscova. Interdicþiapãtrunderii în Paradis nu are de-aface cu Diavolul, fiindcã acesta i-a fãgãduit protagonistului o moartemai uºoarã decât cea comisã deucigaºii din Kremlin. De ce apareDiavolul în viziunea lui Venicika ºide ce protagonistul nu realizeazãun pact cu acesta? Fiindcãamândoi presimt apropierea morþiicare altereazã starea paradisiacãprovocatã de alcool. Îngerii carealtãdatã îl îndemnau pe Venicikasã bea râd când acesta se apropiede moarte, ironizând întreguldemers de atingere a Paradisului.„De ce se fâstâcesc îngerii deîndatã ce aduci vorba desprebucuriile de pe peronul din Petuºkiºi dupã aceea?” – fiindcã îngeriicunosc dinainte eºeculpersonajului ºi, mai ales, fiindcãParadisul se lasã doar proiectat ºiniciodatã locuit.

Dacã Petuºki simbolizeazã untopos anabatic vitalizat prin alcool,ce reprezintã, în fond, Kremlinul,cel pe care protagonistul nu l-avãzut niciodatã? Începutulromanului este sugestiv în acestsens, fiindcã înglobeazã proleptictocmai eºecul lui Venicika: „De-atâtea ori (de-o mie de ori), beatsau mahmur, am strãbãtutMoscova de la nord la sud, de lavest la est, de la un capãt la altul ºila nimerealã – ºi niciodatã n-amvãzut Kremlinul.” Spaþiul Krem-linului este opus toposului pa-radisiac reprezentat de Petuºki.Kremlinul constituie utopia uneicetãþi comuniste, în cadrul cãreia,paroxistic, Venicika îºi aflãsfârºitul. Atâta vreme cât Petuºkise coagula ca proiecþie afantasmelor generate de alcool,Kremlinul este produsul uneiraþionalizãri utopice, un constructsubversiv care submineazãitinerariul anabatic al personajului.Inima ºi raþiunea, Petuºki ºiKremlinul acestea suntcoordonatele în jurul cãrora

oscileazã existenþa lui Venicika.Dacã protagonistul ºi-a gãsit încele din urmã sfârºitul lângã zidulKremlinului, nu înseamnã cãraþiunea a învins inima ºi cã utopiaa dizolvat Paradisul? OareParadisul-Petuºki nu este tot oformã de utopie, chiar dacã nu sesupune unui demers raþional deconstrucþie?

Petuºki nu e decât un spaþiueutopic (în opoziþie cu Moscovadenaturatã), zona locuitã de fiinþearhetipice (femeia, copilul), care îlaºteaptã pe Venicika sãîntregeascã triunghiul primordial(„Petuºki este locul unde pãsãrilenu tac nici ziua, nici noaptea, undeiasomia nu se scuturã nici iarna,nici vara. Pãcatul originar – poatecã va fi existat – nu împovãreazãacolo pe nimeni. Acolo chiar ºi ceicare nu se trezesc cu sãptãmânileau privirea adâncã ºi seninã.”).Protagonistul bea prea mult (maimult decât cer legile Paradisului)ºi astfel face cale întoarsã dinsprePetuºki înspre Moscova, unde îºiîntâlneºte moartea. Petuºkirãmâne, aºadar, un spaþiuintroiectat, dar soteriologic, ogeografie existentã doar înfantasmele personajului. Dinfãptura descurajatã a lui Venicikanu supravieþuieºte decât Paradisulde alcool, o formã perversã deevaziune, care deformeazã însãºiideea de Paradis. Dacã Venicikaar fi fost treaz ar fi ajuns la Petuºki,dar oare nu Dumnezeu l-a

îndemnat pe acesta sã bea? Nuîngerii l-au însoþit ca o cohortãdivinã înspre Paradis? Explicaþiae simplã: Venicika este cel ales sãsufere martiriul cristic, el –alcoolicul iremediabil, care nu îºiconcepe existenþa în afaraParadisului-Petuºki.

Cãlãtoria cu trenul gradeazã,mai degrabã, atingerea morþii,decât pãtrunderea într-un spaþiueutopic. Drept care, aceastãcãlãtorie este una înspre moarte,nu înspre Paradis. Diavolul ºiSfinxul sunt cele douã fantasmecare prefigureazã apropierea de unteritoriu thanatic: Diavolul care îlîndeamnã pe Venicika sã searunce din tren ºi Sfinxul mucalitcare inventeazã ghicitori în careeste pomenit Petuºki – ironizare acãlãtoriei înspre Paradis. Venicikamoare în finalul romanului, fiindcãnelocuirea Paradisului esteechivalentã unei morþi simbolice.Kremlinul a învins Petuºki, inimaºi raþiunea s-au duelat, dar niciunanu a ieºit învingãtoare, chiar dacãalcoolul le-a controlat peamândouã. Starea paradisiacã s-a preschimbat în trãire a morþii.Dumnezeu tace, fiindcã nu maiexistã, iar îngerii râd, fiindcãParadisul s-a destrãmat. „Cinevami-a spus cã e foarte simplu sãmori: cã pentru asta trebuie sã tragiaer în piept adânc, adânc, cât deadânc posibil, ºi sã scoþi afarã totatâta, din adâncul inimii – ºi atunciîþi dai sufletul. Oare sã încerc?”

(urmare din pag.5)

acestor zile. Rãmâne însã cel maiordonat exerciþiu de disciplinãinterioarã a cãrui logicã uneºtelocurile, cãrþile ºi oamenii care îmiseamãnã.

Nu recunosc niciun sunet dinvântul care ºuierã în seara asta.Cana de ceai verde pe care o þinacum în palme tresare în ritmulbãtãilor inimii mele. În cercurileverzi se preling imaginile infernuluipe care Laszlo Alexandru ni learãta într-o dupã-amiazã în micasalã de conferinþe de la CentrulCultural Italian. O frunzã zdrenþuitãpluteºte în canã precum sufletulunui sinucigaº abia scãpat dintr-oghearã de harpie.

80

Privindu-i retrospectiv acti-vitatea, de-o viaþã, în slujba culturiipopulare româneºti, pentru care anutrit multã pasiune ºi pricepere,precum ºi o neîntrecutã dãruire desine, am afirma, mai întâi, cã IonH. Ciubotaru a manifestat oautenticã vocaþie a întemeierii, aluptei cu începutul. Admirând ºiutilizând bogatele fonduriarhivistice ale Institutului deEtnografie ºi Folclor „ConstantinBrãiloiu” din Bucureºti, ca ºi, maiales, ale octogenarei Arhive deFolclor a Academiei Române dinCluj-Napoca, Ion H. Cioubotaru ºi-a dorit, cu ardoare, sã înfiinþeze oastfel de instituþie ºi în capitalaMoldovei. Aºa s-a nãscut, în pofidatuturor adversitãþilor întâmpinate,Arhiva de Folclor a Moldovei ºiBucovinei, sora mai micã, însã cuatât mai merituoasã, a instituþiilorsimilare din Bucureºti ºi Cluj. CãciIon H. Ciubotaru are ºi vocaþialucrului temeinic, bine fãcut. Astfelcã instituþia pe care a întemeiat-oºi a condus-o, timp de peste treidecenii, posedã, prin eforturile salegeneroase, dar ºi ale cola-boratorilor sãi – o mânã de vrednicicercetãtori, deopotrivã literaþi ºietnomuzicologi, cãrora le-a pus laîndemânã un Chestionar folcloricºi etnografic general (1970),veritabil instrument de lucruconþinând cca 1200 de întrebãri –,nu mai puþin de 120.000 dedocumente etnofolclorice, oadevãratã avuþie naþionalã.

Cu începutul s-a luptat Ion H.Ciubotaru, în condiþiile vitrege demai ieri, ºi în privinþa valorificãrii,pe cale tiparului, a bogatelormateriale tezaurizate în proaspãtîntemeiata arhivã. Aºa a luatnaºtere impresionanta serieCaietele Arhivei de Folclor (10volume), coordonatã, cu aceeaºipricepere ºi abnegaþie, de Ion H.Ciubotaru. Mai de curând, seria afost urmatã de colecþia „Ethnos”,destinatã publicãrii unor solide ºicuprinzãtoare tipologii ºi corpusuride texte folclorice, din care auapãrut, pânã în prezent, patruelegante volume, absolutindispensabile pentru exegetulculturii materiale ºi spiritualemoldoveneºti, privitã în contextulîntregii culturi populare româneºti.

Dar cu începutul s-a luptat Ion

H. Ciubotaru ºi în acþiunea devalorificare a moºtenirii ºtiinþifice,în mare parte ineditã, a profesoruluiPetru Caraman, personalitate detalie europeanã, neuitatul mentor allui Ion H. Ciubotaru, cãruia i-adedicat, la 110 ani de la naºtereamarelui învãþat, o exemplarã,pilduitoare monografie: PetruCaraman. Destinul cãrturarului(2008).

Last but not least, Ion H.Ciubotaru s-a implicat, cu toateforþele, în elucidarea, odatã pentrutotdeauna, a unei delicate ºi atâtde controversate probleme,aparent insolubilã, aceea a originiiºi identitãþii catolicilor din Moldova.Le-a consacrat acestora oimpresionantã monografie în treivolume: Catolicii din Moldova.Universul culturii populare (1998,2002, 2005), în care a dovedit, cumultiple ºi indubitabile argumentede ordin folcloric ºi etnografic, cãmoldovenii catolici, numiþiimpropriu, de-a valma, ceangãi, nusunt „venetici” în spaþiul pe care-llocuiesc, cã ei sunt tot atât deromâni ca ºi ortodocºii ºi cã, „prinfelul lor de a fi ºi a gândi, secircumscriu în totalitate spiritualitãþiiromâneºti”. Urmaºi ai populaþieiautohtone creºtinate dupã ritulcatolic – prima ipostazã acreºtinismului – încã înaintea

pãtrunderii masive, în zonã, acreºtinismului ortodox, ei conservãunele forme de culturã popularãmai arhaice decât sunt întâlnite laconcetãþenii lor ortodocºi.

Operã de cãpetenie a lui Ion H.Ciubotaru, care a fost distinsã cu„Premio Internazionale di StudiD e m o e t n o a n t r o p o l o g i c i«Giuseppe Pitré – Salvatore S.Marino»” din Palermo, dar ºi cupremiul „Simeon Florea Marian” alAcademiei Române, impozantalucrare (patronatã de înalte instituþiiºi personalitãþi ale bisericii catolice)pune în luminã întreaga gamã avirtuþilor de cercetãtor ale lui Ion H.Ciubotaru: o informaþie bibliograficãºi de teren de-a dreptul luxuriantã;o atitudine obiectivã, de ireproºa-bilã probitate ºtiinþificã, faþã deproblematica cercetatã; o atentã ºiîndelungatã scrutare, timp deºapte ani, a terenului folcloric ºietnografic; o abordare cuprin-zãtoare, cu adevãrat monograficã,a întregii culturi populare din celepeste 150 de localitãþi investigate;un limbaj sobru, dar expresiv, deremarcabilã proprietate termi-nologicã. De reþinut ºi preocupareanotabilã a autorului de a asiguralucrãrii sale, prin specialiºti, o înaltãþinutã graficã ºi fotograficã, fãrãegal în literatura româneascã despecialitate.

ªi lista acestor calitãþi ar puteadesigur continua, fãrã însã ca elesã reprezinte neapãrat o noutate,o surprizã, pentru specialist, devreme ce s-au fãcut uºorremarcate ºi în precedentelescrieri ale lui Ion H. Ciubotaru:Cântecul funerar ºi contextul sãuetnografic pe Valea ªomuzuluiMare (1978, tezã de doctorat laUniversitatea din Cluj); monografiaVânãtorii (1971, în colaborare cuSilvia Ionescu); Folclorul obi-ceiurilor familiale din Moldova.Marea trecere (1986); Valeaªomuzului Mare. Monografiefolcloricã (1991); Marea trecere.Repere etnologice în ceremonialulfunebru din Moldova (1999) etc.

În semn de recunoaºteredeplinã a marilor sale merite petãrâmul culturii populare româneºti,numeroºi colegi de breaslã, dinîntreaga þarã, ai lui Ion H. Ciubotaruºi-au adus contribuþia la realizarea,

(continuare în pag. 98)

Ion H.Ciubotarula 70 de

ani

Virgiliu Florea

81

Împlinirea a 130 de ani de lastabilirea relaþiilor diplomatice dintreRomânia ºi Statele Unite aleAmericii reprezintã nu doar unmoment de strictã aniversare, ciºi prilejul unor reflecþii asuprarelaþiilor dintre puterea care ainfluenþat cel mai mult evoluþia lumiiîn ultimii 150 de ani ºi o þarã dedimensiune medie, al cãrei parcursistoric a cunoscut multe meandrede-a lungul aceleiaºi perioade.Ascensiunea Statelor Unite înpostura de mare actor internaþionala început dupa 1870, un anconsiderat a marca instalareaAmericii ca primã putereeconomicã a lumii. Din aceastãipostazã, SUA au început sã arateun interes, este adevãrat nu foartepronunþat, asupra atât de puþincunoscutei zone a Europei de Est.În acest context, în primul rând caurmare a recunoaºterii inter-naþionale a independenþei Ro-mâniei, în vara anului 1880,Eugene Schuyler a fost numitConsul general ºi reprezentantdiplomatic al Statelor Unite aleAmericii în România1. Diplomatexperimentat ºi excelentcunoscãtor al Rusiei, ImperiuluiOtoman ºi Europei Sud-Estice,Schuyler ºi-a luat în seriosatribuþiunile cu care fusese investit.În puþin timp a învãþat limbaromânã, iar meritele sale înpromovarea culturii române i-aufost recunoscute prin primirea saca membru-corespondent alAcademiei Române. La doi ani dela sosirea sa în, de acum, RegatulRomânie, Eugene Schuyler a fostdevenit întâiul Ministru al SUApentru România, Serbia ºi Grecia,dar locul de rezidenþã al LegaþieiAmericii a fost mutat la Atena. Dinpãcate, dupã încã alþi doi ani, îniulie 1884, ca urmare a mãsurilorde reducere bugetarã votate înCongresul SUA, postul respectiva fost desfiinþat, iar EugeneSchuyler a pãrãsit serviciuldiplomatic ºi a intrat în viaþaacademicã, predând cursuri deDiplomaþie la Universitãþile JohnsHopkins ºi Cornell. Totuºi, în 1885,Legaþia SUA pentru România,Serbia ºi Grecia a fost reînfiinþatã,iar Walker Fearn a fost numit caministru.

De-a lungul anilor care s-au

scurs pânã la izbucnirea primuluirãzboi mondial, SUA au mai numitîn România alþi cincisprezece ºefiai Legaþiei. Ultimul dintre aceºtia,Charles J. Vopicka, a reprezentatinteresele SUA în România pentrunu mai puþin de ºapte ani (11septembrie 1913-10 iulie 1920)2,aceasta în condiþiile vitrege dinmarele rãzboi de la începutulsecolului trecut. În schimb, datoritãfondurilor limitate ale statuluiromân, guvernul de la Bucureºti afost în mãsurã sã deschidãLegaþia României de laWashington, D.C. abia la 15ianuarie 1918, cînd ConstantinAngelescu a fost numit MinistruExtraordinar ºi Plenipotenþiar3.

Cum se poate observa, primelepatru decenii de relaþii diplomaticeromâno-americane nu au fostmarcate prin evoluþii specta-culoase sau prin apropieri politicesemnificative. Aflate în plinãascensiune mondialã, din punct devedere economic ºi diplomatic,Statele Unite ale Americii auparcurs în aceastã perioadã ºi oetapã clarificatoare din punctul devedere al obiectivelor interna-þionale pe termen lung. Aºa cuma argumentat Walter LaFeber înpersuasiva sa lucrare, NoulImperiu, SUA ºi-au definit înaceastã perioadã doctrine ale

politicii externe care aveau sãconducã în timp la parametri încare funþioneazã astãzi sistemulrelaþiilor internaþionale. NoulImperiu, descris de LaFeber, sedeosebea de cele clasice prinfaptul cã evita, pânã în ultimainstanþã, sã recurgã la conflictearmate, dar practica o pragmaticãexpansiune economicã ºi încercasã propage la nivel mondial regulileºi legile democraþiei americane.Politica de bunã vecinãtate cuAmerica Latinã (Good NeigborPolicy), diplomaþia dolarului (DollarDiplomacy) ºi, mai ales, înlãturareasistematicã a barierelor vamale(Open Door Policy) – o þintãprincipalã din acest punct devedere fiind chiar ImperiileColoniale – au marcat începutultransformãrii lumii moderne înspreglobalizarea actualã4.

Pânã la declanºarea primuluirãzboi mondial SUA ºi-auconcentrat investiþiile economice ºiinteresele de naturã politicã în zonaCaraibelor ºi, în special, în cea aPacificului ºi a Asiei de Est ºi Sud-Est. Lumea Veche rãmãsese oarie consideratã neprielnicã, maiales datoritã lungii sale istoriiconflictuale ºi tensiunilor careprefigurau un nou rãzboi.

Implicarea Statelor Unite aleAmericii în primul rãzboi mondialºi aportul decisiv pe care l-au adusîn obþinerea victoriei au fãcut po-sibilã recunoaºterea programuluipolitic al preºedintelui Wilson –Cele Patrusprezece Puncte –drept plan de acþiune îndesfãºurarea Conferinþei de Pacede la Paris-Versailles. Fãrãîndoialã, România s-a aflat întremarile beneficiare ale adoptã-rii principiului autodeterminãriinaþionale. Triumful acestuiprincipiu, introdus ºi susþinut depreºedintele Woodrow Wilson adat României ºansa unificãrii, subconducerea guvernului de laBucureºti ºi în numele suveranuluiFerninand I, provinciilor locuite înmajoritate de români, dar anteriorcomponente ale imperiilor dinvecinãtate, ºi cea a ratificãriiinternaþionale a acestor acte.

Desigur, în capitala SUA eraapreciat pozitiv faptul cã Româniase comportã precum o þarãdemocraticã ºi iubitoare de pace.

DIP

LOM

AÞI

E ª

I C

ULT

UR

Ã

130 de anide relaþii

diplomaticeîntre S.U.A.ºi România

Liviu C. Þîrãu

82

DIP

LOM

AÞI

E ª

I C

ULT

UR

à Aceste aspecte au fost relevate înrapoartele trimise de LegaþiaRomâniei de la Washington –probabil cã între cei mai importanþiMiniºtri români care au funcþionatacolo în perioada interbelicã s-aunumãrat N.H. Lahovary, FredericNanu, Brutus Coste sau VasileStoica - dar ºi în cele transmisede misiunea diplomaticã a SUA înRomânia. Trebuie remarcat cã toþicei ºase Miniºtri ai Legaþiei SUAde la Bucureºti (Peter August Jay,1921-1925; William S. Culberston,1925-1928; Charles S. Wilson,1928-1933; Alvin M. Owlsey,1933-1935; Leland Harrison,1935-1937; Franklin Mott Gunther,1937-1941) au remarcat vocaþiaeuropeanã ºi democraticã aRomâniei, în pofida existenþei adestulor lipsuri, neîmpliniri, sãrãcieºi corupþie în societatearomâneascã a timpului.

Dintre cei ºase, sunt de reliefatcontribuþia ºi aportul pe care ºi le-au adus la amplificarea relaþiiloreconomice româno-americaneWilliam Culberston ºi CharlesWilson. De numele primului seleagã sosirea în România, în 1925,a Standard Oil Co. din New Jersey,proprietate a cunoscutului John D.Rockefeller. Înfiinþarea subsidiareiromâneºti, Româno-Americana, aStandard Oil a marcat cea maimare investiþie strãinã din Româ-nia acelor timpuri, în pofidaexistenþei unei legislaþii româneºtidescurajatoare6. Mandatul luiCharles Wilson în România s-asuprapus, oarecum nefericit, cuanii cei mai intenºi ai marii crizeeconomice. Cu toate acestea, caefect a politicii guvernului condusde Iuliu Maniu, care a favorizatsosirea capitalului strãin, douãmari investiþii americane s-auprodus la începutul anilor treizeci.Prin intermediul Biroului deAvocaturã al fraþilor Allen ºi JohnFoster Dulles, de pe Wall Street,firma americanã de telefonie ITTa obþinut concesionarea drepturilorpentru construirea PalatuluiTelefoanelor din Bucureºti –clãdire finalizatã în patrusprezeceluni ºi care a rãmas, cu cei 52 demetri ai sãi, cea mai înaltãconstrucþie din capitalã pânã laînceputul anilor ºaptezeci aisecolului trecut – ºi pentru

instalarea unei centrale telefoniceautomate, pe atunci cea maimodernã din Europa de la est deViena. Implicarea fraþilor Dulles înrespectiva tranzacþie, amândoiurmând sã ocupe poziþii importanteîn serviciile externe ale SUA,fusese motivatã ºi de apartenenþalor la Societatea PrieteniiRomâniei, fondatã la New York, în1925, cu participarea Reginei Mariaºi de legãturile lor de afaceri cu fraþiiAusnit7. O a doua investiþieamericanã importantã a privitconstruirea, lângã Bucureºti, aunei fabrici de cauciuc. De fapt,simpatia cu care erau privite SUAîn societatea româneascã a primito altã dovadã prin fondarea, în 1926la Bucureºti, a Societãþii AmiciiStatelor Unite (Romanian –American Friendship Society),pentru ca în 1934 sã îºi deschidãporþile, tot în capitala României,Institutul American, sub egidacãruia au fost publicate RevistaRomâno-Americanã ºi BuletinulInstitutului American din România8.

În pofida acestor aspectepozitive, Europa de Est, în întregulei, rãmãsese o regiune de foarteredusã importanþã pentru inte-resele SUA. Aceastã constatarea fost întãritã, la finalul anului 1937,în raportul sintezã privitor laîntreaga regiune, elaborat deexperimentatul diplomat ArthurBliss Lane, ºeful Legaþiei SUA laRiga: “Cu excepþia Rusiei, probabilcã nu existã în întreaga lume ozonã mai lipsitã de importanþãpentru Statele Unite decât Europade Est”9. Concluzia în cauzã a fostsusþinutã de James Dunn, ºefulDiviziei pentru Afaceri Europene ºia primit aprobarea Secretarului deStat, Cordell Hull. De altfel, aceastãstare de spirit nu trebuie sã mire.Executivul American eraîmpiedicat de Congres sã intervinãpolitic în evoluþiile tensionate dinEuropa, iar ideea izolaþionistãrãmãsese predominantã încercurile politice americane. Înplus, schimburile economice custatele Europei de Est repre-zentau, în 1938, abia 2% din totalultranzacþiilor comerciale ale SUA.

Sfârºitul decadei a patra asecolului trecut a condus la rãcireaaccentuatã a relaþiilor dintreBucureºti ºi Washington. Dupã ce

Wehrmacht-ul a alungat, înCampania din primãvara anului1940, trupele britanice din vestulcontinentului ºi a silit Franþa sãcapituleze, România s-a gãsitsingurã, atât în faþa Germanieinaziste, cât ºi în faþa revedincãrilorteritoriale a unor vecini delocprietenoºi. Pierderile teritorialesuferite de România au condus lao schimbare a azimutului politiciiexterne tradiþionale ºi fireºtiintereselor româneºti ºi la alinierea,din posturã de satelit, la PactulTripartit. Prin forþa împrejurãrilor,datoritã evoluþiei internaþionale,România a ajuns la 12 decembrie1941 în stare de rãzboi cu SUA10.Apartenenþa României la alianþapotrivnicã Naþiunilor Unite a plasat-o la finalul celui de-al doilea rãzboimondial în tabãra puterilor invinse,în pofida Actului de la 23 august1944 ºi a contribuþiei militare adusela înfrângerea Germaniei lui Hitler.Mai gravã, însã, a fost intrareaRomâniei, alãturi de alte statecentral-est europene, în sfera dehegemonie sovieticã. Cu toate cãºi astazi persistã discuþii asupraaºa-numitei abandonãri sau“vânzãri” a Europei de Est, laConferinþa de la Ialta, de cãtre AliaþiiOccidentali în favoarea sovieticilor,este necesar sã afirmãm cã tezarespectivã este falsã. ConducereaSUA nu a dorit ºi, atât cât a fostposibil, fãrã declaºarea unui nourãzboi cu încã marele aliat sovietic,s-a opus instaurãrii regimurilorcomuniste în partea esticã abãtrânului continent11.

Instaurarea stãrii de rãzboi recea înrãutãþit major relaþiile Românieicu Statele Unite ale Americii. Sãne amintim doar cã, în aceaperioadã, chiar dacã recentnumitul Ministru al Legaþiei românela Washington, Mihai Ralea,incercase sã îi explice Secretaruluide Stat, James Byrnes, cãRomânia nu este condusãdictatorial ºi l-a implorat pe acestaca Statele Unite sã nu-iabandoneze þara în mâinilesovieticilor13 intervenþia sa a rãmasfãrã rezultat . Perioada de pânã lamoartea lui Stalin a fost marcatãde o degradare profundã a relaþiilorromâno-americane. Lipsit cuadevãrat de o politicã externãproprie, guvernul comunist de la

83

Bucureºti s-a strãduit sã limitezecât mai mult posibil orice prezenþãoccidentalã în þarã ºi sã reducã laminimum prezenþa diplomaticã avesticilor. Prin urmare, pe lîngãrestricþiile de circulaþie impusepersonalului Legaþiei SUA laBucureºti, guvernul României areuºit sã obþinã o scãderesubstanþialã a numãrului acestora,de la 29 de membri în 1948, la doar5 în 195212. Au urmat, desigur,mãsuri reciproce pretinse LegaþieiRomâniei din Washington, darimensa deosebire dintre acþiunilecelor douã guverne consta în faptulcã prezenþa americanã era doritãde imensa majoritate a românilor,în timp ce guvernul þãrii lor procedaîmpotrivã.

Între timp, în SUA se reuºiseelaborarea unei strategii pe termenlung, privitoare la politica faþã desateliþii sovietici est-europeni.Raportul 58 al Consiliului deSecuritate Naþionalã (NSC 68)constata natura ilegitimã ºi abuzivãa guvernelor comuniste est-europene ºi totala lor obedienþã faþãde voinþa Uniunii Sovietice.Documentul propunea caprincipale obiective: gãsirea unormijloace care sã conducã laretragerea paºnicã a trupelorsovietice din þãrile în cauzã;evitarea provocãrii sau incitãrii sprerevolte populare, deoarece ar fifost reprimate sângeros;reorientarea liderilor comuniºtiînspre spiritul naþional ºiprovocarea treptatã a unor fisuri înblocul sovietic. Toate acestea erauînsoþite de exercitarea unuiembargo economic sever, princare sã se împiedice accesulsateliþilor sovietici la resurseletehnologice ºi materiale aleOccidentului15.

“Dezgheþul” relativ, produsdupã Conferinþa de la Geneva, iulie1955, a atras urmãri pozitiveasupra relaþiilor dintre Româniacomunistã ºi Statele Unite aleAmericii. Evoluþia lor a fost lentã,dar a atins cote spectaculoasedupã 1963. La Washington secunoºtea faptul cã, sub Stalin,conducãtorii comuniºti dinRomânia se manifestaserã dreptcei mai ticãloºi ºi obedienþi faþã desovietici, dintre toþi liderii est-europeni. Spre finalul decadei a

ºasea, cu toate cã trupelesovietice se retrãseserã dinRomânia, liderii comuniºti de laBucureºti erau descriºi drept“adepþii unui stalinism redundant,prãfuit, dar feroce”14. Totuºi, ºi caurmare a eforturilor unor diplomaþiromâni în SUA, Silviu Brucan,George Macovescu ºi PetreBãlãceanu, dar mai ales diligenþeiarãtate de guvernul de la Bucureºtiînspre rezolvarea amiabilã adiferendelor legate de confiscareaproprietãþilor occidentale dinRomânia, nivelul relaþiilor româno-americane a început sã seîmbunãtãþeascã vizibil. Conflictuliscat între liderii comuniºti româniºi Hruºciov, pe tema industrializãriiRomâniei, a conferit ºansa uneiapropieri ºi mai pronunþate întreBucureºti ºi Washington. În fapt,aºa cum fusese prevãzut în liniiledirectoare ale NSC 68,conducerea comunistã dinRomânia încerca, de acum, sã selegitimize în faþa poporului prinadoptarea unei linii de revenire lavalorile naþionale, pãrea sã cultiveinteresul naþional ºi se distanþa înanumite subiecte ale politiciiinternaþionale de atitudinea UniuniiSovietice. Anul 1964 a validatapropierea româno-americanã,prin încheierea unui AcordCultural, a unui Tratat Comercial,primul încheiat de SUA cu o þarã ablocului sovietic, ºi ridicarearelaþiilor diplomatice la nivel deambasadã.

Cu toate cã “liberalizarea”, însens democratic, regimului comu-nist din România se arãta mailimitatã decât în þãrile “frãþeºti”din estul Europei, tot mai vizibiladetaºare a conducerii de laBucureºti de Moscova – o con-duitã continuatã ºi de succe-sorul lui Gheorghiu-Dej, NicolaeCeauºescu – a convins diferiteleadministraþii americane ale timpu-lui sã stimuleze acest curs alpoliticii externe româneºti ºi sãsprijine economic ºi mai multRomânia comunistã. Fãrã îndoialãcã, dincolo de calculele strategiceale acelui demers, americanii nuputeau rãmâne indiferenþi ºtiind cãse bucurã de un imens capital desimpatie în rândurile românilorobiºnuiþi. Atitudinea lui Ceauºescufaþã de intervenþia þãrilor Pactului

de la Varºovia în Cehoslovacia, în1968, a amplificat aceastãdeschidere a SUA. Mai mult,Secretarul de Stat Dean Rusk i-aaverizat pe liderii sovietici sã nu“dezlege câinii rãzboiului…încercând sã invadeze ºiRomânia”15. Oricum, acest act allui Ceauºescu, care a condamnatîn termeni severi acþiuneaoprimatoare a sovieticilor înCehoslovacia, cu toate cã Ro-mânia membrã a Pactului de laVarºovia nu fusese invitatã ºi nicimãcar anunþatã despre invazie,i-a creat acestuia o mare cotã desimpatie în Occident, dar mai alesîn Statele Unite. Noul preºedinteamerican, Richard Nixon, a doritsã marcheze o nouã abordare aatitudinii SUA faþã de estulcomunist al Europei facând o vizitãistoricã la Bucureºti, în august1969; prima vizitã a unui preºedinteamerican într-o þarã a bloculuicontrolat de Uniunea Sovieticã.

Anii urmãtori au confirmatdezvoltarea ºi apropierea relaþiilordintre SUA ºi România. Se poatevorbi chiar despre o epocã, scurtãeste adevãrat, de aur în acestsens. Aºa-numita politicã externãde independenþã a lui Ceauºescua fost rãsplãtitã cu acceptareaRomâniei ca membru în instituþiilefinanciare internaþionale – FMI,Banca Mondialã ºi GATT –accesul la credite externe,reacordarea în 1974 a ClauzeiNaþiunii Celei Mai Favorizate16 ºiinvitarea lui Ceauºescu într-o vizitãde stat în SUA. Acest curs, pozitivîn aparenþã, al relaþiilor româno-americane a continuat ºi subsuccesorii lui Nixon, Gerald Fordºi Jimmy Carter. Totuºi, faptul cãCeauºescu exercita o politicã totmai închisã în interiorul Românieiºi refuza, mai ales dupã Conferinþade la Helsinki – 1975, sã respectemãcar formal drepturile omului, acondus la o scãdere treptatã acotei de simpatie pe care acesta oavea în Statele Unite. Nici mãcarmiºcarea vicleanã a acestuia, din1984, când România a fost, dinnou, în opoziþie cu Moscova ºi aparticipat la Olimpiada de la LosAngeles, nu l-a putut reabilita. Aniioptzeci ai secolului trecut aumarcat un declin important alrelaþiilor României cu SUA. Politica

DIP

LOM

AÞI

E ª

I C

ULT

UR

Ã

84

viguroasã de combatere a lumiicomuniste iniþiatã de preºedinteleRonald Reagan ºi apoi reformismullui Mihail Gorbaciov au condus,corelate cu aºa-zisul stalinism anti-sovietic al lui Ceauºescu, laizolarea profundã a României.Criticat în Congresul SUA pentrunerespectarea drepturilor funda-mentale ale omului, Ceauºescu apreîntâmpinat o sancþiune ºi aanunþat, în 1988, cã Româniarenunþã la Clauza Naþiunii CeleiMai Favorizate17.

Cãderea regimului comunist dinRomânia nu a adus o schimbare

rapidã în relaþiile româno-americane. Deºi, la doar câtevazile de la cãderea lui Ceauºescu,Secretarul de Stat James Baker aîntreprins o vizitã la Bucureºti,evoluþiile de pe scena politicãromâneascã din anul 1990 –omnipotenþa Frontului SalvãriiNaþionale, oprimarea partidelor deopoziþie ºi mineriada din 13 -15iunie – au produs îngrijorare laWashington, mai ales privitor lanatura democraticã a nouluiguvern roman. Evoluþiile pozitiveînregistrate ulterior pe scenapoliticã româneascã ºi dorinþa SUApentru stabilizarea unei regiunitulburatã de conflictele din fostaIugoslavie, dar ºi din fostul imperiusovietic, au relansat relaþiileromâno-americane.

Din motive de naturã geopoliticã,dar ºi datoritã unor accentuateîntârzieri în ceea ce priveademocraþia ºi economia de piaþã,România nu a fost nominalizatãîntre primele þãri foste comuniste– Cehia, Polonia, Ungaria – invitatesã devinã membre ale Orga-nizaþiei Atlanticului de Nord. Vizita,din iulie 1997, la Bucureºti apreºedintelui Clinton a încercat sã

compenseze ceva din deza-mãgirea acelei amânãri, dar cutoate promisiunile ferme fãcute deacesta, la finalul anilor nouãzeciextinderea NATO pãrea un subiectamânat sine die. Totuºi, ultimulrãzboi desfãºurat în fostaIugoslavie, 1999, ºi apoi campaniaîmpotriva terorismului declanºatãdupã atentatele din 11 septembrie2001 au conºtientizat SUA asupranecesitãþii de a dobândi, ºi în modformal, noi aliaþi în Europa. Noul valde extindere a NATO a inclusºapte noi state din Europa Centralãºi de Est, între care ºi România.Experienþa raporturilor SUA-România din ultimii douãzeci de aniprezintã o acumulare pozitivã ºi otreptatã aliniere înspre aceleaºiobiective, democraþie, libertate,economie liberã, diversitate. Înmod sigur, o consolare de ordinmoral, pentru acei români care întimpul comunismului sperau învenirea americanilor ºi faptul cãastfel îºi vor redobândi libertatea,o reprezintã cuvintele lui GeorgeW. Bush, rostite la Neptun, 1 aprilie2008: “Dacã pânã acum geografiav-a fost mai degrabã neprielnicã ºipriveaþi înspre Est deseori cuanxietate, vã spun acum, de peplaja de la Neptun, cã voi româniisunteþi aliatul Americii ºi cãAmerica vã considerã parteneri ºiprieteni18.

DIP

LOM

AÞI

E ª

I C

ULT

UR

Ã

Conferinþã rostitã în AulaAcademiei Române, în cadrulsesiunii de Comunicãri organizatede Ministerul Afacerilor Externe cuprilejul sãrbãtoririi relaþiilordiplomatice dintre S.U.A. ºiRomânia.

NOTE1 Keith Hitchins, Miodrag Milin,Relaþii româno-americane/

Romanian-American relations, 1859-1901, Bucureºti, 2001, pp. 74-80.

2 Vezi: Richardson Dougall, MaryPatricia Chapman, United StatesChiefs of Mission, 1778-1973,Historical Office, Bureau of PublicAffairs, Department of State, 1973,pp.129-130.

3 Diplomatic List, US Departmentof State, Washington, D.C., 1995, p.215.

4 Walter LaFeber, The New Empire:An Interpretation of AmericanExpansion, 1860-1898, Cornell

University Press, 1998.5 Michael H. Hunt, The American

Ascendancy. How the United StatesGained & Wielded Global Dominance,Chapel Hill, 2007, p. 51.

6 Gheorghe Buzatu, România ºitrusturile petroliere internaþionale pânãla 1929, Iaºi, 1981, pp. 49-51.

7 Legãturile ºi simpatia fraþilorDulles faþã de România au fostmenþionate de Frank Wisner, ºefulmisiunii OSS, între 1944-1945, înRomânia. Vezi: National Archives, RG226, Entry 108A, Box 177.

8 Perry A. Thomas, Passage toRomania: American Literature inRomania, Iaºi, Oxford, Portland, 2001,pp. 110-111.

9 Apud Daniel Yergin, ShattersPeace. The Origins of the Cold War,New York, 1990, pp. 35, 84.

10 Franklin Mott Gunther, MinistrulSUA în România, a decedat douãsãptãmâni mai târziu la Bucureºti, dincauze naturale.

11 „Call of Rumanian Minister uponSecretary, January 4, 1947",Department of State Decimal Files871: Internal Affairs of Rumania,Microform, Indiana State University,Bloomington Main Library.

12 Foreign Service List, TheDepartment of State, Washington,D.C., 1948-1956.

13 Apud, Liviu C. Þîrãu, ÎntreWashington ºi Moscova, p. 359.

14 Ibidem, p. 477.15 Foreign Relations of the United

States 1964-1968(FRUS), vol. XVII,Washington, D.C., 1999, pp. 261-262.

16 Preºedintele Truman a retrasRomâniei, la 1 august 1951, ClauzaNaþiunii Celei Mai Favorizate. Vezi:FRUS, 1951, vol 1, National SecurityAffairs; Foreign Economic Policy,Washington, D.C., 1979, p. 1382.

17 Amintirile publicate de doiambasadori ai SUA în România în aniioptzeci sunt elocvente în acest sens:David Funderburk, Pinstripes andReds: An American AmbassadorCaughtBetween the State Department& the Romanian Communist, 1981-1985, Washington, D.C; Roger Kirk,Mircea Rãceanu, Romania versus theUnited States: Diplomacy of theAbsurd, 1985-1989, PalgraveMacmillan, 1994. Vezi ºi: Joseph F.Harrington, Bruce J. Courtney,Tweaking the Nose of theRussians:Fifty Years of American-Romanian Relations, 1940-1990,Boulder, New York, 1991, pp. 505-542.

18 Joseph F. Harrington, EduardKarns, Scott Karns, „American-Romanian Relations, 1989-1994", EastEuropean Quaterly, XXIX, No. 2, June1995, pp. 211-229.

85

Marinella Amico Mencarelli

Trasimeno în amurg

Oglinda gri-argintieun disc de foccoloreazã în roºutot orizontulcerul

iar elereflectându-se-n aceeaºioglindãdevin una.

Cine priveºte oglinda-i uimitde spectacolul unic:numai un pictor expertva reuºi s-o imite.

Decembrie, 1991

Cicale

Din pãdurea de stejari ºicastanise-nalþã suveranun concertplãcut ºi cu-ntreruperisalutatde susurul austeral brazilor

ºi de clipocitulînsetat al pãsãretuluiîntr-o dupã-amiazãplinã de pace ºi-amintiri….

Aud vechiul concertapoise face liniºte-n pãdureîncepe-n nucitace iarãºiapoi reîncepe-n smochin

ca în urmã cu anicândnaivã copilãvisamorizonturi infiniteºi secreta fericirepe care fluxul timpului

în partemi le-a dãruitpe altelele-au îngropat pentru totdeaunasub lava incandescentãa unui vulcan…

Iulie, 1994

Dimineaþã lauretanã

Contempluoraºul somnolentînfãºurat în luminazorilor.

Mai târziuun du-te-vino de curbene conduceprintre dulci depresiunicu perle de brumã.

Coruri alternândînalþã laudeAutorului minunilor

pe care le-admir dinferestruicã…„Binecuvânþati-L munþi ºi colinepe Domnul.Binecuvântaþi-L, voi, creature toate,care vã naºteþi pepãmânt, pe Domnul“.

Sipetul cuSfânta Casãse profileazãpe cerul iluminatde imensitatea soarelui.Briza

ne rãvãºeºte pãrulne alintã chipurile

doritoare de Întâlnire

Mângâie negrele pietre.

Ca-ntr-un visîl vãd pe Acelacare locuieºte-nCasa Iubirii.

Februarie, 2001

Ginestra

Printre tufiºurile grãdinii meleexistã unulprivilegiat.Un turnir de licuricisfideazã rece ploaiavântul tramontano candidã pãturã.

În maicu florile eiimitã soarele.Acumse uneºtecu oceanul de luminicare inundã lumea.

Dar lumeavede Lumina?

Locuri din Umbria, dinPerugia, de unde e originarãpoeta, mai exact din Pianello diPerugia, din Bastia Umbra, undelocuieºte, lacul Trasimeno,despre care am scris ºi eu, cumam putut, locuri familiare multora,dar ºi altele. Loreto, de pildã, vezi„Dimineaþã lauretanã”, unde sepãstreazã, realã, cum ºtim, casaSfintei Familii, adusã, se pare, decruciaþi din Nazaret, locuri, stãri,reflecþii din care se configureazão delicatã poezie de „notaþie“, pegustul revistei Steaua deodinoarã.

Autoarea volumelor, „Mo-mente”, 1996, „Momente furate”,2003, parcã ar vrea sã fixezefulgurarea clipei, datând, de-taliind, jubilând la senzaþia deluminozitate sacrã, franciscanã.Instantanee feerice, fericite, olume de evanescenþe, versurilene amintesc simplitatea pierdutãa vârstei poeziei genuine, în plinpostmodernism lucid ºi de-structurant.

Prezentare ºi traduceriAdrian Popescu

ª

86

Dacã pentru F. Scott Fitzgeraldjazzul este condiþionat istoric, fiindantrenat într-un proces deaseptizare prin datare excesivã,pentru Mihail Bulgakov ºi BorisVian jazzul este situat fie într-olume în care fantasticul esteinculcat, contrapunctic, conºtiinþeirealului (Bulgakov), fie unei lumiantrenate într-un proces deregenerare continuã, aflatã,aºadar, în afara oricãrui argumentistoric (Vian).

Pentru a întelege în ce felinteracþioneazã viziunile celor doiautori de care ne vom ocupa, vomrecurge la o explicitare a formuleifiecãruia prin asocierea lor cu celedouã tipuri de fraze care coexistãîn jazz, aºa cum le vede AndréHodeir. Jazzologul francezmenþioneazã existenþa, atât în înjazz, cât ºi în muzica europeanã,a „frazei temã” ºi a „frazei variaþie”.“Fraza variaþie, la rândul ei, sesubîmparte în douã tipuri principale:parafraza ºi fraza chorus. Primapãstreazã reale afinitãþi melodicecu fraza temã din care derivã; adoua, un fel de variaþie liberã, nupãstreazã nimic din ea” (AndréHodeir, Jazzul, Editura Muzicalã aUniunii Compozitorilor, 1967, p.137). Cu alte cuvinte, lui MihailBulgakov îi revine parafraza, carese manifestã ca elasticizare afrazei temã, fãrã sã depãºeascãînsã cu mult potenþialul acesteia,în timp ce lui Boris Vian îicorespunde lumea conceputã caimprovizaþie totalã, scoasã de subgrija restrictivã a premeditãrii.Aceastã asociere devine din ce înce mai inteligibilã pe mãsurã ce neapropiem de o analizã a genurilorliterare pe care le-au practicat ceidoi autori.

Aºadar, realismul magic (nereferim aici la o valenþã universalãa termenului de realism magic, ºinu la aceea care se limiteazã laspaþiul latino-american) esteasociat cu parafraza, ceea ce neapare cât se poate de firesc încondiþiile în care ambele semanifestã ca intruziuni neverificate,dar posibile, ale fantasticului înstratul real, în cazul lui Bulgakov,sau ale unor note ce se nasc,printr-un simplu proces deimaginaþie, din partitura datã, încazul muzicii de jazz. Dacã în

cazul realismului magic aceastãaliniere de idei nu este încã uzatã,despre improvizaþie ºi supra-realism nu putem spune, însã,acelaºi lucru. Criticul de jazz VirgilMihaiu semnalizeazã perfect acesttraseu comun afirmând cã: „Atâtsuprarealismul, cât ºi free-jazzulau pregãtit etape de receptareeliberate de convenþii, dispuse sãaccepte nu numai experimentelecele mai sofisticate, dar ºi oconvieþuire civilizatã între stiluri simaniere radical diferite” (VirgilMihaiu, Cutia de rezonanþã, EdituraAlbatros, 1985, pp. 101-102).

Dacã jazzul, aºa cum apare înscrierile lui Boris Vian, este angajat,asemenea suprarealismului, încãutarea unei soluþii, jazzul dinMaestrul ºi Margareta poate fiînþeles ca libertate numai încondiþiile în care aceasta semanifestã ca defulare totalã,colectivã, ºi nu ca protest. Jazzul

din romanele lui Boris Vian dãsenzaþia cã ºi-a câºtigat locul, cãasimilarea lui de cãtre organismuloperei autorului este totalã ºiireversibilã. Romanul lui Bulgakov,în schimb, pare sã nu fi digerat întotalitate fragmentele de jazz, caresunt mai aluvionare, sugerând, maidegrabã, imagini în bloc, ce nu potfi operate.

Carnavalul nãpãstuiþilor

Itinerariile jazzistice din Maestrulºi Margareta corespund carac-terului ludic al jazzului, însã într-unsens grotesc. Semnalele acesteimuzici zgomotoase, dezordonate,sunt alarmante. Prin muzica dejazz Bulgakov urmãreºte parcã sãtrezeascã la viaþã infernul, sãinstige la o dezordine pe care totea o poate opri. Pentru ca acestinfern posibil sã încapã ºi mai bineîn tipare, autorul a ales ca momentde declanºare a jazzului chiarmiezul nopþii. Chiar în acel moment”se auzi un bubuit, un zdrãngãnit,începurã sã salte, sã se reverseniºte sunete. Dupã aceea un glasstrident de bãrbat porni sã urle cudisperare în acompaniamentulmuzicii: «Halleluiah!». Se dez-lãnþuise celebrul jazz de laGriboedov” (Mihail Bulgakov,Maestrul ºi Margareta, EdituraMinerva, 1972, p. 75). La balulcelor o sutã de regi, dupã ce sesting sunetele orchestrei dirijatede Johann Strauss, Margaretaîntâlneºte “o orchestrã de jazzinsuportabil de zgomotoasã” (p.320) al cãrei dirijor, “îndreptându-se, þipã strident «Halleluiah!». Apoise lovi o datã peste un genunchi,apoi peste celãlalt ºi, smulgând dinmâna muzicantului din margine untaler, îl fãcu sã turuie, pocnindu-lde coloanã” (p. 320). Dar cel maisugestiv este, fãrã îndoialã,celebrul jazz de maimuþe de laBalul Satanei: “O gorilã uriaºã cufavoriþi lãþoºi ºi cu o trompetã înlabã, dirija orchestra, þopãind greoipe loc. Un rând al orchestrei eraalcãtuit din urangutani care suflauîn alãmuri sclipitoare. Pe umerii lorstãteau cãlare cimpanzei veselicântând din armonici. Doi pavianiuriaºi, cu coame mari ca de leu,cântau la piane, ale cãror gemetenici nu se auzeau în tunetul, þipãtul

MihailBulgakov

ºiBoris Vian

Itinerariifantastice în

jazz:

Cristina Moraru

CO

NFL

UE

NÞE

87

ascuþit ºi bufniturile saxofoanelor,ale viorilor ºi ale tobelor mânuitede labele gibonilor, mandrililor ºi alemacacilor” (pp. 327-328).

Bulgakov aºazã jazzul în formepregãtite parcã nu de el, ci de oopinie generalã care a rezultat dinciocnirea muzicii clasice cu o nouãformã de expresie care a sfidatprin îndrãzneala sa ºi care a fosttestatã fãrã a fi acordatã, însã, întonalitatea sa proprie. Ajungemastfel la mult discutata polemicãdintre muzica europeanã ºi jazz,polemicã pe care Bulgakov nu oscapã din vedere ci, dimpotrivã, oregizeazã cu un admirabil simþ aldetaliului. Înainte de a ajunge înzona distorsionatã a jazzului,Margareta este supusã unui altexerciþiu sonor, oferit de orchestradirijatã de regele valsului, JohannStrauss. Deºi acordurile acesteiorchestre nu sunt atât destângace ca ale orchestrei de jazz,nici aceastã muzicã nu sesustrage în totalitate registruluidionisiac. Margareta esteîntâmpinatã de “urletul alãmurilor”ºi de “glasul viorilor ce rãzbi deundeva, de sub ele”, ºi care “îiscãldã trupul asemenea duºului desânge” (p. 318). Deºi aceastãmuzicã alungã orice expectanþãapolinicã prin sunetele saleabrupte, respectul pe care îlimpune este vizibil mai mare decâtcel pe care îl presupune orchestrade jazz. Totuºi, orchestra dirijatãde Strauss are nenorocul de a fiperfidã, lipsitã de sinceritatea pecare o reclamã jazzul. Înainte de ao vedea pe Margareta, dirijorul seocupa cu asamblarea acelorsunete prãdate de un zgomotexcesiv, pe care le-am amintit deja.Zãrind-o pe Margareta, însã,“bãrbatul în frac, de la pupitruldirijoral pãli, buzele îi schiþarã unzâmbet ºi, deodatã, cu o miºcarea mâinilor, îi ridicã în picioare pemuzicanþi. ªi orchestra prinse a olegãna pe Margareta necontenit, însunetele ei” (pp. 318-319). În acestcontext, Strauss nu pare mai multdecât un ºablon. El ºtie foarte binecã nu trebuie sã iasã din portretulpe care i l-a fãcut istoria .

Orchestra lui Strauss apare caun preludiu pentru ceea ceurmeazã, întrucât ordinea aleasãde Bulgakov este fireascã ºi

ireversibilã. Mai mult, ea aduce îndiscuþie evoluþia muzicii de jazz înraport cu muzica europeanã de lacare negrii au împrumutat elementeca acordurile, cadenþele saufuncþiile tonale, dându-le însã onouã interpretare. Jazzul poate fiînþeles, astfel, ca ”interpretareadatã de negru unor elementeimprumutate de la arta «albã»”(André Hodeir, p.50). În acestsens, cursul firesc al interpretãriiar fi acela al unei evoluþii de tipulcelei despre care vorbeºte MateiCãlinescu încercând sã expliceinfluenþa anticilor asupramodernilor. Matei Cãlinescuvorbeºte despre “pitici moderni peumerii uriaºilor antici” (MateiCãlinescu, Cinci Feþe aleModernitãþii, Editura Minerva, 1995,p. 26) ºi subliniazã faptul cã“oamenii unei epoci sunt maiavansaþi dar, în acelaºi timp, maipuþin merituoºi decât predecesoriilor” (p. 26). Acelaºi lucru s-ar puteaspune ºi despre jazz ºi muzicaclasicã. Bulgakov pare sã acceptefaptul cã “jazzul e mai apropiat dedilemele moderne” (Virgil Mihaiu, p.184), dar nu crediteazã aceastãmodernitate. Mai mult de atât,influenþa jazzului asupra muziciiclasice duce la o producþie desituaþii comice, burleºti. Aici estecazul sã amintim un fragmentlãmuritor: “Depãrtându-se în zbor,Margareta mai apucã sã-l vadã pevirtuozul jazbandist luptându-se cupoloneza ce rãsuna în spatele eiºi lovindu-i în cap la nimerealã cutalerul sãu pe cei din orchestrã,care, cuprinºi, chipurile, de ogroazã comicã, fãceau reverenþeadânci” (Bulgakov, p. 320).

Jazzul nu apare la Bulgakovnumai în ipostaza sa grotescã ºiludicã, ci este înscris într-un balansla care participã ºi reprezentãri alefrumosului. Tot la balul deprimãvarã al lunii pline, pe fundaluljazzului de maimuþe, „se miºcaunenumãrate perechi, ameninþândsã mãture totul în calea lor. Semiºcau contopite parcã, uimindprin îndemânarea ºi puritateagesturilor, învârtindu-se într-o singurãdirecþie. Deasupra mulþimii dedansatori, în vãzduh, pluteau fluturivii, mãtãsoºi; din tavan curgeaumãnunchiuri de flori. În capitelurilecoloanelor, pe mãsurã ce se

stingea lumina electricã seaprindeau miliarde de licurici, iar învãzduh pluteau lumini înneguratede mlaºtinã” (Bulgakov, p. 328).Aici jazzul este expresia cea maivie a naturii, pentru ca apoi sã setransforme într-un spaþiu de lux,dotat cu excentricitãþile de rigoare:“Un Neptun negru, gigantic, scoteadin gurã un ºuvoi trandifiriu. Dinbazin se ridica un miros ameþitorde ºampanie. Aici domnea oveselie nestãvilitã. Lãsândpoºetele în grija cavalerilor lor saua negrilor, care alergau cucearºafuri în braþe, doamnele,vesele, plonjau cu un þipãt deextaz în bazin. Trâmbe de spumãþâºneau în sus. Fundul de cristalal bazinului era scãldat în lumini cese prefirau prin stratul de vin, undese vedeau înotând trupuri argintii.Apoi, înotãtoarele sãreau afarã dinbazin, bete moarte. Sub coloanerãsunau hohote de râs, vibrând însunetele jazzului” (p. 328). Nu esteprima tentativã a lui Bulgakov de aasocial jazzul cu o atmosferã delux. Dialogul celor doi gurmanzi,Ambrozie ºi Foka, prezintã localulGriboedov ca pe un loc în carecele mai sofisticate mâncãruri nupot fi digerate pe fundalul alteimuzici decât a celei de jazz, prinexcelenþã muzicã extravagantã :„Ce-e, ºalãu rasol! E o banalitate,Ambrozie dragã. Dar cega, cegaîn caserole de argint, cegã bucãþi,rânduri, alternate cu cozi de raci ºicaviar proaspãt [...] Dar trufele? [...]Dar jazzul, dar serviciulireproºabil?” (p. 71).

Mai degrabã decât sã sepronunþe în favoarea sau împotrivajazzului, Bulgakov îl foloseºte pen-tru a sugera detensionarea uneiatmosfere obiºnuite cu ipocrizia,cu discursurile fardate ºi cu oa-menii goliþi de indicii umanitãþii(comunismul). În cazul lui Bulgakovnu poate fi vorba de un protest înstare purã, ci mai degrabã de osinceritate care vizeazã demas-carea unei rigiditãþi comice.

Concert absent in fa diezmajor

Pentru Boris Vian, în schimb,jazzul depãºeºte cu mult atribuþiileunui simplu reper. El deþine atributeaproape divine, revenindu-i de

CO

NFL

UE

NÞE

88

multe ori sarcina de a regladimensiunile lumii sau chiar de acrea personaje-hologramã. Jazzuldeþine pârghiile de care atârnãtimpul ºi spaþiul, durata unei zileputând fi manipulatã prin simplaaudiþie a unei teme de jazz:“Accentele negricioase alemelodiei Deep South Suite m-auaruncat imediat în letargia meafavoritã ºi acceleraþia rezultatã dinmiºcarea pendulelor a antrenatsistemul solar într-o rotireaccentuatã, scurtând durata lumiicu aproape o zi” (Instalatorul, încolecþia de nuvele Blues Pentru oPisicã Neagrã, Editura Univers,2007, p. 39). Întregul univers seracordeazã afectiv la pulsul acesteimuzici. Astfel, ne apare drept firescfaptul cã, atunci când: „Orchestraatacã iarãºi «On the Sunny Sideof the Street»” „Camera se dãduînapoi cu cãrucior cu tot, apoiîncepu sã pivoteze în jurul proprieiaxe pentru panoramic” (Figurantul,în Blues Pentru o Pisicã Neagrã,p. 119). Nu trebuie sã ne uimeascãnici faptul cã doctorul din SpumaZilelor, observând forma rotundã acamerei, ajunge, printr-un parcurscare se insinueazã pe sine ca fiindºtiinþific, la concluzia cã acestaeste rezultatul firesc al faptului cãîn acea încãpere a fost ascultat undisc de Duke Ellington. La BorisVian, pânã ºi cartografiereauniversului imediat se supunedicteului jazzistic. Astfel, per-sonajele din Spuma Zilelor îºiconsumã existenþa între bu-levardul Louis Armstrong ºi stradaSidney Bechet ºi îºi comandãgeamuri la firma Gershwin.

Universul lui Boris Vian este elînsuºi o melodie de jazz care secontractã ºi se dilatã la cea maiuºoarã atingere, de unde îi revineºi elasticitatea uneori aritmicã.Dinamica spaþiului se rãsfrângeasupra personajelor lui Boris Vianîn raze inegale, dar care pãstreazãtotuºi premisele unei intensitãþiînnãscute. Tensiunea, deºipulverizatã, este destul deputernicã încât sã determine nunumai obiectele, ci ºi oamenii, sãirupã, lãrgind astfel cadrul care aretendinþa sã se micºoreze. Totuºi,ar fi o greºealã sã credem cãlumea lui Boris Vian se sustrage,din pricina scheletului sãu

neobiºnuit, plictiselii. Personajelesale sunt, de cele mai multe ori,depozitare ale lipsei de voinþã ºi aleunei structuri psihice schiþateminimalist, care le induc o viaþãvidã. Pânã ºi „strada crapã deplictisealã” (Iarba Roºie, p. 29)întreþinând astfel impresia demimare incompletã a stãrilor uneilumi imposibil de recuperat. În plus,personajele sunt angajate într-unsistem de comunicare scurtcir-cuitat, care face ca orice relaþie sãfie plastifiatã, alunecoasã, putânddemara în orice moment spre unscenariu de tip ionescian. Dialogulcelor douã cupluri din Iarba Roºierezultã într-un amalgam de replicineasortate, care nu se ajung dinurmã una pe cealaltã, iarpersonajele din Ecarisajul pentrutoþi pot fi, de asemenea, demontateºi reconstituite, împotriva voinþeicelui care le opereazã, în formeidentice.

În Spuma zilelor, însã, acest setde reflexe este vizibil slãbit, iaratunci când se manifestã o face învirtutea aspiraþiei cãtre metaforã.Nu poate fi vorba de personajetubulare, goale, ca în celelalteromane ale autorului. Este o lumeaglomeratã, în care singurulelement ordonator este muzica.Ea are capacitatea de a regladurata, intensitatea evenimentelorsau chiar de a condiþiona existenþalucrurilor ºi a oamenilor. Un„murmur oval” (Spuma Zilelor,Editura Humanitas, 2003, p. 19)poate fi „complex modulat demuzica megafoanelor împrãºtiatede jur-împrejur” (p.19). Aºteptarea„e un preludiu în modul minor” (p.40) iar nufãrul din plãmânul Chloeieste tot o carcasã, estetizatã, aunei melodii.

Cel mai mare merit al jazzuluiîn acest roman este, însã, acelade a face posibilã existenþa Chloei.Chloé este un personaj-hologramã,pentru cã nu avem nici un indiciuasupra faptului cã nu este mai multdecât prelungirea discului lui DukeEllington. În afara aºa-ziseicoincidenþe a numelui ei cu cel alpiesei lui Duke Ellington, trebuie sãþinem cont de faptul cã intrarea eiîn roman are loc dupã invocaþia cupotenþial magic a lui Colin.Pregãtindu-se sã plece lapetrecere, Colin îi spune lui

Nicolas: „dacã astã-searã n-o sãmã îndrãgostesc de-a binelea, osã...o sã” (p. 30), pentru ca, înaceeaºi searã, care este ºi cea aîntâlnirii sale cu Chloe, sã recurgãla o un exerciþiu ludic, prin careinvocaþia sa pare sã fie definitivatã„Aº vrea sã mã-ndrãgostesc [...]Ai vrea sã te-ndrãgosteºti. Ar vreaidem (sã se-ndrãgosteascã). Amvrea, aþi vrea sã vã-ndrãgostiþi. ªiei ar vrea sã fie îndrãgostiþi...” (p.30). Acest ritual nu se poate împlinidecât sub vibraþia magicã a pieseiaranjate de Duke Ellington, care ova smulge pe Chloe din lumeapotenþialului ºi o va transpune întonalitatea realitãþii dobândite apersonajelor.

În Spuma Zilelor, jazzul are ºicapacitatea de a catalizapotenþialul ritmic al lumii. Mai multdecât lui Duke Ellington, Boris Vianîi seamãnã toboºarului de jazzJack de Johnette, acela care apropagat melodicitatea în domeniulpercuþiei. Lumea lui Vian esteîndatoratã în egalã mãsurã ritmului,accentuat de cele mai multe oriprin elemente de staccato, ºivoluptãþii melodice.

Toatã lumea vrea ºi ºtie sãparticipe la acest deliciu muzicalpe care îl oferã jazzul. Acest lucrueste posibil ºi datoritã faptului cã,spre deosebire de Bulgakov, carenu celebreazã jazzul, deºi îirecunoaºte necesitatea, Boris Vianºi-l asumã total ºi îl injecteazã înfiecare particulã a universului sãu.Nici nu mai poate fi vorba de ocompetiþie între jazz ºi muzicaclasicã. Aceasta din urmã estedoar o reminiscenþã, o amprentã aunei lumi demult apuse. De celemai multe ori personajele nuîntâlnesc nici mãcar aceastãreminiscenþã a muzicii europene,iar atunci când o fac, îi constatãcu regret statutul perimat. Atuncicând Colin, Chloe ºi Nicolas au datcolþul pe strada Sidney Bechet ºiau ajuns la destinaþie, „Portãreasa,în faþa intrãrii, se legãna într-unbalansoar mecanic al cãrui motorscotea pocnete pe un ritm depolcã. Era un sistemînvechit.”(Spuma Zilelor, p. 83).

Demonstraþii de virtuozitatejazzisticã au loc, în romanele luiBoris Vian, chiar ºi în bisericã. Înziua nunþii lui Colin, „Monahul era

89

la toba mare, þârcovnicul cânta dinpiculinã, iar ºviþelul þinea ritmul lamaracase. Refrenul îl cântautustrei în cor, dupã care ºviþelulschiþã un pas abãtut, apucã uncontrabas ºi executã un chorussenzaþional cu arcuºul, pe omuzicã de circumstanþã” (p. 59).Doctorul care o viziteazã pe Chloenu se poate abþine sã discutedespre piesele lui Duke Ellington,iar antichitarul cãruia Colin îi vindepianocteilul le interpreteazã cu osensibilitate ieºitã din comun, astfelîncât „notele îºi luau zborul la felde aeriene ca mãrgãritarele pentruclarinet de Barney Bigard înversiunea lui Duke” (p. 125). Oastfel de sonoritate diafanã întâlnimºi în Moartea pocitaniilor, unde „seaude ecoul vag al unei muzici dejazz... un jazz bun... Siluete trecprin faþa ferestrelor” (MoarteaPocitaniilor, Editura Humanitas,2005, p. 137), dar aici tuºa finã seimpune mai mult prin distanþã.Întâlnim însã, în registrul jazzistical lui Vian, ºi acea faþã dionisiacãa jazzului pe care am constatat-oºi la Bulgakov. Un fragment dinnuvela Figurantul ilustreazãperfect aceastã tensiune lubricã:“Se priviserã ºi, dupã ce râserãcum trebuie, în fa diez major,atacarã un vechi Dixieland defamilie ºi ieºeau flãcãri în loja încare temperatura creºtea din terþãîn terþã. Zgomotul creºtea înintensitate ºi toþi muzicienii sedezbrãcau încetul cu încetul întrefiecare cor. Zozo, centralistul,zgâria cu furie cele patru cabluriale sale ºi asuda cu picuri mari”(Figurantul, p.115). Aceastãsenzualitate este, însã, mai purãdecât apare la Bulgakov, pentru cãexistã în primul rând pentru sine,ºi nu pentru a fi purtãtoarea uneisugestii. Aceastã senzualitateapare în formã sublimatã înromanul Spuma Zilelor, atunci cândColin, ascultând “The Mood to beWooed” constatã cã “Era cevaeterat în cântecul lui JohnnyHodges, ceva inexplicabil ºidesãvârºit de senzual, senzu-alitatea în stare purã, desprinsã detrup” (Spuma Zilelor, p. 89).

Boris Vian are astfel acces la olume în care ritmicitatea divizeazã,dar ºi reuneºte pãrþile componenteale lumii, antrenându-le într-o

producþie de sunete care sunt,fiecare în parte, multidimensionaleºi retractile. Jazzul din opera luiVian deþine pârghiile ecourilortuturor lucrurilor, putând avea, lanevoie, acces direct la acestea.Libertatea pe care ºi-o rezervãjazzul este, aºadar, nemãsuratã.De aceea îi atribuim lui Boris Vianconceptual de frazã chorus.Bulgakov, în schimb, foloseºte,aºa cum am vãzut, jazzul pe postde reper, prezentându-l în ipostazasa ludicã ºi grotescã, cu scopul de

a demasca o rigidatea comicã, olume încremenitã în discurs.Bulgakov preferã, aºadar,parafraza, rãmânând mai aproapede simptomurile realitãþii. Ceea ceeste important însã, este faptul cãnici unul dintre cei doi scriitori nus-a îndepãrtat de armonia de bazã,în lipsa cãreia nici chiarimprovizaþia nu are sens. Iaraceastã armonie este, desigur, oarmonie de jazz, care înþeapã, cuvârfurile ei ascuþite, voceapenetrantã a realitãþii.

90

Era o noapte neagrã, nepãtrunsã, prin carepluteau doar neliniºtile ºi întrebãrile. Din când în cândadia vântul de varã ca o ºoaptã abia auzitã ºi luminilefãcliilor se zbuciumau profund pe faþa galbinã aUriaºului. Era cea de a treia noapte, de când blestemullovise crunt soarta Uriaºului, a cetelor de daco-romaniºi a cetãþii de la Noviodunum.

Cetele hunilor, din ce în ce mai îndrãzneþe,încingeau ameninþãtoare þinuturile de la cotul Istrului.

Acum puterea ºi braþul Uriaºului nu mai erau ºiun uriaº gol pãrea a se deschide. CetateaNoviodunum însãºi pãrea sã se clatine în credinþa eifaþã de ducatul de la Cotul Dunãrii. Sãbiile fãgãduitede meºteºugarii cetãþii nu mai sosiserã, iar pescaride la Cotul Dunãrii vestiserã cã soli ai cetãþii, ocrotitã30 de ani de braþul ºi dârzenia Uriaºului, se întâlneaunoaptea cu conducãtori ai hunilor în plaurul de peDunãre. Conducãtorii cetelor, bãrbaþii ºi femeile dinmicile aºezãri de pe mal aºteptau nedumeriþi ºineajutoraþi minunea salvatoare, cãci inimile tuturor seumpluserã de un uriaº gol pe care nimic deocamdatãnu-l putea împle.

Uriaºul acum nu mai era, încetase de a mai fi, ºitocmai acest groaznic de simplu adevãr nici minþilecele mai adânci nu-l puteau pricepe. Strãjile de noaptedinspre Cumaes vesteau cã violetul amurgului nu sestinge pânã în zori de flãcãrile pustietoarelor incendiidinspre limanuri ale hoardelor de huni; aceleaºi strãji,de zi, vesteau cã hoardele, ultimele valuri din mareleocean ce se frânsese în Apus la Câmpiile Catalaunice,strâng cercul pe zi ce trece.

Astãzi era cea mai scurtã noapte a anului ºi oadiere caldã ºi înmiresmatã venea de la tufele deiasomie de pe malul Dunãrii. În tãcerea ce se lãsaseîn preajma Cetãþii de Pãmânt în noaptea neagrã casmoala, se putea ghici fluviul, jos, la poaleleîntãriturilor, doar dupã clipocitul depãrtat al câte unuival care rupea tãcerea nopþii. În poianã, pe chipurileîngândurate ale bãrbaþilor, luminile fãcliilor jucau înluminiþe ºi umbre, ca însãºi ºovãiala ºi negurile dinsufletele lor. Într-un colþ, în rândurile femeilor de laCetatea de Pãmânt, se ºoptea din gurã în gurã cãValeria Messala, ghicitoarea, ar fi vãzut pescãruºiroºii ca focul, ieºind din apã; cã la cotul Dunãrii, însãºiumbra Uriaºului s-ar fi zbãtut în hohote de plâns. Eraustrânºi aici, la Poiana de la Cetatea de Pãmânt, ceidoi fraþi albiþi de ani ai Uriaºului, bãrbaþi deosebiþi învitejie ºi hotãrâre, erau cei 12 capi ai ginþilor,coborâtoare din Crispii, printre care ªtefan, bãrbat cupletele ninse de ani, dar cu înfãþiºarea dârzã,impunãtoare, era pãrintele Vasile de la Biserica SfinteiFecioare de la Cetatea de Pãmânt, cu odãjdii trase în

fir de aur, erau conducãtori de cete bãrboºi, luptãtoricu chipuri aspre ºi priviri oþelite, erau stareþul ºicãlugãrii de la mânãstirea din Noviodunum, în hainecernite.

Fiecare tãcea, dar auzea desluºit întrebãrile ºispaimele din sufletele celorlalþi, aceleaºi ale fiecãruia.Cetatea de Pãmânt ºi aºezãrile peste care seîntinsese apãrãtor braþul Uriaºului, erau ameninþatede huni. O parte însemnatã din puterea cetãþii, luptãtoriiconduºi de Gelu, fiul din cãsãtorie al Uriaºului, se aflaudeparte. Vor putea ei sã strãbatã inelul de foc ºi fier alhunilor, spre a salva Cetatea, acum mai ales cândUriaºul nu mai era? Gelu ºi ceata lui erau aºteptaþi laCetatea de Pãmânt clipã de clipã, dar întoarcerea lorîntârzia. Va mai putea supravieþui cetatea acum cândhunii îºi aºezaserã bivuacurile în delta marelui fluviuºi aºezaserã strãji înaintate întãrite de cãlãrime înînsuºi cotul de pãmânt prelungit cãtre miazãnoaptece-l formeazã Dunãrea la rãsãrit de Dinogetia? Cumvor trece corãbierii de la Marea cea mare pe gurilefluviului cãtre cetãþile ºi coloniile de la Dinogetia ºiArrubium, sau se vor sufoca gâtuiþi de cãlãreþii huniîn cotul de la rãsãrit de Dinogetia? Singur, întins pepatul de trunchiuri de stejar, chipul frumos al Uriaºului,înmãrmurit, cu trãsãturi bombate, puternice, priveadârz ºi neabãtut în sus, într-o expresie de putere ºibãrbãþie supraomeneºti.

-Uitaþi-l, izbucni Nicanor, spiritul lui cel mare s-adãltuit pe vecie pe sfânta lui humã! A învins moarteaºi zeii potrivnici pe care-i sfideazã. Sã se plece moar-tea ºi zeii în faþa acestui bãrbat neînvins. Priviþi-l, el,Uriaºul ne apãrã chiar ºi dupã moarte. Spuneþi-mi carear fi omul, care ar cuteza sã se apropie sã-i facã vreunrãu, lui sau nouã a lor sãi? Chipul lui l-ar opri pe loc ºil-ar nimici pe datã cum ar îndrãzni sã-i treacã gândulnelegiuit prin minte.

ªtefan, bãrbat dârz, cu pletele ninse de ani, seapropie de Nicanor ºi cu glasul scãzut de durere darmândru, zise: -Priviþi-i chipul de pe care moartea nua putut ºterge nicidecum forþa ºi voinþa-i neclintitã.Spuneþi-mi, care ar fi bãrbatul care ar îndrãzni sã i seopunã?

Femeile izbucnirã în plâns, în timp ce bãrbaþii,oºteni cu feþe aspre, deprinºi cu suferinþele ºi moartea,se lãsarã cu capetele plecate, în genunchi. În tãcereadesãvârºitã, întretãiatã doar de bocetele femeilor, seridicã deodatã, cu obrajii îmbujoraþi, Antoniu cel tânãr,nepotul de sorã al Uriaºului, care biruindu-ºi sfiala seapropie cu hotãrâre de patul din trunchiuri de stejarpe care zãcea Uriaºul ºi dupã ce-i sãrutã cu evlaviemâna, îºi ridicã dârz ochii înlãcrãmaþi ºi zise:

-ªi voinþa lui neclintitã a fost zdrobirea hunilor ºi

Emil Raþiu

schiþã istoricã

91

redobândirea grabnicã a cotului Dunãrii de la rãsãritde Dinogetia. Se iscã rumoare. Bãrbaþii îngenuncheaþiîn primele rânduri se ridicarã ºi înconjurarã grabnicpatul din trunchiuri de stejar pe care zãcea Uriaºul.Se plecau sã-i sãrute mâna, în vreme ce alþii îºidescingeau grãbiþi sãbiile ºi-ºi încruciºau lamele lorscânteietoare la lumina fãcliilor, pe trupul Uriaºului.Alþii din spate, soseau neîncetat, luând mereu loculcelor din faþã, ce se trãgeau tãcuþi în ºiruri, ºiruri,umplând plaiul ºi valea de lângã Cetatea de Pãmânt.Triºti, ochii lui Nicanor, care se trãsese sub un stejarbãtrân de la marginea poienii, priveau aceastã tristãprocesiune, ce le fusese atât de neaºteptat menit s-ovadã. Întors abia de douã zile din strãlucitul Bizanþ,pe care-l pãrãsise numai cu o sãptãmânã în urmã,urcat voios la bordul uºoarei trireme ce avea sã-laducã pe þãrmurii Sciþiei Minor, Nicanor nici nu puteabãnui în ce ciudatã ºi misterioasã înlãnþuire deevenimente avea sã regizeze soarta întoarcerea sape þãrmurii sãlbatici ºi triºti ai copilãriei sale de la Istru.Fiu al unei roabe frumoase din þinuturile de pestepãdurile munþilor Carpaþi, (unde apune seara, dincolode crestele albastre soarele), roabã prãdatã ºivândutã de huni în cetate la Arrubium, cumpãratã ºiliberatã de cãtre Uriaº, ea îl adusese pe lume peNicanor rod al acestei nelegiuite însoþiri. Uriaºul, omde dreaptã cumpãnã între sfaturile minþii ºi îndemnurileinimii, înconjurase aceastã odraslã de toatã tainicasa, dar simþitã de cãtre copil, dragoste.

Poate limpezimea minþii ºi iuþeala inimii le simþeaUriaºul în acest copil ale sale, poate firea-i preasimþitoare cu fãptura înaltã ºi delicatã de fecioarãfrumoasã, prea firavã într-un veac crud ºi rãzboinic,unite cu starea lui nedreaptã de copil al nimãnui, îitrezeau Uriaºului mai multã dragoste ºi ocrotire pentruacest fiu. Iar dragostea Uriaºului, îngrãditã deinteresele ginþii, rãbufnea caldã faþã de acest copil înclipe de tainã, îndelung strânsã ºi chinuitã în inima-ide pãrinte.

Din fragedã adolescenþã, Nicanor fusese trimisla ºcolile înalte din Bizanþ, poate din pricina trageriice-o arãta din fire la cugetare ºi înþelegerea lucrurilor,dar mai cu seamã din pricina situaþiei sale grele decopil fãrã drepturi, în sânul ginþii Crispia ºi în familiaUriaºului. Întors din Bizanþ, Nicanor gãsi porþile Cetãþiide Pãmânt de la Cotul Istrului, cernite de lungizãbranice negre.

Cu douã zile mai înainte, Uriaºul în pofida anilorsãi mulþi ºi a sfaturilor tuturor, se aruncase vijelios pecel mai sãlbatic armãsar din herghelia neîmblânzitãdin stepã. O clipã, douã... ºi Uriaºul într-o încordaresupraomeneascã pãrea cã a supus armãsarulcrâncen, ce aruncase însângeraþi de pe coama-i pecei mai tineri ºi vajnici cãlãreþi. Calul se îndreaptã îngalop vijelios, supus, sub trupul încordat al Uriaºului,cãtre colnicul pe care se zãreºte Cetatea de Pãmânt.Rãsunã urale... Cu pieptul scos înainte, cu frunteasus, cu tâmplele albe de pe care i se scurg picuri greide sudoare, cu privirea mândrã, Uriaºul se îndreaptãcãtre Cetate. Apoi... Apoi, calul sãlbatec se ridicãbrusc pe picioarele dindãrãt, muºchii sãi seîncordeazã fibrã cu fibrã, într-o clipitã se aruncã

nebuneºte cu gâtul în jos ca un arc destins, sesloboade într-un galop vijelios ca un fulger...

Uriaºul zace în þãrânã într-un nor de colb, cudâre de sânge la colþurile gurii, cu rãsuflarea tãiatã. Emort. Ba nu... Uriaºul se ridicã drept ºi galbin la faþã,sprijinindu-se de ceilalþi, merge pe picioarele lui, înzare, la Cetatea de Pãmânt. –Uriaºul nu e om, nu eom... Uriaºul e leu, strigã bucuroºi cu lacrimilesvântate pe obraz, nepoþii sãi, rãzboinicii tineri din jurulsãu.

Douã zile a mai trãit Uriaºul la Cetatea dePãmânt, galbin, drept, fãrã sã scoatã nici un suspin.

-Se apropie hunii, vesteau strãjile. Uriaºul, galbin,drept, aduna la sfat conducãtorii de cete, rãzboinicii,întãrea þinuturile de la margine; apoi privea în zarespre Carpaþii ce se zãreau în amurg ºi aºteptaîndelung, clipã de clipã, frãmântat, neliniºtit de soartaCetãþii, simþind cum puterile îl pãrãsesc, întoarcerealui Gelu, tânãr, cu oastea sa. A murit singur, în zoriizilei când avea sã soseascã Nicanor, cu ochii cãtreDunãre, cu o lacrimã în colþul lor, cu inima arsã dedor, cãtând cãtre triremele ce despicau valurile de laMarea cea Mare.

În poiana largã de la cetatea de Pãmânt, glasuriletãrãgãnate ale clericilor se subþiazã, se pierd pe maimulte voci, apoi se adunã tunãtor, înfricoºãtor, seamestecã cu fumul de tãmâie, cu rãsuflarea grea amulþimii, cu mirosul florilor veºtede ºi izbucnescameninþãtor, straniu, în Veºnica Pomenire.

Cu capetele plecate, cu ochii în pãmânt, oºteniifalnici, capii ginþilor, solii cetãþilor de pe Dunãre, privescîn jos smeriþi. Singuri, ochii lui Nicanor ard ciudat, caun foc mistuitor. Ce înseamnã a fi ºi a nu fi? Undeeste el acum? Andrei, tânãrul cãlugãr de alãturi,tovarãºul din copilãrie al lui Nicanor, îl priveºte uimit,cu ochi mari, însetaþi de adevãr.

Pe patul de trunchiuri de stejar, chipul puternic alUriaºului, priveºte senin ºi strãin, orb, la liniºtea bolþiiînstelate. Glasurile joase, tãrãgãnate, ale preoþilor,însoþite de cântãrile cu voci înalte, ascuþite, ale coruluide la mânãstirea din Arrubium, acoperã, înãbuºe totulºi se pierd departe în noaptea tãcutã, la vietãþilepãmântului de pe celãlalt mal al Istrului poate, ca unzumzet ciudat, straniu, de pe altã lume.

-Am crezut în Zeus, am fost un platonician laAcademia de la Atena, Andrei, am cutreerat agoreleplatoniciene din Attica ºi din Peloponez ºi din Corint,în cãutarea adevãrului...

Dar adevãrul unde este? Dacã spiritul lui marear exista, ce lanþuri ar mai putea tãia legãturi dedragoste, atât de puternice între el ºi fiul lui? Pe clipã,Uriaºul, înfruntând ca Prometeu orice blestem, le-arrupe mãcar pentru o singurã clipã. Cum, dintr-o viaþãde luptã, de dragoste, de gânduri, nu mai rãmânenimic, nimic, nici cât cenuºa de pe urma foculuibarbarilor?

Blestemat atunci e omul ºi viaþa omeneascã!Blestemaþi sã fie zeii ºi demonii, ºi toate creaturileHadesului ºi ale Infernului, deopotrivã!

-Pãcãtuieºti, Nicanor, îl privi înspãimântatcãlugãrul Andrei.

-Sfãrâmaþi toate simulacrele, tunã glasul lui

92

Nicanor, în vreme ce osanalele deslãnþuite ale coruluiînãbuºeau orice altã voce omeneascã, ºi ridicaþi chipulZeului-Om! Cred într-unul singur Zeu, Prometeu, omul,tatãl meu care m-a creat!

Se asvârli ameþit, cutremurat, de îndrãznealagândirii lui, pe trunchiul de stejar, ca pe un crucifix, învreme ce de pe fruntea înfierbântatã, obositã, îicãdeau broboane mari de sudoare, amestecate culacrimi. Îl cuprinse ameþeala; se fãcea cã îngeri ºidemoni ar fi nãvãlit pe porþile sparte ale Paradisului ºiInfernului ºi ar fi umplut poiana de la Cetatea dePãmânt. În mijloc, patul de trunchiuri de stejar alUriaºului, cu Uriaºul cu chipul mãreþ, se urcã, se urcã,în vreme ce îngerii, demonii, în osanale, rãmân jos ºidau slavã Zeului-Om, Prometeu. Apoi totul sedepãrteazã, se depãrteazã ºi dispare. Peste fãpturileobosite ale celor ce umpluserã poiana de la margineaCetãþii de Pãmânt se lasã pacea nopþii. Pe margini s-au aciuiat în ºiruri dese carele celor veniþi de departeºi femeile ºi copiii au aþipit în tihna grea a nopþii; viteledezlegate suflau greu ºi cald ºi pe ierburile dogoriteale pãmântului începuse a se aºterne roua proaspãtã.Nicanor se simte deodatã nespus de singur ºi depãrãsit. κi aminteºte de Maria Villara, grecoaica. Îivede faþa brunã ºi ochii negri adânci ºi plini de tainã,cu licãriri din adâncuri, ca valurile Bosforului noaptea.E pe þãrmurile Cornului de Aur, noaptea, ºi o cãldurãde primãvarã, nespus de proaspãtã ºi gingaºã, îiînvãluie inima.

Într-o grãdinã, între tufe de aloes ºi smochini înfloare, la cântec de harfe ºi alãute, stã cu prietenii lamasã. Alãturi o þine de mânã, nespus de gingaºã, peMaria. Deodatã, pe bolta înstelatã, o stea se desprindedintre celelalte ca un fulger. Asta e soarta mea, Maria,i-o aratã gingaºei iubite. Sunt o stea cãlãtoare printreceilalþi oameni. În faþã i se desfãºoarã sub copitelecãmilelor nesfârºitele nisipuri arzãtoare ale Arabiei,apoi caravanele strãbat Persia cu bogãþiilenenumãrate, iatã-l ajuns însfârºit la Gange, cautãînfrigurat adevãrul, îi cautã umil pe înþelepþii Indiei.

-Mã vei aºtepta, Maria, pânã mã voi întoarce dinnecunoscutul Chitai? Maria izbucneºte în hohote deplâns. Când deschide ochii, Nicanor vede la cãpãtâiulsãu figura trasã, îngrijoratã, a Iuliei, mama sa. –Bea,copile, îi întinde o bãuturã de buruieni întãritoare.

În mijlocul poienii, la lumina tremurãtoare a fãcliilor,ce se resfrângea pe chipul galben al Uriaºului, lacãpãtâiul sãu, Valeria Messala, în strai negru, cercetaadâncitã viitorul în liniile din palmele bãrbaþilor, învreme ce femeile în strai cernit se tânguiau într-uncântec de moarte, liniºtit, melodios, plin de toatãtristeþea sfârºitului. Ce cautã el, Nicanor, pe þãrmuriisãlbatici ai Istrului?

Trebuie sã-ºi lege soarta de soarta mamei sale,strãinã în sânul ginþii Crispia. Altminteri ar fi un laº.Trebuie sã fie un stoic. Ah, cum soarta, cum moarteatatãlui sãu, a sfãrâmat într-o clipitã toatã plãsmuireatruditã ºi îndelungã de vis a vieþii sale!

Doi ochi mari albaºtri de copil îl privesc limpedeºi stãruitor. E o fatã înãltuþã ºi gingaºã, cu douã cozilungi castanii pe iia albã, cu un chip nespus de dulce.

-E Iliuþa, fata judelui Cãlian, îi spune bucuroasã

maicã-sa ºi priveºte cu dragoste ºi înþeles la fatã.La fãcliile de la cãpãtâiul mortului, Valeria

Messala se trudeºte sã dezlege înþelesurile viitoruluiîn palmele ºi pe chipurile cu ochii înfriguraþi alebãrbaþilor. Cine va duce mai departe pe umerii sãisoarta Cetãþii? A fost adus animalul sacrificat, înmãruntaiele cãruia Valeria Messala cerceteazã lariipentru viitorul Cetãþii. Toþi ochii o urmãresc înfriguraþi.La marginea poienii se aude tropot vijelios de copiteºi doi cãlãreþi pe cai înspumegaþi se apropie în goanã.

-Venim de la Cumaes ºi aducem veste cã oastealui Gelu nu se aratã. La Cumaes hunii au spart strãjileºi se apropie! Celãlalt cãlãreþ, cu braþul însângerat,cu ochii arzând, cade pe oblâncul ºelei.

Iulia, privind cãtre zorile sângerii, îi întinde scutullui Nicanor: -Te luptã, copile!

Bãrbaþii, în frunte cu ªtefan, cu Antoniu cel tânãr,cu ceilalþi capi ai ginþilor, îºi încing înfriguraþi sãbiile ºise reped dupã cai.

La marginea poienii, într-un car, se deºteaptãdeodatã un copilaº ºi priveºte cãtre cerul pe care opatã sângerie se lãþeºte din ce în ce cãtremiazãnoapte.

-Uite zorii, mamã! Rãsare soarele!-Vin hunii, vin hunii!Printre ºirurile dese de care, trec pâlcuri, pâlcuri,

bãrbaþii la luptã. La cele patru colþuri ale cetãþii, strãjeriivestesc din goarne apãrarea. ªuvoiul înspãimântatde femei ºi copii, creºte din ce în ce, se îndeasã sã-lcuprindã, grãbit, neîncãpãtoare, poarta de la Cetateade Pãmânt. O adiere rece, prevestitoare a dimineþii,împrãºtiind fulgi rari de cenuºã, se lasã peste Cetateade Pãmânt. La o margine a ºirului de care, în vremece strãjerii urcaþi pe ziduri vestesc primejdia, copilaºulrãmas singur, plânge: -Uite, mamã, soarele!

Se ridicau în beznã, de la miazãnoapte ºi de larãsãrit, peste þinuturile de la Dunãre ºi Carpaþi, zorilesângerii ale veacului de mijloc.

Singur, întins pe patul de trunchiuri de stejar,chipul înmãrmurit al Uriaºului, pe care se aºterneaufulgi de cenuºã chip cu trãsãturile bombate, puternice,privea dârz ºi neabãtut, încremenit într-o expresie deputere ºi bãrbãþie supraomeneºti.

93

Momentedintr-untraseu

existenþial (II)

Convorbiri cuprof. univ. Octavian ªchiau

În cele câteva zile petrecute laCluj, cât a durat admiterea, amdescoperit prea puþin oraºul decare m-am legat atât de mult, lacare mai târziu mã gândeam tottimpul când viaþa m-a împins pealte tãrâmuri. Þin sã precizez cãam fost cazat la Casa învãþãtorilorgratuit, pe motiv cã sunt fiu deînvãþãtor, ceea ce l-a bucurat petatãl meu, care la revenirea meaacasã mi a mãrturisit cã se bucurãfiindcã ani de zile i s-au retras cevabani pentru acest aºezãmânt. Dela fereastra camerei unde amdormit câteva zile, orientatã cãtrecartierul Andrei Mureºanu, amdescoperit pentru prima datã înviaþã un microcartier al plãcerilor,un fel de „place Pigalle”, unde seetalau cele ce ofereau aºa ceva,cu o generozitate incredibilã.Cum trec pe acolo zilnic, acum cucatedrala greco-catolicã netermi-natã, mã gândesc dacã aceastãcontinuã amânare nu cumva ar firezultatul unor blesteme fãcute defostele locatare ale acestui loc.Cum nu cred în aºa ceva, continuusã rãmân optimist cã pânã la urmãse va încheia construcþia spremândria tuturor clujenilor ºi nunumai a celor uniþi cu Roma. Dacãaº fi primarul municipiului aº re-peta, mergând pe un drum des-chis de Ateneu, „Daþi un leu, cuîndrãznealã... pentru Catedralã”.

Cum arãta oraºul? La început,încã din garã ºi apoi strãbãtândartera principalã spre centruloraºului, actuala stradã Horea,când în 1949 urmele aduse dedezastrul rãzboiului erau încãvizibile, m-am cutremurat la gândulcã eu însumi am trãit spaimeleacestuia; treptat am descoperitfarmecul ºi bucuria de a trãi înacest oraº. Am înregistrat pe rândtot ceea ce aceastã mare urbe îmioferea faþã de Dumbrãveni: maiîntâi Universitatea, apoi BibliotecaUniversitarã, Teatrul ºi Opera,Grãdina Botanicã, cinematografeleetc. La cursuri ne-am apropiat laînceput cu oarece teamã deprofesorii noºtri: literatura veche,cu profesorul Dumitru Macrea, unom de o bunãtate rarã, deºi maipuþin specializat în acest domeniu,am intuit în el, ca ºi în lecþiile sale,marele specialist în temele atât dediversificate ale limbii române;

literatura românã modernã, în rea-litate Epoca luminilor în literaturaromânã, cu distinsul ºi eruditulprofesor Dumitru Popovici, a cãruierudiþie te cutremura dupã ce-lascultai ºi-þi dãdea mari emoþii laorice întâlnire; mai târziu, în anulurmãtor, Ion Breazu, un om mi-nunat, excepþional specialist înliteratura ardeleanã, pe care opreda cu sufletul sãu atât degeneros ca nimeni altul; profesorulªtefan Paºca, elevul harnic ºisârguincios al lui Sextil Puºcariu,cu rarul dar de a te introduce întainele formãrii limbii române ºi aistoricului acesteia; la Slavisticã,un domeniu ceva mai arid, ne-acuprins de admiraþie competenþaextraordinarã a academicianuluiEmil Petrovici, care prin farmecul,erudiþia ºi puterea de a te acapara,adeseori ºi cu uºoare parantezevesele cum s-a întâmplat la unseminar, poate examen sã fi fost,ne a fãcut sã râdem în hohoteatunci când una dintre colegelenoastre, printr o uºoarã scãpare aordinei fireºti a pronumeluidemonstrativ în slava veche, a fostîntreruptã, cu rugãmintea „fãrãmãtatezã”, domniºoarã, adicã

metatezã. Pe cei mai tineri, IosifPervain, Liviu Onu, Ioan Pãtruþ,i-am descoperit cu bucurie laînceput, fiind parcã mai apropiaþide noi, în special în cadrulseminariilor, apoi ºi la lecþiile lorsusþinute încã de elanurile tinereþii.Pentru puþinã destindere, preci-zez cã predarea limbii ruse, înconformitate cu noua lege a în-vãþãmântului, se preda la toatespecialitãþile în primii doi ani destudiu ºi în lipsa unor cadrespecializate se petreceau uneorichiar scene de ilaritate. La grupadin care fãceam parte, MariaChirilovna Artamazova, o fiinþãfoarte agreabilã de altfel, ne-aobiºnuit cu un sistem foarte originalde a reþine relaþia dintre uneleverbe, înfrãþite spunea ea, prinschimbarea sensului unuia dintreacestea, prin simpla înlocuire aprefixului, situaþie prezentã dealtfel ºi în limba românã, caexemplu a deschide ºi a închide,dar nostimada consta în faptul cãprofesoara ne scotea din bancã pecâþiva dintre noi, între care eu nuputeam sã lipsesc fiindcã staturamea mã obliga sã ocup un locîntr-o bancã la îndemâna ei, sã în-chidem ºi apoi sã deschidem uºasau fereastra. ªi mai concret amreþinut problema aspectuluiperfectiv ºi imperfectiv al verbuluiîn limba rusã prin verbul a sãruta,þalavati ºi pazalavati, prin sãrutuldirect pe faþã sau buze ºi cel pecare intenþionãm sã-l facem prinapropierea primelor trei degete dela mâna dreaptã la gurã ºi apoiîndreptarea acestora spre opersoanã fãrã intenþii de a perfectaacþiunea. Pe parcursul colaborãriinoastre mai ales când ne învãþasã cântãm în limba rusã sau sãrecitãm în aceastã limbã, am aflatcã în prima ei tinereþe a fostbalerinã la celebrul Teatru de operãºi balet din Sanktpetersburg, cã afugit de acolo în timpul mareirevoluþii din octombrie, ajungânddin pricina revoluþionarilor pânãundeva în America latinã, unde arãmas pânã în momentul când, întimpul celui de al doilea rãzboimondial, armata germanã ºi cualiaþii au ajuns pânã la zidulLeningradului. Cu convingereacã vor putea sã-ºi revadã oraºuls-au întors în Europa, au ajuns în

94

România dar n-au putut merge maideparte ºi pânã la urmã s-au hotãrâtsã rãmânã la noi. Avea în eanostalgia teatrului, ºi prin ceea cerelatam mai sus dar ºi prin uneletexte dramatizate; unul dintreacestea, Rubla ºi dolarul, dolarul afost interpretat de un coleg de laLimba rusã, devenit mai târziuprofesor la Facultatea de ºtiinþeeconomice, înalt, blond, cu aspectde atlet, iar eu, micuþ, slab dar cutalent am interpretat rolul „sãr-manului dolar”. Sceneta a fostinterpretatã în limba rusã, s-abucurat de succes, chiar ºi în situaþiaîn care am interpretat un rol negativ.

Universitatea se întorsesedin refugiu, de la Sibiu. Acolo,funcþionase un Cerc literar stu-denþesc ºi o formaþie de teatru, încare activaserã studenþi eminenþi.Cum s-au reactivat, revenind laCluj, aceste activitãþi? ªtiu cã aþioptat pentru formaþiunea de teatru.În primul meu an de studenþie, totla Filologie, v-am vãzut jucând încâteva spectacole. De maresucces a fost O scrisoare pierdutã(împreunã cu Ion Vlad) ºi Cerereîn cãsãtorie, din repertoriul clasicrus. Cum s a pus pe picioare aceatrupã studenþeascã de teatru?Cum activa ea?

Pasiunea mea pentru teatru s-aevidenþiat cu multã, multã vremeînainte ºi dacã îmi rãscolesc binememoria cred cã am pãºit pescenã chiar din clasa I primarã,poate sã mai fi fost încã la grãdiniþã.Tatãl meu, despre care þi-am vorbitdeja, între multele obligaþii ºipreocupãri o avea ºi pe cea ateatrului; punea în scenã mici pieseîn care eu însumi am fost distribuitîn mai multe rânduri. Îmi amintescmai ales de una dintre acestea,despre o biatã mamã, cu mai mulþicopii, chinuiþi de un soþ beþiv ºiscandalagiu, în care aveam derostit douã sau trei replici scurte,pe una dintre acestea am reþinut ocu exactitate „mãmucã, mãmucãmi-e foame!”, pentru care am fostchiar aplaudat. Cu surorile ºi fratelemai mic îmi plãcea sã-mi imaginezpe lângã lecþii demonstrative,fãcând pe învãþãtorul ºi miciscenete în care fiecãruia îi reveneaun anumit rol din lumea animalelor

ºi pãsãrilor ºi erau puºi sã seexprime în limbajul acestor vietãþi.Poþi sã-þi imaginezi ce ieºea de aici,ori ºi cum era un spectacol foarteamuzant. Pasiunea s-a evidenþiatcu mai multã pregnanþã, aºa cumai reþinut probabil, ºi, într-un fel, erafiresc sã fie demonstratã ºi înFacultate. Dornic de a fi în mijloculcelor ce erau pasionaþi încã dinliceu m-am înscris în corul Univer-sitãþii unde, surprizã, l-am întâlnitpe profesorul Felea, adicã pe celcare cu mai mulþi ani în urmãconducea formaþia coralã dinDumbrãveni, era la începutulcarierei sale, unde printre par-ticipanþi se gãseau douã dintresurorile mele. Apoi, destul de re-pede, am devenit pentru o lungãperioadã membru al formaþiei deteatru a Universitãþii al cãrui sufleta fost pentru multã vreme actorulMiluþã Lapteº ºi care m-a distribuit,din nou, în rolul principal în celedouã piese ale lui Cehov, Jubileulºi Cerere în cãsãtorie, triumful l-aadus Scrisoarea pierdutã a luiCaragiale. Dar sã detaliez puþin!

De la profesorul Ion Breazu, darºi de la alþii, între care am reþinutmai ales pe Dumitru Petruþiu, de laBiblioteca Centralã Universitarã,am auzit de succesele înregistratede studenþii Universitãþii clujene, înrefugiu la Sibiu, cu O scrisoarepierdutã, ºi se discuta destul demult de reluarea acestui spectacol,în distribuþie sibianã, de dataaceasta la Cluj, cu atât mai multcu cât cei mai mulþi dintre interpreþierau din nou clujeni (DumitruPetruþiu, amintit mai înainte, apoiNicolae Pârvu, profesor la Pe-dagogie, Eta Boeriu, profesoarã laConservator, o Zoe de toatã fru-museþea, ºi mai mulþi medici, cefuseserã ºi ei ca studenþi refugiaþila Sibiu, profesorul Criºan Mircioiu,recent plecat dintre noi, doctorulLucaciu, doctorul Jeleru ºi alþii. Cuajutorul soþului Aniºoarei Potroacã,un regizor din ºcoala lui SicãAlexandrescu, s-a pus în scenãparalel cu cei ce jucaserã la Sibiu,într-o distribuþie nouã, a studenþilor,o nouã montare iar pentru gãsireaacestora s-a apelat în primul rândla filologi. Aºa se explicã cã o bunãparte dintre interpreþi au fost eleviiprofesorului Ion Breazu, care a ºiparticipat la câteva repetiþii iar la

premierã, ce a avut loc în salamare a Casei Universitarilor, înrândul întâi se gãsea întreagafamilie Breazu, soþ, soþie ºi unicullor fiu, Dorin.

Dupã premiera capodopereilui Caragiale, am asistat la pre-zentarea unui referat ºi a douãcoreferate închinate Scrisoriipierdute, în care profesorul, odatãcu reînnoirea felicitãrilor adresate„artiºtilor”, ne-a rugat pe cei caream contribuit la realizareaspectacolului, sã încercãm sãexplicãm cum am reuºit „sã intrãmatât de bine în pielea personajelorinterpretate”. Nu peste mult cuocazia mãrþiºorului, 1 martie, a fostoferit interpreþilor câte un mãrþiºorde cãtre redactorii suplimentuluiumoristic Cactus al Gazetei deperete a Facultãþii. Sufletul acestuisupliment a fost studentul, apoicolegul nostru de catedrã,secondat de colegul TiberiuBoºcariu, Leon Baconski. În faþaGazetei, mai precis în faþa su-plimentului umoristic, s-au strânso mulþime de studenþi, dar ºi cadredidactice, printre ele ºi Profesorul,ºi se minunau cu toþii de inven-tivitatea dar mai ales talentul celorcare ne-au oferit „mãrþiºoarele”: ofarfurie cu brânzã (Farfuridi ºiBrânzovenescu): Ion Vlad ºiOctavian ªchiau; o sticlã cu tãrie(Cetãþeanul turmentat): ConstantinGuran; o pungã cu bani –remuneraþie multã (Pristanda):Ovidiu Ivãºcoiu; câteva scrisori dedragoste (Zoe): Lidia ªerdeanu,una dintre cele mai frumoase feteale Filologiei clujene de atunci.

Activitatea echipei de teatru,mai ales dupã ce am înregistratsuccesul enorm în prezentareaScrisorii pierdute, a continuat multãvreme, sub supravegherea per-manentã ºi plinã de dãruire a luiMiluþã Lapteº, cu mai multespectacole, reluând piesele luiCehov, dar ºi noi piese ca Titanicvals a lui Tudor Muºatescu, darsuccesul cel mai mare l-am avutcu Cãsãtoria lui Gogol, în care aminterpretat rolul principal deþinut dePodkoliosin. Mai mulþi ani amsusþinut spectacole la CasaUniversitarilor ºi apoi numeroaseturnee în toatã þara. Peste tot eramaºteptaþi ºi rãsplãtiþi cu aplauzefurtunoase.

95

Dupã examenul de absolvire,fostul bacalaureat, aþi ajunsasistent la Facultate, la Catedra deliteraturã românã, aþi avut ºansa sãrãmâneþi la Cluj, ce a însemnatpentru dumneavoastrã aceasta,practic ce aþi fãcut pânã la plecareala Berlin? Cum aþi ajuns sã vãdesfãºuraþi activitatea în capitalaRepublicii Democrate Germane ºice avantaje presupunea susþi-nerea unui asemenea lectorat înstrãinãtate?

Vara anului 1953. Pe mãsurãce mã apropiam de sfârºitulstudiilor, ideea de a ajunge profesorla celebrul liceu „Papiu Ilarian” dinTârgu Mureº se contura tot maimult. Ea se fixase încã din claseleprimare, când, având un frate careera elev acolo, pe care l-am vizitatîn câteva rânduri, împreunã cutatãl meu, m-a impresionat înprimul rând clãdirea dar ºi ceea ceam vãzut ºi observat în interiorulei: curãþenie, ordine desãvârºitã.Aceste vizite au constituit pentrutatãl meu, format în PreparandiaBlajului, un prilej de a-mi mãrturisicu toatã sinceritatea cã s-arbucura enorm sã mã dedic cariereididactice, sã mã fac profesor ºiastfel sã ajung sã profesez laTârgu Mureº. Eram de acumprofesor ºi cum pe atunci nu sefãceau repartizãri în producþie,ajungând în ultima mea vacanþãde student în satul meu de baºtinã,de pe Târnava Micã, nu departede oraºul visat, în una din zile mi- amluat îndrãzneala de a trece o vale,cea a Nirajului, ºi douã dealuri,pentru a ajunge acolo, direct încabinetul directorului Liceului,profesorul Jovmir, un om cam dificilºi ursuz, îmi spuneau unii, dar cares-a lãsat cucerit de pledoaria meaºi mi-a spus în final cã are pentrumine o catedrã liberã la limbaromânã. Bucurie mare, dar ºi maimare a fost bucuria când, revenindîn sat, tata mi-a întins un plic dinpartea Universitãþii clujene princare eram numit asistent laCatedra de literaturã românã. Omare, mult prea mare surprizã, lacare nu mã aºteptam! A doua ziam refãcut drumul pânã la TârguMureº, i-am comunicat directoruluinoua mea situaþie, s-a uitat la mineºi mi-a spus: „Te felicit, bãiete!” Am

avut întotdeauna convingerea cãla aceastã numire un cuvânt greude spus, în primul rând, l-a avutprofesorul Ion Breazu, ºeful Cate-drei, împreunã cu colegii mei ceimai tineri din catedrã, susþinuþi cusiguranþã de profesoara ZoeBugnariu ºi conferenþiara GeorgetaMunteanu. Cu un ºef de catedrãca Ion Breazu, cu minunaþii meicolegi, primii doi ani au trecut peneobservate fiind prins în înd-eplinirea unor obligaþii într-un postîn care, în afara unui seminar deliteraturã românã veche, eraumulte alte ore de fãcut, de literaturãpentru copii, apoi la Metodicã,practica pedagogicã etc. La în-demnul profesorului am acceptatsã fac în plus o jumãtate de normãla Facultatea muncitoreascã învederea „strângerii relaþiilor întrecele douã instituþii (aºa se cereaîn adresa Ministerului!), dar, vai, ceide acolo, conduºi de tovarãºaCozonac, m-au repartizat, din mo-tive numai de ei ºtiute, la Seral,care funcþiona undeva lângã garãºi astfel numai de aºa ceva nu seputea vorbi, adicã de „strângerearelaþiilor”.

Au trecut doi ani ºi în sep-tembrie 1955 a venit de laBucureºti, din Minister, o doamnãcare era în cãutarea unui viitorlector de limba românã la Uni-versitatea Humboldt din Berlin,dintre cadrele tinere din catedrã,asistent sau lector. Condiþia era sãcunoºti germana iar în cazul cãaceastã limbã este puþin stãpânitãºi suntem cunoscãtori ai limbiifranceze, exista posibilitatea sãpleci la Berlin. De faþã fiind ºiprofesorul Breazu am afirmat cãpuþinã germanã ºtiu ºi cã franceza,din moment ce am studiat-o opt aniîn liceu o stãpânesc bine, cugândul fiind la orele de limbagermanã fãcute de profesoaraElena Holom ºi, totodatã, la pro-fesorii mei de francezã, NicolaeMuscã mai ales. Pentru germanãam avut câteva argumente, ºi deaceea îmi permit câteva precizãri.Satul meu natal, Coroisânmartin,se gãseºte, cum mai spuneam, pevalea Târnavei Mici, dar de-alungul ei, uneori direct, alteori cutrimiteri prin vãi mai mici, se gãseaunumeroase sate sãseºti, unuldintre acestea, Zagãrul, avea o

întinsã fânaþã în hotarul comuneimele. În felul acesta, de copil amdeprins ceva din sãseasca lor darceva ºi din germana literarã de laînvãþãtorii saºi, cu care tata avearelaþii dintre cele mai bune, care aumers pânã acolo încât în unele veriîºi trimiteau copiii la noi ca sã înveþebine româneºte, în felul acestaaveau un bun câºtigat, la carepãrinþii lor þineau foarte mult. De lao astfel de atitudine mi-aº permitesã mãrturisesc cât de importanteste pentru mine cã am deprinslimba maghiarã, într-o comunã cupopulaþie mixtã, la însuºirea cãreiatatãl nostru ne încuraja, el însuºistãpânea bine aceastã limbãînvãþatã în ºcolile Blajului, iar prinaceasta s a impus foarte repedeºi iubit ºi de populaþia maghiarã ºide aici întrebarea, ce se vaîntâmpla cu tinerii maghiari care aufost izolaþi între zidurile unor ºcoliunde românii nu vor pãtrunde. Olimbã cunoscutã, te face sã te simþiacasã unde viaþa te a adus sau teduce. Întotdeauna, în drumurilemele spre sau dinspre Germania,ajungând în Ungaria m-am simþitºi mã simt acasã! A fost oparantezã, bazatã pe experienþamea de viaþã. Îndemnat de profesorºi de doamna de la Minister (careîn cadrul discuþiilor purtate a spus,printre altele, cã la Bucureºti n agãsit pe cineva care sã sedescurce cât de cât în germanã),am acceptat sã merg la Berlin. Ungest regretat, fiindcã urma sã plecîntr-un loc necunoscut, iar la Cluj pã-rãseam un colectiv în care mã sim-þeam excelent, pânã la urmã m- auliniºtit, cei mai mulþi dintre colegii ºiprietenii mei asigurându- mã cãn- am nici o ºansã sã plec fiindcãacolo, la Berlin, va pleca cu si-guranþã cineva din Bucureºti. N-afost sã fie aºa! La începutul luniinoiembrie, exact în ziua de naºterea lui Mihail Sadoveanu, 5 noiembrie1955 (o zi, cum se vede, ce nu poa-te fi uitatã), descindeam în garaprincipalã a Berlinului de Est(Ostbahnhof!), cu inima cât unpurice ºi cu gândul la colectivul pecare l-am pãrãsit, într-o searãfoarte frumoasã încã, toamnaclujeanã îºi mai pãstra întreaga eistrãlucire, când la restaurantulModern, din inima Clujului, mi s-aoferit o masã de adio de întregul

96

colectiv al Catedrei, în frunte cuProfesorul (Bãtrânul, cum îi spu-neam în intimitatea noastrã, deºiavea doar 57 de ani, ºi mã întreb,când în curând fac 80 de ani, oarecum îmi spun mie tinerii astãzi?),între care, cei mai tineri, m-aucondus pânã la garã. La despãrþire,Profesorul m-a sfãtuit sã fac rostde cartea lui Ernst Robert Curtius,Europäische Literatur undLateinisches Mittelalter, publicatãla Berna în 1954 ºi cum seîntâmpla atunci la Cluj încã nuexista, fiindu-mi, astfel, sortit încãde pe atunci, într-un fel, ca larevenire, dupã trei ani, sã fiu fixatpentru Literaturã românã veche,ceea ce s-a ºi întâmplat în toamnaanului 1958, dar spre regretultuturora Bãtrânul profesor plecaseîntr-o altã lume.

Cei trei ani petrecuþi la Berlin (ºiLeipzig cu un an mai puþin, undeam fãcut naveta sãptãmânal, pânãla venirea la Lipsca a profesoruluiRomul Munteanu), într-un oraºtrist, plin încã de ruine, cu carem-am obiºnuit în cele din urmã, autrecut prin strãdania noilor meicolegi, rolul de seamã revenindu iprofesorului Werner Draeger, unexcelent romanist dar tot aºa debun românist, care s-a purtat cumine ca un pãrinte. Nu m-amconsiderat niciodatã pãrãsit decolegii de la Cluj ºi aceasta datoritãmai ales colegului ºi prietenuluiMircea Zaciu, care mi-a rãspunsla toate scrisorile cu multã regu-laritate ºi astfel am ºtiut tot ce sepetrece în primul rând la Catedrã,la Universitate, în oraºul meu pecare l-am pãrãsit, ba ºi la Bucureºtisau în alte oraºe unde ajungea.Am reþinut de la început, dupã ceam fost introdus în realitãþile nouluimeu loc de muncã, Institutul deRomanisticã Berlin, ce mult aucontat pentru mine mãrturisirilemele cu cunoaºterea limbiifranceze, dupã ce opt ani de zileam studiat-o în Liceu, cu toate cãla un moment dat, cred cã în clasaa VI-a, profesorul Muscã ne-apãrãsit ºi a venit în locul lui oprofesoarã al cãrei nume Biurikovmã trimitea spre Rusia mariirevoluþii din octombrie, care vor-bea o francezã exemplarã, dar nugãsea întotdeauna corespon-dentul românesc al unor cuvinte

cum s-a întâmplat cu cuvântulbuduar, când unul dintre colegiimei, fiu de cioban din zonaFãgãraºului, s-a grãbit sã-i deacorespondentul românesc budã,ceea ce, fireºte, a produs o marerumoare în clasã; cu calm, i-amulþumit colegului, în franceza eimelodioasã (ne vorbea numai înfrancezã!), apreciind intervenþiacolegului cu „foarte bine, în fran-cezã buduar, în românã budã”. Afost o parantezã pentru a subliniacât de importantã a fost pentrumine la început cunoaºterea limbiifranceze, pe care toþi studenþiiromaniºti erau obligaþi s-ocunoascã în momentul în care aufost admiºi la Institutul de acum ºial meu. Mã foloseam de aceastãlimbã mai ales la grupa în-cepãtorilor, aºa cum foarte repedeam recurs ºi la limba germanã, încare fãceam progrese evidentechiar cu profesorul WernerDraeger, dar ºi studenþii îmi sãreauîn ajutor. Nu mi a fost deloc greusã mã acomodez rigorilor dis-ciplinei germane, eu însumi fiindeducat într-o familie cu atâþia copii,unde a fi disciplinat ºi ordonat erauconsiderate ca ceva normal, aºacum a fost ºi în internatul de laDumbrãveni. Am fost ajutat, în maimulte rânduri, de obligaþii ce mi leasumam, conºtient cã pentruacest motiv am fost trimis înGermania, sã-mi fac cunoscutãþara prin învãþarea limbii române,chiar ºi în afara Institutului. Aºas-a întâmplat cu activitatea mea laaºa numita „ºcoalã popularã” cefuncþiona pe lângã primãriaBerlinului, la care veneau cei cesimþeau ceva pentru România sauaveau nevoie de limba românãpentru a-ºi putea desfãºuraactivitatea în condiþii normale. Sãmã limitez la câteva cazuri: odoamnã Wolters, de acum bãtrâ-nã, a ajuns în România ca „dom-niºoarã de onoare” pentru casaregalã din Bucureºti ºi a rãmas lanoi pânã la abolirea monarhiei,momentul cel mai tragic din viaþaei. Cu toate acestea continua sãpãstreze o mare dragoste pentruromâni, motiv pentru care s-aînscris la cursurile mele ºi cadovadã mi-a arãtat mereu cãceasul ei (ºi cele de acasã, m-amconvins!) merge în continuare

dupã ora României ºi cã ºtienumeroase cântece româneºti, peversuri de Eminescu, ca Mai amun singur dor sau Pe lângã plopiifãrã soþ. Bucuros de ajutorul dat,unele ore de la numita ºcoalãpopularã se încheiau cu cântece.M-am convins atunci ºi ammulþumit din nou tatãlui meu ºiprofesorilor de muzicã, dirijorilor pecare i-am avut în liceu dar ºi înstudenþie pentru cã aºa au rãmasîn memoria mea respectivelemelodii. Altãdatã, am fost solicitatsã-i învãþ limba românã pe chelneriigermani care urmau sã lucreze laBucureºti în cadrul restaurantuluiBerlin, care urma sã se deschidã,mergând pânã acolo când intuiammici dialoguri ce puteau sã aibã locîntre ei ºi publicul consumator. Totaºa s-a întâmplat cu o grupã maimare de muncitori calificaþi careurmau sã se deplaseze undeva înMoldova, pare-mi-se la Roman,unde urma sã se instaleze ofabricã de zahãr. Am dat acesteexemple pentru a înþelege cum mi-am privit eu obligaþiile ce mi le-amasumat când am acceptat sã mergla un lectorat de limba românã. Amfost întotdeauna în stare sã coborla nivelul celor care mã solicitau,sã fac totdeauna tot ceea ce mi seoferea pentru binele limbii, litera-turii române, culturii, istoriei, geo-grafiei þãrii noastre. Pe lângã oreleefective sã zic de la catedrã,lungeam instruirea studenþilor meiîn cadrul unor „serate româneºti”,mici excursii în comun, participãrila spectacole de teatru, operã sauchiar ºi sportive. Ar mai fi multe demenþionat, aºa de pildã, cu ajutorulprofesorului Draeger dar ºi alAmbasadei române de la Berlin,am susþinut activizarea Bibliotecii„I. L. Caragiale”, deschisã la câþivaani dupã consumarea centenarului,trezind studenþilor, ºi nu numai lor,un mare interes pentru bogatacolecþie de cãrþi ce se gãsea acoloºi prin dezvelirea unui bust aldramaturgului român, opera luiConstantin Baraschi. O concluzieparþialã, fiindcã mai mult ca sigurvoi reveni asupra ºederii mele laBerlin, ea va fi întãritã de celelaltepopasuri germane, care, mãrtu-risesc cu toatã sinceritatea, s-aunãscut din experienþa berlinezã ºinicidecum din altceva.

97

La întoarcere, aþi fost fixat peLiteratura românã veche, reve-nind, într-un fel, la ceea ce aþi fãcutînaintea episodului berlinez. Cinev-a îndrumat primii paºi în aceastãdisciplinã, pe cât de pasionantã peatât de dificilã? Aveþi contribuþii deseamã în acest domeniu, spuneþi-mi despre acestea.

Dupã episodul Berlin (ºi Leipzigdoi ani, ca navetist, cum þi-am maispus, pe ruta Berlin Leipzig pe careo fãceam cu un tren de marevitezã, la care se ataºa câte unvagon cinema, în care puteam sãvãd mai ales filme sovietice, nudintre cele mai atrãgãtoare, darcare doreau sã demonstreze câtde bine este în lagãrul socialist),am revenit în vara anului 1958 laCluj ºi la scurtã vreme mi-amreluat activitatea în cadrul Cate-drei de literaturã românã, laconducerea cãreia, în urma dece-sului profesorului Ion Breazu, afost numit profesorul Iosif Pervain.Am intuit încã la plecare la Berlin,prin recomandarea ce mi s-a fãcutpentru achiziþionarea celebreilucrãri a lui Ernst Robert Curtius,cã existã unele intenþii de a fi fixatpe literatura veche, mai ales cãdeja la numirea mea ca asistent,în septembrie 1955, am condus se-minariile de literaturã medievalãromâneascã (am folosit acesttermen, apropo de E. Curtius), încare parcã totul mergea de la sine,fiind vorba de o promoþie de ex-cepþie, din mijlocul cãreia þâºneaucâteva mari valori, care mai apoimi-au devenit colegi de Catedrãsau cercetãtori de elitã (mãgândesc la prima mea asistentã,dupã ce am devenit lector,Georgeta Antonescu, la VasileFanache, dar ºi la Ioana Anghel,Sabina Teiuº; ca sã nu greºesc artrebui sã citez numele întregii serii,ceea ce ar însemna prea mult încadrul acestui dialog). Student fiind,am avut norocul sã împrumut dela un coleg clujean, Ionel Gheþie,Istoria lui Nicolae Cartojan ºitrebuie sã mãrturisesc cã celedouã examene, cu profesorulDumitru Macrea, la sfârºitul fiecãruisemestru le-am promovat cu 10.Cursul propriu zis, dupã ce amdevenit asistent, îl þinea colegul ºiprietenul Dumitru Pop, dar cum el

era, în acelaºi timp ºi titularul dis-ciplinei de Folclor, probabil, printr-oînþelegere cu ºeful Catedrei, mil-au încredinþat mie. Miticã, cum îispuneam prietenii, mi-a dat, eadevãrat, ºi propriul sãu curs, darfiindcã avea un scris foartemãrunt, greu descifrabil, am apelatla textul tipãrit al lui Cartojan, pecare-l cunoºteam din studenþie,dar ºi la textele cronicarilor, dincare începuserã sã aparã ediþiifoarte bune, cel mai mult m-acucerit însã Istoria literaturiiromâne. Epoca veche a lui SextilPuºcariu, prin tonul ei atât decãlduros ºi plin de înþelegere ºidragoste faþã de aceastã epocãatât de vitregitã. A fost cea maiimportantã lecþie, pentru a ºti cumsã-i atragi pe studenþi, pe care amprimit-o de la Profesorul ºi Omulcare a fost Sextil Puºcariu. Destulde repede încurajãri am primit,poate nu-þi vine sã crezi, de laGeorge Cãlinescu, redactorulprincipal al primului volum din aºanumitul Tratat academic, în care aintrat contribuþia noastrã (ampregãtit-o împreunã cu GeorgetaAntonescu, cãreia i se încre-dinþase seminariile de la cursulmeu), la capitolul Literatura românãîn secolul al XVII lea, pe care alãudat-o în plen cu ocazia discu-þiilor avute pentru definitivareavolumului amintit. Treptat amînceput sã public unele mici saumai mari contribuþii în revistele despecialitate sau de culturã, darn-am avut niciodatã dorinþa de a lestrânge spre publicare într-unvolum. Am considerat cã cei inte-resaþi se pot duce la respectivelepublicaþii, cu atât mai mult cu câtla un moment dat, dupã înscriereala doctorat cu profesorul IosifPervain, cu o temã extrem depreþioasã, Circulaþia vechii cãrþiromâneºti în spaþiul românesc,m-am înfundat în arhive ºi în totceea ce se fãcuse pânã atuncipentru respectiva temã ºi dacãn-aº fi avut curajul sã mã oprescla un moment dat, realizând peparcurs cã de fapt va fi greu s-oduc singur la capãt, m-am oprit, amprezentat-o conducãtorului, amsusþinut-o cu succes (am avut ocomisie de mare elitã, profesoriiAl. Dima, I. C. Chiþimia ºi DanSimionescu) ºi am ajuns, în final,

s-o public cu titlul Cãrturari ºi cãrþiîn spaþiul românesc medieval, Cluj,Dacia, 1978. Pregãtind lecþiile caºi numeroasele comunicãri þinutela unele sesiuni ºtiinþifice, strã-duindu-mã sã fiu la curent cu totceea ce s-a realizat important îndomeniul literaturii române vechim-am convins cã aproape toþicercetãtorii care s-au consacratdomeniului în care am intrat ºi eu,în general, nu l-au pãrãsit, cazul luiNicolae Cartojan, I. C. Chiþimia,Emil Turdeanu, ªtefan Ciobanu,Gheorghe Mihãilã, I. D. Lãudat, oexcepþie fãcând Sextil Puºcariu,Nicolae Drãganu, ºi al altora,bineînþeles, în cele douã situaþii, ºicred cã aºa am rãmas ºi eu, cuexcepþiile în care viaþa m-a împinsatunci, când în activitãþile mele dedocent, lector ºi apoi profesor, amfost pus în situaþia de a mã strãduisã-mi pãrãsesc domeniul spe-cializãrii mele, iar atunci când amrevenit la Cluj a trebuit sã depuneforturi pentru a fi la zi cu tot ceeace s-a realizat, în absenþa mea,pentru epoca cãreia m-am con-sacrat. Simt nevoia sã deschid oparantezã cu privire la titlul dedocent (Gastdocent) primit laBerlin. Eram asistent la Cluj iaracolo când, fiind condus la se-cretarul de stat cu problemeleînvãþãmântului superior, mi s-acomunicat titlul, m-am arãtat de-adreptul surprins la tinereþea ºi titlulcu care venisem din þarã. Mi s-arãspuns simplu: „Domnule ªchiau,vrem sã vã simþiþi bine la noi”. În1955 R. D. G. era complet izolatãde lume, avea relaþii doar cu þãrilesocialiste, bineînþeles în primul rândcu Uniunea Sovieticã, de aceeareprezentanþii ei se gãseaupretutindeni ºi atunci, când seiveau rarele ocazii de a avea pealtcineva, depuneau eforturi sã nesimþim foarte bine. Dar sã revin laspecialitatea mea din þarã,literatura veche n-am pãrãsit-oniciodatã, publicând din când încând recenzii, articole, chiar studiiîn colaborare ºi, urmãrind în-deaproape activitatea marilor spe-cialiºti ai domeniului, am reþinut cãºi aceºtia cultivau colaborãrile.Printre altele, mai târziu, amsemnat alãturi de fosta meaasistentã, devenitã foarte bunãspecialistã, douã volume, Istoria

98

literaturii române. Epoca veche,respectiv Epoca modernã, ºi totaºa s-a întâmplat cu Histoirede la littérature roumaine deTransylvanie des origines à la findu XVIIIe siècle a lui NicolaeDrãganu, din 1938, care a rãmasmultã vreme numai în aceastãlimbã pânã în 2003 când, încolaborare cu Eugen Pavel, fostulmeu student, cercetãtorul pasionatde astãzi, a apãrut la Clusiumediþia în limba românã, tradusãde însuºi autorul ei. Trebuie sãmãrturisesc cã a fost o obligaþie deonoare sã vãd varianta românãpublicatã fiindcã cu mulþi aniînainte doamna Pia Gradea, fiicaprofesorului, mi-a dãruit miemanuscrisul în limba românã iareu, la rândul meu, dupã publicare,l-am depus la arhiva Institutului deLingvisticã ºi Istorie Literarã:“Sextil Puºcariu” din oraºul nostru.Fiind vorba de colaborãri simtnevoia sã amintesc aici ºi pe ceape care am avut-o ºi o am din nou,

în zilele acestea, cu Livia Both(prietena noastrã de astãzi ºisoþia bunului nostru prietenNicolae Both, pe care-l regretãmprofund), care a prezentat oexcelentã lucrare de diplomã cuIstoria sfintei beserici a ªcheilorBraºovului, concretizatã într-oediþie în 1969 ºi acum finalizãmcea de-a doua ediþie care urmeazãsã aparã în curând; altã colaboraream avut cu o altã studentã,Cornelia Bãtrânca, de care în mo-mentul de faþã nu mai ºtiu nimic,care a transcris, tot pentru olucrare de diplomã, traducerea înlimba germanã de cãtre MiteKremnitz a Scrisorii pierdute a luiCaragiale, fãcutã, dupã opinia mea,într-o strânsã colaborare cudramaturgul la Berlin, care s-aconcretizat într-o ediþie 2002, pu-blicatã la Bucureºti, la Editura„România Press” în colaborare cufostul meu student Matei Gavril,Matei Albastru, cum obiºnuia sãsemneze.

Cum se vede, am cultivat destulde mult colaborãrile ºi în scris, darîn acelaºi timp ºi prin multele melefuncþii, pe care nu le-am dorit, darpe care le-am îndeplinit în marearmonie, ce se datoreazã acesteimodestii ºi bonomii ce le am înmine: prodecan (1967-1969),decan (1976-1984), directorulInstitutului de Lingvisticã ºiIstorie Literarã (1976-1990), ºefulCatedrei de filologie la Uni-versitatea din Alba Iulia (1995-2002). Dacã mã gândesc ceeace am bun în mine se datoreazãîn bunã mãsurã unei totaleîncrederi ce o acord celor cucare ajung în contact, câºtigatãîncã din copilãrie, când, dupãmoartea mamei, rãmas doar cutata la început, întregul sat mãlua în braþe, statura mea lepermitea aºa ceva, mã rãsfãþa,mã îmbrãþiºa ºi aºa am ajuns,poate, sã-i privesc cu multãîncredere ºi chiar sã-i iubesc, pecei din preajma mea.

sub egida Muzeului Etnografic alMoldovei, a unui impunãtor volumomagial: In honorem Prof. univ.dr. Ion H. Ciubotaru, lansat la Iaºi,

(urmare din pag. 80) în cadrul unei manifestãriacademice de neuitat, în ziua de8 mai a.c.

Îi dorim ºi noi reputatuluiprofesor ºi cercetãtor Ion H.

Ciubotaru, om ºi prieten de rarãnobleþe sufleteascã, viaþãîndelungatã, cu realizarea a câtmai multe din numeroasele saleproiecte ºtiinþifice ºi editoriale.

Cãlina Trifan

DACÃ AM ªTI

Dacã am ºti sã vorbim unii cu alþiivorbele goale n-ar avea ecoumai multe decât ne-a spus tãcereacare s-a lãsat grea ºi de neînduratnimeni nu ne poate spuneceea ce-am perceput într-o clipãne-a apropiat ca pe niºte siamezi

dificilã muncã mai e ºi tãcereacu atât mai mult acumcând bãtãile inimiiau organizat flagrantul.

DURERI DE CAP

E pretutindenidar niciodatã acolo unde suntem noifiindcã toþi o plactuturor ºi fiecãrui în parteîn odãile intimitãþii e necredincioasãprecipitaþi

o cãutãm la o margine de pãdureîn patul presãrat cu petale de trandafirîn ochii blânzi pe insulele canareca pânã la urmã sã nu ne-alegem cunimicce noroc cã de prisos e totulîn afarã febrei ce ne-a dat dureri de capºi oarba credinþã cã existã fericirepe lumea astadacã nu-þi iei zi de odihnãºi nu stai cu mâinile în sâne ca ºi în mâinile tale.

PREAVIZ

În acea zilumina a intrat pe o uºãºi a ieºit pe altacãutându-ºi de drumabãtutã.

VIITOR

Gândul meu ca o minãclipa fragmenteazãºi orizontul se-adânceºte mereu.

99

VIA

ÞA C

ÃR

ÞILO

R

Recenta carte publicatã deprofesorul ºi criticul literar CornelUngureanu, ªantier 2. Un itinerarîn cãutarea lui Mircea Eliade(Cartea Româneascã, Bucureºti,2010), nu a trecut neobservatã decritica din þarã. Paul Cernat scrieîn cronica sa din ObservatorCultural (nr. 526/mai 2010) cãavem de a face, în cadrul acesteiproze confesive, cu „un humusexistenþial fertil din care ideile crescprecum plantele”. Dar este maimult decât atât. Este povesteascrierii unei cãrþi care nu a maiajuns sã fie publicatã, încremenindîn proiectul editorial bântuit decenzura anilor ’80. Carteabandonatã ºi reluatã dupã mulþiani, ea devine un ºantier.

Se reflectã aici niºte preocupãrimai vechi ale scriitorului timiºorean,fiindcã el a mai publicat o cartedespre Mircea Eliade, în 1995(Mircea Eliade ºi literatura exilului).Dar de aceastã datã CornelUngureanu personalizeazã traseulparcurs ºi reuºeºte o redare înstraturi inegale a unei realitãþi trãiteºi care strãbate mai multe epoci.Cititorul se izbeºte de o înºiruirenãucitoare de nume ºi de faptedintre care unele, deºi reale, au izde ficþiune prin neomenescul lor.

Paul Cernat elogiazã cartea,însã nu se abþine de la douãreproºuri: redactarea ce s-ar fi doritmai bine fãcutã ºi filoanele care sepierd din povestirea multi-faþetatã.Însã ele nu sunt pe deplinjustificate. La fel cum cãrþile de jocsunt amestecate, alunecã ºi uneorise pierd, ºi straturile mai firave alenaraþiunii au dreptul sã disparãînainte de a fi pãtrunse pe deplin.Este implicit o regulã a jocului. Oalta constã tocmai în tipul deredactare ales ºi care nu acceptãconstrângeri de nici un fel, fiindcãludicul e lãsat sã domine.

Cornel Ungureanu estepersuasiv ºi generos în postura dememorialist. Dar rãmâne fidelcãutãrii sale, incluzând în titlul cãrþii

tocmai pe acela al jurnaluluiredactat de Eliade în anii sãipetrecuþi în India: ªantier. Întâlnimreflecþii de ordin politic în aceeaºimãsurã în care le întrezãrim pecele literare, ambele bogate însentinþe valoroase, pendulând întreprezentul ºi trecutul autorului, întreprezentul ºi trecutul obiectului sãude studiu.

Oana Presecan

Patru deceniiîn cãutarea luiEliade

Cel mai recent volum de autoral poetului ieºean Cassian MariaSpiridon, Gânduri despre poezie(Limes, Cluj-Napoca, 2010) esteo carte ce are darul de a-l(re)apropia pe cititor de poezie, prineleganþa cu care vorbeºte despreea. Volumul întruneºte o colecþiede articole publicate de autor înrevistele Poezia, Caietele de laDurãu ºi Antiteze între anii 1997 ºi2009 ºi care, luate împreunã,materializeazã un discurs esteticdespre Poezie, captivant prinerudiþie. Cãutarea unei definiþii apoeziei este primul pas fãcut deautor, pentru ca mai apoi ea sã fieasemuitã, pe rând, cu muzica,religia, filosofia, cu pictura ºi cumagia. ”Pentru poet, cãrãmizilelimbii sunt cuvintele”, spuneCassian Maria Spiridon în eseul cepune faþã în faþã poezia ºiarhitectura. Dincolo de articolele ceabordeazã dimensiunea poeziei,anume cea în care ea prinde trupºi formã de vis, de foc sau deluminã, stau la vedere rânduripragmatice despre aºa-ziseleruºini ale ei. Pe de o parte, statutulsãu – dintru începuturi – de(pseudo)orfanã de cititori autorulconsiderã cã nu îi face cinste. Pede alta, faptul cã, nu o datã, fiindmânuitã orwellian, poezia a fostcea mai bunã armã de legitimare anoii mitologii comuniste. În sfârºit,poate cel mai interesant dinmãnunchiul de scrieri ale luiCassian Maria Spiridon rãmâneeseul-binom despre adevãrul ºiminciuna poeziei, unde sunt pusesub lupã douã tipuri de creaþiepoeticã, aparent netangenþiale.

Gânduri desprepoezie

Primul dintre ele este cel în carepoetul disimuleazã nimbul derealitate de la care pleacã celescrise, atunci când poezia nu esteinventatã din temelii, atunci cândea deþine, totuºi, un strop dinuniversul personal autentic alcreatorului sãu. Cel de-al doileatranspare în pofida încercãrii dedisimulare, fiindcã este vorba deadevãrul viu al sufletului celui carescrie, ce se strecoarã în mãduvaversurilor, fie cã poetul vrea saunu.  Volumul, care vorbeºte desprecum putem re-sacraliza lumea prinpoezie, are meritul de a facecititorul pofticios de versuri, dornicsã le amuºineze în voie, încãutarea de nuanþe.

Oana Presecan

Un pahar cu luminã. Poeþicontemporani clujeni (Cluj-Napoca, ed. Tinivár Könyvkiadó,2010) este prima antologie bilingvãa poeþilor clujeni de limbã românãºi maghiarã. O iniþiativã care nuînfloreºte pe un teren virgin, dacãe sã ne amintim de volumulDicþionar de poeþi. Clujulcontemporan, publicat în versiuneasa completã în anul 1999, la edituraClusium. Acesta din urmãconstituie „un decupaj clujean”,dupã cum îl denumeºte însuºiiniþiatorul ºi coordonatorulproiectului în cauzã, criticul literarPetru Poantã. De asemenea,dicþionarul confirma, prin înseºinumele promovate, o sutãcincizeci la numãr, cã cetateaClujului era deja de câteva deceniiun autentic „centru al poeziei ºi alcriticii române contemporane”,adevãr devenit inatacabil odatã cunaºterea fenomenului echinoxist.

Dacã în volumul premergãtorcelui adus acum în discuþieîntâlnim exclusiv poeþi de limbãromânã, situaþia se schimbã înantologia de faþã. Desigur cã oriceselecþie creeazã niºte goluri, iarcititorii nu se vor putea lãmuri cuprivire la unele absenþeneaºteptate, dar cum toateantologiile sunt pânã la urmã

Un Clujal poeþilor

100

discutabile, ne rãmâne sã lecãutãm celor prezenþi un punctcomun. ªirul de nume din spatelepoemelor culese provin din mediiculturale diverse ºi bogate întradiþii, o bunã parte dintre autorifiind cunoscuþi publicului clujean încalitatea lor de universitari, oamenide teatru, filosofi sau pictori.

Un aspect fãrã îndoialãproblematic al acestui volumconstã în laborioasa traducere aacestor versuri. Nu a putut fi osarcinã uºor de dus la capãt, devreme ce douã limbi cu un puls ºio sintaxã atât de diferite pretind omuncã migãloasã pentru a pãstraîn limba-þintã miezul de ritmicitate,ironia, hazul, la care se adaugãmarca identitãþii culturale.

Dacã în Dicþionar de poeþi PetruPoantã spunea cã încã nu putea fivorba de gãsirea unui invariant înpoezia de expresie clujeanã, înpostfaþa antologiei bilingve el serãzgândeºte, definind-o printr-oresentimentalizare a confesiunii ºio substanþã livrescã a discursului,alãturi de caracterul expresionistal creaþiilor lirice reunite în volum.Criticul le încadreazã într-un„modernism reluat din interbelic” ºicare „nu îºi consumase încãsubstanþa”. Dacã substanþa seconsumã acum, ne rãmâne sãsperãm la o parte a doua aantologiei. O iniþiativã precumaceasta se cere continuatã.

Oana Presecan

În umbrapoveºtii morilorde vânt

Dezbaterile recente, pe temeculturale, din mass media,acrediteazã ideea cã filmeleinspirate de Revoluþia din 1989 aucunoscut un câºtig de valoare încreaþiile deceniului ultim, mai ales.A fost necesarã o anumedistanþare în timp, aºadar, faþã demomentul care a marcat atât dedramatic istoria recentã.

Putem face lesne transferulcãtre cãrþile despre Revoluþie, câtesunt ele. La începutul anilor ’90 –cum am putea sã uitãm – am

asistat la o explozie a reportajului,la televiziune, în ziare, înreconstituirile „tip document”. Maiaproape de noi, a crescut interesulpentru perioada ultimelor deceniicare au bulversat – ne convingempe zi ce trece – valorile sociale ºimorale. În ciuda unor vocisceptice, existã încã o acutãnevoie de a înþelege ce ni s-aîntâmplat, ce ni se întâmplã.Dorinþa de a afla adevãrul /adevãrurile timpului cãruia i-amfost martori ne þine încã speranþatreazã a unei purificãri moralenecesare. Cu acest gând am cititromanul lui Radu Ulmeanu,Chermeza sinucigaºilor, publicat laEditura Pleiade (2009). Pe fundalultulbure al evenimentelor din ’89,acþiunea se desfãºoarã peparcursul câtorva luni în careFSN-ul ºi CPUN-ul confiscãputerea. „Duminica Orbului” vamarca momentul decapitãriiaºteptãrilor, a iluziilor noastre.Spaþiul desfãºurãrii? Oraºul nordicScuteni, în care recunoaºtem loculunde trãieºte scriitorul, dar carerãmâne o proiecþie literarã. Ajungeaici, de la centru spre margine,ecoul convulsiilor ºi amplelormiºcãri de stradã din capitalã.Degringolada, confuzia generalã,sfârºitul tragic al Ceauºeºtilor,discursurile Doinei Cornea ºi ale luiMircea Dinescu se resimt, în notalor neliniºtitoare, ºi la Scuteni.„Reducerea la scarã” aevenimentelor nu micºoreazãdramatismul faptelor ce se petrecla o anume distanþã.

Cine este „mãrturisitorul”, celcare povesteºte istoria ºi îºiînsoþeºte personajul principal alcãrþii, pânã în clipa din urmã?„Diacul gazetar Andrei Cetea”,pânã la un punct alter-ego alscriitorului Radu Ulmeanu. În jurullui Grigore Lapteº graviteazã ogalerie de tipuri umane diverse.Autorul îºi ia în stãpânirepersonajul, e legat, dar ºi contrariatde opþiunile lui, e ataºat, dar ºinedumerit de alegerile pe careacesta le face. Fie cã este vorbade un drum pe linia profesiei salede artist, fie cã opteazã pentru unasau alta dintre tinerele femei de carese îndrãgosteºte. Specializat sãintre, spune autorul, „în situaþii fãrãieºire”, „cavaler al tristei figuri”

precum celebrul hidalgo, al„ridicolei figuri”, cum þine sãaccentueze autorul, GrigoreLapteº este grafician. Renunþã laartã într-un anume moment al vieþiiºi ajunge sã predea franceza într-un liceu. Însufleþit de elanuldonqujotesc, Grigore ia parte la„umila, modesta, falsa revoluþiedintr-un oraº de provincie”…

Într-o paginã, spre finalul cãrþii,gãsim o însemnare despre unportret realizat de grafician. Este ocheie în care suntem invitaþi sãdescifrãm ipostazele feminitãþii, cao configurare a mai multor identitãþi.Îndrãgostit de „eternul feminin” pecare îl cautã în chipul unor fãpturiciudate, confundând iluzia curealitatea, visul cu sexul sãlbatic,Grigore Lapteº, ridicolul hidalgo,devine în cele din urmã victimã aerosului. Personajul îºi pierdeintegritatea fizicã, pentru ca maitârziu sã-ºi afle moartea, în condiþiineclare.

Construcþie bine gânditã deautor, Chermeza sinucigaºilor aredrept punct de plecare Revoluþia.elementele de reportaj sunt binedozate ºi necesare „datãrii”evenimentelor. Radu Ulmeanudovedeºte o bunã cunoaºtere amediilor populate de activiºti,jurnaliºti locali, securiºti bine dresaþiîn justificarea ºi slujirea cauzelorjosnice. Securistul Dragnea intrã ºiel în hainele unei funeste tipologii arãului pendulând între caricaturã ºiomenesc. În þesãtura cãrþii, istoriamare îºi lasã umbra peste istoriamicã, cea a existenþelor individualesurprinse de faptul diurn, delegãturile subterane dintrepersonaje. Avem fragmente pusecap la cap care alcãtuiesc unîntreg al oglinzii. Ne vedemneputinþele, complexele, spaimele,tarele, frica, laºitãþile, reflexelegregare… Toate ne leagã de„povestea” de la Scuteni ºi nedespart de ea.

Roman cu cheie, Chermezasinucigaºilor urmeazã o tradiþie încare unul dintre modele ar putea fiPetru Dumitriu, cel din Ne întâlnimla judecata de apoi. Aºa cumsublinia în prefaþa cãrþii criticulTudorel Urian, lectura captiveazã.Personajele au diversitate, drumullor nu e previzibil. Ele aparþin unuitimp pe care avem impresia cã îl

101

VIA

ÞA C

ÃR

ÞILO

R cunoaºtem. Dar sunetele amãrui,ecourile frânte ale poveºtii fac ºidesfac, de fiecare datã, cu fiecarecapitol, alt nod, mai aproape decomplexitatea ºi neprevãzutulcondiþiei umane. Sunt motive carerecomandã aceastã carte, cu unloc bine configurat în biografialiterarã a lui Radu Ulmeanu.

Lucia Negoiþã

Supranaturalulprintre noi

Volumul lui Mircea OpriþãPovestiri de duminicã, publicat laEditura Millennium Press, cuprindezece povestiri ºi este împãrþit încinci ficþiuni recente, respectivcinci din alt secol. Ficþiunile recentesunt cele publicate în premierã înacest volum. Celelalte cinci scrieripoartã titlul onorific dereprezentative pentru operaautorului ºi au fost publicateindividual ºi în antologii, ca Figurinede cearã (1973) sau O floarepentru capitan (1980).

Povestirea care deschidevolumul este Alchimistul.Constantin Nazat, personajulprincipal, este arhetipul erouluidemitizator, arhetipul anti-eroului.El este un alchimist abrutizat fãrãvreo o tangenþã cu magia alchimiei.Pentru el, la fel ca ºi pentru restullumii, alchimia este o metodãfructoasã ºi facilã de a obþine aurºi diamante la Congresele Inter-naþionale de Alchimie, la careparticipã domni, care mai de caremai dubioºi înzestraþi cu unvocabular picaresc. Contrasteledintre mistica alchimicã ºi alchimiade tip business creeazã un comicsavuros ºi convingãtor. Perso-najele se împiedicã de propria lorobtuzitate ºi trimit astfel oarecummoralizator, dar nu în chipderanjant, la societatea mercantilãdin prezent. De fapt povestirea sepetrece în prezent, un prezentîmpovãrat de tarele trecutului ºi decele ale prezentului: automobilelesunt trase de cai, România esteun regat disparat, GregorianBivolaru este o bunã cunoºtinþã apersonajului principal, etc. Toateaceste elemente precum ºi

personajele, ce poartã nume caBebeco, Nãstase Ernest Ur-dãreanu sau Paul Feuchtwangervon Wilhelmshaven creeazã oatmosferã inconfundabilã de bâlciscãpat de sub control, bâlci careaminteºte de societatea ºi politicaRomâniei actuale. Vulgaritate,incompetenþã, inconsistenþã ºihaos ar fi conceptele cheie princare Mircea Opriþã portretizeazãzeitgeist-ul românesc contem-poran. La întoarcerea de laConferinþa Internaþionalã, per-sonajul principal se trezeºte penepusã masã într-o Românieprezidatã de Ion Iliescu, cu strãzistrãine ºi cu nume ciudate defilosofi francezi complet strãiniacestuia.

Trecerea de la trecut la prezentse învecineazã mai degrabã cusuprarealismul decât cu supra-naturalul, dialogurile halucinantestârnind în acelaºi timp râsul istericºi disperarea cititorului, care-ºirecunoaºte semenii în ele. Omonumentalã replicã aruncatã deNazat lui Bivolaru nu poate fiomisã: „ Bã, puþã de oaie, teangajez pe post de guru, chiardacã ai mutra asta dubioasã (...),da´ sã nu dea Belzebutu´ alchimieisã te prind cu miºmaºuri! Nu uitasã-mi trimiþi ºi mie câte o adeptãde asta, de-a ta, cãreia îi faci paseterapeutice, cã vreau sã-i fac paseºi eu.” Orice comentariu este deprisos.

Faptul cã specialitateascriitorului este literatura SF,respectiv literaturã de anticipaþie,cum o numeºte însuºi autorul, nuînseamnã cã Mircea Opriþã nudeþine un control foarte clar asupratehnicilor narative realiste, asupradetaliilor ºi a dozajului epic.Povestirile acestui volum, princalitatea lor, nu se adreseazã doarfanilor genului, ci publicului deliteraturã de orice categorie. SF-ul,la fel ca ºi romanul poliþist, esteconsiderat un gen de categoria B,faþã de literatura elevatã. În oricecaz categorisirea aceasta în alb ºinegru este mai degrabã un semnde ignoranþã literarã. FriedrichDürrenmatt a încercat sã rescrieromanul poliþist el insuºi fiind, dealtfel, un scriitor de categoria A.Dincolo de acest exemplu saumulte alte posibile exemple, Mircea

Opriþã este un scriitor tehnic bun,care reuºeºte ceea ce nu mulþiscriitori „de gen” reuºesc, anumesã traverseze graniþele genului sãuprin construcþie literarã convin-gãtoare.

Cu toate cã subiectele abordatepe parcursul povestirilor nu suntimprevizibile, montura poveºtii ºifarmecul povestirii nu permitcititorului maliþiozitãþi generate dedemonul originalitãþii. Este vorba deorizontul de aºteptare al oricãruicititor de nuvele SF: planete strãinecu proprietãþi fantastice precumBactriana din Figurine de cearã,extratereºtrii ºi monºtrii (în-duioºãtori) în O floare pentrucãpitan, nemurirea ca blestem înSemnul licornului, precum ºimutaþia de gender în Poveste dedragoste. Originalitatea este laurma urmei o nevrozã modernã ºicam atât, ne demonstreazã MirceaOpriþã prin siguranþa stilului sãu.

Figurine de cearã este opovestire captivantã despre unastronaut, care începe sã se joacede-a Dumnezeu pe o planetãcapabilã sã reproducã orice formãiese din mâinile lui. Reflecþii asupranaturii creaþiei, a evoluþiei ºi adistrugerii ei finale, asuprapericolelor ºi hazardului creaþiei,dar mai ales asupra responsa-bilitãþii creatorului faþã de creaþiasa, sunt pilonii narativi de susþinereai nuvelei.

Este foarte interesant cum înfundalul tuturor textelor reunite înacest volum se aflã în multiplelesale ipostaze: omul. Omul out ofjoint în Alchimistul, omul creator,dar inconºtient în Figurine de cearã,omul depersonalizat în Lucy, omulbrutã în Caliban, du-te la bibliotecã!Figura umanã este centrul ascunsal scrierilor din acest volum.

Viziunea lui Mircea Opriþãasupra fiinþei umane este unasumbrã, o viziune în cel mai buncaz demitizantã. Omul este o brutãinstinctualã, o fiinþã înclinatã sprerãu, o nemãrginitã sursã desupreficialitate ºi ignoranþã,coruptibil pânã în mãduva oaselor.Acestui sumbru, dar reprezentativverdict Mircea Opriþã îi oferã osoluþie: cultura. Spiritul uman iniþialjosnic este prelucrabil, perfectibilprin culturã, prin grija faþã de suflet,prin autocontrol. În parabola

102

Un frate maideºtept al luiKalaºnikov

Un Iaºi imaginat

Caliban du-te la bibliotecã! seînfruntã cel mai clar antipoziiexpuºi mai sus: natura umanã ºielevarea ei. Caliban sfârºeºte prina-l ucide pe Prospero din cauzafaptului cã acesta îl îndeamnãneîncetat sã meargã la bibliotecã,pentru ca mai apoi condamnat lamoarte sã realizeze semnificaþiacuvintelor tatãlui sãu.

Expunând lipsurile umane,oferind remedii ºi creând universuriparalele Mircea Opriþã nu este subnicio formã un moralist slab, ci unscriitor bun.

Ruxandra Bularca

Editura Limes din Cluj-Napocascoate la luminã volumul Fratelemai mic al lui Kalaºnikov care prinsimplul fapt cã este semnat deHoria Gârbea þese un orizont deaºteptare între firele cãruia cititorulpoate recunoaºte cu uºurinþãmarca de umor dezinvolt ºiproaspãt, marca Gârbea.

Acelaºi umor indulgent cu sinecu care prozatorul ºi dramaturgulne-a obiºnuit încã de la Crimelesale la Elsinore (roman apãrut înurmã cu patru ani) este desãvârºitaici, mai ales în prima ºi cea maiîntinsã povestire a volumului deopt piese a lui Horia Gârbea.Numitã de autorul sãu Articolul 96,aceastã povestire coloratã politicºi aromatã generos cu o dozã deumor (gri, de aceastã datã) ºi ironieamarã ne inventeazã povestea luiTelu Coroiu, un ministru plictisit decelebritate ºi scandaluri carecomite un adulter de dragulratingului la insistenþa absurdã ºiprecupeþeascã a soþiei sale. Telu,care ar prefera sã îºi alinte boalaîntr-un colþ calm ºi întunecat decâtsã se supunã reflectoarelorpaparazzeºti, face obiectul unuirandez-vous scandalos cu odomniºoarã mai puþin anorexicãdecât buna tradiþie a uzanþeloradulterine politice o cere. Aceastãpicanterie scandaloasã urbanãeste alternatã cu spovedania

lamentatã a unei babe limbute care,aºa cum îi ºade bine vociipopulare, imputã bunei cuviinþeºubrezeala sa în momentul în caretrece pragul instituþiilor claseiconducãtoare.

În cea de-a doua parte avolumului avem de-a face cu niºterescrieri ale Istoriei Mari, anecdotecare aruncã un zâmbet discretunui New Historicism deja cimentatcomod în narativa pamfletarãromâneascã postmodernã. Oparabolã pseudo-christicã apareîn povestirea Îndreptãri undenãravur i le unui s tareþ demunte, adept al unui marketingclerical sunt “îndreptate” decerºetorul pacificator, cata-lizator al crizei mistice.

Registrele narative alevolumului în povestiri precumÎndreptari, Abraham Lincoln (sic)coboarã în Iad ºi pledoaria babeidin Articolul 96, prima povestitãîntr-un registru cronicãresc, iarcelelalte douã într-un argoumoldovenesc sau jargon cazon,fac din autor un artist stilistic carestãpâneºte sigur ºi intranzitiv ogeneroasã paletã de expresii auto-interpretative.

Dacã prima parte a volumuluiface obiectul unor pamflete ºi unuiumor de situaþie angajat, cea de-adoua parte, uºor mai tezistã,înfãþiºeazã micro-istorii cu o mizãmai profundã, beneficiind de uncaracter de pildã descoperit lent ºigradual în deliciul parcurgeriitextuale.

Utopia, ºase parabole despreteatru înfãþiºeazã o insulã undeteatrul importat în spaþiul bãºtinaºparcurge rapid toatã tradiþia (pedos, de aceastã datã) a teatruluiaccidental, ajungând la concluziaprezentã pe toate frontispiciileinstituþionale de pe aceastã insulã:spectatorul ºi regizorul sunt douãfiguri bovine încornorate careaparþin aceluiaºi trup.

Cea mai reusitã este povestireaÎntoarcerea tatei din rãzboi.Subiecte. Angrenând un meca-nism care aduce a Exercices duStyle al unui Queneau oulipian,Gârbea graseiazã cu graþie petema întoarcerii unui tatã din rãzboi,de fiecare datã altul, într-un altcontext, dar pãstrând miza ºiponderea echilibratã a unui stil

jucãuº, însã parabolicesc-moralizator anti-belic.

“Jocul” din cea de-a ºaseapovestire a lui Gârbea se supuneunor ipostaze contextualefractalice, pornind de la un joc decomputer ºi variind spiralat pânãla un anume mare joc cosmic post-mortem performat de un zeusinucis încã dinainte de incipit.

Un tãlmaci, trãdãtor de credinþãghiaurã, care datoritã mârºãvieisale porneºte bãtãlia de la Rovine,în La Rovine...în câmpii... ºi unleneº rescris parodic din Povesteaunui om leneº nu numai cã îºiprimeºte “posmagii, muieþi”, ci maiºi beneficiazã de farmecelebinefãcãtoarei sale, sunt doar douãpersonaje care sporesc firescul“spunerii” poveºtii în stiluldeºucheat gârbean.

Cine este fratele mai deºtept allui Kalaºnikov din titlu? Bineînþeles,autorul. Deoarece spre deosebirede arma cu pricina, autorul reteazãpercutant nãravurile indoielnice,contextul cliºeistic ºi istoriainstituþionalizatã prin arta sa a“zicerii” ºi a “parolei”.

Ruxandra Bularca

Poetul ºi prozatorul LucianVasiliu ne învaþã cum trebuie iubitîngãduitor ºi necondiþionat un oraºde suflet în noul sãu volum numitSciaticã de Copou, publicat deEditura Niculescu. Volumul de faþã,subintitulat “tablete ºi enunþuricivice” cuprinde o serie de articoleîn stil editorial care sunt “rodulunor stãri livreºti pe care le-ammãrturisit in varii publicaþii culturaledin anii recenþi”, spune autorul.

De fapt Lucian Vasiliu face omonografie culturalã “de suflet” aoraºului sãu ºi a locurilor copilã-riei sale moldoveneºti, prin inter-mediul cãrora se transformã pesine într-un personaj transcendentîn varii ipostaze: de copil fascinatde literatura lui Creangã, deadolescent îndrãgostit timid depoezia eminescianã ºi de junimiºtiºi de adult care problematizeazãmatur ºi teoretizeazã corect filonul

103

VIA

ÞA C

ÃR

ÞILO

R cultural al urbei sale adoptive.Acest mozaic de scurte eseuri

ºi povesti este compus din douãpãrþi. Prima dintre aceste douãeste o colecþie de texte intime ºiprofund patriotice în care autorulbrodeazã variaþiuni pe temele celemai diverse. De la elogiul mâinilorcare se roagã, pânã la un micjurnal de vise biblioteconomiceºti,de la statutul de urbe culturalã aIaºiului ºi datoria sa civicãnaþionalã pânã la elogiul marilornume care au înscris acest oraºpe harta europeanã a valorilorliterare autentice.

Scurte meditaþii asupra timpului,asupra spaþiului urban in raport cuspaþiul rustic, asupra ºahului(articol dedicat unui fiu pasionat deacest sport înþelept) sau asupracopilãriei fac obiectul acestor micibijuterii monografice.

Colecþia mai cuprinde recenziisau mici studii biografice ºi isto-rice precum viaþa lui Vasile Pogor,“un junimist în rãspãr”, povesteaJunimii ieºene înainte de mutareaacesteia la Bucureºti, nostalgiidemult apuse ale Iaºiului interbelicsau poveºti inedite despre boemelesubterane ale cercurilor de poeþipersecutaþi de vechiul regimcomunist. Volumul mai cuprinde ºipropuneri sau sugestii muzeo-grafice datorate implicit funcþiei pecare Lucian Vasiliu o deþinea pânãde curând, cea de director alComplexului Muzeistic al Iaºiului,complex ce cuprinde o constelaþiede edificii esenþiale ale patri-moniului cultural românesc, edificiiprecum Bojdeuca lui Creangã saucasa eminescianã timpurie dinIpoteºti. Lucian Vasiliu profitã deaceastã ocazie pentru a salutainiþiativele de modernizare ºiaugumentare a acestui Complex,precum ºi inaugurarea MuzeuluiLiteraturii Române din Iaºi, în ca-drul cãruia autorul de faþã deþine,în momentul actual, titlul decoordonator.

Cea de-a doua parte a volu-mului, intitulatã ”Ordinul poeþilor”(dupã titlul articolului lui CezarIvãnescu despre Nicolae Labiº,articol scris “pe vremuri”) scoatela ivealã un jurnal-interviu deconvorbiri fragmentate cu prietenulsãu “incomod ºi erudit” DonCaesar (id est acelaºi Cezar

Ivãnescu). Aceastã a douasecþiune face de fapt parte dintr-un proiect imaginat mult mai amplucare din pricini organizatorice nua putut fi dus la bun sfârºit conformplanului sãu iniþial care era o cartede convorbiri borges-cortazarienescrise ºi petrecute în apartamentuldin Iaºi a mai-sus-numitului poet.Totuºi, conversaþiile care au ajunsa fi adnotate între paginile acestuivolum ating cu gingãºie ºi uneoripercutant (când sintaxa saucugetul o cere) subiecte precumcopilãria din parohiile Huºi, Bârladºi Focºani, note nostalgice desprejuneþea studenþeascã din Iaºi,folclorul nãsãudean, Mogoºoaia luiMarin Preda, despre epigonism,despre Vlad Þepeº ºi Valea Vinuluiºi despre cursurile de poeziepredate de acest “magistru rebelºi inepuizabil” la casa Pogor.

Lucian Vasiliu se dovedeºte afi un intervievator profesionist,surprinzând zonele fertile ºiofertante ale minþii cezarivã-nesciene, aruncând în joc, cu tactºi fermitate, în acelaºi timp, temedragi poetului, dar ºi polemici deinteres contemporan precumdiscrepanþa dintre imagineadomnitorului Vlad Þepes pestehotare ºi cea realã a istoriogra-fiei Þãrii Româneºti, discrepanþãcare apare în experienþa poetuluisub înfãþiºarea unui film turisticcomisionat de ParlamentulEnglez, României întru sporireaturismului vampiricesc în zonaromâneascã.

Iaºiul lui Lucian Vasiliu este însãceva mai mult decât clãdirile-cojicare adãpostesc urme ale unorvremuri eflorescente din punct devedere cultural ºi urbanistic. El estemai degrabã un parcurs psi-hogeografic desfãºurat într-unspaþiu anistoric presãrat sincron cupersonaje ºi persoane literare deprim rang, cu evenimente trecuteîntâmplandu-se sub ochii cititorului,un oraº unde prin ochii autoruluiputem privi banchete literareinterbelice, hanuri ante-belice,cenacluri secrete a-comuniste ºitârguri mondene (ºi moderne) decarte (precum deja celebrulLIBREX inaugurat în 1992, cuacelaºi Lucian Vasiliu ca membrufondator), toate petrecându-sesimultan, încarnate ºi regizate de

un autor care îºi transformã nos-talgia într-un spectacol magic ºipitoresc colorat sepia, invitând citi-torul sã se aºeze pe un covor în faþaunui ºemineu imaginar ºi aºtep-tând fascinat sã se deseneze în faþaochilor sãi fresce culturale încovoiatede timp ºi strãlucind de prospeþimeale Iaºului de ieri ºi de azi.

Ruxandra Bularca

Puzzle epistolar Apãrut la editura Gens Latina

(Alba Iulia, 2010), Puzzle Epistolar.From: Andrei Codrescu To:Nicolae Stoie urmãreºte, peparcursul anilor, evoluþia uneisolide prietenii, în ciuda distanþeiºi a direcþiilor diferite luate de vieþilecelor doi. Destinatarul acestorscrisori ºi cel de la care inþiativamaterializatã în volumul de faþã apornit – Nicolae Stoie – este unprolific scriitor, autorul unor volumede poezie premiate, precum Oramurã deasupra ierbii (1975),Zãpada din anul o mie (1981) ºiPastelurile de la Ocna Sibiului(2007). Cunoºtinþa sa cu – acumcelebrul – prozator ºi eseist AndreiCodrescu datând din perioada încare acesta era încã în liceu, el vaprimi din partea amicului sãuînstrãinat o serie de scrisori peparcursul anilor, dintre care o sutãcincizeci – acoperind douã decenii(1987- 2008) – sunt publicate aici.Alegând sã nu includã ºirãspunsurile sale ºi, pe alocuri, sãnu ofere nici varianta integralã ascrisorii, Nicolae Stoie e nevoit sã-ºi asume postura de comentatoral acestor fragmente, delimitândcadrul evenimenþial al fiecãreiepistole ºi, uneori, oferind informaþiiºi despre deznodãmântul acestorîntâmplãri.

Poate cel mai surprinzãtoraspect al scrisorilor lui AndreiCodrescu este lipsa lor de stili-zare, aspectul lor «lumesc»,nicidecum ceea ce ai aºtepta dela corespondenþa unui scriitor deo asemenea anvergurã, dar, debunã seamã, ceea ce ai aºteptadin partea unui om îndepãrtat delocurile ºi relaþiile tinereþii sale,strãduindu-se sã-ºi exerseze limba

104

maternã, care, lãsatã deoparteatâta vreme, începe sã îi scape,sã îºi piardã din elasticitate. Dupãcum puncteazã destinatarul:«Scrisorile lui Codrescu nusimuleazã trãiri intelectuale. Viaþade zi cu zi rãzbate prin rândurilelor asemenea firelor de iarbã carestrãpung ºi macinã soclurilestatuilor de prost gust amplasateîn scuarurile oraºelor deprovincie.» Singurul aspect asupracãruia ele aruncã o oarecareluminã este acel loc al memoriei încare prozatorul aranjeazã situaþiiºi oameni lãsaþi în urmã.

Scrisorile ºi adnotãrile lã-muritoare urmãresc colaborareaeditorialã dintre cei doi – NicolaeStoie ocupându-se cu îngrijirea ºiprefaþarea uneia din primeleapariþii codresciene în România,Domnul Teste in America (Dacia,1993) – întâlnirile lui AndreiCodrescu cu scriitori români înatmosfera entuziastã de dupãrevoluþie, controversa iscatã înjurul acuzei de nazism pe careprozatorul o aduce autoritãþilorromâne ce doreau sã ridice ostatuie mareºalului Antonescu,încercãrile ratate de reîntâlnireale celor doi ºi, în fine, regãsirealor, redatã de comentator pe unton alb ºi egal, menit sãsublinieze faptul cã – poate –aceastã distanþã este mai greude depãºit decât ne-am fiimaginat citind epistolele.Episodul reîntâlnirii dintreprozatorul celebru, asaltat deoficialitãþi, ºi prietenul, care enevoit sã aºtepte potolireaacestui tumult pentru a puteavorbi mai pe îndelete cu el, este,de altfel, unul din principalelenoduri ale aceste cãrþi, dezvãluindceva în plus ºi despre desti-natarul-comentator.

Se poate, cu aceastã ocazieverifica cel mai bine observaþia pecare Nicolae Stoie o face la unmoment dat despre scrisorile luiCodrescu: «autorul lor, în calitateasa de expeditor, se adreseazã unuidestinatar care este locuitorulpropriei sale memorii (poate diferitde cel real), recupereazã, ca pe obatozã de treierat fantasme, oprietenie illo tempore ºi o repune înstare de funcþiune.»

Suzana Lungu

Invitaþie la versParte din proiectul Scriitorul în

cetate al Filialei Clujene a UniuniiScriitorilor din România, Invitaþie lavers (Casa cãrþii de ºtiinþã, 2010)este o altfel de antologie poeticã,una mai prietenoasã, dupã cum nedã de înþeles ºi titlul. Întocmitã deIrina Petraº, aceastã carte rezervãcâte douã sau mai multe paginiunui numãr de personalitãþi aleculturii clujene, spaþiu în careacestea sã-ºi prezinte – unde estecazul – câte un poem ºi, mai ales,o selecþie de versuri preferate.Aceste pagini sunt personalizateprin prezenþa pozei respectiveipersoane ºi, uneori, prin fotografiaunei poezii în manuscris. Cãtresfârºitul cãrþii avem parte ºi de Oinvitaþie la versuri alese sau Ocãlãtorie alfabeticã prin poeziaromâneascã din toate timpurile.

Dupã cum ne informeazã ceacare s-a ocupat de întocmireavolumului: «Invitaþie la vers s-anãscut din dorinþa de a pune laîndemâna cititorilor de toatevârstele versuri frumoase, versuri-aforism, versuri exprimând lapidarºi memorabil adevãruri omeneºti.»Totuºi aceastã invitaþie ascunde ºio capcanã pentru cititori pentru cã,tot în cuvintele Irinei Petraº: «Amales sã indicãm doar numelepoetului ºi, când e cazul, altraducãtorului pentru a vã ispiti sãcãutaþi amãnunte despre ei înbiblioteci ºi librãrii.» Acest demerss-ar defini, prin urmare, cel mai bineca o degustare poeticã, o trezire aapetitului prin etalarea unor«aperitive» lirice. Rãmâne de vãzutdacã într-adevãr curiozitateapublicului se ridicã la nivelulaºteptãrilor care însoþesc aceastãantologie.

Printre scriitorii care auparticipat la acest experiment i-aºpomeni pe Alexa Gavril Bâle,Andrei Doboº, Marta Petreu,Alexandru Vlad; prezenþe caresurprind – plãcut de altfel – suntMircea Muthu, Rodica Lascu-Popºi Ilie Rad. Versurile alese - înfuncþie ºi de gusturile celor invitaþisã figureze în aceste pagini -variazã de la cele foarte cunoscute

la unele care ar putea sã ia prinsurprindere ºi un lector maiîncercat, dovedind cã mreaja pecare cartea de faþã o aruncã nueste destinatã doar celor care, dinvarii motive, nu au mai simþit de multplãcerea pe care un poem binealcãtuit o poate procura. Mai alesîn ultima parte, unde figureazã ºiVersuri alese de poeþi de limbãmaghiarã din România, pot firegãsite versuri care poate cã altfelar fi rãmas între paginile unor ediþiimai vechi, prea puþin rãsfoite. Mariscriitori se învecineazã cu autoridespre care am auzit prea puþinelucruri, atrãgând atenþia asupra lor,ceea ce, cred eu, e unul dinprincipalele merite ale acesteiInvitaþii la vers.

Suzana Lungu

Poezie (ca)pentru 14februarie

Echivalent liric ºi autohton alblockbuster-urilor americane(dacã putem sã ne permitem oastfel de asociere), Iubirea e pe14 februarie: 56+1 poezii dedragoste (editura Vinea, 2009) astârnit discuþii înfocate încãdinainte de apariþie, producând unnivel de aºteptare care s-ar fiputut dovedi riscant ºi pentrupublicaþii încropite dupã criteriimai realiste. Întreg capitalul de lacare a pornit aceastã carte secompune dintr-un titlu careprinde (al cãrui creator –întâmplãtor – este un copil autist),o idee – în sfârºit – pe aceeaºiundã cu direcþia pieþei ºi oneþãrmuritã încredere (îndrep-tãþitã?) în poezia româneascãcontemporanã. În cuvintele luiAndrei Ruse, încropitorul acestuivolum: «În decembrie 2009 amînceput sã contactez pentruacest proiect scriitorii cei mai desucces (aº spune chiar cei maibuni) ai ultimilor ani.[...] am primitsute de texte de la cam tot atâteasute de autori ºi am pãstrat celemai bune 56 de poeme, o selecþiesubiectivã care nu înseamnã cãcelelalte poezii, care nu ºi-augãsit locul în aceste pagini, ar fi

105

VIA

ÞA C

ÃR

ÞILO

R slabe, ci, eventual, nepotrivitepentru antologie, din punctul meude vedere.».

Dupã cum cititorii vor fi ºtiinddeja, cartea e împãrþitã în treisecþiuni, fiecare dedicatã (destulde arbitrar aº zice) unei anumitecategorii poetice. Astfel, primaparte, intitulatã dragostea dedimineaþã (la cafea) e alocatãautorilor «tineri, pânã în treizecide ani, cunoscuþi deja în spaþiulliterar sau chiar nedebutaþi...»(unde dintre numele maicunoscute îi putem gãsi pe SorinDespot, Claudiu Komartin,bineînþeles, Andrei Ruse ºiStoian G. Bogdan); cea de-adoua se numeºte (tentativã deumor sau misoginie sadea?)dragostea la shopping ºi ededicatã doamnelor/ domni-ºoarelor poetese (printre careDiana Geacãr, Miruna Vlada,Andra Rotaru); ultima parte –dragoste la cinã (spãlãm vaselemâine) – e alocatã poeþilorconsacraþi, «scriitori maturi atâtca vârstã (autori trecuþi detreizeci de ani), cât ºi ca scris.»(dintre care Dan Coman, MariusIanuº, Gelu Vlaºin, Florin Iaru,Miha i Vaku lovsk i , ªerbanFoarþã).

Per ansamblu acest volumoferã o experienþã de lecturã –dacã nu întru totul agreabilã –mãcar interesantã, umplând prinorganizarea sa tematicã un golpublicistic ºi reunind întrecoperþile sale autori de toatevârstele. Ceea ce pune problemeeste criteriul dupã care au fostaleºi unii dintre ei ºi respinºi alþii.Rãsfoind Iubirea e pe 14februarie am descoperit - nu fãrão oarecare surprindere – faptulcã o bunã parte din poeziaaparþinând autorilor consacraþi seresimte de blazare, texte multmai bune putând fi regãsite înproporþie mai mare în primeledouã secþiuni. Însã, dupã cumspunea ºi Andrei Ruse în prefaþã,aceasta este – poate – o ju-decatã subiectivã; e greu sã nufii mai critic la adresa producþiilorunor scriitori care «stãpânescbine ºtiinþa poeziei ºi reuºesc sãatingã sau sã redea sferaemoþionalã la un alt nivel». Deremarcat însã extraordinarele

versuri manieriste ale luiOctavian Soviany – DilectaDesnuda – , H2Ooo de MugurGrosu, tu nu de Ovia Herert ºixenon de Dan Cârlea.

Cu toate cã textele sunt maivii ºi mai bine adaptate nevoilorunui cititor modern de poezie,primele douã secþiuni nu sunt niciele lipsite de paºi falºi – poemecare nu ar trebui sã depãºeascãblogosfera ºi care ocupã unspaþiu ce ar fi putut fi mai bineumplut. Astfel este poemul luiStoian G. Bogdan (deºiînþelegem cã includerea sa e omanevrã publicitarã destul debunã), A girl to remember, care,cu tot crescendo-ul sãu dramatic,nu poate supravieþui unui începutîn contratimp ca acesta: «tu aifost cu mine în perioada decolaps/ tu mi-ai iubit ego-ul fãrãbrizbrizuri/ tu m-ai plãcut cu toategãurile pe care le aveam/cândnimeni nu-ºi dãdea nici mucii pemine.» Aºteptãm mai mult dinpartea unui «poezeu». O altãprezenþã de la care am aºteptamai mult ºi mai curajos e DianaGeacãr (Te-am sunat pentru cãtu rãspunzi întotdeauna). Decealaltã parte a baricadei, printrepoeþii mai bine reprezentaþi, i-aºpomeni pe Sorin Despot, ClaudiuKomartin, Andrei Ruse, IoanaBogdan, Andreea Oprea ºi DianaIepure. În cele din urmã poate cãne-ar plictisi puþin un volum bestof, aceste fluctuaþii calitative fiindtocmai condimentul necesar uneiîntreprinderi precum Iubirea e pe14 februarie.

Suzana Lungu

FerestreleBlajului

Vistian Goia (n. 1935 la Roºiade Secaº, jud. Alba), a urmatcursurile ªcolii Normale deÎnvãþãtori din Blaj, fiind o vremedascãl în satul lui Agârbiceanu,Cenade. Dupã absolvirea Filologieiclujene ºi dupã un an-doi deprofesorat în localitãþi din ValeaJiului a fost chemat la Catedra demetodicã a limbii ºi literaturiiromâne a facultãþii pe care aabsolvit-o. În aceastã ipostazã (de

preparator, asistent, lector, con-ferenþiar ºi profesor) ºi-l amintescmai multe generaþii de studenþi.Prin anii 60-65 ai veacului decurând încheiat îndruma practicapedagogicã a filologilor la liceeclujene de prestigiu. Prietenosºi îndatoritor, îºi îndeplineaconºtiincios ca orice ardeleanaceste obligaþii didactice, daraveam impresia cã nu aceasta eravocaþia sa autenticã. Impresie con-firmatã de activitatea sa literarãºi istorico-literarã de mai târ-ziu,devenind membru al UniuniiScriitorilor din România ºi, fãrã sãtãgãduim câtuºi de puþin meritelemanualelor ºi cursurilor saleuniversitare de metodicã ºiliteraturã pentru copii, vom preferaacele cãrþi (monografii, studii deistorie literarã, antologii ºimemorialisticã), în care esteprezent plenar – Vistian Goia –scriitorul.

Despre Blaj a scris frecvent, fieîn revistele clujene, fie, dupã 1990în publicaþiile blãjene. Cele douãcãrþi de savuroasã memorialisticã(Glasul memoriei ºi Cu berlinaprintre munþi) au consistentefragmente despre vestita „urbescolasticã” completând seriabogatã a literaturii despre ªcolileBlajului.

De data aceasta ne va dadespre Blaj, o carte de altã facturã– o carte de istorie literarã –Ferestrele Blajului, (Editura Dacia,Cluj- Napoca, 2010), în care îºipropune sã evidenþieze contribuþiamajorã a Blajului la dezvoltareaculturii ºi spiritualitãþii româneºti. Cualte cuvinte ne aratã cã mariicãrturari blãjeni „au deschis câteo fereastrã prin care a pãtrunscultura veche ºi modernã, menitãsã înlesneascã aflarea identitãþiinaþionale” ( vezi prezentarea de pecoperta a IV-a). De altmintericoperta I are o imagine foartesugestivã în acest sens : într-uncadru de fereastrã ne apareimaginea lui Cipariu, studiind saumeditând. Nici nu ºtiu prin cemiracol s-a pãstrat o asemeneafotografie, dar ea este foartepotrivitã pentru conþinutul cãrþii ºispune mai mult decât multe evocãriconsacrate marelui învãþat blãjean,care-ºi petrecea de multe orinopþile în asemenea meditaþii,

106

lecturi ºi scrieri.Iatã în prezentarea autorului

însuºi aceste „ferestre ale Blajului”:Inochentie a deschis larg „ferea-stra” românilor spre bisericã ºiºcolile din centrul ºi vestul Europei;Corifeii ªcolii Ardelene – spreepocile îndepãrtate ale istoriei,pentru a gãsi repere în definireanaþiei; Timotei Cipariu – spre tainelelimbii noastre în raport cu limbileAntichitãþii clasice ºi cele aleOrientului; Simion Bãrnuþiu –pentru a sincroniza nãzuinþeleconaþionalilor sãi cu ale revo-luþionarilor europeni de la 1848º.a.m.d.

Cea mai pregnantã calitate acãrþii este evitarea locurilorcomune, repetarea unor lucruricunoscute ºi mereu spuse despre„Oamenii Blajului”, prin care semenþine ºi perpetueazã acel „spirital Blajului”, zãmislit prin fapta ºigândirea întemeietorului MiciiRome de la încrengãturaTârnavelor, Inochentie Micu Klein,cãruia îi prezintã un momentdramatic al vieþii, „singurãtateaexilatului”, pe baza epistolelortrimise blãjenilor, pe care-iîndeamnã la continuarea lupteipentru dreptatea naþiunii române;o existenþã tragicã înseamnã ºiviaþa lui Gh. ªincai, care s-a zbãtutîntre umilinþã ºi revoltã.

Prin lucrãrile sale anterioareVistian Goia a dovedit un statornicinteres pentru studiul retoriciiromâneºti, al marilor oratori româniºi al paginilor de elocinþãromâneascã. Aceastã preocupareeste evidentã ºi în medalioaneleliterare din Ferestrele Blajului,pentru cã unii dintre cãrturariiblãjeni sunt prezentaþi din aceastãperspectivã, pânã acum aproapedeloc cercetatã: a oratoriei deamvon. Petru Maior, continuându-lpe Samuil Micu, este un re-prezentant de seamã al pre-dicii funebre construitã mai alespe contrastul dintre viaþa pãmân-teascã ºi viaþa veºnicã; dintredeºertãciunea celor lumeºti (cuample citate din Eclesiast) ºifericirea vieþii de apoi. Maestrulpredicii funebre este însã AugustinBunea, cel mai mare orator alBlajului ºi unul din cei mai de seamãreprezentanþi ai oratoriei româneºtide amvon. Predicile lui din volumul

Discursuri (1903), reeditate în2009, cu prilejul centenarului morþiilui Augustin Bunea, îl recomandãca un maestru desãvârºit alnecrologului ºi panegiricului.Mitropolitul Al. Nicolescu ºi preotulscriitor Ion Agârbiceanu cultivã opredicã impregnatã de meditaþiicreºtine ºi filosofice.

O coordonatã esenþialã acãrturarilor blãjeni pe care oevidenþiazã Vistian Goia estecomponenta moralistã. Aceºticãrturari sunt personalitãþiexemplare: Simion Bãrnuþiu nunumai prin statuarul sãu discurs,operã emblematicã a ideologieipaºoptiste, ci ºi prin modestia sa:când i se propune înalta funcþie derector al Universitãþii ieºene,Simion Bãrnuþiu „nu s-a lãsatînduplecat”, în modestia lui, ºi arespins propunerea din douãmotive: la data respectivã (26noiembrie 1860) încã nu eraunumiþi profesorii de la Facultateade Medicinã ºi, deci, alegerea nuera„legalã”; în al doilea considerãcã nu era încã „indigenat” înMoldova. Din memorialistica lui T.Cipariu, din corespondenþa lui, dinpredicile lui Augustin Bunea suntextrase ºi comentate asemeneacugetãri, de esenþã moralizatoare.

Cea de a doua secþiune a cãrþiine apare ca un fel de concluzie aprimei pãrþi: sunt creionate aicitrãsãturile dascãlului blãjean, aºacum a fost prezentat prinpersonalitãþile care au deschis„ferestrele Blajului”: stoicism ºivocaþie misionarã, erudiþie ºiseriozitate catedraticã, abnegaþiedidacticã, iar Blajul într-o imaginecuprinzãtoare îi apare istoriculuiliterar, cu o fericitã sintagmã aprofesorului Al. Dima, ca oipostazã a „localismului creator”.

Ion Buzaºi

Nici prea tandru,nici prea rece

Citindu-i eseurile ºi articolele luiFelix Nicolau rãmâi (într-un fel)surprins deoarece realizezi câtevalucruri importante, participant fiindla o revelaþie oarecare; înainte detoate sesizezi cã asumarea uneiposturi critice poate fi verosimilã

chiar dacã sunt utilizate ironia,umorul, ºi/sau sarcasmul etc.pentru a evidenþia ori sugeraaspecte ºi concluzii, iar acestãmanierã este concomitent ºiobiectivã – dar mai important,chiar revelator este procedeulcriticului de-a nu cãlca ºi de a nuocoli „mormintele” literare, ºi de-aindica numai „fariseii” care levãruiesc constant fãrã a-icondamna, pe cât de simplu, peatât de spectaculos ºi sincer, mai„postmodern” ºi „occidental” decâtcredem noi cã suntem (în scris saunu).

Poziþia lui criticã faþã deliteraturã nu este cea a unuirenegat sau, mai rãu, a unuiproscris, ci e pe cât posibil deprietenoasã, dar intransigentã ºirareori blândã. Toate acestecaracteristici se pot observa celmai bine în Anticanonice (cronicistresate), volumul pe care-l aducîn discuþie, publicat anul trecut deeditura Tritonic. Miza nu pare sãfie numai una singurã, dar aspectulimportant este enunþat astfel: „Nuºtiu dacã decretul lui N. Manolescu– canonul se face, nu se discutã –mai stã în picioare. Nu mai trãimvremuri ale criticului-ºef carepublicã liste ce funcþioneazã dreptcertificate de naºtere pentruscriitori. ªi poate cã e mai bine aºa,oricât s-ar vãicãri unii ºi alþii cã egreu sã discerni valorile. La fel degreu era ºi înainte. ªi oricum, nu enormal ca o literaturã sã-l invocepe Critic aºa cum l-ar invoca peMesia”. Felix Nicolau pare maicurând ataºat de opinia lui MateiCãlinescu: „canonul este formatdemocratic de cãtre cititor”; ºi astaa fãcut autorul în toate materialelecritice strânse în acest volum, fiindmai curând interesat de a fi uncomentator literar (sau de literaturã)ale cãrui opinii sunt viabile ºi reale,care pe deasupra deþine atributeleunui performer, a cuiva care îmbinãstudiul doct cu alte stiluri exersateîndelung, decât de a „poza” într-un critic literar viguros, aflat în plinãascensiune, ºi eventual aºteptândosanalele aferente.

Chiar dacã, stilistic vorbind,autorul este când degajat, cândaprins, înfocat, riscând uneori printot soiul de supoziþii, transpare caun stimulator al inteligenþei, alert ºi

107

sfidãtor de convenþii, ºi toateaceste fãrã sã cadã în croºetareade mileuri stilistice sau râvnind laproiecte utopice. Tot ce propuneautorul este ºi ce a încercat sãfacã în aceste cronici stresate, ºianume sã reevalueze fãrã pãrtinireliteratura momentului – cu tot cecuprinde ea, de la poezie, la prozã,criticã, teatru ºi jurnal, cu diverºiiautori ai acesteia, fãrã pãrtinire sauorice alte sentimente ºi intenþii deanimozitate –, ºi cred cã a reuºit,lãsând multe concluzii în urmã,dintre care aleg doar una: „Credcã problema literaturii române amomentului este discrepanþadintre fond ºi formã. Ori un fondputernic exprimat bolovãnos, ori oformã ultrarafinatã care ban-dajeazã un deficit de inspiraþie.Armonizarea este rarisimã”.

Raul Huluban

Etnologie latimpul prezent

Termenii folclor ºi (mai recent)etnologie au funcþionat (ºifuncþioneazã) de multe ori cadenominãri referitoare la supra-vieþuiri, rãmãºiþe ale unei culturi deodinioarã. Reacþionând faþã de unasemenea tip de receptare,Rodica Zane propunea în 2007 ore-gândire din temeiuri a acestorconcepte, menite sã reflecte o„Etnologie la timpul prezent”.

Cartea ilustreazã traseul decercetare al autoarei, similar, în bu-nã mãsurã, cu acela parcurs dedisciplinele etnologice: de la folclor/folcloristicã la etnologie. Totodatã,volumul reflectã mutaþii de fondproduse, în ultimii ani, atât din punc-tul de vedere al conþinutului (tere-nuri, teme de cercetare), cât ºi dinperspectiva metodologiei utilizate.Temele variate sunt suplu ºiconvin-gãtor articulate, printr-undemers reflexiv – abordarea culturiispirituale de tip tradiþional dinperspectivã etnologicã – ºi unulofensiv – determinat de „un dublumoment de mutaþii: ale terenuluiromânesc ºi ale ºtiinþelor de profil”(p. 7).

Un prim segment al cãrþii rea-lizeazã o radiografiere diacro-nicã a receptãrii folclorului: de la

contextele ideologice ale studieriisale ºi de la „întrebuinþãrile” lui înconstrucþia naþionalã, la re-perspectivarea unor forme defolclor contemporan.

Studiile Folclorul cu mai multe„înþelesuri”, Sacralizarea textelorfolclorice, Privire etnologicã asupraliricii populare propun o reflecþielucidã asupra statutului actual alfolclorului, prin „dizlocarea” lui dinsfera literaturii ºi, implicit, a tratãriisale cu instrumentele proprii ºiexclusive ale criticii ºi ale teorieiliterare, urmatã de înþelegerea luiîn contextul culturii care l-a produs,utilizând metode specifice ºtiinþeloretnologice. Revenind la analizeclasice, precum cea a Mioriþei,cercetãtoarea deconstruieºtelocuri comune, ºabloane, cliºee,frecvente în exegeza acestui textºi reconstruieºte sensurile saledin perspectivã etnologicã.Evaluând abordãrile folclorului încheie „naþionalã” ºi „literarã”, ca„argument al specificului naþionalºi ca model sau ca sursã deinspiraþie pentru scriitori”, RodicaZane observã cã „tratamentulsumar, de tip esenþialist alcategoriilor folclorice a fost dictatpermanent de sensul unidirecþionalal privirii: dinspre literaturã sprefolclor” (p. 37) .

La fel ca ºi studiile anterioare,Basmul la plural în cultura românãaduce o schimbare metodologicã,prin reaºezarea structurilor nara-tive în contextul firesc, porninddinspre cultura de tip folcloric sprecategorii literare. Utilizând con-cepte ale naratologiei clasice ºimoderne, urmãreºte linia decontinuitate între epicul tradiþio-nal ºi cel contemporan. De ase-menea, propune cercetarearepertoriului actual de naraþiunipersonale despre migraþia lamuncã în strãinãtate, modul încare este comunicatã aceastãexperienþã celor rãmaºi acasã,identificând un traseu iniþiatic,comparabil cu scenariul basmului.

A doua parte a cãrþii susþineactualitatea etnologiei în România,prin „construcþia unui teren dublu:al satului ºi al oraºului” (p. 8).

Capitolul Terenul contemporanal satului surmonteazã tensiuni ºirelaþii polemice cu terenul canonic,focalizând asupra a douã teme de

cercetare: familia ºi migraþia lamuncã în strãinãtate. Prima dintreacestea este radiografiatã dinunghiul antropologiei vizuale, înexcelentul studiu Familie ºifotografie în satul de altãdatã,ilustrând faptul cã fotografiilereprezintã unul dintre cei maiimportanþi martori vizuali, iaristoriile orale legate de acesteapermit reconstituirea unui întregcontext de viaþã: economic, social,cultural, religios, mentalitar,ideologic. Întregitã de istoria ei(momentul realizãrii, scopul, rolulîn viaþa socialã a comunitãþii),fotografia devine o mãrturieexemplarã despre micro-contextulfamilial ºi despre macro-contextulcomunitar. Imaginile sunt docu-mente pentru modul de manifes-tare a unor convenþii, ocazii cere-moniale etc. Descifrând intenþiilecu care au fost realizate ºi pãstratefotografiile de familie, autoareaobservã cã „«fotografiazã»societatea care o practicã înprofunzimea ei, pentru cã manierade a poza, convenþionalismul eitraduc o societate ierarhicã ºiînchisã, în acelaºi timp, în care«neamul» ºi familia au mai multãrealitate decât indivizii care lecompun, în care regulile sociale ºicele de com-portament, codulmoral sunt mai importante decâtsentimentele, voinþa sau per-soanele considerate în sine, ceeace produce perma-nenta grijã afiecãruia de a face cea mai bunãimpresie în faþa celorlalþi” (p. 75).

Studiul Familie ºi migraþie însatul de azi marcheazã deplasa-rea interesului dinspre ritual,ceremonial ºi festiv spre cotidian,spre interacþiunile zilnice dintremembrii colectivitãþii ºi totodatãspre problemele mondializãrii, înparticular cãtre cele ale migraþiei.

Ultimele douã capitole se pla-seazã în sfera etnologiei urbane,puþin practicate la noi pânã acum.

Consacrat morfologiei spaþiilorfunerare, studiul Oraºul ºi memoriadefuncþilor fructificã o cercetare deteren realizatã în cimitirul Bellu dinBucureºti. Aplicând paradigmaistoriei morþii propusã de istoriculfrancez Philippe Ariès, autoareacontureazã atât particularitãþi alecimitirului urban, cât ºi similitudinicu cel rural: „Cimitirul urban este,

108

la prima vedere, total diferit de celrural. Dar o privire mai atentãdescoperã, dincolo de vizibil,modalitãþi similare de a concepelumea defuncþilor, de a concepeviaþa împreunã cu sau fãrã ceimorþi, ºi, în acelaºi timp, manieresimilare de a concepe moarteaproprie. Cimitirul poate fi consideratun spaþiu al Bucureºtiului profund,balcanic sau nu. Întâlnim aici, înacelaºi timp, o pledoarie pentruidentitatea urbanã de tip europeana capitalei româneºti, dar ºi doveziale ataºamentului sãu faþã detradiþie” (p. 139).

Studiul Oraºul ºi sfinþii

analizeazã raporturi între spaþiul ºitimpul religios în contextul peisajuluiurban, mai exact în cadrul a douãbiserici bucureºtene, Sf. GheorgheVechi ºi Sf. Gheorghe Nou.Distanþându-se de o abordarecanonicã a folcloristicii: tradiþiile(rurale) prilejuite de sãrbãtoareaSfântului Gheorghe (23 aprilie),autoarea mutã interogaþia dinspretimp spre spaþiu ºi o trateazã înperspectiva etnologiei europene,ca temã identitarã europeanã, înrelaþie cu oraºul. Ipoteza de la careporneºte este aceea cã, „prinstatutul sãu militar, sfântul a fãcutrelaþia cu spaþiul laic în proces de

structurare statalã” (p. 144).Demersul, de mare fineþe analiticã,pune în evidenþã relaþiile dintreistoria celor douã biserici ºi spaþiilede sociabilitate urbanã.

Studiile cuprinse în acest volumse caracterizeazã prin dinamismulinterogaþiei, profunzimea reflecþiei,fineþea interpretãrii, conciziaanalizei. Utilizând excelent ometodologie modernã, racordatã lacercetarea europeanã dindomeniul ºtiinþelor sociale, carteasemnatã de Rodica Zanedeschide noi direcþii în etnologiaromâneascã.

Eleonora Sava

109

MottoNun weiter denn, nur weiter,Mein treuer Wanderstab (...)Lustig in die Welt hineinGegen Wind und Wetter!Will kein Gott auf Erden sein,Sind wir selber Götter!

Franz Schubert, Winterreise, peverssuri de Wilhelm Müler1

Prima volta

IEram adunaþi, toatã familia, în

apartamentul mãtuºei mele, la unprânz cum doar ea ºtia sã prepare,care era pe sfârºite. S-au scosfarfuriile din serviciul de porþelan deAvignon, uºoare ºi transparente cafulgul, cu trandafiri gingaºi pictaþipe fond ivoriu. Au fost antreuribune, urmate de minunata supã decarne, cu gãluºte ca bulgãrii deaur, apoi de un ºniþel de viþel cucartofi pireu ºi gem de coacãze(noi aºa le numim; unii le zic„meriºoare”), în fine, „torta roz”,specialitatea mãtuºei, o prãjiturãetajatã, unde se succedau straturide cremã de nucã cu straturi despumã îndulcitã cu jeleu destrugurei. Cafeaua fusese prãjitãpe sobã încã de dimineaþã, într-unrecipient cu aspect de farfuriezburãtoare, cu manivelã, iar acum,cãlduþã fiind încã, era mãcinatã cusârg, cu o râºniþã de forma unuicilindru din aramã cizelatã, caretrecea de la un bãrbat al altul.Odatã cu cafeaua, fiartã în ibric dearamã cositoritã (numele turcesccorect ar fi „jezvea”, nu ibric, careînseamnã „cratiþã), am primit înminuscule boluri de cristal ºi câteo porþioarã de dulceaþã de cireºealbe, altã delicatesã a mãtuºei –de ce, oare, nu fãcea niciodatã maimult de câteva borcane?

Ne-am aºezat pe rând la pian.Eu am cântat „Balada” de CiprianPorumbescu; mãtuºa, un capriciude Liszt-Paganini; mama,„Madona”, de A. S. Sweet; fratelemeu, „Dunãrea albastrã”, apoi oserie de romanþe („Frumoasa meacu ochii verzi”...). Tata a continuat

Apele

Horea Porumb

ºi el cu romanþele ºi am fredonatîn cor odatã cu el („ªi-asearãvântul bãtea...”), apoi a luat vioaraºi i-a cerut mamei sã-lacompanieze la pian. În fine, atrecut la pian soþia mea ºi a cântat,nu ºtiu ce, dar la urmã a izbucnitîn plâns. Soarele a trecut în clipaaceea de apus, dar încã era suspe cer, cãci eram în plinã varã, ºia pãtruns pe fereastraapartamentului. Apartamentul erasituat pe strada Napoca, lângãfostul hotel Continental. Am scoscapul pe fereastrã, sã privim deunde venea lumina. La capãtulstrãzii se profila Biblioteca CentralãUniversitarã, pe un fond de noriîntunecat, ca un brâu scund,sinistru, ce stãtuse acolo dedimineaþã, mascând munþii, ce s-

ar fi putut ghici, poate, în depãrtare,dacã cerul ar fi fost completdegajat.

Se auzi zgomotul unui motor,apoi apãru un avion de felul celuicare împrãºtie îngrãºãminteleagricole, ºi care zbura jos de tot.Din avion, o voce se auzea distinctprintr-un megafon, ºi ne anunþa cãse aºteptau cãderi de ploaieînsemnate, care urmau sã ducã,fãrã îndoialã, la depãºirea cotei deinundaþie a Someºului. I se cereapopulaþiei sã pãrãseascã spaþiilecomerciale ºi cele de locuit situatela parter ºi subsol ºi sã nu sevânture pe afarã.

Ce sã facem? Eram la etaj ºine era atât de bine... Dar maºinaera garatã în dos, pe stradaUniversitãþii ºi n-o puteam expunela apã, aºa cã am decis sã nestrãmutãm cu toþii la noi, sus pedeal, pe strada Republicii. Fratelemeu cu nevastã-sa, Carla, au urcatîmpreunã cu pãrinþii mei, în maºinã.

Eu ºi soþia mea am decis sã urcãmpe jos, împreunã cu mãtuºa. Mãdeplasam cu greu, din cauzasplinei mãrite; aveam impresia cãport un bidon de câþiva litri subcoaste. N-am bãnuit cã mãtuºaera suferindã ºi ea; dupã cum ovedeam, trebuie cã avea, cel puþin,astm. Mergea parcã plutind,aproape fãrã sã respire: o panã îndreptul nãrilor sale nu ºi-ar fi luatzborul. Ceea ce voiniceºte la dealmi-ar fi cerut, pe vremuri, zeceminute, poate cincisprezecemergând încet, ne-a luat peste oorã.

Am ajuns acasã odatã cu„vântul dinaintea ploii”. Am trecut,cu obiºnuita nepãsare, printreviespile care roiau în prejmacuibului ce ºi-l fãcuserã chiar subtrepte (ºi pe care n-am putut în niciun chip sã le stârpim, drept caream ajuns la acceptarea necesitãþiide a le tolera, beneficiind ºi dinpartea lor de acelaºi respect). Amintrat în casã tocmai în clipa cândîncepeau sã cadã stropi enormi,de mãrimea unui pumn.

Afarã se dezlãnþui un torentinimaginabil. Apele veneau depeste grãdinile situate din sus denoi ºi pãtrundeau într-a noastrã,apoi ne înconjurau casa ca-ntr-unvârtej, spre a se dirija spre stradã,unde se rostogolea un ºuvoi ºi maimare. Întotdeauna era aºa cândploua violent. De mult de tot, senumea Strada Regalã ºi aveaaspectul unui torent bolovãnosmãrginit de tei imenºi. Erarecomandatã pentru pitorescul eiîn primele ghiduri Baedeker,împreunã cu Grãdina Botanicã. Îmiamintesc cum a fost când aupavat-o ºi cum am suferit atuncicând au tãiat frumuseþea de arbori.

Brusc, afarã se fãcu foarte frig.Eram încã în sufragerie când nesosirã oaspeþi. Erau socrii dinpartea soþiei, veniþi în taxi, ca sãnu rãmânã singuri în apartamentullor din cartierul Gheorgheni, expusinundaþiei. S-au instalat în „cameracopiilor”, acolo unde crescusem euºi fratele meu ºi unde mai fuseserãcazaþi într-o altã ocazie. Au aprinsgazul în sobã ºi radiatorul electricºi au deschis larg fereastra, „ca sãintre aerul”. Era agreabil sã vezi ºi,mai cu seamã, sã „miroºi” naturadezlãnþuitã, în timp ce te mângâia

1 Nu-mi rãmâne decât sã continui /O, fidelul meu baston de cãlãtor! ... /Strãbat lumea voios / Împotrivavântului ºi-a furtunii / Dacã nu-i urmãde Dumnezeu pe pãmânt / Sã fim zeinoi înºine!

110

dogoarea din spate... Am evaluatsituaþia ºi am decis cã, toþi ceilalþi,o sã ne înghesuim în camerapãrinþilor: pãrinþii într-un pat, noi,fraþii, cu soþiile, în al doilea pat,mare (mai fãcusem noi asta!), iarmãtuºa în douã fotolii puse faþã-nfaþã. Nu ne-a fost dat sã ne odihnim,cãci apa gãsise calea sã seinfiltreze pe sub acoperiºul detablã. Umezise colþul undedormeau socrii, picura deja îndormitorul în care eram noi, iar încasa scãrilor ce duceau lamansardã începea sã sedesprindã moloz din tavan, lãsânddescoperitã structura de trestie.

IIGardul de lemn de la stradã era

îmbibat cu apã ºi pãrea putred.Portiþa n-o închideam niciodatã cucheia cãci, gardul fiind ºubred,oricine ar fi forþat-o, l-ar fi dãrâmat.Toatã noaptea pe stradã urcaserãnumeroºi refugiaþi ºi unii bãtuserãla uºa casei, dar ne-am fãcut cãnu auzim, ca sã nu fim nevoiþi sãle deschidem. Spre dimineaþã, dintavanele noastre curgea apa ºuvoi.Afarã, chiar în faþa casei, fostultorent din lungul strãzii, devenitsubteran, invizibil în perioadele desecetã, dar care lucrase ºi acumpe dedesubt (de ce nu l-or ficanalizat la vremea respectivã?!),a tot sãpat pânã a deschis uncrater imens, de-ar fi putut sã cadãînãuntru cu totul vreo treicamioane! Apoi s-a auzit un ºuieratsinistru: s-a rupt conductaprincipalã de gaz. Eram privaþi,deci, de aceastã sursã de energieºi nu numai de ea, cãci am decissã nu mai umblãm lacomutatoarele electrice, de teamãsã nu dãm foc gazului ce s-o fiinfiltrând prin canalizãri. Într-adevãr, nu peste mult timp, de lavreo scânteie neglijentã, am vãzutcum au sãrit în aer, unul dupã altul,toate capacele ocnelor de canal,cât era strada de lungã!

Tot atunci am vãzut, la casavecinului de din sus, un spectacolimpresionant: un ºuvoi de apã,provenind din interior (cum oare?)pulverizã peretele lateral alcerdacului (o fi fost fãcut dinchirpici?) ºi se revãrsã spregrãdinã. Casa mai rezista, dar îilipsea un perete. N-am scãpat nici

noi mai ieftin: cu un sunet ca deroatã dinþatã, cele 7 trepte de laintrare se detaºarã de restul caseiºi se împotmolirã, într-o rânã, cuvreun metru mai jos.

Peste un timp auzirãm niºtebãtãi straºnice în uºã. Erau tocmaivecinii din sus. N-am putut sã neprefacem cã nu suntem acasã,cãci, oricum, ar fi spart uºa ca sãintre: veniserã pregãtiþi cu o rangã.Am fost nevoiþi sã-i primim. Nu-iagreasem niciodatã. El erainspector de pieþe. Se instalase cufamilia în fosta cãsuþa a unuitâmplar, cu care, pe vremuri, neînþeleseserãm foarte bine.(Tâmplarul nu învãþase româna defel, dar pe bãiat îl împinserã laºcolile româneºti cele mai bune,ca sã ajungã „domn”. A ajunsbãiatul sã fie intelectual, ba chiarpoet, însã, ce folos, cãci din scrisnu putea trãi, iar altã meserie nuavea!). Dupã ce noii vecini s-aumutat în casa tâmplarului, i-auînãlþat acoperiºul ºi au închiscerdacul – dar uite cã apele îlluaserã acum la vale. Într-un fel,era bine sã-i gãzduim la noi, cãciam început sã ne temem deincursiunile altor intruºi, tot mainumeroºi.

Cu tata am cotrobãit în fostalemnãrie ºi am scos la ivealã obutelie de aragaz (plinã!), din garajam recuperat însuºi aragazul, înspãlãtorie am identificat o lampã depetrol rãmasã de pe vremuri (nuaºa de veche, cãci îmi amintescde epoca în care era încã în uz!),iar în pivniþã, ca la orice casã degospodar, am gãsit sticla cu petrollampant! Chiar la timp, cãcisubsolul începea sã se umple cuapa ce þâºnea prin canal, din cauzãcã evacuarea era acum întreruptãde alunecarea de teren. Socrii auinsistat sã gãtim o masã completã,la care am poftit tovãrãºeºte ºi pevecini - ce era sã facem? – iarrespectivii au acceptat invitaþia fãrãsã-ºi facã nici un complex. Amconvenit cã ei o sã doarmã însufragerie, la parter, dupã cefacem „stingerea”. Tocmai eram pepunctul sã abordãm uneleprobleme legate de igienã, cândprimirãm douã vizite.

Mai întâi sosi cu veºti frateleCarlei: ei se adunaserã cu toþii lamaicã-sa, în cartierul Andrei

Mureºanu, adicã el (fratele), cunevasta ºi... soacra, care-iurmãrea peste tot. (De pildã, atuncicând mergeau „cu bilet” la mare,de douã persoane, venea ºi dânsa;soacra dormea în pat, cu nevasta,iar lui, soþului, îi era rezervatãsalteaua pneumaticã!). De dataasta era grav: soþia, care sufereade stomac de multã vreme, a avutpeste noapte o hemoragie masivãºi dureri cumplite. Graþie unuiprieten de familie, medic oncolog,au dus-o imediat la Institut (cenoroc!), unde au descoperit cãavea un cancer gastric ºi cãoperaþia se impunea fãrã întârziere.Carla s-a ridicat numaidecât sãplece, ca sã ajute (era singurafemeie validã!), iar fratele meu,codindu-se puþin, a hotãrât s-oînsoþeascã, abandonându-ne,deci, în „corabia” naufragiatã. Larobinet mai curgea apã, deºitulbure, dar nu mai aveamcanalizare funcþionalã, nici gaz ºinici luminã.

Erau încã în prag, când veni sãne solicite „azil” o altã persoanã:era fosta servitoare a doamneiChepich, care continua sãlocuiascã în fostul apartament alstãpânei, în casa din jos de noi.Sosise înfricoºatã, cãci nu se maisimþea în siguranþã din pricinaalaiului de oameni - neamuri ºiconsãteni ai chiriaºului de la parter- care veniserã sã fie gãzduiþi laacesta din urmã. Casa de din josde noi, pe vremuri, aparþinuseintegral doamnei Chepich ºi nu potsã nu spun câteva cuvinte despreea. Atunci când hortyºtii îi duceaupe evrei în lagãr, soþul ºi fiuldoamnei au fost arestaþi (fiul arãmas în viaþã, dar n-a mai revenitîn þarã). Doamna Chepich a reuºitsã scape de deportare,ascunzându-se câteva zile la noi.Pe urmã, tata a aranjat sã fieinternatã „cu apendicitã” la un spitalde lângã garã. Cui i-e dat sãtrãiascã, trãieºte: gara fubombardatã, o bombã cãzu ºi pespital, peretele salonului sedesprinse, dar ea, cu patul, arãmas neatinsã, suspendatã ca peun balcon! Ulterior, casa ceafalnicã a fost împãrþitã înapartamente. În vechiul garaj,devenit „apartament” locuiadomnul Feter, un alt fost vecin,

111

cãruia îi aparþinuse casa de pestedrum de noi. (Tata îl salutaîntotdeauna cu prietenie,amestecatã cu milã, dar ºi cudojanã). Casa de peste drum erafãloasã ºi ea. Ce se întâmplase?În anii tulburi de dinainte denaþionalizare, domnul Feter ºi-aîncercat norocul la cãrþi! A jucat cuun oier din Mãrginimea Sibiului ºia pierdut-o! Acum o privea dincãmãruþa de vizavi! (Oierul avândut jumãtate fratelui sãu ºi,primul lucru ce l-au fãcut, a fost sãîmpartã grãdina ºi clãdirea cu unzid: oamenii limpezi la cap ºtiu cãtrebuie sã aibã situaþia clarã!).

IIIPloaia continua. Se fãcu

întuneric. Acum, atât gazul, cât ºiapa ºi energia electricã erau sistateîn tot cartierul. Fâºâitul gazului cese scurgea din conductamagistralã încetase.

Am convins-o pe fostaservitoare a doamnei Chepich sãse instaleze la mansardã, în ciudatavanului care ºiroia. În trecut,acolo fusese un fel de salon-birou,adorabil mobilat în stil mic-burghezaustriac. Actualmente, birouldevenise o debara unde erauîngrãmãdite tot felul de boarfe ºicãrþi.

Deodatã am auzit un pocnet caplesnitura unui odgon. O fisurãstrãbãtu în diagonalã peretele denord al casei, semn cã fundaþia dinpartea aceea începuse s-o ia lavale odatã cu dealul.

Cãtre dimineaþã mãtuºei i-a fostrãu. Draga de ea, suferise fãrã sãne spunã nimic, dar acum sesufoca în mod vizibil. Pe când amajuns cu ea la spital, pierise.„Deocamdatã lãsaþi-o în seamanoastrã, ni s-a spus, la morgã numai sunt locuri.”

O pierdere imensã pentru noi,un vid abisal lãsat în urmã -„rezolvate” expeditiv, dat fiindcircumstanþele, ºi ºterse dinpreocupãri în câteva clipe! Nevoiate sileºte câte o datã sã te detaºezide anumite planuri ale existenþeifãrã sã crâcneºti.

IVÎn ziua a patra ploaia a stat. Era

încã dis-de-dimineaþã. Ultimeleºiroaie s-au scurs de peste

pãrcane, susurând molcom, în timpce soarele reapãrea mai luminosca oricând pe un cer parcã spãlatºi el.

„Vrem sã vã spunem larevedere, noi plecãm” – ne-auanunþat vecinii din sus fãrã altmenajament. Nici mulþumiri, nicivreo efuziune sentimentalã, orimãcar vreo sugestie de„întoarcere” a vizitei. De altfel, maitârziu, când au lansat reparaþiacasei, au avut grijã sã-ºi „refac㔺i gardul, muºcând un metru dincurtea noastrã...

Servitoarea doamnei Chepichne-a mulþumit cu privirea cã n-amexpediat-o ºi pe ea dupã plecareavecinilor din sus. Cred cã nu-isuferea nici dânsa. A devenit dintr-o datã volubilã ºi povestitoare.Avea vreo 70 de ani. Nu cred sã fifost vreodatã frumoasã ºi (iatãcum te-nºalã aparenþa!) la primavedere nu pãrea inteligentã.Amesteca româna cu maghiara,cum se nimerea mai bine ca sã sefacã înþeleasã, iar noi îirãspundeam aºijderea, fãrã nici oinhibiþie de limbã. Pãrinþii ei au fostzarzavagii hoºtãzeni (numele dehoºtãzean vine de la Hoch Stadt,chit cã zona agricolã a Clujului eraîn aval de oraº). Pãrinþii nu-idãduserã voie sã se mãrite cubãiatul român la care þinuse ºi uitec-a rãmas fatã bãtrânã. κipãrãsise pãrinþii încã de pe atunci,ca sã se punã în slujba familieiChepich, evrei bogaþi. A rãmas cudoamna Chepich ºi dupã venireacomuniºtilor. Doamna cânta la pianpatru ore pe zi: mai întâi exersadouã-trei ore, apoi interpreta câteun concert, sau altã piesãsimfonicã. Dãdea ºi lecþii de pian– a avut mereu una-douã eleve -dar nu primea alte vizite. În schimb,vorbea mult la telefon. Cuservitoarea nu avusese nici timp,nici ce anume discuta – mi-oamintesc ºi eu, era distinsã,solemnã, seninã, dar parcã plutindîn alte sfere decât lumea noastrã.

Aºa trecu ziua asta de doliu ºidecompresiune, filozofând în jurulmesei de bucãtãrie. S-a vorbitdespre viaþã ºi despre moarte, s-au adus pilde nostime desprinsedin copilãria lui Matei Corvin, dinisprãvile lui Pãcalã, ale lui NastratinHogea, ºi ale lui... Bulã, cel actual.

Apoi am ridicat „ºedinþa” ºi ne-amluat rãmas bun.

Am coborât strada împreunã cupãrinþii soþiei, spre a-i conduceacasã. În oraº circulaþia erarestabilitã, am putut lua troleibuzulfãrã probleme, totul se desfãºurade parcã nu se întâmplase nimic.Revenind din cartierul Gheorgheni,ne-am abãtut prin Centru, am merspânã la Someº, sã vedem urmãrileinundaþiei. Nimic, nici o urmã.Trotuarele, zidurile – curate,uscate. Magazinele, deschise,funcþionale. Oamenii, ca-ntotdeauna.

Ne cuprinse brusc unsentiment de imponderabilitate.Evoluam, parcã, între douã lumi,dintre care, una, cel puþin, trebuiec-a fost un vis!

Care era visul ºi carerealitatea?

Secunda volta

Ce repede se restrânge uneoriuniversul preocupãrilor lumiimateriale! A venit rândul meu sãam de-a face cu medicii. DoctorulNãsturel, vecin cu noi mai jos, pestrada Umbroasã (era mai mult unactivist la Primãrie, decât unpractician medical), mã pisa demult sã mã operez la splinã.

Ploua iar, de zile în ºir. Azi, dupãce picurii se mai rãriserã un timp,porniserã sã cadã din nou. Tocmaiacum, îmbibat cu apã pânã la piele,apãru doctorul Nãsturel sã-mispunã cã avea vorbã de laChirurgia I cã erau gata sã mãprimeascã. Soþia mea s-a opus:mai bine sã apelãm la doctorul dela Oncologie, cunoscut de familiacumnatei noastre, Carla. Eu amþinut sã-mi respect cuvântul dat ºi(cu mare îndoialã, totuºi) amacceptat sã mã prezint pe propriile-mi picioare la operaþie. Oricum,acasã era un bazar insuportabil ºinu mã simþeam prea în formã sãajut cu ceva concret. Scãpam deo lume dezlãnþuitã. Doreamaceastã evadare. Mi-era „sete derepaus”.

***Mi-au dat sã beau un

comprimat pe bazã de morfinã, m-au pus sã mã spãl din cap pânã-npicioare cu iod, ºi m-au bãrbierit pepântec. Tocmai mã întindeau pe

112

patul cu care urmam sã fiu dus însala de operaþie, când de afarã seauzi o voce în megafon: nivelulapei în barajul de la Tarniþadepãºise cota superioarã ºi urmasã aibã loc o revãrsareneprevãzutã, drept care trebuiauevacuate toate spaþiile din zonainundabilã a oraºului. Infirmierii auschimbat priviri între ei, apoi aujudecat cã eram cocoþaþi destul desus pe Dealul Clinicilor, ca sa nufim în primejdie - judecatãconfirmatã ºi de medici.

Abia în blocul operator l-amcunoscut ºi eu pe chirurg. „Avempregãtitã o ambulanþã perfectechipatã, cu care vã putemtransfera în siguranþã, dacã neajung apele”, m-a asigurat el.Anestezistul începu numaidecâtsã mi se activeze în preajmã.

Cât de brusc ºi pe nesimþite seface trecerea de la starea de veghela cea de somn! Tot aºa ºi laanestezie: eºti aici, acum, ºi dintr-o datã, nimic. Un „nimic” sinonimcu eternitatea, pânã când, brusc,eºti din nou de faþã. Sau, unde eºti?

De data asta s-a întâmplataltfel. Unde eram eu acum? Amsimþit cum mã smulg din întuneric,ieºind din propriu-mi trup ºi mãvedeam, volatil, tot eu, dar nu încorpul meu, ci privind de sus salade operaþie. Pe o mãsuþã, unbulgãre diform, însângerat.

„Nu trebuia sã-i scoatem splina,zicea chirurgul, arãtând sprefoalele-mi deschise, cum de nu i-am fãcut mai întâi un scanner?”

„Ne-am bazat pe indicaþiiledoctorului Nãsturel.”

Am primit informaþia cu o totalãindiferenþã. Eram complet detaºatde lumea „de jos”. Am constatatcã mã puteam „deplasa”. Nu eramcantonat la încãperea aceea.

În muþenie totalã ºi cu marerepeziciune am început sãsurvolez Clinicile, apoi oraºul,cursul râului. Partea de sus abarajului de la Tarniþa, cam ocincime, fusese, într-adevãr,mãturatã de ape – noroc cã nu ºirestul. Puhoiul se rãspândise întoatã zona deschisã, între Gilãu ºiFloreºti, mãturând toate blocurilepromiscui (presupuse occidentale)ale „cãpºunarilor” naivi, careveniserã cu banii din strãinãtate.Erau „spãlate” din cale multe dintre

clãdirile ce mãrginiserã Someºul(degeaba aveau faþada fãloasãspre strada Gheorghe Bariþiu,dacã dosul le era cu „fundul înapã”!). Apa n-a ajuns, însã, laperimetrul unde, pe vremearomanilor, fusese oraºul Napoca.Clãdirile „Urania”, „Astoria”, ... erau,ºi ele, intacte. Apoi, iar dezolare...Mormane de zidãrie, scânduri,murdãrie... Luciul apei tulburi, pemari întinderi, de unde nu seretrãsese încã...

Simþeam o chemare intensãsã-mi iau zborul, sã mã desprindde contingent. Am început sã mãîndepãrtez ºi, pe mãsurã ce mãavântam în neant, deveneam mailucid, mai doct. ªtiam acum (abiaacum!) cã aveam un limfom extinsde ambele pãrþi ale diafragmei ºicã era tratabil cu medicamentelede azi. Dacã aº fi ascultat-o pesoþie, ajungeam la Oncologie ºi mis-ar fi pus diagnosticul corect.Mãtuºa cea dragã avusese uncancer pulmonar; cum de nu ne-aspus? Cumnata lui Carla...

Dar astea nu mai contau.Avansam cãtre luminã ºi

cãldurã, cãtre cunoaºtere.Simþeam cã am înþeles, în fine,lumea politicã, faþa ascunsã aacesteia ºi cinismul cu care eramconduºi. Nu evoluam spre haos!Eram conduºi cu bunã ºtiinþã!

Dar nici asta nu-nsemna nimicîn faþa absolutului. Mã îndreptamspre el, spre o sursã care-mi pãreafamiliarã ºi care mã încãrca cubunãtate ºi cu o înþelepciuneimensã. Trãiam o senzaþie care nuputea fi redatã în cuvintepãmânteºti.

ªi, dintr-o datã, stop!Cu mult regret, a trebuit sã mã

reîntorc în mine însumi, în propriu-mi trup. Mai întâi, am revenit înîntuneric. Apoi am deschis ochii.Am aflat cã eram în secþia dereanimare a Institutului Oncologic.Acolo, la Chirurgia I, ambulanþapromisã îºi dovedise pe deplinutilitatea. Eram în siguranþã –destinul a vrut sã ajung acolo undetrebuia sã merg de la bun început.

Am cãzut într-un somn adânc.În cele din urmã mi-am revenit. Dedata aceasta eram la mine acasã.Am recunoscut încãperea. Amînceput sã-mi redescopãr corpul.Apoi, amintirile. Am rememorattoate cele pe care vi le-am povestit.De un lucru nu-mi aminteam însã:când ºi cum am mers, de fapt, laspital? Care spital? ªi când l-ampãrãsit? De ce acum eram aici,acasã?

Ori, poate cã nimic din ceea ce-mi aminteam nu s-o fi întâmplat?

Paris, miercuri, 3 februarie 2010

113

Hlestakov a ajuns aici, pe malulSomeºului Mic, pentru întâia oarãîn 1920, în a doua stagiune dupãînfiinþarea teatrului clujean. Acum aurcat pe scenã pentru a ne spunecã multe schimbãri nu prea au avutloc de atunci încoace în aceastãparte a Europei ºi nici de la datapremierei absolute din 1836 laPetersburg. Corupþia în admi-nistraþie ºi politicã a rãmas camaceeaºi, indiferent de spaþiu ºi timp.Doar mijloacele s-au perfecþionat.E suficient sã privim personajeleburduhãnoase de pe scenã, dinsuita primarului Anton Antonovici,din spectacolul clujean al MoneiMarian-Chirilã, ca sã recunoaºtemîn ele pe marii baroni locali de azi,îmbuibaþi, cu ceafa slãninoasã,înghesuiþi la ciolan ºi preocupaþiexclusiv de muºamalizareadevalizãrilor. Gogol a luat-o pestenas la scurt timp dupã premierã,când oligarhii de atunci s-aurecunoscut în personajele piesei,reproºându-i cã demersul sãuartistic este o ofensã adusãregimului þarist. „Dacã mutra vã eurâtã, nu acuzaþi oglinda care v-oaratã”, ar fi replicat Gogol. Cevasimilar, dar cu consecinþe maigrave, a pãþit Lucian Pintilie în 1972,când, spectacolul sãu cu Revizorula fost suspendat ºi interzis dupãdouã reprezentaþii de ConsiliulCulturii ºi Educaþiei Socialiste, cicã„la rugãmintea unui mare numãr despectatori”. E limpede de ce:oglinda folositã de Pintilie eramurdarã, în timp ce clasa politicã laputere era curatã ºi luminoasã ca„epoca de aur” în care trãiamterorizaþi de victoriile socialismuluibiruitor. Dar biruitoare se dovedeºtea fi nu doctrina politicã revigoratãperiodic, ci corupþia. În anii dinurmã, revizorii gogolieni au descinsîn mai multe oraºe, de la Bucureºtila Timiºoara, fãrã sã provoacepanicã sau descumpãnire, cãci noiioligarhi au pielea feþei tãbãcitã ºialuziile unor comedianþi nu-i maideranjeazã. Se poate spune orice,pe scenã ºi în presã. Degeaba.Clasa politicã la putere nu maireacþioneazã, aºa cã trimiterile spreactualitatea dezastruoasã pot doarsã amuze.

La spectacolul clujean cuRevizorul lumea se amuzã într-adevãr. ªi se amuzã aºa de-a lungul

TEA

TRU

a trei ore pânã dã în epuizare sauhlizealã stânjenitoare. Cãci astapare a fi miza spectacolului: amu-zamentul general. Incisivitateamesajului pãleºte în umbra joculuibogat în comicãrii graþioase. Dacãnu putem acuza cum am dori, celpuþin sã ne distrãm, sã râdem cugura pânã la urechi de ceea ce nuputem nici îndrepta. E ºtiut cã

montãrile Monei Marian-Chirilã suntlungi ºi înþesate cu tot felul de„gãselniþe”, mai mult sau mai puþininspirate, uneori apelându-se chiarla alte texte, din alþi autori, pentruaprofundarea unor motive sauextrapolarea simbolisticii. Aºa a fostMantaua (mixturã între Gogol ºiBulgacov) ºi Ubucureºti (mixturãîntre Caragiale ºi Jarry). SlavãDomnului cã pentru Revizorul n-amai apelat la intertextualitate! Dinacest punct de vedere spectacolule curat, onest. Extrapolarea planului

realist merge spre „bufoneria,grotescul trivial, comicul demascaradã”, aºa dupã cumobserva Lucian Raicu în Gogol saufantasticul banalitãþii cã socotea larândul lui marele dramaturg rus atrata cu seriozitate aceastã temã.Satira e serioasã, incriminãrile reale.Expresivitatea burdihanului ducespre „bucãtãria graºilor” în planpictural. Personajele sunt cari-caturale, îngroºate grotesc princostumaþie ºi interpretare ca încommedia dell’arte, descinse parcãdin pânzele lui Hieronymus Boschsau Daumier. Din caraghioase ºipenibile ajung spre final de-a dreptulgreþoase. Comedia se transferã înscârboºenie. Din seria îngroºãrilorpânã la un hilar clovnesc estefolosirea unor actriþe în travesti:Ramona Dumitraean în rolulinspectorului ºcolar Luka Hlopov ºiAnca Hanu în rolul moºierului PiotrDobcinski. Toþi sunt umflaþi ºisupradimensionaþi, cu excepþia luiHlestakov (falsul revizor interpretatimpecabil de Ionuþ Caras) ºi a luiOsip (servitorul lui, conceputaproape ca un alter-ego alstãpânului de Cristian Rigman). Eo adevãratã ofensivã a slabilorprofitori ºi flãmânzi împotrivagraºilor mediocri ºi parºivi. Caniºte câini hãituiþi de sãrãcie, slabiisunt în cãutare de un sãlaº, depricopsealã, în vreme ce graºiihuzuresc la „loc ferit ºi de Dum-nezeu pãzit.” Pânã la apariþiavirtualului revizor, sosit în oraº dedouã sãptãmâni. Ca sã-ºi ascundãseria matrapazlâcurilor, ºleahtacorupþilor se linguºeºte pe lângãHlestakov, umilindu-se ºi mituindu-l din belºug.

În asemenea condiþii, polii con-fruntãrii devin Anton Antonovici,bonomul mãsluitor al adevãrului dininstituþia pe care o conduce,interpretat fãrã greº de OvidiuCriºan ºi Hlestacov, funcþionarulviclean din Petersburg pe careIonuþ Caras reuºeºte sã-l facã prinmaleabilitatea interpretãrii cu ºi maimare prizã la public decât l-aînzestrat dramaturgul, iniþial.Hlestakov-ul lui e un profitor dulceîntr-o lume de hiene hulpave,piruetele repetate subliniindu-iabilitãþile prefãfãtoriei. Intrareatriumfalã în casa primarului estede un comic desãvârºit, calitativ

Revizorulde la Cluj

saumascarada

eternilorcorupþi

Adrian Þion

114

superior scãlâmbãielilor nejus-tificate uneori ale celorlalþi. Scenaprimeºte importanþã prin com-ponenta de decor realizatã de MihaiCiupe. Ancadramentul, împreunãcu poarta impozantã, înainteazãfastuos spre salã pentru a sporisolemnitatea momentului, jux-tapusã unui tablou ridicol: intrãfarsorul Hlestakov beat turtã. O altãsecvenþã izbutitã este momentul încare Hlestakov, tolãnit comod înpatul primarului, tocmai el, marelerevizor venit din Petersburg, pri-meºte dimensiuni hiperbolice înfaþa mãrunþilor slujbaºi dingubernie, care se ploconescneîncetat în faþa lui. TandemulCaras-Rigman, un Hlestakov alun-git ca un elastic rizibil, reuºeºte oscenã vizualã de mare efect comic.Graþioasa Angelica Nicoarãîmbracã în ridicol oscilaþiilepersonajului Anna Andreevna,soþia primarului, femeie cuceritãde farmecul imperturbabil al func-þionarului venit din capitalã, ca ºiRomina Merei în rolul fiiceiacesteia, cãzutã ºi ea în plasaîntinsã de pretinsul revizor,deghizat subit în cuceritor.Aproape fiecare personaj esteînzestrat cu ticuri ilare,caracteristice. Mai bine reliefatesunt la Dragoº Pop, interpretuljudecãtorului Leapkin-Teapkin ºila Adrian Cucu, devenit moºierulnãtâng (în aparenþã) PiotrIvanovici Bobcinski. Cu intrarea înscenã a lãcãtuºãresei Fevronia, înin-terpretarea Mariei Munteanu ºia subofiþãresei conturate la fel debombast de Maria Seleº, aproapede nerecunoscut, comicul sedilueazã în parodie ieftinã. Din„canþelãrie” ajunge în stradã.

În partea a doua a spec-tacolului,„prezentãrile” amplo-iaþilor în faþa luiHlestakov încep sã treneze, cutoate cã fiecãruia i se compune câteo intrare-surprizã. Sunt lungiri ce potfi imputate spectacolului nu atât prinprisma respectãrii în integralitate atextului, cât prin lentoarea derulãriiscenelor.

Revizorul clujean oferit de MonaMarian-Chirilã este un spectacolambiþios, de echipã, axat peextragerea celor mai nãstruºniceefecte din liniara eºalonare a feþelorilare cuprinse în mascaradacorupþiei.

TEA

TRU

Oameni de suflet, cu respectpentru semeni ºi creaþie – i-amnumit pe profesorii ValentinViºinescu ºi Ion Bindea – auîntemeiat, în cadrul cenacluluiSatiricon, o colecþie de Restituiri.Prin osârdia lor au apãrut în volumepostume epigramele unor mariiubitori ºi izvoditori de umor, care auînseninat cu surâsul lor viaþaspiritualã a oraºului de la poaleleFeleacului. Între cei readuºi în faþapublicului se numãrã Vasile Langa,Mircea Matcaboji, Zeno SângerTurdeanu, Titu Olteanu ºi, recent,Gavril Glodeanu, pentru prieteni,Gavroche. Îl ºtiam mulþi ºi mulþi îliubeam ºi-i preþuiam umorul,optimismul, inteligenþa ºi verva, astacu atât mai mult, cu cât avea unhandicap din naºtere (era cocoºat).Era inginer informatician ºi un omde mari calitãþi intelectuale. Oreîntregi stãtea în cafenele, dezlegacuvinte încruciºate ºi-ºi delectaamicii cu epigrame fãrã egal. Unexemplu: Sãrbãtoarea recoltei:„Iatã, spune cronicarul, / În acest“moment istoric” / Trec recoltele cucarul / ...Alegoric.” Reþineþi ºighilimelele!

Cu ºi despre Gavroche amamintiri, despre care n-am vorbit ºin-am scris niciodatã. Cãci era sã-ifac, fãrã voie, un mare rãu. Înromanul meu poliþist Cu moarteaîntre patru ochi, apãrut în 1977, amcreat un personaj dupã chipul ºiasemãnarea amicului meu: un omde omenie, care ajuta un poliþist într-o anchetã, el supervizând totul pedeasupra cuvintelor încruciºate.Eroul meu se numea Pericle, ºiasta fiindcã era ºi el înþelept, caînaintaºul sãu din Atena. Gavroches-a arãtat încântat, dar neîncrezãtor;râdea ºi zicea cã e o glumã. Atuncimi-a spus cã elevii, colegii de liceuîi ziceau Nakata. Cine era Nakata?Un mare campion mondial de luptecare, în toatã cariera, nu a fost învinsprin tuº; adicã nu a fost pus cuumerii pe saltea! „ªi nici pe mine –râdea cu poftã Gavroche – nu m-ar putea face tuº nimeni.” Am scriscartea ºi am mers personal la...vizã. Pe atunci vizau romanelepoliþiste ºi cei de la miliþie ºi cei de

la securitate. Printr-un concurs deîmprejurãri, am ajuns la Bucureºtiîn faþa unui colonel de miliþie ºi a unuimaior de securitate. Aveau un carde observaþii. (Miliþienii sã nufumeze decât þigãri româneºti, sãnu folosesc cuvântul morfinã, cifãinã, la noi nu se furã morfinã,fabricile sunt bine pãzite. Culmea!eu am scris dupã un dosar judecatla Tribunalul Cluj. Cãpitanul carecerceta furtul sã nu fie singur, ci încolectiv; un traficant are pistol, sãscriu de unde-l are...) La un momentdat, colonelul mai sã sarã de pescaun: „Tovarãºe autor, cum eposibil ca un cãpitan sã aibãcolaborator un cocoºat? De ce iade la el bani împrumut, doar miliþiae bine retribuitã?!” „– Tovarãºecolonel, intervin eu, totul a fostimaginat în mintea mea.” „– E greºit,vã rog sã refaceþi. ªi cine e Pericleãsta? De ce stã prin cafenele toatãziua? O sã pun lucrãtorii mei sãverifice.” Mã ia un frig siberian peºira spinãrii. „– Tovarãºe colonel, toteu voi fi vinovat, cã n-o sã-l gãsiþi.L-am inventat eu, ca romanul sã fiemai interesant...” „– Tovarãºe autor(ce-mi plãcea formularea!), miliþiaºtie sã-ºi facã datoria, nu o ajutã fiecine.” „– Tovarãºe colonel, intervinemaiorul, autorul a avut intenþii bune,nu mai existã azi un Pericle, sã-lînþelegem.” „– Da, dar sã nu-iîmprumute bani cãpitanuluicocoºatul!”

Mã supun. ªi scap. Nu i-amspus niciodatã lui Gavroche ce rãuera sã-i fac. A citit romanul ºi a fostîncântat. În acea vreme, Glodeanua scris sau inventat niºte epigramede antologie, dacã nu de geniu:Cartezianã: „Cuget, deci exist, / Darnu mai rezist.” Sau, cu adresãprecisã: „Vila lui dominã zarea, /Perlã-i strãlucind în soare, / Dinbalcon el vede marea, / Marea clasãmuncitoare.”

La cincisprezece ani de latrecerea sa în lumea umbrelor i secuvin aceste frânturi de amintire ºifile de adevãr neuitatului GavrilGlodeanu.

Viorel Cacoveanu

File de umor ºi poveste

ª

115

Da, într-adevãr, Festivalulinternaþional de teatru ATELIER aîmplinit, anul acesta, vîrsta de 18ani adicã... vîrsta majoratului!Radu Macrinici, unul dintre cei maiimportanþi dramaturgi românicontemporani, este cel care a în-fiinþat acest festival ºi-l continuã,cu orgolioasã încãpãþînareconºtient fiind cã, indiferent de“starea vremii” ori a... vremurilor,viaþa noastrã ar deveni mult maistearpã, mai cenuºie, maistresantã, dacã am renunþa (ºi)la artã. Iar arta teatralã este ceacare-i angajeazã cel mai mult, maiintens, pe producãtori ºi peconsumatori într-un “dans” comun,într-o trãire comunã, dînd naºtereunei emoþii artistice beneficãambelor tabere.

Festivalul Atelier a început lateatrul din Sfântu Gheorghe, afãcut un scurt popas la Sighiºoarapentru ca, de cinci ani, sã-ºigãseascã locul la Baia Mare unde,se pare, s-a hotãrît sã prindãrãdãcini. Am fost încîntat sãconstat aici (din nou) cã publiculvine la spectacol chiar ºi dacã esteprogramat mai spre miezul nopþii.În general, e un public tînãr ºireceptiv, ceea ce ne mai poateoferi speranþe... De fapt, camnumai pe acest “culoar” se maizãresc luminiþe aprinse, pentrucelelalte culoare ale realitãþiinoastre, scufundarea în beznãdevine tot mai evidentã.

Spectacole au fost numeroase,diverse, jucate în spaþii conven-þionale ºi neconvenþionale, sec-þiunea de “atelier” fiind, ca în fiecarean, bine conturatã, festivalulurmîndu-ºi “programul” iniþial cu...orgolioasã încãpãþînare astfel încît,iatã, la majorat, dovedeºte cã areo personalitate bine accentuatã.

Nu voi scrie despre fiecarespectacol în parte. Nivelul a fost,per general, ridicat (peste mediu)dar mã voi rezuma la cele care m-au încîntat în mod deosebit.

Herr Paul , o piesã semnatã deTankred Dorst, i-a oferit lui RaduAfrim “pretextul” de a realiza cuactorii de la Teatrul tineretului dinPiatra Neamþ un spectacol de-odelicatã poezie amestecatã, înstilul inconfundabil al acestuimarcant regizor, cu un umordebordant garnisit cu momente de

ATELIER

Radu Þuculescu

cel mai vechifestival

internaþionalde teatrunãscut în

democraþie...

dans ºi pantomimã. Doi bãtrîni ,“uitaþi” (sau refugiaþi?) într-o fostãfabricã de sãpun transformatã înlocuinþã, sînt “agresaþi” de cei dinexterior care încearcã sã leconfiºte spaþiul. Un spaþiu populatde o bogatã faunã împãiatã,nãpãdit de umbre ºi lumini, curãdãcini crescute în tavan ºi intrãriciudate, hilare adesea, prin dulapuri

ori oglinzi, spaþii înguste bune maimult pentru pitici, creîndu-se uneoriºi o atmosferã de basm învãluitã-nfum. (Fumul a fost, de fapt, la locde cinste în actuala ediþie a fes-tivalului, folosit în aproape toate

spectacolele). S-au remarcat, înmod deosebit, actorii Cezar Antalºi Lucreþia Mandric ºi, nu în ultimulrînd, scenografia bogatã, spumosfantezistã, doar aparent încãrcatã.Un decor în care mereu des-copereai, încîntat, noi elemente.

Regizorul tîrgumureºan GavrilCadariu a prezentat douã spec-tacole aparte, marcîndu-ºi(neagresiv...) personalitatea.Primul, intitulat Respiraþii (TeatrulAriel plus Universitatea de artãdramaticã Tg.Mureº) este unspectacol nonverbal de animaþiepentru adulþi. Fiecare scenã a fostlucratã cu deosebitã migalã,amintind de tehnica... stampelorjaponeze. Fineþe, fantezie, echi-libru. Cadenþa lentã a unor”respiraþii” creatoare de imagini,uneori suprarealiste, capabile sãdeclanºeze fantezia fiecãruispectator. O coloanã sonorãextraordinar de sugestivã caredevine, la un moment dat, ea însãºiun personaj impulsionîndderularea cadenþatã, dar fluentã, aobiectelor, a culorilor ba chiar ºivariatele intensitãþi ale luminii.Al doilea spectacol semnat deCadariu a fost Hess, o mo-nodramã scrisã de Alina Nelega,interpretat convingãtor de NicuMihoc, sub egida teatrului naþional“Radu Stanca” din Sibiu. Otulburãtoare (re)aducere în atenþiea controversatului Rudolf Hess,adjunctul lui Hitler în cadrulPartidului Naþional-Socialist, într-unspaþiu scenic gol, “decorat” doarde reflectoare ºi luminile loraferente plus un scaun cu rotile ºio canã cazonã cu cafea.

Tînãrul regizor RãzvanMureºan s-a prezentat ºi el cudouã spectacole. Primul m-aentuziasmat pur ºi simplu. El senumeºte Minunata lume nebunã,un text de Anthony Neilson jucat,cu vervã debordantã, de actoriiTeatrului municipal Baia-Mare. Unspectacol ca un vin spumos,explodînd de bunã dispoziþie,amestecînd grotescul cu absur-dul ºi carnavalescul. Un soi deAlice în Þara Minunilor dar cumai mult sex ºi cu mai multãviolenþã, dupã cum declarã însuºiautorul. ªi chiar dacã la urmã de-corul se “metamorfozeazã” într-oclinicã psihiatricã iar minunatele

Minunata lume nebunã de AnthonyNeilson – Teatrul municipal Baia Mare

TEA

TRU

116

TEA

TRU (coloratele) personaje din

minunata lume numitã Dissociadevin pacienþi ºi personalspecializat, atmosfera nu setransformã într-una terifiantã,depresiv sîngeroasã precum estecea din al doilea spectacol al luiRãzvan Mureºan Psihozã 4:48 deSarah Kane (Teatrul Naþional“Lucian Blaga” din Cluj), un soi deconfesiune finalã a autoareisinucigaºe devoratã de fantasmeºi demoni, excelent interpretatã detînãra Patricia Boaru , secondatãpe mãsurã de Ileana Negru.Gîndacii care-i invadeazã creierii,

þintuiþi fiecare de cîte un ac deseringã, par în cele din urmã unprodus al serului aparenttãmãduitor. Rãzvan Mureºan esteun produs al ºcolii clujene ºipromite o evoluþie ascendentã încariera sa artisticã.

Teatrul de camerã din Arad a“fuzionat” cu Teatrul 3 din Pecsproducînd, sub bagheta lui RaduDinulescu, un spectacol atractiv,dinamic, cu prizã imediatã la public,pe textul lui Matei Viºniec Caii lafereastrã. Tema rãzboiul este“reprodusã” de cei trei interpreþiTünde Bacskó, Attila Harsányi éiErnö Tapasztó (numai laude pentruprestaþia lor, pentru capacitatea dea juca mai multe roluri în aceeaºipiesã) în diverse moduri: comic,ironic, melodramatic, “absurdic”...Antologicã a fost scena cîndmesagerul de rãzboi descrie(raporteazã) mamei, fiicei, soþieimoartea lui Hans tatãl, soþul, fratelepe cîmpul de luptã.

Regizorul Ovidiu Caiþa a alespiesa Demoni de Lars Noren ºiTeatrul de Nord din Satu Mare. Opiesã despre inerentele crize careapar în cazul unor cãsnicii mai mult

ori mai puþin reuºite. Poezia ºimizeria umanã purtate dinbucãtãrie, în hol, în casa scãrilorºi-apoi în dormitor, mototolite pepat, sub pat, pe fotoliu ori pe covor,lîngã chiuvetã ori pe capacul WC-ului. Iubirea ºi ura, gelozia ºiindiferenþa, þipetele ºi ºoaptele,gîfîielile ºi cîntul, toate ameste-cate în alambicul strãlucitor (dar...oxidabil) al cãsniciei. S-au distins,în special, ele adicã RamonaDumitrean ºi Diana Turtureanu darºi Ciprian Vultur (care a efectuatun adevãrat maraton, jucînd ºi înalte spectacole din festival) ºi

Dorin Zachei.G i a n i n a

Cãrbunariu împreunãcu Studioul Yorickdin Tg. Mureº plusdramAcum din ca-pitalã, au produs unspectacol-document,un amestec de teatruºi relatare, intitulat 20/20 ºi avînd ca subiectevenimentele din 19-20 martie 1990 din Tg.Mureº. Dintre nu-meroasele mãrturii

adunate de la diverºi martori oriparticipanþi direcþi, s-au ales unele(cam aleatoriu, nefiind prea clarîn ba-za cãrui criteriu, dacã a fostvreunul...) evident, cu declarataintenþie de a nu-ºi propune sã facãdreptate, nici sã reconstituie cevaori sã construiascã eroi. Cãci,vorba aia, eroi au fost, eroi sîntîncã... Un spectacol de tip“studenþesc”, anii I ºi II, cu vervãºi mare plãcere interpetat, cucînticele ºi mici momente devarieteu, umor de calitate ºimiºcãri lejere de scaune, tradus înmai multe limbi deodatã – vorba luiMarquez... – (românã, maghiarã ºi,evident, englezã), ca sã priceapãtoatã lumea ce s-a întîmplat atuncila Tg. Mureº, dacã nu chiar sãpriceapã mãcar sã intuiascã ori sãse întrebe... ce s-a întîmplat, oare,acolo în inima Transilvaniei înmartie 1990? Ce soi de manipulareau fost acele ciocniri stradale cuecouri false ºi distorsionate înstrãinãtate?

Bine “manipulaþi” de cãtreClaudiu Pintican au fost interpreþiispectacolului D’ale carnavalului deCaragiale de la Teatrul Municipal

Baia Mare. Un Caragiale careplonjeazã în actualitate cu marefrenezie, cu vervã multicolorã, cudinamism “specific” zonei...Nimicmai potrivit unei þãri aflatã într-uncontinuu carnaval, cînd comic, cîndgrotesc, cînd penibil, cînd dra-matic... Un spectacol de public care-ºi schimbã, des ºi surprinzãtor,locaþiile, într-un decor atractiv ºiingenios semnat de Mihai Vãlu,îndemnînd parcã ”boborul” specta-tor sã se punã, naibii, în miºcare cãaltfel ne ducem de rîpã...

O interesantã citire a unui textcare, iatã, nu-ºi pierde dinactualitate a fãcut ºi regizorulAndrei Mihalache la Teatrul deNord Satu Mare cu Jocul vieþii ºial morþii în deºertul de cenuºã deHoria Lovinescu, spectacol în cares-a remarcat excelentul actorRadu Botar.

Prestaþii incitante, de teatrudans, au propus ºi invitaþii dinAnglia ºi Japonia.

Festivalul internaþional de teatruATELIER de la Baia Mare are dejaun prestigiu ºi un impact asuprapublicului care meritã sã lepãstreze în continuare.

Juriul Festivalului Internaþionalde Teatru ATELIER, Ediþia a XVIII-a,compus din: Anca Rotescu (preºe-dinte), Gabriela Lupu, Claudiu Gro-za, Doru Mareº ºi Radu Þuculescuacordã urmãtoarele premii:

Pentru cea mai bunã sce-nografie: Iuliana Vîlsan.

Pentru cea mai bunã actriþã înrol secundar: Inna Andriucã.

Pentru cel mai bun actor în rolsecundar: Ionuþ Mateescu.

Pentru cea mai bunã actriþã înrol principal: Lucreþia Mandric.

Pentru cel mai bun actor în rolprincipal: Cezar Antal.

Pentru cel mai bun regizor:Gavril Cadariu.

Premiul Special al juriului: MihaiVãlu – pentru identitatea ºi per-sonalitatea vizualã a spectacolelorMINUNATA LUME NEBUNÃ ºiPROOROCUL ILIE de la Teatruldin Baia Mare.

Marele Premiu ºi trofeul„ATELIER” pentru cel mai bunspectacol: Herr Paul de TankredDorst - Teatrul tineretului PiatraNeamþ.

Herr Paul de Tankred Dorst - Teatrul tineretuluiPiatra Neamt

117

MU

ZIC

ÃEUROBAROQUE estedenumirea unui proiect care ne-a oferit delicatese muzicalenemaiîntâlnite pe la noi – cum arfi, ca repertoriu, muzicã barocãslovenã, iar ca interpreþi,audierea unei voci solisticebãrbãteºti de sopran. Iniþiat deAsociaþia socio-culturalã Pantharei din Trieste, Italia, în parteneriatcu Institutul “Baraga” ºiConservatorul “Jurij Slatkonja”din Novo Mesto, Slovenia,precum ºi Ansamblul Flautodolce din România, proiectul afost finanþat de ComisiaEuropeanã. Desfãºurarea s-aconcretizat în douã etape,itineratã, fiecare, în cele trei þãrireprezentate. La Cluj, primaetapã (martie) a cuprins muzicãlaicã, iar a doua (mai 2010),muzicã religioasã – toateprogramele fiind cu acces gratuit.

Am avut ocazia sã ne de-lectãm ºi cu muzicã autohtonãde mare calitate ºi prospeþimeinterpretativã, mulþumitãAnsamblului clujean Flautodolce, condus de profesorulZoltán Majó. Programul profandin România a provenit din patruculturi – românã, maghiarã,germanã, evreiascã, aceastadin urmã, prin cântece mara-mureºene de tradiþie hasidicã.Muzica religioasã a fostreprezentatã prin Codex Caioni,Gabriel Reilich, Daniel Croner,Johann Sartorius – ansamblulfiind întregit de organistul ErichTürk. Soprana Mihaela Maxim afost dezinvoltã deopotrivã îndicþia textelor multil ingve(inclusiv latina), cât ºi scenic, dela melancolie la vervaconþinuturilor iubãreþe, mustindde satirã, ale cântecelor de lume.Religios ºi profan s-auîntrepãtruns în piese moderne ºicontemporane incluse în al doileaconcert – prelucrãri de colinde deBartók, reînveºmântate în culoriflautistice, In honorem Honteri,pentru orgã (1988), de HansPeter Türk (un edificiu amplu,care, pornind de la câtevaminiaturi didactice alereformatorului transilvan, îmbinãtehnici ºi expresivitãþi pline deinteres, dominate de tragic),Heterofonia (1996) de Nicolae

Teodoreanu, Epitaf pentru MironCostin (1976) de Liviu Glodeanu.Efectul la public a fost marcat deentuziasm.

Conþinuturi muzicale de mareinteres cultural au venit din

moºtenirea muzicalã slovenã.Milko Bizjak – o personalitateinterpretativã ce îmbinã artisticulºi erudiþia – este organist,clavecinist, dirijor, dar ºi cer-cetãtor, profesor, organizator deviaþã muzicalã, publicist ºirestaurator de instrumente.Concertul sãu de orgã din primaetapã a proiectului Eurobaroquea inclus piese convingãtor

meºteºugite ale maeºtrilor dinBarocul regional – cei mai mulþi,anonimi – ; sonate, inclusiv deautori italieni, precum Galuppi,aflate în arhive locale, dar ºi aleunor nume mai puþin cunoscute,ca Giulio Bajamonti ori Jakob Fr.Zupan, cu sonoritãþi relaxante,fãrã pedalier, ale stilurilor detranziþie dintre Baroc ºi Cla-sicism, anume, galant, respectivstilul sensibil. Programul din adoua etapã a înfãþiºat roadelemuncii de cercetare a lui MilkoBizjak – prin partituri vocal-simfonice scoase din arhive,cãrora le-au dat glas soliºtii ºicorul Conservatorului „JurijSlatkonja” din Novo Mesto,alãturi de orchestra de camerã cuorgã, coordonaþi dirijoral (ex-presia „pe de rost” înseamnã, maiales, transmiterea sensurilorlogice ºi expresive) de AlešMakovac. Bucuria din Magnificatºi din Gloria,, ambele de AntonioTarsia (1643-1722) a arãtatvalenþele stilului galant, înlimpiditatea idealului religios. Deprofundis tenebrarum de acelaºicompozitor a rãsunat încaractere de stil sensibil, prin

genericul lui do minor, investite dealtista solo, cu aluzii teatrale.Clasicismul muzical a apãrut întoatã frumuseþea sa, prin douãcreaþii ale autorului sloven JakobFranèišek Zupan (1734–1810):Te Deum (încheiat cu un minunatecou reverberat în spaþiulbisericii Sf. Mihail), respectiv,Missa. Artele au unificat Europacu secole înainte de politicã –

Eurobaroque,festivalitinerant

Elena Maria ªorban

Artiºtii Conservatorului „Jurij Slatkonja“din Novo Mesto, Slovenia

118

fapt afirmat plenar ºi de acestecreaþii muzicale. Dona nobispacem! (finalul misei) estemesajul peren al tuturormanifestãrilor de acest fel.

Raritatea mondialã a vocii desopranist – Angelo Manzotti – adominat programele muzicieniloritalieni. Ariile de operã provenitedin repertoriul celebrului castratbaroc Farinelli au fost de marespectaculozitate tehnicã, iarpiesele religioase au fãcutdovada sensibilitãþii rafinate acântãreþului. El afirmã cã tehnicalui constã în activarea conºtientãºi antrenatã (de la vârsta de 12ani) a lungimii doar parþiale, camdouã treimi, a corzilor salevocale, pentru a obþine registrulînalt. Dupã cum s-a confirmat ºiauditiv, este o tehnicã ineditã,diferitã ca rezultat timbral decontratenor. Programul de operãa culminat cu aria, impresionantãprin virtuozitate ºi impecabilarealizare, Son qual nave, dinopera Artaserse de RiccardoBroschi (fratele lui Farinelli) ºiJohann Adolf Hasse. Un ambitusde trei octave (de la do3 la do dinoctava micã), consistent pepasaje sau în salturi, înornamentaþia abundentã, rutinatpânã la impresia covârºitoare denaturaleþe!... În aceleaºi concerte,Marianna Prizzon a arãtat cã nueste cu nimic mai prejos faþã decolegul-vedetã, iar duetele dintresopranã ºi sopranist – celebrepagini de Monteverdi – au fost nonplus ultra. Dintre componenþiiAnsamblului Nova Academia dinTrieste, care au prezentat ºi paginiinstrumentale, am admirat

îndeosebi pe Stefano Casaccia,instrumentist la flaut drept, peEnnio Guerrato, la lãutã, pe NicolaLamon ºi Luca Ferrini, care aualternat la orgã ºi clavecin.

Profesorul Zoltán Majó este opersonalitate care îmbinã optim,

Ansamblul Flauto Dolce Angelo Manzotti ºi Marianna Prizzon

artisticitatea muzicalã cumanagementul de succes – iarcã avem nevoie de asemeneapersonalitãþi, o dovedeºteafluenþa publicului clujean, carea umplut sãlile ºi bisericilenoastre!

MU

ZIC

Ã

119

JAZZ

C

ON

TEX

TCea de-a treia StagiuneMuzicalã Românã în Portugalia,organizatã de Institutul CulturalRomân din Lisabona, a programat– la început de varã 2010 – dublulconcert intitulat De la Swing laBossa Nova. Optimã ocaziepentru melomanii lisabonezi de acunoaºte patru dintre muzicieniireprezentativi ai actualei scenejazzistice de la Bucureºti: vocalistaIrina Sârbu, pianistul Puiu Pascu,contrabasistul Ciprian Parghel ºibateristul Tudor Parghel. Proiectulfusese deja rodat cu succes înmultiple turnee prin þarã, subdenumirea – ceva mai restrictivã– Brasil Meu Amor. Atú-ul cecreºte cota de interes aspectacolului, din perspectivãlusitanã, constã în pasiunea ºiacribia cu care vedeta femininã agrupului interpreteazã în originaltextele de referinþã ale repertoriuluibossa nova. Apariþia acestui stil,în urmã cu mai bine de o jumãtatede secol, a marcat – prin utilizarealimbii portugheze – o primãalternativã viabilã la monopolullingvistic deþinut de englezã înistoria de pânã atunci a jazzului.

Ideea invitãrii Irinei Sârbu,acompaniatã de Trio-ul PuiuPascu, survenise în 2009. Încadrul primei serate culturaleromâno-braziliene, organizatã încolaborare de cãtre ICR Lisabonaºi Misiunea Braziliei pe lângãComunitatea Þãrilor de LimbãPortughezã/CPLP, prezentasemcâteva mostre video cu ºarmantacântãreaþã. Omul de culturã LauroMoreira, ambasador al Braziliei pelângã CPLP, a fost sedus de celevizionate, acceptând sã girãm înparteneriat debutul live al Irinei înlumea lusofonã. Planul nostru s’amaterializat prin douã memorabilereprezentaþii, în locuri de elitã alecapitalei portugheze: MuzeulMuzicii ºi Sala de spectacole aInstitutului Franco-Portughez.

Componenþii cvartetuluidemonstreazã calitãþi ce-i potimpune pe orice mare scenã. Nudoar talent înnãscut, nu doar oasimilare creativã a principiiloresenþiale ale jazzului, ci ºi o viziuneplinã de empatie, însã nu lipsitã depersonalitate, asupra speciilorbraziliene ale muziciiimprovizatorice. Eminenþa (deloc

Muzicãbrazilianãcântatã deromâni la

ICRLisabona

Virgil Mihaiu

cenuºie) a formaþiei estevirtuozissimul pianist Puiu Pascu.Încã de la debut (pe la cumpãnaanilor 1970-80) el îºi fãcuse mulþifani datoritã agerimii cu caredomina claviatura. O lejeritate înaglutinarea ºi organizareaspontanã, cu maximã velocitate, aunor cantitãþi torenþiale de note. Oasemenea facilitate poate fiadeseori suspectatã de excesivmimetism faþã de clasici (sauclasicizanþi), tip Erroll Garner, BudPowell, Oscar Peterson, sau – maiaproape de noi – Leonid Cijik. Or,pe scenele lisaboneze Pascu ademonstrat cã imensul sãu arsenaltehnic ºi referenþial e subordonatunei capacitãþi ordonatoare proprii,semn al jazzmanului de elitã. Dacãtimp de mulþi ani, pianistul fuseseprivit mai curând ca“oscarpetersonul nostru”, cred cãa sosit timpul sã ne revizuim opticaºi sã-l apreciem drept ceea ceeste el cu adevãrat: unimprovizator de referinþã al sceneijazzistice contemporane. Dar, pelângã incandescentele ºisensibilele sale parãzi solistice,Puiu Pascu strãluceºte ºi ca omde echipã – în permanentãinteracþiune cu partenerii muzicali,capabil sã-i susþinã ºi sã-istimuleze. În raport cu cântãreaþa,acompaniatorul îi oferã acesteia,

cu subtilitate, necesara siguranþã,aºa cum ar proceda un versatdansator de tango cu partenera sa.

La rândul ei, Irina Sârbu –lansatã abia cu câþiva ani în urmã– a progresat imens. Prezenþa eistenicã evitã exhibiþionismelegratuite, ce viciazã cariera atâtor„dive”. Aº zice cã juna noastrãcântãreaþã a intuit corecttonalitatea emoþionalã ºicomportamentalã a interpretelor debossa nova. Irina se înscrie pe liniaunor mari modele feminine aleacestui stil (ºi ale muzicii brazilienereunite sub sigla MPB) – AstrudGilberto, Elis Regina, Miucha, GalCosta, Joyce, Bebel Gilberto…Voci aflate în antitezã cu tradiþiabombasticã a belcanto-ului,dezinteresate de acrobaþiistratosferice, voci de întindereredusã, preponderent non-vibrato,adaptate „scãrii umane” a cântuluiºi a versurilor (acestea, de un lirismepurat, precum liniile clare ºiunduitoare ale proiectelor futuristedatorate celor doi proiectanþi aicapitalei Brasilia: arhitectul OscarNiemeyer ºi urbanistul LúcioCosta). Muzicalitatea, naturaleþea,aplicaþiunea cu care frumoasaromâncã abordeazã atât temelestandard (Gershwin, Ellington), câtºi cele braziliene (Jobim, Viniciusde Moraes, João Gilberto & co.),nu au scãpat neobservate denative speaker-ii prezenþi laspectacole.

Nu poate fi trecut cu vedereaaportul minunatului tandem ritmical fraþilor Parghel la succesulgrupului. Urmaºii regretatei Ancaau depãºit demult statutul de copiiminune, ajungând la un stadiu pecare l-aº numi „maturitateprecoce”. Ei acþioneazã cuaceeaºi eficienþã în planulcoordonãrii reciproce dintre bas ºibaterie, cât ºi în acela al interplay-ului cu vocalista ºi pianistul. Dardistribuþia rolurilor poate fi ºischimbatã, în cazul unor muzicieniatât de înzestraþi... Momentul desublimã deconcertare a fost atinsatunci când – fãrã ca blues-ul pecare-l cântau sã se întrerupã – ceipatru au început ... rotaþia: mai întâi,Ciprian Parghel a intonat unspectaculos unison între propriulcontrabas ºi propria-i voce; TudorParghel s’a ridicat de la tobe (fiind

120

substituit de ... Irina Sârbu!) ºi acântat câteva mãsuri de scat; apoia împrumutat instrumentul frateluisãu, pentru o mostrã de walkingbass, ºi s’a aºezat finalmente lapian, unde a continuat cu multãdexteritate tema începutã de PuiuPascu; acesta din urmã seamplasase între timp în spateleinstrumentului de percuþie, unde apreluat rolul bateristului. La finelepiesei, Irina a mãrturisit publicului

cã se simte o percuþionistãfrustratã, iar Tudor Parghel cã ar fivrut sã fie (ºi) pianist... Toateaceste permutãri s’au produs cuacelaºi firesc, lejeritate ºi bunãdispoziþie ce caracterizaserãîntregul recital.

Dar argumentul esenþial al valoriigrupului s’a revelat, cu prioritate,acelor spectatori care au asistat laambele spectacole: deºi repertoriulera quasi-identic, practic toatepiesele au fost reinterpretate intr’omanierã diferitã. La MuzeulMuzicii, amplificarea precarã,coroboratã cu vechimea ºi uzurapianului – donat de notabilul

compozitor portughez Luís deFreitas Branco (1890-1955) – aucreat mari dificultãþi interpreþilor.Aceºtia le-au surmontat, preferândsã imprime majoritãþii melodiilor unritm presto, pe alocuri sufocant. Laun moment dat, interpretarea adevenit incendiarã la propriu: unuldintre amplificatoare a început sãemane un penetrant miros de ars,urmat de o trombã de fum. Înconcertul din sala Institutului

Franco-Portughez, tempo-ul a fost(re)adecvat ponderatului stil bossanova: preponderent moderato, cusolo-uri mai puþin precipitate, maielaborate, ºi cu excursuri lirice pecare seara precedentã nu ne-ar filãsat sã le presupunem. Aºadar,disponibilitãþi expresive diverse,cuprinzãtoare ºi surprinzãtoare, cuo realã forþã de seducþie.

În cel de-al doilea spectacol, pelângã atâtea agreabile surprizeoferite aproape la fiecare frazãmuzicalã, a existat ºi una dincategoria „guest star”. Mã refer lainvitarea pe scenã a basistuluiDecebal Bãdilã, reputat

cunoscãtor ºi practicant al jazzuluide sorginte brazilianã ºi, totodatã,valoros colaborator al ICRLisabona. Revenit aici dupãparticiparea sa în cadrul albu-mului Bossarenova (o performanþãa SWR Big Band, având-o casolistã pe brazilianca PaulaMorelenbaum), Decebal nu a ezitatsã se integreze – cu câtevastenice intervenþii la ghitarã-bas –în douã numere din programulreprezentaþiei. Aceasta abeneficiat de o sonorizareimpecabilã, asiguratã de regisorulde sunet Dominique LeGue. Dealtfel, dupã frecvente colaborãri lacele trei Stagiuni Muzicale Româneîn Portugalia, dl. LeGue a devenitun apreciator al talentelor noastre,cãrora le oferã întregul confortacustic necesar. Faptul s’arepercutat în mod pozitiv asupraînregistrãrii video realizate SimionDoru Cristea la acest concert.Încântat de vizionarea filmãrii,ambasadorul Lauro Moreira, retrasla Rio de Janeiro dupã oîndelungatã carierã diplomaticã, atrimis urmãtoarele rânduri peadresa directorului ICR Lisabona:„Meu querido Amigo, Parabéns,mais uma vez, por suas brilhantesiniciativas, como essa com a belaIrina Sârbu cantando músicabrasileira. Que maravilha! E quepena enorme eu sinto pornãomais poder usufruir de tudoisso. <...> Um grande e saudosoabraço, Lauro” (Dragul meu Amic,Felicitãri, încã o datã, pentrustrãlucitele dumitale iniþiative,precum aceasta cu frumoasaIrina Sârbu cântând muzicãbrazilianã. Ce minunãþie! ªi cedurere enormã simt cã nu mã maipot bucura de toate astea. <...> Omare îmbrãþiºare plinã de dor,Lauro.)

Întotdeauna, ulterior eveni-mentelor organizate de cãtre ICRLisabona, curierul electronic alinstituþiei se umple de mesaje defelicitãri. Ar fi pãcat sã nu se ºtie ºiîn þarã despre asemenea valuri desimpatie faþã de cultura noastrã.Ca atare, îmi permit sã reproducaici doar câteva scurte mostre.Ambasadorul statului Chile,Fernando Ayala, care onorasespectacolul de la IFP împreunã cuconsulul chilian în Portugalia, ºi-a

JAZZ

C

ON

TEX

T

121

exprimat felicitãrile în limbaspaniolã: „QueridoVirgil, Graciaspor la invitación al excelenteconcierto de jazz y bossa novaque disfruté muchísimo. Grantalento de los artistas rumanos,que nos hicieron sentir laintensidad de la música y eldominio de la técnica, tanto de lacantante como de los músicos.Felicitaciones y mis agrade-cimientos sinceros por lainvitación. Un abrazo, FernandoAyala” (Dragã Virgil, Mulþumiripentru invitaþia la excelentulconcert de jazz ºi bossa nova pecare l-am savurat din plin. Maretalent al artiºtilor români, ce ne-aufãcut sã simþim intensitatea muziciiºi stãpânirea tehnicii, atât dinpartea cântãreþei, cât ºi ainstrumentiºtilor. Felicitãri ºisincerã gratitudine pentru invitaþie.O îmbrãþiºare, Fernando Ayala).Renato Leal, deputat azorian înParlamentul Portughez, a scris:„Senhor Director, Venho renovaros meus parabéns pelo sucessodo concerto de Irina Sârbu & TrioPascu realizado no passado dia 8de Junho do ano corrente. Aexcelência do pianista e ovirtuosismo da cantora foram umaconstante ao longo do serão.Estou-lhe, por isso, muito grato porme ter incluído entre o número deprivilegiados que entendeuconvidar para este concerto. Comos melhores cumprimentos,Renato Leal” (Domnule Director,Îmi reînnoiesc felicitãrile pentrusuccesul concertului Irina Sârbu &Trio Pascu, realizat în ziua de 8iunie a anului curent. Excelenþapianistului ºi virtuozitateacântãreþei au fost o constantã de-a lungul seratei. Vã rãmân, deaceea, foarte recunoscãtor pentrutoate acestea ºi pentru a mã fiinclus printre privilegiaþii pe care aþigãsit de cuviinþã sã-i invitaþi laacest concert. Cu cele mai bunecomplimente, Renato Leal).Klemens Detering, profesor delimba germanã al InstitutuluiGoethe în Portugalia, semneazãacest scurt mesaj, scris înportughezã: „Estimado Virgil,Parabens pela organização demais um belíssimo concerto. Foiuma surpresa muito agradávelpara mim.” (Stimate Virgil, Felicitãri

pentru organizarea încã unuiconcert foarte frumos. Fu osurprizã foarte agreabilã pentrumine.) Iar omul de teatru HelderCosta – regisor, editor, director alteatrului A Barraca – se exprimãla fel de laudativ: „Parabens pelasessão musical no Institut Franco-Português, onde estive aplaudircom muito prazer” (Felicitãri pentru

sesiunea muzicalã de la InstitutulFranco-Portughez, unde am ap-laudat cu multã plãcere.)

Se poate afirma cã debutullusitan al Irinei Sârbu ºi al Trio-uluiPascu reprezintã un moment deconsacrare a unei formaþii caremeritã pe deplin o mai amplãrecunoaºtere, nu doar înstrãinãtate, ci ºi la ea acasã.

JAZZ

C

ON

TEX

T

122

Eludând notele stridente aleunei publicitãþi tot mai agresive,aproape cu neputinþã de evitat înstrategiile de promovare din cadrulartelor contemporane, AngelaRoman Popescu (n. 1948,Chinciuº- Târnãveni, jud. Mureº,absolventã a Institutului de ArtePlastice ºi Decorative „IonAndreescu”, 1974, specialitateatextile, membrã a U. A. P., filialaCluj) se construieºte cu rãbdareîntru artã, într-un privilegiat con detainicã luminã, posibil, încã, întumultul cetãþii. Atrasã uneori ºi demirajul scenei, acceptã, fãrãpreget, multe din „corvezile” ce îlfac posibil: organizeazã parade demodã, expoziþii, proiecteazãcostume, însã, nu uitã sã seîntoarcã, mereu, la „iubirea dintâi”.

O astfel de fericitã „întoarcere”o constituie ºi expoziþia de colajtextil „Stoguri ºi coline”, deschisãde artista clujeanã pe data de 18iunie a.c. la Viena, în una din recentinauguratele galerii „Time” – cusuportul Rathaus-ului vienez –, ºianume, „La petite Galerie”. Primi-toarele gazde au fost preºedinteleCentrului Cultural Vienez, domnulGünther Wolfgang Wachtl ºigaleristul plin de generozitate,Constantin Hant – promotori aiunui mai amplu program culturalmenit a propune publicului austriactinere talente, cât ºi artiºti strãini,deocamdatã, mai puþin mediatizaþiîn fosta capitalã imperialã.

Vernisajul a avut loc în data de18 iunie, a. c., în prezenþa unuipublic numeros ºi entuziast, fiindprintre primele manifestãriculturale dedicate sãrbãtorii dehram a bisericii Misiunii RomâneUnite din Viena - PogorâreaSfântului Spirit – ºi urmând imediatdupã lucrãrile conferinþei: „ªcoalaArdeleanã – un moment europeanal culturii româneºti, Ioan BudaiDeleanu ºi Petru Maior 250 de anide la naºterea lor”, inauguratã dePr. Canonic Onorar Vasile Luþai,Rector al Misiunii Române dinViena ºi de Ambasadorul Româ-niei la Viena, Silvia Davidoiu. Auluat cuvântul Episcopul unit deOradea Virgil Bercea, criticii literariIon Pop ºi Acad. Eugen Simion, Pr.Prof. dr. Ernst Christoph Suttner,Acad. dr. Ioan Aurel Pop, AdrianPopescu. Moderatori au fost

George Achim, lector la Viena ºiorganizator al conferinþei ºi Prof.dr. Michael Metzeltin, membru alAcademiei Austriei, care a avutdarul sã sporeascã emoþia celorprezenþi vorbind într-o limbãromânã fãrã cusur.

Concepute uzând de libertatealimbajului plastic al unei generoasepostmodernitãþi, lucrãrile AngeleiRoman Popescu se propun pri-

vitorului etalând o impresionantãvarietate de atitudini existenþialevis-à-vis de temele de meditaþieplasticã asumate: stogul/cãpiþa ºicolina. Recurente în plasticaromâneascã actualã, teme organicînrudite, de mare potenþialexpresiv, cu vaste deschideriînspre etnic, arhaic, cosmicitate,sunt dezvoltate de artistã într-omanierã aparent paradoxalã,urmând un program iconic structivcvasi-izomorf, înlãuntrul cãruia,

însã, regimul cromatic aplicat,ponderile ºi dinamica sub-elementelor compoziþionalemodificã dramatic datele percepþieiansamblului. Astfel, sistemesimilare, de forme rectangulare ºicurbe declanºeazã lecturicaleidoscopice, a cãror frecvenþeoscileazã între ludicul luxuriant ºigratuit, propriu copilãriei ºigravitatea unui gest ritualic,învecinând serenitatea cupoleiunui arhaic lãcaº de cult cu stãride tensiune/neliniºte interioarãpremergãtoare parcã unei iminenteimplozii/explozii a simbolisticiivehiculate de mesajul artistic.

Plasticiana dispune cu ingenio-zitate, naturaleþe ºi atent disimulatãrigoare de calitãþile materialelor cucare opereazã, exploatând textura,consistenþa ºi grafismul acestora,nuanþându-ºi în profunzime me-tafora discursul plastic, – balanþaacestuia înregistrând miºcãrinanometrice ale pulsaþiilor omului„mistuit” lãuntric ºi transpunându-le în domeniul vizibilului cu osurprinzãtoare acurateþe.

Desãvârºitã coloristã, AngelaRoman Popescu dezvoltã îneconomia spaþiului plastic „suite”cromatice coerente, complexe,mizând pe forþa expresivã, de o„regizatã” spontaneitate aacestora. Nimic „festivist” înroºurile de sãrbãtoare, nimic vetustîn pãmânturile arhaizante, nimic„sintetic” în culorile unei naturitransfigurate ºi esenþializate.

Personalitate stenicã, solarã,posedând o vitalitate aproapecazonã, artista îºi tempereazã cumult curaj accesele unor spaimeºi dezechilibre tenebroase,nelãmurite, exprimându-se firescîn registrul diurn, apolinic, purtãtoral unei ordini cosmice implicite,reprimându-ºi iar ºi iar, germeniiunor viscerale „atacuri de anxie-tate” cauzate de ameninþarea en-tropiei lumii materiale, irepresibilatrase de haos, de disoluþie. Cre-dinþa nestrãmutatã în cicli-citatea,resurecþia viului, rãzbat cu puteredin filonul arhaic ce strãbate cre-aþia plasticã a Angelei RomanPopescu, punând-o sub aripa uneiizbãvitoare promisiuni pascalemereu reînnoite.

ª

PLA

STI

CÃ

AngelaRoman

Popescula Galeriile Time

din Viena

Livius George Ilea

123

Ediþia Tiff din 2010 m-a provocatcu vreo cincisprezece filme lacare am poftit flãmândã (oferta fiinddestul de spectaculoasã), chiardacã, în cele din urmã nu am ajunsla toate. Drept care voi puncta aicidoar filmele la care am ajuns.

Mother (regia Bong Joon-ho),film coreean foarte bine fãcutdespre limitele de a fi mamã ºi dea fi fiu. Poate fi legitimatã oasemenea legãturã de sânge pânãla crimã? Dacã un fiu retardatajunge sã ucidã din greºealã,trebuie sã fii pânã la capãt mamã,camuflând crima fiului ori chiarajungând tu însãþi, mama, sã ucizi?Mother e o peliculã abil prelucratãîn nuanþarea parametrilor eticiîncãlcaþi, cu o scanare psihologicãperformantã. Sã fie limpede: nu evorba de incest, complex alIocastei sau cine ºtie ce alt grãuntepsihanalitic ori psihanalizabil.Interpretarea cuplului fiu-mamãeste excelentã.

Ellie Parker (regia ScottCoffey): regizorul este un emulparþial al lui David Lynch, care aînvãþat ºi lecþia lui Federico Fellinidespre metafilm (meta-actorie, înacest caz). Naomi Watts ar meritapremiatã pentru jocul ei multiplu, unone woman show, filmul pretându-se la o masã rotundã cu studenþiide la actorie din orice þarã care areo facultate de teatru ºi televiziune.Cine ºi ce este o actriþã care, deºifoarte bunã (aproape genialã), nuare ºansa sã fie angajatã ºicreditatã; care sunt graniþele dintretalent ºi pragmatism, dintreinterpretare gravã ºi mercantilism,dintre factotum ºi zãdãrnicie. Estearta actorului o formã maximã decarnavalesc care poate aliena?

Imaculata concepþie apeºtiºorului albastru (regia DavidRusso) este un film bizar, ocomedie cvasi-metafizicã, plusândpe un neopsihedelic declanºat deo ciudatã toxicomanie alimentarã:bãrbaþi intoxicaþi alimentarhalucineazã cu tendinþã ºi ajung sãprocreeze niºte mutanþi, niºtepeºtiºori albaºtri fãrã gurã ºi nas,care mor la cinci minute dupãexpulzare. Totul se petrece înlumea angajaþilor de la salubritate,iniþiaþi în dimensiunea dejecþiilorumane. Halucinaþiile din film suntamuzante, dar pelicula e absurdã

în chip gratuit, iar grotescul esteunul kitsch. Aºa încât filmul meritãvãzut doar de cãtre amatorii deneopsihedelic experimental ºiriscant.

Povestiri din Kars (regia OzcanAlper) este un film turcesc epic, cuistorii mici de viaþã înºirate camãrgelele. Primitivitatea ºinaivitatea sunt lucrate în filigranpsihologic. Este un film plãcut

pentru dimineþile povestelnice.Pãpuºa pneumaticã (regia

Hirokazu Koreeda) este unul dinrateurile pentru care am optat fãrãsã ºtiu ce voi ºi afla-gãsi. Filmulse doreºte a fi teribilist, dar sedovedeºte a fi infantil ºi rizibil. Elputea fi construit pe tema

Golemului postmodern (pãpuºagonflabilã care primeºte viaþã), darîºi rateazã miza. Absurdul esteexploatat pueril, de aici eºecul.

Amer (regia Helene Cattet,Bruno Forzani) este cel de-aldoilea rateu în opþiunile mele laediþia Tiff din 2010. În caz cã nuexistã deja genul horror senzual, îicroiesc eu acum tipologiaonomasticã. Experimentalismultehnic al filmãrii nu poate salvafilmul lucrat execrabil la nivelulsubiectului: o fetiþã iniþiatã în magiaterifiantã a morþii, care la maturitatenu se poate sustrage blestemuluide a fi ucisã ea însãºi de duhuldominator malefic al familiei sale.Deºi are destule ingrediente carear fi putut captiva publicul (carne,voluptate, sânge), filmul eºueazãîn hilar.

Alamar (regia Pedro GonzalezRubio) este un semidocumentarcaptivant despre viaþa unui copilîmpãrþit cultural ºi ontic între mamasa italiancã ºi tatãl sãu indio, trãitorîn barãcile suspendate pe maredin Mexic (unde se aflã al doileamare recif de corali din lume).Copilul este iniþiat în viaþa marinãºi insularã, iar demersul esteconstruit ca o poveste realist-magicã. Un film despreadulmecarea ºi testarea simplã aparadisului la îndemânã.

Am omorât-o pe mama (regia

Xavier Dolan) – excelent filmdespre relaþia tensionatã ºi tãioasãdintre mamã ºi fiu: revolta fiului arecorespondent perfect în revoltamamei, iubirea e ºi urã, ura e ºiiubire (nimic psihanalitic).Comuniunea este ºi alienare, iaralienarea duce, paradoxal, la

Tiffaniadamea din

2010

Ruxandra Cesereanu

TIFF

201

0

Ellie Parker

124

fãrâme de comuniune. Meritãvãzut cu prisosinþã.

C a n i n ( r e g i a Yo r g o sLanthimos) este un film grecescdur psihologic, dar performant (l-am perceput mai violent decât Salode Pasolini sau Antichrist de Larsvon Trier, ca sã dau doar douãexemple notorii). Trei tineri (douãsurori ºi un frate), cu vârsta depeste douãzeci de ani, suntcrescuþi autist de pãrinþii lor, închiºiîn casã, cu deprinderi suprarealist-absurde (solniþa e consideratãtelefon, pubisul e claviaturã,zombie e o floare galbenã, pisicaeste proiectatã a fi cel mai cumplitanimal de pradã). În mod previzibilse ajunge la scene violente (pisicaucisã cu foarfeca de grãdinã,incest impus între fate ºi sorã,hominizii crescuþi ºi antrenaþi sãlatre, în patru labe, ca reacþie laceea ce se aflã dincolo de garduldespãrþitor al casei-închisoare).Este creat inclusiv un frate(imaginar) reprezentat de gard ºide dincolo de gard! Regia nu estede talia lui Pasolini ori Trier, ºi niciactorii, dar filmul este foarte bun,frisonant, ºocant, inedit, ultrabizar.Canin este de fapt un film despremutaþiile discursului sau desprediscursul mutant: cuvintelenormale ajung sã semnificealtceva; fãpturi care ar fi trebuit sãfie normale sunt exagerat deanormale, prin dresaj. Limbajuleste pervertit ºi implicit omul estepervertit, practic totul este alter,bolnav ºi mai ales nevindecabil.Psihologic, filmul este o perfor-manþã a anormalitãþii care, pânã laun punct, pare normalitate. Mamaºi tatãl sunt demiurgii rãi,tendenþioºi, printr-o procreaþieintenþionat otrãvitã.

N i m f a ( r e g i a P e n - e kRatanaruang), film thailandez,parþial tarkovskian, în sensul încare pãdurile misterioase ale luiAndrei Tarkovski încã maifascineazã regizorii, indiferent denaþie. O astfel de pãdure este ºicea din Nimfa, marcatã de osacralitate terifiantã. Într-un arboreanamorfotic se ascunde un spirit(daimon) al pãdurii, un duhfemeiesc ºi parþial succub. Eaimprimã pãdurii un aer tainic ºipunitiv (pentru agresori), în acelaºitimp, iar uneori rãpeºte bãrbaþii fie

pentru a-i devora, fie pentru a-iinfuza cu mister ºi erotism. Nu areniciun rost sã rostesc aicipovestea pe îndelete, aºa cã voispune doar cã rolul pãdurii este sãresemantizeze existenþa (ºi nu însens ecologist – ar fi fost facilãaceastã soluþie): cei rãpiþi de nimfãvor fi reinvestiþi ontic sau vor muri.Filmul este pentru spectatoriirãbdãtori ºi împãtimiþi dupã detalii.Iar de jucat joacã actorul meupreferat din In the mood for love,deci bifez oricum pozitiv pelicula!

Road movie (regia DevBenegal) s-a dovedit a fi un filmindian adorabil, ironic, recapitulativ,metafilmic, despre o insolitã ºiimprovizatã caravanã cinema-tograficã silitã de împrejurãri. Unfilm aproape ºeherezadic în felulsãu... indian! Meritã vãzut.

Nu am ajuns la filmul coreeanCafe Noir (regia Jung Sung-il) ºila filmul american Cold Souls (regiaSophie Barthes)!

Wim Wenders la Cluj

Bucuria maximã a Tiff-ului 2010a fost pentru mine prezenþafireascã ºi nobilã a lui WimWenders. Nu pentru cã am avutvreme de zece ani obsesie pentruCerul deasupra Berlinului ºi vreo

trei ani pentru Hotelul O Sutã deMilioane, ci întrucât Wenders chiareste un regizor cu stil ºi marcajaparte, de talie egalã cu DavidLynch, Peter Greenaway sau Larsvon Trier (ceilalþi preferaþi ai meidintre contemporani). O prezenþãîmplinitoare la nivelul sfioºenieisale umane (un mare creator,modest uman, fãrã ifose) ºi lanivelul artei poetice pe care a izbutitsã o schiþeze în rãspunsurileconcentrate la întrebãrile destul deinteligente (chiar dacã nu foarte

inteligente) care i s-au pus la Cluj.Cred cã nu voi avea cum sã uitvreodatã noaptea nebuneascã de1 iunie spre 2 iunie, când de la oraopt seara la douã noaptea am stat,vreo sutã de oameni de toatevârstele, ºi am vizionat în rafalePânã la capãtul lumii, versiuneaintegralã de patru ore ºi jumãtate,la care au acces doar gurmeþii(altfel, versiunea oficialã are doardouã ore ºi jumãtate). Ocapodoperã a genului road-movie,probabil cel mai important film deacest tip, nu doar pentru cãlãtoriaprelucratã post-kerouachian (ºichiar post-nabokovian, deºineînþelegãtorii vor strâmba din nasla spusele mele !), ci ºi pentrusensul bifurcat al capãtului lumii:existã un capãt al lumii în noi ºi de-

Mother

TIFF

201

0

125

abia apoi (da, de-abia apoi) uncapãt geografic, spaþial, temporal,religios al lumii! Apocalipsadinãuntru ºi de-abia apoi ceadinafarã, eventual. Topografic, nue chiar atât de greu sã fii picaro ºiglobetrotter de la Veneþia la Paris,Berlin, San Francisco pânã înChina, Japonia ºi Australia. Iaratunci când cauþi capãtul lumiichiar îl gãseºti: uneori este o stareacutã de auto-neînþelegere ºiangoasã, alteori o formã deplictisealã ritualicã, dusã la extrem,alteori o cãutare în vid sau o golirelãuntricã precum o vomã nonfizicã,alteori o lipsã de credinþã absolutãîn simpla mântuire omeneascã(dincolo sau în afara luiDumnezeu). Alteori, capãtul lumiieste chiar drogarea de sine cuvise, halucinaþii, bulimie vizualãautoindusã. Din aºa ceva nu sepoate ieºi decât dacã respectivulcapãt al lumii are un adjuvant deserviciu, un dezintoxicator benevolpe post de înger pãzitor, dar foarteexact. Pânã la capãtul lumii ameritat ºi pentru maturitatea de luxactoricesc a actriþei-fetiº SolveigDommartin (chiar dacã îmi displacpicioarele ei împiedicate de pãpuºãstricatã), a lui William Hurt(superbisim, aºa cum ar fi trebuitsã fie utilizat dintotdeauna) ºi SamNeill. ªi ar mai fi, ºi ar mai tot fi despus.

*Binevenitã proiecþia filmului

Don’t Come Knocking (2005) încadrul concentratei retrospectiveWim Wenders la TIFF. Nu doarfiindcã joacã trei actori strãluciþi(Sam Shepard, Jessica Lange ºiTim Roth – primii doi alcãtuind uncuplu special ºi în viaþa realã), cimai ales fiindcã este vorba tot deun road-movie lucrat în migãlitestraturi psihologice. Un actor ajunsîn tornada viitoarei bãtrâneþi, carea consumat tot ce se puteaconsuma în tinereþe (alcool, drog,femei, violenþã), se dovedeºte a fiatât un tatã risipitor (care îºidescoperã tardiv un fiu ºi o fiicã,cel dintâi repudiindu-l, cea de-adoua recunoscându-l ºiacceptându-l necondiþionat), dar ºiun fiu risipitor (chiar dacã nu altatãlui, ci al mamei). Filmul e oreplicã (sau parafrazã mai

degrabã) la îndemnul christic “Bateºi þi se va deschide”! Nu venizgomotos la uºã, nu fii gãlãgios, cisilenþios ºi, poate þi se va deschide!Confuz, cãzut în sine, avid de oreconstrucþie interioarã ºiexterioarã muncitã, acest sexytatã ºi fiu risipitor (Howard-Cowardcum îl va ironiza fiul sãu)interpretat de Sam Shepard învaþãcã are dreptul ºi poate sã fie tatã,chiar dacã se cuvine sã fie respins,într-o primã stazã. Fuga sa de peplatoul de filmãri pânã în orãºelulButte, din Vestul american, este undrum spre centru, dar nu unulglorios ºi solar, ci gri ºi provincial.Oricum ar fi, însã, este un drumspre centrul sinelui. Cãutarea saar fi în vid, însã, dacã ea nu ar fimediatã de douã femei: de fostaiubitã mânioasã dar sãrutãtoare,care îl recunoaºte (prin atingereapasionalã ºi prin cea furioasã) caiubit ºi tatã al fiului ei; ºi de o fiicã-medium (înger pãzitor ad-hoc),care va fi puntea omeneascã întretatã ºi fiu (deºi ea este sora vitregãa fiului râvnit). He’s a lonely manwho lost his love, explicã bãbeºteunul din cântecele din film. El esingur, însã, întrucât a vrut sã fieºi sã rãmânã singur, rupt inclusivde sine sau rãtãcit de sine: deaceea, demersul sãu de reinte-grare ºi regãsire este ºchiop, pejumãtate schismatic. El vrea ºi nuvrea: ajunge sã vrea întrucâtdoar prin schimbare ar putea ficeva în sfârºit, ar putea primisens. Figura fiicei-medium estecea esenþialã în finalul filmului: eaeste catalizatoarea acceptãrii ºiîngerul gardian al tatãlui regãsit,care îi pricepe demersul. Scenami se pare a fi o replicã interfilmicãºi solvabilã la finalul din La dolcevita de Federico Fellini, cândMarcello (interpretat de MarcelloMastroiani), dupã o noapte deluxurie ºi alcool, privind moluscamonstruoasã moartã pe plajã, îºizãreºte propriul înger pãzitor (ofatã) care îl cheamã sã treacãgraniþa dintre pierdere de sine ºiregãsire. Personajul lui Fellini nuaude vorbele îngerului sãu pãzitor,chiar dacã le vede ºi intuieºte: elnu mai poate fi salvat din taifunulhedonismului ºi exbiþionismuluisãu. Personajul lui Wenders, înschimb, intuieºte identitatea fiicei-

înger ºi acceptã medierea ei înspreo altã viaþã. Howard a murit ºi eîngropat sub pãmânt, cântã voioºifratele ºi sora care ºi-au regãsittatãl ºi s-au gãsit ºi pe ei înºiºi prinel, dupã ce au trecut prin infern. ‘iiatã astfel un Lazãr matur spresenectute, în versiunea american-vesticã a lui Wenders: un Lazãrcare îºi pricepe învierea.

*La cursul filmologic pe care

Wim Wenders l-a þinut în Clujeusis,la Palatul Banffy (Muzeul de Artã),cine a fost acolo a avut ºansa sãasculte pe îndelete povesteafilmelor wendersoniene, rostitãchiar de fãcãtorul lor. A fost un soide ºezãtoare ºi un one-man-showtihnit, seren, în ralenti explicativ deinvidiat. Obsedat de spaþiu maiales ºi fascinat insidios de timp,Wenders ºi-a plasat singur filmeleîn formula de spaþiu-timp narativ(dar fracturat), chiar ºi atunci cândnu existã un scenariu de legãturã.Regizorul a plusat ºi peinconºtientul epic al unui creatorcare vrea sã colecþionezepoveºtile oraºelor, astfel încâtacestea sã fie autentice. În ce mãpriveºte, am fost ochi ºi urechi maiales la explicaþiile legate de Ceruldeasupra Berlinului. Wenders nua avut un scenariu prealabil pentrucapodopera sa, ci a improvizat ºis-a adaptat din mers. Pofticios sãaudã ºi sã facã auzitã povesteaBerlinului, iniþial s-a gândit sãfilmeze prin gura epicã ataximetriºtilor, apoi prin aceea apompierilor; apoi ºi-a dat seamacã Berlinul este plin de statui deîngeri ºi, pentru cã îngerii potvedea ºi auzi TOT, fiind omnispaþialiºi omnitemporali, i-a ales pe ei sãfie personajele povestitoare aleoraºului. Ciudat a fost cã Wendersnu a rostit o vorbã despre Ulise ºifinalul capodoperei sale, în careOdiseea devine grilã interioarã ºiexterioarã pentru ideea decolectare ºi sintezã a poveºtilorlumii! Poate cã a uitat pur ºi simplusau nu era vreme la Cluj sãvorbeascã despre asta, cine ºtie!

ª

TIFF

201

0

126

Anul acesta, mai mult decît înoricare de pînã acum, TIFF-ulînseamnã pentru mine altcevadecît un simplu festival. Piaþa (ºinu doar cea româneascã) de filme de-a dreptul copleºitã deproducþiile americane. Nu vreausã fiu ingrat cu o ºcoalã cine-matograficã de o incontestabilãcalitate, dar, de la o vreme,Hollywoodul pare sã cosiderefilmul doar o afacere bunã demuls. Arta sau componentelesociale sau militante, nu maivorbesc de cele experimentale,par a fi exilate undeva în subsolulproducþiilor, într-o categorie careºi-a gãsit un nou nume: indie (într-o prescurtare cam în zeflemeade la independent). Aºadar m-amplictisit, îngrozit ºi de-a dreptulscîrbit de valul colosal deremake-uri, readaptãri, continuãriºi franºizãri care se revarsã înritm industrial în cinematografe.N-am dispreþuit niciodatã filmulcomercial, dar am avut dintot-deauna pretenþia de a fi mãcarbinedispus de o astfel de pro-ducþie. Acest flagel al stoarceriidolarului cu orice preþ ºi fãrã niciun respect faþã de public a avutºi previzibilul efect de a trezi oîntreagã suitã de ºablonizãri careau lovit din plin producþiilecinematografice din cam toatecolþurile lumii – cîteva dintre celemai recente filme ruseºti sînt unexemplu potrivit. În acestcontext, TIFF-ul m-a obligatpentru o sãptãmînã sã mã scuturde avalanºa de producþiistereotipe ºi a adus o puzderiede producþii care mi-au reamintitcã filmul se poate face ºi în altfel. Mi-am propus sã urmãresccompetiþia, sã vãd toate filmeleromâneºti noi, sã bifez jumãtatedin filmele fantastice ºi încã vreozece din secþiunea Supernova.Desigur, n-am realizat nici pesfert cele propuse. Ediþia 2010 adevenit o suitã de ilustrate, nuneapãrat legate printr-o logicãa selecþiei, dar lãsîndu-mi oimagine surprinzãtor de com-plexã asupra singurului festivalde anvergurã din Româniadedicat artei cinematografice.

Filmele care mi-au plãcut celmai mult au fost, surprinzãtordupã introducerea tocmai

încheiatã, cele care nu au avut oapartenenþã clarã la o anumitãºcoalã sau stil. Bodega SoulKitchen a deschis festivalul înregistrul în care, la o ediþie maiveche, o fãcea celebrul acumCidade de Deus. Filmul nemþesc,

regizat de Fatih Akin, are oconstrucþie amintind de un tînãrºi energic Guy Ritchie, o subtilãmoralã political-correct în fundal(grecii, turcii ºi þiganii se-nþelegbine cu germanii) ºi energia dincomediile americane de laînceputul anilor 80. Fãrã a fi unfilm mare, este exact genul depeliculã pe care aº avea chef são vãd la cinema la sfîrºit desãptãmînã: antrenantã, inte-ligentã, proaspãtã. Într-un noiande comedii insipide, groisiere ºilipsite de umor, nemþii au ajunssã serveascã lecþii.

Mult umor, dar într-o altã cheie,într-o peliculã spaniolã care m-acucerit, Graºii (Gordos). O dramãcomplexã, un studiu de per-sonaje realizat cu fineþe psi-hologicã, dar totul împachetatîntr-o naraþiune spumoasã,povestitã cu ironie ºi umormuºcãtor, dar tandru. DanielSánchez Arévalo se dovedeºteatît un scenarist inspirat, cît ºi unregizor extrem de talentat.Decompusã pe mai multe planuriºi repartizatã pe umerii maimultori actori, dusã uneori pînãchiar în pragul derizoriului fãrã a-l trece însã, povestea seîncheagã într-o istorie profundumanã a micilor pãcate cotidiene.Graºii e o peliculã care farmecãºi antreneazã spectatorii, chiardacã îi pune în permanenþã înpostura incomodã de a seconfrunta cu posibile imaginiproprii neplãcute oglindite,demonstrînd cã autoanalizapoate fi simpaticã. Filmul a cuceritspectatorii obþinînd în cele dinurmã premiul publicului, dar, dinpãcate, nu a impresionat juriul.Era între cele douã favoritepersonale, prin cãldurã ºi umor.

Cel de-al doilea favorit în topulpersonal e danezul R, scris ºiregizat de cuplul Tobias Lindholmºi Michael Noer. Paradoxal, e unfilm înþesat de locuri comune, deºabloane ºi stereotipii, fiind osumã a filmelor de închisoaredestul de la modã printreproducþiile holywoodiene. Spredeosebire de acestea, daneziimarºeazã pe verosimilitatetradusã într-un stil reþinut, fãrãemfazã, o peliculã filmatã absolutsuperb, cu dialog minimal dar

TIFF

201

0

De la oilustratãla alta

Victor Cubleºan

Graºii

Felicia, înainte de toate

127

extrem de intens ºi o poveste încare nu existã buni sau rãi, eroisau demoni, ci doar oameni careîncearcã sã supravieþuiascã. Opoveste pînã la urmã simplã,despre demnitate ºi condiþiaumanã, fãrã happy end, fãrã niciun dram de impuls moralizator. Orãcealã aparentã transpusã într-o tensiune maximã care þinespectatorul cu mînile crispate pemînerele fotoliilor pînã la ultimulcadru. Jucat impecabil, filmulbeneficiazã ºi de o coloanãsonorã fascinantã, obsedant-apãsãtor-tînguitoare. Peliculacare m-a impresionat cel maiputernic ºi care bîntuiespectatorul mult timp dupã ieºireadin salã.

Cînd vine vorba de sonor,Hirosima uruguaianului PabloStoll (cel care încînta publiculclujean acum cîþiva ani cuWhisky) e o propunere ciudatã,film (aproape) mut realizat în2010. Construcþie minimalistãcentratã în jurul unui singurpersonaj (interpretat de Stoll)filmul spune povestea zilei dinviaþa unui tînãr din noua generaþiefurioasã. Uºor tezist, uºor ºarjat,filmul are un farmec boem, dar e

departe de producþiile anterioare.A fost o semi-dezamãgire.

Dezamãgirile mari sînt des-chise, din pãcate, de RãzvanRãdulescu cu Felicia, înainte detoate. Scenarist valoros, prozatorcu reale calitãþi ºi volume se-ducãtoare, autorul m-a fãcut sãaºtept foarte multe de la acestdebut regizoral. Filmul are douãcalitãþi majore prin jocul ac-toricesc impecabil al întregiiechipe, absolut remarcabil ºilãudabil în toate chipurile, ºi prindialogul extraordinar scris, denota zece. Din pãcate, un filmînseamnã mai mult decît joc ºiscenariu. Lungit, descriptiv pînãla plictisealã, ancorat într-unrealism radical, cu un ritm carerezultã pur ºi simplu dintr-osterilã înfãþiºare de scene…Pelicula e la început simpaticã,sfîrºind rapid prin a deveniobositoare, chiar adormitoare. Opoveste previzibilã poate fi spu-sã pasionant. O realitate bi-necunoscutã nu trebuie recreatãîn detaliu pentru a fi recunoscutãºi acceptatã de spectator. Ceamai mare dezamãgire, pentru cãaveam cele mai înalte aºteptãri.

Dezamãgire ºi în cazulchileanului Tony Manero semnatde Pablo Larrain. O poveste careprin efectul de reflector ar dadecorul dictaturii lui Pinochet.Cam ceea ce face El secreto desus ojos laureat cu Oscar pentrufilm strãin anul trecut. Spredeosebire de acesta, TonyManero iroseºte o poveste bunãºi un actor expresiv pentru aproduce o ciudãþenie, o istorioarãmarginalã, amoralã ºi irelevantã.Filmat destul de bine. Filmul carem-a enervat cel mai mult laaceastã ediþie.

Alte dezamãgiri ar mai fi Iosono l’amore, ºablonard dar, înochii mei, salvat de jocul TildeiSwinton, o actriþã fascinantã peecran, olandezul Last con-versation care nu înþeleg de ce acîºtigat premiul special al juriului,fiind un monolog teatral filmatspectaculos tehnic dar fãrãmare demonstraþie de artãcinematograficã ºi americanulTaking Chance. Acesta din urmãadus de HBO deºi, pe aceeaºitemã tocmai ce apãruserã The

Hurt Locker, The Messenger sauBrothers. Un film propagandisticpe tema rãzboiului (Irakul se parecã genereazã pelicule mult maislabe decît Vietnamul – nicirãzboaiele nu mai sînt ce au fostodatã…) în cele din urmã ºi caremi-a adus aminte de producþiilesovietice de gen de odinioarã (nude Balada soldatului, ci de Tînãragardã).

Ce am mai învãþat de laTIFF-ul de anul acesta ? Celmai important mi se pare faptulcã existã suficient de multef i lme comerciale sau cupotenþial comercial ºi care arputea sã înlocuiascã oricîndpuhoiul de dejecþii lipsite deimaginaþie care inundã sãlile decinema ºi aºa destul de puþine.Din fericire existã suficientãviaþã cinematograficã ºi în afaraHollywoodului.

ª

Felicia, înainte de toate

Daniel Sánchez Arévalo

Taking Chance

Last conversation

Bodega Soul Kitchen

TIFF

201

0

128

caricaturaADOLF BORN