Nichita Stanescu - Adolescenti Pe MareAceasta mare e acoperita de adolescenti care invata mersul pe valuri, in picioare, mai rezemandu-se cu bratul, de curenti, mai sprijinindu-se de-o raza teapana, de soare. Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect si ii contemplu ca la o debarcare. O flota infinita de yole. Si astept un pas gresit sa vad, sau o alunecare macar pan' la genunchi in valul diafan sunand sub lenta lor inaintare. Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare.Poezia, cuprinsa in volumul "Dreptul la timp", reia simbolurile ascensionale ale fiintei, ale "inaltarii in lume", in orizontul ontic, ilustrate si in "Dimineata marina" si "O calarire in zori", din primul volum, "O viziune a sentimentelor" (1960). Adolescenta, varsta a exploziei de viata, a elanurilor impetuoase, a-frumusetii si a implinirii fiintei, se naste, ca Afrodita, din spuma si din valurile marii: "Aceasta mare e acoperita de adolescenti/ care invata mersul pe valuri in picioare,/ mai rezemandu-se cu bratul, de curenti,/ mai sprijinindu-se de-o raza teapana de soare." Fiinta cosmica a omului se intemeiaza intre cer si pamant, nascandu-se din imensitatea marii si pregatindu-se de zborul diafan catre inaltimi. Contemplativ, usor ingrijorat de indrazneala gesturilor adolescentine, privind imensa derulare a destinelor-corabii, poetul se intoarce catre mit, catre repere fundamentale, cuprins de fiorul marilor miracole: "Eu stau pe plajantinsa, taiata in unghi perfect/ Si ii contemplu ca la odebarcare./ O flota infinita de yole. Si astept/ un pas gresit sa vad, sau o alunecare/ macar pan la genunchi in valul diafan/ sunand sub lenta lor inaintare,/ Dar ei sunt zvelti si calmi, si simultan/ au si deprins sa mearga pe valuri, in picioare." Mersul pe valuri repeta gestul eristic, intamplat in departare de timp, si confera omului puterea mantuirii de sine. Coborarea pe scara temporala, pana in momentul redobandirii puterilor arhaice, plutirea lina, calma, pe mare, ca un dans cosmic, sub semnul elementelor primordiale, soarele si marea, confera acestui poem o substantialitate pregnanta.

Nichita Stanescu Aceasta mare e acoperita de adolescen\i care inva\a mersul pe valuri, in picioare, mai rezemandu-se cu bra\ul de curen\i, mai sprijininduse de o raza \eapana, de soare. Eu stau pe plaja-ntinsa taiata-n unghi perfect =i ii contemplu ca la o debarcare. O-flota infinita de yole. Si a=tept un pas gre=it sa vad, sau o alunecare macar pan la genunchi in valul diafan sunand sub lenta lor inaintare. Dar ei sunt zvel\i =i calmi, =i simultan au =i deprins sa mearga pe valuri, in picioare. Poezia Adolescen\i pe mare face parte din cel de al treilea volum de poezii al lui Nichita Stanescu Dreptul la timp (), celelalte doua anterioare fiind O viziune a sentimentelor (), precedat de Sensul iubirii (). Deocamdata, aflat inca in faza mai ingenua, de dincoace de setea de abstrac\iuni care il vor absoarbe in cele elegii, poetul i=i traie=te emo\iile =i sentimentele aproape corporal. Dorurile neimplinite sunt pe punctul de a se intrezari =i jubila\iile descoperirilor unor visuri ce par a se implini se revarsa in versuri fo=nitoare ca ni=te matasuri de mare pre\. Desigur, motivul-imagine al sublimului mers pe valurile marii i=i are punctul de plecare in mitul biblic prea bine cunoscut: Si i-au vazand pre dan=ii (pe apostoli, n.n.) ca se chinuiesc vaslind, ca era vantul impotriva lor; iar intru a patra streaje a nop\ii au venit la dan=ii umbland pre mare, =i vrea sa treaca pre langa ei. Iar ei vazandu-L pre dansul umbland pre mare, li s-a parut ca este naluca =i au strigat. Ca to\i L-au vazut pre El =i s-au turburat. Si El indata a grait cu dan=ii =i le-au zis: Sndrazni\i, Eu sunt, nu va teme\i! (Marcu, , -) Si intrand in corabie, mergeau de cea parte de mare la

Capernaum. Si iata intuneric s-a facut, =i nu venise catre ei Iisus. Si marea s-a ridicat, vant mare sufland. Deci v`slind ei ca la douazeci de stadii, vad pre Iisus umbland pre mare, =i apropiindu-Se de corabie; =i s-au infrico=at. Iar El au zis lor: Eu sunt; nu va teme\i. (Ioan, , -) Ca sa po\i merge pe valurile marii trebuie sa fii Iisus. Ca sa po\i crede, sa fii sigur ca se poate merge pe valurile marii, trebuie sa accep\i miracolul divin, for\a material-emo\ionala (punct maxim, altfel spus, de manifestare a extazului liric) ce poate transforma concretul in imponderabil =i invers. Poetul are, a=a zicand, viziunea unor Iisu=i-adolescen\i, o superba, fantomatica, magnifica, infinita flota de yole care inva\a mersul pe valuri in picioare. O contempla ca pe o debarcare a salvarii de pe plaja taiata-n unghi perfect, inca neincrezator, controland lucid incredibila minune, a=teptandu-se la cate un pas gre=it, la vreo alunecare, la o scufundare macar pana la genunchi in valul diafan care suna sub inaintarea lor majestuoasa (sunand sub lenta lor inaintare). Este, altfel spus, jubila\ia aflarii for\ei unei genera\ii, care e =i aceea a poetului, capabila sa infrunte, prin chiar puterea spiritului, vicisitudinile unor vremi potrivnice. Varsta barba\iei pure, neintinate, a curajului mai presus de firea comuna a unei genera\ii imbatranite, ingenuncheate, cu idealurile infrante, fara speran\e. Adolescen\i pe mare este poezia varstei de bronz a lui Nichita Stanescu =i a genera\iei sale, mai bine zis a genera\iei aflate cu numai o jumatate de pas in urma sa. Ideea poetica e sus\inuta de o muzica a cuvintelor ce-i este specifica poetului, in o sintaxa dreapta, calma, fireasca, ritmata larg, ca o respira\ie a marii =i a pamantului, cu rimele, fiecare la locurile lor, venite parca din intamplare sub condei, la acest maestru al versului liber.

Trimiterea la textul biblic am facut-o, a=a zicand, cu de la noi putere, fara vreun semn al poetului de trimitere intr-acolo. Ea poate fi chiar involuntara, ie=ita din subcon=tientul inspira\iei, lucru cu atat mai uimitor, semn indubitabil al unui poet mare in stare sa surprinda mi=carile cele mai secrete ale sufletului. Lirismul este absolut, cu atat mai mult cu cat textul ni se prezinta aproape nud, lipsit de orice artificii, murmurat colocvial ca o proza oarecare, desfa=urata mai curand mental, surdinizata la maximum, discreta asemenea unei viziuni destinate numai ini\ia\ilor.