DREPT ADMINISTRATIV CURS 4-26.10.2015

REGIMUL JURIDIC AL ACTELOR ADMINISTRATIVE-CONTINUARE

REVOCAREA reprezinta operatiunea juridica prin intermediul careia organul emitent sau cel superior ierarhic lui desfiinteaza un act.Sub aspect terminologic, organul emitent retracteaza actul iar cel superior il revoca.Constitutia nu o reglementeaza in mod direct, insa indirect ea o recunoaste , ii creeaza bazele ,trimitand la o lege organica de reglementare a contenciosului administrativ prin art 73 alin e lit k.

Legea la care trimite Constitutia reglementeaza revocarea in art 7 alin 1,care consacra procedura prealabila pe care trebuie sa o parcurga obligatoriu cel care se considera vatamat printr-un act administrativ,in sensul de a solicita organului de la actul emana sau celui superior revocarea in tot sau in parte a actului.Din interpretarea textului rezulta ca desfiintarea actului pe calea revocarii , ca si a anularii de altfel , poate sa priveasca actul in tot sau in parte.

Sub aspectul cauzelor care o genereaza, revocarea poate fi determinata de cauze de nelegalitate sau neoportunitate ,care pot sa apara anterior,concomitent sau ulterior emiterii sau adoptarii actului. In primele 2 situatii,efectele revocarii se produc pt trecut,iar in ultima situatia efectele sunt pt viitor. Pt intelegerea regimului juridic al revocarii ,aceasta este analizata comparativ cu suspendarea, rezultand urmatoarele:

-suspendarea este o exceptie a regimului juridic al actului administrativ, revocarea este o regula a acestui regim juridic

-suspendarea intervine cand exista dubii cu privire la nelegalitatea actului,inclusiv pe considerente de oportunitate, revocarea intervine cand exista certitudini cu privire la nelegalitatea actului.

-suspendarea are ca efect intreruperea efectelor unui act administrativ ,pe cand revocarea are ca efect incetarea definitiva a efectelor actului.

-sub aspectul competentei ,revocarea poate fi dispusa doar de organul emitent sau de cel superior ierarhic,pe cand suspendarea poate fi dispusa de cei care pot dispune revocarea ,dar si de alte autoritati in care includem si legiuitorul.

Revocarea reprezinta o regula a regimului juridic al actului administrativ de la care exista si anumite exceptii, care privesc insa numai actele administrative cu caracter individual ,dat fiind faptul ca actele cu caracter normativ sunt intotdeauna revocabile.Exceptiile sunt :

1)Actele administrative jurisdictionale,prin intermediul carora se solutioneaza un anumit litigiu din sfera administratiei publice active de catre un organ investit prin lege cu o asemenea competenta,utilizand o procedura similara celei folosite de instantele judecatoresti (ex : CNSC in materia achizitiilor publice).Astfel de acte intr-o prima etapa au fost exceptate de la controlul de legalitate ,iar ulterior au fost supuse unui asemenea control ,ca regula prin recurs, procedura specifica in care sunt adoptate excluzand posibilitatea revocarii lor pe cale administrativa.

2)Actele administrative care au fost emise sau adoptate in baza unor acte de dr privat (denumite si acte-conditie) sau care produc efecte juridice in planul dr privat (ex: un ordin administrativ de repartizare a unui spatiu emis in baza unui contract de inchiriere). Pt stabilitatea raporturilor juridice astfel de acte sunt exceptate de la revocare

3)Actele care au fost declarate irevocabile de catre legiuitor -respectarea principiului simetriei juridice impune ca o eventuala revocare a unor asemenea acte sa fie tot opera legiuitorului

4)Actele administrative care au fost executate material (o autorizatie de construire sau de desfiintare a unei constructii)

5)Actele administrative prin care se aplica sanctiuni specifice formelor de raspundere administrativa -precizam ca in dr administrativ sunt recunoscute 3 forme de raspundere ,respectiv raspunderea disciplinara, contraventionala si administrativ-patrimoniala. Actele prin care se aplica sanctiuni specifice lor (avertismente,amenzi,suspendari din functie,destituiri) pot fi desfiintate doar de catre instanta judecatoreasca.

Problema revocarii este recunoscuta si la nivelul dreptului UE ,consacrata ca atare,considerata un principiu de activitate prin care le este recunoscut cetatenilor uniunii dr de formula un recurs administrativ prin care sa-si poata solutiona problemele,fara sa fie nevoie sa apeleze la instantele europene.Ea e considerata si o componenta a dreptului la o buna administrare prevazut de Declaratia Drepturilor si Libertatilor Fundamentale a UE.

De aceea si legea contenciosului administrativ a retinut prin art 7 caracterul obligatoriu al procedurii prealabile,dand posibilitatea autoritatilor publice sa-si poata revoca pe cale administrativa actele,prevenind investirea instantelor cu cauze care pot fi astfel solutionate.

ANULAREA SI INEXISTENTA ACTULUI ADMINISTRATIV

ANULAREA reprezinta operatiunea juridica de desfiintare a efectelor juridice ale unui act administrativ ,atrasa ca regula de cauze de nelegalitate,ea producand efecte pt trecut.Acceptarea posibilitatii ca anularea unui act administrativ sa intervina si pt cauze de neoportunitate a permis recunoasterea ca efectele juridice ale acestui tip de anulare sa se produca pt viitor.

In perioada interbelica,lipsa de validitate a efectelor unui act administrativ a fost recunoscuta sub 3 aspecte :

a)acte inexistente ,cand actul era supus unor vicii grave care nu mai trebuiau dovedite ,ci doar invocate

b)acte lovite de nulitate absoluta ,in cazul in care viciile de legalitate erau de fond,esentiale pt validitatea actului

c)acte lovite de nulitate relativa(anulabile) care intervenea cand erau incalcate conditii de forma,procedurale,care puteau sa fie acoperite.

Institutia anularii a fost cercetata in doctrina postbelica si cea contemporana prin comparatie cu institutia similara existenta in dreptul privat,doctrina identificand atat asemanari cat si deosebiri.Ca si in dr privat,identificam cele 2 tipuri de nulitate,absoluta si relativa, in functie de gravitatea conditiilor de validitate care au fost incalcate de catre autorul actului.

Nulitatea absoluta are particularitatea ca sanctioneaza incalcarea unei conditii de fond prin care se ocroteste un interes general iar nulitatea relativa sanctioneaza ca regula incalcarea unor reguli de forma,care ocrotesc un interes privat,particular,de aceea ea poate invocata si de o anumita categorie de subiecte si in anumite termene.Sub aspectul intinderii efectelor pe care le produce,nulitatea poate sa vizeze intregul act, caz in care avem o nulitate totala,sau poate viza anumite parti ale actului,avand un caracter de nulitate partiala.

Ea reprezinta o institutie de rang constitutional fiind consacrata expres de art 52 conform caruia cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ al unei autoritati publice poate sa solicite urmatoarele :

a)recunoasterea dr pretins sau a interesului legitim

b)anularea actului

c)repararea pagubei

Competenta de a dispune anularea unui act administrativ apartine :

a)organului ierarhic superior,ca o componenta a raportului de subordonare ierarhica,acesta incluzand anumite prerogative pe care le are seful ierarhic asupra subordonatului sau,intre care se regaseste si anularea actelor acestuia.

b)se poate dispune de instanta judecatoreasca in temeiul prevederilor art 52 , 123 alin 5 si 126 alin 6 din Constitutie si ale legii 554/2004.

c)Ministerul Public care are competenta sa anuleze anumite acte cum ar fi pe cele ale organelor prin care executa sanctiuni penale.

Procedura de anulare difera corespunzator autoritatii care o dispune ; in cazul in care anularea e dispusa de instanta de judecata, ea este cuprinsa in hotararea judecatoreasca pe care o pronunta, potrivit normelor CPC si dispozitiilor speciale din legea contenciosului-administrativ.Cand anularea e dispusa de organul superior ierarhic ea se concretizeaza in actul administrativ prin care este anulat actul autoritatii subordonate.

De esenta regimului juridic al anularii este incidenta principiului de drept cuprins in adagiul latin "quod nullum est,nullum producit efectum"=ceea ce este nul produce efecte nule.

INEXISTENTA reprezinta un caz particular de nulitate si intervine cand actul e lovit de vicii atat de grave incat practic el nu a existat niciodata.Ea reprezinta o institutie de rang constitutional consacrata ca atare prin art 100 si 108 din Constitutie,potrivit carora nepublicarea in MO a unui ordin al presedintelui,hotarare a Guvernului sau ordonanta a acestuia atrage inexistenta ,singura exceptie fiind cea a hotararilor cu caracter militar.

In mod implicit inexistenta e recunoscuta si prin art 78 care reglementeaza intrarea in vigoare a legii care e intotdeauna ulterioara publicarii ,fie ca regula la 3 zile de la aceasta data fie la o alta data ulterioara.Per a contrario,rezulta ca pana la trecerea termenelor mentionate de Constitutie,legea nu exista.

Actele inexistente nu se mai bucura de prezumtia de legalitate ,iar subiectele de drept care cad sub incidenta lor au dreptul de a se prevala de caracterul inexistent al actului in egala masura in care autoritatile publice au obligatia de a lua act de un asemenea caracter si sa nu recurga la eventuale masuri de impunere silita a unui act inexistent.

CONTRACTUL ADMINISTRATIV

Reprezinta o creatie jurisprudentiala de sorginte franceza care a patruns si in doctrina romaneasca interbelica,fara sa se bucure de o recunoastere si o teoretizare ca in Franta.Constantele acestui tip de contract au fost considerate a fi determinate de forma lui in sensul includerii si a altor clauze decat cele convenite de parti; puterile speciale ale administratiei care le incheia, facilitatile pe care aceasta le putea acorda si competenta de solutionare a eventualelor litigii recunoscuta tribunalelor administrative in Franta .Constitutia actuala le consacra de o maniera implicita prin art 136 alin 4 care reglementeaza modalitatile de punere in valoare a bunurilor proprietate publica,respectiv darea in administrare catre regii autonome sau institutii publice ,concesionarea,inchirierea, si darea in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.

Aceste proceduri de valorificare sunt ca natura juridica contracte administrative,astfel cum rezulta din art 2 lit c a legii contenciosului administrativ prin care sunt asimilate actelor administrative si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a unui bun proprietate publica. Denumirea de contract administrativ e utilizata in aceasta lege in art 18 alin 4 ,care reglementeaza solutiile pe care o instanta le poate pronunta cand obiectul actiunii il formeaza un contract administrativ.

Contractul administrativ reprezinta un acord de vointa incheiat intre 2 sau mai multe parti din care cel putin una este o autoritate publica care are ca obiect punerea in valoare a unui bun proprietate publica ,efectuarea unei lucrari publice,prestarea unui serviciu public sau un alt obiect pe care legea speciala il asimileaza contractelor administrative ,al carui constinut cuprinde pe langa clauzele convenite de parti si anumite clauze de natura reglementara prestabilite de legiuitor iar solutionarea eventualelor litigii revine instantelor judecatoresti de contencios administrativ.

Regimul juridic al acestor contracte se caracterizeaza prin urmatoarele:

1)imbraca mereu forma scrisa,specifica actelor administrative fara a se admite insa exceptii.

2)una din partile contractului are calitatea de subiect determinat ,fiind intotdeauna o autoritate publica in sensul in care legea 554/2004 defineste acest concept.El include pe langa organele statului sau ale unitatilor administrativ teritoriale care actioneaza in regim de putere publica si agentii privati autorizati pt realizarea unui interes legitim public.

3)calitatea de subiect supraordonat confera autoritatii parte intr-un contract administrativ o pozitie supraordonata fata de celalalt subiect de drept din care deriva anumite drepturi ale acestuia,inclusiv dr de a rezilia sau modifica contractul atunci cand interesul public o cere.

4)contractele administrative au un obiect determinat care vizeaza ca regula satisfacerea unui interes cu caracter public prin valorificarea bunurilor publice,realizarea de lucrari,servicii sau achizitii publice.

5)specific contractelor administrative este regimul de putere publica care le guverneaza si care se armonizeaza cu regimul de drept comun prin care partile au dreptul sa negocieze anumite clauze carora se adauga cele de natura reglementara.

6)litigiile rezultate din incheierea,executarea si incetarea unui contract administrativ sunt in competenta instantelor de contencios-administrativ.Legea contenciosului contine norme care particularizeaza solutiile pe care instanta le poate da atunci cand obiectul actiunii il constituie un constract administrativ.Astfel, ca si in cazul AA tipice ,instanta poate dispune anularea in tot sau in parte a unui contract sau obligarea autoritatii sa incheie un contract la care reclamantul este invinuit. Pe langa acestea,instanta poate impune unei parti sa-si respecte obligatia din contract,poate suplini consimtamantul unei parti cand interesul public o cere si poate dispune obligarea la daune atunci cand una din parti si-a incalcat obligatiile contractuale.

7)O alta particularitate este aceea ca actiunile care au ca obiect contracte administrative sunt supuse unui regim diferit de taxare spre deosebire de actiunile care privesc acte administrative tipice supuse unor taxe de timbru cu caracter modic pt a permite accesul la justitia administrativa.