Adevărurile de bază ale creștinismului Max Billeter

Adevărurile de bază ale creștinismului

În această seară aş dori să prezint adevărurile de bază ale creştinismului şi aş dori să le împart în treipărţi. Prima parte are legătură cu arătarea Domnului şi Mântuitorului nostru, Isus Hristos, a doua,Evanghelia lui Dumnezeu şi, a treia, taina lui Hristos.

1. Arătarea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos

În legătură cu aceasta, voi citi trei pasaje:

"iar acum ne-a fost făcut cunoscut prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Hristos, care a desfiinţatmoartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie" (2. Timotei 1:10)

"Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: pe Isus Nazarineanul, Om adeverit de Dumnezeuînaintea voastră prin lucrări de putere şi minuni şi semne, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El înmijlocul vostru, după cum voi înşivă ştiţi, pe Acesta, dat după planul hotărât şi preştiinţa luiDumnezeu, voi, prin mâna celor nelegiuiţi, L-aţi răstignit şi L-aţi omorât" (Fapte 2:22-23)

"Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, pentru care noi toţi suntem martori. Fiind deci înălţat prin dreaptalui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt., a turnat ceea ce voi vedeţi şi auziţi"(Fapte 2:32-33)

Creştinismul începe cu arătarea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, iar această arătareconţine cinci adevăruri:

i) Întruparea

Cu două mii de ani în urmă, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos a trăit pe pământ; Fapte 2:22ne arată două lucruri măreţe cu privire la această viaţă. în primul rând, El este "Isus din Nazaret", iaraceasta înseamnă că El a devenit Om adevărat, dar şi că El era respins de oameni. Al doilea fapt cuprivire la viaţa Sa este acela că El era "adeverit de Dumnezeu înaintea voastră". El a fost adeverit deDumnezeu ca fiind curat şi sfânt. Chiar în umblarea ca om umil pe pământ El era, în acelaşi timp,Dumnezeu veşnic – omniprezent, omniscient şi omnipotent. Acestea sunt cele două adevăruri măreteale vieţii Sale. Petru rezumă aceasta spunând că El era respins de oameni, dar ales şi scump înaintealui Dumnezeu.

ii) Crucea

Fapte 2:23 prezintă două aspecte minunate ale Golgotei pentru noi. Acolo El a fost dat de Dumnezeuşi, în acelaşi timp, omorât de oameni. În legătură cu aceasta, aş dori să menţionez cei doi pomi dingrădina Edenului. În primul rând, din pomul vieţii acţionează harul lui Dumnezeu prin istoria omului.Am putea arăta multe exemple unde harul lui Dumnezeu era activ în această lume, dar apogeulharului lui Dumnezeu era darul Fiului Său la crucea Golgotei. În al doilea rând, din pomul cunoştinţeibinelui şi răului acţionează linia responsabilităţii omului. Întotdeauna când privim responsabilitateaomului de-a lungul secolelor găsim doar eşec. Am putea spune multe despre eşecul omului subresponsabilitate, dar punctul culminant este la Golgota unde Prinţul Vieţii a fost omorât de noioamenii. Acesta este al doilea aspect important al arătării Sale.

iii) Învierea

© www.comori.org 1

Adevărurile de bază ale creștinismului Max Billeter

"Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus" (Fapte 2:32) şi făcând aceasta El confirmă două aspecte. Înprimul rând, curăţia desăvârşita a vieţii Sale, deoarece El nu ar lăsa ca "Sfântul [Său] să vadăputrezirea" (v. 27) şi in al doilea rând, perfecţiunea jertfei Sale de la Golgota, deoarece El nu ar "lăsasufletul [Său] în Locuinţa Morţilor (lit. hades)" (v.27).

iv) Înălţarea

Acest Isus a fost înălţat la dreapta lui Dumnezeu (v.33). Luca descrie aceasta în evanghelia sa şi, deasemenea, în Fapte. Este o scenă minunată. Mântuitorul nostru a ieşit înspre Betania cu ucenicii Săi şiîn timp ce Îşi înălţa mâinile şi îi binecuvânta a fost luat la cer. Dumnezeu l-a aşezat în locul de onoare.Este un fapt foarte important în creştinism că acum este un om în ceruri. Aceasta arată clar căcreştinii au o cetăţenie cerească, dar mai arată şi că sfârşitul fiecărui creştin este în ceruri.

v) Coborârea Duhului Sfânt

Al cincilea fapt pe care îl găsim în acelaşi verset, Dumnezeu Duhul Sfânt a venit pe pământ, în primulrând, pentru a locui în fiecare credincios şi, în al doilea rând, pentru a locui în adunare. Acesta este unprivilegiu deosebit al tuturor creştinilor că acest Oaspete Divin locuieşte în trupurile noastre tot la felca în adunare. Acestea sunt cele cinci puncte în relaţie cu arătarea Mântuitorului nostru, Domnul IsusHristos.

Pe scurt: Acest fapt al arătării nu se aplică doar naşterii Sale, ci şi vieţii Sale, morţii Sale pe Golgota,învierea Sa, înălţarea Sa şi, de asemenea, venirii Duhului Sfânt pe pamant. Aceasta este ceea cePavel are în gând în 2. Timotei 1:10: " iar acum ne-a fost făcut cunoscut prin arătarea Mântuitoruluinostru Isus Hristos, care a desfiinţat moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie".

2. Evanghelia lui Dumnezeu

Vom mai citi încă trei pasaje:

" în El avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea greşelilor, după bogăţiile harului Său" (Efeseni1:7)

" Deci acum nu este nici o condamnare pentru cei în Hristos Isus. Pentru că legea Duhului de viaţă înHristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii. Pentru că, ceea ce legea nu putea să facă,întrucât era slabă prin carne, Dumnezeu, trimiţând pe propriul Său Fiu, în asemănare cu carneapăcatului şi pentru păcat, a condamnat păcatul în carne" (Romani 8:1-3)

" Deci, fiind îndreptăţiţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, princare am şi avut intrare, prin credinţă, în acest har în care stăm şi ne lăudăm în speranţa gloriei luiDumnezeu." (Romani 5:1-2)

Continuând să citim în 2. Timotei 1:10 descoperim că evanghelia este predicată acum pe baza arătăriiMântuitorului nostru, Isus Hristos şi că Apostolul Pavel era mesagerul, apostolul şi învăţătorul acestuiadevăr. Ca mesager el era cel care spunea acest mesaj, ca şi apostol el avea puterea de a duce acestmesaj, iar ca învăţător el explica mesajul în toate detaliile lui.

i) Eliberare

Evanghelia lui Dumnezeu prezentată în Romani atinge două mari probleme ale omenirii. Efeseni 1:7poate fi considerat ca un rezumat al epistolei către Romani şi menţionează două lucruri pe carecredinciosul le primeşte. În primul rând, el primeşte eliberare din sclavia moştenită a păcatului şi, în al

© www.comori.org 2

Adevărurile de bază ale creștinismului Max Billeter

doilea rând, el primeşte iertare de păcatele sale. Acesta este mesajul pe care îl găsim în epistola cătreRomani. Dacă cineva recunoaşte că este sclavul păcatului care locuieşte în el şi dacă vine la DomnulIsus cu această problemă şi găseşte odihnă în lucrarea de la Golgota, atunci ceea ce citim în Romani8:1-3 devine adevărat pentru el. Când cineva se converteşte, când acceptă darul pe care Dumnezeu îlface prin Hristos şi lucrarea Sa la Golgota, atunci el este liber să ştie că pentru el nu mai estecondamnare; aceasta este Romani 8:1. Păcatul este încă în el, dar, cu toate acestea, el este "înHristos". Pavel deseori spune că noi suntem "în Hristos" şi cu toate că nu mereu are în vedere acelaşilucru, el se referă întotdeauna la poziţia noastră ca şi creştini. Ceea ce are în vedere în Romani 8:1este faptul că în Hristos suntem păziţi deplin de orice judecată a lui Dumnezeu.

Apoi, în versetul 2, Pavel explică faptul că creştinul este liber să cunoască un al doilea aspect. În celcredincios sunt două legi (sau principii): este legea păcatului şi a morţii şi este legea Duhului de viaţă.Primul principiu este unul rău. Păcatul este încă în el şi păcatul întotdeauna doreşte să-l seducă(acesta este un principiu foarte important), dar din cauza credinţei lui, în el este şi al doilea principiu,legea Duhului de viaţă. Acum avem aspectul important: al doilea principiu este dominant faţă deprimul. Experienţa noastră pare să contrazică aceasta, dar credinţa ţine cu tărie acest adevăr. Aş dorisă subliniez o propoziţie din acest verset, aceasta este "avem pace". Întotdeauna îmi vine în minteacest verset atunci când călătoresc cu avionul. Când avionul decolează au loc cele două legi: primaeste legea gravitaţiei şi anume că pământul atrage un corp, iar aceasta este o lege foarte puternică(este motivul pentru care un avion cu o greutate de câteva tone rămâne la sol), dar când avionul seridică apare legea vitezei şi a aerodinamicii. Această a doua lege este dominantă faţă de prima şiastfel acest avion care cântăreşte tone este ridicat mult deasupra pământului. Aceasta este exactceea ce creştinul poate experimenta zilnic. El crede cu tărie în convingerea că legea duhului de viaţăeste mai puternică decât legea păcatului şi a morţi şi poate îndeplini aceasta zilnic prin exerciţiulcredinţei.

Apoi în versetul 3, Pavel arată fundamentul acestor două adevăruri măreţe. El menţionează treilucruri cu privire la Domnul nostru Isus Hristos. Primul, El a venit "în asemănare cu carnea păcatului".Atunci când trăia pe pământ, El avea aceeaşi înfăţişare cu ceilalţi oameni în care locuia păcatul, dar înEl nu era păcat. A fost o mare umilinţă faptul că El a venit în asemănarea cărnii păcătoase. Apoi semenţionează motivul venirii Sale. Am putea enumera o listă lungă de motive pentru care Fiul luiDumnezeu a devenit om, cum ar fi acela de a se da pe Sine Însuşi ca împarat lui Israel, iar motivul celmai înalt a fost acela de a-L descoperi pe Tatăl, dar principalul motiv a fost acela de a rezolva aceastăproblemă a păcatului în lumina unui Dumnezeu sfânt şi drept. În final, rezultatul este apreciat. LaGolgota, Dumnezeu a judecat păcatul în timpul celor trei ore de întuneric, atunci când El era făcutpăcat. Ceea ce a suferit Mântuitorul nostru acolo nu vom pricepe niciodată pe deplin, nici chiar îneternitate.

ii) Iertare

Dar este o a doua problemă în ceea ce ne priveşte pe noi oamenii: am păcătuit, am gândit rău, amspus vorbe urâte, am comis fapte rele şi am mers pe căi greşite şi din această cauză noi aveamnevoie de iertare. Sunt oameni pe pământ care cunosc că păcatele lor au fost iertate pe baza lucrăriide la Golgota, ce lucru minunat! Dumnezeu este sfânt şi El trebuie să pedepsească păcatul, dar cândpăcatele sunt iertate acolo nu mai este nicio pedeapsa din partea lui Dumnezeu. Dar în Romani 5:1,apostolul vorbeşte despre îndreptăţire. Îndreptăţirea este foarte aproape de iertare, dar merge maideparte. Un om îndreptăţit stă înaintea lui Dumnezeu ca şi cum el nu ar fi păcătuit niciodată. Ca oilustraţie, să ne imaginăm un tată care avea un băieţel şi de fiecare dată când acest băieţel eraneascultător tatăl lua ciocanul şi bătea un cui în peretele din camera de zi şi când băiatul îşirecunoştea neascultarea atunci tatăl lua un cleşte şi scotea cuiul – aceasta este iertare. Când buniculvenea în vizită el se ducea întotdeauna la perete şi număra găurile, astfel ca putea să numere de câte

© www.comori.org 3

Adevărurile de bază ale creștinismului Max Billeter

ori nepotul său fusese neascultător şi de câte ori această neascultare a fost iertată. Tatăl nu era însăfericit cu aceasta şi a luat chit şi a astupat găurile astfel că atunci când bunicul venea înapoi, el puteasă creadă că nepotul său nu fusese neascultător nici măcar o dată – aceasta este îndreptăţire, să staiînaintea lui Dumnezeu ca şi cum nu ai păcătuit niciodată.

În Romani 5:1-2 avem trei perspective asupra credinţei. Creştinul priveşte înapoi la trecutul său, elştie că a fost îndreptăţit prin credinţă şi are pace cu Dumnezeu. Tot trecutul său a fost pus în ordineprin gândul lui Dumnezeu. Apoi avem perspectiva prezentului. În prezent el are acces la Dumnezeu.Acesta este un adevăr minunat! Creştinii au acces liber la Dumnezeu. Aceasta este exact ceea cepăcatele sale îl împiedicau să facă. Vedem aceasta în grădina Eden după ce primul om a fost alungatdin grădină, iar un heruvim şi o sabie înflăcărată îi opreau accesul la Dumnezeu. În baza lucrării luiHristos pe Golgota noi avem acces zilnic la Dumnezeu ca făpturi vii. Aş dori să vă întreb dacă folosiţiaceastă libertate în mod practic. Cunoaşteţi astfel de momente în viaţa voastră zilnică, când văretrageţi în spatele unei uşi închise pentru a fi singuri cu Dumnezeul vostru? Dacă nu cunoaşteţiaceasta, atunci nu cunoaşteţi cel mai mare privilegiu pe care un om îl poate avea pe pământ, aceastăminunată părtăşie tainică, cu Dumnezeu. Aceasta este perspectiva prezentului. Apoi este privirea deansamblu asupra viitorului. Ne bucurăm " în speranţa gloriei lui Dumnezeu ". Nu ştim ce vom trăimâine, dar creştinul cunoaşte că viitorul său este într-o ordine desăvârşită. Dumnezeu nu ne-a promiso cale uşoară, El nu ne-a promis o viaţă fără probleme (în călătoriile mele am întâlnit deseori creştinicare mergeau pe o cale foarte dificilă), dar ceea ce El ne-a promis este că la sfârşitul drumului vomintra în gloria lui Dumnezeu. Cu aceasta ne putem lăuda plini de mulţumire.

3. Taina lui Hristos

Vom citi patru pasaje:

"din care, citind, puteţi înţelege priceperea mea în taina lui Hristos care în alte generaţii n-a fostfăcută cunoscut fiilor oamenilor, aşa cum a fost descoperită acum sfinţilor Săi apostoli şi profeţi prinDuh; că naţiunile sunt împreună-moştenitoare şi din acelaşi trup şi împreună-părtaşe ale promisiuniiîn Hristos Isus, prin Evanghelie" (Efeseni 3:4-6)

"făcându-ne cunoscut taina voii Sale, după buna Sa plăcere pe care Şi-a propus-o în Sine Însuşi,pentru administrarea împlinirii timpurilor, ca să adune din nou, împreună, toate în Hristos, cele dinceruri şi cele de pe pământ; în El, în care am şi primit o moştenire, fiind rânduiţi dinainte, după planulCelui care lucrează toate după sfatul voii Sale" (Efeseni 1:9-11)

"şi a pus toate sub picioarele Lui şi L-a dat Cap peste toate, Adunării, care este Trupul Său, plinătateaCelui care umple totul în toţi" (Efeseni 1:22-23)

"după cum ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui, îndragoste; El ne-a rânduit dinainte pentru înfiere, pentru Sine, prin Isus Hristos, după buna plăcere avoii Sale, spre lauda gloriei harului Său, în care ne-a făcut plăcuţi în Cel Preaiubit" (Efeseni 1:4-6)

Am văzut că Evanghelia lui Dumnezeu a venit în întâmpinarea problemei noastre a păcatului pe bazalucrării de la Golgota. Toate lucrurile au fost puse în ordine. Aceasta este bogăţia harului luiDumnezeu. Totuşi, chiar dacă acest lucru poate fi atât de măreţ, există ceva chiar mai măreţ decâtacesta şi anume că Dumnezeu nu a rezolvat numai problema păcatului nostru la Golgota, dar pe bazaGolgotei şi a învierii Domnului nostru Isus Hristos, El a dăruit creştinului lucruri noi şi minunate.Acestea sunt lucruri pe care credincioşii Vechiului Testament nu le aveau, ele sunt cel mai strânslegate de arătarea Mântuitorului nostru, Isus Hristos şi sunt parte a adevărurilor de bază alecreştinismului. Epistola către Romani ne arată cum au fost rezolvate problemele omului vechi, în timpce Epistola către Efeseni ne arată ceea ce i-a dăruit Dumnezeu omului nou. Dacă am văzut Efeseni

© www.comori.org 4

Adevărurile de bază ale creștinismului Max Billeter

1:7 ca un rezumat al Epistolei către Romani, în Efeseni 3:6 găsim un rezumat al Epistolei către Efeseni.Sunt întotdeauna uimit de cât de concis poate pune Apostolul Pavel lucrurile. El rezumă întreagaînvăţătură a Epistolei către Efeseni într-un singur verset şi în acest singur verset el ne arată cele treidaruri minutate ale lui Dumnezeu pentru creştini.

i) Creştinii sunt împreună-moştenitori cu Hristos

Pavel explică aceasta în capitolul 1 versetele 9-11. În primul rând, el declară în versetul 9 că acumtransmite o taină (o taină este un adevăr care nu fusese revelat în Vechiul Testament). Apoi înversetul 10 el spune că Domnul Isus, ca om, este aşezat deasupra cerurilor şi pământului. Aceasta nueste o taină, deoarece fusese descoperită în Vechiul Testament, în Psalmul 8:5: "L-ai făcut cu puţinmai prejos decât îngerii şi L-ai încununat cu glorie şi cu onoare. L-ai făcut să stăpânească pestelucrările mâinilor Tale".

Efeseni 1:10 fusese deja descoperit în Vechiul Testament, dar taina este aceea că Domnul Isus nu vadeţine această moştenire singur, El va avea această moştenire împreună cu noi cei credincioşi.Domnul Isus este principalul moştenitor, dar şi noi suntem împreună-moştenitori cu El şi ne îndreptămspre această moştenire. Această moştenire este creaţia, universul care a fost deja câştigată prinlucrarea Domnului Isus la Golgota, cu toate că nu a fost încă eliberată. Când această moştenire va fieliberată, El o va lua în stăpânire în calitate de moştenitor principal şi noi vom fi moştenitori cu El.Vom avea administrarea lumii angelice şi, de asemenea, vom avea şi sarcini administrative în ce îipriveşte pe oamenii care vor trăi în perioada mileniului (împărăţiei de o mie de ani). Aceasta estemoştenirea despre care El vorbeşte aici.

ii) Creştinii sunt "un singur trup"

În al doilea rând, noi suntem "din acelaşi trup". A fi creştin nu înseamnă numai să deţii ceva minunatîn mod individual, ci înseamnă şi să deţii ceva în mod colectiv. Împreună cu toţi cei răscumpăraţiformăm acest unic trup, adunarea. Fiecare credincios este un mădular al trupului lui Hristos, fiecareeste o piatră vie în casa lui Dumnezeu; aceasta este partea noastră comună. În Efeseni 1:22-23, Pavelne arată minunată dimensiune a adunării lui Dumnezeu şi anume toţi credincioşii de la Cincizecime şipână la răpire. El ne arată în versetul 22 ce poziţie măreaţă are această adunare, Domnul Isus a fostdat adunării ca şi Cap. Aceasta este ceea ce îi conferă adunării prestigiu. Apoi, în versetul 23, prezintămisiunea slăvită a adunării. Poate exista o sarcină mai mare decât aceea de a fi plinătatea Celui careumple totul în toţi? Adunarea lui Dumnezeu are un prestigiu deosebit deoarece Hristos i-a fost dăruitşi are o misiune înaltă deoarece ea a fost dată lui Hristos.

iii) Creştinii au viaţa eternă

Acum ajungem la al treilea punct al Efeseni 3:6; suntem părtaşi ai promisiunii Sale. Apostolul Ioanscrie în 1. Ioan 2:25: "Şi aceasta este promisiunea pe care El ne-a dat-o: viaţa eternă". Pavel descrieaceasta în capitolul 1:4-6. Creştinii au primit viaţa eternă, iar aceasta implică două adevărurideosebite. În primul rând, potrivit versetului 4 ei sunt "sfinţi şi fără pată înaintea Lui". Aceastaînseamnă că ei au acum natura lui Dumnezeu sau, altfel spus, ei au devenit copii ai lui Dumnezeu.Aceasta nu există în timpurile Vechiului Testament. Avraam era numit prietenul lui Dumnezeu (un titlufoarte înalt), dar numai în urma arătării Mântuitorului nostru, Isus Hristos, sunt acum copii ai luiDumnezeu. A fi copil al lui Dumnezeu presupune două adevăruri fundamentale. Primul este că ei auprimit dragostea Tatălui. Aceasta este ceea ce eu am experimentat în primii 30 de ani ai vieţii mele,în relaţiile mele pământeşti. Am avut un tată pământesc care m-a iubit. Dar în următorii 30 de ani amînvăţat un lucru şi anume bucuria unui tată de a avea copii. Acestea sunt două aspecte minutate alepoziţiei de copil. Ioan scrie: "Vedeţi ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiţi copii ai lui Dumnezeu"(1. Ioan 3:1). Dar v-aţi gândit la faptul că noi suntem pentru bucuria Tatălui şi că Dumnezeu se uită

© www.comori.org 5

Adevărurile de bază ale creștinismului Max Billeter

acum la noi şi vede trăsăturile Sale în noi? Aceasta este cu adevărat ceva care îi face bucurie Tatălui.Ca taţi nu ne place să zicem, cu toate că este adevărat, că suntem fericiţi când vedem trăsăturilenoastre în copilul nostru. Am experimentat aceasta când s-a născut cel de al şaptelea copil al nostru.Ceilalţi copii ai noştri au ochii albaştri, dar cel de al şaptelea a primit ochii mei căprui şi eram foartefericit de fiecare dată când cineva observa aceasta. Acesta este sensul în Efeseni 1:4. DumnezeuTatăl priveşte în jos la noi şi ne vede sfinţi şi fără pată în dragoste, bineînţeles, în Hristos.

Este un al doilea aspect în ceea ce priveşte viaţa eternă şi anume ceea ce găsim în versetul 5: amfost rânduiţi spre înfiere. Poziţia de copil şi fiu (sau înfierea) sunt foarte aproape una de alta. Pentru aînţelege ideea de a fi un copil trebuie să ne gândim la un copil mic, dar pentru a înţelege calitatea defiu trebuie să ne gândim la un copil care a crescut. Sunt două adevăruri minunate în Cuvântul luiDumnezeu cu privire la calitatea de fiu. Primul, un fiu pătrunde în gândurile tatălui său şi al doilea, elîl poate reprezenta pe tatal într-o manieră plină de demnitate. Aş vrea să ilustrez această diferenţă cuurmătorul exemplu. Când copiii mei erau mici călătoream anumite perioade şi când mă întorceamacasă ei îmi povesteau păţaniile lor. Ei spuneau: 'Fratele meu m-a lovit' sau 'Am căzut cu bicicleta' şieste potrivit pentru copii să spună totul tatălui lor, tot la fel este potrivit şi pentru noi să spunemTatălui nostru ceresc când experimentăm ceva ce este amar pentru noi; acesta este privilegiulcopilului lui Dumnezeu. Dar odată am ajuns acasă şi fiul cel mare nu a mai început să-mi spună ce apăţit, ci m-a întrebat 'Cum a fost călătoria?'. El nu făcuse niciodată aceasta înainte, aşa că i-am spus'De astăzi eşti un fiu!'. El era interesat de mine. V-aţi gândit vreodată să vă duceţi la Tatăl în acest fel,nu numai să vorbiţi despre problemele şi dificultăţile voastre, ci şi pentru a-L întreba despre ceea ceumple inima Lui? Dacă vă îndreptaţi spre El în acest fel, El vi-L va arăta pe Preaiubitul Său, singurulSău Fiu şi ceea ce El înseamnă pentru Dumnezeu; atunci veţi avea părtăşie cu Tatăl despre Fiul şi veţiputea să-L reprezentaţi pe Tatăl aici pe pământ cu demnitate. Curând vom face aceasta într-un moddesăvârşit. Romani 8 ne vorbeşte despre aceasta, zicând: 'Creaţia geme şi aşteaptă descoperireafiilor lui Dumnezeu'. Atunci noi vom veni cu Domnul Isus pe acest pământ în glorie și Îl vomreprezenta pe Tatăl într-o manieră plină de o demnitate desăvârşită. Oricum, putem face aceasta încăde acum, în trupurile noastre pline de slăbiciune. În circumstanţele noastre dificile putem merge laTatăl şi să Îl întrebăm: 'Cu ce este ocupată inima Ta?' Şi apoi putem să trecem prin dificultăţile vieţilornoastre şi în ele putem arăta ceva din Tatăl nostru. Acestea sunt adevărurile de bază alecreştinismului – arătarea Mântuitorului nostru, Isus Hristos, Evanghelia lui Dumnezeu şi taina luiHristos.

articol preluat şi tradus de pe biblecentre.org

© www.comori.org 6