ACTUALIZAREA LISTEI DE LECTURĂ SUPLIMENTARĂ LA CLASELE I-IV

Gabriela-Nicoleta GherasimŞcoala Gimnazială Nr. 11, „Miron Costin”, Suceava

Fapt: Lista de lectură suplimentară pentru clasele I-IV n-a mai fost actualizată de vreo 30 de ani.

La sfârşitul manualelor de limba română găsim aceleaşi titluri - liste sărace, de 10-15 volume din literatura română şi 3-5 volume din literatura universală – asupra cărora nu s-a efectuat o minimă selecţie.

Copilului de clasa a II-a putem să-i sugerăm să citească „Bubico”, „Dl. Goe” şi „Vizită” de I. L. Caragiale, nu „Momente şi schiţe”.

Dacă în listă includem la modul general „Poezii” de Mihai Eminescu, George Coşbuc sau Tudor Arghezi, copilul nu va iubi niciodată poezia şi, mai mult, va refuza să citească pentru că n-o înţelege. E necesară enumerarea unor titluri de poezii potrivite vârstei. De exemplu, în ceea ce-l priveşte pe Tudor Arghezi, putem recomanda „Zece căţei – Zece mâţe – Zece Harapi”, „Şapte fraţi”, „Mici copii, mari bucurii”, „Prisaca”, „Iubitele noastre animale”, „Din abecedar”, „Animale mari şi mici”, „Sporturile copiilor” – volume ce au fost concepute de autor ca fiind dedicate copiilor, iar din celelalte volume se poate face o selecţie titlu cu titlu: „Cântec de adormit Mitzura”, „Cuiul”, „Casa cu vrăbii”, „Cuibul”, „Pomul”.

În ceea ce priveşte proza lui Arghezi, nu trebuie să lipsească recomandarea de a citi „Cartea cu jucării”.

Lipsesc din listele de lectură suplimentară poezii de Elena Farago, Otilia Cazimir sau Elena Dragoş – poezii pe care copiii le citesc şi le memorează cu uşurinţă.

Dintre volumele în versuri lipsesc şi „Cărţile cu Apolodor, un pinguin călător”, de Gellu Naum (apăreau într-o vreme în lista de lecturi a celor de clasa a V-a).

Copiii iubesc poveştile, dar, pe lângă clasicii Ispirescu, Creangă, Slavici, ar trebui recomandaţi şi:

Nestor Urechia – „Zânele din Valea Cerbului”Elena Zafira-Zamfir – „Mitana – Diafana şi Rază de Soare”, „Frumoasa de pe planeta fără nume”, „Codrin şi Codrina”Monica Aslan – „Basmele apelor”, „Poveştile visului”, „Poveştile pământului”Silvia Kerim – „Bunica Albă”, „Poarta de sticlă”Elvira Bogdan – „Talismanul de safir”.Ce să mai spun de poveştile din literatura universală? În nicio listă n-am regăsit „Poveşti cu

zăne” de Contesa de Segur. Cine n-a citit în clasele primare „Povestea Bălăioarei, a Bunei Căprioare şi a lui Pisoi Frumos”, „Ursuleţ”, „Şoricelul cenuşiu”, „Bunul şi micuţul Henric”, Prinţesa Rozeta” e, categoric, mai sărac sufleteşte.

Putem enumera aici şi toate poveştile Fraţilor Grimm, ale lui Charles Perrault sau Hans Christian Andersen, „Prinţul Fericit” de Oscar Wilde, „Inimă rece” şi „Muck cel mic” de Wilhelm Hauff, „Ielele” de Ludwig Tieck, „Povestea domnului de Ţepuşă” de Clemens Bretano, „Trude, stăpâna ploilor”, de Theodore Storm, „Copilul străin” de E.T.A. Hoffmann, „Jack şi vrejul de fasole”, cât şi toate volumele de „Poveşti nemuritoare” sau poveşti ale diferitelor popoare.

Cea mai mare problemă a basmelor şi poveştilor româneşti scrise sau culese acum mai bine de 100 de ani e cea a vocabularului arhaic sau regional. Nu poţi pretinde unui copil de 7-10 ani să citească un basm cu dicţionarul alături pentru a-l folosi la fiecare frază citită. Cititul acesta poticnit face ca să se piardă înţelesul ansamblului şi lectura este compromisă.

Aş prefera, de asemenea, ca în loc de „Poveşti cu tâlc”, de Petre Ispirescu, să recomand elevilor mei poveşti culese de cel supranumit „Împăratul basmelor”: „Greuceanu”, „Sarea în bucate”, „Găinăreasa”, „Cele 12 fete de împărat şi palatul cel fermecat”, „Aleodor Împărat”, „Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei”, „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, „Prâslea cel voinic şi merele de aur”, „Fata săracului cea isteaţă”, „Cei trei fraţi împăraţi”, „Cele trei rodii aurite” etc.

Copiii iubesc povestirile cu animale şi de aventuri. În clasa I realizez, în orele de opţional sau de lectură, un moment în serial – „Fridolin” de

Franz Caspar. Micul roman pentru copii are ca personaj central un căţel şoricar ce-şi pierde zgarda roşie cu ţinte aurii şi pleacă în căutarea acesteia, trecând printr-o serie de întâmplări năstruşnice.

Dacă vorbim despre aventuri în care eroi sunt copiii – pe lângă arhicunoscutul ciclu „Cireşarii” de Constantin Chiriţa, putem recomanda „Racheta albă” şi „Stejara” de Ludovic Roman, „Urechiuşă zbârlită”, „Eu sunt Toniţă” şi „Cei trei năzdrăvani” de Gheorghe Nica, şi SF-urile pentru juniori „Să nu afle Aladin” de Viorica Georgina Rogoz, „Noi şi Arhimededoi” de Gica Iuteş, iar din literatura universală „Heidi” de Johanna Spyri, „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Tom Sawyer detectiv”, „Tom Sawyer în străinătate”, „Aventurile lui Hucklyberry Finn”, „Prinţ şi cerşetor” de Mark Twain, „Alice în ţara minunilor” de Lewis Caroll.

Din domeniul fantasticului în care eroii sunt copii – să nu uităm „Micul Prinţ” de Antoine de Saint Exupery, „Povestea fără sfârşit” şi „Momo” de Michael Ende, ciclul „Merry Poppins” de Pamela Travers, cât şi cele 7 volume ale „Cronicilor din Narnia” de C. S. Lewis.

Copiii iubesc, apoi, mitologia şi magia.Vorbind despre mitologie şi legende, se remarcă receptivitatea copiilor la miturile Greciei

antice. Citesc cu plăcere „Legendele Olimpului”, mai ales în strălucita tălmăcire a maestrului povestitor Alexandru Mitru.

Acelaşi autor a repovestit în volumul „Din marile legende ale lumii”: „Cântecul lui Roland” (Franţa), „Cidul” (Spania), „Cântec despre oastea lui Igor” (Rusia), „Gudrun” (Norvegia), „Tristan şi Isolda” (Anglia), ”Siegfried şi Krimhilda” (Germania), „Viteazul în piele de tigru” (Arabia), „Ghilgameş” (Mesopotamia).

Vorbind despre magie – copiii sunt încântaţi de ciclul „Zânele năzdrăvane” de Lucy Mayflower – format din volumele „Spiriduşii sunt ghiduşi”, „Bagheta magică din Heleşteu”, „Aventurile unei omizi”, „Caramele buclucaşe”, „Zumzetul bondarului”, „Vrăji şi miresme”.

Trebuie, apoi, să recomandăm cărţile momentului: cărţi nou-apărute, pe care le citesc copiii din întreaga lume, dar şi cărţi reeditate care au ajuns acum în prim-plan datorită unei ecranizări de succes.

Cărţile momentului sunt „Jurnalul unui puşti” de Jeff Kinney (au fost traduse momentan primele 4 volume) şi „Însemnările unei puştoaice” de Rachel Renee Russell. Volumele sunt best- selleruri internaţionale şi au prins şi la noi la copiii de vârste diferite. În acest moment conduc un colectiv de clasa a II-a. Din cei 13 băieţi din clasă, 8 au citit minim un volum din „Jurnalul unui puşti” (unul le-a citit deja pe toate patru). La iniţiativa a doi dintre ei, au înfiinţat şi un club de lectură ce îşi are sediul în biblioteca şcolii. Au cooptat în club întregul colectiv al clasei şi petrec zilnic câte o oră în sala de lectură. Fiecare şi-a ales anumite zile în care rămâne la club, astfel că zilnic citesc în bibliotecă 10-15 elevi. Cărţile citite sunt trecute apoi în „Paşaportul de lectură”, cu un anumit punctaj stabilit de învăţător.

Spuneam că trebuie să ne folosim apoi de oportunităţile ecranizărilor de succes. Când a apărut filmul „Leul, vrăjitoarea şi dulapul”, editurile au redescoperit „Cronicile din Narnia”, scrise acum mai bine de 50 de ani. La fel s-a întâmplat şi cu cărţile lui Tolkien – „Stăpânul inelelor” şi „Hobbitul” – reeditate datorită succesului filmelor.

Un astfel de fenomen s-a petrecut şi cu Harry Potter”. Primul volum a fost citit şi nu prea până la apariţia filmului. Însă, după primul film, fanii filmului s-au repezit la cărţi (se ajunsese deja la volumul 3) pentru a urmări noile întâmplări.

După citirea cărţii, au ajuns la concluzia că ecranizările redau doar parţial universul mirific şi terifiant descris de J.K. Rowling şi au devenit fani ai cărţilor, o adevărată generaţie „Harry Potter”. Cei un pic mai mari (de gimnaziu şi liceu) au ajuns în acelaşi mod să citească „Saga Amurg” şi „Jurnalul unui vampir”.

O altă recomandare:Destul de recent au fost traduse în limba română volumele lui Nikolai Nosov – Aventurile lui

Habarnam şi ale prietenilor săi” şi „Habarnam în Ţara Soarelui”. Beneficiază de o redare grafică exemplară şi de ilustraţii superbe. În plus, se pot descărca gratis de pe scribd şi pot fi citite în format electronic pe calculator sau pe e-reader.

Şi… reversul medaliei:Recomandarea unei cărţi la momentul nepotrivit poate duce la respingerea totală a unui

scriitor. Îmi amintesc că în lista mea de lecturi suplimentare pentru clasa a IV-a apărea „De la Pământ

la Lună. În jurul Lumii” de Jules Verne. Am citit-o, dar nu mi-a spus nimic, aş zice chiar că m-a plictisit. Am crezut că nu voi mai citi alte volume ale marelui scriitor francez. Spre norocul meu, când am revenit asupra autorului, am avut norocul să citesc „Uimitoarele peripeţii ale jupânului Antifer”, o carte antrenantă, cu mult mai puţini termeni tehnici, o carte care m-a plimbat pe mările şi oceanele lumii, în căutarea unei insule secrete.

Am recitit de curând toate cărţile colecţiei Jules Verne. Am rămas la părerea mea că „De la Pământ la Lună” e una din cele mai plicticoase cărţi ale lui Jules Verne.

Când poţi citi (sau recomanda!) „Insula cu elice”, „Casa cu aburi” „Testamentul unui excentric”, „Doi ani de vacanţă”, „20000 de leghe sub mări”, „O călătorie spre centrul Pământului”, „Insula misterioasă”, „Minunatul Orinoco”, „800 de leghe pe Amazon” şi multe, multe altele (ce pot fi citite şi în gimnaziu), „De la Pământ la Lună” mi se pare a fi una dintre cele mai neinspirate alegeri.

După părerea mea, lista de lectură suplimentară trebuie să conţină cât mai multe titluri, să nu ceară obligativitatea citirii tuturor titlurilor ( să fie, deci, orientativă) şi să fie permanent actualizată prin recomandarea unor noutăţi editoriale.

Bibliografie:

1.Egan, Kieran – Predarea ca o poveste, Editura Didactic Press, Bucureşti, 20072.Cândroveanu, Hristu – Literatura pentru copii, Editura Albatros, Bucureşti, 1993