Activitatea partidelor politice în românia 1918-1938

România întregită a fost un stat democratic, cu numeroase partide politice, evoluția cărora depindea de influența electorală. Partidele care au dominat viața politică au fost PNL și PNȚ, deși PNL a avut un sprijin mai mare din partea populației, PNȚ avînd ghinionuil să conducă în perioada de criză. PNL- în frunte cu Brătianu; Gh. Duca. PNȚ - I. Mihalache. PNL reprezentau burhezia, prin fuziunea sa cu partidul unirii avea adepți în toată românia. Aflîndu-se la guvernare el a luat măsuri la desăvîrșirea unificării româniei, relansarea economiei după criza din 1922-1933.PNȚ, format prin unirea partidului tărănesc cu paridul național din transilvania avea ca obiectiv problema agrară. Astfel românia era între 2 căi de dezvoltare: cea liberală și țărănismul. Liberalii promovau doctrina prin noi înșine, care presupunea dezvoltarea industriei naționale prin forțe proprii și limitarea accesului capitalului străin. PNȚ considera că românia e oțară agrară și trebuie să acorde atenție acestei ramuri, iar în industrie să fie deschis accesul la capital străin. Ambele politici conțin aspecte pozitive și negative. Politica liberalilor presupune dezvoltarea industriei cu forțele proprii, ceea ce înseamnă că veniturile obținute urmau să fie reinvestite. Punctul forte a capitalului străin e în posibilitatea de a investi sume mari și a dezvolta rapid anumite ramuri, spre deosebire de cel intern. Liberalii mai dădeau preferință capitalului intren din interes personal fiind reprezentanți a burgheziei.Dezvoltarea economică avea loc concomitent cu cea politică: adoptate legi economice și administrative, legea electorală, legea pentru învățămîntul primar, legea comercializării etc

Mișcările de dreapta erau entisemiste: Legiunea arhanghelului mihail și garda de fier, electoratul său fiind format din toți membrii a claselor sociale, ei s-au remarcat printr-o serie de asasinate și teroare.

În alegerile din 1937, PNL a obținut primul loc în parlament, urmat de PNȚ și Garda de fier. Dezbinarea forțelor politice a dus la creșterea autorității regelui și adoptarea unei noi constituții.

Basarabia în perioada interbelică: progrese și limite

Unirea din 1918 a pus începutul făuririi statului unitar român, populația revenind la dreptul la valorile naționale, și culturale după 106 ani de ocupație.

Procesul de integrare a basarabiei în sfatul țării s-a început în 1918, iar în 1923 basarabia se conducea după legile unice. Ca consecință în românia s-a dublat numărul populației, majoritatea fiind rurală, fapt explicat prin caracterul agrar a regiunii. Predominarea proprietății moșești, lipsa de pămînt a țăranilor și necesitatea de a asigura populația cu produse alimentare au impus conducerea statului să adopte refoma agrară, care prin programul Casa Noastră înzestra țăranii cu loturi de 6-8 h. Dezvoltarea industriei se baza pe satisfacerea necesităților locale, fiind încurajate creșterea de culturi tehnici: vînepa, porumbul, vița de vie. Cele mai importante centre infustriale: Chișinău și Bălți.Ramura industrială producea mărfuri de consum de prima necesitate: ind. Morăritului, spirtului, zahărului.

În anii crizei basarabia a avut de suferit, au fost închise numeroase întreprinderi, nivelul productivității a scăzut.

În basarabia rețeaua limitată de căi ferate nu corespundea necesităților comerțului intern și extern, astfel a fost adoptat un program care prevedea construcția drumurilor de legătură între basarabia și restul țării.

Integrarea basarabiei în cadrul statului român a avut multiple conssecințe pozitive în domeniul cultural și științific, fiind introdus învățămîntul primar obligatoriu, au fost deschise multe școli, licee, școli profesionale, gimnazii. Un rol important în progresul cultural și științific l-au avut Universitatea populară din Chișinău deschis de un grup de intelectuali în frunte cu Pan Halippa, datorită lui Onisifor Ghibu a fost creată asociația culturală Astra. Apar ziare, cărți literare și științifice în limba română, se țin conferințe, se joacă piese de teatru. Au fost înființate numeroase formațiuni artistice, coruri, societăți.

În perioada interbelică în basarabia au fost înregistrate numeroase rezultate importante în toate domeniile – literatură, arte, presă, învățămînt, știință. Toate acestea au sporit gradul de culturalizare a maselor largi ale populației, totodată s-a format o elită intelectuală care va juca rol decesiv în procesul de renaștere de la sf. Sec XX.