Active Curente (Circulante) Un activ este clasificat ca activ curent (circulant) atunci cand: este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializariisi se asteapta sa fie realizat in termen de 12 luni de la data bilantului; este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare; este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a caror utilizare nu este restrictionata.Ciclul de exploatare al unei entitati reprezinta perioada de timp cuprinsa intre achizitionarea materiilor prime care intra intr-un proces de transformare si finalizarea acestora in trezorerie sau sub forma unui echivalent de trezorerie.Echivalentele de trezorerie reprezinta investitiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt usor convertibile in numerar si sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.Recunoasterea activelor curenteUn activ curent trebuie sa fie recunoscut in bilant atunci cand: se estimeaza ca acesta va genera beneficii economice viitoare pentru entitate; si costul sau valoarea atribuit(a) activului poate fi evaluat(a) in mod credibil.Evaluarea activelor curenteActivele curente trebuie sa fie evaluate la costul de achizitie sau la costul de pro- ductie, dupa caz.Eventualele ajustari de valoare ale activelor curente sunt efectuate in vederea prezentarii acestora la cea mai mica valoare de piata sau la o alta valoare minima atribuibila acestora, in circumstante speciale, la data bilantului. Evaluarea efectuata nu poate fi continuata daca motivele pentru care au fost facute ajustarile de valoare nu mai sunt aplicabile. Astfel, in situatia in care ajustarea devine total sau partial fara obiect, intrucat motivele care au dus la reflectarea acesteia au incetat sa mai existe intr-o anumita masura, atunci acea ajustare trebuie sa fie reluata corespunzator la venituri.Daca activele curente fac obiectul ajustarilor de valoare cu caracter exceptional, exclusiv in scop fiscal, suma ajustarilor si motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie sa fie prezentate in continutul notelor explicative.Structuri ale activelor curenteIn categoria activelor curente sunt incluse: stocurile (inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost intocmita factura); creantele; investitiile financiare pe termen scurt; casa si conturile la banci. StocuriStocurile sunt activele curente: detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii; in curs de executie (fabricatie) in vederea vanzarii in procesul desfasurarii nor- male a activitatii; sau sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile care urmeaza sa fie folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.Structuri ale stocurilorStocurile sunt reprezentate de:1.marfuri (bunurile pe care entitatea le achizitioneaza in vederea revanzarii sau pro- dusele predate spre vanzare magazinelor proprii);2.materii prime (participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala, fie transformata);3.materiale consumabile (participa sau ajuta la procesul de fabricatie sau de exploatare fara a se regasi, de regula, in produsul finit): materiale auxiliare; combustibili; materiale pentru ambalat; piese de schimb; seminte si materiale de plantat; furaje; si alte materiale consumabile;5.materiale de natura obiectelor de inventar;6.produse: semifabricatele (produsele al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o sectie (faza de fabricatie) si care trec in continuare in procesul tehnologic al altei sectii (faze de fabricatie) sau se livreaza tertilor); produsele finite (produsele care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare in cadrul entitatii, putand fi depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor); si produsele reziduale (rebuturile, materialele recuperabile si deseurile);7.animale si pasari: animalele obtinute din fatari si cele tinere de orice fel (vitei, miei, purcei, manjisi altele) crescute si folosite pentru reproductie; animalele si pasarile la ingrasat pentru a fi valorificate; coloniile de albine; si animalele pentru productie (lana, lapte si blana);8.ambalaje (ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate, destinate produselor vandute si care in mod temporar pot fi pastrate de terti, cu obligatia restituirii in conditiile prevazute in contracte);9.productia in curs de executie (productia care nu a trecut prin toate fazele de pre- lucrare, prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime, lucrarile si serviciile, precum si studiile in curs de executie sau neterminate).Elementele de stocuri includ si bunurile aflate in custodie, pentru prelucrare sau in consignatie la terti, care sunt inregistrate in contabilitate in mod distinct pe categorii de stocuri.Detinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale si efectuarea de operatiuni economice cu acestea, fara ca ele sa fie inregistrate in contabilitate, constituie operatiuni interzise.Entitatile trebuie sa procedeze in asa fel incat sa se asigure:1.receptionarea tuturor valorilor materiale intrate in entitate si inregistrarea acestora la locurile de depozitare (bunurile materiale primite pentru prelucrare, in custodie sau in consignatie se receptioneaza si se inregistreaza distinct ca intrari in gestiune, in conturi in afara bilantului);2.in situatia unor decalaje intre aprovizionarea si receptia bunurilor care se dovedesc a fi in mod cert in proprietatea entitatii, se procedeaza astfel: bunurile sosite fara factura se inregistreaza ca intrari in gestiune atat la locul de depozitare, cat si in contabilitate, pe baza receptiei si a documentelor insotitoare; bunurile sosite si nereceptionate se inregistreaza distinct in contabilitate ca intrari in gestiune;3.in cazul unor decalaje intre vanzarea si livrarea bunurilor, acestea se inregistreaza ca iesiri din entitate, nemaifiind considerate in proprietatea entitatii, astfel: bunurile vandute si nelivrate se inregistreaza distinct in gestiune, iar in con- tabilitate in conturi in afara bilantului; bunurile livrate, dar nefacturate, se inregistreaza ca iesiri din gestiune atat la locurile de depozitare, cat si in contabilitate, pe baza documentelor care con- firma iesirea din gestiune;4.bunurile aprovizionate sau vandute cu clauze privind dreptul de proprietate se inregistreaza la intrari si, respectiv, la iesiri, atat in gestiune, cat si in contabilitate, potrivit contractelor incheiate.Costul stocurilorCostul stocurilor cuprinde toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent.Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor cuprinde:1.cheltuielile directe aferente productiei, si anume: materiale directe; energie consumata in scopuri tehnologice; manopera directa; si alte cheltuieli directe de productie;2.cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia acestora.Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera si alte cheltuieli legate de personalul direct angajat in furnizarea serviciilor, inclusiv cele aferente per- sonalului folosit pentru supraveghere, precum si regiile corespunzatoare.Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri sau servicii pro- duse si destinate unor comenzi distincte trebuie sa fie determinat prin identificarea spe- cifica a costurilor individuale. Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natura care nu se pot distinge in mod substantial unele de altele.Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse.Identificarea specifica nu poate fi folosita in cazurile in care stocurile cuprind un numar mare de elemente, care sunt, de regula, fungibile.In functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard sau metoda pretului cu amanuntul.Potrivit metodei costului standard, la determinarea costului se iau in considerare nivelurile normale ale consumurilor materialelor si consumabilelor, manoperei, efi- cientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie sa fie revizuite si ajustate peri- odic, in functie de conditiile existente la un moment dat.Diferentele de pret obtinute fata de costul de achizitie sau de productie trebuie sa fie inregistrate distinct in contabilitate, acestea fiind recunoscute in costul activului.Repartizarea diferentelor de pret constatate in costurile aferente valorii bunurilor iesite si asupra valorii bunurilor din stoc se efectueaza cu ajutorul unui coeficient care se determina astfel: Soldul initial + Diferente de pret aferente intrarilor in cursul al diferentelor perioadei, cumulat de la inceputul exercitiuluiCoeficient de pretfinanciar pana la finele perioadei de referintaderepartizare= ------------------------------------------------------------------------------ x100 Soldul inital Valoarea intrarilor in cursul perioadei, la pret stocurilor +de inregistrare, cumulat de la inceputul exercitiului (la pret definanciar pana la finele perioadei de referinta inregistrare) Coeficientul obtinut se aplica asupra valorii bunurilor iesite din gestiune evaluate la costul de iesire, iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoare de chel- tuieli in care au fost inregistrate valorile bunurilor iesite.Atentie! La determinarea procentului mediu de adaos comercial, trebuie sa aveti in vedere faptul ca soldul initial al contului de marfuri si valoarea intrarilor de marfuri nu includ TVA neexigibila.Coeficientii de repartizare a diferentelor de pret pot fi determinati pe grupe sau ca- tegorii de stocuri.In bilant, soldurile conturilor de stocuri evaluate la valoarea de inregistrare se ajusteaza cu soldurile conturilor de diferente, astfel incat conturile de stocuri sa reflecte valoarea acestora la costul de achizitie sau costul de productie, dupa caz.Diferentele de pret se inregistreaza proportional atat asupra valorii bunurilor iesite, cat si asupra bunurilor ramase in stoc.In comertul cu amanuntul, poate fi utilizata metoda pretului cu amanuntul. Potrivit metodei, pentru a determina costul stocurilor este necesara deducerea din pretul de vanzare cu amanuntul a unei marje brute corespunzatoare elementelor de stocuri. Orice modificare a pretului de vanzare cu amanuntul presupune si recalcularea marjei brute. Repartizarea sumei marjei brute asupra valorii marfurilor vandute si asupra valorii marfurilor aflate in stoc presupune utilizarea unui coeficient de repartizare care se determina dupa formula: Soldul initial+ Diferente de pret aferente intrarilor in cursul al diferentelor perioadei, cumulat de la inceputulexercitiului Coeficient de pret financiar pana la finele perioadei de referintaderepartizare= -------------------------------------------------------------------------------- x100 Soldul inital Valoarea intrarilor in cursul perioadei, la pret stocurilor +de inregistrare, cumulat de la inceputul exercitiului (exclusiv financiar pana la finele perioadei de referinta TVA neexigibila)(exclusiv TVA neexigibila)La iesirea din gestiune a stocurilor, costul de iesire al acestora se determina si se inregistreaza in contabilitate prin aplicarea uneia dintre urmatoarele metode: metoda primul intrat primul iesit (FIFO); metoda costului mediu ponderat (CMP); metoda ultimul intrat primul iesit (LIFO). Potrivit metodei FIFO, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al primei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotului urmator, in ordinea cronologica a intrarii acestora.Metoda CMP presupune calcularea costului fiecarui element pe baza mediei pon- derate a costurilor elementelor similare aflate in stoc la inceputul perioadei si a costului elementelor similare produse sau cumparate in timpul perioadei. Media poate fi deter- minata periodic sau dupa fiecare intrare.Potrivit metodei LIFO, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie sau de productie al lotului anterior, in ordinea invers cronologica a intrarii acestora.Metoda aleasa trebuie sa fie utilizata cu consecventa, de la un exercitiu financiar la altul, pentru elemente similare de natura stocurilor. Daca, in situatii exceptionale, administratorii decid sa schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri, entitatea trebuie sa prezinte in notele explicative urmatoarele informatii: motivul schimbarii metodei, si efectele schimbarii metodei asupra rezultatului.Potrivit principiului permanentei metodelor, entitatea trebuie sa utilizeze aceleasi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natura si utilizare simi- lare. Pentru stocurile cu natura sau utilizare diferita, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificata.Productia in curs de executie se determina prin inventarierea productiei neterminate la sfarsitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operatiilor tehnologice si evaluarea acesteia la costurile de productie.Contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric prin folosirea metodei inventarului permanent sau a inventarului intermitent.In conditiile folosirii metodei inventarului permanent, in conturile de stocuri toate operatiunile de intrare si iesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a nivelului stocurilor, atat cantitativ, cat si valoric.Metoda inventarului intermitent are in vedere inregistrarea in conturile de stocuri a sumelor care reprezinta nivelul stocurilor constatat ca urmare a inventarierii stocurilor la sfarsitul perioadei. In acest caz, iesirile de stocuri se determina ca diferenta intre val- oarea stocului initial plus valoarea intrarilor si valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.Iesiri de stocuri = Stoc initial + Intrari Stoc finalActivele de natura stocurilor nu trebuie sa fie reflectate in bilant la o valoare mai mare decat valoarea care se poate obtine prin utilizarea sau vanzarea lor, denumita va- loare realizabila neta. In aceasta situatie, valoarea stocurilor va fi diminuata pana la nivelul valorii realizabile nete, prin constituirea unei ajustari pentru depreciere.Valoarea realizabila neta reprezinta pretul de vanzare estimat care ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci cand este cazul, si costurile estimate necesare vanzarii.