I ACruL TNTAI

O piald tn Argos. O statuie a lui Jupiter, zeul muStelor Si almo4ii. Are ochii albi Sifala tndnjitd cu sdnge.

Scena I

Femei bdtriane tnveSnantqE tn new inttd in procesitme Si

fac libalini infola stohtii. Infu d, a$zatjos, un tdiot.

Intfi ORESTE ti PEDAGOGUL, apoi, JWAER

ORESTE: Ei, femeilor!

Se intorc toaE, scofind un ti4iPEDAGOGLJL: Ia spunefi-ne... @le se dau un pas lndiirdt,

scuipdnd pe jos) Ei, voi de colo, asculaf, suntem nigeciHtori riticili. Nu vtr cer decet o Hmurire . @dtr,inete fug,sedpdnd din mdini tntele.) Hoituri bdtrAne! Ai zice cimi-au cizut cu Aonc! Ah! stipine, ce cilitorie plIcutE.

StEnici idee ai avut si vii aici, cind in Grecia gi ln Italiasunt mai bine de cinci sute de capitale, cu vinuri bunc,

hanuri primitoarc $ stdzi pline de lume! Agtia de la munteparctr n-au vtrzut niciodati turigi. De o sutll de ori am lntre-

bat de drum ln targugorul esta afurisit, care se prijegte lasoare. Pretutindeni aceleagi strigite de spairnd 9i aceeagi

12 Q Jean-Paul Sartre

harababuri, aceeafi goann neagrn 9i greoaie pe strdzile unde

lumina lti ia ochii, pfiu! Sffizile astea pustii, aerul care

tremuri gi soareb esta... Existi ceva mai sinistm ca soarele?

ORESTE: Aici rF.am niscut...

PEDAGOGUL: A|a se pare. Dar in locul t6u nu m-ag lduda

cu asta.

ORESTE: Aici m-am niscut, dar hebuie sE inheb de drum ca un

shein. Bate la uta asta!

PEDAGOGUL: Ce speri? C-o si-Ji respund6 careva? Uitd-te

ntel la casele astea gi vezi cum arati. Unde le sunt fere-

strel€? Binuiesc c6 dau spre niqte cu4i bine ferecate qi

inhmecoase gi siau cu dosul la st'add... (&esEface un gest.)

Bine. Bat, dar n-am nici o speranli.

Bate- Tdcere. Bate din nou, poarta se intredeschide.

O VOCE: Ce dorc9ti?

PEDAGOGUL: Doar o htrebare. Nu gtii unde locuiegte... (Upa

se inchide brusc.) Lua-te-ar naiba! Eqti mulJumit, sEpAne

Orest€, Ii-a fost de ajuns? Daci vrei, pot si bat la toate uqile.

ORESTE: Nrr' las5.

PEDAGOGUL: Ia te uiti! E cineva aici. (Se apropie de idiot )Mdrite doamne!

IDIOTUL: Hl!PEDAGOGUL /sall find din not ): Mfuite doamne!

IDIOTIIL: Hi!PEDAGOGUL: Bhevoiepte si ne arili casa lui Egist.

IDIOTUL: Hi!PEDAGOGUL: A lui Egisq regele Argosului.

IDIOTUL: Hi! Hil

Jupiter trece prinfundu! scenei.

PEDAGOGLJL: Ce ghinion. Primul care no rupe la firgi e idiot.

(Jupiter trece din non.) Ce zici! N*a urmirit pdni aici.

MUSTELE '

11

ORESTE: Cine?

PEDAGOGUL: Bdrbosul.

ORESTE: li se pare.

PEDAGOGTIL: L-am v6zut trecind adineauri.

ORESTE: li s-a nizirit.PEDAGOGUL: Cu neputinli. in viala mea n-am mai vizut o

asemenea barb{ in afari de un4 de bronz, care impodobeqte

chipul lui Jupiter Ahenobarbus din Palermo. Uitel, tece dinnou. Ce-o fi vr6nd de la noi?

ORESTE: Cdldtoreqte ca gi noi.

PEDAGOGIJL: Zdu! L-am intahit pe drumul spre Delfi. gicdnd ne-am imbarcat la Itea, el l9i plimba barba pe vas. LaNauplia nu puteam face rur pas firi si ne lmpiedicdm de el,gi acuq iatiJ aici. Gisegti cd toate astea nu sunt decet nigte

simple coincidenp? (l lungd mrstele ca mina.) Ah! muqtele

din Argos mi se par mult mai ospitaliere dec6t oamenii.Uici-te la alea, uiti-te bine la ele! (Aratd cu degenl spreochiul idiotului.) Slav grimadi pe ochiul lui ca pe-o felie de

peine cu unt, dar el zembette fericit, de parci-i face pldcere

si-i sugd ochii. $i, inh-adevEr, iese din ei o scrusoare albi,care seam6ni cu laptele covisit. (Alungd muttele.) Gat3,,

ajungd-va odata! Iat5, au ndvllit asupra a, (Le alungd) Ei,poti sn te simti la largul t5u: te plangeai atita ci eqti sc6in inpropria ta 1ard, 9i uite ci jivinele astea mici te intampinisnrbitoregte, de parc.n te-ar recunoatie. (Z€ ahngd.)Ei, gaf-,gata firn pupdturi! De unde-or fi venind? Fac mai mult zgo-mot decat harailoarele gi sunt mai mari ba libelulele.

ruPITER (care s-a apropiat). Nu sunt decet nigte mu$te de

carne, cam grase. Acum cincisprezece ani, un mtos puter-nic de cadavm le-a atras deasupra oragului. $i de atunci se

tot ingra;d. Peste cinci5prezece ani vor ajunge de mirimeaunor broscute.

Tdcere.

14 a Jean-Paul Sartre

PEDAGOGIIL: Cu cine avem onoarea?

JUPITER: Numele meu este Demetrios. Vin din Atena.

ORESTE: Cred ci te-am vdzut pe vapor acum dou.i sdptim6ni.JUPITER: $i eu te-am vizut.

Strigdte groaznice i palat.

PEDAGOGUL: Vai! Povestea asla nu-mi suni a bine, 9i sunt de

plrere, stipine, cd cel mai nimerit lucru ar fi sd plecim.ORESTE: Taci din gur6.

JUPITER: N-ave1i de ce vi terne. Azi e sdrbdtoarea morfilor. Iar

strigitel€ acastea aratii c-a inceput ceremonia.

ORESTE: Pari bine informat in ceea ce privege Aryosul.JUPITER: Vin pe-aici adesea. $ti1i, am fost martor la inapoierea

regelui Agamemnon, cdnd flota victorioasi a grecilor a

ancorat ln rada Naupliei. De pe metereze se puteau vedea

pdnzele albe. (Alungd mu$tele.) Pe atunci insi nu erau

multe. Argosul nu era decit rm origel de provincie, care se

plictisea leneg sub soare. ln zilele urmEtoare m-am urcat

impreund cu ceila$i pe drumul de pazd qi-am privit indelung

cortegiul regal care inaina pe c6mpie. ln seara zilei a doua,

regina Clitemnestra a apirut pe metereze inso{itd de Egist,

regele de-acum. Locuitorii Argosului le-au v6zut chipurileinrogite d€ soarele care asfinlea, i-au vdzut aplecendu-se

peste creneluri qi privind indelung spre mare; gi s-au gdndit:

,,Iese bucluc". Dar n-au spus nimic. Egisl dupd cum gtii, era

arnanhi reginei Clitefimestra. Un desftanat care, incd de pe

anmci, era inclinat spre melancolie. Pari obosit.

ORESTE: Am me$ mult pe jos gi e o cdlduri cumpliti. Dar sunt

curios si dud mai departe.

JUPITER: Agamemnon era om de treabi, dar a fZcut o mare

gregeali, inJelegi. N-a ingdduit ca execuliile capitale sd aibd

loc ln public. Pdcat. in provincie, o spenzudtoare frumoasie o distracfie.gi ii mai obi$nuie$te niteluQ pe oameni cu

moartea. Cei de-aici n-au spus nimic pentru cd se plictiseau

MUSTELE . 15

gi doreau sd vadi o moarte violentii. Ei n-au spus nimic c0nd

l-au vizut pe regele lor apdrdnd la po4ile orafl ui. $i ahmcicand au vezut-o pe Clitemnestra intinzdndu-i brafele ei fru-moase qi parfumate, tot n-au spus nimic. ln clipa aceea ar fifost de ajuns un cuvint, un singur cuvint, dar ei au ticut gi

fiecare vedea, in imaginalie, un cadawu imens, cu fatas{IrAmati.

ORESTE: Nici tu n-ai spus nimic?JUPITER: Te supdr6, tinere? lmi pare bine; asta dovedepte ci ai

sentimente nobile. Ei bine, n-am vorbif eu nu swrt de pe aici

$i nu era treaba mea. Cdt despre cei din Argos, cdnd l-auauzit a doug zi pe regele lor urland de durere ln palat, totn-au spus nimic, au lSsat pleoapele pe ochii lor dali peste cap

de voluptaie, Si lnn€gul omq era ca o femeie in cilduri.ORESTE: $i ucigagul domne$t€. A triit cincisprezece ani

fericifi. Credeam ci zeii sunt drepli.JUPITER: Ei! Nu arunca at6t de repede vina pe zei! Trebuie

oare se pedepsegti intotdeauna? Nu era mai bine ca de pe

urma acestui scandal si profite ordinea morali?ORESTE: Asta au frcut zeii?

JUPITER: Au himis mryele.PEDAGOGUL: Ce cauti muqtele in heaba asta?

JUPITER: A, sunt un simbol. Cet despre ce-au fdcut, judecali

singuri: uitati-vi la gdngania aia bitran6, care lipEie cu

. piciorugele ei negre pe l6ngd ziduri: e un exemplar frumosal acestei faune negre gi plate, care colciie prin cripituri.Mi reped asupra ginganiei, pun mina pe ea gi v-o aduc.(Se repede spre Bdrand ti o ftrdSte in avanscend.) latece-am pescuit. Ce grozdvie! Ha! Clipegte din ochi pi totr4ivoi, igti4 sunteli obignuili cu palogele incinse ale soarelui,Uitativd cum se zbate ca rm p€$te prins in undili. Ia zi,babo, ai pierdut pesemne zeci de feciori: egti neagri din cap

pdni-n picioarc. Hai, vorteite, ii poate co si-1i dau drumul.Dupi cine po4i doliu?

16 a Jean-Paul Sartre

gAtttANA: Au e portul in Aryos.

JLIPITER: Portul ln A€os? A! inteleg. E$ti in doliu dup6 regele

tiu, dupi regele care-a fost ucis.

BATITANA: Taci! Penh numele lui Dumnezzu, taci!

JUPruR: Pentu cd e,sti destul de biffini ca sd fi auzit strigetele

alea putemice care s-au invirtit pe shizile orasului o

diminea{.i intreagd. Ce-ai fEcut?

BATRANA: Berbatul meu era la cimp, c€ puteam si fac? Amtras zivorul la u$6.

JUPITER: Da, qi ai intredeschis fereastra ca sd auzi mai bine, gi

ai stat Ia pende dupd perdele, cu risuflarea tiiati s,i cu fur-nicituri pe qira spinirii.

BAIRANA: TacilJUPITER: in noaprea aceea trebuie si fi frcut dragost€ c-o poftd

nebuE. Era sirbdtoare, nu?

BATRANA: Ah, stdpane, a fost... o sirbdtoare groaznicd.

JUPITER: O sdrbitoare sdngeroasd, a cdrei amintire n-afi pu-

tut-o ingropa.

sArMI{a: stipane! E$ti un mort?

JUPITER: Un mort! Du-te, du-te, nebuno! Sd nu-{i pese cine

sunt; mai bine ai grijd de tine qi vezi de capdti iertarea ceru-

lui prin cdin!6.

BATRANA: Ah! mi ciiesc, stipdne, daci ai 9ti cum mi cdiesc,

qi fiici-mea se cdiegte, qi ginerele meujertfeqte ln fiecare an

o raci, iar pe nepolelul meu, care merge pe Sapte ani, l-am

crcscut in ciinti: e cuminte ca o icoani" bihi |i pitruns de pe

acum de sentimentul plcatului severyit inaint€ de-a se na$e.

JUPITER: Bine, du-te, tarature b5hane, qi cauti sd cripi pocditi.

E singura ta cale de izbdNre. (BdftAnafuge) Dagii mei pri-eteni, ori md iryel, ori aveam de-a face cu o credinli fiu-moas6, de modi veche, intemeiati solid pe teroare.

ORESTE: Ce fel de om egti?

JUPITER: Cine se sinchisegte de mine? Vorbeam despre zei. Ei,

ce zici, trebuiau sd-l tdsneasce pe Egist?

MUSTELE . 17

ORESTE: Trebuiau... Ai! Nu gtiu 9i pufin imi pas4 nu sunrde

pe aici. Egist se cfie$te oare?

JUPITER: Egist? Mira-m-aq. Dar ce impodan$ are? Un orag

Intreg se ciie$te pentu el. Ciinla se misoari h cantar. fseaud strigdte tngrozitoare in palat.) Asculla\i! Ca sI nu uite

niciodati strigitele regelui lor in agonie, un vicar, ales pen-

fiu vocea lui putemicE, urli aqa, la fiecare aniversare in sala

cea mare a palatului . (Oreste face un gesl de dezgust.) E

asta nu-i nimic; ce-o si spunefi insi cdnd or sd dea drumul

mo4ilor? Astizi se implinesc exact cincisprezece ani de

cdnd a fost asasinat Agamemnon. Ah, cat s-a schimbat de

atunci uquraticul popor al Argosului gi cit de aproape e

acum de inirna mea!

ORESTE: De inima ta?

JUPffiR: Lasd, lasi, tinere. Vorbeam cu mine insumi. Ar fi tse-

buit sd spun: aproape de inima zeilor.

ORESTE: Aqa sd fie? Ziduri minjite cu sdnge, milioane de

mugte, o duhoare de abator, o cildurd de iad, srizile pustii,

rm zeu cu chip de om ucis, nigte larve ingrozite care se bat

cu pumnii in piept in casele lor - 9i strigitele, strigdtele astea

insuportabile: aga ceva ii place lui Jupiter?

JUPITER: Nu-i judeca pe zei, tinere, au taine dureroase.

Tdcere.

ORESTE: Dupd cdte $tiu Agamemnon avea o fiicd. O fiici pe

care o chema Electra.

JUPITER: Da. Locuiegte aici. ln acest palat al lui Egist.

ORESTE: A! E palatul lui Egist? $i ce pdrere are Electra de

toate astea?

JUPITER: O! E o copilS. Agamemnon mai avea gi un bdial un

anume Oreste. Se spune c-a murit.

ORESTE: A murit! Pe naiba...

lE <l Jean-Paul Sartre

PEDAGOGLJL: Ba da, stiipine, doar gtii foarte bine c-a murit.

Cei din Nauplia ne-au povestit ci Egist a dat ponmcd si fieucis pulin dupi moartea lui Agamemnon.

JUPITER: Unii pretind ci hdi$te. Cuprinqi de mil6, ceiinsircinali si-l omoare l-au peresit ln pidue. Se spune c-ar

fi fost luat ii crescut de niqte bogdtaqi din Atena. Dinsprepanea mea, mai bine ar fi murit.

ORESTE: $i de ce, mi rog?

JUPITER: lnchipuieqte-1i ci intr-o zi se infrliqeazi la po4ileac€siri ora$,..

ORESTE: Ei qi?

JUPITER: Daci l-ag inrilni anurci, i-a5 spune... i-aq spune aga:

,,Tinerc... ", i-ag spune tiner€ penfu ci e cam de varsta ta,

dacd hdi€tte. Penhu cA veni vorba, stipdne, pot si aflunumele tiiu?

ORESTE: Mi numesc Fileb 9i sunt de fel din Corint. Cdlitorescpentu a mi cultiva impreund cu un sclav care a fost precEF

torul meu.

JIIPITER: Perfect. Agadar i-ag spune: ,,Tinere, pleaci! Ce caufi

aici? Vrei si-1i revendici drepturile? Egti infldcdrat !i puter-

nic, ai fi un cEpitan viteaz intr-o armati pusd pe lupti, aiceva mai bun de frcut decat sd domnegti pest€ un ora$ pejum6tate mort, peste un starv de oraq chinuit de mufte.Oamenii de aici sunt niqte mari pdcitogi, dar iati c-au por-nit pe calea rdscumpEririi. Lasi-i, tinere, lasi-i, respectiJe

dureroasa lor hud6, indeperteaze-te de ei in vdrful picioa-relor. N-ai cum si le impertiteiti ciinl4 cici n-ai luat parte

la crima lor, gi nevinovtrtia ta impertinenti te desparte de ei

ca un tant adllnc. Dactr lii cet de cet h ei, pleaci. Pleaci,pentru ci altfel ai si-i duci la pierzanie: daci-i opregti dindrum, daci-i abali fie gi numai o clipd de la remuqcirile pe

cal€ le au, toate geqelile ftptuite se vor impietri peste ei ca

untura sleitil. Au cugetul lncdrcat, le e teami - dar teama,

MU$TELE . 19

cugehrl incdrcat sunt o mireasmi plicuti pentru ndrile zeilor.

Da, zeilor le plac aceste suflete jalnice. Vrei sd le ripegtibunivoinla divind? Ce-o si lb dai in schimb? O digestie

linigtiti, tihna morocinoasi a provinciei gi plictiseala, ah!plictiseala zilnici a fericirii. Drum bun, tinere, drum bun;rdnduiala dintr-un orag qi rdnduiala din suflete sunt gubrede:

dac6 te atingi de ele, provoci o catastrole. (Priindu-l inochi.) O gtoazrtcd nenorocire care va cidea asupra ta."

ORESTE: Adevtuat? Aqa i-ai spune? Ei bine, dace ag fi eu

tdndrul acela, 1i-ag rispunde... (Se mdsoard din priviri:Pedagogul Weite) Ei, nu gtiu ce gi-ag rispunde. Poate cd ai

dreptate, giiapoi, asta nu m6 prive$te.

JUPITER: Aqa da. Bine ar fi ca Oreste si fie la fel de cuminte,

Pacea fie cu voi, trebuie si-rni vdd de treburi.

ORESTE: Pacea fie cu tine.

JUPITER: O, qi dac6 ve seceie muttele, iat6 cum vd puteti

descolorosi de ele: vedeli roiul ista care zumz6ie in jurulvostru? Fac o migcare cu mana, un gest cu bralul qi spun:

,"Abraxas, gal4 gal4 te, t€". 9i ia6le cum cad qi incep si se

tArasci pejos, ca omizile.

ORESTE: Pe Jupiter!

JUPITER: Nu-i mare scofald. Un mic talent de scamator. ln tim-pul liber sunt dresor de muge. Ziua buni. Ne rrrai lntebim noi.

Iese.

Scena II

ORESTE, PEDAGOGUL

PEDAGOGUL: Bagd de seami! Omul dsta ,stie cine egti.

. ORESTE: O fi oare om?