ACOLADA Acolada nr. 10.pdf · savantª e preferabilª unei izbucniri necenzurate de gîndireﬂ....

Interviu: Ana Blandiana

Barbu Cioculescu:Inconfortabile,inconfundabile

Petre Got: Poeme

Ancheta Acolada: De amicitia, cuLiviu Antonesei, Gheorghe

Grigurcu, Angela Marinescu

Ilie Constantin: Violul mulþimilorprin propagandã

Pavel ªuºarã: Destine europene -Constantin Brâncuºi, Marcel

Iancu

Luca Piþu: Petre Þuþea în careulde aºi

ACOLADARevistã lunarã de literaturã ºi artã

Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din RomâniaEditor S.C. Pleiade Satu Mare - Editura Pleiade

Octombrie 2008 (Anul II) Nr. 10 (13) - 24 pagini - 2,50 lei

13

Director general: Radu Ulmeanu y Director: Gheorghe Grigurcu y Redactor-ºef: Petre Got

CONSTCONSTCONSTCONSTCONSTANTIN BRÂNCUªI: DanaidaANTIN BRÂNCUªI: DanaidaANTIN BRÂNCUªI: DanaidaANTIN BRÂNCUªI: DanaidaANTIN BRÂNCUªI: Danaida

Acolada nr. 13 - octombrie 2008

Cuprins:Cuprins:Cuprins:Cuprins:Cuprins:Radu Ulmeanu: Patriotismul de tarabã � p. 2Gheorghe Grigurcu: Dileme cioraniene � p. 3

Barbu Cioculescu: Inconfortabile, inconfundabile � p. 4C. D. Zeletin: Tragicele taburete� p. 4

Petre Got: Poezii � p. 5Dora Pavel: Ancheta �Acolada� - p. 6

Ilie Constantin: Violul mulþimilor prin propagandã � p. 8Nicholas Catanoy: Alambicul lui Ianus � p. 9

Ion Maria: Poezii � p. 9Constantin Trandafir: Miºcarea Prozei. Nicolae Breban � p. 10

Constantin Mateescu: Trei paºi cu Gino Lupi (II) � p. 11Ion Florea: Cãrþi � p. 11

Pavel ªuºarã: Destine europene � p. 12Ana Blandiana.Interviu de Ion Zubaºcu � p. 13

Tudorel Urian: Pãcatele tinereþii � p.14Constantin Cãlin: Zigzaguri � p. 15

Luca Piþu: Petre Þuþea în careul de aºi � p.16Sorin Lavric: Pagini de jurnal � p. 17

M. ªenilã-Vasiliu: Interzis copiilor sub 12 ani � p. 18Simona Vasilache: Despre stãri � p. 18

Traianus: Poezii. În prezentarea lui Mihai Cimpoi � p. 19Claudiu Groza: Aerul curat al burgheziei � p. 19Magda Ursache: Dacã vrei sã ai revistã � p. 20

Bel Ami: Mirador . România literarã la 40 de ani� p. 20Adrian Dinu Rachieru: Despre �Glotonimul laºitãþii�� p. 21

Nicolae Florescu: Între G. Cãlinescu ºi Mircea Eliade � p. 22Vince Clemente. Traduceri de Olimpia Iacob � p. 23

Gheorghe Grigurcu: Despre Karadzici ºi nu numai � p. 24ªerban Foarþã: Lucarnã � p. 24

ISSN 1ISSN 1ISSN 1ISSN 1ISSN 18888843 � 5643 � 5643 � 5643 � 5643 � 564545454545

RRRRRedacþia ºi adminisedacþia ºi adminisedacþia ºi adminisedacþia ºi adminisedacþia ºi administrtrtrtrtraþia:aþia:aþia:aþia:aþia:Str. Ioan Slavici nr. 27

Satu MareCod Poºtal 440042Fax: 0361806597Tel.: 0770061240

On-line: www.editurapleiade.eu(Revista AAAAAcoladacoladacoladacoladacolada în format PDF)

E-mail: [email protected]| | || | || | || | || | |

Revista Acolada se difuzeazã în toatã þara prin reþeauaRodipet. În Bucureºti, poate fi cumpãratã ºi de la librãria

Muzeului Literaturii Române(Bulevardul Dacia)

Abonamentele se pot face direct, prin mandat poºtal, laadresa redacþiei, sau în contul S.C. Pleiade S.R.L:

RO39PIRB3200708229001000, Banca Piraeus, Satu Mare, iarpentru instituþiile bugetare la Trezoreria Satu Mare, Cont

RO34TREZ5465069XXX001050. Cod fiscal: RO 638425.Costul unui abonament pe 3 luni (sau multiplu de 3) este 9 lei

(sau 18 etc.), incluzând preþul ºi taxele de expediere.

TTTTTipogripogripogripogripografafafafafia Aria Aria Aria Aria ArbeitbeitbeitbeitbeitTTTTTimiºoarimiºoarimiºoarimiºoarimiºoaraaaaa

În virtutea respectãrii dreptului la opinie, redacþia AAAAAcoladeicoladeicoladeicoladeicoladeipublicã o diversitate de opinii ale colaboratorilor, fãrã sã-ºi

asume responsabilitatea pentru acestea.

2

Manuscrisele primite la redacþie nu se înapoiazã. Suntprivilegiate textele în format electronic.

AAAAAcoladacoladacoladacoladacolada aparaparaparaparapare sub egida ºi cu un se sub egida ºi cu un se sub egida ºi cu un se sub egida ºi cu un se sub egida ºi cu un spripripripriprijinjinjinjinjinfffffinanciar al Uinanciar al Uinanciar al Uinanciar al Uinanciar al Uniunii Scriitorilor din Rniunii Scriitorilor din Rniunii Scriitorilor din Rniunii Scriitorilor din Rniunii Scriitorilor din Româniaomâniaomâniaomâniaomânia

| | || | || | || | || | |

PPPPPatrioatrioatrioatrioatriotismul de ttismul de ttismul de ttismul de ttismul de tarararararabãabãabãabãabãGargara continuã

ce se face la noi cu privire lasoarta românilor în generalºi, în speþã, a celor dinstrãinãtate, vizitaþisistematic, dar mai ales înperioadele electorale, de felde fel de politicieni, e cevala ordinea zilei. De departe,cel ce se evidenþiazã pringrija pãrinteascã faþã de eieste însuºi preºedintele

Traian Bãsescu. De o mare simpatie se bucurã în ochiidomniei sale mai ales românii din Spania, furnizori aiunui capital electoral considerabil, de vreme ce ºiMircea Geoanã le-a promis (cã nu-l doare gura) câte20.000 de euro la întoarcerea lor în þarã. Pentru a-ºi facecampanie electoralã printre ei, AdministraþiaPrezidenþialã a cheltuit o mulþime de bani �� desigur,din buzunarele noastre, tot români, sãracii de noi. Prilejcu care, fapt fãrã precedent, nu s-a putut abþine sã-lbãlãcãreascã acolo, pe teritoriu strãin, în gura mare,precum îi e obiceiul, pe un alt reprezentant al statuluiromân, Petre Roman care, întâmplãtor, fãcea ºi el ovizitã pe plaiurile azurii ale cãpºunarilor voiajori.

Alþi români, care însã nu conteazã din punctde vedere electoral, aceia din Timoc, de exemplu, nuse bucurã de nici cea mai micã atenþie din parteapreºedintelului ºi a altor politicieni. Nu þin minte cavreodatã, cu ocazia îmbrãþiºãrilor frãþeºi cu care l-afericit pe preºedintele Serbiei, Marinarul sã-i fi susuratacestuia la ureche vreo vorbuliþã despre �vlahii� de-aici,cãrora nici nu li se recunoaºte mãcar calitatea de

români, ca ºi în Bulgaria de altfel, þarã fãcând parte,totuºi, din Uniunea Europeanã. Aceºtia nu au dreptulla ºcoli ºi serviciu religios în limba românã, tocmaipentru cã nu sunt recunoscuþi ca români. Iar statulnostru nu a catadicsit vreodatã sã-i ia în seamã, pentrucã, oricum, nefiind cetãþeni de-ai plaiului mioritic, nuau nici drept de vot. ªi atunci, de ce sã ne mai rãcimgura de pomanã?

Recent, Miºcarea Democratã a Românilor dinSerbia a adresat o scrisoare tuturor cercurilordemocratice româneºti ºi europene, prin care acuzã�indiferenþa parlamentarilor români faþã de situaþiaminoritãþii etnice române din Serbia de nord-est��.Presedintele MDRS, Dimitrie Craciunovici, a declaratcã reprezentanþii României la Adunarea Parlamentarãa Consiliului Europei (APCE), Cezar Preda (deputat PD-L), Ilie Ilaºcu (senator PRM), Relu Fenechiu (deputatPNL) ºi Mihai Tudose (deputat PSD) �� prin absenþa dela dezbaterea în plen a Raportului lui Jurgen Herrmannreferitor la românii din sudul Dunãrii ºi vãile râurilorTimoc ºi Morava �� au compromis, pentru mulþi ani,viitorul celor peste 300.000 de români a cãror identitatea fost afectatã��. Dar:�Ceea ce este ºi mai grav,parlamentarul Cornelia Cazacu (senator PD-L) a votatîmpotriva dorinþei timocenilor de a avea dreptul laînvãþãturã ºi liturghie în limba românã ºi, astfel, acontribuit la falsificarea istoriei neamului românesc ºinaºterea unei noi comunitãþi, cea vlahã�, a precizat încontinuare Craciunovici, dupã cum relateazã Agerpres.

Iatã deci cã guralivul Cezar Preda pe care-l veziobsesiv pe toate canalele de televiziune apãrândpolitica partidului sãu ºi mai ales pe aceea a guruluiBãsescu, la fel ca marele patriot Ilie Ilaºcu, despre care

foºtii sãi colegi de colivie spuneau, cam cu jumãtatede gurã, cã ar fi agent al serviciilor secrete, fãcând parteºi din mai marele partid de patrioþi al lui Vadim Tudorºi la fel ca alþi câþiva parlamentari �� chiulesc toþi de lao ºedinþã importantã a unui for european în care sedecide soarta a sute de mii de români ce trãiesc înregim de paºalâc în þãri vecine. Ei îi condamnã astfelsã-ºi ducã mai departe viaþa de câine. Mai mult, aceastãdoamnã senator PD-L Cornelia Cazacu voteazã chiarîmpotriva recunoaºterii calitãþii de români aconaþionalilor ei, ceea ce ne lasã sideraþi. Ce-o fi fostoare în capul ei? Cred cã nici mãcar câlþi sau tãrâþã, cãacestea nu put. Iar din votul ei exalã o duhoarepestilenþialã care ar trebui sã-i mute nasul preºedinteluinostru, viteaz precum croitoraºul din poveste.

Întâmplãtor, nu am auzit nici o reacþie dedezavuare dinspre partidele din care fac parte vajniciinoºtri parlamentari, cum nu am auzit nici dinsprepalatul Cotroceni, foarte grijuliu de fiecare datã cumanifestãrile politice ale membrilor partidului-pupilã.Sã fi adormit Traian Bãsescu cu capul în poalele EleneiUdrea ºi sã nu fi aflat de isprãvile de mai sus? Sã ficãzut din nou Emil Boc în fosa vreunei scene dinmarea-i grabã ºi agitaþie politicã de a prinde vreunmicrofon liber? Ce-o fi pãþit Vadim, cã pe-atunci totulera în ordine cu candidatura suavei ºi delicatei OanaZãvoranu? Dar Tãriceanu? Dar Mircea Geoanã? Erauocupaþi cu croirea unor planuri, cu sau fãrã cuþite ºipaharã, pentru perioada de dupã alegeri? Misterul ede nepãtruns.

Radu ULMEANURadu ULMEANURadu ULMEANURadu ULMEANURadu ULMEANU

3

Cronica literarã


Dileme ciorDileme ciorDileme ciorDileme ciorDileme cioranieneanieneanieneanieneaniene

Cioran aparþinecategoriei de gînditori-scriitori. Din aceeaºifamilie cu Pascal,N i e t z s c h e ,Schopenhauer, autorulS i l o g i s m e l o rS i l o g i s m e l o rS i l o g i s m e l o rS i l o g i s m e l o rS i l o g i s m e l o ramãrãciuniiamãrãciuniiamãrãciuniiamãrãciuniiamãrãciunii a mînuitverbul cu o asemeneaartã, cu rezultateleunei asemeneaidentificãri cu limbafrancezã, cuceritã cu oe x t r a o r d i n a r ã

tenacitate, încît a ajuns a fi socotit, dupã cum se ºtie,unul din stiliºtii de frunte ai acesteia. Explicabil, relaþialui Cioran cu expresia literarã a devenit, sub neliniºtitulsãu condei, un subiect de meditaþie. Un subiectfurtunos, ca atîtea altele în scrisul în cauzã, tratat nufãrã tensiuni contradictorii, în care reverbereazã o fibrãde om al nemãsurii, al hybris-ului, magnetic atras deprimejdia extremelor, aidoma unui sublim aventurier.Vom schiþa în cele ce urmeazã cîteva aspecte aleacestuia, pornind de la o excelentã cercetare datoratãlui Nicolae Turcan, CiorCiorCiorCiorCioran sau ean sau ean sau ean sau ean sau exxxxxcesul ca fcesul ca fcesul ca fcesul ca fcesul ca filosofilosofilosofilosofilosofie.ie.ie.ie.ie.Apatrid, Cioran revine totuºi la conceptul de patrie,declarînd cu o anume emfazã: �Nu locuim într-o þarã,locuim într-o limbã. Patria asta înseamnã ºi nimicaltceva�. Dar o atare patrie lingvisticã e relativizatã prindistanþa pe care gînditorul nu întîrzie a o lua faþã desemnificaþia scrisului, circumscris tuturor zãdãrniciiloracestei lumi: �A fost o vreme în care scrisul mi se pãreaun lucru mare. Dintre toate superstiþiile mele, peaceasta o consider cea mai compromiþãtoare ºi cea maigreu de explicat�. Se mai poate adãuga simþãmîntulde intimã inadecvare produs de limba francezã,perceputã ca �prea nobilã ºi prea distinsã� pentrupropensiunile sale �barbare�, chiar la antipodullor, putînd inspira, cum spune exegetul, overitabilã �poveste de groazã�. În cazul acestadespre ce �patrie� ar mai putea fi vorba? Obsedat deviziunea religioasã, în pofida recuzãrilor ºi chiar adiatribelor sale împotriva creºtinismului, Cioranrecepteazã îndeletnicirea scrisului ca unapostparadisiacã, reflectînd sancþiunea adamicã rãmasãîn vigoare ºi dupã jertfa lui Isus. Ar fi o probã dedecadenþã care divulgã persistenþa �omului vechi�, cutarele lui invincibile, a omului ce precede Mîntuirea:�Pentru scriitori, Mîntuitorul chiar n-a venit, sau operasa de mîntuire n-a fost încununatã de succes. Scriitorulse bucurã de pãcatul lui Adam ºi nu înfloreºte decîtdacã fiecare dintre noi îl reînnoieºte ºi îl ia asuprã-ºi.Materia oricãrei opere o constituie umanitatea taratãîn esenþa ei. Nu se poate crea decît pornind de laCãdere�. ªi totuºi, intermitent, perspectiva selumineazã. Scrisul se aratã a fi un mijloc terapeuticdeoarece face posibilã eliberarea de obsesii, învingereamaladiilor spiritului, posedînd (þîºneºte iarãºisubconºtientul religios) o funcþie de autoexorcizare:�Unii scriu cu ceea ce e pur în ei, cu inocenþa; cît despremine, nu pot sã scriu decît cu deºeurile din mine. Scriuca sã mã purific�. Fireºte, pentru a realiza un astfel deefect e nevoie de un succes formal, de o cristalizarestilisticã a discursului. Aci intervine însã o cochetãrie:�Nu scriu decît spre a mã elibera de crizele mele dedepresie. �� Nu-i un lucru vesel pentru cititor. Dar nuscriu pentru a fi citit�. Ar putea fi oare credibil undezinteres total al scriptorului faþã de cititorul concretsau virtual? O rupere de satisfacþia oglindirii, oîntoarcere în lumea oglinditã (transfiguratã) în eulcreator, ca ºi cum nimic nu s-ar fi întîmplat? Puþinprobabil, întrucît Cioran îºi mãrturisea în alte locuri oaspiraþie a reuºitei, a unei reuºite de neobiºnuiteproporþii, unica în mãsurã a semnifica existenþialul:�Am înþeles din capul locului cã viaþa nu are sens decîtdacã reuºeºti sã faci ceea ce vrei�. Soluþia psihanaliticãa scrisului ca defulare nu reprezintã cumva un surogatal redempþiunii? Tentativa de a-i minimalizaimportanþa, de a-l izola de contactul public (posibiltriumf acesta, deci aliment al orgoliului), nu poartã, pede altã parte, reflexul obscur, de naturã religioasã, alumilinþei?

Dar orgoliul cioranian rãmîne pe poziþii.Reamintind, uºor excedat, cã �în orice civilizaþierafinatã se produce o disjuncþie radicalã între realitateºi cuvînt�, autorul MãrMãrMãrMãrMãrturisirilor ºi anatturisirilor ºi anatturisirilor ºi anatturisirilor ºi anatturisirilor ºi anatemeloremeloremeloremeloremelor îºi

precizeazã pulsiunea demonicã în opþiunea pentru stil:�neputînd sã pactizez cu lumea, a trebuit sã pactizezcu cuvîntul�. Lucifer încearcã nu doar a subminaCreaþia, ci ºi a etala propria-i creaþie, cu valenþeconcurenþiale. Ultima transpare în caracterul tragico-parodic al rãului în confruntarea cu binele, în aspectulsimulator al copierii pozitivului, potrivit concepþieidiavolului ca simia Dei (v. Luigi Pareyson). Logosuldevine un instrument al crizei, al unei Geneze inverse,a cãrei mizã e cãderea în pãcat. Pentru omul de artã,socoteºte Cioran, �expresia constituie singuraexperienþã originarã de care este capabil�. Separat denaturã, el se derobeazã de judecãþile conforme curegulile ei, se cufundã integral în universul secund alcuvintelor. Le idolatrizeazã, precum o reacþie a creaturiicare neagã universul dat, ca o reacþie, în ultimãinstanþã, antidivinã. Credinþei religioase îi ia locul religiaformei, cu exultanþele ºi beatitudinile ei mediate destil: �Orice fetiºizare a stilului porneºte de la credinþacã realitatea e mai gãunoasã decît reprezentarea eiverbalã, cã tonalitatea unei idei este mai importantãdecît ideea însãºi, cã un pretext bine adus din condeipreþuieºte mai mult decît o convingere, cã o construcþiesavantã e preferabilã unei izbucniri necenzurate degîndire�. Avem a face cu un estetism vehement cesuspendã criteriul adevãrului, �fond ce nu aducedobînzi decît în mîinile talentului� (Rivarol), o �pur ºisimplu chestiune de stil� (Oscar Wilde), spre a ne situaîntr-un context adecvat. Nelimitîndu-se numai la a�fetiºiza� scriitura, Cioran urmãreºte o compromitere aadevãrului, rãsturnat de talent în contrariul sãu: �«Talentul» e mijlocul cel mai sigur de a denatura totul,de a sluþi înfãþiºarea lucrurilor ºi de a te înºela înprivinþa propriei tale persoane�. ªi o minimalizare avieþii în zonele sale extreme ºi nu doar acolo: �Numaicei care trãiesc în afara artei �� susþine

Cioran �� t r a gultimele consecinþe. Sinuciderea, sfinþenia, viciul �� totatîtea forme ale lipsei de talent�. Dacã �existenþaadevãratã e apanajul acelora pe care natura nu i-acopleºit cu vreo înzestrare�, ar fi dificil �de conceputun univers mai fals decît cel literar ºi un om mai lipsitde adevãr decît literatul�. Sfidarea criteriului religios ºia celui etic merge prin urmare pînã la un paroxism alstãrilor negative, la o exaltare în refuz. Ne putemîntreba totuºi dacã nu e cumva la mijloc o testareparadoxalã a valorilor repudiate, o �erezie� împinsã pînãla pactizarea cu reversul lor? Cãci se pare cã avem aface cu o structurã misticã rebelã la propria ei naturã,la o trãire a misterului pus la încercare printr-o manevrãa luciditãþii exasperate. Fãrã teamã de incongruenþã,acelaºi Cioran n-a ºovãit a declara în flagrant dezacordcu nihilismul cu care brava: �Uneori senzaþia cea maimicã ºi mai indivizibilã ne apropie de absolut, ca orevelaþie. O atingere delicatã a pielii ne umple de unfior mistic; amintirea unei senzaþii, de neliniºtenepãmînteanã: Culorile capãtã strãluciretranscendentã, iar sunetele accent apocaliptic. Totuleste religios�. Sau patetic-concluziv: �Ceea ce nu sepoate traduce în termeni de religie nu meritã sã fietrãit�. Care e adevãratul Cioran? Nu cumvaautenticitatea sa e însãºi contradicþia, adicã dureroasapunere sub semnul întrebãrii a factorilor originari,inalienabili? Nu cumva copleºitoarea sa zbatere întreextreme conferã o garanþie tainicã fiinþãrii acestora?Reproducem impresia demnã de interes a tînãruluieseist Nicolae Turcan: �vituperãrile ºi denigrãrile salepasionante nu pot sã nu atragã atenþia ºi sã nuînfiinþeze, prin negaþie, adversitãþile (�). În aceastãordine de idei, Dumnezeu existã tocmai datoritãfaptului cã Cioran nu putea face o asemenea risipã deenergie, de talent ºi de viaþã pentru a se revolta în faþaunei nonexistenþe, iar dacã Dumnezeu nu ar exista, elar fi adus la existenþã tocmai de pãtimaºele negaþiiproferate cerului. Parafrazîndu-l (într-una dintrecelebrele lui afirmaþii la adresa muzicii lui Bach, care îlînfiinþeazã pe Dumnezeu), am putea spune: atîta timpcît Cioran Îl neagã (folosind atîtavehemenþã ºi un stil pe mãsurã), Dumnezeu existã�.

Insurgenþa demoniacã pe care o cultivã Cioranse manifestã aºadar frecvent prin tendinþa de eludarea realului, prin înlocuirea sa cu �minciuna� orgolios

recunoscutã a unor �cuvinte potrivite�. Însã izbuteºteautorul TTTTTrrrrratatatatatatului de descomatului de descomatului de descomatului de descomatului de descompunerpunerpunerpunerpunereeeee a-l eluda cuadevãrat? În tinereþe, se apleca, e drept, cu o fervoarevizionarã, asupra temelor României din acel moment,nefãcînd distincþie �între scris ºi sînge�, asumîndu-leprin intermediul unor reþete ce pot fi socotite fieutopice, fie incumbînd o ostentativã, fantastã ºi ea, dela un punct, responsabilitate moralã. Cordonulombilical cu fenomenologia istoricã n-a fost încã tãiat.Mai tîrziu, date fiind excesele ce-i încarcã stilul, de ordin(anti)religios ori cultural, scandaloase în opticamentalitãþilor curente, s-a pus chestiunea rãspunderiisociale a autorului strident inconformist. Sã fiesuficientã proclamarea �minciunii�, a iresponsabilitãþiiartei verbale ºi speculative, pentru a o absolvi desupoziþia unor efecte nefaste? În gradul în carescriitorul verbalizeazã realitatea, n-ar fi posibil drumulinvers, metamorfozarea cuvintelor în realitate?Avantajele sinuciderii, bunãoarã, nu pot fi traduse înfapt? Aflat în situaþia de-a alcãtui o prefaþã TTTTTrrrrratatatatatatuluiatuluiatuluiatuluiatului,simþindu-se �la mare ananghie�, Cioran înþelege a sedisculpa astfel: �Din slãbiciune �� ºi din nevoie de bani�� am consimþit sã pun la îndemîna publicului larg olucrare atît de «distructivã». Sunt nevoit sã-l previn pecititor cã trebuie s-o citeascã în rãspãr, sã nu-i gusteveninul. Dacã e tînãr sã nu sufere efectul eidemoralizant. E vorba deci de-o punere în gardã, cu totce poate fi aici pretenþios ºi penibil. Pare sã spunã:«Atenþie! Urmeazã sã citiþi o carte primejdioasã! Fiþiprudenþi ºi n-o luaþi drept literã de Evanghelie, sã nucredeþi cã tot ce se spune în ea e-adevãrat. Am exageratuneori, adesea am mers prea departe (�)»�. Darproblema �gratuitãþii� (iresponsabilizãrii) stilului nu sepune exclusiv la treapta pragmaticã a aparentelorconsilii adresate posibililor cititori slabi de înger oritinerilor neformaþi. Putem degreva stilul de sarcina saontologicã? Socotind universul literar ca fiind cel mai

fals cu putinþã ºi pe literat drept omul cel mailipsit de adevãr, Cioran pare a se apropia de o

asemenea concepþie puristã à rebours. Cu toate cãstilul nu e o abstracþie, ci �însuºi omul� cum arãta, înformulã celebrã, bãtrînul Buffon, ori, pentru a-l cita peProust, e �o chestiune nu de tehnicã ci de viziune�, ocroialã, s-ar putea zice, care n-ar fi cu putinþã fãrãexistenþa stofei. Impredictibil, sinuos pînã la dramatismîn cãutarea de sine, Cioran ne oferã ºi o seamã depropoziþii prin care admite fãrã înconjur condiþiaontologicã a scriiturii: �O carte trebuie sã adînceascãrãni, sã le provoace chiar. O carte trebuie sã fie oprimejdie�. Ce fel de �rãni� dacã nu cele preexistenteale vieþuirii ca atare? Scrisul se gãseºte într-un raportcu existenþa precum cel al vaselor comunicante: �Nu-þi subminezi motivele de a trãi fãrã sã þi le subminezitotodatã ºi pe acelea de a scrie�. Ar putea fi astfel scrisulepurat de pasiuni, de �impuritãþi�, de întregul complexmoral al fiinþei cãzute din starea de graþie edenicã?Borges se pronunþa astfel: �Tot ceea ce þine de viaþã,inclusiv umilinþele, eºecurile, nefericirile, toate i-au fostdate artistului ca o argilã, un material pentru arta sa;iar el trebuie sã profite. (�) acestea ne-au fost datepentru ca noi sã le transfigurãm, pentru ca, dincircumstanþele mizere ale vieþii noastre, noi sãconstruim eternitatea sau lucrul care aspirã spreeternitate�. Cioran se rostea ºi el, nu o datã,cu foarteasemãnãtoare cuvinte: �Mi-am reprimat toate pasiunile,încercînd sã rãmîn scriitor. Dar lucrul este aproapeimposibil, un scriitor nefiind scriitor decît în mãsura încare îºi salvgardeazã ºi îºi cultivã pasiunile, sau chiarºi le aþîþã ºi le exagereazã. Scriem cu impuritãþilenoastre, cu contradicþiile noastre nesoluþionate, cudefectele, cu resentimentele, cu resturile noastre�adamice�! ªi iatã încã un omagiu adus existenþei: �Nupoþi eluda existenþa prin explicaþii, nu poþi decît s-oînduri, s-o iubeºti sau s-o urãºti, s-o adori sau sã te temide ea�. Sã fie autorul franco-român, supus unorasemenea stupefiante pendulãri, un sceptic, un ironic,un relativist caustic care se joacã cu sine ºi cu noi?Sau mai degrabã un dionisiac turmentat de nesaþiulde-a cuprinde viaþa nedecantatã, fãrã rest, meditativdar în acelaºi timp copleºit de afecte contrapunctice,

CutCutCutCutCutezãm a prezãm a prezãm a prezãm a prezãm a presupune cã un Dumnezesupune cã un Dumnezesupune cã un Dumnezesupune cã un Dumnezesupune cã un Dumnezeu careu careu careu careu care e atît tre e atît tre e atît tre e atît tre e atît transcendent cît ºi imanentanscendent cît ºi imanentanscendent cît ºi imanentanscendent cît ºi imanentanscendent cît ºi imanentar far far far far fi disi disi disi disi dispus a-l primi pe Ciorpus a-l primi pe Ciorpus a-l primi pe Ciorpus a-l primi pe Ciorpus a-l primi pe Cioran la sînul sãu, ieran la sînul sãu, ieran la sînul sãu, ieran la sînul sãu, ieran la sînul sãu, iertîndu-i prtîndu-i prtîndu-i prtîndu-i prtîndu-i propoziþiile sacrilege izvopoziþiile sacrilege izvopoziþiile sacrilege izvopoziþiile sacrilege izvopoziþiile sacrilege izvorîtorîtorîtorîtorîteeeeedin inocenþa unui surdin inocenþa unui surdin inocenþa unui surdin inocenþa unui surdin inocenþa unui surplus de vitplus de vitplus de vitplus de vitplus de vitalitalitalitalitalitatatatatate.e.e.e.e.

GheorGheorGheorGheorGheorghe GRIGURghe GRIGURghe GRIGURghe GRIGURghe GRIGURCUCUCUCUCU(Continuare în p. 23)

Nicolae Turcan: CiorCiorCiorCiorCioran sau ean sau ean sau ean sau ean sau exxxxxcesul cacesul cacesul cacesul cacesul cafffffilosofilosofilosofilosofilosofie,ie,ie,ie,ie, Ed.Limes, 2008, 304 pag.


Flux-RFlux-RFlux-RFlux-RFlux-Refefefefefluxluxluxluxlux

4

InconfInconfInconfInconfInconfororororortttttabile, inconfundabileabile, inconfundabileabile, inconfundabileabile, inconfundabileabile, inconfundabileA emiteo p i n i iinconfortabileºi a nu lepãstra într-un secretsipet als i n e l u iimplicã unrisc asumatde dl.G h e o r g h eG r i g u rc u ,î n t r - os o c i e t a t ecare evitãî n t r - oasemeneam ã s u r ãriscul încâta ºi înlocuittermenul cu

acela de ºansã, de unde delectabile expresii, precumºansa unui accident mortal, dacã nu doar de a cãdeala un examen. ªansa de a nu fi membru al Academieiromâne, de a nu fi ºeful unei catedre universitare � ºisunt atâtea � de a nu fi decorat, spre a avea parte, laînmormântare, de onoruri militare, înfãºurat în drapelîi revine celui care încalcã protocolul ºi, salvându-ºisufletul, spune adevãrul.

De regulã cei cãrora li se dau pe faþã tristeleperformanþe trec la represalii, insultã, refugiaþi pepiscuri. Cel cãruia îi dezvãlui impostura te declarãnebun. Ar fi, desigur, prea mult sã i se pretindã a mistuitextul prin care este cercetat ºi respins. Citind Opiniiîn genere inconfortabile (Edit. �Grinta�, Cluj Napoca),culegere de articole ºi interviuripe mai mulþi ani din urmã, ºi caatare cu un bogat evantai de teme,primeºti tainul unor lecþii într-unlanþ desfãºurãtor, prilej de a-þilumina, eventual, pãrþi umbrite alecugetului în pulsatile rãbufniri de lavã ale cotidianului.Asumându-þi, bunãoarã, convingerile unui înverºunatadversar al ideologiilor, te vei chestiona asupra proprieipoziþii, cum ar fi la stânga dreptei ori la dreapta stângii� sau pe o planetã alãturatã. Personal, m-amrememorat, prin simetrii de destin, în naraþiunea (Oexeperienþã fracturatã) debuturilor autorului la Familia.Dar mai cu seamã în dezvoltãrile sale logice.

A fi trãit episoade asemãnãtoare, cu urmãrilelor, te apropie de un memorialist, dar a fi trãit patruzeciºi cinci de ani în comunism a fost o experienþã generalãcu foarte diferite imprimãri pe scoarþã. De unde ºiorientarea de dupã decembrie �89. Gheorghe Grigurcus-a situat dintru început în lotul celor care au înþelesmesajul Pieþii Universitãþii, altfel zis au militat pentrueradicarea rapidã ºi totalã a comunismului. Înperspectiva ultimelor douã decenii, copios dominatede duplicitate, dl. Gheorghe Grigurcu afirmã cãprocesul acestuia nu se restrânge la simpla examinarea unei perioade cãreia, în mod convenþional, i s-a puspunct: �În raza lui trebuie neapãrat sã se afle ºidefensorii sãi din prezent, pseudoideologii deveniþipaznici, mergând pânã la ferocitate, ai templuluivalorilor pe care le poftesc mumificate, ferite de oriceadiere a dezbaterii slobode, aducãtoare de primejdii�.Încât n-am putea desprinde comunismul depostcomunism, întru cruþarea segmentului secund, culungã ºi prosperã viaþã.

Verdictul e clar: �Înregistrãm în aceastãprivinþã un impas al vieþii politice care indicã, posibil,un vid lustral al istoriei ce, în rãstimpuri, seautoregenereazã.� Dar cum sã duci mai departebasmul, de asemenea naturã încât fiinþa respingãtoaresã se prefacã în una strãlucitoare de frumuseþe � ºimai cu seamã când se va petrece un asemeneamiracol? Bântuit de spectrul ideologiilor, secoluldouãzeci lasã o sumbrã moºtenire cu imprevizibileurmãri, o poalã de umbrã. Prin firescul pas al istoriei,nostalgicii devin conservatori? Studiind spinoasaproblemã a revizuirilor, dl. Grigurcu remarcã încetinealacu care trec în fundal gloriile culturale veºtejite alecomunismului. Câte unui defensor referenþial proferândpãstrarea neatinsã a vechiului canon i se taie calea: �Îlvedem, în consecinþã, pe dl. Simuþ, altminteri om deaplicaþie ºi hãrnicie, ca pe un exponent al acelei gândiribãtrânicioase care prelungeºte timpul dinainte de

rãsturnarea din decembrie 1989 cu riscul unei prezenþefantomale.�

Frontul celor ce apãrã o linã coborâre avalorilor � sã le spunem astfel � comunismului, acum,în epoca de structurare democraticã a României, seriosdeterioratã de o ingratã ºi excesiv prelungitã tranziþieeste mai larg decât s-ar pãrea, campionii acesteia auºcoala tuturor diversiunilor, pe fondul nativ al uneistraºnice neruºinãri. Aduºi la realitate pe un toncivilizat, rãspund cu impudicã violenþã, în perfectacunoaºtere de cauzã cã paroxismul genereazã haosul,stupoarea, climatul lor favorabil. A gãsi tonul, într-oasemenea încruciºare de spade, a nu cãdea în capcanade a împrumuta armele adversarului presupune osuperioarã dotare, pe care dl. Grigurcu o posedã ºi alcãrei principal atu este o capacitate demonstrativã,bagajul cultural, uimitoarea sa bibliotecã, pe scurt,rãbdarea de a desfãºura, pe strâmtul spaþiu al unuiarticol de presã, o savantã demonstraþie logicã. ªi e dela sine înþeles cã în raport cu civilitatea tonului folosit,sarcina celor care bruiazã e mai lesnicioasã.

Avertismentul unui spirit lucid la faliileglobalizãrii, la riscurile unei maxime relativizãri, al uneifinale babilonii, al vacarmului decadenþei: �Foarteposibil, însã, în Estul nostru vitregit îndeosebi de oistorie care încã nu ºi-a întors fila (încearcã s-o facã doar,cu un deget bont) «delapidarea adevãrului», sau maipuþin dur spus, ocrotirea lui «abilã», disiparea luisârguincioasã, bruierea lui profitabilã, reprezintã unaspect de o gravitate specialã�. Unui poet îi revine,însã, ºi avantajul expresiei savuroase. Când un robustcultivator de dulci dileme sugereazã cã analizareaobiectivã a autorilor care, prin operele lor, au colaboratcu regimul comunist ar fi un act de stalinism, vocea secoloreazã: �Neînþelegând (hai sã fim realiºti: simulânda nu înþelege chestiunea!) dl. Pleºu o transleazã într-o

direcþie care-i convine, aºa cum aiîmpinge mobila din sufragerie înbaie, iar mobila de dormitor înpod�. Sunt cruzimi necesare aleunui polemist întâmpinat nurareori cu batjocuri în loc de

argumente.Exilat în cercurile opiniilor lui, criticul literar

îºi urmeazã netulburat magistratura, în cadrul cãreiatot el este chemat sã schimbe codurile, în galopulgeneraþiilor. Lectorul îi va împãrtãºi sau nu simpatiapentru Paul Goma, îi va înþelege sau nu alergia faþã deGabriel Liiceanu, dar va fi întotdeauna în faþa unui tabelde valori. Lectorul neutral rãmâne sã guste artaportretului, vivacitatea discursului critic, excelentainformaþie, sclipirile tãiºului � vezi portretul lui EugenBarbu, motivaþiile rezervei faþã de opera lui MarinPreda, Nichita Stãnescu, în perspectivele autenticitãþii.Vederi foarte critice pot fi în acelaºi timp foarte largi,încurajând sistema. În lipsa eticului, esteticul sucombã:�Un «contemporan capital» e o incalculabilã primejdiepentru comunitate, asemenea unui câmp de mine cuexplozie întârziatã. Sub semnul autorului Greþei se aflã,din pãcate, ºi o serie de scriitori de seamã ai noºtri,cãrora nu le negãm nici pe departe importanta staturãcreatoare, însã care, semnând pactul cu diavolul, auadus prejudicii nu numai propriei lor opere avariate deconjuncturalism, ci ºi obºtii aflate în impas, de laSadoveanu, G. Cãlinescu, Tudor Arghezi la PetruDumitriu ºi Marin Preda. Într-un fel, ei sunt sartrieniinoºtri�.

Firile prea sensibile, conºtiinþele definitivîmpãcate cu ele însele, beneficiarii seninãtãþiiireversibile nu trebuie, totuºi, sã dispere în contact curadicalismul grigurcian, autorul le acordã posibilitatea� ºi lor � a lecturii critice, în tangaj cu aceea de plãcere.Dar cât de complicatã e problema: �De ce sã nu neimaginãm o inversare a rolurilor? Lectura criticã sã fiemai curând a cititorului de rând, care, dincolo de acelireductibil «domeniu de fantasme» care e producþialiterarã îºi cautã corespondenþele propriilor vieþi (o mizãmaximã), în timp ce «literatura de plãcere» sã-i aparþinãcriticului jouisseur estetic, narcisist stilistic în cãutareaexpresiei celei mai convenabile propriei personalitãþiliterare.� Caz în care poziþia lectorului poate fi maidramaticã decât a criticului. Deposedat, criticul seipostaziazã în cititor, pagina îl oglindeºte zâmbitor,raþional, cumpãnit. Cu opinii inconfundabile.

BarBarBarBarBarbu CIOCULESCUbu CIOCULESCUbu CIOCULESCUbu CIOCULESCUbu CIOCULESCU

TTTTTrrrrragiceleagiceleagiceleagiceleagiceletttttaburaburaburaburabureeeeettttteeeee

În ruinã,deznãdejdea unui bordei eresemnatã, însã a unuipalat nu. Oricum, mi-amînchipuit întotdeaunadeznãdejdea ca pe o linieorizontalã. Minimatresãrire, chiar ºi pentru oclipã, prin verticalitãþi, fieele ºi microscopice,

înseamnã revenire la speranþã. Dar ce oare mai tresãrea,în acest sens, la începutul deceniului al cincilea?! În ceputeai sã afli izvorul nãdejdii? Ce putea sã-þi mai oferefiorul reînãlþãrii din fundul canionului în care neprãbuºisem, unde nu bat nici vânturile ºi nu curg nicinisipurile pustiei pentru ca, prin dunele cãlãtoare, sã-þicreeze iluzia prefacerii?

ªi totuºi, în adâncul sufletului meu resortulstructurilor sacre era comprimat prin jignire ºi aºteptare.Orizontalitãþile fremãtau unanim... În zãcãmintelememoriei încã mã rãneºte amintirea unei astfel de ofense.

Sala de Consiliu a Facultãþii de Medicinã dinBucureºti era altãdatã un crâmpei versaillez. Strãjuitã,sub tavanul înalt ºi fastuos, de galeria de portrete alemarilor înaintaºi ai medicinii româneºti, scrutãtori deorizonturi misterioase, avea înºirate jur împrejurulpereþilor, la înãlþimea staturii, busturile lor în bronz,marmurã de Carrara, Seravezza ori Ruºchiþa. Aºa fusese,dar acum era fãcutã praf. Praf ºi pulbere � pleonasticãparadigmã a lucrãrii proletcultiste. Victimã a ororii derelief, ajunsese ºi ea un canion. Iar porunca unui director,focºãnean în orbârºia imediatã, ce confunda, într-o fericirecretinã ºi rea, valoarea izbitã cu valoarea contestatã,prefãcuse sanctuarul strãmoºilor nici mai mult nici maipuþin decât în salã de sport. Praf glasvandurile, pulberestrãlucitoarea stucaturã! Sus în pãienjeniºul podului cutablourile, fie ele ºi de Aman ori Catargi, jos în dedalulsubsolurilor cu busturile! Capra, paralélele, calul,spalierele, coºurile de baschet, gheretele de scândurãburduºite care de efecte cu adieri acre, care de teniºipestilenþiali îºi disputau suveranitatea spaþiului elegantde odinioarã. Intrat în pereþi, un miros iute de grajd decai ºi þesalã tocitã se amesteca în rãstimpuri, funcþie deorarul Catedrei de sport, cu duhorile de ambe sexe alevigorii juvenile puse la încercare. Trecând prin uriaºelecandelabre delabrate, mingea tocise pe tavan ºi pe pereþifrunza de acant, jigãrise ghirlandele de lauri academiciori fracturase colþurile corintice, în viciul inlasabil alnivelãrii. Din rãnile platrului, prin care se întrezãreaucoastele þesãturii de trestie, ningea uºor, la câte un buºaizdravãn, o fãinã subtilã:

� Fie-i þãrâna uºoarã!Ne apropiam de sfârºitul cursului de osteologie.

Într-o dupã-amiazã de decembrie 1953, negãsindu-se niciun amfiteatru disponibil, profesorul de anatomie neîmpãrþi în pâlcuri de câte douã-trei grupe ºi pornirãm deîndatã, cu asistentul în frunte, sã cãutãm pe undeva oîncãpere. Pâlcul nostru trecu pe lângã fosta Salã deConsiliu. Înãuntru duduia o înfierbântare ascunsã,sãgetatã de zbierãturi ºi icnete, asemeni unei orgii într-un cavou devastat de necrofori... Coborârãm scara încolimason spre depozitul de cãrþi de la subsol.

� Mergem pe Via Sacra! precizã asistentul,strecurând în glas o ironie subtilã ce aveam s-o înþelegneîntârziat...

Jos dãdurãm peste o încãpere micã, asemeniunui atriu de vilã romanã scufundatã. Amfiteatrulimprovizat acolo, o uriaºã caracatiþã rãsturnatã, ne invitasã luãm loc pe ºirul de ventuze al tentaculelor eiîmpietrite: în lipsã de taburete, busturile înaintaºilor,coborâte de pe socluri ºi surghiunite aici, erau puse,ciuperci gigante pe post de scaun, sã-ºi ofere, rânduri-rânduri, nobilul creºtet ºezutului strãnepoþilor gata sã iastartul spre notiþele despre exobazã ºi endobazã!Preocupaþi sã speculeze pânã ºi secunda ºi ieºiþi dinspaþiul reflecþiei cuvenite, studenþii s-au aºezat repedepe tragicele taburete, fãrã sã mai aleagã între CarolDavila, Gheorghe Marinescu sau Victor Babeº. Cãlãri pecornurile de ºa ale mustãþilor ori strângând între picioarelavaliere ºi favoriþi, ucenicii luiHipocrate se dãruiausârguinþei lor orbi ºi surzi, ca pepenii pe care i-am vãzutcãþãrându-se calmi pe cenuºa caldã a Vezuviului pânãsus spre craterul fumegând...

Cu tot riscul, n-am mai vrut sã cobor în acelungher blasfematoriu, în care prezentul diabolic îºi râdea,cu dantura albã a trecutului, de viitor. De altfel, în curândaveam sã termin osteologia.

CCCCC. D. Zele. D. Zele. D. Zele. D. Zele. D. Zeletintintintintin


P o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i eP o e z i e

UUUUUrrrrrma Tma Tma Tma Tma Taaaaa

Zãdãrnicia mã încearcã iar,

Lucreazã ca un ghimpe viu,

Nu am tãria s-o alung,

Este harta fãrã contur.

Însãºi lumina putrezeºte,

Devine miez de beznã lãcrimând;

Unde sunt florile teilor prieteni,

Unde este aerul copil?

Mi-e teamã cã pot înceta

Foºnet, glas de mãiastrã tihnit �

Urma Ta, Stãpâne ceresc,

O caut prin rouã, prin vis.

InteriorInteriorInteriorInteriorInterior

Tablourile casei tale

Te privesc insistent

De câteva zile,

De câteva nopþi.

Stau de vorbã, cântã, adorm,

Au o singurã dorinþã, un unic vis:

Sã-þi deschidã sufletul,

Seif mereu închis.

Nu reuºesc, nu,

Eul tãu e plecat.

Nu se ºtie când va reveni,

Nici bãtrânul orologiu,

Nici candelabrul demodat

Nu cunosc �

Momentul este un

Flux suspect.

EcrEcrEcrEcrEcrananananan

Numeri valuri, sugerezi

Cã þii logica ºi firul;

Poate, poate reuºeºti

Un alt ritm, un alt triunghi.

Socoteºti nuanþele: roºu, brun,

albastru, negru,

Vezi culori pe care nu ai

Cum sã le numeºti.

Trãim stãri ieºind din nume,

Înfloreºte inepþia �

Cine va salva din foc

Destinul tãu, România?

RãsRãsRãsRãsRãspunspunspunspunspuns

Treceam pe strãzi acoperite

De molozul toamnei,

ªopteam silabe înþelese doar de vânt,

Râdeam de ºapca lui Vladimir Ilici,

De rubaºca lui Iosif Visarionovici.

Ne tot întrebam

Cum au ajuns dumnezei

Aceºti campioni ai crimelor cumplite,

Iar �visul de aur al omenirii�

De fapt, ce-i?

Ni s-a rãspuns la întrebãri

Când tatãl meu a ajuns

În iadul din Gherla,

În zarca de la Aiud.

AmbianþãAmbianþãAmbianþãAmbianþãAmbianþã

Ai înotat, frumoaso, atât de departe

În larg,

Încât mi-a fost teamã

Cã atingând orizontul

Te poþi rãni la braþ.

Ai lipsit de lângã tâmpla mea

Atât de mult,

Încât mi-a fost fricã

Sã nu mã uiþi.

Inimile noastre au acelaºi ritm,

Îþi gust picãtura de apã sãratã

De pe umãrul stâng.

SubsSubsSubsSubsSubstrtrtrtrtratatatatat

Domnule noiembrie,

Lasã-mi, lasã, rogu-te

Platina, smaraldele,

Inima, iubirile.

Nu le fugãri pe vânt,

Nu le duce în mormânt,

Floarea, ramul ºi lumina,

Sã nu fermenteze tina.

Zbor, corole cruþã-le,

Tainele, frumoasele

Leagã-le, dezleagã-le,

Sã-mi vindece rãnile.

Când va urma sã mã duc

Sufletul sã-mi fie prunc,

Flacãrã de pe comori,

Aºtrii se cununã-n zori.

PPPPPesesesesesttttte clipe, pese clipe, pese clipe, pese clipe, pese clipe, pesttttte lumee lumee lumee lumee lume

Peste clipe, peste lume

Ninge, ninge cu aldine,

Îngerii trimit din cer

Semne limpezi.

Sunt anume pentru tine,

Sã te alini când dorul greu

Te va cuprinde.

Mã vei simþi mereu aproape

Cum sãlciile plângãtoare

Seva în trupul lor tãcut

Tânjind pe ape.

ÎnÎnÎnÎnÎnvãþ îmvãþ îmvãþ îmvãþ îmvãþ împãcarpãcarpãcarpãcarpãcareaeaeaeaea

Stele vibreazã pe bolta nordului

Cum pãstrãvii înstelaþi

În unda amintirilor.

Stoluri de gânduri mã înconjoarã,

Stoluri de grauri isteþi,

Paºii vorbesc doar cu lutul,

Sufletul cu pãrinþii din cer.

Învãþ împãcarea cu pietrele,

Cu pãmântul, cu valul ce vine,

Învãþ împãcarea cu mine.

PPPPPeeeeetrtrtrtrtre GOe GOe GOe GOe GOTTTTT

Acolada nr. 13 - octombrie 2008 6

LIVIU ANTLIVIU ANTLIVIU ANTLIVIU ANTLIVIU ANTONESEIONESEIONESEIONESEIONESEI

�O f�O f�O f�O f�O fatã mai gãseºti, dar un prieatã mai gãseºti, dar un prieatã mai gãseºti, dar un prieatã mai gãseºti, dar un prieatã mai gãseºti, dar un priettttten nu!�en nu!�en nu!�en nu!�en nu!�

11111.

P ro b a b i lcã înseamnãceva mai mult,pentru cã sebazeazã pe op r e o c u p a r e ,dacã nu cumvape o obsesie

comunã ºi relativ rarã. Sigur, existã ºi strungari prieteniîntre ei, mai ales datoritã profesiei comune, sauagricultori, însã literatura este un ce care înseamnã,totuºi, altceva decât o simplã profesie, oricât de greasau de nobilã ar fi aceasta. Ca sã nu mai vorbesc cãartiºtii în general formeazã o gintã destul de iritabilã ºiincomodã. Cred cã toþi factorii menþionaþi de dvs., bachiar toþi laolaltã, nu separaþi, pot genera aceastã relaþiespecialã care este prietenia, cum cred cã mai pot fi ºi omulþime de alte cauze, de la un set comun de valori, nuneapãrat literare sau estetice, ci generale, împãrtãºiteîn comun, ºi pânã la o viziune similarã despre lume ºirolul scriitorului în aceastã lume, fie cã ne referim laLumea, cu L mare, fie la mica lume în care ne petrecemvieþile noastre de scriitori ºi de oameni.

22222.

De bunã seamã cã au existat persoane caremi-au marcat destinul intelectual ºi literar, dar, dat fiindcã este vorba despre oameni mai maturi, uneori multmai maturi decât mine, precum Constantin Noica, Mihaiªora, Mihai Ursachi, Al. Cãlinescu sau Al. Zub, nu ºtiucât de potrivit ar fi cuvântul prietenie. Eu i-am respectatºi am þinut enorm la ei, cum îi respect ºi þin ºi acum,când nu mai sunt toþi printre noi, cum, probabil, ºi eivor fi simþit o oarece simpatie faþã de mine, de vremece ºi-au pierdut vremea sã stea de vorbã cu mine, sã-miîmprumute sau recomande cãrþi, sã mã îndrume înformarea mea intelectualã. Tuturor acestora, poate ºialtora câþiva, le mulþumesc din nou, acum, public ºi,desigur, n-am avut parte de vreo dezamãgire personalã� cã de trãdare nici nu poate fi vorba! � din partea lor. Înrest, sigur cã am fost (ºi) trãdat în prietenie, dar se vedetreaba cã nu vor fi fost prietenii adevãrate, niciîmpricinaþii prieteni veritabili, dacã s-a putut întâmplaasta! Sã scriu ceva mai mult despre o asemenea relaþie?Am facut-o deja în alte texte, pentru fiecare caz în parte.Însã m-ar tenta altceva, sã scot în evidenþã ceea ce auavut în comun în influenþa lor formativã. Mai întâi,desigur, influenþa lor a fost, în termeni blagieni, cataliticãºi nu modelatoare, adicã n-au încercat sã facã copiixerox dupã mine sau dupã alþi discipoli ai lor. De pildã,Constantin Noica, în faþa opoziþiei mele la gândul de adeveni filosof, n-a fãcut presiuni, nici nu m-a lãsat îndrum, ci m-a ajutat sã devin, probabil, un scriitor cevamai bun decât aº fi fost dacã nu l-aº fi întâlnit. În al doilearând, toþi erau extraordinari distribuitori de energiepozitivã. Pe cât de depresiv eram eu adesea, în cumpliþiiani optzeci, pe atât de tonici erau ei în relaþiile noastre.Sper sã fi învãþat ºi eu ceva din aceastã lecþie de opti-mism metodologic, chiar pedagogic.

33333.

Da, cred cã este posibilã o asemenea prietenie,cum am ºi fost parte la aºa ceva, ba chiar mai sunt ºiacum. Cum este la fel de posibil ca prietenia dintre unscriitor ºi o scriitoare nu sã �degenereze�, ci sã se trans-mute, cumva în mod alchimic, în dragoste. Am trãit ºiaceastã experienþã de câteva ori în aceastã viaþã descriitor, ba chiar o datã am ajuns ºi la altar din pricina

asta! Sunt fericit cã aceastã dragoste a supravieþuitprobei altarului, cum sunt la fel de bucuros cã, în toatecelelalte cazuri, reîntoarcerea la prietenia dintâi a fostposibilã, chiar dacã uneori dupã un oarecare intervaltemporar. Mã gândeam cã acest lucru s-a întâmplatpentru cã aºa sunt eu, mai �buddhist�, decineconflictual, fãrã sentimente negative, dar n-ar fi fostsuficient asta, ar fi trebuit ca ºi partenerele sã fi fostasemãnãtoare. ªi au fost, iar dacã nu au fost chiar aºa,cu siguranþã, au fost / sunt niºte femei foarte inteligente,ceea ce mã face sã fiu bucuros de a mã fi bucurat dedragostea ºi prietenia lor. Pentru cã, parafrazând uncântec al copilãriei mele, interpretat parcã de EnricoMacias, �o fatã mai gãseºti, dar un prieten nu�! ªi unbãrbat mai gãseºti, dar un prieten la fel de greu!

GHEGHEGHEGHEGHEORORORORORGHE GRIGURGHE GRIGURGHE GRIGURGHE GRIGURGHE GRIGURCUCUCUCUCU

��TTTTTimimimimimpul moderpul moderpul moderpul moderpul modern, agitn, agitn, agitn, agitn, agitat nu e fat nu e fat nu e fat nu e fat nu e faaaaavvvvvorororororabilabilabilabilabilunor runor runor runor runor relaþii de durelaþii de durelaþii de durelaþii de durelaþii de duratã�atã�atã�atã�atã�

11111.

Prietenia eprobabil cel maidelicat, cel maipretenþios, cel maivulnerabil sentimentuman. Ca ºidragostea, ea implicão �egalitatearmonioasã�, o� b u n ã v o i n þ ãreciprocã�, aºa cumsocoteau mariifilosofi antici, darspre deosebire de

dragoste nu presupune �frenezia de-a se transforma unulpe celãlalt�, �nu ºtiu ce sursã a infinitului personal�, aºacum o caracteriza pe cea din urmã Baudelaire. Faþã dedragoste, prietenia e mai lucidã, mai circumspectã.Lipsitã de abisalitatea acesteia, se orienteazã, mai cuseamã când individul dobândeºte o anume experienþãde viaþã, spre soluþiile unei acomodãri, ale unei adaptãrice pot fi mai cu uºurinþã reglate decât flama eroticã, nuo datã copleºitoare, distructivã. Marja de scepticismdevine cu timpul obligatorie. Romanticele prietenii aleadolescenþei ºi ale primei tinereþi rãmân în urmã,aidoma villoneºtilor zãpezi de altãdatã, imposibil derepetat în clima moralã a maturitãþii solare. Am avut ºieu un asemenea prieten de excepþie în perioada liceului,unic în acele circumstanþe, care s-a stins din viaþã înprimul an de studenþie, la optsprezece ani, rãpus depoliomielitã. Amintirea lui curatã rãmâne mai curândun vis decât atestarea unei realitãþi, o fantasmã asufletului ce se cãuta furtunos, izbindu-se de orizonturi.Dar azi? Conceptul de prietenie e tot mai nuanþat, mairelativ, mai ambiguu. Eºti tentat sã-l foloseºti cu oarecarelargheþe, inclusiv pentru a-i indica pe cei ce-þiîmpãrtãºesc opiniile, pe cei ce þi-au fãcut un serviciuori þi-au dat cândva o satisfacþie, fãrã sã-i cunoºti preabine. Intervine un schimb de bune oficii, o cultivaremutualã a intereselor sau pur ºi simplu o menajare deambele pãrþi pe care le urmãreºti cu mai multã ori maipuþinã prudenþã, dupã ocazii. Conteazã, evident,�afinitãþile�, dar care e natura lor, câtã pondere ar puteaavea, în jocul irepresibil al �întâmplãrii�? Timpulmodern, agitat, stresant, timpul metropolitan, dar chiarºi cel provincial nu e favorabil unor relaþii de duratã. Nurareori între douã persoane care s-ar putea întâlni, arputea sta de vorbã într-un chip agreabil se interpun luni,ani, decenii în care, fãrã voia expresã a vreuneia dinele, relaþiile se suspendã, uneori pentru totdeauna. Vã

intereseazã �prieteniile literare�. Mi se par cele maisuspecte. �Apartenenþa la o generaþie�, �crezul literar�,�conºtiinþa valorii celuilalt� pot fi, în anume situaþii,stimulente, însã tot atât de bine, în alte situaþii,impedimente ale lor. Îºi fac loc, în cazul secund, foarterãspândit, o exigenþã criticã extrem de încordatã,pânditoare, lesne predispusã la exagerãri ºi chiar laporniri maliþioase, o neatenþie la promisiunile fãcute, laminimele obligaþii de consecvenþã (�lasã, nu se supãrã,mi-e prieten�!) ºi, factor defel neglijabil, spiritulconcurenþial, inextingibil. Despre ce prietenie ar maiputea fi vorba? Excepþiile, câte s-ar putea invoca, nufac decât sã confirme regula. Mai ales la autorii maitineri de azi � care, din câte aud, nici între ei nu preasunt solidari � s-a intensificat o nãrãvaºã tendinþã aautonomiei, personale, un straniu dezinteres faþã depredecesori. Orice legãturã cu aceºtia, chiar dacã suntcu o generaþie sau cu douã mai în vârstã, devine pentrumulþi dintre ei jenantã ca o uºã care nu se închide bine.Aspiraþia lor e de-a pluti liber într-o beatificantãatmosferã neo-neoavangardistã, asemenea unorbaloane cãrora li s-a tãiat sfoara. ªi întrucât sunt nunumai poet ci ºi critic literar, nu pot a nu aminti obsesivapentru mine doleanþã (cred cã ºi pentru alþi colegi decondei), pe care am mai comentat-o: �scrie despre mine�.Sub o mascã umilã ori trufaºã, onctuoasã oricondescendentã, într-o manierã discretã ori insuportabilde insistentã, puzderie de literaþi vor acelaºi lucru: �scriedespre mine�. Indiferent dacã am scris despre unuldintre ei o datã sau de zece ori ºi mai bine, nu renunþãîn ruptul capului la sloganul lor imperativ: �scrie despremine�. Câteodatã recurg la un soi de comerþ, încercândsã-þi capteze bunãvoinþa, sã te oblige la o replicã apoliteþii. Alþii nici mãcar atât, pretinzând din strãfunduri,la rândul lor, cu aerul de a-ºi exercita un drept, �scriedespre mine�. Ce prietenie s-ar mai putea înregistra înacest mediu al necontenitei prestãri de servicii? Cumam putea stabili graniþa între sinceritate ºi interes? Mãºtiamicale fluturã zâmbete false, mâini, chipurile,benevolente se întind spre tine, aparent pentru a-þi oferi,în realitate pentru a primi. �Prietenia, scria Montesquieu,este un contract prin care ne angajãm sã primim miciservicii în timp ce se aºteaptã din partea noastrã altelemari�. ªi nu e de prea multe ori chiar aºa? Existã ºi cazuricând un aºa-zis amic ocazional, dupã ce te-a adulat,te-a firitisit energic, nu mai are nevoie de tine. Trecândla alt eºalon de relaþii, mai profitabile, nu ºovãie a-þiîntoarce spatele... ªi totuºi, sã ne întrebãm în final, nuexistã �prietenie literarã�? Permiteþi-mi sã recuztermenul, acceptând � nu sunt chiar un mizantrop �cã putem constata prietenia dintre doi scriitori numaiatunci când ea se întemeiazã pe factori mai adânci decâtconexiunile literare, când e pur ºi simplu o prietenie, o�egalitate armonioasã� ºi, pe cât cu putinþã,dezinteresatã, dintre douã fiinþe. Ceea ce e mai greu deîntâlnit decât s-ar pãrea...

22222.

Da, am avut, din pãcate, o astfel de prieteniepe care am mai menþionat-o chiar în cuprinsul unuiadin dialogurile noastre. A fost vorba de V.L., student alUniversitãþii din Cluj, cu un an ºcolar înaintea mea ºi cudoi ani calendaristici mai în etate, pe care l-am socotit,dupã cum îl socotesc ºi în prezent, drept cel mai dotatintelectualmente tânãr pe care l-am cunoscut de-alungul vieþii. Nu aveam pe atunci satisfacþie mai mare,cu excepþia doar a discuþiilor cu marele Blaga, decât sãperipatizãm ore, nesfârºite ore pe strãzile, în parcurileºi-n împrejurimile falnicului burg transilvan. A fost unapogeu al capacitãþii mele de a trãi prietenia. Jongleural ideilor, capabil sã pãtrundã cu o mirabilã uºurinþãdincolo de superficiile aparenþelor, saturat de lecturi�interzise� în acel moment nefast ºi, mai presus de orice,dãruit cu o enormã sensibilitate fremãtãtoare, aproapemorbidã, V.L. mi se înfãþiºa ca o promisiune de mareintelectual, în genul unor Cioran, Eliade, Noica ce fãceauparte, alãturi de Croce, Gaston Bachelard, Paul Valery,Albert Thibaudet, din rândul autorilor noºtri favoriþi.Eram convins, în învãpãiata candoare a acelei vârste,cã nimic nu va sta vreodatã împotriva preafrumoaseinoastre prietenii (nu cumva a fost exagerat de frumoasã,din care pricinã a fost pedepsitã de zei?). Dupãterminarea facultãþii, mâhnit cã am fost nevoit a mãdespãrþi de V.L., mã bucuram indicibil cu prilejulîntâlnirilor noastre periodice, fie ca invitat al sãu laTg.Lãpuº ºi la un sat arhaic din apropiere, Cufoaia, dincare era originar, fie ca oaspete al meu la Oradea, fie înfine, uneori, la Bucureºti sau pe Valea Prahovei, undearanjam a cãlãtori împreunã. La un moment dat, V.L.s-a însurat. Având parte, în primele luni de viaþã

ANCHETA ACOLADADe amicitia (I)De amicitia (I)De amicitia (I)De amicitia (I)De amicitia (I)

11111.....O prietenie literarã implicã ºi altceva, înseamnã mai mult sau mai puþin decât o prietenieobiºnuitã? Ce consideraþi determinant în închegarea ºi în susþinerea ei: apartenenþa la o generaþie,crezul literar, conºtiinþa valorii celuilalt, alte afinitãþi, întâmplarea?

2.2.2.2.2. Aþi avut / aveþi o prietenie care sã vã marcheze destinul literar (sau destinul, pur ºi simplu)?Evocaþi-o detaliat. Aþi trãdat sau v-aþi simþit vreodatã trãdat de un asemenea prieten?

3.3.3.3.3. Este posibilã o prietenie pur literarã între un bãrbat ºi o femeie? Credeþi cã eventuala ei�degenerare� în iubire (care ar putea angrena ºi persoane de acelaºi sex) o va avantaja, o va lãsanealteratã sau o va stinge?


conjugalã, de grave, insuportabile, dupã cum mi seconfesa, neînþelegeri cu soþia, mi-a cerut sfatul. I-amsugerat sã divorþeze. Deºi n-am relatat nimãnuiconvorbirea în chestiune, m-am pomenit într-o zi cu omânioasã epistolã a d-nei Latiº, care-mi reproºa cã, dupãce m-a gãzduit ºi m-a omenit, vreau �sã-i stric cãsnicia�.Am rãmas înlemnit. I-am trimis scrisoarea lui V.L., laadresa ºcolii unde funcþiona ca profesor. Mi-a rãspunsprintr-un plic în care se aflau... câteva poezii. De atunci,vreme de vreo 35 de ani, pânã când a decedat, în 2007,prea bunul meu amic V. L. n-a mai considerat cã se maicuvine sã ne întâlnim ori sã corespondãm. O tãcere greaca o piatrã tombalã s-a lãsat asupra minunatei prieteniicare mã consola de necazurile ce nu m-au ocolit nici înetapa studiilor, nici dupã aceea. M-am întrebat denenumãrate ori în sinea mea cu ce-am greºit ºi nu amgãsit un rãspuns. La urma urmei, într-una dinnenumãratele discuþii pe care le-am avut cu cel mai bunprieten, mi-am exprimat o opinie în consens cu spuselesale îndurerate, care opinie n-a avut nicio consecinþã,întrucât cei doi soþi au rãmas împreunã. A reprezentatreacþia lui V.L. atitudinea unui prieten adevãrat, a unuibãrbat adevãrat? Nu e potrivit a sancþiona un prietence nu se mai aflã între noi, dar nici nu mã pot sancþionaretrospectiv pe mine însumi pentru o vinã pe care n-opot sesiza.

33333.

Nu cumva vã dezamãgesc, stimatã Dora Pavel,mãrturisind cã nu cred într-o atare prietenie? S-a scrisºi, neîndoielnic, se va mai scrie copios pe tema relaþiilordintre un bãrbat ºi o femeie, cãci dialectica ei e dintrecele mai incitante, mai inspiratoare de subtilitãþi, însãevoluþia unui astfel de cuplu am impresia incorigibilãcã ori se opreºte la stadiul unei cunoºtinþe amiabile oritrece pragul erosului. �Degenereazã� în iubire, cum vãexprimaþi, deoarece iubirea e un simþãmânt maiputernic decât prietenia. Elementar, instinctiv, putândavea ºi o aurã transcendentalã, ia iniþiativa, �înghite�emoþia minorã. E mai intens ºi îºi impune cuvântul. Edrept cã pentru o însoþire de duratã, pentru cursa lungãa cãsniciei conteazã ºi factorul mai terestru înpragmatismul sãu care e prietenia. �Trebuie sã alegi casoþie pe femeia pe care ai alege-o ca prieten dacã ai fibãrbat�, era de pãrere Joubert. Rezonabil, însã criteriulprim, imbatabil, al selecþiei rãmâne tot enigmaticulmagnetism sexual. Chiar pe fundalul prieteniei dintredouã persoane de sex diferit, jocurile acestuia rãmânimprevizibile. ªi decisive. În studenþie, am simpatizat,câþiva ani la rând, o frumoasã colegã de care niciodatãn-am izbutit a mã apropia prea mult. O întreþineam pe oaltã colegã, concitadinã cu cea dintâi, cu discuþii pediverse subiecte între care, normal, ºi cel al elanului meueroticesc rãmas fãrã aºteptatul rãspuns. Într-un târziu,mi-a plãcut ºi �prietena� cãreia îi fãceam confesiuni, dar� din gelozie, din precauþie, din absenþa unei atracþiireale? � aceasta m-a abandonat, în pofida imaginii deinterlocutor extrem de comprehensiv pe care mi-aoferit-o. Vechi stângãcii sentimentale �

ANGELA MARINESCUANGELA MARINESCUANGELA MARINESCUANGELA MARINESCUANGELA MARINESCU

�Sunt alãturi de toþi, ºi nu sunt alãturi�Sunt alãturi de toþi, ºi nu sunt alãturi�Sunt alãturi de toþi, ºi nu sunt alãturi�Sunt alãturi de toþi, ºi nu sunt alãturi�Sunt alãturi de toþi, ºi nu sunt alãturide nimeni�de nimeni�de nimeni�de nimeni�de nimeni�

11111.

La mine,cred cã arimplica ºialtceva. Nupentru cã mi-aºdori neapãrattotul, ci pentrucã relaþia deprietenie, pentrumine, presupuneceva mai multsau mai puþindecât ce înþeleg

ceilalþi prin prietenie. Consider cã prietenia este o relaþiecare se poate petrece nu numai în societãþile tinere dinpunctul de vedere al civilizaþiei, ci ºi între oameni careau rãmas la un stadiu de gândire incomplet. Îþi spuneamînainte cã pentru mine prietenia e mai mult sau maipuþin decât ce înþeleg ceilalþi prin prietenie, ºi de aceeami-e foarte greu sã spun ce ar putea implica neapãratprietenia. Oricum, nu cred cã se poate întâmpla o

prietenie literarã înafara posibilitãþii de a împãrtãºi ºiaceleaºi valori, ºi aceleaºi gusturi, acelaºi orizont deaºteptare din punct de vedere artistic, ceea ce ai puteaavea în cap despre aºa-zisa artã. În niciun caz nu credcã prietenia literarã presupune admiraþia necriticã ºifascinaþia faþã de presupusul tãu prieten. Fascinaþia ºiadmiraþia sunt chestiuni pe care eu le exclud dintr-oposibilã relaþie de prietenie. Mi-ar plãcea sã am unprieten literar numai într-o altã lume, pentru cã în astanu mi-a fost dat ºi nu cred cã mi-ar putea fi dat, pe caresã pot sã-l atac ca pe propriul meu duºman. Oricum,pânã în momentul când am crezut în prietenie, cât timperam tânãrã, pe duºmani îi consideram mai importanþidecât pe prieteni.

22222.

Nu am aºa ceva, nu ºtiu cât de detaliat þi-aºputea explica de ce nu am aºa ceva, dar, de pildã,prietenia cu tine, care se petrece cumva în absenþaprezenþei noastre fizice (noi ne-am vãzut o singurã datã),presupune atâtea linii de forþã în câmpul magneticliterar, atâtea subtilitãþi psihologice, atâta înþelegere avieþii celeilalte, atâta împãrtãºire în subtext, încâttrebuie sã recunosc cã existã totuºi prietenii literare,dar numai atunci când sunt extrem de complexe. Lamine n-a funcþionat aºa-zisa relaþie de prietenie decâtatunci când a fost posibilã o îndelungatã absenþã afiecãruia pentru celãlalt, absenþã care mi-a învolburatcreierul, care m-a fãcut sã mã simt liberã, fericitã, singurãdar cu spatele acoperit, bolnavã dar cu sãnãtateamentalã acoperitã, ºtearsã de pe linia orizontului darcu o proiecþie permanentã în faþa ochilor a cuiva pe careîl simþeam al meu. Nu pot sã cred în prietenii literarepure. Pentru mine este prea puþin. De fapt, totul sepetrece în creierul meu, ºi de aceea nu pot sã realizez oprietenie autenticã. Când aveam ºaisprezece ani, depildã, ºi eram internatã la Moroieni, am crezut cã ocolegã de camerã, care era mai în vârstã decât mine cuvreo cincisprezece-douãzeci de ani, care avea un numeteribil, Luºa, un prenume foarte senzual, pe care amresimþit-o ca fiind prietena mea, m-a trãdat, ca sã zicaºa, pentru un bãrbat, ºi atunci am suferit cumplit,n-am mai avut acelaºi acces la ea. În prietenii literare...eu nu cred în prietenii literare, prietenie strict literarãnu cred cã existã. Am ceva cu povestea asta cuprietenia. Nu pot sã mi-o definesc în cap. Am fost toatãviaþa bolnavã, ºi am avut mereu nevoie de protecþie, deînþelegere. Probabil cã resimþeam foarte acut cã cel saucea care voia sã se apropie de mine trebuia sã participeºi la viaþa mea interioarã, nu numai la viaþa meaintelectualã. Boala m-a scos din rând mereu, ºi atunci oprietenie trebuia sã echilibreze acest hibris care mi seîntâmpla permanent. Or, niciodatã pânã acum nu s-aîntâmplat aºa ceva. M-am gândit de-a lungul timpuluide ce pe mine o prietenie nu mã satisface. O prieteniepur ºi simplu. Pentru cã este constrângãtoare, este orelaþie limitatã, are doar câteva dimensiuni aleexistenþei. Cele mai intime ºi mai profunde nu le potarunca pe umerii prieteniei. ªi apoi, prietenii sunt ºi eioameni ºi dispar. Sau se cãsãtoresc. Sau, cum aproapetoatã lumea este oportunistã, îºi construiesc mereu alterelaþii. Eu pot sã rãmân undeva, în urmã. Cum am ºi

rãmas de-atâtea ori. Dar nimeni nu ºi-a dat seama cã, larândul meu, am ieºit din sfera respectivã, am evoluat ºiam lãsat în spatele meu ceva ce mi-era complet strãin.La un moment dat, mi-am dat seama cã am structurãde creºtinã ºi cã nu mai pot sã rãmân limitatã într-orelaþie de prietenie, dimpotrivã, îmi place sã am odistanþã faþã de celãlalt, îmi place sã-l ajut, dacã pot ºidacã sunt solicitatã, ºi apoi sã plec mai departe. Amdevenit detaºatã faþã de relaþia de prietenie. Sunt alãturide toþi, ºi nu sunt alãturi de nimeni. Asta înseamnã sãfii creºtin: sã ai distanþã faþã de celãlalt. Probabil cã sunthandicapatã în privinþa asta, ca ºi în multe alte privinþe.Numai cã acest handicap mã ajutã acum sã mai pottrãi liniºtitã ºi sã nu mai cer de la nimeni nimic, înafarãde bani. Dacã îmi este asiguratã existenþa materialã,restul mã priveºte numai ºi numai pe mine. De aceeaspuneam într-un poem mai de mult cã sunt comunistã.Îmi place sã-mi fie asiguraþi banii, pentru ca eu sã potsã-mi �fac de cap�.

33333.

Din punctul meu de vedere, nu. Cred atât demult în misterul relaþiei dintre un bãrbat ºi o femeie,este atât de fermecãtor, de interesant ºi de vital, încâtmi-e imposibil sã accept cã un rahat de text literar arputea sã stea, el ºi numai el, între un bãrbat ºi o femeie.A, dacã textul ãla literar este genial ºi-ºi întinde anteneleºi spre unul, ºi spre celãlalt, atunci se poate spune cã oprietenie se datoreazã textului literar, dar întotdeaunaea, �prietenia�, merge mai departe pe cãi numai de eaºtiute. Un bãrbat ºi o femeie nu pot fi prieteni niciodatã,decât dacã existã între ei anumite grade de antipatie.Atunci, prietenie cât încape. Antipatia � cel mai sigurmijloc de a se pune la baza prieteniei dintre un bãrbatºi o femeie. Aºa cã, cu antipatia ridicatã ca un steag, semerge mai departe. Am scris un poem intitulat Atracþie,în care scriam cã nu am forþã interioarã decât atuncicând mã cert pentru un fleac, cum ar fi cã toþi poeþiicred în prietenie ca în Dumnezeu. Numai eu nu cred ºide aceea mã cert ºi nu am prieteni. ªi sfârºesc spunândcã prietenii bãrbaþi mã înfricoºeazã ºi în acelaºi timpmã atrag �ca un pahar de votcã infectat cu sânge�. Defapt, versul vrea sã spunã cã, pentru mine, dacã s-ar iviun aºa-zis bãrbat prieten, eu aº vedea în el ceva ce m-arputea scoate din minþi, dacã ar fi cazul. Nu sunt atât de�emancipatã�, nici atât de naivã, încât sã cred în�farmecele� pe care mi le poate face un poet. Cred înposibilitatea poeþilor de-a mã zgâlþâi numai atunci cândintrã în prizã bãrbatul din ei. Bineînþeles cã amcapacitatea înnebunitoare de a-mi construi în capaceste lucruri, singurã, ºi la cel mai mic semn din parteaceluilalt cã s-ar putea apropia de mine construcþia meaîncepe sã funcþioneze, dacã un singur punct dinconstrucþie corespunde cu un singur punct din fiinþaceluilalt. O singurã linie de corespondenþã dacã existã,ceea ce s-a dovedit a fi tragic, deoarece totul s-a prãbuºitîn momentul în care au început sã funcþioneze toateliniile de forþã dintre mine ºi celãlalt. Eu aveamconstrucþia gata fãcutã în cap, iar celãlalt era ceva cenu corespundea cu adevãrat construcþiei mele. Asta afost nebunia mea ºi mi-o asum. Poate de aceea pentrumine prietenia, care presupune cã eºti relativizatã ºi poþirelativiza, nu a putut funcþiona. Nu am avut suficientãcapacitate de relativizare. Asta se poate numi ºi prostie.Luaþi-o cum vreþi.

În primul rând, o relaþie de prietenie nu poatedegenera în iubire, eventual iubirea poate degenera înprietenie literarã. Dar, cum la ora asta nu mai cred niciîn iubire, nici în prietenie, nu mai cred decât înposibilitatea de a avea distanþã faþã de celãlalt, toatelucrurile astea mi se par superflue. Acum, când totulmi se pare derizoriu � sigur, cu câteva excepþii tari detot, cum ar fi sãnãtatea copilului ºi chiar a mea ºi a soreimele ºi cum ar fi faptul cã am un spirit de observaþieprea acut ºi se-ntoarce împotriva mea �, tot ceea ce esteîn legãturã cu prietenia ºi mai ales prietenia în sine mise pare primitiv ºi cã ar aparþine unei societãþi la rândulei primitivã. Sã vãd eu lumea modernã trãind ca pevremea grecilor... Dispreþuindu-ºi familia ºi sãnãtateapentru a-ºi irosi timpul discutând fleacuri. Societateamodernã are în subteranele ei cei mai mari duºmani aiprieteniei. Dar ºi cel mai bun mijloc de a depãºi o relaþieatât de tânãrã, ºi anume credinþa creºtinã. Literatura eun mijloc, prietenia e o chestiune ce aparþine de mijloculvieþii, aproape o chestiune instrumentalã. Ce e dincolode ea e cu totul altceva.

(Prin telefon, la Bucureºti, 8 septembrie 2008)

Anchetã realizatã de

DorDorDorDorDora Pa Pa Pa Pa PAAAAAVELVELVELVELVEL

ConsConsConsConsConstttttantin Brâncuºi: Domniºoarantin Brâncuºi: Domniºoarantin Brâncuºi: Domniºoarantin Brâncuºi: Domniºoarantin Brâncuºi: Domniºoara Pa Pa Pa Pa Poganoganoganoganoganyyyyy


LLLLLEEEEECTURI LA ORIZCTURI LA ORIZCTURI LA ORIZCTURI LA ORIZCTURI LA ORIZONTONTONTONTONT

8

VVVVViolul mulþimilor prin priolul mulþimilor prin priolul mulþimilor prin priolul mulþimilor prin priolul mulþimilor prin propagandã politicã. Europagandã politicã. Europagandã politicã. Europagandã politicã. Europagandã politicã. Europa, nouaopa, nouaopa, nouaopa, nouaopa, nouasituaþie ssituaþie ssituaþie ssituaþie ssituaþie strtrtrtrtratatatatategicãegicãegicãegicãegicã

�Clasicã� îndomeniul ei, lucrarea lui SerSerSerSerSergegegegegeTTTTTchakhochakhochakhochakhochakhotinetinetinetinetine Le viol des

foules par la propagandepolitique (Gallimard, colecþia TEL,

1992) are o istorie foarte agitatã � carese leagã de conþinutul ei exploziv.

Cenzuratã în 1939 deMinisterul Afacerilor Strãine

francez; distrusã în 1940 deocupantul german, în vreme

ce ediþiile engleze ºiamericane îi rãspândeauideile; reeditatã în 1952,iatã-o azi într-o versiuneactualizatã ºi adãugitã.

De numele acestui autor varãmâne legatã pe totdeauna sintagma-titlu: violulmulþimilor prin propaganda totalitarã. Tchakhotinepleacã de la constatarea cã Lenin, Mussolini, Hitler auaplicat, intuitiv, teoria ºtiinþificã a ref lexelorcondiþionate pe care i-o datorãm lui Pavlov ºi ºcolii sale.Punctul central, poate, al revelaþiilor din carte esterezumat de cele douã miºcãri succesive în arta de aguverna a dictatorilor. Mai întâi: �sã adune masele înmulþimi, sã le impresioneze printr-un plesnet de bicipsihic, þinând în faþa lor discursuri violente ºipermiþându-le sã perceapã în acelaºi timp anumitesimboluri-cheie ale afectivitãþii lor, însufleþind în elecredinþa în acestea din urmã�. Apoi: �sã disperseze dinnou acele mulþimi, transformându-le în mase, ºi sã lepunã sã acþioneze o vreme, înconjurându-le depretutindeni de simbolurile redevenite active�.

Dupã cum se vede, existã o diferenþã întremasã (mulþime încã difuzã) ºi mulþime (o pastã umanãdeja modelabilã). Cartea vrea sã contribuie la�înþelegerea mecanismului de opresiune psihicã, aºacume este ea exercitatã de uzurpatorii moderni�, darºi �sã ofere arme eficace celor ce vor sã-i scoatã peoameni din sclavie�. Dacã prezentarea teorieipavloviene îmi pare lungã ºi greoaie, alte pagini cedescriu acþiunea asupra mulþimii sunt pasionante ºi de

orator, ca sã admire spectacolul neaºteptat! Darvicleanul orator reuºeºte sã-ºi recupereze auditoriul:�Iatã, camarazi, precum aceste baloane ce urcã sprecer, la fel ºi speranþele noastre...�, etc.

Pascal Chaigneau dã dovadã de o înþelegerepuþin comunã faþã de evoluþia � adesea derutantã ºineliniºtitoare � a �celeilalte Europe�, cea care a ieºit

o bunã þinutã literarã. Tchakhotine povesteºte unepisod puþin cunoscut, ºi la care a participat personal,al revoluþiei din februarie 1917, când, graþie unei simple�manevre psihologice�, poporul din Petrograd, �ieºitspontan în stradã�, dã jos puterea þaristã fãrã vãrsarede sânge.

Printre alte cazuri de manipulare, autorulciteazã un miting la care participau, într-un parc dinDanemarca, zece mii de persoane. Un public foarteatent, de bun nivel cultural ºi disciplinat, asculta într-otãcere religioasã discursul unui orator popular. Or, înspatele mulþimii, niºte �experimentatori� (oricine vor fifost ei ºi oricare va fi fost scopul lor real!) lanseazãvreo cincizeci de baloane roºii, de copii. Pe loc, nouãzecila sutã din excelentul public îºi întoarce faþa de la

leniniste în lume: �E un proces istoric ineluctabil (...),nimic nu va putea opri difuzarea lor�; �conducãtorii

Uniunii Sovietice nu au decât sãaºtepte, timpul lucreazã pentru ei�,Tchakhotine se dovedeºte, dinfericire, un rãu profet.

Cartea lui PPPPPascalascalascalascalascalChaigneauChaigneauChaigneauChaigneauChaigneau, director al Centrului destudii diplomatice ºi strategice,Europe: la nouvelle donnestratégique, se detaºeazã cuautoritate printre numeroaselelucrãri ce vorbesc despre acelaºidomeniu, cel al dupã-comunismului, cu toate reflecþiilede ordin strategic pe care el lesuscitã. Deºi scufundat într-oactualitate în plinã miºcare,autorul se aratã capabil sã iareculul intelectual instantaneu alcercetãtorului de mare anvergurãpentru a distinge liniile de forþãesenþiale ºi a le scoate în evidenþã.

Ca ºi Duroselle ºiKennedy, Chaigneau posedãneîndoielnice daruri de expresie.Sub pana lui, ceea ce la alþi

specialiºti se prezintã ca abstracþiune rãs-spusã, devinepledoarie vie ºi penetrantã, analizã ce refuzã confortul,sau chiar avertisment. Privirea lui are înãlþime, dar eleste sensibil ºi la amãnuntul semnificativ. De la început,el situeazã continentul nostru în contextul global:

�Lumea ieºitã din noua situaþie strategicãmondialã (autorul foloseºte un termen de poker: donne,când cãrþile sunt redistribuite) rãmâne în întregime afi construitã. Douã puncte par esenþiale: va fi vorba deun non-sistem unde vor coabita mai multe puteriierarhizate prin criterii diferite: demografie, puteremilitarã, economie; în acest context, e fundamental sãnu fie lãsat sã se instaleze un vid european. Europaeste, cu adevãrat, continentul limitã, atât între Est ºiVest cât ºi între Nord ºi Sud.�

nu de multã vreme din umbra totalitarã. El surprindechiar nuanþe care scapã specialiºtilor necontestaþi airegiunii. O stranie revoluþie are loc în rãsãrit din 1989încoace: nefiind aducãtoarea unui nou proiect desocietate, aceastã revoluþie paradoxalã �trebuie aposteriori sã creeze condiþiile bazei sale sociale�; cãci:�eliminarea regimurilor comuniste nu a realizat decâtcondiþiile minimale ºi relativ superficiale pentruinstaurarea democraþiei�.

În foarte fina sa analizã, autorul se apleacãasupra structurii sociale a þãrilor respective unde, maiieri, toatã lumea visa la democraþie pentru a seîmpotrivi comunismului: la ieºirea din acel regim,diverºi intelectuali au fost aduºi la putere, dar ei nurãmân multã vreme. Cum sã se ajungã la pluralismcând se trãieºte, mai peste tot: �o fragmentare a puteriipolitice ºi a þesutului social�? Dupã Chaigneau, ceeace lipseºte în mod grav sunt elitele câºtigate deliberalismul democratic, capabile sã antreneze opopulaþie obiºnuitã cu un egalitarism de sãrãcie ºi deresemnare � deci ispititã de un anticapitalism populistºi de replierea naþionalistã.

Cel mai neliniºtitor este vidul strategic cares-a creat în acea zonã, cu spectrul crizelor posibile ºichiar previzibile. Or, remarcã autorul într-o formulãlapidarã: �În materie militarã, orice necunoscutã esteprin natura ei o primejdie...�

Cartea lui Pascal Chaigneau converge spre o�exortare� finalã adresatã conducãtorilor politicieuropeni � Franþa având printre aceºtia un rol de primplan � sã construiascã un sistem de stabilitate ºi desecuritate comunã, generalizabil, cu timpul, laansamblul continentului. El încheie invitându-ne sãmeditãm la o frazã a lui Machiavelli: �Sã fim puterniciºi vom avea aliaþi; sã fim slabi ºi vom avea protectori.�

Ilie CONSTIlie CONSTIlie CONSTIlie CONSTIlie CONSTANTINANTINANTINANTINANTIN

Foarte impresionantã, prin violenþapsihicã realizatã prin ritm, este punerea înscenã de cãtre Goebbels a discursului luiHitler din 15 septembrie 1938, transmis laradio:

�Pe fondul unei muzici wagneriene,se auzea un rãpãit înfricoºãtor, greu, lent,de tobe, ºi un pas semãnând unor ciocaneizbind solul, cu nu ºtiu ce scârþâit ºi ce frecuºgâfâit, al unor mase înarmate în marº. Acestzgomot ba sporea în intensitate, ba seîndepãrta, ºi trebuia sã provoace înmilioanele de oameni în ascultare, cu inimastrânsã în aºteptarea catastrofei supreme,un sentiment de fascinaþie ºi de fricã, voitde cei ce-l puneau în scenã. (...) Erapropagandã hitleristã sutã la sutã, otentativã de a intimida, de a violenta psihicmilioanele de ascultãtori din toate þãrilelumii: ele trebuiau sã-ºi imaginezestrivitoarea maºinã de rãzboi germanã înmers, cãlcând totul în picioare, distrugând,ameninþând, trebuiau sã ºi-o reprezinte înmod concret si... sã nu miºte.�

Ca ºi alte scrieri ale epocii, cartealui Serge Tchakhotine a �îmbãtrânit� simþitorîn demonstraþiile ei ºtiinþifice. Ea suscitãuneori o adevãratã jenã dureroasã preavizibila înþelegere la adresa URSS-ului ºi avalorilor acesteia � e cazul filmului Miciurin�pe care fiecare tânãr ar trebui sã-l vadã�.Cum eu am vãzut aceastã peliculã, nu amgãsit în ea decât... un instrument depropagandã �pozitivã� � ºi nimic altceva.Atunci când vorbeºte cu mult avânt, în 1952,de rãspândirea glorioasã a ideilor revoluþiei

ConsConsConsConsConstttttantin Brâncuºi: Cap de copilantin Brâncuºi: Cap de copilantin Brâncuºi: Cap de copilantin Brâncuºi: Cap de copilantin Brâncuºi: Cap de copil

ConsConsConsConsConstttttantin Brâncuºi: Pantin Brâncuºi: Pantin Brâncuºi: Pantin Brâncuºi: Pantin Brâncuºi: Poaroaroaroaroarttttta sãra sãra sãra sãra sãrutuluiutuluiutuluiutuluiutului



9

poepoepoepoepoetul gunoaielortul gunoaielortul gunoaielortul gunoaielortul gunoaielor

da sunt poetulgunoaielor

ºi-al câinilor vagabonzisunt aproape de toþi

rataþii lumiiºi dacã nu beau prea mult

prin cârciumi îmi ducveacul

nu mai ºtiu dacã Dumnezeuîmi vorbeºteînsã îngeriiºi diavolii

îmi sunt aproapemereu

eeeeexisxisxisxisxistttttenþãenþãenþãenþãenþã

pe fereastra meadeschisã

vine miros de benzinãºi de timp irosit

cartierul doarmeeu stau ºi contemplu

caietul în carenu am mai scris

nici un versundeva la televizor

cineva se strãduieºtesã parã inteligentîncet blocul meu

se mai afundãcu un milimetru

în pãmânt

vitrvitrvitrvitrvitraliualiualiualiualiu

în timp ceun politician

mai furãbani

ºi voturieu construiesc

vitraliipe cer

putputputputputererererereeeee

luându-se la întrecere

greierii þârâieca nebunii

ºi fiecare din eicrede

cã aduce mai aproapede pãmânt

cerul

insinsinsinsinstttttantantantantantaneuaneuaneuaneuaneu

cu soarele în dinþiacolo între trestiitâlharul aºteaptãtrecerea poterei

de sus Dumnezeupriveºte toatã scena

ºi deseneazãmai departe

rrrrregregregregregreeeeettttt

orice victorienu este decât

parþialãºi temporarã

pentru cã florileºtiu încã

atât de puþinedespre cer

ssssspaimãpaimãpaimãpaimãpaimã

noapteacând nimeni

nu ºtieîntunericul

se uitãîn sine

ºi se sperie

milãmilãmilãmilãmilã

plouã ºi mi-e milãde lunã

care nu are umbrelãºi o sã stea

udãîn ploaie

ignorignorignorignorignoranþãanþãanþãanþãanþã

într-o zi diavolulo sã intre în noicum mai demult

a intratîntr-o turmã de porci

într-o zi diavolulo sã intre în noi

o sã-ºi facãde cap

ºi noi nici mãcarnu o sã ºtim

dorinþãdorinþãdorinþãdorinþãdorinþã

în singurãtatealungilor nopþi

de varãuneori mi-ar pãcea

sã le vorbescþânþarilor

care-mi sugsângele

Ion MARIAIon MARIAIon MARIAIon MARIAIon MARIA

Alambicul luiAlambicul luiAlambicul luiAlambicul luiAlambicul luiIanusIanusIanusIanusIanus

Când iubeºti cu adevãrattrebuie sã accepþi ºi partea demister a celui îndrãgit. Esteelixirul care întreþinepermanenþa.

La bistroul din colþul strãziiîntâlnesc în fiecare vineri un tipîntre douã vârste, cu o siluetãde bufon trist, îmbrãcat cu ovestã ºi cu pantaloni alcantara,jovial, recitând dupã al doilea

pahar de whiskey câte un vers din repertoriulinternaþional, francez, englez, spaniol, german ºiitalian :

On m�a dit que les violettes de l�oubli sont laseule compagnie des morts.sau :

My equqtions fail as my words do.sau:

Sol hecho tempo/ tiempo hecho piedra/piedra hecha cuerpo.sau :

Wir kommen untrainiert zur Welt und sterbenohne Routine.sau:

Col mare mi sono fatto una bara di freschezza...

Literatura nu este o chestiune de stil, cât unade mascaradã.

Utilul poate exalta. Succesul însã ademeneºtecorupþia.

Contrapunctul vârstelor. tinerii de azi refuzãîndreptarul uceniciei, trecând de la monocordulalfabetului direct la claviaturile InternetuluiEnciclopedic, � octogenarul ºcolit a buchisi cãrþile fiindretrogradat la nivelul epocii de piatrã.

�La politique au milieu des intérêtsd�imagination, c�est un coup de pistolet ai milieu d�unconcert� (Stendhal)

O confesiune tulburãtoare. Mãrturisirile sfinteMother Theresa (Mother Theresa � Komm, sei du meinLicht! Die Geheime Aufzeichnungen der Heiligen vonKalkutta/ Pattloch Verlag, 2007), canonizatã în anul2003 pentru devotamentul cu care a servit cauzaobidiþilor. Dupã o viaþã de obedienþã creºtinã, sfântaTheresa, dezolatã de absenþa lui Dumnezeu în acþiunileumanitare, mãrturiseºte: �Aº dori sã-l iubesc peDumnezeu aºa cum nimeni nu l-a iubit, însã absenþalui mi-a întunecat sufletul... De mai mult de 40 de anirugãciunile mele nu au fost ascultate... Sunt atâteacontradicþii în sufletul meu, încât nu îl mai gãsesc,sufletul meu fiind gol... Dacã voi deveni cândva osfântã, atunci voi deveni cu siguranþã o sfântã aîntunericului...� etc.

Genoveva, unica operã a lui RobertSchumann, a fost jucatã doar de douã ori (din cauzadificultãþilor teatrale ºi a textului labirintic), o datã întimpul vieþii lui Robert ºi a doua oarã în 1951, operafiind aplaudatã de public, în ciuda criticilor muzicali,negativi. Libretul Das Paradis und die Peri mediocru,pãre sã fi dezlãnþuit furia criticilor. Acþiunea esteanimatã de-un exilat al paradisului, în cãutareaabsolutului, inspirându-i lui Robert un lirism muzicalsublim, în tonuri paroxistice inepuizabile.

În vara anului 1822, la Marienbad, olimpianulGoethe (74 de ani) frecventeazã familia von Levetzowºi se îndrãgosteºte de tânãra Ulrike von Levetzow (17ani), cerând pãrinþilor mâna ei. Flatatã, însã refractarãla �junghiurile cãsãtoriei� (24 de refuzuri), Ulrikerespinge cererea libidinosului Goethe, care se întoarcela Weimar, scriind în drum (o haltã la CastelulHartenberg) o elegie (Marienbader Elegie), îndureratde eºecul cererii, versificând într-un ton astringent: Sowärst du denn im Paradies empfangen Als wärst duwert des ewig schönen lebens.

Nicholas CNicholas CNicholas CNicholas CNicholas CAAAAATTTTTANOANOANOANOANOYYYYY


MiºcarMiºcarMiºcarMiºcarMiºcarea prea prea prea prea prozozozozozeieieieiei10

NICOLAE BREBANNICOLAE BREBANNICOLAE BREBANNICOLAE BREBANNICOLAE BREBANRRRRRomancieromancieromancieromancieromancierul �cu grul �cu grul �cu grul �cu grul �cu greuteuteuteuteutatatatatate�e�e�e�e�

modern�, cãtre �vârsta modernã a literaturii�, în �relaþie�cu Poe ºi admirator al lui Nietzsche,,,,, precursor al unordezvoltãri ulterioare ale literaturii de la Jarry, Urmuz etcomp. la Mircea Horia Simionescu ºi optzeciºti; înaintemergãtor al viziunii teatrale (Craig, Artaud, Meyrhold,Georg Fusch, Camil Petrescu, Eugen Ionescu). Peconsiderentul �râsului gros� l-a reprobat ºi Caragiale-fiul,cu aerele lui aristocratic-europeniste, deºi în Craii deCurtea-Veche �orientalismul� colcãie, cel puþin subchipul canaliei de Pirgu, ºi, cu toate acestea, romanuleste de cel mai mare nivel valoric.

*Opoziþia Orient - Occident, �Nord�-�Sud� e

mereu afirmatã în Jiquidi, a cãrui �acþiune� se petreceîn vremurile postdecembriste, în oraºul provincial -�apusean� Cluj, fireºte altceva decât capitaladâmboviþeanã - �rãsãriteanã�, cu al sãu genius lociindiscutabil. Credinþa cã provincia este cadrul creatorprin excelenþã, adevãratã în fondul ei, va sã zicã ºisuperioritatea scriitorilor dinafara Bucureºtilor. Maiinteresant e cã în stufãriºul romanului sunt destule�dimensiuni� caragialiene. Numai cã personajele n-auanvergurã caragialianã, deºi ele se ridicã din punct devedere al condiþiei lor socio-intelectuale deasupra�moftangiilor� Miticã, Lache, Mache º. a. precum ºi aziariºtilor, avocaþilor, politicienilor ºi high-life-ului �capi-talist�. Aici, în Clujul occidental ºi postcomunist,romanul �radiografiazã� mediul unor intelectuali apaticiºi rataþi, bizari ºi excentrici, cei mai mulþi rãmãºiþe depe vremea interbelicã. Nu fac mare lucru, dardialogheazã, monologheazã ºi þin discursuriinterminabile, pe temele cele mai arzãtoare ale omeniriiºi ale conºtiinþei sau in-conºtiinþei umane. ªi astfel,�marea trãncãnealã� se preschimbã în marea logoree.Adevãrul e cã în Jiquidi, totul e ridicat la scarapsihologiilor abisale, a problematicii de cea mai radicalãprofunditate: istorie, politicã, fascism, comunism,prezentul trivial, putere, libertate, moralã, religie, artã,(non)valoare, viaþã, iubire, culturã, creaþie, sfinþenie,diablerii, nihilism, crizã, fricã, teroare, dictaturã,huliganism, crimã, pedeapsã, (i)raþionalism, geniu,nebunie, fanatism, ratare, glorie, naþiune, destin, adevãr,ideal, mesianism, farsã, imposturã, spectacol gregar,absurd... Toate acestea ºi altele sunt puse în discursuricare au loc în epicentrul - casa lui Jiquidi ºi, uneori, înrestaurantul �New-York� al magnatului Mârzea sau îndiferite bodegi periferice. Principiul clasic (ºi teatral) alunitãþii de spaþiu funcþioneazã perfect. Ieºirea de aicieste doar enunþatã ºi vorbirea adusã prin scrisori oricasete înregistrate. Dar aceea unitatea de timp nuexistã, parcã ne-am afla mai degrabã la rãscrucea anilor�30-�40 ai secolului trecut, mãcar cã eroii vorbesc ºidespre ceauºism. Variaþiunile constau din sinucidereatânãrului superdodat Graþian Porumb, dispariþiemisterioasã a evreului Hergot ºi revenirea cãtre final,asasinarea preotului unit Bizoniu, moartea profesoruluiuniversitar Marinetti, încercarea de sinucidere a Nadiei,dispariþia în neant a lui Jiquidi, ca în romanelemarqueziene - totul comentat pe scena principalã.Raisonneur este prinþul Callimachi, ºi el cu desãvârºireanacronic.

Cât priveºte chestiunea �cuplului�, pentru careCaragiale avea o adevãratã slãbiciune (dramaturgicã),Nicolae Breban o dezvoltã ºi o pune în aplicare cusucces, ceea ce induce ideea automatismului, amecanismelor care fiinþeazã numai dependente ºi nuse pot substitui unul pe altul decât prin putereahazardului. La intrarea în scenã, Callimachi e însoþit de�umbra� sa, Cicerone, care dispare în momentul în careprinþul aduce în fantasmagoricul salon pe prietena luide suflet, Nadia, soþia reputatului universitar Marinetti.Distinsa doamnã, de un farmec special, nu ºtie cine esteproprietarul de fapt, va afla cã este extravagantul bãtrânJiquidi, care i-a fost logodnic prin 1940. Când vinesingurã, �nebunul� iese din ascunzãtoarea lui ºi odezbracã. Scena este grotescã, dacã deducem cã ceidoi sunt octogenari. Dar, probabil cã, fiind vorba de ofemeie, atemporalitatea acþioneazã mânã în mânã cumisterul. La un moment dat, în salon apare ciudatulHergot ºi e solicitat de Callimachi sã rãmânã aici pentrua-l �supraveghea� pe magistrul deºucheat, Jiquidi. Între

prinþ ºi evreu se produce o stranie legãturã, la începutîntr-un raport de la nobilitate la serv, la sfârºitulromanului cu un rol schimbat, de la umilitate lainsolenþã. Cuplu cu amfitrionul deºãnþat face ºi un stu-dent întârziat, �fascistul� Dan Andrei, care conducefalanga de extremã dreaptã la universitate. Acestui lideri se alãturã ºi conferenþiarul Amedeu Dumitraºcu, mareadmirator al lui Nae Ionescu, discipol al profesoruluiMarinetti ºi, apoi, cirac al afaceristului Mârzea, fostavocat, devenit, prin rapt, proprietar al ziarului Ardealul,cu program naþionalist. Fiul de þãran, ajuns intelectualenergic, face apologia cuplului maestru-ucenic,�esenþial, nu numai pentru formaþia sa, dar ºi pentrucultura europeanã� pânditã de ironia dizolvantã ori deprogresia decadenþei. Mentorii sunt succesori întârziaþi,automatici, ai ªcolii Ardelene, deoarece, cred ei, zonasubcarpaticã s-a umplut de �þoape mesianice� ºi�preluând activ moºtenirea ªcolii Ardelene ºi a corifeilorei, va trebui sã aibã încã o datã un cuvânt decisiv înforumul politic ºi ideologic naþional�. Însã, printr-unproces �dialectic�, alumnii sar grabnic de la excesul deentuziasm la categorice recuzãri. Iþele trec, succesiv, baîn grija sedentarului Jiquidi, ba, mai mult, pe mânapragmaticului Mârzea. Dintre cei doi protagoniºti,teoreticianul ºi practicianul, cel mai mult se impunebogãtaºul printr-o curioasã manifestare echivocã. El esteintrigat cum un �popã mic�, Bizoniu, poate sã captivezeinteresul tuturora ºi, cu deosebire, al unei strãlucite ºineprihãnite studente mediciniste, Cecilia, soraintelectualului rasat Graþian Porumb. Deci, tot încontextul misterului... feminin. Fratele, foartenemulþumit de pasiunea surorii sale ºi, de aceea,duºman al preotului, e atras de diabolicul Mârzea cu odeplasare prelungã în State. Numai cã posibilulrãzbunãtor devine aliat al lui Bizoniu. Iarãºi o rãsturnare,din pãcate realizatã tot prin tehnicã discursivã. Punctulculminant îl atinge captarea preotului într-o acþiune cudestinaþie �caritabilã�, primejdioasã, ºi care duce laasasinarea lui. Cine e vinovatul? Ancheta nu poatedovedi nimic. Enigma troneazã ºi în acest caz. Multesituaþii rãmân în suspensie ºi acest fapt este ademenitor.În ton ºi cu viziunea lui Caragiale este, în Jiquidi,înþelesul lumii ca teatru. Scena lumii, scena literaturii,comedia ºi tragedia vieþii, idee pe care cinicii au ridicat-ola rang de lege. Totus mundus agit. E un D-alecarnavalului, în registru mai �înalt�, care se vrea tragic.Dar comparaþia n-are �rezon�. Toatã lumea se joacã ºi înromanul de faþã, grav sau cu naivitate bucuroasã ca acopiilor �când pun la cale o farsã�. Medicii, zice unul, sejoacã de-a viaþa ºi de-a moartea cu pacienþii; pedagogii�se joacã cu caractere în formare�. Cei mai mari farsoriar fi politicienii, ei fac spectacol burlesc mai ales cu�omul mic�, alegãtorul, joacã �farsa groasã ademocraþiei�, �trag sforile lor unse cu mirodenii rare ºitare bine mirositoare!� Profesorul Marinetti þine un cursde teatrul medieval ºi altul despre Shakespeare. Jiquidise laudã cã trãieºte singurãtatea unui prinþ, ca Hamlet,�nebunul, care juca atât de bine teatru, ca sã se ascundãde rege, dar ºi de propria-i ambiþie, încât se împiedicaîn fiþe ºi tertipuri; era sincer când juca teatru ºi minþeacând era sincer, era trist când se prefãcea trist ºi eravesel când imita veselia altuia, altora!� Recunoaºte cã eun actor mediocru când, �cu o nesiguranþã jucatã�, îºitrimite tiradele enorme din off. Prinþul se aflã totdeauna�în rol�. Hergot este, în definitiv, un personaj comic.Graþian Porumb crede cã n-a trãit autentic, ci numai oviaþã �maimuþãritã�. Cel mai mare farsor ºi cel mai izbutitpersonaj este Mârzea, �bufonul miliardar�, care face unjoc duplicitar (obraznic ºi manierat), de un cinism gi-gantic. �Mã joc cu oamenii!�, hohoteºte el. Îi joacã farsãlui Dumitraºcu, tânãrului Graþian, Ceciliei, chiarpreotului Bizoniu, cel atât de blând, pe care îl suspecteazãde fariseism în toleranþa lui excesivã: �daþi-vã jos masca,pãrinte...�, îi strigã. �De ce am zis teatru? Aºa îmi placeºi consider cã...dar ce, nu e teatru ce se vede?� Farsadevine, totuºi, de un anume tragism, bazat peanormalitate naturalistã, nu ºi pe viziune fatalistã, miticãºi simbolicã.

ConsConsConsConsConstttttantin TRANDantin TRANDantin TRANDantin TRANDantin TRANDAFIRAFIRAFIRAFIRAFIR

I. L. Caragiale scria pemarginea unui manuscris: � A sesuprima cât mai mult�. Când atradus din diletanta CarmenSilva, a �tãiat� ºi mai mult ºi a�dres� cât s-a putut drege ceva,iar din nuvela lui CervantesCuriosul nepedepsit, de 117pagini, a pãstrat 23. Chiartextele lui Poe ºi Baudelaire i separ prea lungi. Dar autorul unorpovestiri �extraordinare� ºi alunor nuvele mai modeste nu ascris roman. El punea esenþele

tari în sticluþe mai mici. Nicolae Breban, care detestãschiþele ºi comediile ilustrului înaintaº, e romancier; încãunul de foarte largã respiraþie, mai cu seamã de cândscrie trilogii ºi tetralogii. ªi prozele anterioare erau nudoar de altitudine valoricã respectabilã, ci ºi de proporþiiimpunãtoare. Mai noua tetralogie Ziua ºi noaptea s-aîncheiat cu opul care însumeazã 500 de pagini, Jiquidi,un fel de recapitulare a volumelor precedente. Acuzaþiide hipertrofie, egocentrism, redundanþã, compromiterestilisticã, epuizare. E prea mult spus. Într-adevãr, autorulBuneivestiri iubeºte luxurianþa, risipeºte ca un nabab,iar în cazul de faþã e de-a dreptul tumescent. Un erou alsãu, prinþul Callimachi, pare sã-l justifice: �Aristocraþiiadevãraþi nu se tem ca noi, ãºtialalþi, de ceea ce esteinutil; ba, declarã, adeseori, cã ceea ce dã o notã deveridicitate existenþei este tocmai acest surplus...�Scriitori artiºti, �cu stil�, ar aparþine, aºadar, categorieiinferioare de giuvaergii, pe câtã vreme cei �cu suflu� arfi inevitabil anticalofili sau mai bine spus - �fãrã stil�,cum preconiza Stendhal ºi, dupã el, mai toþi�autenticiºtii�, cel puþin declarativ. �Stilul� lor este însãºicreaþia, opera înfãptuitã. Cu o precizare: puterea de acrea viaþã stã în vocaþie, dar ºi într-o mulþime de strategii,între care destoinicia de a vedea detaliul concret ºitranspunerea lui textualã stau la loc de frunte. Prea-plinul romanesc ar fi cuprinderea diversã ºi proaspãtãa vieþii, spectacolul ei, �veridicitatea existenþei�, nici într-uncaz sufocarea în propriul surplus. Negreºit, clasiculBoileau avea dreptate când spunea cã adeseori preamultã abundenþã sãrãceºte materia. E drept cã romanulmodern, �noua structurã�, se bazeazã pe polifonie (nuprolixitate), pe aventurã atotcuprinzãtoare ºi unitatede perspectivã, care include ºi problematica la modulreferenþial, autoreferenþial, ideologic, panliric, eseisticetc., cu acces la pulsaþia profundã a vieþii.

Pe aceastã filierã a �constructorilor� de romancare edificã nou ºi masiv catã a se situa Nicolae Breban,cu demnul de respect orgoliu sã depãºeascã obiºnuitulprin extindere ºi intensitate. Iniþial a vrut sã scrie, cummãrturiseºte, în felul lui Ionel Teodoreanu, ca �sã placã�(sic), ºi asemenea lui Cezar Petrescu, ca sã impresionezeprin cantitate. Mai târziu a rãmas numai cu ambiþiastendhalianã de succes literar ºi cu modelelerecunoscute, Dostoievski ºi Thomas Mann, pe de oparte, Nietzsche ºi Cioran, de cealaltã parte, sã-i zicem�ideologicã�. Nu trebuie eludatã dorinþa aprigã ascriitorului, pânã la obsesie, de consolidare a uneiopere care sã poarte sigiliul personal ºi sã aibãdeschidere spre Europa. Ceea ce este bine de aplaudat.ªi chiar performanþele de pânã acum.

Pe Caragiale-tatãl nu-l aprobã Nicolae Brebanºi eroii sãi din acelaºi motiv pentru care l-au osândit ºialþii. Cu vorbele scriitorului: �Am o anumitã antipatiefaþã de un anumit Caragiale. Nu cel din nuvele care estefoarte mare, ci cel care place ºi astãzi, cel ºfichiuitor,autor de schiþe, distrugãtor de orice - nu valori - ci aloricãror ºanse de bine, de armonie în aceastã lume�.Surprinzãtor pentru romancierul nostru, plãsmuitor delumi pe criteriul conflictului (libertate ºi putere, adevãrºi istorie, ori cuplurile maestru-ucenic, cãlãu-victimã,stãpân-supus) în care partea negativã biruie de regulã.Îl supãrã contrastul dintre Eminescu, �speranþa uneispiritualitãþi de tip European a literaturii române�, ºiCaragiale care �se îmbãia fericit în apele vechi, tulburiºi extatice ale Orientului , ale esoterismului balcano-asiatic, profesând scepticism faþã de orice înnoire�. ªinaivii îl credeau începãtor de vreme literarã nouã! Ba,fãrã exagerare, deschizãtor de drum cãtre �clasicismul

MoMoMoMoMotototototo: �Omul cu greutate, proprietarul cu atâtea acareturiºi cuprins, mai bogat decât multã lume dimprejur!� (I. L. Caragiale)

PPPPPoezieoezieoezieoezieoezie

TTTTTrrrrrei paºi cu Gino Lei paºi cu Gino Lei paºi cu Gino Lei paºi cu Gino Lei paºi cu Gino Lupi (II)upi (II)upi (II)upi (II)upi (II)CãrCãrCãrCãrCãrþiþiþiþiþi


Pe lista lui Magheru figura, între altele, ºi ocinã cu Eusebiu Camilar la Athenée Palace. De ceanume Camilar ºi nu atâþia alþi scriitori ce au ilustratcu brio întristãtoarea epocã proletcultistã e greu despus. Cert e cã �forurile� pe el îl desemnaserã sãtempereze opiniile preconcepute despre þara noastrãale profesorului milanez.

Ne-am întâlnit în hol. Localul plin, toaletesomptuoase. Un Titus Popovici alert (îl mai vãzusemacolo în atâtea alte rânduri, pãrea nãscut în lumeacosmopolitã a Palace-ului), se tot foia prin faþa oglinzilorstrãlucitoare însoþit de o damã ce ar fi putut sã-i fiemamã. Simþeam cã mã aºteaptã clipe grele. Un oberspilcuit ne-a luat comanda. Cei doi maeºtri se priveauiscoditor � italianul degajat, lejer, bucovineanul inhibat,miop, stângaci, bãiat de þarã picat nitam-nisam înlumea mare a Bucureºtilor.

Dupã vreo câteva minute de tatonãri ºi trucuritactice, discuþia a început sã se închege. Pe Lupi îlinteresa de unde numele acesta, Camilar, cu rezonanþemuzical-exotice (cumva vreun beduin în �arbore�,înamorat de o valahã ºi pripãºit ºi împãmântenit înnordul þãrii?), în replicã, academicianul nostru, delocdispus la confidenþe, dãdea rãspunsuri vagi, ocolitoare,pãrea pândit de spaime � dacã, fereascã Dumnezeu,însoþitorul (adicã eu) ar fi ºoptit �acolo, sus� cã facemãrturisiri nepotrivite unui strãin sosit la noi cu scopurinecurate? Îl urmãream nu fãrã curiozitate cum se agaþãde subiecte gri, benigne, de pildã îl interesa literaturadin vechiul spaþiu mesopotamian sau drumul luiSpartacus prin Italia. Pe Lupi, însã, lucrurile astea îlplictiseau enorm, literatorii noºtri nu se potriveaupercepþiei ceva mai optimiste cu care venise înRomânia. Se aºteptase sã i se vorbeascã despre colegiiacademicianului sau despre literatura �angajatã�, adicãdespre ceea ce citea în presa noastrã literarã, ar fi doritsã ºtie, între altele, de ce autoritatea publicã schimbasenumele de bulevarde � Elisabeta, Carol, Take Ionescu,Brãtianu � cu altele fãrã aceeaºi rezonanþã în istorie, laei sunt strãzi ºi uliþe din secolul al treisprezecelea care-ºipãstreazã cu semeþie cinul iar ducii, papii, regiicontinuã ºi astãzi sã stea tihniþi pe soclu în for ºi pieþepublice.

Când am ieºit în stradã se fãcuse noapte.Ploua uºor. Trei-patru taxiuri, luminile palatului regalaprinse, portarul discutând aprins cu �sectoristul�. Pepoarta Ateneului curgeau în valuri oamenii de laconcertul Brahms în interpretarea maestrului GeorgeGeorgescu.

Primul drum prin þarã, cu Lupi, l-am fãcut laCluj, conform programului Magheru. AeroportulBãneasa (pentru prima oarã) � aglomeraþie la ghiºee,piloþi ºi stewardese, hamali, bagaje, mutriþa nostimã afetei de la �informaþii�. Mergeam cu T.A.R.S.(Transporturi Aeriene Româno-Sovietice), aveamemoþii, în fine vama, decolarea. Magistrul solicitaselocuri la fereastrã, stãteau în faþa mea, ea foiletând ocarte (Ungaretti), el cercetând atent terenurile pestriþeale unei gospodãrii agricole de stat. Îmi amintesc, întreperipeþiile cãlãtoriei, trecerea Carpaþilor în careaparatul (producþie ruseascã), hodorogit, troznea dintoate încheieturile, creându-mi o inconfortabilãsenzaþie de vomã.

În fine, am ajuns la Cluj. Pe Gino nu-l interesaoraºul, îl cunoºtea, fusese deseori aici pe vremuri, deaceea i-a poruncit ºoferului sã-l ducã la redacþia revistei�Steaua�. Sediul revistei se afla într-o clãdire veche, dinepoca habsburgicã, în preajma Universitãþii, pe lângãcare trecusem de atâtea ori, cu ºase ani în urmã, cândluam masa pe o cartelã mãsluitã la generoasa cantinã�Avram Iancu�. Îmi aduc aminte de o încãpere mare,cu ferestre largi ºi mese acoperite cu produsebeletristice, de fumul de þigarã, de cei vreo patrucondeieri locali, toþi tineri (ni s-au prezentat: Gurghianu,Zaciu, Felea, Rãu), prezenþi cu contribuþii conformisteîn presa literarã a vremii.

Discuþiile s-au purtat în jurul poeziei ºi prozeiactuale, în care gazdele s-au întrecut în a elogialiteratura noastrã �nouã�. �Dar Blaga, unde e Blaga?�întreba cu o naivitate excelent jucatã Lupi, în timp cetinerii literatori clujeni (toþi viitori maeºtri) cãutau înfraze bine aduse din condei sã oculteze aceastãdureroasã ranã a momentului. Au urmat cafele,zâmbete, salamalecuri. Redactorii, covârºiþi de propriullor geniu ºi de locul dobândit recent în ierarhia literarã,dar reverenþioºi, atenþi, �mobilizaþi�, i-au dat magistruluicadou trei numere din �Steaua� (�drept omagiu�) ºi l-aucondus pânã în stradã.

�La cât avem acceleratul?� m-a întrebat profesorul întimp ce-ºi savura în tihnã consomé-ul la primulrestaurant ce ne-a ieºit în cale. Voia sã plece cât mairepede, fusese capturat de o furie a evadãrii, în timpce eu râvneam sã dau o raitã prin oraº, sã revãdBiblioteca Universitarã, clinicile, parcul ºi casa undelocuisem cu Bobby ºi Costicã dar mai ales sã-l mai audo datã pe Feri-bacsi, care stãtea chircit pe un trepiedîn faþa Universitãþii, înfofolit în trenþe, cu un teanc deziare alãturi, repetând cucernic, cadenþat cuvântulmagic �Vilaaago-ºag� al cãrui înþeles n-am reuºit sã-ldecriptez nici pânã astãzi.

Întâia constatare din escapada la Vãleni a fostcã stãpânirea ne repartizase alt ºofer, un individ atletic,bronzat, flecar, suspect de vesel, pe nume Vasea. Pedrum nici un eveniment notabil � surprizã, însã, cândam intrat în urbea hãrãzitã sã rãmânã în conºtiinþaculturii româneºti. ªoferul, fãrã sã ne fi prevenit, cumar fi fost de cuviinþã, a tras pe dreapta, în centrultârgului, lângã un scuar cu vegetaþie abundentã, undevreo zece creaturi înveºmântate în haine de duminicã(medalii, decoraþii) ne aºteptau la marginea trotuaruluicu flori ºi o improvizaþie de fanfarã. În timp cemuzicanþii intonau un marº, un ins fãþos, cu pãrulgrizonat, amirosind a apã de colonie bulgãreascã, i-aîntins lui Lupi o turtã ºi un cãuº cu sare ºi s-a prezentat:secretarul organizaþiei raionale de partid. Profesorul,nedumerit, sau poate numai mefient, a rupt o bucãþicãde pitã, a tãvãlit-o prin sare ºi a mulþumit pentruprimirea fastuoasã ce i se fãcuse.

A urmat o lungã alocuþiune (s-a pomenit întreacãt ºi numele lui Iorga) despre realizãrile de frunteale comunei: producþie record la fructe ºi pãioase,sporirea ºeptelului de oi cu cinci la sutã ºi, mai ales,construirea unui siloz de cereale pentru gospodãriacolectivã. În încheiere, tovarãºul i-a spus profesoruluimilanez cã au pregãtit în cinstea lui un mic spectacol(�dupã puterea noastrã�) la ºcoala generalã ºi cã l-audesemnat pe preºedintele gospodãriei colective sã-lînsoþeascã la Sfat ºi pe tarla ca sã-i arate pe viu cum aînflorit comuna în anii de dupã instaurarea puteriipopulare. Lupi, stupefiat, apoi dezmeticit treptat dinfarsa ce i se pregãtise, le-a comunicat ritosipochimenilor cã nu venise la Vãleni în vizitã oficialã,ci dorea sã vadã locurile pe unde hãlãduise în tinereþeºi sã respire aerul din vremea prelecþiilor de varã alelui Iorga. I-a salutat condescendent, i-a spus ºoferului�hai, repede� ºi în timp ce limuzina demara a murmuratceva neortodox în dulcea limbã a lui Petrarca.

Pe þaþa Leana am gãsit-o în câteva minute,sãlãºluia la margine de lume, într-o cocioabã cocoþatãpe un dâmb uºor, cu curte prãfuitã ºi câteva gãini înbãtãturã. Dupã o scurtã ezitare în faþa zaplazurilorputrezite, profesorul a prins curaj ºi a bãtut la poartã,era vizibil emoþionat. A apãrut o bãtrânicã � basma pecap, veºminte þãrãneºti curate, puzderie de riduri �trebuie sã fi fost frumoasã în tinereþe. �Mã mai cunoºtimãtuºe Leana?� a întrebat-o Lupi în ºoaptã. Femeia s-auitat la el cu ochii mijiþi, bãnuitoare, ºi dupã o aºteptareîncordatã a exclamat dramatic: �domnu� profesor Lupi!�ºi s-a repezit la el cu braþele deschise. S-au dezmierdat,au zãbovit îmbrãþiºaþi momente bune, apoi s-audepãrtat ºi s-au privit nesãþios, plângeau.

Între timp ºoferul se apropiase în modprimejdios de gardul ce despãrþea tristeþea unei lumiapuse de realitatea echivocã a momentului, cu intenþiavãditã de a trage cu urechea. Vreo câteva minute demiºcãtoare amintiri comune � ehe, ce ciorbã de gãinã,ce curcani pe varzã, ce piftii, ºi þuica, þinutã în butoi dedud ºi degustatã cu ºorici de porc ºi cârnãciori, darcamera din faþã cu geamuri spre grãdinã, înmiresmatãcu parfum de levãnþicã! � apoi �ºi badea Gheorghe cemai face?� ºi-a adus aminte Lupi. În clipa aceea elanulcelor doi s-a frânt. Bãtrâna, stãpânitã, ºi-a scos nãframadin mâneca înfoiatã a cãmãºii, a suspinat, pãi nu ºtiaþi?,a zis cu simplitate, sunt patru ani de când l-au luat, e laCanal. Dar nea Grigore, dar Moº Costache, dar NicuTrompetistu�? � toþi, toþi fuseserã închiºi ºi risipiþi prinpuºcãriile puterii populare, de parcã semãnase Iorga,aici, o prodigioasã generaþie de deþinuþi politici. Învarianta þaþei, Vãlenii rãmãseserã fãrã bãrbaþi, doar iciºi acolo câte un moºneag beteag ºi câþiva tineri ce �sedãduserã cu comuniºtii�.

Din tristul periplu la Vãleni îmi mai aducaminte de vizita la coana preoteasã (�vai, domnuleprofesor!�) unde s-a repetat sceneta din curtea þaþeiLeana. Din nou lamente, popa ridicat în timpul nopþii ��cinci ani de când lipseºte!� �, pãmântul confiscat, o

parte a casei ocupatã de miliþie, ºicane din parteaautoritãþilor locale, biruri... În fine, am vizitat conacullui Nicoalae Iorga, dezafectat, pustiu, o curte nãpãditãde ierburi ºi gunoaie, pãzitã straºnic de patru caraule.Mai am ºi azi în minte figura împietritã a lui Lupi privindbuimac ruinele unde strãlucise odinioarã �Neamulromânesc�.

*Lupi þinea sã vadã o piesã de teatru

româneascã, dar ce sã alegi din stufãriºul de fãcãturiproletcultiste ce se jucau în centru (fãcea succes enormde casã ºi de presã �Arcul de triumf� de Aurel Baranga).Am socotit cã l-ar putea atrage �Despot Vodã�, amrezervat fotolii de orchestrã în sala teatrului Armatei,aveam emoþii de parcã ar fi urmat sã urc pe scenã. Însalã zumzet, vestimentaþie de stradã, lume proastã,femei vulgare, transpirate. Soþia oaspetelui sosise cuun splendid colier de perle iar el în frac, pantofi de lac,butoni de aur ºi lavalierã. Era de o exuberantã bunãdispoziþie.

Spectacolul � trenant, prãfos, nãtâng, decorurifade, stihuirea veºtedã, ritmatã, a fost penibil iar AurelRogalski (Despot) mediocru, clamându-ºi partitura într-unregistru prea înalt pentru acustica deficitarã a sãlii. Înpauzã, Lupi mi-a declarat cã vrea sã plece, e obosit, adoua zi urma sã decoleze cu destinaþia Zürich. La cinã,profesorul a comandat homari ºi o sticlã de ºampanie,îi revenise cheful. ªi-a amintit de primul spectacol vãzutde el la Scala, la ºase ani, cu Traviata, a cuvântat desprepoezia lui Montale ºi a mai blagoslovit o data �Istoria�lui Cãlinescu. Peste un an, mi-a spus, avea intenþia sãrevinã în þarã, o sã-mi aducã atunci, neapãrat, unexemplar din propria-i �Istorie�. Dupã prestaþia de laVãleni ºi interesul cu care Vasea îl urmãrise ca o umbrã,mi-era limpede cã Gino n-o sã mai fie niciodatã invitatulInstitutului Român pentru Relaþiile Culturale cuStrãinãtatea.

Radu Mareº, Ecluza, Roman, EdituraAula, Braºov.�Ecluza este nu atât un roman, cât omeditatie gravã cu privire la ºansa dea fi a romanului... Dominant poate fiun fel de filigran al scrisului, realitatealumii ca o frazã interminabilã, spredeosebire de imperfecþiunea noastrã,

ea fiind precisã, avînd coerenþã geometricã.� (IonPapuc)

Octavian Doclin, Pârga (I, II,III). Poeme (cu un argument alautorului), Modus P.H. Reºiþa, 2007.

Volumul reuneºte poeziiledin cele trei volume cu acest titlupublicate de-a lungul anilor 2004-2006,nãzuind, dupã cum ne �avertizeazã�

autorul însuºi, �sã-i faciliteze eventualului cititorcunoaºterea relaþiilor dintre poet-poem-poemã-cuvântºi Scrib, care l-au obsedat aproape patru decenii decãutare poeticã�.

Carmen Focºa, Strigãte ºi semne,Editura Amurg sentimental, Bucureºti,2008.

Imaginile de filigran ale acestui volumde versuri descoperã subtilitãþi, fineþuripoetice dovedind o sensibilitateremarcabilã: �Diavoli domestici dormeauîn noi ca-ntr-un ou/ Ne aºezam pe aceeaºi

bancã ºi fumam cu nesaþ/ Drept canabis, disperarea...�(Canabis, într-o vineri)

Horia Mocanu, Presse-papiers, versuri, cu o prefaþã de RaduVoinescu, Editura Vinea, 2008.

Ceva din sonoritãþile opereipoetice a lui Nichita Stãnescu rãzbateîn versurile din acest volum de debut:�statuile înfig rãdãcini/ în obrazul

frigului/ pe trupul ei lumina curge/ invers./ mereuinvers./ de la degete cãtre suflet/ o þin de mânã./strãzile îºi ascut colþurile/ de paºii noºtri� (plimbare desearã)

Ion FLOREAIon FLOREAIon FLOREAIon FLOREAIon FLOREA

ConsConsConsConsConstttttantin MAantin MAantin MAantin MAantin MATEESCUTEESCUTEESCUTEESCUTEESCU


ItinerItinerItinerItinerItinerarii plasarii plasarii plasarii plasarii plasticeticeticeticetice

12

DESTINE EURDESTINE EURDESTINE EURDESTINE EURDESTINE EUROPENEOPENEOPENEOPENEOPENE

ConsConsConsConsConstttttantin Brâncuºiantin Brâncuºiantin Brâncuºiantin Brâncuºiantin BrâncuºiDacã ar fi sã inventariem cele mai

cunoscute lucrãri ale lui Brâncuºi dinRomânia, în afara complexului de laTârgu Jiu care intrã într-o altã zonã aanalizei, adicã RRRRRugãciuneaugãciuneaugãciuneaugãciuneaugãciunea, SãrSãrSãrSãrSãrutul,utul,utul,utul,utul,portretele de copil, CoapsaCoapsaCoapsaCoapsaCoapsa, portretulfunerar al lui PPPPPeeeeetrtrtrtrtre Se Se Se Se Stãnescutãnescutãnescutãnescutãnescu, portretullui NNNNN. Dãrãscu. Dãrãscu. Dãrãscu. Dãrãscu. Dãrãscu, PPPPPororororortrtrtrtrtreeeeet de ft de ft de ft de ft de fatãatãatãatãatã (OrOrOrOrOrgoliugoliugoliugoliugoliu)ºi DomniºoarDomniºoarDomniºoarDomniºoarDomniºoara Pa Pa Pa Pa Poganoganoganoganogany (y (y (y (y (astãzi, dinpãcate, plecatã din þarã dupã ocampanie furibundã împotriva ei,susþinutã de o mînã de semidocþi ºi deimpostori))))) , am avea o imaginecompletã a lui Brâncuºi, dar ºi a ceeace înseamnã opera sa pentru sculpturasecolului XX. Deºi toate lucrãrileenumerate mai sus sînt datate într-uninterval scurt care marcheazã

începutul secolului, ele sugereazã decisiv douã vîrste, douã estetici, douã forme deangajare a privirii ºi douã filosofii complet diferite. Dacã portretul lui SSSSStãnescu,tãnescu,tãnescu,tãnescu,tãnescu, allui Dãrãscu, OrDãrãscu, OrDãrãscu, OrDãrãscu, OrDãrãscu, Orgoliulgoliulgoliulgoliulgoliul ºi portretele de copil se sprijinã încã pe vechea paradigmã asculpturii occidentale (care începe cu clasicismul ºi se stinge o datã cu jubilaþiaspasmodicã a lui Rodin) sau, mai exact, chiar pe viziunea rodinianã, CoapsaCoapsaCoapsaCoapsaCoapsa(Fragment de tors) ºi, mai ales,DomniºoarDomniºoarDomniºoarDomniºoarDomniºoara Pa Pa Pa Pa Poganoganoganoganoganyyyyy împinglucrurile într-o cu totul altãdirecþie: cãtre recuperarea vieþiiintime a formei, cãtre ieºireadin concret ºi din individual,cãtre negarea psihologiei ºicãtre puritatea ideii. Ba chiar,dacã am sta sã privim faptelede foarte aproape, în fiecarelucrare se pot citi enunþurileunor direcþii sensibil diferite;CoapsaCoapsaCoapsaCoapsaCoapsa trimite discret sprefrumuseþea nemijlocitã, cãtrenatura de sine stãtãtoare aformei decontextualizate, întimp ce DomniºoarDomniºoarDomniºoarDomniºoarDomniºoara Pa Pa Pa Pa Poganoganoganoganoganyyyyyinvocã mai degrabã un anumitgen de ideal în careconcreteþea ºi pulsaþiile vitalese resorb, fãrã a dispãrea însã.Dacã acestor lucrãri le maiasociem SãrSãrSãrSãrSãrutulutulutulutulutul ºiRRRRRugãciuneaugãciuneaugãciuneaugãciuneaugãciunea, încã douã direcþiiar mai putea fi inventariate înacest moment al încercãrilorpatetice ale sculptorului deeliberare din prizonieratul uneiconvenþii culturale posesive ºilacome.

SãrSãrSãrSãrSãrutulutulutulutulutul redeºteaptã memoria arhaicitãþii, a imaginii sumare, subordonate uneiexclusive funcþii magico-simbolice, în timp ce RRRRRugãciuneaugãciuneaugãciuneaugãciuneaugãciunea, prin austeritatea formeiºi prin expresia lapidarã, se duce instinctiv, însã profund ºi fãrã nici o umbrã deretoricã exterioarã sau de efort implicit, cãtre figuraþia ambiguã, amestec de coduriconvenþionale ºi de vocaþie autenticã a sfinþeniei, a imaginii de tip bizantin. ªi spredeosebire de Mestrovic sau de Paciurea, care au încercat adaptarea grafismuluibizantin la tridimensional prin sugestia drapajelor ºi prin vibraþia ritmicã asuprafeþelor, testînd chiar o punere în surdinã a volumului prin efectul decorativsau prin experienþa reliefului, Brâncuºi construieºte atemporalitatea aproapeabstractã ºi întregul hieratism al imaginii fãrã contaminãri stilistice ºi fãrã transferuride limbaj. Aºadar, segmentul românesc al operei brâncuºiene, aparent restrîns înrelaþie cu ansamblul acesteia, este, paradoxal, infinit mai amplu decît ceea ce rezultãdin simpla aritmeticã. Pentru cã aici nu este un singur Brâncuºi, cel posedat depuritatea formei ºi cel care ucide totul pentru a obþine, finalmente, un fulger auriuîn vãzduh, acel Brâncuºi care ºtie ce cautã ºi ce vrea, ci unul care palpeazã în direcþiimultiple, unele chiar divergente, adicã mai mulþi Brâncuºi care ºtiu sigur doar unsingur lucru: cã �biftecul� s-a alterat ºi cã orizontul clasico-renascentist trebuie, dacãnu înlocuit, mãcar completat, cu un altul. Cã TTTTTeoria greoria greoria greoria greoria graaaaavitvitvitvitvitaþiei univaþiei univaþiei univaþiei univaþiei univererererersalesalesalesalesale trebuiecontrapunctatã cu ceva; însã în acest moment el încã nu ºtie cã acel ceva se numeºteTTTTTeoria reoria reoria reoria reoria relativitãþii relativitãþii relativitãþii relativitãþii relativitãþii resesesesestrînse.trînse.trînse.trînse.trînse. Sculptorul se gãseºte acum în faza în care înlocuieºtegravitaþia universalã a tridimensionalului cu diverse variante de gravitaþii particulare,dar nu a descoperit încã puterea levitaþiei, vertijul imponderabilitãþii ºi naºtereaformei în chiar locul în care o dizolvã lumina. Iar acest Brâncuºi în continuare robitde masã, tulburat de relativitatea materiei ºi fascinat de splendoarea de dincolo deea se gãseºte încã, din fericire, în muzeele româneºti. Un Brâncuºi perfect stãpînpe formã ºi pe tehnicã, dar indecis încã pe ce cãrare sã o apuce ºi tocmai de aceeauman.

MarMarMarMarMarcel Iancucel Iancucel Iancucel Iancucel IancuMai mult ca oricare altul, Marcel

Iancu a fost o adevãratã conºtiinþã amodernitãþii în spaþiul românesc, nudoar prin una sau prin alta dintreactivitãþile sale, ci prin comportamentullui global, printr-o anumitã viziuneintegratoare care-i animã toatecompartimentele creaþiei, creaþie latemelia cãreia stã adînca sa vocaþie dedesenator, de observator lucid ºi deconstructor raþional. Indiferent dacãdesenul îºi conþine propria-i finalitate saueste numai o simplã etapã, elîncorporeazã aceleaºi tensiuni, acelaºiefort de înþelegere ºi aceeaºi exprimaredecisã. ªi dinlãuntrul lui, din patul sãugerminativ, Marcel Iancu negociazãspaþiul, volumul ºi ritmul din arhitecturã,dar ºi tonul, tuºa, forma ºi compoziþia înpicturã. De fapt, atît în picturã cît ºi înarhitecturã el este fundamental undesenator. Iar desenul nu este aicineapãrat o tehnicã, ci o calitate a priviriiºi o formã de construcþie mentalã carepot fi superioare � ºi de multe ori sînt � uneia sau alteia dintre expresiile finale. Înacest context, arhitectura ºi pictura devin mai convingãtoare în ceea ce priveºteorizontul analitic, de grafician, al lui Marcel Iancu decît desenele înseºi, pentru cãele doar mijlocesc exprimarea unui caracter fãrã a-i solicita vreun act exterior deconformare cu imperativele genului. Desenul te obligã, aºadar, într-un fel sau altul,sã fii desenator, în timp ce alte genuri � pictura ºi arhitectura, în cazul de faþã � doarstimuleazã exprimarea ºi lasã liberã dezvãluirea structurilor intime. ªi la MarcelIancu acestea sînt cerebralitatea, vocaþia analiticã ºi visul sintezei, inteligenþateoreticã ºi spiritul de constructor. Toate sincronizate cu spiritul vremii, cudinamismul ºi cu efervescenþa momentului, fãrã vreo concesie fãcutãconformismului ºi fãrã nostalgii paralizante. Din acest punct de vedere, latura ceamai vie a creaþiei lui Marcel Iancu ºi care oferã cele mai multe surprize estearhitectura. Dacã desenul existã ca realitate difuzã în întregul operei sale, iar pictura

traverseazã nenumãrate ipostaze, beneficiind din plin de experienþele cubismuluiºi ale constructivismului, uneori chiar pînã la pragul unei anumite dezordini,arhitectura îi pune la dispoziþie spaþiul cel mai generos. Pentru cã spre deosebirede graficã ºi de picturã, care sînt oarecum cunoscute în pofida unei circulaþii totalinsuficiente, arhitectura sa este încã aproape ignoratã, mai puþin, evident, în cercurilede specialitate. Acolo unde el este consacrat de multã vreme ca un arhitect îndrãzneþºi original, atît cît originalitatea mai reprezintã în modernitate o problemãindividualã, integrat ideilor ºi orizontului artistic european, care purificã volumul ºiarmonizeazã spaþiile, concomitent cu valorificarea expresivitãþii intrinsece îndetrimentul decorului anex.

PPPPPaaaaavvvvvel ªUªARÃel ªUªARÃel ªUªARÃel ªUªARÃel ªUªARÃ

Dada - ZDada - ZDada - ZDada - ZDada - Züüüüürichrichrichrichrich


�UUUUUrrrrra poata poata poata poata poate fe fe fe fe fi combusi combusi combusi combusi combustibilul istibilul istibilul istibilul istibilul istoriei,toriei,toriei,toriei,toriei,dar numai drdar numai drdar numai drdar numai drdar numai dragosagosagosagosagostttttea poatea poatea poatea poatea poate fe fe fe fe fi combusi combusi combusi combusi combustibilul poeziei�tibilul poeziei�tibilul poeziei�tibilul poeziei�tibilul poeziei�

- În ce mãsurã vã mai intereseazã locul înistoria literaturii române, când dvs. aþi intrat oricum înistoria mare a României, prin gesturile opozante dintimpul comunismului, dar mai ales prin implicareacivicã decisivã în tranziþia de dupã 1989?

- Îmi cer scuze cã, pentru a vã rãspunde, vatrebui sã folosesc o formulã pe care am mai scris-o sauspus-o ºi în alte rânduri: �Pentru mine istoria literarãeste mai importantã decât istoria, dar din pãcate aredefectul de a nu putea exista decât dacã istoria existã�.Acesta este rãspunsul extrem de succint ºi oarecumaforistic. În fond, lucrurile pot fi nuanþate. Istoria literarãeste, cel putin pentru mine, dar cred cã ºi în sine, maiimportantã decât istoria, pentru cã este mai puþinfluctuantã, mai legatã de ceea ce e scris o datã pentrutotdeauna. Oricât de diverse pot fi judecãþile critice saupreferinþele cititorilor în diverse epoci, cãrþile rãmânneschimbate, în timp ce cealaltã istorie, istoria mare,este o continuã reinterpretare în funcþie de intereseleepocii care-ºi întoarce privirea spre ea. ªi, ca tot ceeace depinde de interesele oamenilor, este discutabilã.Dar ce argument cã istoria literarã este mai importantãdecât istoria ar putea fi mai convingãtor, mai zdrobitorchiar, decât faptul cã habar nu avem cine a foststãpânul insulei Lesbos locuitã de Sapho, cã nu neamintim cum se numeºte împãratul chinez al lui Li TaiPe, cã ar trebui sã facem un efort sã aflãm cine erapreºedintele Statelor Unite în timpul lui Edgar AllanPoe? Atunci când sunt adevãraþi, scriitorii sunt multmai importanþi decât au visat ei vreodatã sã fie.Problema este cã e nevoie de foarte mult timp pentrua ºti sigur care sunt cei adevãraþi.

Dar, ca sa revin la intrebarea dvs. ºi la mine,�gesturile opozante din timpul comunismului�, cum lenumiþi, sunt gesturile unui scriitor, nu am avut altã armãdecât creionul (ºi, când aveam noroc, litera de tipar),deci ele se înscriu cu mai mare îndreptãþire in istorialiterarã, chiar dacã au putut sã-ºi trimitã umbrele pânãîn cealaltã istorie. În ceea ce priveºte implicarea dedupã �89, ea a fost o formã de sacrificiu, un sacrificiuprin care aveam sentimentul cã trebuie sã rãscumpãrumilinþele pe care le trãisem înainte, atunci cândimposibilitatea solidarizãrii excludea orice formã deîmpotrivire eficientã, în alt plan decât cel literar. Unsacrificiu care era opus violent destinului meu literarºi pe care l-am plãtit scump, nu numai în sensul cã amscris mai puþin, ci ºi în sensul cã lumea literarã � înpofida nenumãratelor reeditãri, ºi chiar a cãrþilor noi �a avut tendinþa sã mã considere aparþinând altor sfere,cu atât mai mult cu cât indiferenþa scriitorilor faþã detemele obsesiilor implicãrii mele a devenit un loccomun.

SeparSeparSeparSeparSeparaþi la judecataþi la judecataþi la judecataþi la judecataþi la judecata de apoi a isa de apoi a isa de apoi a isa de apoi a isa de apoi a istorieitorieitorieitorieitorieilitlitlitlitliterererererararararareeeee

- Vã neliniºteºte neincluderea dvs. in sintezeliterare de genul �Panoramei critice a poeziei româneºtidin secolul al XX-lea�, de Marin Mincu? Aveti o relaþiebunã cu critica româneascã?

- N-am ºtiut niciodatã dacã trebuie sã-imulþumesc lui Dumnezeu sau sã mã plâng pentruindiferenþa pe care mi-a dat-o faþã de propriile melepagini. Mã refer la paginile tipãrite, care îmi devinstrãine ºi uneori chiar antipatice, ca ºi cum nu ar fitranscrierea manuscriselor pe care le iubesc, ca ºi cum� extrãgând cuvintele din magma ºtersãturilor,inserþiilor, trimiterilor complicate de pe dosul foii � arfi trãdat ceva din esenþa lor. De altfel, aceastã slãbiciunefaþã de manuscris a exclus pentru mine întotdeauna

dezinteresat sã se producã eraextraordinar. Faptul cã sute de mii deoameni ieºeau în stradã sã sprijine o idee,sau sã�ºi exprime protestul de pe urmacãruia nu aveau nimic de câºtigatpersonal, era tulburãtor, emoþionant ºiaproape incredibil, privit din apatia deazi. Sigur cã am nostalgia entuziasmuluicolectiv de atunci (etimologic, entuziasmvine de la en theos, în zeu), sigur cã mise întâmplã încã sã visez acele mulþimica îndrãgostite de propriile lor opþiuni,ca ºi de necesitatea exorcizãrii rãului,cum nu mã îndoiesc cã le visaþi ºi dvs,întrebarea pe care mi-o puneþi odovedeºte cu prisosinþã. Nu m-am îndoit,însã, niciodatã cã tot ce nu se întâmplãîn planul vieþii poate fi suplinit în planulliteraturii, unde ceea ce se pierde înfericire se câºtigã in perenitate.

IntIntIntIntInterererererviulviulviulviulviul AAAAAcoladeicoladeicoladeicoladeicoladei: AN: AN: AN: AN: ANA BLANDIANA BLANDIANA BLANDIANA BLANDIANA BLANDIANAAAAA

posibilitatea de a scrie direct lamaºina de scris sau la computer.Ideea cã aº putea face sã disparãºtersãturile, în loc de a le aveasub ochi pentru a putea compara,pentru a mã putea rãzgândi, mise pare intolerabilã. În ceea cepriveºte critica, nu mi-am pusniciodatã problema sã mãgândesc la mine în funcþie deopiniile ei, pentru simplul motivcã am fost întotdeauna convinsãcã un critic nu este decât tot unscriitor, care se inspirã dinliteraturã, aºa cum scriitorul seinspirã din viaþã, ºi într-un caz ºiîn altul, importantã fiindexprimarea profund subiectivã apropriului eu. Admir sau nu opaginã de criticã în funcþie detensiunea ºi intensitatea ideilor pe care autorul ei estein stare sã o creeze ºi care îl caracterizeazã pe el, nu pescriitorul la care se referã. Astfel stând lucrurile, nici n-am fost fericitã, nici n-am suferit vreodatã pemarginea paginilor critice referitoare la mine. În ceeace priveºte antologiile, ele îi caracterezeazã pe autoriilor, nu pe cei antologaþi. Poemele mele rãmân aceleaºi,indiferent în câte antologii sunt sau nu cuprinse.Scriitori ºi critici, mergem separat în faþa judecãþii deapoi a istoriei literare.

Mitingurile Alianþei Civice îmi parMitingurile Alianþei Civice îmi parMitingurile Alianþei Civice îmi parMitingurile Alianþei Civice îmi parMitingurile Alianþei Civice îmi parde domeniul fde domeniul fde domeniul fde domeniul fde domeniul fantantantantantasasasasasticuluiticuluiticuluiticuluiticului

- Dupã 1989, aþi fost mulþi ani in prim-planulvieþii publice româneºti, prin activitatea febrilã aAlianþei Civice ºi marile mitinguri anticomuniste, cumii de oameni care sperau în schimbãri radicale însocietatea noastrã. Acum v-aþi retras în umbrã, decâþiva ani. Nu vã lipsesc mulþimile? Cu ce supliniþifreamãtul lor viu ºi plin de speranþã?

- Sunteþi, asemenea mie, unul dintreparticipanþii la acele mitinguri ale Alianþei Civice care,acum, par de domeniul fantasticului (îmi amintesc cãatunci când erau sub 50.000 de participanþi,consideram cã este vorba de un eºec). Nu faptul cã eule organizam, ci faptul cã era posibil ca ceva atât de

Pãmânt din toatPãmânt din toatPãmânt din toatPãmânt din toatPãmânt din toate locurile de dee locurile de dee locurile de dee locurile de dee locurile de detttttenþieenþieenþieenþieenþieadus la Memorialul Sigheadus la Memorialul Sigheadus la Memorialul Sigheadus la Memorialul Sigheadus la Memorialul Sighettttt

� Cum vã împãrþiþi energiile între MemorialulSighet ºi propria literaturã?

� Foarte greu. Memorialul a devenit o instituþieinternaþionalã cu nenumãrate colaborãri si proiecte,expoziþii organizate în þarã ºi strãinãtate, cãrþi editateîn româneºte ºi în limbi de circulaþie, cercetãri de arhivã(se lucreazã de ani de zile la recensãmântul populaþieiconcentraþionare pe baza studierii a 90.000 de fiºe deîncarcerare), cu simpozioane, cu pelerinaje, cuceremonii (ca aceea de Ziua Porþilor Deschise, de anulacesta, când deþinuþi politici veniþi din toatã þara audepus în altarul-cenotaf înãlþat în Cimitir urne cu

pãmânt din toate locurile de execuþie, de detenþie, dedeportare, unde au suferit români) ºi, mai ales, cuºcoala de varã, unde în fiecare an vin specialiºti înistoria comunismului din toatã lumea. Memorialul aîmplinit anul acesta 15 ani, 15 ani care se scad aproapesinucigaº din viaþa noastrã de scriitori, 15 ani în carenu am scris decât în vacanþe (vorbesc la plural, pentrucã tot ce am fãcut, am fãcut împreunã cu RomulusRusan, ºi multe � de exemplu editarea sutelor de miide pagini � le-a fãcut singur).Visãm amândoi, acumcând practic Memorialul este aproape încheiat, sãmodificãm raportul de timp în favoarea scrisului. Darpentru cã echipa strânsã în jurul nostru este tânãrã ºifoarte multe se bazeazã pe numele nostru � nu putem,din nefericire, sã riscãm o retragere totalã. Mai ales cãexistã precedentele deprimante ale Alianþei Civice ºiale PEN Clubului Român.

45 de v45 de v45 de v45 de v45 de volume trolume trolume trolume trolume traduse în 23 de limbiaduse în 23 de limbiaduse în 23 de limbiaduse în 23 de limbiaduse în 23 de limbi

� Am aflat din revista Ramuri ca aþi luat unpremiu internaþional în Serbia. Aþi fost, tot anul acesta,la o sãrbãtoare poeticã în Stokholm. V-am descoperitîntr-o antologie de prozã, recent apãrutã în Olanda, ºitocmai v-aþi întors de la o întânire europeanã din Balcic,

Ana Blandiana ºi Romulus Rusan

Ana Blandiana ºi Vaclav Havel

K


PãcatPãcatPãcatPãcatPãcatele tinerele tinerele tinerele tinerele tinereþiieþiieþiieþiieþiiMarþi, 14 octombrie 2008, toatã presa

româneascã a anunþat ca pe o mare bombã faptulcã Milan Kundera, faimosul scriitor de origine cehã(din 1975 stabilit în Franþa, iar din 1995 scrie exclusivîn limba francezã), a fost în tinereþea sa praghezãcolaborator al poliþiei politice. Sursa dezvãluirii esteun cercetãtor de la Institutul Ceh de Studiere aRegimurilor Totalitare, care a publicat un articol peaceastã temã în sãptãmânalul �Respekt�, unanimrecunoscut ca o publicaþie de maximã seriozitate.Fireºte, ca întotdeauna în asemenea cazuri, lumeaculturalã româneascã s-a scindat repede. Unelepublicaþii ºi-au reþinut cu greu satisfacþia (apariþiafiecãrui nume onorabil în familia celor �cu pete�relativizeazãculpele unoraºi le dau iluziacelor puºi las t â l p u linfamiei, cãprin punerealor în contextcu nume mariale culturii,capãtã unelecircumstanþea t e n u n a t e ) ,altele au trecutde parteas c r i i t o r u l u iacuzat, peconsiderentulcã valoareaoperei poatesã scuzederapajele morale ale omului. Memorabilã a fostintervenþia preºedintelui Uniunii Scriitorilor care,pus în faþa acestui caz, a lansat o provocare retoricã�Cine se simte curat, sã arunce piatra!�

Înainte de toate, sã expunem însã faptelecare îl vizeazã pe Milan Kundera. Publicaþia�Respekt� a publicat un raport al unui agent dintr-osecþie de miliþie, din 14.03.1950, care debuteazã cuo frazã lipsitã de orice echivoc: �Astãzi, pe la ora16,00, un student, Milan Kundera, nãscut la 1 aprilie1929 la Brno, domiciliat în Praga VII, centruluniversitar, strada Regele George al VI-lea, s-aprezentat la departament ºi a fãcut urmãtoareadepoziþie...� Ceea ce urmeazã (delaþiunea propriu-zisã) se referã la un tânãr, Miroslav Dvoracek,dezertor ºi disident, bãnuit de autoritãþiecehoslovace a fi spion american. În urmapresupusului denunþ al lui Milan Kundera, omulchiar a fost arestat ºi condamnat la 22 de ani deînchisoare. Pânã la urmã, a fost eliberat în 1963, înscurta perioadã de destindere dinaintea Primãveriide la Praga, dupã ce executase treisprezece ani demuncã silnicã într-o minã de uraniu. Scriitorul s-aarãtat ºocat de apariþia acestui material ºi considerãcã acuzaþiile care i se aduc sunt �minciuni ordinare�.La rândul sãu, Miroslav Dvoracek, astãzi octogenar,susþine cã nu îl mai intereseazã identitatea celui dincauza cãruia ºi-a pierdut 13 ani din viaþã. Mai trebuieprecizat faptul cã raportul miliþiei pragheze are toateaparenþele autenticitãþii, el fiind reprodus în facsimilîn paginile revistei, cu data înregistrãrii ºi semnãturaaferente unui document oficial.

La prima vedere, lucrurile sunt cât se poatede clare. Nimic nu este mai simplu de aflat decâtdacã Milan Kundera, scriitorul, este una ºi aceeaºipersoanã cu studentul Milan Kundera, nãscut la 1aprilie 1929 la Brno ºi care, în anul 1950, locuia încãminul de pe strada Regele George al VI-lea dinPraga. De unde atunci obstinaþia scriitorului de anega atât de vehement ceea ce pare evident? Privindmai atent documentul, nu se poate sã nu sarã în ochiunele elemente atipice. În primul rând, de ce numelelui Milan Kundera apare în clar, nu codat, cunoscutãfiind tendinþa serviciilor secrete de a protejaidentitatea realã a informatorilor. Cel puþin legearomâneascã leagã clar statutul de informator alfostei Securitãþi de existenþa unui angajamentsemnat ºi a unui nume de cod. Apoi, cum se explicãfaptul cã denunþul nu este redactat ºi semnat deMilan Kundera însuºi, ci de miliþianul care reproduceinformaþiile la mâna a doua? Sau, de ce nu a fostpus Milan Kundera sã contrasemneze documentulmiliþianului pentru a garanta acurateþeainformaþiilor? Este absurd ca un denunþ cu

Bulgaria. Am senzaþia ca sunteþi cel mai tradus poet româncontemporan în lume. În câte literaturi ale lumii

aþi fost tradusã?� Anul acesta mi-au apãrut, aproape în acelaºi timp,

volumul de povestiri fantastice Proiecte de Trecut, în spaniolãºi în italianã, ºi un volum de versuri în ebraicã. PremiulInternaþional din Serbia constã în traducerea încã a unui volum(va fi al patrulea) în limba sârbã ºi, tot în toamna asta, va apãreaun volum de prozã fantasticã în coreeanã, la Seul. Am pânãacum 45 de volume apãrute în 23 de limbi. Mã scuz cã vãrãspund cu atâtea cifre, încât poate parea cã mã laud, dar estepentru prima oarã când cineva îmi pune atât de explicit o astfelde întrebare si profit sã rãspund exact, pentru cã în generallucrurile se petrec ca ºi când aº trãi douã vieþi fãrã legãturãîntre ele, dintre care una, cea din strãinãtate, secretã ºi oarecumilicitã.

� Ce sentiment vã dã intâlnirea cu o culturã strãinã?Care e diferenþa dintre nivelul de percepþie al literaturii în þãrilepe unde ati ajuns ºi în Romania de azi?

� Adevãrul este cã în anii de dupã �89 m-am simþitmai scriitor în strãinãtate decât acasã. ªi asta din mai multemotive. În primul rând, la noi a scãzut dramatic interesul pentrulecturã ºi, chiar dacã am ºi în România aceleaºi tiraje ca ºi inalte þãri, aici nu mã pot împiedica sã le compar cu cele dinaintede �89, infinit mai mari. Pe de altã parte, acasã nu am cum sãmai stârnesc surprize criticilor care, în mod firesc, sunt maiatenþi la debuturi, în timp ce cronicile din strãinãtate auentuziasmul descoperirilor proaspete, care uneori este de-adreptul intimidant (o recentã cronicã spaniolã se încheia cuîntrebarea: �Cum am putut trãi pânã acum fãrã AnaBlandiana?�). La asta se adaugã faptul cã, pradã mai vechesocietãþii de consum ºi ameninþãrilor unei perspective strictpecuniare asupra vieþii, apusenii încep sã se întoarcã sprecultivarea poeziei ca spre o soluþie de salvare din materialitate.În ultimii ani, festivalurile de poezie s-au înmulþit (sunt ani dezile de când nu pot sã rãspund la toate invitaþiile pe care leprimesc), dupã cum s-a înmulþit publicul lor, uneori de-a dreptuluimitor, ca ºi cantitatea de fantezie ºi ingeniozitate aorganizatorilor, care încearcã sã transforme poezia într-oalternativã la alienare.

SalvSalvSalvSalvSalvarararararea lumii prin poezieea lumii prin poezieea lumii prin poezieea lumii prin poezieea lumii prin poezie

� Care ar fi locul literaturii române in Europa? Dar inlume?

� Cred cã existã nu ca entitate, ci prin personalitãþidisparate, între care nu se face întotdeauna legãtura. Dar esteevident cã ultimii ani au adus o schimbare în bine ºi cã neaflãm pe un trend ascendent, la care va contribui cu siguranþãºi integrarea. Firesc ar fi ca acestui progres sã i se adaugecolegialitatea, cei traduºi ºi cu succes sã încerce sã promovezeºi pe alþii, necunoscuþi încã. Pentru cã interesul este sã sedescopere cã vii dintr-o culturã, nu dintr-un pustiu. Am fãcut-ocu atât mai mare încãpãþânare cu cât mi s-a întâmplat preaadesea sã înaintez pe un drum presãrat cu calomnii si deriziuni,venite de acasã. Faptul cã au avut, în cele din urmã, efectulcontrar nu mi-a micºorat tristeþea.

� Cum vi se pare cã promoveazã instituþiile româneºtide resort cultura noastrã în strãinãtate? Ce ar mai fi de fãcut?

� Singura �instituþie de resort� pe care o ºtiu esteInstitutul Cultural Român ºi, în mod evident, de când s-aînfiinþat, cel puþin in materie de traduceri, lucrurile au fãcutprogrese reale. Regula de a susþine cu o treime din cheltuieliorice carte româneascã ce-ºi gãseºte editor in strãinãtate numã îndoiesc cã va da roade remarcabile în timp. Personal amintrat în zodia traducerilor mult înaintea acestui moment, iardintre cele trei cãrþi apãrute anul acesta, doar una a fostsprijinitã de ICR, dar ºtiu cât de greu este pentru un editor sãse hotãrascã sã investeascã într-un autor necunoscut, veninddintr-o þarã despre care nu se ºtie aproape nimic.

� Mai credeþi in poezie, într-o epocã atât de prozaicã?Pentru cine scrieþi? Spre ce se indreaptã poezia româneascã?

� Cum puteþi sã mã întrebaþi aºa ceva? Este ca ºi cumaþi întreba un preot dacã mai crede în Dumnezeu! Cred ºi, chiarmai mult decât atât, sunt convinsã cã lumea nu poate fi salvatãdecât în mãsura în care poate fi convinsã sã creadã în poezieºi sã tindã spre ea. De scris n-am scris niciodatã gândindu-mãla un public þintã, cum se spune acum. Am scris pentru cã nuputeam sã n-o fac ºi o fãceam întotdeauna pentru mine. Multînainte de a ajunge o formã de comunicare, poezia este o formãde exprimare. Exprimarea unor adevãruri pe care, de altfel,nu le înþelegeam întotdeauna, care veneau adesea de deasupramea.

� Aþi publicat in revista Acolada o tabletãneliniºtitoare, �Numele sfarºitului lumii�. Care sunt aºteptãriledvs. de la literatura viitorului?

� Neliniºtea venea din descoperirea cã împletireabinelui cu frumosul, kalokagathia, care a stat la baza culturiieuropene, de la Grecia anticã încoace, e tot mai mult înlocuitãde o realitate esteticã nãscutã din împletirea rãului cu urâtul.Ceea ce nu poate decât sã mã înspãimânte, nu numai pentrucã, în felul acesta, poezia dispare, ci ºi pentru cã dispare izvorulei, iubirea. Ura poate fi combustibilul istoriei, dar numaidragostea poate fi combustibilul poeziei.

Interviu realizat de Ion ZUBAªCUIon ZUBAªCUIon ZUBAªCUIon ZUBAªCUIon ZUBAªCU

asemenea consecinþe sã nu conþinã nici o urmãde asumare a sa de cãtre cel care l-a formulat. Încondiþiile date, nu vãd niciun impediment ca dateledenunþãtorului sã fi fost extrase aleatoriu dintr-obancã de date (ghinionul a cãzut pe MilanKundera) ºi folosite abuziv, ca pretext pentruarestarea unui om aflat demult în vizorul serviciilorsecrete. ªansele ca Milan Kundera (a cãruisemnãturã nu apare nicãieri în document, totuleste relatarea poliþistului despre, putempresupune, un denunþ verbal) sã fie nevinovat suntcel puþin la fel de mari ca veridicitateadocumentului care îl incrimineazã.

Sã acceptãm însã, ca joc intelectual,ipoteza (amdemons trat ,deloc sigurã)cã MilanKundera estecu adevãrata u t o r u ldenunþului înurma cãruiaM i r o s l a vDvoracek astat la ocnã 13ani. Cumr e a c þ i o n ã mn o i ,admiratorii deazi ai scriitoruiîn faþa uneid o v e z iinconturnabilede abjecþie

moralã. Discuþia nu este nouã. Nume mari aleliteraturii au fost acuzate de afilieri mai mult saumai puþin entuziaste la miºcãri politice sau serviciisecrete privite astãzi ca reprobabile. Eliade, Cioran,Céline, Drieu, d�Anunzio, Knut Hamssun,Heidegger, Ernst Jünger, Mihail Sadoveanu, TudorVianu, Alexandru Paleologu, Ion Caraion, ªtefan-Augustin Doinaº, Günter Grass sunt exemplelecele mai la îndemânã. Simpla citare a acestor numedemonstreazã diversitatea cazurilor, faptul cãexistã grade diferite ale vinovãþiei ºi cã o atitudinevalabilã într-un caz nu funcþioneazã automat ºi înaltele. Unii au semnat cu mâna lor condamnãri lamoarte, alþii doar au fost acolo. Au existat oamenicare au fãcut exces de zel, dar ºi alþii, mai degrabãvictime strânse cu uºa. Nu este totuna sã fi produsrãul cuiva sau sã fi dat note anodine pentru aîndeplini o obligaþie formalã, smulsã cu forþa.

Pe o scarã a gravitãþii culpei, presupusulgest al lui Milan Kundera s-ar înscrie undeva foartesus. Dacã ar fi sã luãm de bun întregul conþinut alnotei publicate în �Respekt�, ar trebui sãrecunoaºtem cã nu este de colea ca cineva sã seducã din proprie iniþiativã la poliþie, cu scopulinvederat de a distruge o viaþã. Cu tot respectulpentru Nicolae Manolescu, într-un asemenea caz,cred cã piatra ar trebui ridicatã. Din perspectivaîngrozitoare a unei culpe de asemenea dimensiuni,titlurile savuroaselor romane ale lui Milan Kunderapar niºte glume cinice: Insuportabila uºurãtate afiinþei, Cartea râsului ºi a uitãrii, Glumele, Viaþa eîn altã parte, Iubiri caraghioase, etc. În mod cert,aceste cãrþi nu ar trebui puse la index sau scoasedin biblioteci ºi aruncate la coºul de gunoi. Dar, lafel de sigur, imaginea noastrã despre scriitoruldovedit cã ar fi fãcut asemenea gesturi teribile arfi cu totul alta, fapt ce ar afecta, într-o oarecaremãsurã ºi grila de lecturã a respectivelor romane.Simpla citare a unor titluri în contextul datdovedeºte acest lucru.

Îmi doresc din tot sufletul ºi am toatemotivele sã cred cã Milan Kundera nu a intrat îndupã-amiaza zilei de 14 martie 1950 pe uºa uneisecþii pragheze de poliþie pentru a-l denunþa peMiroslav Dvoracek. Dacã însã a fãcut-o, omulKundera meritã sã ia în cap toate pietrele din lume.Toate capodoperele literaturii nu pot sta în balanþãcontra distrugerii unei singure vieþi umane. Oasemenea faptã ar reclama cel puþin la fel de multecomentarii ca marile sale romane.

TTTTTudorudorudorudorudorel URIANel URIANel URIANel URIANel URIAN

ConsConsConsConsConstttttantin Brâncuºi: Masa tãceriiantin Brâncuºi: Masa tãceriiantin Brâncuºi: Masa tãceriiantin Brâncuºi: Masa tãceriiantin Brâncuºi: Masa tãcerii


ZigzaguriZigzaguriZigzaguriZigzaguriZigzaguri�Suf�Suf�Suf�Suf�Suflelelelelettttte cose cose cose cose costttttelivelivelivelivelive�e�e�e�e�

În ciuda zâmbetelor largi din fotografiilepentru presã, unde apar relaxaþi, crisparea e notadominantã a politicienilor români de azi. Dacã s-arcerceta stenogramele dezbaterilor parlamentare s-arputea �pescui�, cred, numeroase vulgaritãþi, câtevaduzini de glumiþe, dar prea puþine vorbe de spirit. Încercsã alcãtuiesc o listã de poante ºi nu reuºesc sã trec dedouã pagini. Apropouri inteligente �, cam tot pe atâtea.Sarcasm, definiþii �la pleznealã�, replici ºi precizãrimordante, luate la un loc, abia dacã aº putea sã umpluo coalã de tipar. Rezultat mediocru!...

Lipsa de umor poate fi pusã pe seamatimpului. În toþi anii de dupã �revoluþie� s-a râs puþin,adesea grotesc, ca într-o farsã cu proºti. S-a jucatcomedie, dar fãrã simþul comicului. Acesta presupuneumoare jovialã, stare greu de obþinut într-un climat dehãrþuieli perpetue.

Lipsa de umor se observã mai ales lapersoanele ajunse sã ne conducã, bunãoarã la cei treipreºedinþi: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, TraianBãsescu. Primul surâdea mult, un surâs de îmblânzitor,calculat, flexibil. Oricât de amplu, zâmbetul sãu nuemana o voioºie autenticã. Þinea loc, probabil, de ofrazã introductivã mai acãtãrii, de pauzã pentrudescãrcãri nervoase, de rãspuns la o chestiunepresantã: escamota, eluda, neutraliza.

În contrast, protejatul �cãlugãrului Vasile�,personaj anxios, rigid, era mai curând o mascã agravitãþii decât o efigie solemnã. Cãuta uneori ºi sãrigoleze, însã, vai, nu reuºea. Scurt, n-avea har pentruaºa ceva.

Mai apt pentru glume, �Piratul� e, pânã acum,autorul a douã panseuri indemontabile prin adevãrullor: �Apa-i treabã grea� ºi �Iarna nu-i ca vara�. E posibil�sã-i vinã� ºi altele. Dar, cu toate hãhãielile prin caredistreazã �poporul�, figura sa nu-mi evocã un tip cuumor, cu atât mai puþin un �om de spirit�. Glumele salesunt glume de port, groase, cu �licurici�; glume detaverne, nu de �Capºa�.

Trebuie ca un ºef de stat (un prim ministru,un senator, un deputat) sã fie ºi un �om de spirit�?Pentru zeci de motive, da! Deºi nu e principalul criteriude apreciere, numãrul vorbelor memorabile ºi alanecdotelor pe care le lasã în urma sa îi reflectãimportanþa ºi popularitatea.

Lipsa de umor nu e nicicând ºi niciunde unsemn bun. Cine n-o regretã, declarând cã preferãseriozitatea, se înºealã. Seriozitatea poate fi mimatã,umorul � nu. Seriozitatea în exces duce la �pozã�, estupidã; o frânã intelectualã. Decât ea, mai bine oglumã, fiindcã aceasta miºcã lucrurile din loc.

Sterilitatea actualã în materie de umor are unºir lung de cauze. Prima (ºi singura pe care o voicomenta aci) e calitatea �actorilor�, începând cu ceidin domeniul politic. Majoritatea sunt inºi cu instinctulparvenirii, rapaci, obsedaþi de �succesuri�, superficiali,obraznici. �Suflete costelive�, cum le-ar fi zis un ziaristde odinioarã, n-au sentimentul gratuitãþii. Or, �duhul�nu intrã în cuiburi seci ºi reci. Sunt aroganþi ca niºtebeldii într-o cânepã scurtã. Pot ricana, nu pot râde; �un râs sãnãtos, curat.

GenerGenerGenerGenerGeneraþie fãrã buniciaþie fãrã buniciaþie fãrã buniciaþie fãrã buniciaþie fãrã bunici

Figura bunicului din vechile manuale, care îºiþine nepotul pe genunchi ºi-i spune ori îi citeºte poveºti,e complet depãºitã. Motivele trebuie cãutate înmentalitatea actualã ºi în mijloacele educative care auschimbat radical modul de comunicare între cei doi.Pedagogic vorbind, majoritatea copiilor de astãzi numai au bunici. Aceºtia, desigur, trãiesc, însã le lipseºteautoritatea educativã. Aproape nimic din ceea ce zicnu mai e, ca altãdatã, �sfânt�, definitiv. Rolul lor a fostscos din distribuþie. Tineri atraºi de miturileprosperitãþii, pãrinþii viseazã ca odorul lor sã reuºeascãdeplin în viaþã, mai exact sã practice o meserielucrativã: un virtuoz al computerului, prim manager lao firmã importantã, director de bancã sau, în cel mairãu caz, parlamentar. El nu va mai avea nevoie �socotesc ei � de poveºti ºi basme, ci de abilitãþi ºidexteritãþi postmoderne. Venind dintr-o lume cu alteunelte, bunicul nu are aºa ceva. E timid ºi stângaci înfaþa butoanelor, e nul în materie de economiecapitalistã, nu se descurcã deloc cu jargonul tehnic ºi,pe deasupra, stã prost cu limbajul argotic. Lipsuri pestelipsuri! În aceastã situaþie, prezenþa lui lângã noulvlãstar e cam inutilã: cine ºtie ce complexe ºi inhibiþiiîi poate induce micuþului cu nepriceperea sa! Gata deci

cu �poezia�, cu �fabulele�, cu �morala�, ineficiente înlumea care se profileazã! O atare mãsurã duce (a dusdeja) la schimbãri de percepþie. Pentru copilul dintrecut, bunicul era adesea un ins fabulos. Pândeaclipele lui libere ºi-l ruga sã tãifãsuiascã împreunã:

intelectuali. De aceea, poate, dintre toate categoriilesociale, ei au pierdut cel mai mult în �tranziþie�: credit,autoritate, respect. Prestigiul lor e cel mai scãzut dinîntreaga noastrã istorie modernã. Vidul le absoarbevocile.

adicã sã-i spunã o poveste din cãrþi sau din viaþa sa. ªinu se lãsa pânã nu-ºi vedea dorinþa împlinitã. Pentrucopilul de acum, imaginea bunicului e banalã ºiincomodã, sau de-a dreptul plictisitoare. Ataºamentulfaþã de de el e mai mic decât dependenþa faþã detelevizor. Nepotul nu-i mai cere bunicului poveºti.Dimpotrivã, când acesta îl îmbie, oferta e refuzatãzgomotos, ca în exemplul urmãtor:

� � Vino sã-þi citesc o poveste�, l-a chemat unbunic pe nepotul sãu, elev în clasa întâi. �Pe care dinacestea o vrei? Alege: Povestea Scufiþei Verzi ? � Nu! �Cotojman Împãrat? � Nu! nuuu!� Rãspunsul a fostacelaºi pentru încã vreo cinci-ºase titluri. � � De ce nuºi nu?� l-a întrebat nedumerit bunicul. �Þi le-a mai cititcineva? � Vreau una de groazã, cu sânge ºi cu fantome!�i-a replicat nepotul, justificându-ºi astfel toate refuzurile.� � Aha, atunci mã duc sã aleg una dintr-un romanpoliþist�, a glumit bãtrânul. Ca ºi cum ar fi ºtiut ce e un�roman�, nepotul l-a reluat pe nu: � � Nuuu!� ªi �nu� arãmas! Un �nu� egal � din pespectiva pãrinþilor lui,martori ai scenei � cu o victorie. Aºadar, sã le dãm naibiide �poveºti nemuritoare�!

Dupã timDupã timDupã timDupã timDupã timp ºi locp ºi locp ºi locp ºi locp ºi loc

�Boala serioasã a vremii noastre � observafilozoful Max Nordau, în �Precuvântarea� la Minciunileconvenþionale... � e laºitatea. N-ai îndrãzneala astãzisã-þi desfaci steagul, sã-þi iei rãspunderea celor ce crezicã înfãþiºeazã adevãrul. Sã-þi potriveºti faptele dupãpropriile-þi convingeri; socoteºti cã e mai cuminte ºi maipriceput lucru sã nu te depãrtezi de obicei, de ceea cese face împrejuru-þi, chiar când înlãuntrul tãu ai ruptde mult cu aceste lucruri; nu vrei sã jigneºti pe nimeni,nu vrei sã atingi vreo prejudecatã; asta se numeºte «arespecta convingerile altuia», tocmai ale acestui «altul»care nu respectã defel propriile tale convingeri; el leponegreºte, le urmãreºte cu ura-i, nedorind altceva maibun decât sã-þi zdrobeascã aceste pãreri odatã cu tinecare le împãrtãºeºti�. În cei peste 120 de ani trecuþi dela formularea lor, afirmaþiile filozofului austriac au fost,în mai multe rânduri, actuale. Acum iarãºi sunt.Laºitatea e direct proporþionalã cu confortul uneisocietãþi. De regulã, cine trãieºte comod e conformist,reacþionar, laº. Respinge tot ceea ce l-ar putea tulburaºi periclita. În cazul unui rãzboi, de pildã, primii care sefofileazã de la înrolãri sunt mai totdeauna bogaþii.Laºitate e sã consimþi la prezenþa rãului în preajma ta,sã nu-l urãºti pe faþã. Adversar al ipocriziei burgheze,Max Nordau ar fi marginalizat azi ºi în numele�corectitudinii politice�, permisivã cu numeroaseaberaþii. De data asta, conformismul vine, nivelator, depeste Ocean. Slabã ideologic, Europa nu-i rezistã,dovadã cã nu mai crede nici în proteste: consideraþi afi niºte nãimiþi, indiferent pentru ce ar manifesta,protestatarii sunt ridiculizaþi. La noi, incidenþa laºitãþiie ºi mai mare. Cine crede cã, dupã 1990, aci, pe plaiurilemioritice, a înflorit curajul, se înºealã amarnic.Societatea postdecembristã n-a produs opozanþi caresã împingã determinarea pânã în pânzele albe. Puþinãmiere ºi � ca în cunoscuta parabolã � am uitat deinorogul care ne fugãrea! Pentru majoritatea românilor,reali sunt doar cei care au reuºit sã se îmbogãþeascã,indiferent cum. Cine e consecvent, loial principiilor ºicriteriilor, cine crede în instaurarea moralitãþii îndomeniul sãu ºi în celelalte �e de pe altã lume�, �nebun�.Fapt dureros, laºitatea e evidentã mai ales la

CenzurCenzurCenzurCenzurCenzura bucurieia bucurieia bucurieia bucurieia bucuriei

Ce grozavã deosebire e întrefelul în care invitã la manifestareabucuriei Psalmistul ºi un predicatorcreºtin! Unul îndeamnã ca sentimentulacesta sã fie exprimat cu maximãintensitate: �Strigaþi lui Dumnezeu totpãmântul; cântaþi ºi vã bucuraþi ºicântaþi/ Cântaþi Domnului cu alãutã, cualãutã ºi în sunet de psaltire;/ Cutrâmbiþe ºi în sunet de corn, strigaþiînaintea Împãratului ºi Domnului�. (Ps.97, 6-8) Celãlalt recomandã rezervã,decenþã: �ªi nu lumeaºte cedumedzãiaºte ºi suf leteaºte sãprãznuim, nu cu beþii ºi cu lãcomii, nucu cuvinte deºearte ºi cu giocuri ºi cu

cântece lumeºti. Cã aceastea toate lucrure drãceºtisîmt�. (Varlaam, Cazania, ed. 1991, p. 388) Unul vreasã-ºi arate încrederea deplinã în voinþa ºi judecata luiDumnezeu; celãlalt (ºi nu-i vorba doar de mitropolitulmoldovean) teama ºi respectul pe care le are faþã deEl. Psalmistul (încazul acesta chiar David) priveºte sprecer ºi se simte liber în interiorul lui, predicatorul cautãtot într-acolo, dar se simte supus. Unul e extatic,�dionisiac�, celãlalt � prudent, speriat de posibilitateaalunecãrii în excese ºi, deci, în pãcat. În îndemnulPsalmistului se distinge nu numai temperamentulpropriu, avântat, ci ºi viziunea sa asupra raporturilorcu divinitatea, una, dacã pot sã zic aºa, esteticã, în carecântecul e forma optimã de comunicare. Înavertismentul predicatorului vizibilã e doar exigenþamoralã. (Aplicatã ici-colo, în epoca interbelicã, ideeade serbare a fost redusã la procesiuni, la slujbe, lamãrturisiri etc.) Ce a determinat aceastã schimbare?Amintirea patimilor lui Iisus (urmate de �muncile�sfinþilor), care a intervenit mereu ca o estompã sau cao cenzurã. Psalmistul n-avea reþineri în afirmareaelanurilor sale, predicatorul, însã, nu poate trece pestefaptul cã toþi cei pe care îi evoca drept modele s-auilustrat prin suferinþã ºi jertfã. El se adreseazã unoroameni cu o conºtiinþã îndureratã ºi cu o memorie multmai încãrcatã decât cea a iudeilor ºi a israeliþilor dinvremea lui David, care îi obligã sã fie rezonabili în faþabucuriei: �trezvia� se opune exaltãrilor ºi pornirilor sprefrenezie.

DimDimDimDimDimpopopopopotrivãtrivãtrivãtrivãtrivã

Nu sunt în stare sã mã supãr pe foºtii meistudenþi care au pãrãsit învãþãmântul, sã-i anatemizezpentru �trãdare�, cum fãceau unii dintre pedagogiiinterbelici. Îndemnurile mele pentru �apostolat� au fostde fiecare datã anticipate sau urmate de consideraþiirealiste, de invitaþii la luciditate. Mi s-ar fi pãrutindecent sã îndemn la �devotament fãrã limite� ºi la�sacrificii�, câtã vreme aproape toþi din jur, inclusiv uniidin dascãlii lor, nu vâneazã decât profitul. Îi detestsincer pe �învârtiþi�, dar nu-i privesc cu simpatie nicipe cei ce nu opun rezistenþã �mediului� ºi seacomodeazã cu mizeria, îndeosebi cu mizeria moralã,una din tarele învãþãmântului actual. Aceastaînseamnã sã te ascunzi în minciunã, sã faci lucruri caresunt împotriva conºtiinþei tale: de pildã, sã închei � lacererea directorului � mediile unor elevi care nici mãcarn-au dat pe la ºcoalã, sã umfli � la �sugestia�inspectorului sau la �rugãmintea� unor colegi cuinterese oculte, mereu aceiaºi, învechiþi în rele � noteleunor candidaþi la bacalaureat care, mai apoi, pe bazalor, vor intra fãrã taxã acolo unde li-i voia; pe scurt sãnedreptãþeºti cu aerul cã faci bine. Simpatie ºi stimãmeritã cei ce nu cedeazã unei atare mizerii, cei ce riscãmarginalizarea, pseudocompãtimirile ºi ironiile celorcãrora matrapazlâcurile le-au devenit a doua naturã,cei ce nu acceptã dictatura compromisurilor. Amîncurajat pe oricine mi-a mãrturisit cã se va þine departede acestea, iar când n-a mai suportat clivajul dintrevorbe ºi realitãþi, nu l-am oprit sã pãrãseascã activitateadidacticã. Oricât de dependent ar fi cineva de o leafã,nu trebuie sã-ºi calce pe suflet pentru ea.

ConsConsConsConsConstttttantin CÃLINantin CÃLINantin CÃLINantin CÃLINantin CÃLIN

TTTTTablou de Marablou de Marablou de Marablou de Marablou de Marcel Iancucel Iancucel Iancucel Iancucel Iancu


PPPPPoziþionaroziþionaroziþionaroziþionaroziþionarea lui Pea lui Pea lui Pea lui Pea lui Peeeeetrtrtrtrtre Þuþea în care Þuþea în care Þuþea în care Þuþea în care Þuþea în careul de aºieul de aºieul de aºieul de aºieul de aºial fal fal fal fal filosofilosofilosofilosofilosofilor neunivilor neunivilor neunivilor neunivilor neunivererererersitsitsitsitsitariariariariari

La patru mi se parecã se ridicã numãrulgînditorilor ce vor fimarcat consistentultima jumãtate aveacului trecut înValahia bolºevizatã orinumai tranzientã, lãsîndîn urma lor opere tari înidiom bãºtinaº, discipolicapaci sã se înalþe pepropriile lor cataligepentru a avea maximumde vizibilitate în Cetateaparcursã-n lung ºi lat decablurile televizuale,

modele paideice, rãsunet extrauniversitar oribiografeme admirabile (cãci pe martirul intelectualMircea Vulcãnescu nu-l pun deocamdatã lacontribuþie). Ei se cheamã Constantin Noica,Alexandru Dragomir, Petre Þuþea ºi,,,,, laslaslaslaslast but not but not but not but not but not least least least least leasttttt,Mihai ªora, «Mai ªtiutorul». Cei trei muºchetari au, ºide data asta, un d�Artagnan strecurat printre dînºii(nu-l voi devoala deocamdatã), doi Transilvani, doiMunteni + 0 Moldavi. Tuspatru gestioneazã în comunfaptul de a se fi ºcolit în interbelic, sub RomâniaDodoloaþã, cînd or avut întîlniri mirabile cu ProfesorulNae Ionescu, ºi în Germania sau Francia, unde îiîmbogãþea contactul cu marii universitari ai vremii, dinclasa unor Martin Heidegger, Werner Sombart,Jacques Maritain sau Etienne Gilson. Tuspatru, dupãAl Doilea Rezbel Mundial, au ratat, din raþiuni politice,cariera universitarã, ca formatori de formatori, sprecare, nornornornornormaler Wmaler Wmaler Wmaler Wmaler Weiseeiseeiseeiseeise,,,,, i-ar fi antrenat cu îndreptãþireexcepþionalele lor înzestrãri. Nu a fost sã fie� dinmotive istoriale cît se poate de «obiective».

Cu toþii au cunoscut, în periodul staleninianal destinului naþional, puºcãria, fie la propriu (Noicaºi Þuþea), fie la figurat (ªora ºi Dragomir: de vreme ceþara toatã, vreo douã decenii cel puþin, imensã pîrnaieavea sã se dovedeascã prin efortul neabãtut al miilorde securiºti-pretorieni ºi al sutelor de mii de politruciinjectaþi în corpul social sub atenta îndrumare aMuscalului Bolºeviciant).

Cu toþii cercat-au sã supravieþuiascã demn,fiecare dupã puteri, sã-ºi oblojeascã rãnile sufleteºti ºisã revinã pe potecile multifurcante ale Grãdinilor luiAkademos, obiectivul ultim atingîndu-l, cum îndeobºteni-i cunoscut, dupã lãsarea la vatrã, cãreia-i mai spunemºi pensionare. Mda: pensionari militanþi, pensionariactivi, pensionari dragi nouã se adevereau ei în parteafinalã a gîndirostivieþuirii lor.

Cu toþii s-au cunoscut din tinereþe, ºi-auurmãrit cu interes, poate ºi cu empatie, voluþiile oriperformanþele culturale, s-au stimat, criticatamicalmente sau încurajat în devenirea bunã de pesteveac.

Cu toþii or fãcut ºcoalã, fiecare în manierãinconfundabilã, als Privals Privals Privals Privals Privatdenkatdenkatdenkatdenkatdenkererererer, în afara UniversitãþiiMarxizate ºi Marxizante � departe de Cãlina Mare,Gogoneaþã, Pavel Apostol, Al.Boboc, Tudor Ghideanu,Dondroe, Dumitru Ghiºe, Henri Wald, Ionel Hagiu, IonIanoºi, Moº Neculce, Mosch Herscoviciu ori ElenaPuha �, pe unde li se va fi ivit ocazia favorabilã: PetreÞuþea � în celule de penitenciar , printre foºtii demnitariai Regimului Burghezo-Moºieresc ºi alþi chiaburirefuznici la colectivizare, în birturile sordide aleBucureºtiului Ceauºin, în garsoniera-i minabilã dinspatele Ciºmigiului, la Casa Scriitorilor, pe stradã, întren, în autobuz ºi aºa mai departe; Noica � la periferiaCapitalei, în domiciliul forþat de la CîmpulungulMuscelean, la pandaimos, la Institutul de Logicã alGagademicului Joja, prin cãrþile publicate înainte deEpisodul Comunist al Patriei violentate de cizmaspermatopoieticã a Cazacului, prin opurilepostpuºcãriale, multe, în tratatu-i de ontologie, înscrisorile-i relative la logica lui Hermes ºi, mai cu seamã,cu alumnii binecunoscuþi, aºa cum ne dã seamaliiceanul JurJurJurJurJurnal de la Pãltiniºnal de la Pãltiniºnal de la Pãltiniºnal de la Pãltiniºnal de la Pãltiniº (unde numele celorlalþitrei muºchetari figureazã la locuri discrete, dar deonoare, parcã spre a stîrni ºi mai mult preomeneascanoastrã curiositcuriositcuriositcuriositcuriositasasasasas); Mihai ªora � în unicul sãu articoldin VVVVVrrrrremeaemeaemeaemeaemea interbelicã, la întîlnirea cu personalistul

Emmanuel Mounier ori cu neotomiºtii Raïssa &Jacques Maritain, în conversaþia-i cu Etienne Gilson,lansatorul spre Gallimard, vãleat l947, al opului sãu DuDuDuDuDudialogue intérieurdialogue intérieurdialogue intérieurdialogue intérieurdialogue intérieur, la reîntîlnirile ante� sau postbelice,ante� ori postceauºine, cu Cioran, Ionesco, Eliade,Colette Audrey, Mariana ªora, Thomas Pavel, «TînãrulPrieten», Dan Arsenie, «Devotatul Amic», VirgilMazilescu, Eugen Suciu, Adriana Babeþi, Petre Stoica,Ion Frunzetti, Bellu Silber, Dolfi Trost, Criterioniºtii,Optzeciºtii, ªaptezeciºtii, Grupul pentru DialoghieSocietalã, Andrei Pleºu, Sorin Dumitrescu, AlexandruPaleologu, Mihai Nasta, Petru Creþia, Leonid Dragomireeeeet alii eiusdem ft alii eiusdem ft alii eiusdem ft alii eiusdem ft alii eiusdem farinaearinaearinaearinaearinae intintintintintellectualisellectualisellectualisellectualisellectualis; Sãnduc Dragomir� în seminarul lui Martin Heidegger de la Universitateadin Freiburg-im-Breisgau, ca bursier al FundaþieiHumboldt, alãturi cu Walter Biemel ot Braºov, pefronturile de Est ºi de Vest ca rezervist, în prima ºcoalã,fãrã profesori ºi fãrã elevi, a lui Noica, unde se predaunumai stãri de spirit, în dialogurile-i intime cu JenyActerian, printre colegii avuþi, în timpul marii saleocultãri, ca sudor, corector, merceolog, economist laExporturile de Lemn, redactor, ºef de birou cuaprovizionarea la Hidrocentrala lui Vladimir Ilici Lenin,cãlãtor în Niger, poliglot, cititor critic al peratologieiliicene, al noicianului tratat de ontologie + al ScrisoriiScrisoriiScrisoriiScrisoriiScrisoriipierpierpierpierpierdutdutdutdutduteeeee, ordonînd pe caiete ieftine tot soiul de «crasebanalitãþi metafizice», conferenþiind în particularelevilor lui Dom Nicasius, ba ºi unui Horia-RomanPatapievici, viitoarea vedeta tembelizualã.

* * *

Þuþea? Ce cautã «filosoful conversationist»Petre Þuþea în numãrul cuaternar al gânditorilorauthtoni de peste veac? Întrebarea ºi-o pun foarte mulþi,chiar ºi neuniversitari, nu doar marxienii reciclaþi învitezã ca profesori de epistemologie ºi alte ºtiinþe alecunoaºterii internetice, promþi în a înlocui, prindubioasele lor cursuri, termenul de filosofie cu acelade metafizicã, pãstrãndu-i însã definiþia din manualulde materialism diabolectic ºi histrionic. ªi-o pun chiarºi integriºtii ortodoxizanþi ce cloceau anþãrþ proiectul,hauthauthauthauthautement patement patement patement patement pataphaphaphaphaphyyyyysiqsiqsiqsiqsiqueueueueue, de a-l sanctifica � alãturi deªtefan cel Mare, fireºte.

Cred cã locul încestiune ºi-l meritã NeneaPetrache, ºi cu asupra demãsurã, de ar fi sã invoc întruapãrarea opþiunii mele doartreaba cu sarcina gîndirii care, ea, trebuie sãpersevereze � cotit, hîit, camuflat: nu importã! � ºi înduerduerduerduerduerffffftigen Zeittigen Zeittigen Zeittigen Zeittigen Zeitenenenenen. Nu conteazã nici cã avea pregãtirede jurist ºi de economist. La cîtã carte se preda ºi seînvãþa în interbelic, la nivel secundar ºi superior, casã nu mai punem la socotealã doctoratele serioase orispecializãrile din Italia, Germania sau Francia, emulaþiaconversaþionalã din cafenelele marilor oraºe, beneficarivalitate dintre marii universitari, valoarea cercurilor,asociaþiilor ºi a formulelor de tip criterionist, calitateapresei literare ºi a revistelor de specialitate � de carene dau seama ºi JurJurJurJurJurnalul fnalul fnalul fnalul fnalul fericiriiericiriiericiriiericiriiericirii ºi MemorialulMemorialulMemorialulMemorialulMemorialulmandarinului vmandarinului vmandarinului vmandarinului vmandarinului valahalahalahalahalah � la cîtã carte se va va ºtiut înmomentul acela, chiar cã e ridicol sã formulezireproºuri de genul acesta. Cioran, cînd l-am cunoscutîn l991, avea obiecþii la cultura lui Nae Ionescu, ce nuar fi cetit mult decît în tinereþe, dar mãrturisea cã nuse îndoia de geniul amicului despre care se întrebasecîndva dacã e Dumnezeu sau Don Quijote.

Sigur, poþi fi genial ºi� prea puþin filosof. Ori,cum se exprima Viorel Padina, un filosofel. Înperspectiva ºcolii extrauniversitare, unde transmiþi, pelîngã stãri de spirit, legatul greco-latin, Nenea PetracheÞuþea nu are cum sã nu fie bãgat la înaintare, scos desub oboroc, evidenþiat, salutat, premiat. E o crimãcontra lui Hegel sã-l transformi în ceea ce nu a fostniciodatã, cum face Edgar Reichmann în versiuneahexagonalã a Jurnalului sebastianic atunci cîndtraduce, dintr-o notã infrapaginalã, cuvîntul designatoral meseriei Omului din Boteni, «filosof» adicãtelea, prinacela de jourjourjourjourjournalisnalisnalisnalisnalisttttte.e.e.e.e. Enorm de mulþi au învãþat cu el:în cafenele, în birturi, în tramvaie, în trenuri, în saloanepenitenciare, în Ciºmigiu ori în garsoniera lui. Or învãþat

de la el, «Socratele dîmboviþean», ceva esenþial � deordin cultural ori numai strict filosofic. (O recunoºteapînã ºi «sursa» ieºeanã Raluca Alexandru, alias PetruþaSpânu, într-o «notã informativã» expertã, adresatãSecuritãþii Bahluviene, cu privire la întîlnirilecrîºmãreºti ale Bãtrînului cu Marcel Petriºor, Ovidiu-Iuliu Moldovan ºi Magister Casvanaeus.) De-ajuns îi sãreaducem în amintire o situaþie precisã, un caz concretde mare impact radiofonic: momentul în care AurelDragoº Munteanu, alumn al Socratelui nostru, acontracarat, într-un mesaj pentru Europa Liberã ºiVocea Americii, o cuvîntare scîrbos de bezbojniceascãa Tovului Nekulay Ceauºinul, þinutã la Timiºoara. Arefutat-o, gest îndrãzneþ sub o dictaturã furieusementfurieusementfurieusementfurieusementfurieusementathéeathéeathéeathéeathée, cu un excerpt din Plutarh, gest de sublimãerudiþie, despre cãlãtorul cosmopolit al lumii anticeºti,carele, în peregrinãrile lui numeroase, întîlnise cetãþifãrã ziduri, nu însã ºi fãrã zei. Credeþi cã Aurel DragoºMunteanu pescuise citatul în OperOperOperOperOperele Morele Morele Morele Morele Moralealealealeale lãsatenouã de grecescul auctor? ori în a lui Fustel deCoulanges Cité antiqCité antiqCité antiqCité antiqCité antiqueueueueue? O, nu. Îl prelevase, cafffffamulusamulusamulusamulusamulus al acestuia, chiar din gura lui Petre Þuþea,niciodatã îmbotniþabilã sub regimurile infame aleterorii, cum stã mãrturie însuºi premenþionatul opsebastianesc. Îl preluase de la practicianul oralitãþii înfilosofie, dinspre «gînditorul golan», ºi-l transmiseselumii româneºti, cu toatã încãrcãtura lui conotaþionalãºi eliadianã, într-un moment de cumpãnã al comunitãþiinoastre.

Zic eu «golan» fãrã a trimite neaparat spreFenomenul Pieþei Universitãþii, la contestarea juvenilãa Neocomunismului Fesenilitãþii Iliescane sau cãtrãMineriadele cu repetiþie.

Zic eu «golan» cogitînd la statutulextrainstituþional ce-l deþineau anume filosofi eleni,nu obligatoriu cinici, dar aºternuþi drumului, trecînd eidin cetate în cetate, din agorã în agorã, trãind cu temiri ce, precar vestimentaþi ºi predicînd o doctrinã,transmiþînd o stare cogitaþionalã, modelîndcomportamente ori conºtiinþe sau numai stîrnîndcuriozitatea, veselia ºi mirarea contemporanilordedulciþi la cestiuni mai pragmatice.

Zic eu «golan» ºi la Raymond Queneau mãgîndesc, la dumnealui, genitorele textulei titulatePhilosophes ePhilosophes ePhilosophes ePhilosophes ePhilosophes et vt vt vt vt voooooyyyyyouxouxouxouxoux, dacã nu cumva ºi la ApostolulPavel grãind Atenienilor cu spor minimal de pe ColinaAreopagiticã.

Oricum, gînditor � ºi socratizator � în senslarg, generos, nu are cum sã nu fie Nenea Petrache, pecare îmi permit uneori sã-l percep ºi sub zodia unuiNastratin Hogea creºtin, ortodox, eminamente valah,însã fãrã barbã ºi fãrã asin (dar cercînd sã-i înveþe pemãgarii autohtoni, în mijlocul cãrora decise sãgîndirostivieþuiascã pînã la obºtescul sfîrºit, nu altcevadecît� cîntatul la lirã), niþel nebun întru Hristos, oleacãpezevenghi paideic, sfãtuitor dezinteresat, pedagogautoinvestit al neamului ºi încã multe altele, precum:strateg de cafenea � capace adictelea sã te convingãde uºurinþa cu care Ucraina ar putea fi îngenuncheatãfãrã mari pierderi dupã o prealabilã corecþie aplicãBulgariei recuperatoare de Cadrilater. Un prinþ algînditului profesionist se va fi adeverit el. Nu ºi unscriitor, necum un auctor de tratate, cãci va fi fostdumnealui, dintotdeauna, nesistematic ºi fragmentar,doar cã altminteri decît Mihai ªora. Pentru a-i degustamiezul savuros, lectura celor 322 de vorbe, culese ºieditate de Pleºu + Liiceanu + Humanitas, e suficientãalumnilor de pretutindeni � sau împãtimiþilordespicãrii firului în patru � ºi nu cauzeazã glorieipostume a Bãtrînului Coþcar Metafizic. Restul þine deaflarea în treabã, exersatã din raþiuni pecuniare ori deprestigiu momentan, a unor mici editori de provincie,certaþi cu toate celea, sinecuriºti ai MinisteruluiCultural, ingineri la bazã ºi, ca atare, incompatibili cusarcina cogitaþionalã (de vreme ce, vorbaFreiburghezului, die Wdie Wdie Wdie Wdie Wissenschafissenschafissenschafissenschafissenschaft denkt nichtt denkt nichtt denkt nichtt denkt nichtt denkt nicht),vînãtori doar de conspecte oarecari.

LLLLLuca PIÞUuca PIÞUuca PIÞUuca PIÞUuca PIÞU


Plec douã zile cu Cãtãlin la Frãsinei, lavrã athonitã, singura mînãstire dinþarã care este închinatã muntelui Athos. În incinta mînãstirii, restricþiile sîntnemiloase: nu ai voie sã fumezi, nu ai voie sã vorbeºti cu glas tare, ºi nu ai voie sã fiiaici decît dacã eºti de sex masculin. Picior de femeie nu a mai cãlcat în acest loc deun secol ºi jumãtate, interdicþia venind de la episcopul Calinic, sub ameninþareaunui blestem pe care cãlãtorul îl poate citi pe o bornã de pe marginea drumului,aflatã la cîþiva kilometri înaintea mînãstirii. În schimb eºti gãzduit ºi ospãtat pegratis trei zile. Dupã aceea, dacã mai vrei sã mai rãmîi, trebuie sã munceºti în folosulmînãstirii.

Îl cunosc pe duhovnicul lui Cãtãlin, pãrintele Ghelasie. Omul iese dintiparele orizontului meu de aºteptare, depãºind-mi toate expectativele pe care mile-am fãcut în privinþa înfãþiºãrii unui cãlugãr. E altceva ºi în alt fel, o apariþie dinaltã lume. E das ganz Andere în sensul cel mai propriu. Sihastru mistic, numai pieleºi oase, a cãrui carne s-a topit fãrã urmã de pe obraz, gît ºi mîini, trãind într-o chiliece seamãnã mai degrabã cu o magazie de vechituri înþesatã cu pungi ºi hîrtii, încare sînt împachetate tot felul de plante ºi ierburi ce-i alcãtuiesc masa lui zilnicã,Ghelasie nu ºi-a mai pãrãsit de ani de zile firida, fiind rupt de lume. Se mortificã înînþelesul cel mai propiu, are pielea galben-stacojie, unghii netãiate de luni de zile,cu o pojghiþã de jeg negru între degetele de la picioare. Înainte de a se închide închilie, locuia în curtea mînãstirii într-un butoi uriaº, zumzãind de albine. Nici unanu-l înþepase vreodatã ºi le privea ca pe semenii lui. Stareþul l-a claustrat în chiliedupã ce locul din jurul butoiului se transformase într-o ghenã de pungi ºi gunoaie,urîþind ºi infestînd incinta.

Stau de vorbã cu el aproape o orã, cu genunchii lipiþi, din lipsã de spaþiu,de muchia patului în care Ghelasie stã întins. Patul e un intrument de torturã alcãtuitdin niºte bîrne împreunate la înãlþimea unui brîu de om, fãrã saltea ºi fãrã pernã.Cînd mã ascultã, se ridicã puþin în ºezut, sprijinindu-se de peretele chiliei ºi privindîn faþa lui, spre peretele acoperit cu icoane ºi candele. În timp ce îl ascult, privescreticent borcanele cu resturi de mîncare prin al cãror perete sticlos disting legume,rãdãcini, afine ºi crengi de brad, apoi ochii mi se aþintesc pe tãlpile murdare, cuniºte degete lungi, neverosimil de lungi, filiforme ºi încovrigate. Niºte cãngiterminate cu gheare. Vocea lui, deºi pornitã din coºul unui piept emaciat, sunã clarºi distinct. �Omul e o fiinþã de hotar, sã nu uiþi. O fiinþã de hotar între naturã ºiDumnezeu. Noi sîntem la mijloc, nefiind nici naturã ºi nici Dumnezeu. Dar chipullui îl avem în noi. Dar unde? Unde e amprenta lui Dumnezu în noi? Îþi spun eu undee, în pîntec. Poþi scãpa de orice poftã ºi de orice nevoie, numai de nevoia pînteculuinu poþi scãpa. Acolo e Dumnezeu, în pîntec. De aceea nu putem scãpa de el. Adama vãzut Pomul Binelui ºi Rãului în rai. Dar a trebuit sã îl vadã în afara lui ca sã-ºi deaseama cã existã. De fapt, pomul era în el, cum e în mine sau în tine, iar el, pomul, echipul lui Dumnezeu aflat în pîntec. Sã citeºti Harap Alb. Basmul acesta conþinevarianta româneascã a creºtinismului. Hotarele prin care trece Harap Alb, nevoilelui personificate în fãpturi precum Flãmînzilã, Setilã ºi ceilalþi, sînt moduri de adescrie treptele pe care omul, urcîndu-le, îºi depãºeºte hotarul ºi ajunge laDumnezeu. Harap Alb este forma româneascã a învãþãturii creºtine�

Îºi miºcã degetele de la picioare alene, în cadenþa unui ritm interior, parcãar numãra cu ele ºirul unor mãtãnii nevãzute. Peste sutana soioasã poartã un stiharþesut cu fir auriu, pe care, la sfîrºitul întrevederii, mi-l pune pe cap binecuvîntîndu-mã.�Ai copii? Nu? Fã-i bãiatule, cãci trebuie sã laºi o urmã pe pãmînt. Mîine poimîine teîmbolnãveºti incurabil ºi mori, nelãsînd nimic dupã tine.�

În ciuda vîrstei, pe care mi-e cu neputinþã s-o aºez între niºte limiteplauzibile, chipul lui Ghelasie ºi-a pãstrat trãsãturile proaspete. Are o frãgezime afizionomiei pe care nu ai remarca-o dacã pãrul rãrit, aspectul stafidit al pielii ºiconformaþia emaciatã a trupului nu þi-ar aminti cã te afli în faþa unui om ajuns înpragul senectuþii. ªi cu toate acestea, senzaþia stãruitoare e cã te afli în faþa unuicopil, dar a unui copil în vîrstã, ºi culmea, nu a unui copil îmbãtrînit prematur, ci aunui vîrstnic pe care trecerea anilor l-a afectat într-un mod surprinzãtor de selectiv,topindu-i carnea, uscîndu-i muºchii, curbîndu-i spinarea, dar pãstrîndu-i intactãexpresia feþei. ªi brusc realizez cauza acestei senzaþii. Ghelasie are un cap de copilpe un trup de bãtrîn. Pe faþa lui prelungã, spînã ºi smeadã, cu doar cîteva tuleierãsãrind haotic din proeminenþa bãrbii, nu poþi citi acea expresie de naturãpsihologicã pe care o numim de obicei figurã. Ghelasie nu are figurã, ºi deºi nu potsã îmi explic de ce, simt prea bine cã acest om are o faþã ale cãrei trãsãturifizionomice nu s-au putut aduna spre a da naºtere unei figuri.

Îl întreb de Paulin Lecca, cãlugãr al Frãsineiului, a cãrui carte, De la moartela viaþã, lãsase urme în mine. �Paulin era basarabean, iar basarabenii ãºtia au oneliniºte în ei de naturã ruseascã. Nimic nu le poate domoli neliniºtea, ºi de aceease chinuie fãrã capãt, se lamenteazã mereu, totul e pentru ei un prilej de necurmatãcãinþã ºi de nemãrturisit reproº. Totul, orice fleac, îi rãstigneºte pe crucea suferinþei.De aceea Paulin era un personaj dostoievskian, se frãmînta zvîrcolindu-se în el însuºi,din neputinþa de a-ºi gãsi tihna în Dumnezeu. Ca tot cenobitul rus, era în el o sevãde suflet femeiesc, de înclinaþie spre chinul gratuit ºi spre jupuirea de viu a propriuluisuflet. Întocmai personajelor lui Dostoievski. Nu avea seninãtatea unui creºtin,netulburarea aceea ce nu poate fi rãscolitã de nimic.�

ªi atunci, ca ºi cum cuvintele misticului mi-ar fi oferit cheia înþelegerii,întrezãresc de unde vine senzaþia cã acest om nu are figurã. Ucigîndu-ºi trupul,Ghelasie ºi-a ucis temperamentul, pe faþa lui necitindu-se nimic din zbaterile luiumorale. E inclasabil din perspectivã psihologicã. În faþa lui, orice taxonomiepsihiatricã sau psihopatologicã îºi vãdeºte neputinþa. La aceastã lipsã de pecetetemperamentalã se adaugã absenþa celeilate pîrghii interioare, caracterul. Întregulresort interior pe care un om, trãind în lumea laicã, este silit sã ºi-l construiascãspre a nu se prãbuºi sub presiunea vexaþiunilor, a înfrîngerilor ºi a umilinþelor, unresort cãruia îi spunem eufemistic �caracter� ºi prin care înþelegem de fapt rezultantaforþelor egoiste, prin excelenþã agresive, pe care un om a ºtiut sã le strîngã în sinepentru a se pãstra pe linia de plutire � acest resort de agresivitate lipseºte cudesãvîrºire la Ghelasie. Omul nu vrea sã trãiascã printre semeni ºi nu vrea sã sepãstreze pe linia de plutire a vieþii sociale. E în afara oricãrei ierarhii lumeºti ºi înafara oricãrei ambiþii de a urca vreo asemenea ierarhie. O ambiþie de acest fel arechivala pentru el cu pierderea firului nevãzut ce-l duce dincolo, la lumea lui, o

PPPPPAAAAAGINI DE JURNGINI DE JURNGINI DE JURNGINI DE JURNGINI DE JURNALALALALAL23 augus23 augus23 augus23 augus23 august 2000t 2000t 2000t 2000t 2000

lume pe care nu o înþeleg, la care nu am acces, ºi pe care, iarãºi, simt prea bine, nicinu mi-o doresc. Privit dinspre lumea lui, Ghelasie e tot atît de puþin un om de caracterpe cît sînt eu un om înzestrat cu duhul credinþei. Nu e vorba de nici o aprecierepeiorativã a lui Ghelasie, ci de amãnuntul copleºitor cã despre acest mistic nu sepoate vorbi folosind categoriile morale sau psihologice ale lumii noastre. Noþiunilede temperament, caracter, egoism sau ambiþie nu îl ating, ºi asta pentru cã în lumeacãreia el îi aparþine aceste cuvinte nu au sens. De aceea despre Ghelasie nu poþi sãspui decît în mod ilicit cã ar fi un om de caracter, cã ar fi un om cumsecade, sau, înfine, cã ar fi un om ambiþios. În relaþia lui cu Dumnezeu, caracterul, temperamentulºi ambiþia sînt pleavã vînturatã, vreascuri semantice trosnind în gol. Ghelasie e unaltul, un cu totul altul, este das ganz Andere. Cuvintele lui Nietzsche din Ecce homodespre omul reuºit ��was ihn nicht umbringt macht ihn staerker� � nu au nici ovalabilitate în cazul lui Ghelasie, ºi nu pentru cã misticul acesta nu ar ºti sã foloseascãîmprejurãrile potrivnice în propriul avantaj sau pentru cã nu ar putea sã-ºi capeteforþa din situaþiile aparent insuportabile, ci fiindcã pe Ghelasie nu îl mai preocupãnici un avantaj, nici o forþã ºi nici o situaþie mai mult sau mai puþin insuportabilã.Ghelasie e dincolo de împrejurãri potrivnice sau prielnice, dincolo de calculepsihologice ºi de proiecte de viitor. ªi pentru cã se omoarã singur, mortificîndu-se,pe Ghelasie tocmai ceea ce îl omoarã îl face mai puternic: credinþa lui. Nu, Ghelasienu poate fi un om reuºit, aºa cum nu poate fi un om de caracter. Noþiunile acesteanu îl ating.

Dar cu toatã perplexitatea de om pus în faþa unei fiinþe ce scapã înþelegeriimele, îmi dau seama cã indignarea ºi dispreþul de la început mi-au dispãrut, ca ºiaroganþa de om tînãr ºi sãnãtos, cãzut din întîmplare în chilia unui om pe caremedicina îl considerã psihopat, dar pe care acum, ascultîndu-l, îl percep ca multmai normal ºi mai integru mental decît mine. ªi aºa cum stau chircit pe scãunel, cugenunchii lovind muchia patului ºi cu spatele lipit de peretele chiliei, cu privireaalergîndu-mi bezmetic prin toate colþurile chiliei ºi aþintindu-se cînd asupra muºtelorce bîzîie printre pungi ºi borcane, cînd asupra unghiilor încovrigate ºi lungi de lapicioarele misticului, încep sã-l percep pe Ghelasie altfel, dintr-o altã perspectivã,de parcã indignarea, aroganþa ºi condescendenþa cu care îi contemplasempromiscuitatea chiliei ºi mizeria trupului fuseserã treptele obligatorii pe care trebuiasã pãºesc spre a ajunge în starea de acum, o stare în care, timorat ºi speriat, ruºinatºi spãºit, puteam sã-l ascult fãrã sã-l judec, lãsîndu-mã în schimb eu însumi judecat.

�Cu ce te ocupi tu la Bucureºti? Am înþeles de la Cãtãlin cã faci filozofie. Ceanume?� Îi povestesc de Noica ºi de ontologia lui. �Aºadar, dacã am înþeles bine,Noica spune cã la temelia lumii stã fiinþa. Ce-i aia fiinþa? Vorbiþi de fiinþã de parcã arfi Dumnezeu, numai cã nu vreþi sã-i spuneþi pe nume, ºi atunci, vã pierdeþi în cuvinte.Din ce mi-ai spus, înþeleg cã Noica avea o vizune evoluþionistã, potrivit cãreia dinceva se iveºte altceva ºi astfel putem vorbi de devenirea lumii, ba chiar de un sensal acestei deveniri, numai cã, dacã la început nu-i poþi depista sensul, el îi poate fidepistat pe parcurs, nu-i aºa? Pãi dacã sensul nu e de la început ºi nu-l pot depista,atunci el nu mai e sens. Ce sens e acela care devine ºi se transformã o datã culumea aflatã în devenire? O devenire al cãrei sens se modificã o datã cu ea totdevenire este, ba chiar una fãrã sens. Ce alt sens crezi cã are lumea asta dacã nuunul ce vine din afara ei? Iar dacã vine din afara ei, atunci îl pot ºti de la început. Iardacã îl ºtiu de la început, el, sensul, nu mai devine. E dat de la început ºi pentrutotdeauna, din veac în veac, ºi în vecii vecilor. ªi cum poþi sã crezi cã un asemeneasens e dat de fiinþã, de fiinþa aceea a filozofiei? Iar Gabriel Liiceanu, de care Cãtãlinmi-a vorbit aºa de frumos ºi cu atîta cãldurã, oare asta vã spune, cã sensul lumii edat de fiinþã? Nu îþi dai seama cã vã poticniþi în cuvinte ºi nu spuneþi pînã la urmãnimic? Sensul lumii nu e dat de fiinþã, orice aþi înþelege voi prin acest cuvînt, ci deDumnezeu. Dumnezeu e sensul, ºi altul în afara lui nu existã.�

Cînd ies din chilie ºi dau ochii cu Cãtãlin, mã strãduiesc din rãsputeri sãmã prefac, spre a nu fi silit sã-i recunosc cã duhovnicul lui, la care intrasem cucertitudinea cã mã voi plictisi ºi de la care ieºisem clãtinindu-mã lãuntric, era ofiinþã aparte, inclasabilã, asupra cãreia toate judecãþile ºi schemele mele nu aveaunici o putere. În tindã, Cãtãlin mã cerceteazã: �Pe tine te-a þinut o orã, iar pe minem-a expediat în zece minute. De ce?� Ridic din umeri ºi caut sã-i zîmbesc: �Pe tinete cunoºtea oricum, pe mine nu, ºi, cine ºtie, poate în mine a simþit cã se ascunde oproblemã.�

Intrînd în chilia lui Ghelasie, apucasem sã vãd în dreptul bucãtãriei uncãlugãr stînd aplecat deasupra unui coº plin cu ceapã, decojind cãpãþînile cu ajutorulunui cuþit. Izul înþepãtor de ceapã îi ustura ochii, lucru de care îþi dãdeai seamadupã lacrimile pe care ºi le ºtergea cu dosul mînecii. Acum, dupã o orã, îl regãsescîncovrigat asupra aceluiaºi coº, cu ochii roºii ºi pleoapele umflate, trãgîndu-ºi nasulºi ºtergîndu-ºi lacrimile. Nu se clintise o orã întreagã din acel loc, îndurînd tãcutsupliciul curãþãrii cepei, cu ochii arzîndu-i de usturime. Îºi priveºte chinul ca pe unact de penitenþã.

Intrãm în biserica mînãstirii ºi Cãtãlin mi se dezvãluie într-o nouã ºineaºteptatã înfãþiºare: aproape habotnic în sîrguinþa ºi rãbdarea cu care stã la slujbe,îngenunchind, bãtînd mãtãnii ºi fãcînd semnul crucii atunci cînd iconomia slujbeio cere. ªtiu foarte bine cã nu am voie sã-l judec, cã totul þine de o trãire interioarãnetransmisibilã, pe care, încercînd sã o descrii, o sãrãceºti. O am ºi eu, dar nu e unareligioasã, ºi nu una legatã de Iisus, ci e trãire fantasmaticã în cîmpul unei conºtinþea cãrei singurã sursã de hranã îi sînt vedeniile, reveriile ºi ficþiunile. Rezist camjumãtate de orã ascultînd cîntecele de stranã, a cãror înlãnþuire de litanie monotonãîmi dau impresia unui aceluiaºi cîntec repetat necontenit, ºi ies din bisericã, lãsîndu-lpe Cãtãlin acolo, în ambianþa �rugãciunilor puternice�, cum le numeºte un cãlugãrdin stranã. Cobor spre cimitir în cãutarea mormîntului lui Paulin Lecca, acestbasarabean în al cãrui portret m-am regãsit în modul cel mai neaºteptat ºi maisurprinzãtor. Cuvintele lui Ghelasie despre Lecca m-au izbit de-a dreptul ºi înprofunzime, ca la auzul unui adevãr pe care, deºi îl presimþeai, nu îndrãzneai sã þi-lmãrturiseºti, pentru ca acum, rostit de o altã gurã, el sã te copleºeascã fãrã putinþã

Sorin LASorin LASorin LASorin LASorin LAVRICVRICVRICVRICVRIC(Continuare în p. 23)


IntIntIntIntInterererererzis copiilor sub 1zis copiilor sub 1zis copiilor sub 1zis copiilor sub 1zis copiilor sub 12 ani!2 ani!2 ani!2 ani!2 ani!Biblia ne povesteºte cum, trezindu-se din

somnul de dupã Creaþie, în ziua a opta, frecându-sela ochi ºi întinzându-se, Sfântuleþul l-a zãrit pe Adambântuind prin Rai, abãtut ºi trist, nãuc ºi singur.Pasãmite, în dârdora Facerii, Doamne-Doamneuitase sã-i facã ºi omului pereche. Înduioºat, Cel-de-Sus a zis: �Nu e bine sã fie omul singur; sã-i facemajutor potrivit cu el�; ºi aºa a fãcut-o pe Eva. Ceanume a înþeles Creatorul prin �ajutor potrivit�, s-avãzut mai târziu, dupã tãrãºenia cu mãrul, cândAdam a descoperit cât de bine se potrivea cheialui la lacãtul Evei. Deocamdatã, nãzglambii, care n-aveau habar de planul de globalizare divin, chestiaaia cu �creºteþi, înmulþiþi-vã ºi umpleþi pãmântul�,se plimbau lela prin Rai, goi puºcã, neºtiutori ºifericiþi. Pânã i-a pus Naiba sã muºte din fructul oprit,însã în planul divin toatã povestea cu mãrul,premeditatã, a fost chichiþa necesarã aplicãriiordonanþei de urgenþã pentru evacuareaprostãnacilor din Eden. Singuri-singurei pe Terra �nu tu discotecã, nu tu televizor � ce era sa facã?Aºa cã s-au pus pe joacã de-a cheia ºi lacãtul ºi astfela fost descoperitã jucãria universalã � sexul! De laizgonire ºi pânã în zilele noastre, de la tinereþepân�la bãtrâneþe, jocul de-a cheia ºi lacãtul a rãmaspreferatul speciei umane. Cã uneori, în zburdãlniciahormonalã, se mai fac ºi confuzii, de se joacã lacãtecu lacãte ºi chei cu chei, nu-i bai, varietas delectat.Cã, plictisiþi de rutinã, inºii mai cautã ºi senzaþii tariconforme cu reþetarul marchizului deSade sau al lui Sacher-Masoch, iar nu-i belea, ci originalitate în diversitate.Într-un cuvânt, de la Adam ºi Eva toatãlumea se distreazã fãcând sex.

Biserica binecuvânteazãjocul, cu condiþia cã trebuie fãcut �cumîi este plãcut lui Dumnezeu� (un popãortodox în direct la OTV). Cum nimeninu l-a consultat pe Doamne-Doamnecum vine chestia asta, e de presupuscã asta s-ar putea traduce prin varianta�în buna tradiþie dacicã� cu care ex-ministrul Sãnãtãþii, dr. Burghelea, i-adumirit pe medicii occidentali asuprasecretului sexului în Mioritic-land.Oricum, fãrã indicaþii divine ºi fãrãsfaturile lui Bebe sexologul, mai prin memorieereditarã, mai prin intuiþie, mai improvizând,strãbunii mioriticilor s-au descurcat biniºor dinmoment ce nici afuriseniile cu sexul în cazanul cusmoalã ºi alungarea pãcatului cu sfeºtocul nu i-aîmpiedicat sã se înmulþeascã.

Dupã douã mii de ani de sex protejat deBisericã ºi încã 45 de sex supravegheat deSecuritate, mai în pãpuriº, mai în pãpuºoi, mai înºurã � pe stil vechi; mai pe masa de la bucãtãrie,mai în bibliotecã, mai în lift � pe stil nou, treabamerge. Dupã �89, urmaºii dacilor, cei mai vitejidintre traci, dãdurã ºi ei în patima jocului dupãmetode neconvenþionale. ªi aºa se pomenirã ei cucel mai mare libido pe cap de locuitor. De lahãuliturile pãstoriþei în dorul ciobanului dus lamunte, sus, sus, sus. � �Of, of! Mãi, mãi!� � s-a trecutla cererea ºi oferta directã, de la gâdiliciul în doidin claia cu fân, la partidele de sex cu mai mulþijucãtori; de la centura de castitate la amorul peCenturã; de la hârjoana pe laviþã, la tabietul amorosîn public. ªi de la sexul ca... sarcinã, de partid, lasexul pe de-a moaca.

De mult ºi prea bine se ºtie cã nãravurileurmeazã îndeaproape moravurile ºi cã literele ºiartele nu fac nici ele excepþie de la regulã. Aºa seface cã, dupã �89, limbajul ºi mijloacele de expresieºi-au dat ºi ele poalele-n cap. Scriitorii trãsnind detestosteron ºi mai cu seamã scriitoresele mai bãiete,în numele libertãþii de creaþie, al expresivitãþiinecontrafãcute ºi al hormonilor care-ºi fãceaumendrele, au trecut de la metafore ºi figuri de stilsubtile la epitetele neaoºe, de ºanþ ori de trotuar,singurele capabile sã traducã în sloveinconfundabilele senzaþii provocate de linsul unorblugi masculini nespãlaþi ori de vederea unui sex�enorm�, vorba mioriticului Bulã.

Plasticienii nu s-au lãsat nici ei mai prejos,recuperând într-un timp record rãgazul deabstinenþã forþatã când pictau numai ce �era plãcutcelor de sus�, adicã sfintei familii: pe EL, pe EA ºipe FIUL lor; naturi moarte, cu steaguri, secere ºiciocane ºi peisaje edenice cu tarlale de napi, sfeclãºi porumb, de livezi cu fructe oprite la export ºiinstalaþii de irigare pe daiboj.

Inspiraþi de realitatea artisticã imediatã înstil haiga � imagine explicitã, text aluziv � de pepereþii WC-urilor CFR, de pe ziduri ori garduri;înghiontiþi de pulsiunile instinctului genezic ºifrisonând de plãcerea vinovatã a fructului îndelunginterzis, unii pictori au început sã se defuleze înmanierã pur freudianã ejaculând direct pe pânzãfantasmele ce le tulburã visele ºi vintrele. Dupãputerinþã, stil ºi elocinþã, fiecare din ei oferãimaginea transpusã artistic a ceea ce colcãie încapul lor. Joaca lor cu cãrbunele ºi pensulaseamãnã la indigo cu plãcerea vinovatã aexhibiþionistului care se descheie la prohab înpublic. Ontogeneza soiului ãsta de artã nu mai arenimic în comun cu filogeneza � nudul ca formãsuperioarã a frumuseþii a dispãrut, ea dã doar cusexu-n gard ºi pensula prin fasole, fãrã alt folosdecât acela de a-i servi ca marfã de export cultural-artisticã d-lui H.-R. Patapievici ºi Institutului CulturalMioritic pe care îl conduce. Prin soiul ãsta de artãnãscutã din vânzoleala hormonalã, gândirea ºuieºi obrãznicia sfruntatã a câtorva genii carpatine,domnul în cauzã chiteºte sã puie cu botul pe labeOccidentul de dincolo ºi de dincoace de Baltã. Cãoccidentalii nu prizeazã genul e evident. Niciscandalul de la NY ºi nici momeala cu �Interziscopiilor� nu le-a deviat vizitatorilor traseul ºi sãlilecelor douã �mostre� au rãmas la fel de pustii.

Dacã la NY protejaþii d-lui Patapievici s-au jucat de-atembelii, la Bochum aerul sado-maso copleºeºte spaþiulexpoziþional. Joaca edenicã afost înlocuitã cu imagini horrordesprinse parcã dintr-un manualde criminalisticã ori dintr-unstudiu al sexualitãþii deviate. Unins cu cuþitul în mânã carevioleazã un copil, o femeieîngenuncheatã, forþatã sã seconfrunte cu obiectul repulsieisale, un sex masculin a cãruiînfoiatã anatomie se citeºte desub lenjeria care-l acoperã;niscaiva torturã sado ori maso pe

care o sugereazã încurelarea fedeleº a unor inºi; unIuda spânzurat în ultima erecþie, alt Iuda, totspânzurat, ejaculând în mâna divinã ce-i culegesãmânþa blestematã etc. Vesela hârjonealã edenicãs-a transformat la autorul desenelor ºi pânzelor (atâtcât am putut vedea) într-un bestiar pervers, într-obiblie neagrã a sexualitãþii ºi morþii, care n-are niciîn clin ºi nici în lenjeria intimã cu suspinul poetic ºiartistic ce alimenta anþãrþ focul instinctuluiprimordial. Dacã Alexandru Rãzvan � autorul �considerã cumva cã viziunea sa reprezintãrealitatea mioriticã, trebuie sã-i spun cã ea eincompletã. Personal i-aº mai sugera câtevasubiecte care se încadreazã perfect genului sãu:�Exorcizare la mãnãstirea Tanacu�, �Asistentãmaternalã emasculând cu foarfeca un bãieþel�, �Fiuplimbându-se pe stradã cu capul retezat al mameiîn braþe�, precum ºi altele care se dau �a cinquo dela tardes� pe sticlã, la PRO TV. Însã trebuie ºi sãºtie cã pentru genul de artiºti pe care îl reprezintã,medicul austriac Navratil a înfiinþat în 1981, laKlosterneuerburg, pe lângã spitalul psihiatric pecare îl conduce, un atelier pentru pacienþii sãi ceimai talentaþi ºi inspiraþi care se pot desfãºura învoie, fãrã frâie ºi fãrã frontiere.

Pentru prestaþia artisticã a lui AlexandruRãzvan calificativul dat de acad. RãzvanTheodorescu a fost acela cã �are labã�. Sic!Completarea cum cã e de presupus cã are �capulgol� ºi sufletul aºiºderea ne scuteºte sã traducemtermenul de atelier �labã�... Cãutând un elementonorabil-salvator pentru creaþia lui, Pavel ªuºarã afolosit termenul �artã de niºã�, deºi cred cã e maidegrabã artã de... fundãturã, ceea ce s-ar acordamult mai bine cu calificativul �labã�. Fãrã a-ldezavua complet pe pictor, e de presupus cãeufemismele folosite de cei doi, R. Theodorescu ºiP. ªuºarã, nu-s decât moduri neutru-civilizate de ase extrage dintr-o situaþie jenantã fãrã ieºire, dintr-o fundãturã, adicã, din cea a ICR, unde s-auînnãmolit cultura ºi arta româneascã în vremea luiH.-R. Patapievici.

TEMATEMATEMATEMATEMATICÃ ªI BIBLIOGRAFIETICÃ ªI BIBLIOGRAFIETICÃ ªI BIBLIOGRAFIETICÃ ªI BIBLIOGRAFIETICÃ ªI BIBLIOGRAFIE

DesDesDesDesDesprprprprpre se se se se stãritãritãritãritãriStãrile literare sînt vagi, aproape cu neputinþã de ales

unele de altele, cum se alege, de pildã, Träumerai deMorgenstimmung. Sînt stãri de rãu ºi stãri de bine, stãri careîmpiedicã fapta sau în a cãror pregãtire poþi s-o ghiceºti.Scurte ºi lungi, adevãrate ºi închipuite, de interior sau en pleinair. De toate felurile, pentru toate personajele. Inventarul lor ebiografia literaturii, pe care n-o s-o fac, rãmînînd la opþiuneaunui glosar pe sãrite, din care se poate vedea cît de bogate îndegradeuri sînt bietele noastre experienþe anodine. Aºadar:

Absenþa. Din cînd în cînd, cîte un personaj se duce�sã moarã puþin�. De obicei, cînd simte cã începe sãîmbãtrîneascã. Bunãoarã, atît de prezenta Ursula din Un veacde singurãtate dispare, spre sfîrºitul vieþii ei cu rãbojul pierdut,în tenebrele pe care se luptã, cu intuiþia unei partide deja jucate,sã le îndepãrteze. O retragere neconsimþitã, dar deneîmpiedicat. Este una din formele absenþei, aceea prin istovireexterioarã, prin degradarea din rãspunderi. Pandantul ei eistovirea interioarã, cînd singur nu-þi mai recunoºti nici un dreptºi nici un interes. E lungã, deconcertant de lungã listapersonajelor care-ºi desfac, de bunã voie, legãturile cu viaþa-viaþã. Absenþa lor e un refuz.

Admiraþia. E fie asceticã, desãvîrºit encomion alspiritului, fie tîmpã cu subînþeles, ca a Efimiþei pentru Bibiculei. Forma contractualã, sã-i spunem astfel, a oricãrei poveºticu �angeli�. Cînd nu e domesticitã aºa, admiraþia e, vorba luiNietzsche, un pericol. Mai puþin, e drept, cînd îi aparþine uneiculturi în care exercitarea ei e aproape o obligaþie, ca-n Makurano Soshi a lui Sei Shonagon. În rest, linia despãrþitoare dintreadmiraþie ºi �orbire voluntarã�, indulgenþã a simþurilorînveselite de a fi gãsit, chiar ºi lãsînd de la ele, ceea ce cãutau,e greu, dacã nu imposibil, de tras. Admiraþia de la distanþã,recompunere îndrãgostitã a unui om din cãrþile lui, e-un începutde sonet: �Shakespeare, adesea te gîndesc cu jale/ Prietenblînd al sufletului meu�...

Beþia. Literatura exaltã o beþie care nu se-ntîmplã. Fie cã-i sînt descrise, cu lux de detalii, circumstanþele,fie efectele, în centrul atenþiei e beþivul, nu starea lui. JohnSelf, al lui Amis, e un beþiv de carierã, Villon, cel autodeclaratîn poeme, e altul. Beþia lor se pierde, ca stare indefinitã, înghiþitãde concreteþea persoanei.

Boala. E, probabil, una din cele mai cercetate stãridin literaturã. De la �doamnele leºinuri, doamnele deranjuri�,mici pandalii de care sînt pline cãrþile, la bolile mortale, la bolilecare deºirã, la ipohondrii, la accepturi tacite ºi învingeri fãrãîntoarcere, la ftizie, o boalã-curent literar, la Bietele corpuri.

Bucuria ºi tristeþea. Se servesc împreunã, a douacovîrºind-o, deseori, pe prima. La joie venait toujours après lapeine, dar nu întotdeauna. Melancoliile pot fi ºi negre,copleºitoare, tristeþile pot fi tristeþi ºi jumãtate, ca-n povestealui Valjean, ispãºite în tears, idle tears, ca la Lord Tennyson.Bucuriile, însã, sînt rare ºi mici, cîntãrind, de exemplu,douãsprezece grame, ca-ntr-o carte de Zaimoglu. Uneori, e de-ajuns.

Lenea. Sînt douã leni. Una dãtãtoare de învãþãminte,dulceag-amara poveste a unui om leneº, un artist, în felul lui.O lene care duce la pierzanie, însã o pierzanie aleasã de bunã-voie, care mai mult dispune, decît întristeazã. Cealaltã, multmai diluatã, pînã la pierderea oricãrei legãturi cu fapta, e boalaciudatã a oamenilor de prisos, a celor care-ºi fac, dinneimplicare, program. Fie cã timpurile i-au lãsat pe dinafarã,fie cã le lipseºte ceva, putinþa tuturor celorlalþi de-a încasalovituri ºi de-a se ridica, fie cã, dimpotrivã, le prisoseºte ceva.Cu ei e greu sã te potriveºti. De pildã, în ce stare intrã Gheorgheal lui Udubeaºcã, flãcãul ºters ºi bun ale cãrui urme pe pãmîntnu le vedea nimeni? Nemaivorbind de prostia isteaþã, cea atîtde neînþeles, de retragerea din calea tuturor raþionamentelorsimple. Încãpãþînarea gîndirii leneveºte fapta.

Spleen-ul. E starea-arlechin, fãcutã cu cîte puþin dinfiecare. Intratã în scenã într-un moment de sfîrºealã, culegeceva din frustrarea cu ambiþii nobiliare a ultimilor bastarzi, dinplanurile secãtuite, care n-o sã-ºi afle niciodatã împlinirea, dinmaniere fãrã noimã ºi din revolte fãrã sens. O inacþiune cãreiai se cautã prilejuri filosofice.

Uitarea. În fine, starea care le închide pe toate. Ieºireacea mai bunã din propria memorie, din capcana propriilordependenþe. Rareori literatura scoate la rampã amnezici, poatePenn, al lui Kipling. Uitarea, în schimb, e o pierdere care ourmãreºte, pierderea în care se vor complace, vai, toate cãrþile.Nu e ea starea antidot a literaturii, de la povestea lui Toth, celcare le-a dãruit oamenilor scrisul? Visul ascuns, camerainterzisã sînt, de-atunci, recãderea în uitare.

Mã opresc aici cu punctele unei false clasificãri, falsdicþionar de stãri impure, capricioase, schimbãtoare. Cu ele tepoþi juca, dar nu poþi glumi. Plãcerea jocului, ºi el o stare, laurma urmei, se-ntinde, aºadar, înºelãtor, peste groapa cu lei.

Simona VSimona VSimona VSimona VSimona VASILAASILAASILAASILAASILACHECHECHECHECHEMariana ªENILÃ-Mariana ªENILÃ-Mariana ªENILÃ-Mariana ªENILÃ-Mariana ªENILÃ-VVVVVASILIUASILIUASILIUASILIUASILIU


VVVVVerererererdictdictdictdictdictSã iau paharul plin cu vin � sã-l sfarm,S-arunc pachetul cu þigãri în vînt

ªi revolveru-n trupu-mi sã-l împlîntFãrã vacarm.

Spre cer sã zbor ca Phoenix ºi sã ardÎn flãcãrile marelui cuvîntªi în pierzare fericit sã cîntªi-n voi sã cad.

27 iunie 2005

RRRRRecviem antumecviem antumecviem antumecviem antumecviem antum

Ferice de cei care pot sã trãiascã-niubire

ªi în Dumnezeu.Poezia e adusã în trãsura muzicii lineªi opreºte în sufletul meu.

Ferice de cei care pot sã trãiascã întainã

ªi-n ale ei mîngîieri.

Mã scriu cuvintele cu o albã tãcereªi sunt oriunde, fiind nicãieri.

12 iulie 2005

***************Mie nu-mi ajunge zeu,Þie nu-þi ajunge moarte,Mie nu-mi ajunge Eu,Nici departe, nici aproape.

Mie nu-mi ajunge Nu,Þie Da nu-þi mai ajunge,Mie nu-mi ajunge TuSã-mi am morþile prelunge

În ianuar, ce se-abãtuPeste ochi-mi � stea învinsãªi-mi ajung ºi sunt de-acuÞarã de colinde ninsã.

***************Mã-ngîn, mã tac, pe urmã mã rescriuÎn cartea nopþilor ºi-n a risipei.Gîndu-mi se-ncuie-n mãnãstirea clipei,Morþii cei vii, viii cei morþi mã ºtiu.

Ca pe-un copac tãcerea mã citeºte,Cinstindu-mi numele, vînat de ciori.Pe þãrmul liniºtii aºtept sã mori,Viaþã-a muririi mele, pãmînteºte,

ªi eu sã mã abandonez, ca prunii,La capãtul însingurãrii lunii.

VVVVVine-un cuvîntine-un cuvîntine-un cuvîntine-un cuvîntine-un cuvînt

Aud cuvîntul, bate lin la porþi,M-a-nlãnþuit pustia ºi mã þineSã nu slobod cuvîntul Rai în mine,Sã nu fiu clinchet ce strãbate bolþi.

Aud cuvîntul, îl aud cãlareCum vine-n dreptul inimii, cîntînd.Mã zguduie pustia, e în stareDe mult calvar, iar eu îi strig, cãzînd:

«Vine cuvîntul, rãstignit ºi sfînt,Pe care-l preaaºtept, pe care-l sînt».

EtEtEtEtEtererererernum musicalisnum musicalisnum musicalisnum musicalisnum musicalis

Pentru Ghenadie Ciobanu

Aplauzele vin mult mai pe urmã�Întîi e muzica ce cuvînteazãFãrã cuvînt, pe sine ea se spuneLa nesfîrºit, precum Ateh se curmã

Pe noi spre-a ne rãmîne din genuneÎn lumea lumilor care dureazãCît clipa veºniciei efemereªi-atît netrecãtoare în Durere,Întîi e muzica, tot ea-i tãcere,Tot ea � cuvînt de-azur zidit în ere,Ca sã ne-nveºniceascã,-ntîi ne curmã�Aplauzele vin mult mai pe urmã�

27 iunie 2005

�MARELE SINGUR�, POETUL�MARELE SINGUR�, POETUL�MARELE SINGUR�, POETUL�MARELE SINGUR�, POETUL�MARELE SINGUR�, POETULPurtând un nume de împãrat roman, TTTTTrrrrraianusaianusaianusaianusaianus (Traian Vasilcãu) îºi propune sã fie un poet al vechimii zeieºti, invocând

mitica vreme ca pe un vis albastru.Vremile se adunã în el ca într-o cutie de rezonanþã; trecute prin sufletul lui fraged ele apar cu ecouri prelungite, stinse

sau vii, având un nobil rãsunet. Îmbrãcat cu o pelerinã romanticã, poleitã cu pulbere lunarã, el este un �vagabond�, un zeutânãr sau bãtrân, un cãlãtor în stele ºi în ere strãvechi. Discursul îi este neoromantic ºi neosimbolist cu inflexiuni de liricãgalantã medievalã, îmbinate cu tonalitãþi de colind, romanþã, cântec, de poem �bolnav� sau senin. Se erijeazã uºor, cuaceste mijloace, în posturã de Marele Singur, într-un risipitor de tristeþe, de rege necunoscut de lume ºi, bineînþeles, deveºnic cavaler îndrãgostit, trubadur ºi colindãtor modern.

Bun creator de atmosferã, Traianus scrie de fapt un singur poet constituit dintr-un continuum rapsodic cu variaþiuni,cu reluãri ºi butãºiri de motive ºi cu dispuneri de momente ºi stãri afective în contrapunct. Firul poetic se toarce dintr-uncaier, ca în continuare sã se resfire el însuºi în alte fire.

Cel ce prezideazã o astfel de poezie de stãri de târziu autumnal sau hibernal este, bineînþeles, Bacovia, invocat de maimulte ori ºi prezent subtextual cu motivele sale nevrotice: �Vino cu Bacovia, dulce luminã / Spune-i cã este ºi nu a murit�.

Discursul poetic curge torenþial, ca pâraiele umflate de primãvarã, cu viiturã cu tot, ºi aceastã nãboire de momentesentimentale impune la un moment dat o reþetã contraplinului: �Doctore, sufãr de foarte mult timp / Ca rezultat suntbolnav de poezie / Într-adevãr, dacã-mi voieºti binele / Prescrie-mi în iarnã zãpezi pe streºini / Cu floare de mãr�.

Autocaracterizarea este exactã: Traianus e un bolnav de poezie, care produce continuu stãri bolnave cu o mare degajare

ºi prospeþime, au courant de la plume, adicã din zborul condeiului...

Mihai CIMPOIMihai CIMPOIMihai CIMPOIMihai CIMPOIMihai CIMPOI

AAAAAerererererul curul curul curul curul curat al burat al burat al burat al burat al burgheziei ºi þãrâna de sub patgheziei ºi þãrâna de sub patgheziei ºi þãrâna de sub patgheziei ºi þãrâna de sub patgheziei ºi þãrâna de sub patUn spectacol care începe

ca o dramã burghezã ºi seîncheie ca o farsã absurdã este

Un caz clinic de Dino Buzzati, înregia lui Claudiu Goga, cu cares-a deschis, în 18 octombrie, seria

premierelor de la Teatrul Naþionaldin Cluj.

Textul lui Buzzati mixeazã abilarticulaþiile unei drame cu accentele unui absurd deextracþie kafkianã, în maniera folositã, într-o altã gamã,e-adevãrat, ºi în romanul care l-a fãcut celebru pescriitorul italian, Deºertul tãtarilor.

Aici, eroul principal este Giovanni Corte, uninfluent om de afaceri, înconjurat de o armatã desecretare, agenþi de bursã, servitori, care, subit, începesã audã vocea unei femei. La insistenþele fiicei sale,infirmierã la o clinicã, Corte acceptã consultaþiaprofesorului Claretta, medic la clinica în cauzã, pe careapoi o ºi viziteazã. Doar cã, ajuns acolo, Corte devinedintr-un simplu vizitator un pacient captiv în malaxorulimplacabil al sistemului. Clinica are o ierarhie precisã,pe etaje, iar la început omul de afaceri se aflã la etajul6, care gãzduieºte pacienþii �aproape sãnãtoºi�. Peparcurs însã, el va coborî, etaj cu etaj, cãtre moarte. Înteribilul sãu periplu, Corte se întâlneºte cu diverºipacienþi, toþi înspãimântaþi de �semnul morþii� pe careeroul îl poartã cu sine, fãrã sã-ºi dea seama de asta.Corte se considerã doar un �pasager� al fiecãrei etape,aºteptând mereu sã revinã la etajul 6, cel al �vindecãrii�,unde nu se va mai întoarce însã niciodatã.

Regizorul Claudiu Goga a mizat corect peinflexiunile de semnificaþie ale textului ºi pe partiturileactoriceºti, în majoritate bine susþinute, dar cu micistângãcii sau stridenþe pe alocuri. Spectacolul începeîn decorul convenþional de casã-birou a lui Corte, în careomul de afaceri îºi aratã puterea, influenþa, capacitateade a da �lovituri� economice care sã-i mãreascãprosperitatea. Atent doar la munca sa, el nu sesizeazãmanipularea cãreia îi va cãdea pradã. Ingeniosul decor

imaginat de Cristian Rusu se transformã radical înpartea a doua a spectacolului, care se petrece la clinicã.Opulenþa casei burgheze, cu plante ornamentalesomptuoase, e înlocuitã de paturi sãrãcãcioase de spital,cu pãmânt pe jos, având în fundal o structurã de scãrimetalice ce sugereazã neºtiutele cotloane ale bizaruluiloc. Semnificaþia antagonicã propusã de decor ��vitalitatea plantelor ºi tihna locuinþei versus pardosealade pãmânt a salonului, ca un fel de giulgiu, prevestindînþãrânarea finalã, expierea �� e prelungitã ºi îninteracþiunea personajelor.

Dacã la început Corte îi dominã pe cei din jur,impunându-ºi autoritatea asupra tuturor, prefacerea saîn pacient îi anihilieazã aceastã posturã, deºi personalulmedical îl trateazã fie cu îngãduinþa superioarã faþã decapriciile unui bolnav condamnat, fie cu o onctuozitateservilã ºi falsã. Corte îºi pãstreazã alura autoritarã, dardevine o victimã fãrã ºanse de scãpare.

O evoluþie bunã, în ansamblu, au avut actoriiclujeni, care ºi-au interpretat coerent ºi susþinutpartiturile, cu anumite mici stângãcii ori stridenþe, careprobabil se vor atenua pe mãsura �rulãrii� spectacolului.De asemenea, prima parte e uºor prea expozitivã, deºiintenþia regizorului de a defini clar tempoul diferit alcelor douã pãrþi justificã parþial acest lucru. Partea adoua începe într-un registru cuceritor, însã cade într-unsoi de �obosealã� cãtre final, iar momentul morþii luiCorte are o notã un pic melodramaticã.

Dincolo însã de aceste neîmpliniri, care potpune la încercare, trebuie notat, rãbdarea unui spectatormai puþin atent la nuanþe, Un caz clinic a pus în valoareºi câteva evoluþii scenice remarcabile.

În rolul lui Giovanni Corte, Cornel Rãileanu aconstruit portretul memorabil al unui personajmonocord, concentrat într-o singurã direcþie, victimãsigurã, pentru cã neatentã, a capcanei întinse de�sistem�. Rãileanu a jucat impresionant, stãpânit, darºi tensionat, de-a lungul întregului spectacol,nuanþându-ºi cu fineþe partitura prin detalii de atitudine.De altfel, un atu al spectacolului este jocul temperat,

interiorizat, construit pe nuanþe, al tuturor actorilor, fãrãîngroºãri de stare scenicã, ceea ce probeazã ºi lecturaatentã a regizorului Claudiu Goga. În rolul Mamei luiCorte, deºi de micã întindere, Melania Ursu a strãlucitîntr-o gamã de interpretare aproape tragicã, excelentinteriorizat-traumaticã, un rol care demonstreazã, încão datã, anvergura actriþei clujene. Onctuos, ca un cãlãuamabil, a fost Ionuþ Caras (Profesorul Claretta), iarCãtãlin Herlo a avut un moment foarte bun în micasecvenþã a Bolnavului de la etajul III.

Au mai jucat, onest, dupã dimensiuneapartiturilor, în Un caz clinic, Elena Ivanca, Ion Marian,Petre Bãcioiu, Anton Tauf, Patricia Boaru, Irina Wintze,Ramona Dumitrean, Ruslan Bârlea, Miriam Cuibus,Silvius Iorga, Anca Hanu, Cristian Grosu, Dan Chiorean,Cãtãlin Codreanu.

Un caz clinic este un spectacol de bunã calitateal Naþionalului clujean, în care o situaþie dramaticãaparte capãtã o înscenare potrivitã, punând în valoareinflexiunile subtile ale intrigii. Acest spectacol are însãun singur risc: e montat într-o manierã prea expozitivã,prea puþin dinamicã, prea �cuminte�, se poate spune,pentru un public ce rezoneazã mai degrabã la semnalemai puþin elaborate ºi mai �ofensive�. Totuºi, Un cazclinic nu e un spectacol de ocolit.

PrPrPrPrPremii pentremii pentremii pentremii pentremii pentru actoriu actoriu actoriu actoriu actori

Naþionalul clujean a decernat în 18 octombrieºi premiile dedicate actorilor, conform unei tradiþiiinaugurate anul trecut. Premiul �Magda Tâlvan� arevenit actriþei Miriam Cuibus, iar Premiul �Euphorion�a fost acordat lui Adrian Cucu ºi Cãtãlin Herlo, pentrurolurile interpretate în stagiunea 2007-2008. Momentula avut ºi o dozã de umor, Cãtãlin Herlo, care nu ºtia cãeste premiat, intrând sã-ºi ia diploma... în pijama, adicãîn �costumul� de bolnav din premiera tocmai încheiatã.

Claudiu GRClaudiu GRClaudiu GRClaudiu GRClaudiu GROOOOOZAZAZAZAZA

TTTTTrrrrraianusaianusaianusaianusaianus



Dacã vrDacã vrDacã vrDacã vrDacã vrei sã ai rei sã ai rei sã ai rei sã ai rei sã ai reeeeevisvisvisvisvistã�tã�tã�tã�tã�� trebe sã ºtii cum.Parafrazez un cîntec dechef ostãºesc: �Dacãvrei sã ai gagicã/ trebesã ºtii cum:/ s-o scoþiseara la plimbare/ pestrada ªtefan cel Mare/sã-i dai sã bea rum�. Nu,nu vreau sã trag înderizoriu discuþiaînceputã de IonZubaºcu în �Acolada�de iunie/ iulie, 2008(vezi O performanþãg a z e t ã r e a s c ã

dizgraþioasã), dar o droaie de publicaþii par sã se fi tratatcu� rum. Altfel nu s-ar explica de ce titlul lui MirceaEliade, Mituri, vise ºi mistere, apare ca Hituri, vin ºimistere, de ce Boileau devine Boileanu ºi SaussureSansure, I.E. Torouþiu se schimbã-n Torontin sauToronþiu, învãþãturi pauline se transformã înînvãþãturile Paulinei, Vocea Patriotului Naþionale înVocea Patriomoniului, iar fuga vacui în fuga vacii. Cemi-i catedra, ce mi-i catedrala, ce mi-i blestemat, cemi-i blamat etc. Adevãrul pasabil se preschimbã, graþiecorecturii, în pasibil (de pedeapsã), contestatarul încontestator, vorbele în verbe. Virgulele puse întresubiect ºi predicat, una-n minus sau ghilimelele lipsãnici nu mai conteazã. Cum nu conteazã nici numeleautorului. M-am trezit, în sumarul unei reviste, caManda Ursache. Ce mi-i Manda, ce mi-i Magda.Corrigenda nu mai e în trend, aºadar redactorii ºefi nicinu mai dau eratele. Cum suna o astfel de eratã? Iatã:�Pentru cã existã, m-am convins, un drac al erorilor detipar, rog cititorul sã corecteze ce-a apãrut greºit în�mînia� Vara e ca iarna.

Aºadar, nu moralie, ci moralia, nu ser, ci aer,nu apusul, ci spusul.

Nicidecum: �du-cã-se!�Cum erata n-a apãrut, n-a mai apãrut nici

semnãtura mea în revista cu pricina. Le-am spus: �Pamult!�, salutul lui Cabral.

Nu numai corectura nu funcþioneazã la astfelde publicaþii, ci ºi filtrul redacþional. Sita selectivã aeditorului dominat de raþiuni financiare e dîrmon de-adreptul: prin gãurile-i negre trece orice. ªi oricine.Libertatea de exprimare e anihilatã de ban, cã s-arputea scrie un istoric al presei avînd ca subtitlu Istoriaunui galbin ºi a unei parale.

Avem o inflaþie de foi literare ºi tare ne maimîndrim la jubilee cu recolta asta. Fiecare tîrguºortipãreºte 3-4 revistuici de gaºcã micã, recomandîndu-ºioamenii, dar ºi stãpînii care se înconjoarã de vasali ºide vestale, puºi sã encomieze, dar sã-i ºi porcãiascãfrenetic pe concurenþi. Criticei ºi kriticuºi (mulþumesc,Simona Popescu!) par a nu citi decît cãrþi foarte bune,de la excelent în sus. Cutare are minte ºecspirianã,dom�le, cutãricã e prozatorul-titan al oraºului sãu ºicapodopereazã constant. Colosul nu-i în Rodos, ci-nTîrgu-Frumos ori în Roºiorii-de-Vede, dar mai ales înfruntea Consiliului Judeþean Iaºi, numindu-se elConstantin Simirad, fostul primar. Lãudacii exerseazãlaude (comandate), discursul critic e gonflat pestepoate ºi, din una-n alta, cu bunãvoinþa Centrului, cãruþacu scriitori devine filialã USR, ca sã poatã investi cucarnetul mult visat alþi poeþi ºi alþi prozatori, critici ºieseiºti de patru-cinci stele, ca hotelurile.

Vã amintiþi nopþile lui Rebreanu scriindrãscoala? În 30 august �32, nota în Jurnal: �La 5dimineaþa sfîrºesc. O noapte bunã, deºi n-am fãcutdecît douã pagini ºi ceva�. ªi o însemnare, din 9 mai�32: �Am transcris azi-noapte, de la 10 seara la 4dimineaþa vreo ºapte pagini din primul capitol. Mergefoarte greu (�) M-a cuprins teama ºi îndoiala,amîndouã duble. Uneori am impresia cã nu mai potscrie, cã nu-mi vine nimica. Mã umple de groazã�.

Habar n-au aceºti veleitari-sforari (cãrora Gh.Istrate le spune gîndaci dibaci) cîte insomnii, cîtetemeri (mai ales frica de ratare), cîte renunþãripresupune munca de scriitor. O impresarã sexy defotbal, Ana Maria Prodan, promite la Naºu Moraru: �Osã scriu o carte�. Despre futbolieri desigur, de poveºtiriadevãrate. Mihaela Rãdulescu a ºi scris-o. Iar Desprelucrurile simple are cotã ridicatã de piaþã. M-a întristatºtirea din �Cotidianul� cã, în sãptãmîna 15-21 octombrie2007, în topul vînzãrilor, pe primul loc a fost Coelho cuVrãjitoarea din Portobello, apoi Miha Rãduleasca ºi,abia pe locul al treilea, Convorbiri cu Octavian Palerde Daniel Cristea-Enache, consumerismul de

divertisment obþinînd izbîndã dupã izbîndã. Se ºtie,popularitatea e, de multe ori, direct proporþionalã cuincapacitatea, dar paradigma de/des face ravagii înpapirosferã (cuvîntul lui Ioan Holban): de-plasare, de-turnare, dez-interes, iar bruiajul obþinut prinmanipularea mass-media a devenit asurzitor.

Din cîteva sute, doar cîteva reviste au criteriiferme de valorizare. Foarte puþine. Sînt împinse în faþã,cãrþi analfabete literar, spre a le spune ca Virgil Diaconu(mulþi fondofagi au rãmas la adolescenþã, cînd totul ecu majusculã: Libertate, Creaþie, Literaturã), ºi cum s-ofaci mai cu spor decît din fruntea unei reviste de culturãsau mãcar supliment de culturã? Nu conteazã cã nimicnu ai a spune, cã te scobeºti în dinþi dupã vreo idee deeditorial, cã ai minte lavatã, poate ºi ponsatã. Totu-i sãfii vizibil, nu lizibil. Te duci în India ºi vii sã scrii: �Indiaeste multe lucruri�. Îþi alegi un titlu de rubricã(rubricatura e-n floare!) ca Grafitti, fãrã sã-þi treacã princap sã verifici în dicþionar cum se scrie cuvîntul: nu cudoi t, ci cu doi f.

Avem universitãþi de încropealã, editori deîncropealã, televiziune de încropealã, de ce n-am aveaºi reviste de încropealã, pline de deºeuri culturale, underelicvele ceauºiste sînt bine pãstrate. Erau, în iepocã,veleitarii-activiºti; acum sînt veleitarii-veleitari,doctorese-poete ale florilor toate, avocaþi epigramiºti,administratori de bloc prozatori ºi/sau dramaturgi.Nemaivorbind de guvernanþi-poeþi ºi memorialiºti.

Culmea este cã FCN-ul (Fondul NaþionalCultural înfiinþat de Mona Muscã), a ras de la platã�Viaþa Româneascã� (publicaþie centenarã),�Contemporanul� (publicaþie din 1881), �Timpul� etc.,dar a continuat sã subvenþioneze reviste-tomberon, cãaltfel n-am cum le zice, unde încape orice. Nu numaicã în astfel de publicaþii revin versificatorii apþi (dar ºiapteri) sã umple paginile prime ale tuturor revistelorîn ceauºism, dar ei sînt ºi-n jurii, acordã premii valorilorîn formare, nicidecum nulitãþi, promovate ca marilesperanþe ale literaturii române. ªi dacã se tipãrescreviste quality ºi non-quality, de ce nu s-ar tipãri dinbelºug books ºi non-books. Astfel de publicaþii ºi-auînfiinþat ºi cîte-o editurã. Ce de Sandre Brown de Bahlui,de Milcov, de Dunãre avem, gata sã ne împãrtãºeascãexperienþele lor amoroase. Ca-n Caragiale: �Ce deperipeþiuni�. Totu-i sã aibã ceva bãnuþi la saltea, pentruautofinanþare. Culmea este cã acest zarzavat rezistãmai mult timp. Multe dintre revistele pe cale dedispariþie (ca �Negru pe alb� a lui Gh. Istrate) sînt dintrecele mai bune, dar nu-ºi gãsesc sponsori. Soluþia ar fiselecþia ofertei culturale de comisii specializate,nicidecum din milã/silã/pilã.

Spus limpede: nu-i vorba numai de publicaþiide provincie, de gãºcari provinciali. Cunosc destulereviste competitive cu cele care apar la centru, caren-au complexul provinciei: �Litere�, de la Gãeºti ºi dela Tîrgoviºte (mi-a semnalat-o Ioan Adam), format biletde papagal, a ajuns cu brio la 100 de numere, iar �ProSaeculum� de la Focºani, la 50. Profesionalismul luiLeonard Gavriliu din �Spiritul critic�, trimestrial careapare la Paºcani, ajuns la numãrul 23, în iulie 2008, eremarcabil. La fel �Dunãrea de Jos�, cu numerele eitematice; vezi Planeta scriitorilor, bun numãr tematic,din martie 2007.

Nu numai în provincie, dar ºi la Centru aparatît de multe reviste, cã ducem lipsã de presã culturalã.Povestea Marius Tupan, într-un numãr al vechiului�Luceafãr�, cã un prozator cu ºtaif (el zicea ifose) adepus gratis pe mesele Uniunii Scriitorilor 25 deexemplare din revista lui. A gãsit, a doua zi, 35 deexemplare. La noi la Ieº, �Cronica� a fost îmbãtrînitã,anchilozatã, îmbîcsitã de compilaþii indigeste, pînã asucombat. În Universitatea �Al.I. Cuza� se paraziteazãca niciunde departamentul de publicisticã, darãmiteconduceri de edituri, de reviste, de televiziuni� ªi maie lipsa de consens (demonetizat, ce-i drept, de IonIliescu), consens imposibil de exclus cînd e vorba de oechipã redacþionalã tare.

Argumentarea eruditã nu se mai poartã decîtîn puþine reviste, din ce în ce mai puþine, iar cinstea ºigramatica, cele douã condiþii esenþiale ale unei presebune dupã Caragiale, ei bine,cinstea ºi gramatica sîntîn mare suferinþã. Abundã stilul corosiv, fãrãargumente. Mulþi nu recunosc o aluzie culturalã, nudescifreazã un joc de cuvinte ºi criticã în necunoºtinþãde cauzã, cum cã nu pricep ce scrie X, chiar dacã onotã, o notulã piþulianã, de pildã, face cît un eseu, cîtun volum de eseuri chiar.

E mai uºor sã des-fiinþezi cu o înjurãturã decîtsã convingi. Mai exact: nu desfiinþa, încearcã sã

MIRADORMIRADORMIRADORMIRADORMIRADOR

România literarãaniverseazã 40 deani de la apariþiaprimului sãunumãr. Dacã ar finumai anii, ºi tot armerita salutulcãlduros al oricãreireviste literare dinþarã. Dar, mai multdecât cifra rotundãa anilor, importanþarevistei a fost datãde noua orientarepe care a impus--oîn spaþiul literar

românesc. Desprinderea bruscã a conducãtorilorcomuniºti ai României din anul 1964 de spiritulstalinist ºi încercarea lor de a ieºi de sub apãsãtoareadominaþie sovieticã nu se putea sã nu aibã urmãri înliteratura acelor vremuri pe care le simþim acum atâtde îndepãrtate. Expresia cea mai limpede a acestoraa fost dispariþia Gazetei literare, revista care purtasefie cu mândrie, fie cu obidã, pe frontispiciu,traducerea numelui revistei sovietice Literaturnaiagazeta. Noua revistã ºi-a pus pe frunte însuºi numeleþãrii în care apãrea ºi pe ai cãrei scriitori, cei maivaloroºi, îi gãzduia în paginile ei. Sub conducerea maiîntâi a poetului Geo Dumitrescu, revista a datstrãlucire unei vieþi literare care se impunea prinnume ca Marin Preda, Nicolae Manolescu, GabrielDimisianu, Nichita Stãnescu, Eugen Simion, în siajulcãrora veneau nume relativ noi ca ªtefan Bãnulescu,Al. Ivasiuc, Ana Blandiana, Cezar Baltag, IlieConstantin, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Breban,Gheorghe Pituþ, Petre Stoica, Lucian Raicu ºi mulþialþii.

Opusã unei reviste ca Luceafãrul, care, subconducerea lui Eugen Barbu la început ºi apoi agrupãrii din jurul acestuia în frunte cu simpli politrucica Nicolae Dragoº, Nicolae Dan Fruntelatã ºi alþii,cânta apãsat în strunele unei noi conduceri de partidpromovând un naþionalism deºãnþat sub ipocritamascã a �protocronismului�, România literarã a avutmereu în centrul atenþiei ºi a promovat valoareaesteticã, atâta cât s-a putut, tocmai în timpulascensiunii lui Nicolae Ceauºescu pe culmile cultuluipersonalitãþii, acesta propunându-ºi, ca þel final,îndobitocirea deplinã a turmei pe care o pãstorea subflamurile comunismului �iepocii de aur�, forma ceamai brutalã ºi dezumanizantã a unei ideologii ce-.ºidorea crearea �omului nou�.

Astãzi, România literarã îºi pãstreazãimportanþa de revistã-fanion în peisajul nostru literar.Acolada îi doreºte viaþã îndelungatã ºi prosperã,pagini mereu valoroase, spre binele tuturor.

Bel AmiBel AmiBel AmiBel AmiBel Ami

convingi! Discuþia în contradictoriu e confundatã � voit� cu lovitura la gioale, cu ponegrirea, conform logiciilui Teodor Mazilu: �Auzi! Eu i-am dat o palmã ºi tot elzice cã i-am dat o palmã�.

�Vino-ncoace, scria G. Cãlinescu, sã-þi frîngmijlocul cu un argument, sã te dobor în þãrînã cu oimagine, sã te-mpung cu un spirit, sã te sîngerez cu oanalizã ºi sã te vîr pînã la coapse cu o definiþie. Asta elupta dreaptã a scriitorului. Nu sã fugi dupã mine cufrigarea ºi sã mã vîri în sperieþi cu pistolul�.

Spuneam cã îngroºarea numãrului de paginise face oricum. Regulile presei (cele patru ale lui Grice)sînt încãlcate. Mai ales, prima, regula calitãþii, dar ºi apatra, regula modului: discursul trebuie sã fie inteligibil,clar, ordonat, concis, non-ambiguu, deloc prolix. Unfrecventator al revistelor culturale sau aºa-zis culturaleo ºtie: Virusul incompetenþei s-a transmis în mass-media, iar competenþa are ºi a avut mereu de lucru curãfuiala, cu invidia, cu ranchiuna.

Închei cu constatarea buzoianului RaduVoinescu, redactor ºef la �Diagonale buzoiene�:

�Revistele sînt semnul sãnãtãþii unei societãþi,a unei culturi��

La noi, semn rãu, sînt ºi prea multe ºi preaproaste.

Magda URSMagda URSMagda URSMagda URSMagda URSAAAAACHECHECHECHECHE

RRRRRomânia litomânia litomânia litomânia litomânia literererererarã 40arã 40arã 40arã 40arã 40


DesDesDesDesDesprprprprpre �GLe �GLe �GLe �GLe �GLOOOOOTTTTTONIMUL LAªITONIMUL LAªITONIMUL LAªITONIMUL LAªITONIMUL LAªITÃÃÃÃÃÞII�ÞII�ÞII�ÞII�ÞII��VVVVVrrrrrem sã fem sã fem sã fem sã fem sã fim liberi în limba rim liberi în limba rim liberi în limba rim liberi în limba rim liberi în limba românã�omânã�omânã�omânã�omânã�

(Ar(Ar(Ar(Ar(Arcadie Sucecadie Sucecadie Sucecadie Sucecadie Sucevvvvveanu)eanu)eanu)eanu)eanu)ªtim cu toþii cã la Chiºinãu limba românã este

�în dizgraþie�. Prezent acolo, la manifestãrile prilejuitede Salonul internaþional de carte organizat deBiblioteca Naþionalã a Republicii Moldova, dl. Alexªtefãnescu relata întristat (v. România literarã, nr. 36/12 septembrie a.c., p. 3) despre acest nefiresctratament. Dincolo de întâmplãrile (stupefiante!) la carea asistat sau în care a fost chiar implicat (cazulincredibilei �întâlniri� din parc), criticul ne obligã sãrecapitulãm, fie ºi fugitiv, dramatica soartã a limbiinoastre, sintagmã pe care voronienii o manevreazãdezinvolt tocmai pentru a ascunde apartenenþa laromânitate. ªi pe care, îndreptãþit, criticul de laRomânia literarã o considerã �glotonimul laºitãþii�.

Românismul basarabean a fost �sentinelalatinitãþii� (Zamfir C. Arbure) iar fenomenul basarabeaneste un fenomen românesc in extremis. Ca regiune defrontierã (border-land), Basarabia ºi-a prelungitprotostatalitatea, independenta Republicã Moldovazbãtându-se între securizare ºi federalizare. În vremece ruºii au încurajat identitatea moldoveneascã, lipsaunui proiect panromânesc la Bucureºti, incoerenþadecizionalã sau gafele diplomatice n-au fãcut decât sãamplifice dezinteresul ºi sã blocheze repliereaidentitarã. Cum limba, marele personaj tragic al Istorieibasarabene a fost exilatã, glotonimul limbãmoldoveneascã (norodnicã) a fãcut o fulminantãcarierã, recunoscându-i-se chiar slavismul. Iar scrisul,pentru cei credincioºi românismului a devenit un actexistenþial, hrãnind o literaturã rizomicã. ªi pregãtind,conspirativ, o fabuloasã renaºtere, obstrucþionatã orideturnatã acum de pe calea reîntregirii.

Înainte însã de a examina, mai îndeaproape,soarta acestei literaturi se impune sã chestionãm,sociologic, contextul pentru a privi problema adecvat,în ramã geo-politicã. Spaþiul pruto-nistrean nu conservão etnicitate moldoveanã nealteratã cum ar susþinereprezentanþii moldovenismului fundamentalist (V.Stati, Ion Druþã). Existã ºi o ideologie amoldovenismului filorus, acceptând pe fundalulmoldovenismului primitiv o modelare rusofilã. În plus,fragilitatea statalitãþii ca moºtenire geoculturalã(Basarabia având, lungã vreme, statut de gubernie)alimenteazã psihologia �omului marginal� (Robert E.Park) ºi ridicã, imperativ, problema marginalitãþii. Ceeace înseamnã cã fiind, în limbaj sociologic, o arieculturalã perifericã spaþiul basarabean presupuneconfruntarea a douã sisteme culturale, cu inevitabileîntrepãtrunderi, împrumuturi, schimburi culturale.Întrebarea e dacã aceste fenomene de difuzie s-augrefat pe o matrice stilisticã de rezistenþã sau dacãmodelul cultural (cultural pattern) a impus o culturãdonatoare. ªi dacã, sub tutela acestei culturi globale(de referinþã), cultura basarabeanã a devenit o sub-culturã (nu în sens axiologic). În fine, trebuie sãclarificãm � sub presiunea aculturaþiei � care esteaceastã culturã donatoare.

Cum raporturile dintre culturi sunt, se ºtie,raporturi de forþã, o astfel de intersectare (întâlnire) facedin aculturaþie (termen inventat, se pare, de J. W.Powell) un fenomen normal; doar cã difuziuneaculturalã se poate desfãºura cu sens unic, prinasimilare, schimbând modelele (patterns) culturaleiniþiale ºi impunând chiar etnocidul, ca deculturaþieprogramatã. Este limpede cã o culturã în stare purã,sustrasã influenþelor, într-o iluzorie independenþã nupoate fi conceputã. Pe de altã parte, orice dinamismcultural (numit culturaþie de Denys Cuche) este ºi unproiect existenþial, purtând � în cazul Basarabiei �pecetea unei Istorii propagandistice, atentând laidentitatea naþionalã. Charles King vorbea chiar,surprinzãtor, de un �naþionalism negociabil�. Darocupaþia ruso-sovieticã a condus la prãbuºireaconºtiinþei naþionale sub flamura �rusismului� iarimpactul ideologic din fosta RSSM a avut consecinþecatastrofale. �Ispita slavã� (despre care vorbea MirceaVulcãnescu) se putea exprima prin religiozitate,exaltare, delicateþe, exploatarea socialului º.a. Dar încâmpul literaturii comandamentele ideologice audecapitat instituþia criticii literare, transformând-o însimplu ºi docil instrument (executor politic). S-a ºilansat sintagma de �criticã reptilianã� (Leo Butnaru),virusul ideologic infectând literatura epocii. Problemarevizuirilor e vitalã pentru aceastã ofensivãrecuperatoare ºi exigentã. Ca ºi altãdatã când,analizând fenomenul literar basarabean, E. Lovinescu

aducea în scenã, ca prim argument, interesul cultural,observând cã dupã un secol de înstrãinarenecunoscuta literaturã basarabeanã invita mai degrabãla �amorþirea scrupulelor estetice�. Totuºi, aceºti�moldoveni desfãcuþi de noi� (dupã expresia lui Iorga)au dovedit continuitate culturalã pe fundalul rezistenþeiromânismului. Încât a discuta despre literaturabasarabeanã înseamnã, prioritar, a nu uita cã �nu existãliteraturã purã� (D. Matcovschi), în absenþa uneipedagogii naþionale. ªi dacã poeþii sunt conºtiinþamoralã a naþiunii (cf. E. Coºeriu), cruciada pentru limbã,Istorie ºi neam s-a purtat, se ºtie, sub stindardeminescian de cãtre o mânã de scriitori, repudiind�estetica de partid� (Marian Popa), alergicã la sacru ºiexemplul lui Homo sovieticus, încurajândmancurtizarea � veritabil genocid etno-cultural.Presiunea slavizãrii a trezit o conºtiinþã îndureratã ºi aobligat la apãrarea identitãþii ºi a specificitãþii. Daracþiunea �moldovenistã� sovieticã a avut un scop politicºi, sub masca afirmãrii identitãþii, a urmãrit brutalaseparare de unitatea sa etnicã, atentând la memoriaistoricã. Stegarii moldovenismului agitã o fantomãlingvisticã. A promova limba moldoveneascã înseamnãa dovedi o crasã ignoranþã ori a comite o fraudãºtiinþificã, sub un întreit aspect (lingvistic, istoric,politic), nota Eugen Coºeriu; fiindcã român ºimoldovean �nu sunt termeni de acelaºi rang semantic�.Dincolo de absurditatea existenþei a douã stateromâneºti ºi a unei limbi care circulã sub o dublãdenumire, chiar acceptând o identitate culturalã�suplã�, condiþionatã de �logica metisajului� (Jean-LoupAmselle, 1990) vom spune, fãrã echivoc, cã acel�naþionalism sãnãtos�, cerut de E. Coºeriu în contextulbilingvismului înseamnã, negreºit, raportarea la cultura�de origine�, invocând un necesar etnocentrism.Datoria de a-ºi apãra specificitatea nu înseamnã, încazul literaturii basarabene, o reactivare a complexelorprovincialismului (regionalismului), în numele duiosuluispiritus loci. Dupã cum reapropierea de cultura românã,depãºind un dispreþ pãgubos n-ar trebui sã încurajeze�puseurile localiste�, protejând, chipurile, un specificregional, populat de valori precare, cocoþate pe soclul�marilor clasici�. �Examenul integrãrii� (ca sã preluãmformula lui Mihai Cimpoi) va fi necesarmente dur,respectând amprenta unei provincii culturale dar ºiimperativul sincronizãrilor interioare printr-o nemiloasã�reducere la scarã�.

Revenirea la matricea stilisticã fireascã prinprotejarea identitãþii ºi �restabilirea întregului� aîncurajat, pe de o parte, neopaºoptismul cultural(inevitabil) ºi, pe altã parte, acceptând acest manolism(care, printr-o reluare sisificã, aritmicã îºi cautã fiinþaromâneascã) suntem îndreptãþiþi sã cerem ºi treziaspiritului critic. Excludem, aºadar, deopotrivã,complezenþa sau reticenþa. Fiindcã peisajul literarbasarabean, provocând un interes rezervat estenecunoscut, din pãcate. Sau cunoscut (acreditat) princâteva nume charismatice, cu �autoritate patriotard-pontificalã� (cum scria, vizibil nemulþumit, ArcadieSuceveanu), iritat � în egalã mãsurã � ºi de iniþiereaunor �strategii de consolare�. Sau, pe fundalul aceleiaºiflagrante necunoaºteri, de circulaþia unor etichetedepreciative, precum �sentinþa� lui I. Simuþ, convins cãliteratura basarabeanã ar fi �a cincea roatã la cãruþã�*).

Chiar apãsatã � la scara întregului � decomplexul �defazajului�, ea e încercatã, firesc, deerupþiile de frondã ºi antiidilism, eºuând, de regulã, înzgomotoase bãtãlii generaþioniste. Nimic nou subsoare, vom spune. Sã ne amintim cã în segmentulinterbelic campania generaþionistã � demonstratemeinic Al. Burlacu � propunea o turbulentã �literaturãa manifestelor�. Reprezentanþii �noii spiritualitãþi�transformaserã rivalitatea cu �cei vechi� într-un veritabilrechizitoriu, proclamând iremediabila rupturã. În cazulBasarabiei, retranºatã într-un odihnitor spirit regionalistgeneraþia Unirii n-a intrat în �rãzboi�, duelul fiind tacit.Dar generaþia �cea mai fãgãduitoare�, încrezãtoare înspusele lui Eliade visa la completudinism.�Românizarea culturalã� a basarabenilor þintuiþi într-un�românism nepus la punct� decurgea într-un ritm greoi;încât cutezanþa celor de la Itinerar care anunþau cã dinaceastã provincie va rãsãri �cea mai înaltã poezieromâneascã� se cuvenea amendatã, în pofida credituluiacordat �tinereþii dibuitoare�.

Ceea ce s-a întâmplat în literaturabasarabeanã dupã �89 pare a rescrie scenariul de mai

sus. Cu o deosebire, totuºi esenþialã, asupra cãreiameritã sã zãbovim. Un ochi analitic, lepãdându-se deprejudecãþi va cântãri aceastã literaturã, încã supusãcanonului tradiþionalist, încã râvnind idealulsincronizãrii; necesara ei decomplexare, ca literaturã�de margine� vizeazã, totuºi, acreditarea centrului, chiardacã oferta editorialã �� dupã unii raportori ��întristeazã�.

Amestecând criteriile putem lansa numeroaseacuze pornind de la insidioasa constatare a �decalajuluiartistic�. Cert e cã nu putem cerceta fenomenul literarbasarabean ignorând perceperea lui contextualã. Iaro întâmpinare emoþionalã e chiar de dorit, refuzândindiferentismul, solidarizãrile generaþioniste belicoase,supralicitãrile, toate sub flamura necesarei popularizãri.Concluzia lui Alex ªtefãnescu meritã transcrisã: �poeziabasarabeanã emoþioneazã, deci existã�.

Revizuirile, aºadar, urmeazã. Secetaproletcultistã, realismul canonic, capacitatea imitativãetc. obligã la reaºezarea valorilor ºi prefacerea hãrþiiliterare. Dar nu prin �decrete� generaþioniste! Valorilecoexistã în oglinda culturalã, relieful axiologic eaccidentat iar rocadele, atunci când se produc, au ��necesarmente �� o motivaþie esteticã, nu biograficã.Încât frenezia revizuirilor, fireascã pentru generaþiilecare vin, echipate cu un alt cod de lecturã pe suportulrelaxãrii ideologice trebuie sã împace, credem,redeºteptarea sentimentului naþional cu mentalitateaeuropeanã, dincolo de false discordii ºi pãguboaseexclusivisme. ªi, desigur, într-un pluralism civilizat alopiniilor.

Acel aºteptat �examen de integrare� (M.Cimpoi), clãdind o realitate culturalã comunã varedimensiona valorile prin inevitabila reducere la scarã;doar unii, puþini, vor beneficia de vizibilitate în peisajulliterar românesc, având la îndemânã �paºaportul�estetic, instalându-se în impozantele Istorii literare.Bântuitã de complexe, Basarabia rãmâne însã �omargine satanizatã�, sub angoasa solitudinii valorice;ºi supusã sincronismului unilateral câtã vremeindiferenþa centrului ori acþiunile publicitare gãlãgioasealimenteazã ºirul de prejudecãþi, izvorâte dinnecunoaºtere ºi suspiciune. Veritabila asumare încircuitul valoric românesc, refuzând autarhia sauinfatuarea, întârzie; când evadarea din �zona gri� se vafi produs cu adevãrat, când în interiorul culturii româneaceastã literaturã basarabeanã se va fi lepãdat destatutul marginal (ca �dat ontologic�, cum zice MihaiCimpoi) atunci, realmente, ea va ajunge �acasã�.

AAAAAdrian Dinu RAdrian Dinu RAdrian Dinu RAdrian Dinu RAdrian Dinu RACHIERCHIERCHIERCHIERCHIERUUUUU*) Între timp, criticul de la Familia a ajuns la Chiºinãu

ºi, nuanþându-ºi opiniile, ºi-a înfrânt scepticismul axiologic.

Acest numãr al revisteiAAAAACOLADCOLADCOLADCOLADCOLADAAAAA

este realizat cu sprijinulfinanciar al Companiei

Naþionale�Loteria Românã� S.A.în cadrul programului

dedicatCentenarului U.S.R.


REEVREEVREEVREEVREEVALALALALALUÃRIUÃRIUÃRIUÃRIUÃRI

22

ÎntrÎntrÎntrÎntrÎntre Ge Ge Ge Ge G. Cãlinescu ºi Mir. Cãlinescu ºi Mir. Cãlinescu ºi Mir. Cãlinescu ºi Mir. Cãlinescu ºi Mircea Eliadecea Eliadecea Eliadecea Eliadecea EliadeDesprind, dintr-un articol al lui Mircea

Handoca, un scurt fragment, datat 13 iulie 1969,reprodus din paginile inedite ale Jurnalului lui MirceaEliade. Diaristul noteazã, se pare fãrã multe comentarii,ceea ce i-a comunicat, în cursul unei vizite solicitate,Horia Bratu referitor la o afirmaþie, de pe la sfîrºitul

În condiþiile menþionate, este normal sã neîntrebãm, prin urmare, cum ºi în ce diversitate demodalitãþi a fost acceptat ºi s-au întors scriitorul ºiistoricul religiilor în contextul nostru postcomunist dedupã 1990?

*Pare ciudat, pentru unii, desigur, aproape

neverosimil, dar imaginea cea mai semnificativã ºi maiveridicã a lui G. Cãlinescu, intrat în posteritate, s-a fixattot în exil, prin intermediul echilibrat al receptãrii luiMircea Eliade. Dovadã cã istoria se reformuleazã înverdicte definitive, dincolo de turpitudinile ºimistificãrile politice ale tranzitoriului epocilorcomunismului.

Extras de Mircea Handoca din paginilenepublicate încã ale Jurnalului eliadesc, textul � datînddin 28 aprilie 1965 (dupã mai bine de o lunã de ladespãrþirea lumeascã de G. Cãlinescu) � publicat înJurnalul literar (an XIX, nr. 5-8, martie-aprilie 2008),reprezintã o succintã dar revelatoare privire de sintezãatît asupra omului, cît ºi a operei, într-o definireelocventã a genialitãþii , a depãºirii condiþieiobiºnuitului.

Tendinþa diaristului se vãdeºte de la bunînceput dominatã de expresia exactitãþii în formulareaaprecierilor, Eliade precizînd distanþarea ce acaracterizat relaþiile sale cu personajul cãlinesciande-a lungul vremii. Existã aici, strecuratã printre rînduri,ºi o nuanþã nostalgicã, dar nu mai puþin obiectivã înzugrãvirea conexiunilor conjuncturii biografice carestructureazã realitatea contactelor umane: �ne-amîntîlnit doar de cîteva ori, ºi n-am stat niciodatã devorbã�, iar perspectiva stãrii melancolice, resimþitã laaflarea morþii lui Gh. Cãlinescu, faþã de trecerea îneternitate �rînd pe rînd� a multora dintre�contemporanii� sãi, se concretizeazã în constatareacontrastului relevat între faptul cã �nu m-am împãcatprea bine cu Gh. Cãlinescu, dar îmi plãcea, chiar atuncicînd mã exaspera�.

Sã observãm, apoi, numele criticului ºiistoricului literar înregistrat chiar în conformitate cuactele de stare civilã ale acestuia, ca ºi cummemorialistul ar finalize o fiºã dintr-o posibilãenciclopedie a spiritualitãþii româneºti, dar valenþelesubiective ale finisãrii portretului uman, întãrescsugestia autenticitãþii: �L-am cunoscut prin 1934, înbiroul lui Al. Rosetti, la Cultura Naþionalã�, dateleîmprejurãrii indicînd un an întîrziere faþã de prezenþacãlinescianã în comisia de premiere (mai 1933) amanuscrisului romanului Maitreyi. Imaginea, înschimb, recurge la trimiterea culturalã, eliminîndîntrezãririle de nuanþã particularã: �Era gras, rotund,cu pãrul lung � ºi mi-am amintit oarecum de celebrulportret al lui E. Renan. Îºi þinea mîinile pe genunchi.�

Justificîndu-ºi sentimentele favorabile deapreciere asupra unui om atît de controversat ºi greudefinibil precum G. Cãlinescu, diaristul aduce îndiscuþie o afirmaþie cãlinescianã ce i se pãrea esenþialãpentru înþelegerea configurãrii spaþiului nostruspiritual, dominat de prezenþa criticului: �«Intelectualulromân trebuie sã duduie», îi spunea lui AlexandruClaudian�, iar Mircea Eliade constata cã istoricul literarîn cauzã ilustra o asemenea declaraþie tocmai prinmodul în care �citea mult ºi multe, ºi scria enorm�. TotEliade mai face o observaþie demnã de interes asupraintuiþiei critice excepþionale ºi asupra profunditãþiilecturilor lui G. Cãlinescu: �Avea obiceiul sã scrie cîtevaarticole, lungi ºi «savante», dupã ce citea o singurãcarte�. Diaristul exemplificã, într-o parantezã oportunã,diversitatea ºi deschiderea considerabilã a apetituluiintelectual cãlinescian: �Aºa a scris despre alchimie,dupã lectura cãrþii lui Evola, «La tradizione ermetica»�.Dovadã cã, în bibliografia eliadescã, foiletonistica luiG. Cãlinescu ocupase în perioada interbelicã un locprivilegiat ºi constituia o prezenþã constantã.Trimiterea din Jurnal-ul lui Eliade nu vizeazã un textbinecunoscut în eseistica de sorginte cãlinescianã,precum Magie ºi alchimie (publicat în Vremea din 25dec. 1943), în care referinþa la cartea lui Evola se faceprin reevaluarea descrierii lucrãrii lui Cesare dellaRiviere, despre Il mondo magico (1603), editatã deacesta, sau prin prezentarea succintã a �sistemelorezoterice� în lumina receptãrii propusã ºi comentatãde savantul italian. Mircea Eliade era atunci înPortugalia ºi este mai puþin probabil sã fi venit încontact cu acest text al lui G. Cãlinescu, însãpãtrunderea în cunoaºterea lecturilor particularizantece defineau gîndirea cãlinescianã în aspectele ei

originare se vãdise încã din anii anteriori, cînd începusea se structura în complexitatea abordãrilor sale studiulconsacrat Operei lui Mihai Eminescu.

În privirea din Jurnal, pe care o rezervãcriticului, în mod indirect ºi doar printr-o mãrturisiresubiectivã (�Ce-a scris despre cãrþile mele dovedea cãnu mã citise cu atenþie sau se prefãcea cã nu mãînþelesese�), ce aminteºte de reacþiile din epocã ale luiE. Lovinescu, dar ºi ale altor �contemporani�, MirceaEliade � uitînd de Maitreyi ºi de felul în care G.Cãlinescu receptase în foiletonistica sa, în generefavorabil, romanele eliadeºti � aduce în discuþie ºiIstoria literaturii române de la origini pînã în prezent,remarcînd printr-un efort de obiectivare: �Dar astan-are nici o importanþã. Mai important mi se pare faptulcã se interesa de atîtea lucruri, cã era deschis atîtoruniversuri�, ceea ce, din punctul sãu de vedere însemnatocmai recunoaºterea capacitãþii cãlinesciene de a-ºisincroniza demersul istoriografic la dimensiunileuniversalitãþii, dincolo de conjuncturile timpului.

Figura cãlinescianã, în amintirea lui MirceaEliade, se proiecteazã aici finalmente pe relatareadeterminantã a excepþionalului ºi a recunoaºteriigenialitãþii: �Rosetti îmi spunea pe vremuri cã odatãGh. Cãlinescu i-a adus un manuscris: era un mic tratatde cosmologie, pe care îl scrisese pentru lãmurireasoþiei lui, pe catedrã, la Iaºi, în timp ce studenþii îºiredactau lucrãrile de fine de an�. Poate cã acesta,tratatul, încorpora atunci chiar textul, redactat într-oformã incipientã, din Magie ºi alchimie, însã mai clarse resimte acum regretul eliadesc de a nu-ºi fi apropiatspiritualmente ºi a nu fi avut ocazia sã dialoghezecîndva cu un asemenea om, unul dintre contemporaniisãi.

Plasatã în perspectiva eternitãþii, glosa de faþãdin Jurnal-ul lui Mircea Eliade poartã semnificaþiileindubitabile ale judecãþii de valoare ce se impunepertinent, dincolo de tabloul gãunos, ditirambic pe carel-au trasat în þarã, ca pe o construcþie fastidioasã, emuliipenibili de la porþile sovietizante ale comunismului,rãsuflînd uºuraþi de eliberarea aspiratã prin contrastuldeterminat de prezenþa Aristarc-ului. Ani de zile dupãdeceniile postumitãþii cãlinesciene adulatorii de pripasai agitaþiei din jurul �divinului�, scoþînd din context ºiatemporalizînd citatul, adesea fãrã nici o indicaþie sautrimitere ºtiinþificã, i-au restituit criticului afirmaþiaesenþialã a credinþei sale în destinul etern al lui Aristarc:

MarMarMarMarMarcel Iancu: Les tcel Iancu: Les tcel Iancu: Les tcel Iancu: Les tcel Iancu: Les tableableableableabletttttttttteseseseses

ConsConsConsConsConstttttantin Brâncuºi:antin Brâncuºi:antin Brâncuºi:antin Brâncuºi:antin Brâncuºi:Coloana fãrã sfârºitColoana fãrã sfârºitColoana fãrã sfârºitColoana fãrã sfârºitColoana fãrã sfârºit

anilor �50, a lui G. Cãlinescu: �Sã vedeþi cã odatã va fiinvitat în þarã chiar ºi Mircea Eliade�.

Mã îndoiesc asupra autenticitãþii demersuluimemorialistic al lui Horia Bratu. Cãlinescu era un omextrem de circumspect în discuþii cu nuanþã politicã,mai ales în ultima perioadã a existenþei sale, ºi cu atîtmai puþin ºi-ar fi dezvãluit opiniile de o asemeneanaturã faþã de un om tînãr, înstrãinat cercului sãu deprieteni ºi discipoli fideli, deosebit de restrîns. Devineînsã clar cã, în etapa pe care o indicã �memorialistul�,evadat din mediul bucureºtean, tendinþele manipulãriiideologice alternau ºi cu punerea în circulaþie a unorasemenea �zvonuri�, pregãtind iluzia unei necesaredestinderi prin referinþa la valori intelectuale ºi creativecerte, universal recunoscute, ce nu mai puteau fizãgãduite la nivel naþional prin interzicerea pãguboasãa exilului anticomunist. Lansarea unor astfel de �zicale�anticipa momentul �64, iar trecerea lor în seama lui G.Cãlinescu le sporea considerabil credibilitatea.

Cu doi ani înaintea �mãrturisirii� lui HoriaBratu diaristul lãsase fãrã rãspuns o invitaþie academicãsemnatã de Ion Jalea, iar dupã aproximativ un deceniude la expedierea oficialã a acesteia fusese silit sãprocedeze oarecum aidoma faþã de iniþiativa din 1977a lui Teodor Burghele, în calitatea lui de Preºedinte alAcademiei R.S.R., deºi Mircea Eliade ºi-a manifestatmereu dorinþa ºi speranþa cã �într-o zi voi putea sã mãîntorc într-o Românie liberã ºi creºtinã�.

Nu a fost sã fie însã aºa pînã la plecarea dinviaþã a reputatului istoric al religiilor ºi scriitor, fiindcãistoria l-a sortit sã-ºi încheie destinul sub o altãcetãþenie ºi nu doar ca exilat român anticomunist.Motivele se cunosc ºi ar fi pãcat sã stãruim asupra lorîn descifrarea impactului produs de personalitatea ºiopera lui Mircea Eliade în etapa comunistã. De altfel,într-o carte recent apãrutã, Noi glose despre MirceaEliade (Bucureºti, 2007), Mircea Handoca reia întregulproces al epocii ºi extrage semnificative concluzii dinexaminarea amãnunþitã a acestuia. De unde se vedeºi destul de pregnant cã, printre altele, epopeea cuinvitaþia fusese scornitã tocmai spre a fi, în mod directsau indirect, refuzatã. Eliade era destul de conºtientcã demersul de aceastã naturã al oficialitãþilorcomuniste de la Bucureºti nu reprezenta decît �o foarteabilã acþiune de dezagregare a emigraþiei, pornitã decine trebuie� (17 octombrie 1970), atîta vreme cîtconºtientizase faptul cã invitaþia în cauzã antrenase înexil reacþii �de gelozie, invidie, urã, imbecilitate�, pecare se scontase.

�Arta este o expresie a libertãþii, prin definiþie, cãci eanu acceptã limitele istoriei. Ea ne învaþã a privi lucrurilede sus, ca pe niºte fenomenalitãþi, în perspectiva uriaºãa morþii. Arta garanteazã cea mai nobilã dintre libertãþi:libertatea de a fi, o orã pe zi, singuri ºi inactuali�. Darniciodatã nu i-a tulburat, pe ei, înrobiþii sistemelortiranice ale unei ideologii primare, înþelesul profund almeditaþiei în care sensul cãutãrilor dramatice ale luiG. Cãlinescu ajungea sã se împleteascã organic, înaspiraþia evadãrii în anistorism, cu cel al proiecþiilorprogramatice din exil ale lui Mircea Eliade, ambiirãtãciþi pe meleagurile sublime ale spiritului înreevaluarea tradiþiilor româneºti dintr-un calvaroarecum dantesc.

Nicolae FLORESCUNicolae FLORESCUNicolae FLORESCUNicolae FLORESCUNicolae FLORESCU

Voci pe mapamond: VINCECLEMENTE


I. MarI. MarI. MarI. MarI. Margargargargargareeeeet Ft Ft Ft Ft Fuller cãtruller cãtruller cãtruller cãtruller cãtre mama eie mama eie mama eie mama eie mama ei

Mamã, vezi tu boboculgata sã plezneascã,

floarea de brebenoccu nuanþã dulce,

ºi geraniul nesãbuit, roz punctatcum bujorul din obrazul copilei,

sau laurustinul, de culoarea untului,ce în spiralã îºi croieºte drumul spre rai ?

Aud cã asemenea plante înfloresc iarna,zãu, Mamã; mi-au spus-o ºi mie.

Ale mele, din grãdinã, pe cãrareamai jos de ºopron, mi-e teamã cã sunt sterpe,

fãrã o frunzã mãcar pe ele, fãrã o floare mãcarca sã le strâng la piept,

ca sã le aºez sub pernã, sã cheme îngeriiacolo, sporovãind dincolo de gardul pajiºtii.

II. Zile cu pâine de secarãII. Zile cu pâine de secarãII. Zile cu pâine de secarãII. Zile cu pâine de secarãII. Zile cu pâine de secarã

Margaret,fii sigurãcopiiiau învãþat lecþiile

ºi scriuTatei,cum numai tu ºtii,melodios, melodios

ºi sunt ºi ei de ajutorla dichisirearochiei tale de galã

VVVVVince Clementince Clementince Clementince Clementince Clemente (e (e (e (e (�SUNY EnglishProfessor Emeritus�) a manifestat dintotdeauna un interes deosebit pentrubiografia poetului, ceea ce explicãprintre operele lui prezenþa celor douãcãrþi , John Ciardi: Mãsura Omului(University of Arkansas Press, 1987) ºiPaumanok se ridicã (1981)}. Este autorula ºapte volume de versuri. Opera lui aapãrut în The New York Times,

Newsday, The Boston Book Review, The South Carolina Review înziare ºi alte publicaþii din Marea Britanie, dar ºi în antologii precumSânge în Amintire : Poeþi Americani despre Holocaust (Texas techUniversity Press) ºi Darvin: O A Treia Ediþie Criticã Norton.Ca profesor invitat la diverse universitãþi din lume a oferit interviuriºi a susþinut nenumãrate conferinþe ( Hofstra, Postul CW, ColegiulSouthampton, SUNY Albania, Oswego, Heckscher ºi Parrish) De mulþiani ºi-a oferit plãcerea de a reprezenta cu mândrie ºi dãruire Locul deNaºtere �Walt Whitman�, fiind ºi editorul fondator al publicaþiei WestHills Review: a Walt Whitman Journal. Recent s-a întors dintr-o vizitãde doi ani în Anglia, unde a þinut cursuri ºi a scris. Locuieºte acum înSag Harbor ºi colaboreazã la publicaþia The Sag Harbor Express.Lucrãrile lui Vince Clemente fac parte încã de pe acum din fondulBibliotecii Rush Rhees, Departamentul de Cãrþi Rare & Colecþii dincadrul Universitãþii Rochester.

veche ºi retuºatã din foarfecã.

ªi florile de acolo, ochiul-soarelui,

aplecate în grãdinãstinghere, le vorbesccum numai tu poþi.

Simt îngheþultimpuriu,

tu nu? Niºte frânghie lemnpentru ºopron,

curând, curând.

ªi aminteºte-þi,tartele cu mere

pentru Ellen, pentru ziua ei denaºtere,

mâine, la amiazã.

Jurnalule, dragãJurnalule,

acestea sunt zile de pâine din secarã;Totul valurile spalã, treburi anosteîn familie,am rãmas deja în urmã.

Nu e timppentru cântul de pasãrepentru alunarulcuibãrit sub streaºinã.

ªi noapteadoar cu rândunica-de -noapte treazãºi stelele lãsate jos, jos de tot,încât inima mea saltã neputincioasã , învineþitã de

stele,

voi plânge pânã am sã adormîncet, încet,aºa ca nimenisã nu mã audã.

III.La ªcoala GrIII.La ªcoala GrIII.La ªcoala GrIII.La ªcoala GrIII.La ªcoala Greacãeacãeacãeacãeacã

Ei bine, ce nu ar face acea copilã!destul de rea, e cu un cap mai înaltãdecât oricare dintre cei de la ºcoalã¾

dar într-o glugã! De ce nu un coºplin cu nuci hicoriprins pe spatele ei?

Ei, bine, cine a mai auzit vreodatã¾sã cari cãrþiîn gluga pelerinii,

iar pelerina, mãlurã cavernoasã,skif balansându-seîn vâltoarea mareei.

Cel mai mult iubesc drumul acasãîn amurg, chiar înaintede primul îngheþ,

cu pãdurea stufoasãînfoindu-se sub mine,pãduricea într-o tentã de ploaie mocnitã,

cãrþile, precum copiiizburdând pe umerii meide-a lungul umerilor,

acum ridicate aºa de susîncât ele aºeazãoul de florinte cãzut

în siguranþã,îndãrãt încuibul lui tremurãtor.

IVIVIVIVIV. Liniºt. Liniºt. Liniºt. Liniºt. Liniºtea prea prea prea prea prerieierieierieierieieriei

Wickapee, zicea copila,ºi încã o datã, Wickapee, arãtândcãtre o floare din prerie atât de lucioasãîncât a trebuit sã îmi feresc ochii.

Acum, noaptea, singurpe acoperiºul unui bordei din prerie,cu paie moi precum coborâºulºi dulci ca iarba-lui-Timofte,

Vãd cã nu sunt nici umbrede copaci, nici munþica pãsãrile din lavandã adormite,doar lumina stelelor pe lac:

doar apãºi pãmânt,însã destul locpentru ca inima sã îºi gãseascã odihna.

XI. CântXI. CântXI. CântXI. CântXI. Cântec pentrec pentrec pentrec pentrec pentru Ninou Ninou Ninou Ninou Nino

Birbone, auzi turândunele scrijelind terasa pe acoperiºrâu învolburându-se sub loggia,salcia ce se îndoaie:arcuindu-se ca tine,floare a dorului meu ?

Auzi tu clopotulcapucinilor, al fraþilorde acasã chemaþi la slujba de peste zi. Ascultã:e cântecul tãu, împletindvalea de culoarea ºofranului,unde mioara cea sfioasã doarme

cu mielul ei abia fãtat,o ghinþurã albastrã, noduroasãscânteiazã, cum mai strãluceºte,cum mai scânteiazã, teafãr,teafãr deocamdatãîn apele pântecelor.

Prezentare ºi traduceri:OlimOlimOlimOlimOlimpia Iacobpia Iacobpia Iacobpia Iacobpia Iacob

ContinuãriContinuãriContinuãriContinuãriContinuãri rrrrr ContinuãriContinuãriContinuãriContinuãriContinuãri rrrrr ContinuãriContinuãriContinuãriContinuãriContinuãri rrrrr ContinuãriContinuãriContinuãriContinuãriContinuãri rrrrr ContinuãriContinuãriContinuãriContinuãriContinuãri rrrrr ContinuãriContinuãriContinuãriContinuãriContinuãri

ale cãrui pagini se umplu de-o poezieanaliticã astfel cum plãmînii se umplude aer? Credem cã s-ar putea vorbidespre o detentã a misticismului sãuproblematizat, disimulat, torturat,precum o originalã penitenþã ce nurenunþã la voluptatea autoscopicã ori lavoluptate pur ºi simplu. Cutezãm apresupune cã un Dumnezeu care e atîttranscendent cît ºi imanent ar fi dispusa-l primi pe Cioran la sînul sãu, iertîndu-i propoziþiile sacrilege izvorîte dininocenþa unui surplus de vitalitate.

SUB O STEA NEFSUB O STEA NEFSUB O STEA NEFSUB O STEA NEFSUB O STEA NEFASTASTASTASTASTÃ (Medalion:Ã (Medalion:Ã (Medalion:Ã (Medalion:Ã (Medalion:MarMarMarMarMargargargargargareeeeet Ft Ft Ft Ft Fuller)uller)uller)uller)uller)

Dileme ciorDileme ciorDileme ciorDileme ciorDileme cioranieneanieneanieneanieneanienede împotrivire. Vechea bisericã de lapoalele dealului, ale cãrei împrejurimiadãpostesc cimitirul mînãstirii, estemãrginitã de o rîpã dincolo de care seînalþã un brîu de brazi uriaºi, a cãrorvedere mã duce cu gîndul la schitul dela Pãltiniº.

Întorcîndu-mã la bisericã, nuîmi iese din cap un paradox alcãlugãrilor de la Frãsinei: Sã alungifemeile din mînãstire, dar sã te închiniFecioarei Maria. Cãtãlin îmi explicã cãnu e nici un paradox, Maria aflîndu-sesub un alt regim de necesitate decît

femeile din aceastã lume. �Cum poþi sãcrezi cã un cãlugãr, închinîndu-seMariei, o percepe ca pe o femeie a cãreifire e una lumeascã? Nu uita cãDumnezeu, întrupîndu-se într-un om, s-a deºertat de slava divinã ºi o parte dinaceastã slavã s-a rãsfrînt asupra Mariei.Maria, purtînd sãmînþa divinã în ea, eraea însãºi divinã. Numai unul ca tinepoate vedea în Maria o femeie, ba chiaro femeie de care sã te lege doarcertitudinea sensibilã cã a aparþinutacestei lumi.� Tachinîndu-l, îi gãsesc luiCãtãlin un nou apelativ, menit a-isurprinde dimensiunea religioasã afiinþei: �Pãrinte, binecuvînteazã pãrinte�,

PPPPPagini de juragini de juragini de juragini de juragini de jurnalnalnalnalnal iar el, nelãsîndu-se mai prejos, intrã în jocºi nu mã slãbeºte din �fiule�.

A doua zi plecãm la prînz ºi,dupã ce am pus între noi ºi mînãstirecîþiva kilometri, zãrim pe margineadrumului de þarã, sprijinindu-se într-unbãþ ºi pãºind greoi, coºcovitã de vîrstã, obãtrînã mînînd douã capre. E adusã despate, înfofolitã, ºi priveºte numai înpãmînt, miºcîndu-ºi cãznit bãþul în careîºi propteºte trupul. Încetinesc fãrã sãvreau, tãcerea se lasã brusc în maºinãºi, dintr-o datã, parcã am fi fost amîndoivorbiþi, din pieptul nostru, slobozit ca untriumf al certitudinii sensibile, iese unstrigãt strident: �O femeie! Uite o femeie!�


GheorGheorGheorGheorGheorghe GRIGURghe GRIGURghe GRIGURghe GRIGURghe GRIGURCUCUCUCUCU

24

DesDesDesDesDesprprprprpre Kare Kare Kare Kare Karadziciadziciadziciadziciadziciºi nu numaiºi nu numaiºi nu numaiºi nu numaiºi nu numai

Oricîtã reprobare, pe deplin întemeiatã, ar putea stîrni un criminal derãzboi calificat precum Radovan Karadzici, sã recunoaºtem cã nu avem a facecu un personaj comun. Medic, politician, oarecum poet, prozator, cîteodatã ºicîntãreþ la guzla, ascunzîndu-ºi identitatea sub masca unei înfãþiºãri schimbateºi a unor acte false, are alura unui aventurier din secolul al XVIII-lea, care ne-adat figuri de-o înzestrare echivocã ºi de-o faimã tulbure precum Cagliostro,Casanova, cavalerul d�Eon, marchizul de Sade. Aventura, travestiul, sadismulsunt reluate, cu latenþa lor de fascinaþie, într-un decor mult diferit. Cu mîinilepãtate de sîngele miilor de musulmani uciºi la Srebreniþa ºi nu doar acolo,Karadzici prezintã subþirimi intelectuale, o propensiune galantã ca ºi o notã dejustiþiar, de haiduc modern în numele cauzei sîrbeºti, împrejurare ce adeterminat, cînd a sosit vestea capturãrii sale, manifestãri, la Belgrad ºi la Pale,ale conaþionalilor dispuºi a-l socoti un erou. Carisma sa e indenegabilã. Cucertitudine, Karadzici va ispiti pana unor biografi. Pînã una-alta avem prilejul amedita asupra unui caz nu doar individual ci ºi organic concrescut cu factoriiistorici care i-au îngãduit apariþia, care s-au alcãtuit într-un postament al glorieisale de star al unui film poliþist cu o materie verite. Cum, Doamne, un individsofisticat, un psihiatru cu înclinaþii artistice s-a transformat într-un rãufãcãtorde clasã, cãutat ani îndelungaþi (mãcar teoretic) de mai multe poliþii ºi serviciisecrete? Cum a fost posibilã tragica sintezã dintre un distins intelighent ºi uncriminal de anvergurã? Aci psihanaliza e capabilã a oferi speculaþii demne deinteres. O constatare elementarã se impuneînsã asupra a c e s t e ipsihologii d ev i a n t e .K a ra d z i c i este victimapropriei sale vanitãþi deexcepþie, care a constituit sa faculte maîtresse. Umbrind ori suprimîndalte ºanse ale devenirii sale, vanitatea l-a dus, în contextul unor evenimentefavorizante, la o putere discreþionarã, monstruoasã, care l-a corupt pînã-nmãduvã. Scrupulele etice n-au mai contat. Trufia proiectatã într-un exerciþiu alputerii, asumat cu nesaþiul vicios cu care un jucãtor de ruletã sau un drogat numai sunt capabili a-ºi fixa limite, i-a eclipsat conºtiinþa, l-a împins în prãpastie.

Fundalul pe care s-a desfãºurat drama lui Radovan Karadzici a fost celal descompunerii regimului comunist al Iugoslaviei, stat ale cãrui tendinþedivergente Tito a izbutit a le þine în frîu. Descompunere ce n-a avut caracterulunei explozii eliberatoare, ci al unui proces tranzitiv în etape, dificil, torturant,ce încã n-a luat sfîrºit. Precum în România, totalitarismul roºu iugoslav, giratmultã vreme de un dictator, a intrat într-o crizã inclusiv doctrinarã, dezicîndu-sede principiul ce pãrea cardinal al internaþionalismului în favoarea unuinaþionalism cu accente fascistoide, într-o disperatã cãutare a unui nou factorde supravieþuire. Jocul colectivist s-a dovedit mãsluit, prin înlocuireaconceptului de clasã cu cel etnic. De la Tito la Slobodan Miloºevici ºi la ªeºeli,substituþia s-a sãvîrºit în numele lesne de stabilit al unei voinþe de putere deun nietzscheanism mîlos care nu se dãdea înapoi de la nimic spre a-ºi satisfacecrudele impulsuri. Prãbuºindu-se eºafodajul marxist-leninist, a rãmas reliefulinstinctiv al puterii nude ce se sprijinã pe ºantajul emoþional într-o variantãschimbatã, cea naþionalistã. Duºmanul de moarte nu mai este exploatatoruleconomic, ci individul de alt neam ºi de altã confesiune. În loc de �proletari dintoate þãrile uniþi-vã�, a fost întronatã lozinca �sîrbi din toate þãrile uniþi-vã�.Prinurmare, spre a realiza visul înfrigurat al Serbiei mari, Serbia realã a devenitagresorul celorlalte þãri ivite din fãrîmiþarea conglomeratului iugoslav. Alãturide Miloºevici ºi de Ratko Mladici, completînd o troicã funestã, Karadzici adevenit instrumentul de cãpetenie al acestei nesãbuite operaþii belicoase, ceamai violentã pe care a cunoscut-o Europa dupã al doilea rãzboi mondial. Situaþiacreatã prin mãcelãrirea intraiugoslavã (cãci nu putem trece cu vederea niciororile sãvîrºite sub steagul altor etnii) impune o analizã atentã. Fiecare tabãrãse considerã victimizatã, cu toate cã Serbia a scos sabia din teacã, avînd laactiv, dupã toate aparenþele, cele mai numeroase atrocitãþi. Azi, sîrbii declarãadesea cã ei ºi numai ei au fost victimele. Care e adevãrul? Putem admite înorice caz cã sîrbii au fost victimele unei cîrmuiri naþionaliste, antieuropene,insulã întîrziatã pe continent a unor structuri politice destrãmate, au fost jertfeleunei manipulãri în cadrul cãreia lui Karadzici i-a revenit un rol major. ªarmuluisãu de vedetã fals eroicã ce a sucit minþile concetãþenilor sãi derutaþi îi esteimputabil în bunã parte recentul trecut cumplit al Serbiei. Nãdãjduim cãTribunalul Internaþional de la Haga ce l-a preluat îl va supune unei drepte,edificatoare judecãþi.

Nu putem uita cã Miloºevici s-a bucurat de susþinerea oficialitãþilorromâne în ultima perioadã a samavolnicei sale cîrmuiri, mai precis de susþinereaconducerii politice iliesciene care pe atunci nu-ºi descoperise încã intereseleeuropene, precumpãnitor proprii ºi prea puþin cu mizã statalã. Ce denotã acestfapt? Nu altceva decît acelaºi �sînge stricat� al totalitarismului de stînga înagonie, dispus a prelua fãrã jenã elementele propagandei de dreapta, cuprecãdere etnicismul furibund, xenofobia, ca o diabolicã transfuzie.Naþionalismul contrafãcut al lui Ceauºescu încã n-a sucombat pe malurileDâmboviþei, continuîndu-ºi acþiunea, ca ºi în Serbia, prin intermediul unorformaþiuni extremiste ori mãcar prin inserturi naþionaliste în programul unorpartide mici (PC, PIN) dar ºi al PDL, ce-ºi închipuie cã, în baza lor, vor captamai multe voturi. O tacticã primejdioasã, deoarece pune la dispoziþie un balonde oxigen mentalitãþilor retrograde, prejudecãþilor cu care propagandacomunismului ajuns la ananghie a infectat mintea unor pãturi socialedezinformate, avînd încã, regretabil, o pondere electoralã defel neglijabilã. E

adevãrat, n-am trecut prin încercãrile nespus de dureroase ale Iugoslaviei, însãavem unele probleme comune cu fostul stat. Deºi n-a acces la comanda uneiarmate, tribunul României Mari promoveazã o tezã a �asediului� la care ne-arfi supusã patria din pricina vecinilor, ca ºi a minoritãþilor etnice din interiorulsãu, acum cînd intrarea noastrã în UE ºi în NATO ne îndepãrteazã mai multdecît oricînd de o atare sumbrã eventualitate, acum cînd avem exemplelereconcilierilor franco-germane ºi polono-germane, atît de impresionante. Nuse intonau pe timpul cenaclului Flacãra cîntece de �apãrare a þãrii� ca ºi cumne-am fi aflat în plin rãzboi, compuse cu osîrdie de bardul de la Bârca, ticluitoral unui prezent ridicol-fantast? Nici Vadim ºi nici Pãunescu, apariþii tot maiburleºti,nu posedã nimbul de glorie sîngeroasã a lui Karadzici ºi, în genere,influenþa lor e în beneficã scãdere, însã existã ºi alþi politicieni de vîrf, nu odatã odraslele, nu chiar întîmplãtor, ale cartierului Primãverii, care orice s-arzice ºi oricît ne-am feri de ticul �dosarului de cadre�, a pus o anume amprentãasupra formãrii lor, le-a insuflat o anume mentalitate a finalului �epocii de aur�.Oricît se cuvine sã admitem cã persistã germeni ai vrajbei ºovine ºi la uniiminoritari nostalgici, unica soluþie constructivã n-ar putea fi, la ceasul de faþã,decît concordia europeanã. Oare primenirea totalã a societãþii româneºti,purificarea ei de toate miasmele naþional-comunismului e cu putinþã pînã cîndasemenea personaje ce aruncã undiþa în balta murdarã a disensiunilor etnicese mai aflã pe scenã, uneori chiar în prim plan? ªi ne mai punem încã o întrebare,ierte-ni-se candoarea ei: dacã s-ar afla în þara noastrã un Radovan Karadzici,am avea curajul de a-l extrãda? Nu suntem convinºi. Gestul Serbiei de a-l deferiinstanþei de la Haga pe Karadzici, aºa cum a procedat ºi cu Miloºevici, aratãcã vecina noastrã se aflã pe calea, fie ºi de mai lungã duratã, a însãnãtoºiriimorale.

LLLLLucarucarucarucarucarnãnãnãnãnã

CCCCCAAAAAVE APRILEMVE APRILEMVE APRILEMVE APRILEMVE APRILEMUn neajuns al interviurilor scrise e cã intervievatul nu poate sã

rãspundã ca la tenis: minge contra minge (sau, dacã vreþi, punctual); cãîntrebãrile, adicã, sunt multiple, trebuind sã fie descompuse în puncte ºisubpuncte, fiecare, � în detrimentul spontaneitãþii sau al vitezei proprii dereacþie.

Astfel, la o (sub)întrebare ca aceasta (specificã atâtor interviuri),anume: �Cine sunt eu, X, în realitate?�, aº rãspunde printr-o altã întrebare:�Ce este realitatea?�.

Nu ca sã-i calc pe urme, evident, Procuratorului Iudeei: �Quid estveritas?� (Ioan 18, 38), dar pentru cã mã tem cã nimeni nu ºtie ce e el �înrealitate�.

Dacã scriitorul, �ficþionarul�, ar ºti ce e îndeaievea, nu ar mai scrie,n-ar mai �ficþiona�. Adicã n-ar mai funcþiona ca scriitor, ca écrivain, � ceeace, dupã Roland Barthes, e alta decât écrivant (�scribent�).

Care, la rându-i, nu ºtie, nici el, ce anume e �în realitate�. El poatefi, într-adevãr, redactor-ºef la... Realitatea, dar realitatea-i însãºi e prea puþinaceasta.

Ea nu poate fi, decât la modul derizoriu, una de ordin birocratic,conjunctural, ba chiar biografic.

De unde ºi impresia, cvasi-falsã, cum cã (transcriu dintr-uninterviewer) poeziile-mi �nu poartã nici urmã de «biografic»�.

Autobiograficul, ce-i drept, nu se prea vede, nu apare, � însãtranspare în subtext.

Ba, cîteodatã, chiar la suprafaþã.Ei bine, în secvenþa urmãtoare: �Sicomme la pietra gittata

nell�acqua/ aºa precum piatra/ pe care-o simþeam afundându-se-n vacua/lunã a IV-a/ a anului � altfel frumoasã ºi care/ cu ziua de naºtere/ a mameise-ncheie ºi-un vag aer are/ de Prerenaºtere�� (Copyright, 1979), existã oinformaþie de ordin strict biografic, mama nãscându-se, într-adevãr, într-un30 aprilie.

În ceea ce priveºte �vacuitatea� lunii amintite, ea se referã, înaceste versuri, la un cu totul alt prier (unul al anului 1973, � când avansurileunei demoazele se soldaserã cu mai-nimic).

Numai cã nemiloasa �realitate� avea sã mã dezmintã, la modul celmai drastic.

Ziua în care mama a murit, a fost un 1 aprilie (1996). Peste doi ani,închidea ochii soþia mea Maria (cea din �tramvaiul 6�), tot într-un aprilie, �dar în 10.

Când scrisesem poezia asta, ºtiam cã, pentru Emil Botta, �aprilul�e �întunecat�; cã, pentru T. S. Eliot, el e �the cruellest month�, etc.

Ceea ce nu ºtiam, atunci, e cã, �vacuizându-l� într-o doarã,exorcizam, zadarnic, o neºansã, � fie ºi dacã nu fãcusem decât o rimãinocentã: acqua-vacua.

Numai cã vorbele care ne �scapã�, nu sunt, mai niciodatã, inocente,� gratuitatea ca atare neexistând în poezie...

Dupã cum nici în cabinetul lui Sigmund Freud, cu canapea; ba,pasãmite, nici în ceruri, unde, potrivit Sfântului Apostol Pavel, �cuvinteleleneºe�, i. e. oþioase, nu ne sunt, vai, trecute cu vederea!

ª e r b a n Fª e r b a n Fª e r b a n Fª e r b a n Fª e r b a n FOOOOOARARARARARÞÞÞÞÞÃÃÃÃÃ

Actualitãþi

ACOLADA Acolada nr. 10.pdf · savantª e preferabilª unei izbucniri necenzurate de gîndireﬂ....

Documents

Transcript of ACOLADA Acolada nr. 10.pdf · savantª e preferabilª unei izbucniri necenzurate de gîndireﬂ....