ABSORBŢIA MEDICAMENTELORAbsorbţia este primul proces al farmacocineticii, reprezentandpătrunderea medicamentului de la locul de administrare in circulaţiasangvină. Căile de administrare a medicamentelor sunt de 2 tipuri: naturaleşi artificiale.a)Căile naturale: calea digestivă; calea pulmonară; mucoasele;tegumentele.b)Căile artificiale: extravasculare; intravasculare; intracardiacă;seroasele; articulaţiile; măduva osoasă; măduva spinării (calea rahidiană).a. Căile de administrare naturale1.Calea digestivă (enterală) sau per os este cea mai frecventintalnită in practica medicală, fiind comodă şi avand avantajulautoadministrării. Medicamentele administrate prin inghiţire sunt supusetuturor proceselor secreto-motorii din tubul digestiv. Absorbţia pe cale oralăeste influenţată de factori fiziologici (pH-ul local, circulaţia sangvină,motilitatea gastrointestinală, virstă), de factori patologici (hipo- sauanaclorhidria, hiperaciditatea, tulburările de motilitate gastrointestinală),precum şi de interacţiunile medicamentoase care au loc in urma asocierilorde medicamente.In stomac absorbţia este influenţată de pH-ul sucului gastric şi deprezenţa alimentelor. Un pH acid al sucului gastric este esenţial pentruabsorbţia sărurilor de fier (Fe2+) folosite in tratamentul anemiilor feriprive.Medicamentele cu caracter acid (aspirina, fenobarbitalul) se pot absorbi incăde la acest nivel. Bazele slabe, intens ionizate (alcaloizii) nu se absorb.Alimentele, prin diluare, pot intarzia absorbţia medicamentelor, astfel căoptim ar fi ca acestea să se administreze pe nemancate (a jeun). Insă, dincauza efectelor iritante ale majorităţii substanţelor medicamentoase, ele seadministrează in general postprandial, sau se folosesc forme enterosolubile,care se absorb in intestin. Absorbţia unor medicamente poate fi redusă sauchiar impiedicată de unele alimente: de exemplu, administrareaconcomitentă de tetraciclină cu preparate lactate determină formarea dechelaţi insolubili, cu scăderea marcată a absorbţiei antibioticului şi reducereaeficacităţii terapeutice. Organul specializat pentru absorbţia medicamenteloreste intestinul subţire, datorită circulaţiei abundente, suprafeţei mari (cca100 m2), prezenţei vilozităţilor intestinale şi a proceselor de transport activ.PH-ul este variabil de-a lungul intestinului (slab acid in duoden şi slabalcalin in jejun). Se absorb atat substanţele cu caracter bazic, cat şi cele cu9FARMACOLOGIE

caracter slab acid. De la nivelul intestinului subţire medicamentele ajungprin vena portă in ficat, unde pot suferi un proces de metabolizare parţială,numit “efectul primului pasaj hepatic” sau metabolizare presistemică. Inintestinul gros absorbţia medicamentelor este foarte redusă.2. Calea pulmonară reprezintă administrarea medicamentelorprin inhalaţie. Aceasta se realizează bine datorită suprafeţei mari şivascularizaţiei bogate a plămanilor. La nivelul alveolelor pulmonare seabsorb gaze, lichide volatile şi aerosoli. Substanţele au molecule mici (optimdiametrul este de 1-5 microni) şi sunt liposolubile.

3. Mucoasele se pot folosi atat pentru obţinerea unor efectesistemice, dar şi locale. Mucoasa bucală este foarte bine vascularizată şipermite absorbţia substanţelor liposolubile la nivel sublingual şi perlingual,care ajung direct in vena cavă superioară cu ocolirea ficatului, cu o viteză deabsorbţie destul de mare, care permite obţinerea unui efect rapid. Deexemplu, nitroglicerina folosită in tratamentul crizelor de angină pectorală,se absoarbe in cca 3 minute. Administrarea la nivelul mucoasei rectale (subformă de supozitoare şi clisme) poate determina efecte locale sau sistemice.Substanţele liposolubile trec in sange la nivelul venelor hemoroidale şi apoiin vena cavă inferioară, cu ocolirea ficatului. Se preferă această cale in cazulintoleranţei gastrice, la bolnavii hepatici, la comatoşi şi copii mici. Dozele demedicament sunt insă mai mari ca pentru calea orală (cu cca 25-30%).Mucoasa nazală este bine vascularizată şi permite absorbţia sistemică aunor compuşi liposolubili (de ex. preparate hormonale ca pulberea deretrohipofiză, administrată prin procedeul de prizare). Mucoasaconjunctivală se foloseşte pentru administrarea unor medicamente subformă de soluţii, unguente, in general pentru efecte locale. Mucoasa genitourinarăeste folosită limitat pentru aplicarea de antiseptice, anestezicelocale, fără apariţia unor efecte sistemice.4.Tegumentele nu constituie o cale uzuală de administrare amedicamentelor datorită stratului cornos, care face absorbţia dificilă inspecial pentru substanţele hidrosolubile. Medicamentele liposolubile se potabsorbi lent, mai ales dacă pielea este fricţionată sau masată. In general,această cale este preferată pentru efecte locale, dar se pot obţine şi efectesistemice prin aplicarea de plasturi sau sisteme terapeutice transdermice -TTS (de ex. cu hormoni sau nitroglicerină). Pentru substanţele hidrosolubileo modalitate de absorbţie cutanată este prin intermediul utilizării curentuluielectric, procedeul fiind denumit iontoforeză, folosit in afecţiunile reumatice.b. Căile de administrare artificiale (injectabile)Căile artificiale sau parenterale se realizează prin străpungereaţesuturilor. Asigură o absorbţie mai rapidă şi completă, prezentand avantajepentru medicamentele care nu se pot absorbi pe cale digestivă sau in caz deurgenţe. Dezavantajele ar fi că necesită personal calificat, iar preparateletrebuie să indeplinească o serie de condiţii (să fie sterile, apirogene, să aibă oanumită presiune osmotică).10FARMACOLOGIE

1.Căile extravascularea) Calea intradermică - reprezintă injectarea unui volum redus de soluţie(0,02-0,1 ml) pe faţa anterioară a antebraţului, in scop de testare asensibilităţii organismului sau pentru desensibilizare.b) Calea subcutanată - permite injectarea in volum de 1-2 ml a unor soluţiisterile, neiritante, izotone, cu pH apropiat de neutralitate in ţesutulconjunctiv subcutanat, de unde substanţa medicamentoasă se absoarbeprin capilarele sangvine şi limfatice. Injecţiile pot fi dureroase datorităinervaţiei sensitive bogate. Dacă se adaugă hialuronidază, enzimă cepermeabilizează substanţa fundamentală a ţesutului conjunctiv, estegrăbită absorbţia substanţei.c) Calea intramusculară - prezintă unele particularităţi deoarece in masele

musculare vascularizaţia este bogată ceea ce asigură o absorbţie rapidă,iar inervaţia senzitivă este redusă şi injectarea este mai puţin dureroasă.Pe această cale se pot administra soluţii apoase, uleioase, substanţeiritante cu pH diferit de al plasmei, in cantitate de 1-10 ml. De asemenea,este o cale de administrare a medicamentelor de depozit (retard). Se vaurmări ca soluţiile uleioase să nu fie injectate intr-un vas de sange. Lasugari şi copii mici se recomandă reţinere de la folosirea acestei căi,datorită riscului de fibroză musculară şi atrofie.2.Căile intravascularea) Calea intravenoasă permite absorbţia rapidă şi completă amedicamentelor, cu apariţia promptă a efectului terapeutic, fiindprincipala cale utilizată in urgenţele medico-chirurgicale. Se potadministra soluţii apoase izotone, hipertone, cu pH diferit de al plasmei.Nu se pot administra soluţii uleioase, hipotone, emulsii, suspensii,substanţe hemolitice şi hemaglutinante. Se poate folosi, de asemenea,pentru administrarea unor cantităţi mari pe o perioadă lungă de timp inritm lent, prin intermediul trusei de perfuzie. Preparatele trebuie să fiesterile şi apirogene (lipsite de impurităţi lipopolizaharidice care provoacăfebră).b) Calea intraarterială este folosită extrem de rar pentru dirijarea efectuluiintr-o zonă limitată a organismului (de ex. pentru diagnostic radiologic incazul arteriografiilor sau pentru administrarea de citostatice). Riscuri:hemoragie, spasmul arterial şi ischemia acută a ţesuturilor irigate de aceaarteră.3. Calea intracardiacă se foloseşte pentru resuscitare.4. Seroasele (pleura, pericardul şi peritoneul) - permit absorbţiarapidă a soluţiilor apoase. Se folosesc limitat, de exemplu pentruadministrarea de citostatice sau izotopi radioactivi (calea intraperitoneală incaz de tumori abdominale sau ascită carcinomatoasă).5. Calea intraarticulară - se foloseşte pentru tratamente locale.6. Măduva osoasă - se utilizează in pediatrie pentru obţinerea unorefecte sistemice.7. Calea rahidiană - constă in administrarea medicamentelor lanivelul măduvei spinării. Aceasta se poate realiza intrarahidian, in spaţiul11FARMACOLOGIE

subarahnoidian la nivelul vertebrelor L2-L3 (ex. rahianestezia) sau peridural,in jurul rădăcinilor nervilor spinali (ex. anestezia epidurală).Încetinirea absorbţiei - scop şi mijloaceIncetinirea absorbţiei se indică pentru 2 scopuri: prelungirea acţiuniilocale şi atenuarea sau anihilarea efectelor generale, respectiv pentrurealizarea unei acţiuni generale prelungite.1. prelungirea efectului local şi atenuarea sau anihilarea celorgenerale se poate realiza prin administrarea concomitentă a unei substanţevasoconstrictoare. Este cazul anestezicelor locale (xilină, articaină), care ingeneral au un efect vasodilatator şi difuzează de la locul injectării, in asocierecu adrenalina produce prelungirea efectului lor local şi impiedică efectelegenerale.2. pentru realizarea unei acţiuni generale prelungite şi obţinerea

preparatelor retard (de depozit). Aceasta se poate realiza in următoarelemoduri: pe cale injectabilă prin folosirea unor solvenţi macromoleculari, aesterilor sau administrarea sub formă de soluţii uleioase, emulsii saususpensii, care se absorb lent sau cedează lent substanţele active(ex.Moldamin, o penicilină retard folosită in profilaxia reumatismuluiarticular acut); pe cale orală prin folosirea de drajeuri cu invelişuri multiple(duplex, triplex), de spansule, comprimate tip sandwich sau cu matriţăinertă; pe cale subcutanată prin aplicarea sub piele de pelete saucomprimate sterile (de ex. cu disulfiram); pe cale cutanată prin folosirea deplasturi cu absorbţie transdermică (de ex. cu nitroglicerină, scopolamină).