Abordarea problematicii romilor în Franţa

Universitatea „BABEŞ-BOLYAI „

Facultatea de Istorie si Filosofie

Managementul Securitatii in Societatea Contemporana

Introducere

Fenomenul globalizării caracterizează noua eră începută după finalul Războiului Rece,

integrând economiile naţionale şi regionale într-o economie globală sub presiunea dezvoltării

exponenţiale a tehnologiei, a telecomunicaţiilor şi a transporturilor transcontinentale. Graniţele

dintre politica externă şi cea internă se erodează la fel de repede precum cele dintre economie şi

securitate1, făcând ca, în actualul mediu de securitate, globalizarea riscurilor şi ameninţărilor să

determine mutarea accentului pe securitatea individuală, respectiv pe securitatea comunităţilor,

în detrimentul securităţii naţionale.

Astfel, pentru a-şi menţine viabilitatea, Uniunea Europeană se vede pusă în situaţia de a-şi

consacra ,,dreptul la diversitate” şi ,,dreptul la solidaritate”, legând concurenţa cu justiţia,

eficienţa cu generozitatea şi respectul diversităţii cu egalitatea şanselor2.

Sărăcia, insecuritatea, disparităţile economico-sociale majore, alături de lipsa unei societăţi

civile mature şi a unei clase de mijloc puternice, au impus statelor şi popoarelor atitudini ce

reflectă modele de viaţă caracterizate printr-o combinaţie nefericită de individualism şi

colectivism3, printr-o lipsă acută de stabilitate politică, economică, printr-un dezechilibru între

dezvoltare şi egalitate, între piaţă şi stat.

Barry Buzan afirmǎ în lucrarea sa ,,Securitatea: un nou cadrul de analiză” că ,,Europa

manifestă dinamici de regionalizare puternice în sectorul societal […] chestiunea minorităţilor

şi a naţiunii a produs o constelaţie de identităţi multistratificate; soarta integrării europene şi

deci a securității este determinată larg de soarta acestei constelaţii, în cadrul căreia se vor

genera reacţii de panicǎ”4. Se precizeazǎ că aceste reacţii vor putea fi controlate doar prin

implementarea unor politici extraordinare, politici a căror duritate va putea conduce chiar şi la

1 Cristian Troncotă , Neliniștile insecurității, Bucuresti, Ed. Tritonic, 2005, pp. 15- 16.2 drian Severin, Identitate europeană – identitate naţional-statală, site-ul http://www.mdrl.ro/_documente/info_integrare/romania_si_viit_europei/identitate.htm, accesat în 10.01 2015.3 Ibidem.4 Barry Buzan, Securitatea - un nou cadru de analiză, Cluj-Napoca, Editura CA Publishing, 2011, pp. 188-189.

blocarea procesului de integrare europeană a statelor momentan non-membre. Suplimentar, la

acest dezechilibru îşi aduce aportul şi comportamentul incoerent al Uniunii Europene, cu privire

la minorităţile naţionale de pe teritoriul ei. Un exemplu în acest sens ar fi că în timp ce, în cazul

ţărilor nou-aderate se cere implementarea unor politici de protecţie a minorităţilor, în situaţia

ţărilor fondatoare nu există astfel de impuneri, problema minorităţilor fiind lăsată în seama

Consiliului Europei5.

Conceptul de minoritate

Conceptul de minoritate reprezintă un grup de indivizi, inferior din punct de vedere

numeric în raport cu restul populaţiei unui stat, ai cărui membrii, deţinători ai cetăţeniei acelui

stat, au caracteristici entice, religioase sau lingvistice diferite de cele ale restului populaţiei şi

sunt mobilizaţi de voinţa de a-şi păstra cultura, tradiţiile, religia sau limba6.

La nivelul Uniunii Europene, problematica minorităţilor reprezintă o preocupare relativ

recentă, în special în contextul extinderii spre spaţiul ex-sovietic şi mai ales prin prisma valurilor

de imigranţi care se îndreaptă constant către teritoriul comunităţii. În ciuda eforturilor depuse

prin politicile comunitare referitoare la minorităţi, discrepanţele dintre politicile adoptate de

guvernele naţionale şi cele europene sunt din ce în ce mai evidente, aspect datorat în special

orgoliilor naţionale, intereselor marilor puteri europene şi faptului că, la nivel conceptual,

raţiunea de stat lasă încă, o amprentă suficient de puternică.

La nivelul Uniunii Europene, situaţia minorităţilor este privită ȋn douǎ puncte de vedere7:

a) pe de o parte se urmăreşte măsura în care statele deţin norme corespunzătoare cu privire la

protecţia minorităţilor, iar pe de cealaltă parte b) se monitorizează gradul în care minorităţile

constituie o ameninţare pentru pacea şi securitatea regională, fiind acordată o atenţie sporită

statelor în care problema minorităţilor s-ar putea transforma într-o eventuală sursă de violenţă.

Pe scurt, la transformarea problematicii minorităţilor naţionale sau entice într-o problemă

de natură internaţională îşi aduc aportul nu doar criteriile de principiu cuprinse în documentele

internaţionale referitoare la problema protecţiei minorităţilor ci şi o serie de criterii din domeniul

5 Barna Bodo, Maron Tonk, Nations and the national minorities in the European Union, Cluj-Napoca: Editura Scientia Publishing, 2009, p. 247. 6 ***, Drepturile minorităților naționale, prin site-ul web http://academos.ro/sites/default/files/biblio-docs/1311/drepturile_minoritatilor_nationale-nou_0.pdf , accesat în 24.01.2015.7 Barna BODO, Maron TONK, op. cit., pp. 244.

politicilor de securitate, acestea din urmă deţinând un rol crucial în situaţiile în care se ia decizia

unei intervenţii militare sau diplomatice a ţărilor occidentale. 8

Lucrarea de faţă se doreşte a fi un studiu asupra evidenţierii cauzelor şi consecinţele

migrării romilor în ţările din Uniunea Europeană. Studiul de caz abordează problema romilor în

Franţa, evidenţind lipsa de interes a autorităţilor în privinţa integrarii romilor şi luarea unor

măsuri şi practici discriminatorii, în ciuda semnării Strategiei naţionale de integrarea romilor în

2011.

Complexitatea realităţii privind migraţia romilor

O analizã a presei naţionale româneşti realizată de Agenţia de Monitorizare a Presei în

prima jumătate a anului 2006 (înainte de aderare şi înainte ca tema migraţiei romilor să fi ajuns

în centrul atenţiei), arată că cea mai mediatizată minoritate a fost minoritatea romă şi, în

comparaţie cu alte minorităţi, această informaţie a fost prezentată într-un ton negativ,

stereotipizant sau fără a fi fost justificată menţionarea etniei în raport cu tema abordată. Astfel, în

majoritatea articolelor analizate etnia romă a fost asociată cu fenomenul de „infracţionalitate”9.

În cercetarea sociologică realizată în cadrul proiectului EU inclusive în care se analizează

printre altele şi fenomenul migraţiei la nivelul populaţiei de etnie romă, se afirmă documentat

faptul că „... peste 75% din populaţia romă (care a făcut parte din cercetare), nu a avut

deplasări în străinătate, iar procesul de migraţie este caracterizat mai degrabă prin plecări şi

reîntoarceri în ţară dese şi nu prin şederi lungi în străinătate. Intenţia de plecare în străinătate a

romilor, deşi în creştere, este dublată de convingerea acestora că nu vor reuşi să pună în

mişcare acest proces, datorită condiţiilor materiale precare în care se află”.

În 2009, în cadrul programului S.P.E.R. a fost realizată o altă monitorizare a presei din

România referitor la imaginea romilor din România. Concluziile acestui raport arată că atât la

ştirile TV, cât şi în presa scrisă, temele dominante asociate etniei rome au fost infracţionalitatea

şi migraţia, atitudinea jurnaliştilor fiind una negativă. Tot în acest an, în 2009, în luna martie,

cotidianul Jurnalul Naţional a iniţiat o campanie întitulată „ţigan în loc de rom”, aceastã

campanie având ca efect apariţia a numeroase articole în care jurnaliştii au argumentat de ce este

necesar să se facă diferenţierea etniei rome de populaţia majoritară10.

8 Ibidem.9 ActiveWarch, Imaginea etniei rome în presa scrisa şi în îtirile TV(2008,2009), http://www.activewatch.ro/ro/antidiscriminare/publicatii/imaginea-etniei-rome-in-presa-scrisa-si-in-stirile-tv-2008-2009/, publicat în 9 decembrie 2009, accesat în 16.02.2015. 10 Daniela Tarnovschi (coord.) , EU INCLUSIVE - transfer de date şi experienţe privind integrarea

A urmat o lungă dezbatere publică - şi chiar legislativă - asupra denumirii oficiale a etniei

rome. În 2010 la solicitarea Guvernului României, Academia Română recomandă utilizarea

oficială a termenului peiorativ „ţigan”. Această luare de poziţie a fost urmată de o

serie de proteste din partea asociaţiilor şi organizaţiilor romilor şi de dezbateri publice. Ca

urmare a unei plângeri formulate de Agenţia de Dezvoltare Comunitară ”Împreună” la Consiliul

Naţional pentru Combaterea Discriminării, care delibera în favoarea petentului, Academia

Română şi-a reconsiderat poziţia în sensul asumării obligaţiei de a emite o erată şi a menţiona

caracterul discriminatoriu al termenului în următoarele ediţii ale Dicţionarului Explicativ al

Limbii Române11.

Discursuri despre migrantul tipic rom- stereotipuri vs. realităţi

Paleta studiilor asupra migraţiei romilor ne oferă o imagine şi mai complexă, nu în sensul

tematicilor descrise mai sus în relaţie cu migraţia românilor, ci complexă în sensul că unele studii

arată că migraţia romilor arată aceeaţi caracteristici ca şi alte grupuri din Europa de Est putând fi

interpretat în cadrul clasic al teoriilor migraţiei. Alte studii însă arată că „migraţia” unor

comunităţi de romi din România nu poate fi descrisă în aceşti termeni, adică în termeni

temporali, legali sau prin utilizarea factorilor push-pull.

Câteva caracteristici specifice migraţiei romilor se pot concluziona pe baza unor studii de

caz realizate în comunităţi de romi din străinătate şi din România, care îi deosebesc de ceilalţi

migranţi, acestea fiind rezultatul unor procese de integrare structurală a comunităţilor de romi în

societatea locală (atât din ţara sursă, cât şi din cea de destinaţie). În primul rând situaţia socio-

economică a persoanelor sau a comunităţilor de romi diferă de cea a altor migranţi, iar acest

lucru generează diferenţe de bază în procesul decizional (asumarea riscului este mai mare,

deciziile ad-hoc faţă de planificare sunt mai dese), iar structurile informale ca şi resurse sunt mai

des folosite decât cele instituţionale. Situaţia migranţilor privind nivelul de integrare în societatea

locală (accesul la locurile de muncă, serviciile sociale şi locuire) diferă de asemenea şi în ţările

de destinaţie.

Cercetările de teren arată că mulţi migranţi de etnie romă se concentrează în suburbiile

marilor oraşe din Europa, adesea locuind în tabere temporare cu infrastructură slabă, accesul la

pe piaţa muncii a romilor între România, Bulgaria, Italia şi Spania, Situaţia romilor în România, 2011. Întreincluziune socială şi migraţie. Raport de ţară – România, Fundaţia Soros România, 2012.11 ISPMN, Atelier ştiinţific şi masă rotundă cu privire la utilizarea termenilor rom versus ţigan, http://www.ispmn.gov.ro/uploads/sinteza_ISPMN_ian18.pdf, publicat 18.01.2011, accesat la 16.02.2015.

zonele centrale fiind îngreunat probabil şi de contextul social din care au plecat din România,

precum şi de lipsa unei reţele sociale necesare.

Majoritatea studiilor arată că migraţia romilor este un process colectiv în care relaţiile de

rudenie capătă o importanţă deosebită. Aceste concluzii se bazează pe faptul cã migranţii romi se

concentrează în comunităţi mari care se formează pe baza localitãţii de provenienţă. Într-un

studiu despre comunităţile de romi români din Barcelona, „strategiile de stabilire ale populaţiei

rome (la care este, uneori, obligată să recurgă) corespund, de cele mai multe ori, în mod direct

caracterului comunitar al acesteia, din cauza a mai multor factori”, printre care necesitatea

interdependenţei economice pentru practicarea mai multor tipuri de ocupaţii. În caracterizarea

migraţiei romilor, aceste interpretări însă tind să minimalizeze caracterul coercitiv al contextului

social de provenienţei şi destinaţie al comunităţilor, acesta fiind de fapt un factor important

alături de modul de utilizare a relaţiilor sociale (familiale, prietenie şi vecinătate) de către romi.

Se poate lansa însă şi o altă ipoteză (dar în lipsa unor cercetări sistematice, este greu de

verificat) şi anume că majoritatea cercetărilor de teren au urmărit de fapt grupurile de romi

migranţi care au ajuns să trăiască în suburbiile marilor oraşe din Europa de Vest şi este de

subînţeles, că aceste comunităţi de romi au fost în acelaşi timp şi cele mai vizibile, dar şi cele

mai marginale din punctul de vedere al situaţiei socio-economice şi a caracteristicilor

demografice. Însă, tot aceste rapoarte menţionează totodată că estimările numărului de persoane

de etnie romă care trăiesc în aceste comunităţi de la marginea oraşelor nu poate fi caracterizată

ca fiind un „val” sau o „invazie” şi nici nu depăşeşte – contrar estimărilor circulate în mass-

media - procentul românilor sau a altor migranţi din ţările respective12.

Efectele migraţiei romilor şi modalităţi de abordare a acestora

În încercarea de a găsi practici pozitive în abordarea migranţilor români în Europa, trebuie

luate în considerare cel puţin două aspecte. Primul aspect este modul în care ţările de destinaţie

12 Daniela Giurca, Incluziunea romilor din România: politici, instituţii, experienţe, Fundatia Soros Romania, Bucuresti, 2012, pp. 99-102.

se implicã în incluziunea migranţilor în general, dar şi a migranţilor de etnie romă, în particular.

Iar al doilea aspect este modul în care ţara sursă - în cazurile în care această ţară este una de

emigraţie, ca şi România - se implică în programele care direct sau indirect ar putea stopa

„valurile” migratorii.

O problemã legată de migraţia romilor - şi a migranţilor în general – este nivelul de

integrare în societatea de destinaţie. O cercetare calitativă care s-a derulat în mai multe

comunităţi de romi migranţi din România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Finlanda, Franţa, Italia,

Spania şi Marea Britanie relevă faptul că nu prea există intervenţii la nivel naţional în ţările de

destinaţie care să ajute la integrarea cetăţenilor migranţi, inclusiv al romilor (FRA 2009). Un

raport al Parlamentului Europei din 2008 arat că cele mai eficiente măsuri de integrare s-au

înregistrat doar în unele locaţii mai restrânse, iar efectele şi impactul acestor programe este mai

mult local.

În ceea ce priveşte politicile de incluziune a romilor, numai Spania are un program specific

de incluziune a romilor în general, şi a romilor care provin din altă ţară membră a UE. În Marea

Britanie există strategii de integrare a copiilor romi în educaţie. În alte ţări măsurile luate au avut

mai degrabă un rol de control - autorităţile locale fiind responsabile pentru desfiinţarea taberelor

de migranţi împreună cu poliţia localã (Italia). Raportul Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a

încercat să identifice practici pozitive în diferite ţări europene privind incluziunea migranţilor de

etnie romă bazându-se pe câteva criterii, ca de exemplu: experienţa discriminării şi a şanselor

egale, sunt programe sustenabile şi transferabile în alte contexte sociale sau alte ţări membre,

organizaţii rome sunt implicate în implementarea proiectului şi reacţiile beneficiarilor romi sunt

pozitive13.

Pe baza acestor criterii au identificat o serie de practici pozitive, pe care însă le consideră

doar un început promiţător, deoarece aceste practici pozitive sunt exemple oarecum izolate, iar

majoritatea ţărilor încă nu au dezvoltat programe complexe de integrare a migranţilor romi care

ar putea fi transferate pe o scară mai largă şi în alte regiuni, concluzie care apare şi în raportul

Parlamentului Europei. În identificarea practicilor pozitive FRA a pornit de la Directiva Mişcării

Libere a Comisiei Europene prin care pentru fiecare cetăţean european activ economic este

asigurată mişcarea liberă în ţările membre, şi îi este oferit libertăţi şi drepturi generale.

13 FRA, The situation of Roma EU citizens moving to and settling in other EU Member States, http://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/631-ROMA-Movement-Positive-Initiatives_en.pdf, publicat in noiembrie 2009, accesat la 16.02.2015.

Unul dintre exemplele pozitive amintite în raportul FRA este cazul Spaniei, care a

implementat Directiva fără a ataşa acesteia restricţii sau reglementări suplimentare, chiar din

contră, prin eliminarea condiţiei de a avea resurse suficiente pentru a întreţine membrii familiei,

au lărgit sfera posibilităţilor pentru migranţi. Faptul că Directiva a fost interpretată într-un cadru

mai larg, a condus la diferenţe de implementare nu doar la nivel naţional, dar şi la nivelul unor

regiuni în aceeaşi ţară.

O practică pozitivă identificată este implementarea Planului Integrat pentru Romii din

Catalunia, în care sunt specificaţi direct şi romii migranţi din ţările Europei de Est. Planul

Integrat vine în completarea Programului de Dezvoltare a Populaţiei Rome din Spania, care însă

nu include şi noii migranţi romi din alte ţări europene. Prin această completare, Guvernul

Catalan îşi asumă clar responsabilitatea în integrarea romilor migranţi în societatea locală,

asigurând fonduri de exemplu pentru formare profesională şi integrarea educaţională a minorilor.

Independent de politica generală a Guvernelor, unele autorităţi locale au iniţiat proiecte

independente, locale, ca de exemplu: oraşul Cesson (Franţa - asistarea socială şi locativă a

familiilor de romi români evacuaţi din zonele pe care le ocupau ilegal), Pisa (Italia - asistarea

familiilor de romi de a părăsi taberele ilegale de pe marginea oraşului şi integrarea lor în

societate), Cordoba (Spania - prevenirea cerşetoriei în rândul minorilor romi).

Al doilea aspect este modul în care ţara sursă - în cazurile în care această ţară este una de

emigraţie, ca şi România - se implică în programele care direct sau indirect ar putea stopa

valurile migratorii. Aceste programe - pe lângă efectul direct pe care îl au asupra condiţiei socio-

economice a grupurilor dezavantajate - pot avea şi un efect indirect, acela de a reduce procentul

migranţilor în cazul în care aceste programe au efectul dorit. Acest obiectiv însă este greu de

atins, deoarece pe lângă problemele uzuale de implementare a proiectelor (de ex. identificarea

corectă a nevoilor, implicarea beneficiarilor, sau asigurarea sustenabilităţii, etc.), efectele

nedorite ale acestor programe încă nu sunt îndeajuns monitorizate14.

Migranții romi din Franța: subiect de populism la nivel național

Migrația romilor în Franța a început înainte de 2007 și a fost accelerată după 1 ianuarie

2007, când Bulgaria și România au aderat la Uniunea Europeană. În calitate de cetățeni europeni

14 Ibidem.

romii sunt beneficiari ai dreptului legal de liberă circulație în interiorul Uniunii Europene.

Migraţia romilor a devenit un subiect de discuţii publice, care creează o imagine negativă a

romilor şi îi prezintă ca o provocare pentru politicile de imigrare. Romii devin subiect de

populism în special înainte de alegeri.

Problema romilor este folosită pentru a împărţi electoratul şi pentru a face o distincţie între

părţi. Raphaël Liogier, un sociolog al religiilor, profesor în sociologia religiilor precum şi

profesor de ştiinte politice în Aix-en-Provence a analizat ingredientele originale ale populismului

curent, alimentat de către simţul colectiv al frustrării. Conform autorului discursul populist

vorbește în numele poporului, scăpând astfel de divizarea stânga / dreapta, amestecând în

discursul său slogane atât conservatoare cât și liberale. Sociologul face o legatură între

populismul actual și populismul din 1930.

În această perioadă, populismul a fost bazat pe ideea de etno-naţionalism, unde inamicii

tradiţionali au fost neamul evreiesc. Mai tarziu, imaginea în varianta musulmană ia profilul de

duşman al naţiunii în această ideologie. Liogier definește momentul în care mișcarea populistă

câștigă putere ca şi crize simbolice și crize de identitate (respingere a străinului de a se apăra de

identitatea proprie). Potrivit autorului populismul este prezent atât în cele două curente politice:

stânga și dreapta. Ea se bazează pe ideea unei culturi de vest și are scopul de a infuza întreaga

clasă politică și roade treptat statul de drept. Retragerea valorilor tradiţionale în societate, cum ar

fi practicile de religie, clasa muncitoare motivează politicienii să găseasca noi ideologii pentru a

caştiga o mai mare masă electorală şi să depăşească clivajul politic tradiţional.

Problema romilor este adecvată pentru a servi ideii populiste. Romii se potrivesc cu

profilul unei noi ameninţări: fiind străini, provenind din Europa de Est, din ţări postcomuniste şi

sărace. Refuzarea integrării romilor este egală cu refuzarea a toate aceste componente15.

Populismul în discursurile politice

Apropierea alegerilor europene din 2014, migraţia romilor a devenit un subiect fierbinte.

Atât dreapta, cât şi stânga a considerat că acest subiect poate fi profitabil dacă iau partea

15 Radost Zaharieva, The Risks of growing Populism and the European elections: Roma migration in France:Free movement in Europe Union or a threat for the national security, Institute of European Democrats, http://www.iedonline.eu/download/2014/bratislava/IED-2014-Roma-migration-in-France.pdf,, pp.10-12 2014.

cetăţenilor care sunt nemulţumiţi de prezenţa romilor. Revendicările populismului împotriva

emigranților romi a continuat să câștige sprijin în apropierea alegerilor locale din martie 2014. Ei

se folosesc de problema migrației romilor din Franța, pentru că reprezintă teama comună a

populaţiei faţă de fluxul de migrație din țările Europei de Est.

Imaginea romilor serveşte părţilor populiste, în ciuda imaginii de muncitori săraci din ţările

postcomuniste, muncitori care vor concura cu cetăţeni francezi în momentul în care concurenţa

pentru locuri de muncă este deosebit de mare sau migranţii vor beneficia de anumite beneficii

sociale: asigurare medicală gratuită, alocaţii familiale, etc. Astfel, romii sunt consideraţi ca

povară a societății de lucru franceze16.

Acesta este un motiv pentru care noul govern nu a făcut eforturi pentru integrarea

migranţilor romi în ciuda Strategiei naţionale pentru incluziunea romilor semnat în 2011 şi de

faptul că romii se confruntă de respingerea autorităţilor locale cu privire la locuinţe, ocuparea

forţei de muncă şi educaţie. Dimpotrivă, Guvernul ia poziţie clară împotriva lor.

Cu toate acestea, există noi partide politice care apără interesele romilor, deoarece aceasta

este o modalitate de a crea o opoziţie prin mobilizarea anumitor grupuri sociale care susţin ideea

de incluziune a romilor.

De asemenea, unele dintre aceste partide includ romii în listele lor, dar de obicei, acestor

romi nu li se dă şansa de a fi aleşi pentru reprezentativ. După un interviu al unui reprezentat a

unui astfel de partid devine clar că scopul nu este participarea romilor la procesul politic, ci

pentru a crea dezbateri şi de a evidenţia chestiunea romilor.

Doar câteva mii de romi sunt prezenţi în Franţa, dar această problemă produce o dezbatere

care zguduieşte socialiştii. Într-un articol a ziarului Liberation17 se explică faptul că problema

romilor din Franţa este o dovadă a practicilor populismului înainte de alegeri. Ziarele susţin

faptul că populaţia de etnie romă a devenit un subiect principal pentru partidele "de dreapta" cât

şi pentru o mică parte din partidele "de stânga" (în general concentrate în jurul lui Manuel Valls)

cu puţin timp înainte de alegerile electorale pentru a prezenta imaginea imigrării şi insecurităţii.

Romii au devenit o ţintă uşoară din cauza vulnerabilităţiilor, lipsa lobby-ului şi lipsa unei

reprezentări politice. Aceasta este o strategie pentru unele partide ca şi Uniunea pentru Mişcarea

Populară( UPM) şi Frontul Naţional, intoducerea problemei migraţiei romilor. Jean-Francois

16 Ibidem, pp. 12-13. 17 Fabrice Tassel, Roms: cictimes collaterals des municipals, http://www.liberation.fr/societe/2013/09/24/roms-victimes-collaterales-des-municipales_934477, publicat la 23.09.2013, accesat la 13.02.2015.

Cope foloseşte sistemul de securitate socială ca un argument împotriva migranţilor şi

împărtăşeste intenţia de a reduce asigurarea medicală prevazută din partea statului pentru

migranţi. Francois Follon, membru al aceluiaşi partid a propus reducerea la minim a fluxului de

migraţie. De a semenea, Nathalie Kosciusko-Morizet, membru al UPM şi cadidat pentru

alegerile locale a declarat că romii hărţuiesc populaţia franceză şi că ei trebuie să parăsească ţara.

Aşadar, poziţia despre problema romilor a devenit o unealtă pentru distincţia dintre

candidaţi şi diferite grupuri ale electoratului francez. Luc Jousse, primarul UMP al Roquebrune-

sur-Argens şi candidatul pentru alegerile locale, ale cărui remarci, înregistrate pe 12 noiembrie

2013, provoacă reacţia societăţii franceze şi a partidelor politice. Primarul a fost înregistrat

zicând faptul că ar prefera ca pompierii să întârzie în cazul unui incendiu în una din taberele de

romi.

Impactul populismului asupra situaţiei romilor

Situaţia migranţilor romi din Franţa a atras atenţia socială. Adesea, migranţii romi sunt

interpretaţi greşit şi definiţi ca şi cerşetori, infractori şi o populaţie nedoritoare şi incapabilă de a

se integra, pericol şi povară pentru societatea franceză. Starea lor precară de a trăi sunt

menţionate pentru a consolida stereotipiile cu privire la romi. Atitudinea socială negativă faţă de

această comunitate a fost folosită recent de către partidele politice şi lideri pentru a creşte

popularitatea lor şi să mobilizeze o mai mare parte a electoratului înainte de alegeri.

Romii vin în Franţa cu speranţa de a avea o viaţă mai bună, dar se confruntă cu condiţii

similare de viaţă şi respingere de către societate. În ciuda eforturilor de integrare a romilor,

societatea franceză nu le acceptă. În colaborare cu Programul pentru Dezvoltare al ONU şi

Banca Mondială, Agenţia Europeană pentru Drepturile Fundamentale a efectuat un studiu în

2012 în 11 ţări europene, inclusiv în Franţa. Acest studiu arată că situaţia migranţilor romi din

Franţa nu este mai bună decât în ţările de origine. Studiul arată că mai puţin de 14% din romi

sunt angajaţi şi 6% sunt calificaţi pentru muncă. De asemenea, 90% dintre romi trăiesc într-o

sărăcie extremă. Rezultatele obţinute în Franţa sunt cele mai grave din întreaga Uniune

Europeană. Această afirmaţie a fost confirmată de Comitetul de externe din Franţa, în raportul

său pentru perioada 2012-2013. Acest studiu arată că situaţia romilor nu s-a îmbunătăţit.

Acomodarea este principala problemă cu care se confruntă romii în Franţa, dar sunt mai

multe aspect importante legate de viaţa migranţilor: şcolarizare, găsirea unui loc de muncă, acces

la îngrijire medicală. Romii migrează în Franţa cu speranţa de a gasi un loc de muncă şi să

sprijine familiile lor să supravieţuiască în România şi Bulgaria, dar odată ajunşi aceştia se

confruntă cu multe bariere care se datorează în mare parte complexităţii sistemului administrativ

francez, dar şi din cauza poziţiei statului în ceea ce priveşte integrarea romilor. Romii care vin în

Franţa, nu pot să îndeplinească cerinţele de stat, ei nu au acces la locuinţe adecvate şi pentru

ocuparea forţei de muncă. Fără colaborarea cu autorităţile locale, precum şi societatea civilă,

romii nu au alte posibilităţi decât să-şi construiască bărăci şi să supravieţuiască prin cerşetorie şi

colectare de deşeuri. Mai multe Consilii orăşeneşti şi ONG-uri propun asistenţă socială romilor

pentru a primii adresă permanentă care este necesară pentru a începe toate procedurile

administrative pentru şcolarizare, învăţarea limbii franceze, pregătirea pachetului de documente

pentru permis de muncă şi găsirea de locuri de muncă, dar acest lucru merge împotriva poziţiei

Franţei cu privire la migraţie şi mai ales migraţia din Europa de Est.

Două municipii în Ile-de-France au luat măsuri pentru integrarea romilor: municipiile

Montreuil și Bobigny. Autoritățile locale au construit sate de integrare și a propus asistență

pentru romi pentru integrarea lor în societate.

Municipalitatea din Montreuil sugerează un bun exemplu pentru adoptarea de strategii de

integrare şi politici, precum şi exemplul de cooperare între autorităţile locale şi romi. O femeie

de etnie romă L.H, activistă din Montreuil care a fost intervievată a afirmat că autorităţile locale

au invitat-o pe ea şi pe alţi romi să participe la proiectul de integrare a romilor. Datorită acestui

proiect, mulţi romi au primit permis de muncă şi asistenţă pentru a-şi gasi un loc de muncă, mai

multe familii primesc locuinţe sociale şi cei mai mulţi dintre copii merg la şcoală. Datorită

succesului proiectului municipiului Montreuil, partidele candidate pentru alegerile locale au

adoptat poziţii în favoarea integrării romilor.

În Bobighy au existat rezultate pozitive ale politicilor de integrare locală a romilor, în

special în ceea ce priveşte şcolarizarea. A existat, de asemenea, un conflict între Consiliul

oraşului şi prefectură. Prefectul anterior a ordonat de mai multe ori expulzarea romilor şi

distrugerea taberelor lor. Noul prefect continuă măsurile de evacuare şi practicile de deportare în

ţările de origine. Deşi, există romi care au actele necesare care să le permită să rămână în Franţa

sunt şi ei deportaţi.

Deşi aceste două exemple arată că integrarea romilor nu este imposibilă în Franţa, dar

depinde de disponibilitatea autorităţilor. Franţa a semnat strategia naţională pentru integrarea

romilor şi au o finanţare europeană pentru aceasta.

Romii, în calitate de cetăţeni din Bulgaria şi România sunt, de asemenea, beneficiari de

drepturi de liberă circulaţie în Uniunea Europeană. În Franţa aceste proceduri impun romilor să

îndeplinească mai multe condiţii prealabile, cum ar fi venituri care îndeplinesc standardul de

viaţă francez şi asigurarea medicală. Furnizarea de asigurări medicale a devenit subiect de

discuţii politice cu privire la imigranţi şi sistemul de securitate socială în Franţa. Conform legii

romii pot solicita asigurare medicală gratuită şi îngrijire medicală. Această posibilitate a fost de

multe ori articulată de liderii politici şi partide pentru a consolida atitudinile negative faţă de

romi, de a-i prezenta ca un pericol pentru ordinea publică şi povară pentru sistemul de securitate

socială. Numarul nesemnificativ de câteva mii de migranţi romi a fost folosit pentru a crea o

problemă socială mare de către liderii politici ai partidelor de stânga şi dreapta18.

Mass-media ca instrument politic în procesul de discriminare

Înaintea alegerilor de anul trecut, interesul mass-mediei cu privire la romi a devenit

deosebit de mare. Chestiunea romilor este una dintre acele probleme politice din Franţa unde

mass-media joacă un rol import. Deseori romii sunt descrişi într-o lumină negativă. Mass-media

nu este un instrument pentru a disimula aceste idei, dar, de asemenea, este unul dintre principalii

actori ai procesului. Datorită numeroaselor rapoarte privind evacuările romilor, mass-media a

contribuit la reprezentarea romilor din Europa de Est ca un pericol pentru societatea franceză. În

al doilea rând, mass-media a devenit principalul canal de diseminare a ideii că romii sunt o

povară promovată de partidele populiste.

Deţinând poziţia împotriva migrării, anumite partide (în general cele de dreapta) îşi cresc

"rating-ul" înainte de alegerile electorale. Prin urmare, se pare că anumite canale media

canalizează informaţia ca anumite figuri politice sunt doritoare să transmită unei audienţe mai

largi şi aşadar de a influenţa opinia publică. Media a devenit un instrument pentru partidele

politice şi a candidaţilor pentru a disemina idei, pentru a răspândi mesajul lor politic împotriva

migrării în Franţa.

Prezentarea romilor în lumini negative, susţinând că romii sunt o povară şi pericol pentru

societatea franceză, politicienii mobilizează grupuri sociale mari. Exemplele pozitive sunt lipsite

de atenţia mass-mediei, astfel oamenii acceptă doar imaginea negativă a romilor create de

anumite partide politice împreună cu mass-media. În ciuda existenţei partidelor care militează

18 Radost Zaharieva, op.cit., pp. 13-18.

împotriva romilor, există şi partide pro-migraţiei. Din pacate, acestea din urmă servesc doar ca

un instrument pentru a obţine putere, nu au ca şi obiectiv integrarea romilor.

Concluzie

Recent, chestiunea romilor a devenit o problemă esenţiala în toată Uniunea Europeană.

Mai multe strategii sunt puse în aplicare, care au ca şi scop să analizeze şi să abordeze probleme

precum discriminarea, izolarea socială şi segregarea la care sunt supuşi romii. Nivelul ridicat al

şomajului, problema locuinţelor şi sănătatea, condiţiile rele de viaţă, discriminarea, nivelul

scăzut al educaţiei sunt probleme identice pentru toţi romii din Europa.

În plus, situaţia economică proastă din ţările balcanice a tulburat imaginea vieţii romilor şi

conduce la excluderea socială a romilor. Aceste condiţii sociale şi economice ii determină pe

romi să plece din Europa de Est şi să migreze în ţările occidentale. Astfel, migrarea romilor în

ţările occidentale a devenit o problemă.

Ca urmare a alegerilor din Franţa din 2014, romii au devenit victimele unui număr tot mai

mare de partide populiste, care au folosit chestiunea romilor pentru caştig politic. Nemulţumirea

societăţii franceze de politicile europene care acordă dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor şi

migraţia numeroasă din Europa Centrală şi de Est în Franţa a fost discutată pe larg de

formaţiunile politice. Atitudinea negativă față europenii din Est fost adoptată de anumite partide

populiste de a mobiliza alegătorii.

În ciuda, documentelor programatice ale Uniunii Europene privind soluţionarea

problematicii romilor, în Franţa autorităţile utilizează politici care nu au ca şi scop integrarea

populaţiei rome, ci mai degrabă utilizează politici de deportare a acestora şi de oprire a fluxului

de migranţi din Europa de Est, în special din Bulgaria şi România, favorizând procesul de

discriminare. Faptul că situaţia romilor din punct de vedere socio-economic este cea mai dificilă

din Uniunea Europeană, în ciuda politicilor europene de combatere a izolării lor, acestea au fost

folosite pentru a arăta că eceştia sunt incapabili de a se integra. Astfel, partidele populiste

definesc romii ca fiind un pericol pentru societatea franceză.

Aşadar, chestiunea romilor reprezintă o problemă actuală şi importantă, iar pentru

soluţionarea acesteia este necesară o abordare duală şi un dialog continuu între Uniunea

Europeana şi ţările membere, în favoarea incluziunii sociale a acestui grup defavorizat.

Bibliografie

Carti

BODO Bama, TONK Maron, Nations and the national minorities in the European Union, Cluj-

Napoca, Editura Scientia Publishing, 2009.

BUZAN Barry, Securitatea - un nou cadru de analiză, Cluj-Napoca, Editura CA Publishing,

2011.

TRONCOTĂ Cristian, Neliniștile insecurității, Bucuresti, Ed. Tritonic, 2005.

Publicatii periodice

SEVERIN Adrian, Identitate europeană – identitate naţional-statală, prin site-ul Ministerului

Dezvoltării Regionale şi Turismului:

http://www.mdrl.ro/_documente/info_integrare/romania_si_viit_europei/identitate.htm.

Daniela Tarnovschi (coord.) , EU INCLUSIVE - transfer de date şi experienţe privind integrarea

pe piaţa muncii a romilor între România, Bulgaria, Italia şi Spania, Situaţia romilor în România,

2011. Între incluziune socială şi migraţie. Raport de ţară – România, Fundaţia Soros România,

2012.

Daniela Giurca, Incluziunea romilor din România: politici, instituţii, experienţe, Fundatia Soros

Romania, Bucuresti, 2012, pp. 99-102

Surse electronice

***, Drepturile minorităților naționale, prin site-ul web

http://academos.ro/sites/default/files/biblio-docs/1311/drepturile_minoritatilor_nationale-

nou_0.pdf , accesat în 24.01.2015.

ActiveWarch, Imaginea etniei rome în presa scrisa şi în îtirile TV(2008,2009),

http://www.activewatch.ro/ro/antidiscriminare/publicatii/imaginea-etniei-rome-in-presa-scrisa-si-

in-stirile-tv-2008-2009/, publicat în 9 decembrie 2009, accesat în 16.02.2015.

ISPMN, Atelier ştiinţific şi masă rotundă cu privire la utilizarea termenilor rom versus ţigan,

http://www.ispmn.gov.ro/uploads/sinteza_ISPMN_ian18.pdf, publicat 18.01.2011, accesat la

16.02.2015.

FRA, The situation of Roma EU citizens moving to and settling in other EU Member States,

http://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/631-ROMA-Movement-Positive-

Initiatives_en.pdf, publicat in noiembrie 2009, accesat la 16.02.2015.

Radost Zaharieva, The Risks of growing Populism and the European elections: Roma migration

in France: Free movement in Europe Union or a threat for the national security, Institute of

European Democrats, http://www.iedonline.eu/download/2014/bratislava/IED-2014-Roma-

migration-in-France.pdf,, pp.10-12 2014.

Fabrice Tassel, Roms: cictimes collaterals des municipals,

http://www.liberation.fr/societe/2013/09/24/roms-victimes-collaterales-des-municipales_934477,

publicat la 23.09.2013, accesat la 13.02.2015.