CARACTERISTICI ALE VORBIRII DIRECTE SI VORBIRII CARACTERISTICI ALE VORBIRII DIRECTE SI VORBIRII INDIRECTEINDIRECTE

Vorbirea directă:Vorbirea directă: 1. Vorbirea directă presupune transpunerea 1. Vorbirea directă presupune transpunerea

întocmai a cuvintelor celui care vorbeşte.întocmai a cuvintelor celui care vorbeşte.

2. Înaintea textului reprodus se utilizează linia 2. Înaintea textului reprodus se utilizează linia de dialog [ –– ]de dialog [ –– ]

3. În vorbirea directă ne folosim de verbe de 3. În vorbirea directă ne folosim de verbe de declaraţie: a zice, a spune, a ţipa, a murmura, declaraţie: a zice, a spune, a ţipa, a murmura, a striga, etc.a striga, etc.

4. După verbele de declaraţie se utilizează 4. După verbele de declaraţie se utilizează două puncte (:)două puncte (:)

5. În alte situaţii, verbele de declaraţie lipsesc, 5. În alte situaţii, verbele de declaraţie lipsesc, acest procedeu dinamizând acţiunea.acest procedeu dinamizând acţiunea.

6. În comunicare, verbele şi pronumele sunt 6. În comunicare, verbele şi pronumele sunt folosite la toate persoanele.folosite la toate persoanele.

„– „– Mamă, nu e aşa că o să mă fac bine? Nu e aşa Mamă, nu e aşa că o să mă fac bine? Nu e aşa c-o să merg şi eu să-mi arăţi cetăţi mari şi râuri şi c-o să merg şi eu să-mi arăţi cetăţi mari şi râuri şi marea?marea?

– – Da, mamă, răspundea prepeliţa, silindu-se să Da, mamă, răspundea prepeliţa, silindu-se să nu plângă.”nu plângă.”

(Ioan Al.Brătescu-Voineşti)(Ioan Al.Brătescu-Voineşti)

Vorbirea indirectă: 1. Vorbirea indirectă presupune reproducerea Vorbirea indirectă presupune reproducerea

sub forma povestirii a celor exprimate de sub forma povestirii a celor exprimate de cineva.cineva.

2. În vorbirea indirectă nu există posibilitatea 2. În vorbirea indirectă nu există posibilitatea dialogului şi a citării.dialogului şi a citării.

3. Se folosește doar persoana a III-a.3. Se folosește doar persoana a III-a. 4. Nu sunt admise propoziţiile după care 4. Nu sunt admise propoziţiile după care

utilizăm semnul întrebării şi nici verbele care utilizăm semnul întrebării şi nici verbele care arată o poruncă.arată o poruncă.

5. Sunt folosite doar propoziţii enunţiative (la sfârşitul cărora se pune punctul).

6. Şi în vorbirea indirectă apar verbele de declaraţie urmate, de obicei, de cuvintele că, să şi o propoziţie secundară.

7. Există posibilitatea utilizării tuturor modurilor verbului.

„Şi a pus părintele pravilă şi a zis că în toată sâmbăta să se procitească băieţii şi fetele, adică să asculte dascălul pe fiecare de tot ce-a învăţat peste săptămână.”

(Ion Creangă)

Săculețul cu surprizeSăculețul cu surprize Lucrați în echipe:Lucrați în echipe:

Transformați din vorbire directă în vorbire indirectă următorul text folosindu-vă de ideile găsite în săculețul cu surprize:

Ex.: ”Dar vocea de dincolo adaogă:

- Coniţă! Uite Ionel! Vrea să-mi răstoarne maşina!… Astâmpără-te, că te arzi!

- Ionel! Strigă iar madam Popescu; Ionel vin’ la mama!

- Sări, coniţă! Varsă spirtul ! s-aprinde!

- Ionel! Strigă iar mama, şi se scoală repede să meargă după el.

(”Vizită” –de I.L.Caragiale)

-Eliminarea linieide dialog- Pers. a-III-a-Verbe de decla-ratie urmate de: că, să, căcică, să, căci,, fiindcă,dacă.fiindcă,dacă.-Propoziții enun-Propoziții enun--țiative

Rezumă în 5-7 rânduri fragmentul de mai jos, observând modificările care au intervenit:

”Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar(...)- Vezi ce bine-i şade lui - zice mam' mare - cu costumul de marinel?- Mamiţo, nu ţi-am spus că nu se zice marinel?- Da' cum?- Marinal...- Ei! ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe vremea mea, când a ieşit întâi moda asta la copii - marinel.- Vezi, că sunteţi proaste amândouă? întrerupe tânărul Goe. Nu se zice nici marinal, nici marinel...- Da' cum, procopsitule? întreabă tanti Miţa cu un zâmbet simpatic.- Mariner...-Apoi de! n-a învăţat toata lumea carte ca d-ta! zice mam' mare, şi iar sărută pe nepoţel și iar îi potriveşte pălăria de mariner.” D-l Goe – I.L.Caragiale