Adriana TUDORACHECRIMINOLOGIEmanual pentru forma de nvatamnt I.F.R.GALATI 20101CUVNT NAINTEIntre stiintele tinere, alaturi de Criminalistica se nscrie si CRIMINOLOGIA. Leaganul ei a fost n Europa, numele sau fiind legat de medicul francez Paul Topinard,cel care a folosit pentru prima data termenul de Criminologie, dar n principal de adevaratii ei parinti, savantii italieni Cesare Lambroso, Rafaele Garafolo si Enrico Ferri.La sfrsitul secolului XIX, gnditorii acelor vremi au ntrezarit ca oamenii, la fel ca si celelalte animale ale Terei , sunt fiinte sociale.Ei, constient, spre deosebire de celelalte vietuitoare unde comportamentul este instinctual,si-austabilit reguli obligatorii de trai, pentrua-siasigura supravietuirea.Indivizii care ncalcati aceste reguli erau pedepsiti (cum sunt si astazi) cu pedepse fizice individuale sau colective, apoi prin privare de libertate sau confiscarea bunurilor ce le apartineau.Lumea crestina si bazeaza civilizatia pe regulile pe care nsusi Creatorulle-astabilit, ajungnd la oameni, prin Moise sub forma Decalogului.Gnditorii lumii antice, cei ai renasterii si apoi cei din timpurile modeme si contemporanesi-aupus ntrebari ca: de ce omul comite crime? ce anume din interiorul sau exteriorul lui l determina sa ncalce legea stabilita? cum trebuie sa actioneze colectivitatile din care fac parte criminalii pentrua-idetermina sa renunte la comiterea de noi crime? cum trebuie sa fie tratati criminalii? cum trebuie sa se comporte oamenii pentru a nu deveni victime ale crimei?Aceste ntrebari si mai ales raspunsurile date lor constituie domeniul Criminologiei, aceasta minunata stiinta, cum a fost calificata de Rodica Mihaela Stanoiu.In paginile prezentului curs, dorim sa definim stiinta Criroinolooieisa-ievidentiem istoria Di conceptele,sa-idemonstram caracterul complex si interdisciplinar si sa aratam ca, n acelasi timp, este si o stiinta aplicata n lupta contra crimei si criminalitati2

Definitia, obiectul, scopul si functiile criminologieiObiective specifice:cunoasterea, ntelegerea, aprofundarea si utilizarea notiunilor specifice privind obiectul, scopul si functiile criminologiei.Rezultate asteptate:studentii vor ntelege importanta stiintei criminologiei n investigarea fenomenului criminalitatii n vederea stabilirii dimensiunii lor si caracteristicilor acestuia pentru prevenirea si combaterea lui.Competente dobndite:n momentul n care vor finaliza studiul acestui modul studentii vor avea posibilitatea sa defineasca si sa nteleaga rolul criminologiei n sistemul stiintelor sociale si juridice.Timp mediu pentru asimilarea acestui modul:4 ore1.1. Consideratii introductivePrin definitie ntelegem"operatialogico-semanlicaexprimatantr-opropozitie concisa prin care se indica proprietatile esentiale ale unui obiect sau fenomen"1In acelasi timp, n construirea definitiei trebuie sa se tina seama de cele doua elemente distincte, inseparabile care sunt obligatorii- genul proxim caruia apartine obiectul si diferenta specifica,care-1separa de celelalte obiecte.1Ca sa putem defini Criminologie ca stiinta, trebuie sa tinem seama si de faptul ca stiinta, ca notiune generica, constituie un ansamblu coerent de cunostinte relative la unele categorii de fapte, de obiecte sau fenomene supuse legilor (cunoasterii n.n) si verificate prin metode experimentale.2In procesul de aproape un secol de formare a acestei noi stiinte, preocuparile criminologilor de a o defini au fost multiple si de foarte multe ori contradictorii, pornind si de la faptul ca cei care au contribuit la formarea ei au provenit din diferite domenii, fiind medici, sociologi, juristi, antropologi, psihologi, etc.Se sustine ca"diversitatea definitiilor.... criminologiei sunt atestate de faptul ca exista attea conceptii criminologice cti criminologi sunt" si ca " acest fenomen este dat de fantezia si indisciplina criminologilor"3Citndu-1pe Raymond Gassin, definitiile folosite adesea pentru Criminologie4sunt: fie "studiul stiintific al fenomenului criminal" fie"stiinta fenomenului criminatsau simplu"stiinta crimei"5.Apreciem, ca si autorul suscitat, ca acestea sunt doar"simple nominalizari", "care sunt la prima vedere seducatoare"fara a raspunde la cerintele epistemologice necesare n definirea ca stiinta a criminologiei.Dupa cum se cunoaste, n acceptiunea epistemologica, orice stiinta trebuie:a)sa aiba un domeniu (obiect) propriu de cercetare;Paul Popescu N.,Dictionar de psihologic,Editura Albatros, Bucuresti. 1978. p.178.2Idem3xxx,Dictionaire Huciclopedique, Le Pelil Larousse, Paris, 1992. p.895.3Raymond Gassin,Criminologie,4 edition, Ed.Dalloz, Paris, 1998. p.4.4Termenul de Criminologie este un cuvnt compus, provenind din latmescu "Crimen" - crima si grecescul "logos"- stiinta. El a fost folosit pentru prima data n lucrarile sale, de antropologul francez Paul Topinard, nsa els-araspndit si generalizat dupa anul 1885 cnd juristul italian Rafaele Garofalosi-apublicat lucrarea sa intitulata"Criminologia".5Raymond Gassin - op.citata, p.3.3

b)sa foloseasca metode specifice de studiu;c)sa elaboreze teorii, (judecati de valoare) privind fenomenul studiat.In continuare, vom analiza daca Criminologia raspunde acestor criterii, stabilind pentru fiecare n parte caracteristicile specifice care o deosebesc sau o apropie de alte stiinte.1.2. Obiectul criminologieiDomeniul de cercetare al criminologiei este format din mai multe componente, acestea fiind criminalitatea, crima, criminalul, victima si reactia societatii fata de criminalitate.A. CriminalitateaO prima componenta a obiectului de studiu al criminologiei l constituie un fenomen distinct al realitatiisocio-umane:Criminalitatea,fenomen pecare-lstudiaza cu metode si procedee adaptate.In privinta notiunii de criminalitate, se face distinctie ntre criminalitatea reala (savrsita), criminalitatea relevata (sesizata sau aparenta) si criminalitatea legala (sau judecata).Dimensiunile acestora sunt diferite, cea mai mica fiind cea judecata iar cea mai mare fiind cea reala.a)Prin criminalitate legalantelegem totalitatea infractiunilor ca fenomen social, comise, descoperite si condamnate de organele judiciare si nregistrate n statisticile oficiale.b)Prin criminalitatea aparenta sau sesizatase ntelege totalitatea faptelor penale sesizate organelor judiciare dar care includ si pe cele pretinse ca fiind comise si faptele ale caror autori au ramas neidentificati.Si dimensiunile acestei criminalitati pot fi cunoscute deoarece faptele reclamate(sesizate) sunt si ele cuprinse n situatiile statistice ale organelor de urmarire penala.c)Criminalitatea reala sau savrsitareprezinta totalitatea comportamentelor umane,interzise de legea penala (ntelegnd aici Codul Penal si legile speciale) comisentr-operioada determinata,ntr-unteritoriu national.6Din totdeauna dimensiunile criminalitatii reale au fost si sunt mai mari dect ale criminalitatii aparente. Diferenta dintre acestea este cunoscuta si sub numele de"cifra neagra a criminalitatii".O astfel de diferenta este posibila fie datorita unor prevederi din legile penale, cnd anumite infractiuni se cerceteaza la plngerea prealabila a persoanei vatamate, fie datorita abilitatii infractorilor care, de multe ori, depasesc posibilitatile organelor judiciare de a descoperi astfel de fapte.Daca n situatia criminalitatilor legale si sesizate dimensiunile acestora sunt usor de stabilit, n cazul"cifrei negre",asa cum afirma si criminologul austriac Seeling7"este greu de aflat dimensiunea criminalitatii reale prin folosirea acestei cifre".Amintim aici ca n componenta cifrei negre intra infractiunile care trebuie sa fie"cautate"(descoperite), n special cele din categoriaeconomico-fmanciara,cunoscute si sub sintagma,"criminalitatii n afaceri",ca evaziunea fiscala, coruptia si delapidarea, care, de fapt fac parte din criminalitatea"gulerelor albe"comise de persoane instruite, din sfera economiei de sat si particulare, a administratiei si politicului.Aurel Dineu,Criminologie,Ed. Facultatea de Drept, Bucuresti, 1984.9F. Seeling,Traite de Criminologie,Paris P.U..F. 1956, p. 207.4

Cu toate acestea, prin anchetepsiho-sociale,folosind tehnicile moderne bazate pe interviuri, chestionare si teste (pe care le vom aborda n capitolul III al prezentului curs) administrate de specialisti calificati, ale caror date sa fie analizate si concluzionate stiintific, cifra neagra a criminalitatii8poate fi cunoscuta.Lipsa fondurilor necesare si calificarea slaba a investigatorilor au fost cauzele care au facut ca pna n prezent aceasta dimensiune sa ramna necunoscuta,apreciindu-sedoar ca ea este ca si partea n imersie a icebergului.Criminalitatea, ca fenomensocio-uman,este abordata sub aspect cantitativ si structural, Criminologiastudiind-opentrua-icunoaste manifestarile, regularitatile si legitatile.In acelasi timp, cercetarea etiologica (cauzala) a criminalitatii, stabilind si caile de diminuare a acesteia, constituie o alta fateta importanta a criminologiei, care i da acestei stiinte caracterul de stiinta aplicata.Studiul criminalitatii, ca fenomen colectiv specific unei comunitati nationale sau regionale, este cunoscut n literatura de specialitate sub numele de macrocriminologie .B. CriminalulAcesta este de fapt "creatorul" criminalitatii.Din punct de vedere juridic, criminalul este persoana care a comis cu vinovatie una sau mai multe infractiuni prevazute de legea penala."Trecerea Ia act"(comiterea infractiunii), concept introdus n limbajul de specialitate de Etienne de Greef, este activitatea prin care o persoana devine subiect al studiului criminologie, activitatecare-ideosebeste pe indivizii infractori de noninfractori.Ca subiect de studiu, persoana care a comis infractiunea, criminalul, trebuie sa fi fost si condamnatprintr-ohotarre judecatoreasca.Criminalul era singurul obiect de studiu la nceputurile Criminologiei, cnd aceasta era cunoscuta sub numele de data dupa celde-aldoilea razboi mondial, n SUA.rasrpndindu-seulterior n tarileanglo-saxone,n tarile scandinave, ulterior n fosta R.F. Germania si Elvetia."antropologie criminala".Lucrarea lui Cesare Lambrozo "L'uomo delinquente", publicata la Milano, n 1876, este rezultatul cercetarilor autorului, efectuate asupra a ctorva mii de infractori, stabilind anumite caracteristici tipice acestor categorii de oameni.Criminalul, n Criminologia zilelor noastre, continua sa fie figura centrala a cercetarilor stiintifice, el fiind analizat att medical, psihologic ct si social,urmarindu-seformarea personalitatii acestuia anterior comiterii crimei,"antifactum"precum si n momentul"trecerii la actdar si"post factum",stabilind n functie de individualitatea persoanei un program de reinsertie sociala a acesteia.Consideram ca fara studiul infractorului, obiectul criminologiei nu are sens pentru ca el este cel care da dimensiunea starii si dinamicii criminale, n el se afla cauza crimei, asupra lui trebuie sa se actioneze pentru ca acest fenomen social profund daunator comunitatilor, criminalitatea, sa fie diminuat.Criminologia clinica, (asupra careia ne vom opri separatntr-unalt capitol al prezentei lucrari) care constituie o criminologie aplicata, studiaza personalitatea infractorului, cercetnd8Raymond Gassin (n lucrarea sa "Criminologia" pg. 106 a patra editie din anul 1998. publicata la Paris n Ed. Dalloz), mentioneaza doua tehnici de evaluare a cifrei negre: a) Anchetele de' autooonfesiune, supranumite si "autoportrete" care constau n interogarea unui grup de persoane luate din diferite comunitati, asupra delictelor comise de grupul selectionat. Autorul avertizeaza ca rezultatele obtinute pot fi false daca esantioanele de populatie alese pentru investigatie nu sunt reprezentative, b) Anchetele de victimizare care constau n interogarea unor grupuri de persoane bine delimitate (de obiceidintr-unoras. un cartier, etc.) asupra infractiunilor ale caror victime au fost ele nsele. Cele doua tehnici au aparut pentru prima5

crima la nivel microsocial, avnd ca scop final resocializarea criminalului si prevenirea recidivei.9C. Crima (Infractiunea)Acest concept "Crima", reprezinta al treilea element al obiectului de studiu al criminologiei, fiind legat aproape inseparabil de persoana criminalului. Infractiunea, conform articolului 17 al Codului Penal este fapta umana"care prezinta pericol social, este savrsita cu vinovatie si este prevazuta de legea penala".Termenul de infractiune este nlocuit n criminologie cu cel de "crima" de la care de fapt, etimologic, i vine si numele. Un alt concept utilizat n literatura de specialitate este cel de"actiune criminala".Emile Durkheim afirma n lucrarea sa"Regulile metodei sociologice"ca"Noi numim crime toate actele pedepsite si mai definim crima obiectul unei stiinte speciale,Criminologia.10Totalitatea acestor fapte umane reprezinta criminalitate si, ca elemente ale acesteia, criminologia le analizeaza individual, le descrie, le stabileste conexiunile si caracteristicile n cadrul general al criminalitatii,explicndu-lecauzele si conditiile producerii lor.11In acelasi timp sustinem, asa cum afirma primul criminolog romn Traian Pop, citat si de Tudor Amza12, ca infractiunea (sau crima), fiind legata de societate, a existat si va existantotdeauna."Vorexista mereu criminali, precum exista saraci, neputinciosi, imbecili. Aceasta inegalitate este inerenta societatii. Astfel, este o utopie a ne gndi la starpirea absoluta a criminalitatii, tot ce putem face este cas-oreducem sis-omblnzim".Spre deosebire de studiul criminalitatii care este de natura cantitativa, cel al crimei, ca fenomen individual, este de natura calitativa, acesta fiind cunoscut n literatura de specialitate sub numele demicro-criminologie,n opozitie cu macrocriminologia.O alta distinctie n abordarea criminologica a infractiunii, fata de criminalitate, este aceea ca n prima situatie studiul se face n strnsa legatura cu persoana criminalului, prin tehnici numite clinice, iar n cazul criminalitatii, studiul se realizeaza n strnsa corelatie cu factoriisocio-economicicare o determina, iar tehnicile cele mai utilizate de cercetare sunt statisticile, anchetele si celelalte tehnici mprumutate din sociologie sipsiho-sociologie.D. Victima infractiuniiAcest concept aparut n criminologie dupa deceniul sapte al secolului XX, reprezinta persoana mpotriva careia sau a intereselor careias-andreptat actul criminal.Apreciem ca este firesc ca si victima sa fie inclusa n obiectul de studiu al criminologiei, alaturi de criminal si crima, pentru ca actul criminal implica obligatoriu existenta celor doi "actori"ntr-unproces complex, n care alegerea victimei, de foarte multe ori nu depinde numai de ntmplare ci se de mai multi factori (de diferite categorii), victima, ea nsasi, avnd rolul cauzal sau favorizant n comiterea crimei.Cercetarile criminologice recente au dovedit ca victima este un factor cu continut criminogen.13Asa cum am aratat anterior, anchetele de victimizare14au ca obiect persoanele care au fost victimele delictelor, pe baza carora se poate aproxima dimensiunea cifrei negre a criminalitatii.Gh. Nistorescu, C. Paun,Crimmologia,Ed. Didactica si Pedagogica. Bucuresti, 1995, p.263.E.Durkheim,Les regles de la methode,a -15-aeditie P.U.F. 1963, p.35.Ion Oancea,Probleme de criminologie,Ed. Educational, Bucuresti, 1998, p.10.Tudor Amza,Criminologie.Ed. Lumina,1998, p.34, Raymond Gassin - op citat - p.60. A16-aConferinta de cercetare crhninologica - Strasbourg26-29.XI.1984.Raymond Gassin -op.citat., p.107.6

Noua disciplina denumita"victimologie",asa cum afirmaJacque-HenriRobert, este foarte aproape"de mama sa Criminohgia"15.Sfera domeniul "victimologiei" este mult mai larga dect a Criminologiei, cea dinti cuprinznd nu numai victimele crimelor ci si cele ale dezastrelor naturale, sale ale comportamentelor umane care nu sunt considerate infractiuni.Studiile celor doua stiinte se suprapun dar atunci cnd obiectul lor l constituie victimele delictelor.E. Reactia sociala mpotriva criminalitatiiModul n care societatea raspunde fata de criminalitate, ca fenomensocio-umansi fata de fiecare act criminal n parte, este cunoscut sub numele de reactie sociala.Cronologic, acest raspuns a cunoscut o dezvoltare calitativ ascendenta, pornind de la pedepse fizice cele mai barbare (morti prin decapitare, lapidare si crucificare), colective si materiale, ajungnd n zilele noastre la masuri cu caracter preventiv si de resocializare a delicventilor.Acest raspuns este ultima componenta a obiectului de studiu al criminologiei. Apreciem ca n acest domeniu, criminologia este o stiinta aplicata care nu numai castabileste un mod de comportare al nondelincventilor fata de cel al delicventilor, dar si propune att masuri concrete n cazul politicii penale a statului, fata de delicventi, ct si pentru comunitate, pentru a diminua dimensiunile pericolului si costurile sociale ale criminalitatii.Cele mai sus descrise dovedesc complexitatea domeniului de cercetare al criminologiei, domeniu care secventional apartine si altor stiinte.Cu privire la aceasta, Ion Oancea mentioneaza :"Criminologia are o pozitie similara cu stiinta medicinii, n sensul ca este o stiinta privind un obiect complex, un obiect care are o structura complexa si care, din aceasta cauza, este studiat de mai multestiinte-anatomia,fiziologia;psihologia etc.Tot asa si criminologia are un obiect complex, studiat si de altestiinte-medicale,sociale, psihologice, sociologice".161.3. Metode de cercetare folosite n criminologieA doua conditie, n acceptiunea epistemologica, pe care trebuie sa o ndeplineasca orice stiinta este ca"sa foloseasca metode specifice de studiu"pentru a putea cunoaste domeniul sau de investigare.Criminologia raspunde acestor cerinte, cercetarea realizata de ea impunnd crearea sau adaptarea metodelor ce apartin altor stiinte la specificul obiectului studiat, astfel ca ea are att metode generale dar si speciale.Metodele utilizate, n raport de aspectele investigate ale fenomenului criminalitatii, pot fi clasificate astfel:A. Metode generaleAcestea urmaresc sa stabileasca dimensiunile criminalitatii si factorii cu continut criminogen. In acest domeniu se folosesc:a) statisticile judiciare care stabilesc dimensiunile criminalitatii sesizate si a criminalitatii legale;Gerard Lopez,Preface - Victimologie, Ed. Dalloz, Paris, 1997.Ion Oancea,Probleme de criminologie,Ed. AII Educational, Bucuresti. 1998, pp.13-14.7

b)metodele sociologice care, asa cum sunt denumite, rezulta ca au fost mprumutate din domeniul sociologiei, cele mai utilizate fiind: observatia, chestionarul si interviul, toate avnd ca subiect delicventul sau victima, spre deosebire de statisticile judiciare care au ca subiect fenomenul criminalitatii n ansamblul sau;c)metodele psihologice - fiind, ca si n cazul celor sociologice, mprumutate din domeniul psihologiei, adaptate specificului investigatiei criminologice. Amintim aici metodele observatiei, chestionarului si interviului psihologic, testele, asociatia libera si psihanaliza, toate avnd ca subiect criminalul n cadrul criminologiei aplicate, cunoscuta sub numele de criminologie clinica.d)metode medicale - folosite pentru investigarea delicventului - care sufera de tulburari glandulare, de traumatisme fizice sau psihice.B. Metode specialeIn aceasta categorie intra acele metode create de criminologie, specifice obiectului sau.Dintre acestea fac parte:a)metoda fiziologica;b)metoda clinica;c)metoda comparativa;d)metoda studiului de caz;e)metoda studiilor reluate;f)metoda monografica.Abordarea detaliata a problematicii metodelor si tehnicilor utilizate n cercetarea criminologica o vom face n alt capitol al prezentului curs.1.4. Scopul criminologieiCa orice stiinta umana, care are ca obiect omul si comportamentele sale individuale si colective, trecute si prezente, criminologia, prin studierea comportamentului deviant al societatii, o face cu o motivatie precisa. Aceasta vizeaza binele omului, starea sa de siguranta sociala si individuala, stabilind masurile pe care societatea trebuie sa le ia,propunndu-lealtor stiinte pe baza concluziilor rezultate.Din acest motiv, criminologia are un-scop imediat, particular si un-scop general - comun si altor stiinte.A. Scopul imediatCriminologia, studiind fenomenul criminal n totalitatea sa si ca act individual, vizeaza stabilirea cauzelor care determina si favorizeaza producerea criminalitatii, scop pe carenu-lgasim la alte stiinte sociale sau juridice.B. Scopul generalAcesta este stabilirea unei politici penale eficiente, menita sa diminueze criminalitatea si sa umanizeze formele de reactie sociala si tratamentul delicventilor, asa cum apreciaza si Rodica Mihaela Stanoiu.1717R.M.Stanoiu,Criminologie,Ed.Oscar Print, Bucuresti, 1995, p.27.8

Se poate constata cu usurinta ca, n parte, acest scop este identic cu scopul stiintelor penale fiecare nsa, ajungnd la realizarea lui prin moduri diferite de concretizare, avnd n vedere ca primele sunt stiinte juridice, normative, iar criminologia este o stiinta umana.1.5. Functiile criminologiein literatura de specialitate romneasca sunt unii autori care mentioneaza ca stiintacriminologiei are doua functii, una teoretic - explicativa si a doua: aplicativ - prospectiva.18Alti autori19carora ne alaturam si noi, considera ca aceasta stiinta20are o functiedescriptiva, o functie explicativa, o functie predictiva si o functie preventiva.A. Functia descriptivaAceasta functie, de studiu descriptiv al fenomenului criminalitatii, ca realitate a vietii sociale n ansamblu si individuala, raspunde cerintei stiintifice de cunoastere directa, fara interpunere a situatiei concrete, prin observare si colectarea datelor referitoare la crima, criminali si victime, la comportamentele acestora din urma precum si la starea si dinamica actelor antisociale comise.21,22Descrierea criminalitatii a fost preocuparea constanta n criminologie, nca de la aparitia primelor lucrari de specialitate si pna n zilele de astazi.Astfel,s-ancercat sa se diferentieze delicventii fata de nondelicventi, sa se stabileasca tipuri de criminali sau sa evidentieze dinamica criminalitatiiintr-unteritoriu delimitat pe anumite perioade de timp.Criminologia foloseste urmatoarele concepte de ordin descriptiv:a)mediul, ntelegnd prin aceasta att mediul natural nconjurator, format dinrelief, clima, alternanta anotimpurilor (care sunt influente naturale asupra personalitatii omului) ct si mediul social n cares-aformat delicventul ca om;b)terenul care desemneaza trasaturile bioconstitutionale ale criminalului;b)personalitatea este conceptul care defineste omul considerat ca unitate biopsihosociala purtator al functiilor cunoasterii, ale aflarii adevarului si ale ierarhizarii sociale a valorilor. Aici intereseaza de fapt personalitatea criminalului care este pus n situatia de a comite infractiunea;c)situatia reprezentnd totalitatea mprejurarilor obiective si subiective care precede actul delictual n care este implicata personalitatea;d)actul defineste raspunsul care l da personalitatea (delicventul) unei situatii. Acest concept este folosit deseori n formula"trecere la act"desemnnd comiterea infractiunii dupa un proces lung sau scurt de ordin psihologic sau emotional prin care trece delicventul.In ndeplinirea acestei functii, criminologii apeleaza la diferite surse de documentare cum sunt statisticile judiciare, demografice sau penitenciare, aceasta situatiedatorndu-sefaptului ca ea nu dispune de statistici proprii, desi, dupa opinia noastra statisticile realizate de politie, organele de procuratura si justitie pot fi socotite statistici criminologice pentru ca potrivit lui Raymond Gassin, persoanele care sunt antrenate n lupta contra"raului social"numita criminalitate, att n plan general sau individual, pot fi considerate"consumatoare de criminologie",chiar daca nu folosesc toti acelasi tip de cunostinte criminologice.2118Gh. Scripcaru, T. Pirozinsclii,Criminoplogie clinica si relationala,Ed. Simposion, Iasi, 1995, p.21.19R.M.Slanoiu, Gh.Nistorescu. C. Paun - op citate.20R.M.Slanoiu, Gh.Nistorescu. C. Paun - op citate.Raymond Gassin - op.oit.. pp.234-235.9

B. Functia explicativaDescoperirea etologiei criminalitatii, a factorilor care favorizeaza este sarcina criminologiei, sarcina pe care o ndeplineste prin aceasta functie, folosind urmatoarele concepte: cauza, conditii, factorul, mobilul, indicele, etc.Cu privire la conceptul de cauza (prin care ntelegem elementul care determina n mod necesar producerea fenomenului) unii criminologi adepti ai noii criminologii afirma ca, n criminologie,"nu se poate vorbi de actiunea unor cauze ci numai de existenta unor factori care influenteaza comiterea crimef'22.Legat de acest aspect. Herman Mannheim afirma:un criminologie nu exista cauze ale crimei care sa fie att necesar ct si suficiente. Exista numai factori care pot fi necesari pentru a se produce crima, n congregare cu alti factori. Infractiunile nu se vor produce datorita unui singur factor care, n mod invariabil ar determina acest rezultat"23C. Functia predictivaDaca fenomenulsocio-uman,criminalitatea, are o geneza complexa multicauzala, poate criminologia sa aiba o asemenea functie? poate sa se anticipeze evolutia unui asemenea fenomen? se ntreaba R.M.Stanoiu.24Marea majoritate a criminologilor raspund afirmativ si apreciaza ca apelnd la metode matematice sifolosindu-sede metode prospective, predictia urmareste:a)prevederea, pentru perioadele de timp imediat urmatoare celor tipului prezent, a unor schimbari ale caracteristicilor ce definesc criminalitatea (structura, volum, intensitate);b)stabilirea probabilitatii comiterii delictelor n functie de diferite ipostaze generale sau personale.Aceasta functie opereaza cu conceptele: prezent, viitor, similitudine, probabilitate, prognostic, hazard, risc, extrapolare, termeni care nu sunt specifici numai criminologiei.D. Functia profilactica (preventiva)Prevenirea criminalitatiinu-inumai scopul stiintelor penale sau politicii penale si penalogiei, care o realizeaza prin administrarea pedepselor, considernd ca numai frica este baza educatiei. Acest deziderat este n principal si al criminologiei, n special al Criminologiei clinice, care a pus n centrul cercetarilor crearea unor mijloace de tratament contribuind la prevenirea criminalitatii.Conceptele folosite de aceasta functie sunt: reactia sociala, control social, tratament, reinsertie sociala, prevenire primara, secundara, tertiara.1.6. Definitia criminologieiDupa abordarea problematicii anterioare care a privit pe rnd domeniile de cercetare, metodele si tehnicile stiintifice de investigare a obiectului sau scopul si functiile criminologiei, putem sa abordam si definitia acestei stiinte mentionnd urmatoarele:-criminologia este o stiinta sociala apropiata dreptului penal25, beneficiind din plin la rezultatele cercetarilor sale;22G. Mauchan,La recherclie sur l'etologie du crime,n vol.Etudes relatives a la recherclie criminologique Strasbourg 1967, p. 5 si urmatoarele, citat de R.M. Slanoiu nop.cit.p. 28.23H. Mannheim, citat si de Gh.Nistorescu, C.Paun n op.cit., p.49.24R.M.Stanoiu - op.cit, p.29.Aurel Dineu,Criminologie,Bucuresti, 1984,. Acesta afirma "Matca din cares-adesprins Criminologia este Dreptul Penal".10

-este stiinta pluridisciplinara, mprumutnd de la alte stiinte, cum este sociologia, medicina, matematica, psihiatria, metode de studiu pe care le adapteaza scopului sau;-este n acelasi timp o stiinta teoretica si aplicata.Afirmam ca este si o stiinta aplicata, nu numai pentru ca numerosi criminologi ai lumii aucalificat-oastfel (Pinetel n Franta si Leon Radzinowicz n Anglia) dar si pentru solutiile date de criminologie n programele de prevenire a fenomenului criminal la diferite nivele (internationale, nationale si regionale), precum si pentru programele individuale create de criminologia clinica, pentru fiecare delicvent n parte n vederea resocializarii. Acestea sunt argumentele care impun caracterul criminologiei de stiinta aplicata.Aproape toti cei care au elaborat lucrari criminologice au ncercat sa dea cte o definitie criminologiei si - din dorinta de a fi ct mai originali - n functie de conceptiile pe carele-auavut cu privire la obiectul, scopul si functiile criminologiei, n marea lor majoritate au adus elemente de noutate, fara nsa a afecta fondul problemei. Rodica Mihaela Stanoiu, pe buna dreptate apreciaza ca"numarul definitiiloregaleaza pe acela al criminologilor"26.Pentru a nu cadea n acest pacat, apreciem ca definitia data acestei stiinte de Gh, Nistoreanu si Costica Paun raspunde n totalitate cerintelor notiunii de definitie.Din aceste motive, definim CRIMINOLOGIA o stiinta din cadrul stiintelor sociale care studiaza fenomenul social al criminalitatii n scopul; prevenirii si combaterii acestuia.Bibliografie1.Tudor Amza,Criminologie,Ed.Lumina lex, 1995, Bucuresti.2.Ion Gheorghiu Bradet,Criminologia Romneasca,Brasov,1993.3.Aurel Dineu,Criminologie,Ed. Facultatea de Drept, Bucuresti, 1984.4.E.Durkheim,Les regles de la methode,a -15-aeditie P.U.F. 1963.5.Raymond Gassin,Criminologie,4 edition, Ed.Dalloz, Paris, 1998.6.Gerard Lopez,Preface - Victimologie, Ed. Dalloz, Paris, 1997.7.G. Mauchan,La recherclie sur l'etologie du crime,n vol.Etudes relatives a la recherclie criminologique, Strasbourg, 1967.8.Herman Mannhein,Comparative Criminology,Ed. Raut Ledge & Hegan Paul, 1965.9.Gh. Nistorescu, C. Paun,Crimmologia,Ed. Didactica si Pedagogica. Bucuresti,1995.10.Ion Oancea,Probleme de criminologie,Ed. Educational, Bucuresti, 1998.11.Paul Popescu N.,Dictionar de psihologic,Editura Albatros, Bucuresti. 1978.12.Gh. Scripcaru, T. Pirozinsclii,Criminoplogie clinica si relationala,Ed.Simposion, Iasi, 1995.13.F. Seeling,Traite de Criminologie,Paris P.U..F. 1956.Autonomia criminologiei si locul ei n sistemul stiintelor26Tudor Amza,Criminologie,Ed.Lumina lex, 1995, Bucuresti, p.40.11

Obiective specifice:cunoasterea si ntelegerea locului pe care l ocupa criminologia n sistemul stiintelor sociale si juridice.Rezultate asteptate:studentii vor ntelege importanta stiintei criminologiei n sistemul celorlalte stiinte si n investigarea fenomenului criminalitatii.Competente dobndite:n momentul n care vor finaliza studiul acestui modul, studentii vor avea posibilitatea sa cunoasca importanta si rolul criminologiei ca stiinta sociala.Timp mediu pentru asimilarea acestui modul:4 oreCu toate ca unele din aceste aspecte au fost amintite si n capitolul precedent, apreciem ca este necesar sa abordam n detaliu problematica autonomiei criminologiei si locul ei n sistemul stiintelor, mentionnd opiniile formulate n acest sens: sa demonstram caracterul sau independent, unitar, interdisciplinar si complex, concomitent cu aspectele care o deosebesc sau o aseamana cu celelalte stiinte.2.1. Caracterul autonom si unitarRaspunsul afirmativ la aceasta problema este sustinut de adevarul ca o stiinta este caracterizata: de obiectul sau de studiu si metodele sale de investigare. Ori n cazul nostru, criminologia are un obiect specific: actiunea criminala care nsumeaza n acelasi timp actul si autorul sau, iar metodele sale, chiar daca eale-amprumutat de la alte stiinte sociale, au caracter propriu.Aceasta unitate: "obiect - metoda de studiu" i da criminologiei statutul de stiinta autonoma si unitara, opinie la care au aderat tot mai multi specialisti.Desi este o stiinta sociala prin obiectul sau, ea nu se subordoneaza sociologiei penale, dar n acelasi timp nici stiintelor penale, cu toate ca"matca din cares-adesprins criminologia este dreptulpenal27.Suntem de.acord cu punctul de vedere exprimat de Gh. Scripcaru si T. Pirozinschi care sustin:'''criminologia ar putea fi definita ca o stiinta de granita (ntre cele sociale si cele juridice n.n.) dar autonoma ct timp raspunde criteriilor epistemice de definire a unei stiinte'"28apreciind n continuare ca:"ea nu este ramura a dreptului penal desi acesta beneficiaza din plin de rezultatele cercetarii criminologice; nu este o ramura a sociologiei desi societatea este implicata primordial att n cauzalitatea ct si n solutionarea criminalitatii"29.In privinta caracterului unitar, cu toate ca unii autori sustineau pna n anul 1960 ca aceasta stiintas-armparti n criminologia generala si cea speciala30, ntelegnd prin aceasta din urma criminologia clinica, aceasta divizare este pur teoretica.In privinta acestui aspect, Ion Gheorghiu Bradet afirma ca divizarea criminologiei modeme n"criminologie parte generala si criminologie parte speciala"este de fapt o"divizare antreguluin parti, sectiuni si elemente componente care nu afecteazacaracterul sau unitar"Potrivit lui Raymond Gassin31, criminologia clinica este partea specifica aplicativa (n.n) a criminologiei. Rezultatele investigarii cazurilor individuale de delicventi suntAurel Dicu,Criminologie,Bucuresti, 1984. Opera citata - pg. 15.idemR.M.Stanoiu,Criminologie,Ed. Oscar Print, Bucuresti, Vol.I, p.102.13xxx,Criminologie generala romneasca,Brasov, 1993,pp.55-79,12

nregistrate la nivelul criminologiei generale, determinnd legatura strnsa ntre cele doua ramuri ale acestei stiinte,dndu-icaracterul de stiinta unitara.Criminologi de renume ca Jean Pinatel, Denis Szabo si Hermann Mannhain, prin studiile lor, au realizat trecerea crimihologiilor sectoriale sau specializate, n criminologia generala.2.2. Caracterul complex si interdisciplinarCaracterul complex al criminologiei, n referire la mpartirea stiintelor n stiinte pure si stiinte aplicate, este dat de faptul ca n acelasi timp ea ntruneste caracteristicile fiecarei categorii de stiinte, ea opernd, asa cum a afirmat Ellenberger, "cu concepte ce implica judecati de valoare (crima, vinovatie, raspundere, pedeapsa) care au semnificatii doar cnd sunt aplicate n practica".32In privinta caracterului interdisciplinar putem afirma ca, n timp, preocuparile de ordin criminologie au fost obiectul biologiei criminale (cu reprezentantul sau de frunte Cesare Lombroso), sociologiei criminale (reprezentata de Quetelet, Guerry, Durkheim, Tarde si Lacassagne) si psihologiei criminale, astazi criminologiaincluzndu-lepe toatentr-oacceptiune sistemica.2.3. Locul si conexiunile criminologiei cu celelalte stiinteAbordarea problematicii referitoare la caracterele criminologie de stiinta autonoma, unitara si complexa nu nseamna ca duce implicit la afirmatia ca ea este total separata de celelalte stiinte umane si naturale. Concluzia aceasta nu a reiesit nici din problematica capitolului anterior, ci a rezultat clar ca aceasta stiinta tnara-criminologia- este n strnsa legatura cu stiintele penale si cu cele care studiaza comportamentul uman individual si n grup, precum, si cu stiintele medicale.A. Criminologia si dreptul penalLegatura cu dreptul penal si pozitia criminologiei fata de aceasta stiinta este cea mai importanta tema n precizarea caracterului autonom al acesteia din urma, mai ales ca n timp, dreptul penal este primordial, vechimea luintinzndu-sepna la zorii civilizatiei umane, criminologia fiind o stiinta ulterioara si al carui domeniu de studiu este stabilit de dreptul penal.Deosebirile dintre aceste doua stiinte le putem, explica n lumina a mai multor criterii, asa cum a fost mentionate si de Rodica Mihaela Stanoiu33: al obiectului de studiu, scopului, functiilor si metodelor acestora.a. Obiectul celor doua este numai partial comun, n privinta criminalitatii. Dreptul penal, fiind o stiinta juridica, abordeaza acest fenomen tocmai sub acest aspect, interesnd nu cauzalitatea criminalitatii ci doar infractiunea, raspunderea penala si pedepsele.Criminologia este stiinta sociala, nejuridica care studiaza fenomenul criminalitatii n vederea explicarii ei si stabilirii factorilor sai favorizanti.32Recherclie clinique et experimentale en criminalogie, coatributions a retude sciences de Pommme. P.U.M. Montreal, p.7, citat de R.M. Stanoiu, op.cit. p.103.33Op.citata,pp.l06-107.13Studierea criminalitatii, pentru stiintele n cauza se face diferit n privinta momentelor si etapelor acestui fenomen social.In timp ce abordarea problematicii n criminologie ncepe din copilaria delicventului, de la formarea primelor convingeri antisociale,continundu-secu nasterea situatiilor conflictuale, trecerea la act si apoi, dupa sanctionarea sa,terminndu-secu resocializarea acestuia. Pentru dreptul penal comportamentul delicvent ncepe sa fie studiat dom- din etapa actelor preparatorii,terminndu-secu consumarea faptei penale.Dimensiunile obiectului de studiu, desi comun, sunt diferite, dreptul penalreferindu-senumai la criminalitatea legala, a carei marime este cunoscuta, n timp ce criminologia se ocupa de"cifra neagra"a criminalitatii, de acea criminalitate necunoscuta, data de delicventii care nu au fost descoperiti si neadusi n fata justitiei.8b)Scopul este un alt aspect care diferentiaza cele doua stiinte, n sensul ca dreptul penal apara valorile fundamentale ale societatii fata de criminalitate, iar criminologiastabileste veridicitatea teoriile privind etologia criminalitatii, stabilind modalitatile"practice de prevenire a acesteia si a tratamentului delicventilor"9.c)In privinta functiilor, deosebirea este aceea ca dreptul penal urmareste, n principal, perfectionarea pedepselor, functia sa fiind ndeosebi o functie represiva, iar criminologia, asa cum am aratat n capitolul precedent, prin functiile sale, intereseaza un segment destul de vast al realitatii sociale.ci) Diferenta ntre aceste stiinte este data si de metodele de cercetare folosite, astfel, n timp ce criminologia utilizeaza metode care apartin stiintelor sociale, adaptate specificului fenomenului investigat, dreptul penal foloseste metode proprii stiintelor juridice.Existenta deosebirilor dintre cele doua stiinte, care dovedesc nca odata caracterul autonom al criminologiei, nu conduce nsa la concluzia unei separari totale ntre ele.Asa cum am mentionat, domeniul criminologiei este stabilit de dreptul penal, elntinzndu-se"pna acolo pna unde dreptul penal i permite".10Datele si informatiile puse la dispozitie de criminologie, legislatorilor si practicienilor dreptului penal, privind criminalitatea si consecintele sale periculoase, au fundamentat, de cele mai multe ori, procesul de creatie a legii penale si a regimului sanctionator aplicat delicventilor.Acestea demonstreaza ca stiintele n cauza se completeaza reciproc si nu se subordoneaza una fata de cealalta.B. Criminologia si Dreptul Procesului - PenalConexiunea dintre aceste stiinte o relevam n primul rnd prin aceea ca, n desfasurarea procesului penal, n dosarele penale, criminologia gaseste permanent izvorul de date referitoare la cauzele, starea si dinamica criminalitatii, la personalitatea delicventilor si victimelor.Pe baza studiului realizat n acest domeniu, comparativ cu rezultatele obtinute din studierea reactiei sociale asupra criminalitatii, n multe cazuri, legislatiile penale si procesual penale au fost modificare tocmai ca urmare a influentei criminologiei.Exemplificam aici introducerea n legislatiile penale a examenuluimedico-psiho-socialal delicventului.Mentionam, ca un aspect concret al influentei criminologiei n domeniul practic al dreptului procesual penal, este"fisa criminolgica",care se foloseste tot mai des n toate fazele procesului penal, unde, n sinteza, se nscriu date criminologice care definesc personalitatea delicventului, a victimei, fisa care contribuie la desfasurarea pe baze stiintifice a urmaririi penale si la fundamentarea verdictelor de condamnare. "14

C.CriminoIogia-Penalogiasi Stiinta penitenciaraPrin penalogie se ntelege acea disciplina care are ca obiect de studiu caile de combatere a criminalitatii prin aplicarea pedepselor celor vinovati de comiterea delictelor, Aceasta stiinta initial era nglobata stiintei penitenciare care avea ca obiect de studiu pedepsele n mediu nchis, dar datorita diversificarii sistemului sanctiunilor (ca urmare a influentei criminologiei) prin introducerea de sanctiuni alternative, neprivative de libertate, se produce separarea lor.Anterior, n Franta stiinta penitenciara, la nceputurile ei era asimilata cu criminologia. Dupa acest model si la noi n tara, n anii1970-1980,la facultatile de drept, disciplinacriminologiei, chiar daca nu includea si pe cea penitenciara, acestea se studiau mpreuna. Deosebirile dintre criminologie si aceste stiinte sunt evidente, mentionnd ca influentacriminologiei n acest domeniu este de necontestat, mai ales n privinta concluziilor studiului referitoare la continutul criminogen al pedepselor privative de libertate.Desi se deosebesc, aceste trei stiinte se ntlnesc pe terenul preocuparilor comune referitoare la delicvent, la tratamentul si resocializarea acestuia.D. Criminologia si Politica PenalaPolitica penala reprezinta disciplina care are ca obiect de studiu organizarea activitatii de prevenire si combatere a criminalitatii prin elaborarea unor strategii globale de luptampotriva acesteia.34Ea formuleaza teoriile, metodele si mijloacele de combatere a criminalitatii, att preventive ct si represive.Dupa opinia criminologului francez, Marc Ancei,"politica penala nu este numai o stiinta ci si o arta",pentru ca formuleaza cele mai bune legi penale pe baza concluziilor puse la dispozitie de criminologie - n urma investigarii criminalitatii.Daca acestea sunt conexiunile dintre cele doua stiinte, deosebirile se refera la:-viziunea specifica n care este abordata criminalitatea ca obiect de studiu, unde remarcam ca politica penala analizeaza criminalitatea ca un factor politic iar criminologia ca un factorsocio-uman;-nivelul de generalitate pecare-1au este diferit, cel al politicii penale fiind superior fata de cel al criminologiei.35E. Criminologie si CriminalisticaDeseoris-aufacut confuzii, este drept de persoane insuficient avizate, ntre aceste stiinte din urmatoarele motive:-etimologic denumirea lor este foarte apropiata;-cel putin n tara noastra exista o societate de criminalistica si criminologie;-scoala enciclopedica austriaca, reprezentata de Hans Gross, Grass Berger si Seeling ngloba alaturi de dreptul penal si criminalistica n criminologie.Aceste stiinte sunt conexe pentru ca si pun una alteia la dispozitie cunostinte de valoare, rezultate n urma investigarii propriilor domenii de cercetare.Criminologia ajuta la perfectionarea metodelor de identificare prin cunostintele aferente privind personalitatea infractorilor si victimelor, precum si cele referitoare la mecanismul trecerii la act.34C. Bulai,Stiinta politicii penale,n Studii si cercetari juridice, nr. 1/1972, p.78,cit.deR.M.N.Stanoiu, op.cit., p.109.1Gh. Nistorescu, C. Paun, op.cit., p.59.15

In schimb, criminalistica ofera criminologiei cunostinte privind modul de operare n comiterea unor tipuri de delicte, relatiile dintre criminal si victima.Deosebirile dintre aceste stiinte sunt evidente, deosebiri date de obiectul de studiu diferit, criminologia studiind un fenomensocio-uman- criminalitatea, iar criminalistica metodele si tehnicile folosite n exploatarea urmelor criminalistice, n identificarea criminalilor, dovedirea vinovatiei acestora si mpreuna cu dreptul procesual penal si dreptul politienesc, punerea la dispozitia justitiei a persoanei criminalului pentru a fi judecat.Sintetic putem afirma ca, n timp ce criminologia raspunde la "de ce"?s-acomis delictul, criminalistica raspunde la ntrebarile "cine"? si "cum"?s-acomis delictul.F. Criminologia si SociologiaConexiunea si deosebirea dintre sociologie a criminologie o relevam si pentru motivul ca aceasta din urma, asa cum am mai afirmat anterior, este o stiinta sociala, autonoma, unitara si complexa, dar care nu poate totusi sa fie rupta tocmai de stiinta mama.Ele sunt conexe, n primul rnd pentru ca ambele studiaza relatiile dintre oameni si institutiile din ornduirea sociala existenta. In acelasi timp se deosebesc prin aceea ca, n timp ce sfera domeniului sociologiei este vasta, interesnd ntreaga paieta a comportamentelor umane n societate, cea a criminologiei se rezuma la comportamentele umane socialmente periculoase - criminalitatea.Legatura dintre cele doua discipline se realizeaza si n privinta metodelor de studiu pe care si sociologiale-apus la dispozitia criminologiei (anchetele sociale, chestionare, interviurile, experimente, observatii, etc), metode pe care aceastale-aadaptat la specificul sau, mai precis la specificul obiectului sau de studiu, criminalitatea.Un alt punct de conexiune ntre cele doua stiinta l reprezinta lucrarile unor cercetatori din domeniul sociologic, unii considerati parintii acesteia, cum sunt Emile Durkheim sau Adolph Quetelet care, prin tezele si conceptele create, au influentat n acelasi timp nasterea criminologiei.G. Criminologia si alte stiinteAceste "alte stiinte" la care vrem sa ne referim sunt psihologia, psihiatria si biologia, stiinte care au alta finalitate n studiile lor asupra omului. Secventional si ele se refera, n investigatiile lor asupra criminalitatii, ale caror rezultate sunt preluate de criminologie n virtutea scopului ei general si imediat, de stabilire a etiologiei crimei, n metodele de prevenire ale acesteia si n tratamentul aplicat criminalilor.36a) Psihiatria este stiinta care studiaza bolile mintale,ncepnd chiar de la Cesare Lombroso. Ulterior, n perioada contemporana, cnd evolutia stiintelor a pus la dispozitie posibilitati deosebite de investigatie si analiza, a facut posibila explicarea genezeicrimei chiarn compozitia psihicului uman.La presiunea criminologiei, n practica judiciaras-aimpus obligatoriu efectuarea expertizei psihiatrice la infractiunile deosebit de grave.b) Psihologia, fiind stiinta care studiaza modul de manifestare si evolutia comportamentului uman, este firesc ca sa fie conexa cu criminologia deoarece aceasta din urma are ca obiect de studiu, delictul - un comportament uman.Potrivit criminologului francez, Jean Pinotel,"psihologia (si n special partea sa numita psihologia penala) studiaza inteligenta, caracterul, aptitudinile sociale si aptitudinile morale ale delicventilor, recurgnd la teste de psihologie generala"37Ea utilizeaza n aceeasiOctavian Logliin,Curs de criminologie si stiinta penitenciara,Iasi, 1970.Citat de R. Gassin. op.cit., p.26.16masura izvoarele psihologiei , clinice pentru studierea motivatiilor actului criminal si procesele mintale care conduc la trecerea la act.c) Biologia, si n special cea care se refera la delicventi - biologia criminala - studiaza trasaturile anatomofiziologice, genetice, biochimice si biosociale ale delicventilor pentru stabilirea unor diagnostice medicale si tratamente corespunzatoare, n vederea prevenirii recidivei.Bibliografie1.C. Bulai,Stiinta politicii penale,n Studii si cercetari juridice, nr. 1/1972.2.Aurel Dicu,Criminologie,Bucuresti, 1984.3.Octavian Loghin,Curs de criminologie si stiinta penitenciara, Iasi, 1970.4.R.M.Stanoiu,Criminologie,Ed. Oscar Print, Bucuresti, Vol.I.5.Gheorghiu Bradet,Criminologie generala romneasca, Brasov, 1993.17

Aparitia si istoricul criminologieiObiective specifice:cunoasterea istoriei criminologiei legata de conceptiile filozofice a fiecarei perioade sociale.Rezultate asteptate:studentii vor cunoaste evolutia ideilor de ordin criminologic n etapele de dezvoltare economica si politica a omenirii.Competente dobandite:n momentul n care vor finaliza studiul acestui modul studentii vor avea posibilitatea sa cunoasca istoria si rolul ideilor de ordin criminologic n decursul dezvoltarii omenirii.Timp mediu pentru asimilarea acestui modul:4 ore3.1. Consideratii generaleApreciem ca acum, putem aborda aspectul legat de aparitia si istoricul criminologiei, dupa ce amdefinit-oca stiinta, cu obiectul sau distinct de studiu, dupa ce am stabilit locul ei n cadrul celorlalte stiinte, precum si importanta pe care o are n contextul stiintelor juridice si sociale.Ne propunem sa parcurgem principalele sale etape de dezvoltare,sa-iaratam originile care vin din negura timpului, chiar din timpul comunei primitive, sisa-ipunctam teoriile premergatoare nasterii sale.Chiar daca n cuprinsul celorlalte capitole ne vom referi mai n detaliu asuprea personalitatilor de marca ale criminologiei, n acest capitol ne vom opri succint asupra acestora si a lucrarilor lor, pentru a jalona cronologic si teoretic drumul preocuparilor de ordin criminologie.Un loc aparte n aceasta analiza l vom rezerva cercetatorilor romni cu reale merite n dezvoltarea criminologiei.Un alt considerent care ne determina sa abordam istoricul criminologiei, originile sale antice si din evul mediu, este acela a caracterului istoric al criminalitatii, n sensul ca aceasta a aparut pe o anumita treapta a dezvoltarii societatii si eas-adezvoltat continuu odata cu dezvoltarea societatii, iar judecati de valoare, cu privire la criminalitate, la actul criminal, la cauzele sale si nu n ultimul rnd la reactia societatii fata de criminalitate, au fost emise nca din antichitate.Anterior lucrarilor lui Cesare Lombroso, Enrico Ferri si Rafaele Garofalo, considerati pe drept fondatorii criminologiei moderne, n lume, scriitori, medici, juristi, filozofi, sociologi, biologi, etc. au emis, pe baza observarii societatilor ai caror contemporani au fost, judecati cares-auregasit peste timp n lucrarile contemporanilor nostri,infirmndu-lesauaprobndu-le,iar n unele cazuri chiardezvoltndu-le.3.2. Criminoogiancomunaprimitiva-perioadarazbunarii

colective, private si nelimitate

Cu toate ca unii autori sustin ca, n aceasta perioada de nceput a omenirii nu a existat criminalitate-pentruca"munca n comun, folosirea laolalta a primitivelor mijloace necesare pescuitului si agriculturii au facut sa se nasca, ntre oameni, relatii de convietuire bazate pencredere, cinste, dreptate si echitateisociala'1sunt autori straini si romni care sustin contrariu. In aceasta perioada criminalitatea a existat, daca nu n interiorul triburilor si clanurilor cel putin ntre acestea. Au fost dese18

conflicte care au condus la savrsirea unor omoruri, vatamari si deposedarea de bunuri38. Fata de indivizii vinovati pedeapsa aplicata avea forma razbunarii, ea nefiind altceva dect repararea raului produs". Inexistenta normelor de drept si implicit a justitiei la nceputul societatii umane, dadeau posibilitatea indivizilor lezati sa actioneze, potrivit unor cutume de justitie privata, sub forma razbunarii nelimitate, perpetue a grupului din care facea parte acestia, contra grupului din care facea parte cel ce comisese vatamarea, Grupul social caruia apartinea agresorul era responsabil n colectiv.Aceste razbunari degenerau deseori n lupte interminabile care duceau la exterminarea multora dintre membrii acestor grupuri si distragerea bunurilor materiale care le asigurau supravietuirea.Oamenii, constienti de aceste pierderi umane si materiale, au cautat si au gasit totusi anumite reguli de justitie primara care au limitat semnificativ razbunarea colectiva, printre acestea fiind:a)Abandonul moxal - care desemna abandonarea autorului actului si punerea lui n felul acesta, la dispozitia grupului (clanului, tribului, familiei) social victima. Acest mod dejustitie, n zilele de azi este de neacceptat fiind departe de ce nseamna control social, dreptate si umanitate.3b)Talionul care reprezenta o reparare a raului produs prin producerea unui rau similar autorului actului. Acest mod de justitie primara a fost nscris att n Codul lui Hamurabi(regele Babilonului ntre anii1793-1750.e.n. fondator al primului imperiu babilonian) pe o stela din bazalt descoperita n 1902 si conservata la muzeul Louvra,4ct si n VechiulTestament (Levitic XXIV - 17.23).Ca pedeapsa, talionuls-aperfectionat pna n zilele noastre, el fiind folosit att n lumea islamica ct si n alte parti ale Terei unde formele arhaice sociale se mentin nca.Mentionam ca unii din criminologii sfrsitului de secol XK au fost de acord cu aceasta forma de justitie, apreciind ca este o perfectionare a pedepsei.c)nvoiala pecuniara-ntelegndu-seprin aceasta, posibilitatea de a pedepsi autorulprintr-ocompensatie pecuniara, n care valoare era n functie de gravitatea faptei, vrsta si rangul social al victimei. Acest sistem de pedeapsa cu radacini n negura timpului,s-aperfectionat, fiind legiferat si n zilele de azi. Sunt dese cazurile cnd persoanelor vatamate li se acorda pe lnga despagubiri si daune morale.3.3.Criminologia n lumea anticaPerioada de timp cunoscuta sub numele de Antichitate este cuprinsa ntre secolul XIX .ch. pna la caderea Imperiului roman de apus, n sec.V.Antichitatea este perioada aparitiei statului si dreptului, fondata de grupuri mari de oameni care formau cetati si state, grupuri care, pe baza acestor organizari, au creat valori materiale si culturale ce sunt considerate pe buna dreptate nceputurile civilizatiei umane si care constituie fundamentul civilizatiei actuale.In aceasta perioada, se nregistreaza o noua etapa n dezvoltarea gndirii, materializata n lucrari care pastrate pna azine-audat posibilitatea analizarii lor, putnd formula si concluzii de natura criminologica.a)n Grecia- marele matematician Pitagora, creator al teorieicare-ipolarta numele"referindu-sela infractiune, considera ca delictul distruge armonia sociala si trebuie sa i se opuna o pedeapsa "care sa egaleze raul produs.Gkeorghiu Brdet, op.cit.. p.10.Lygia Negrier,Dormont - Crimkologie,Ed. LITEC, Paris, pp.11-13.H. Opreau,Criminologie,Ed. Servo Sat., Arad, 1996. p.29.19Platon,referindu-sela pedeapsa aplicata infractorului aprecia ca ea se aplica pentru a preveni, prin puterea exemplului, savrsirea altor infractiuni; iar pentru cel condamnat este o binefacere pentru,"ca-lface mai ntelept si mai bun".Aristotel, considera ca pedeapsa aplicata infractorului este o necesitate sociala, multimeaobtinndu-sede la ncalcarea legii, din cauza amenintarii pe care o exercita aceasta, recunoscnd pedepsei si latura etica; pedeapsa este mijloc de reparare morala a infractorului,numind-oca si Platon "medicamentul sufletului".In literatura antica greaca, ndeosebi n tragedie, gasim motivul crimei. Unii poeti au aratat o anumita ntelegere a psihologiei infractorului.Amintesc aici opera lui Sofocle, Oedip rege, n care personajul principal, Oedip si ucide tatal si ulterior se casatoreste cu mama sa.Att n criminologie ct si n psihiatrie, complexul Oedip este studiat si analizat, Signiund Freud fiind unui dintre primii oameni de stiinta care demonstrnd importanta instinctului sexual n formarea personalitatii umane, analiznd acest complex, a demonstrat si importanta pe care anticii o dadeau analizei comportamentele antisociale, cautnd sa explice etnogeneza acestora.b)Roma- Cultura si civilizatia antica romanas-auformat prelund valorile culturii si civilizatiei grecesti, chiar si conceptiile religioase, politeiste - zeii greci fiind cunoscuti la romani sub alte denumiri. Era, firesc, n acest context, ca idei ale gnditorilor greci sa fie regasite la filozofii Romei antice cum sunt: Cicero si Seneca.Astfel, primul mentiona expres ca fundamentul oricarei pedepse este interesul statului si ca ea actioneaza prin exemplaritate si intimitate, iar Seneca sustinea ca pedeapsa aplicata infractorului are un singur scop: "asigurarea securitatii publice".Acesta din urma,continundu-lpe grecul Platon, arata ca pedeapsa aplicata nu mai poate repara raul produs, n schimb se aplica celui vinovat pentru "a nu mai gresi n viitor".c)Crestinismul- Aceasta religie, care a cuprins n zilele de azi o mare parte a umanitatii, a luat nastere la sfrsitul antichitatii. Gnditori ca Porfiriu, Origene, Teogenie si Partene, reprezentanti ai crestinismului, au analizat existenta oamenilordepartajnd-ode destinul harazit de multitudinea de zei, specifici credintelor politeiste.Cel mai de seama gnditor al perioadei de nceput al crestinismului a fost Sfntul Augustin(354-430)care, prin lucrarile sale "Cetatea lui Dumnezeu" si "Confesiunile", a dorit sa realizeze un consens ntre dogmele crestine si cele ale filozofiei antice ale lui Platon.In acceptiunea sa pedeapsa aplicata delicventilor trebuie sa aiba nainte de toate un caracter preventiv (acceptiune care este similarafcu cea a lui Platon) care sa nu ucida vinovatii cisa-ieduce.El era mpotriva torturii si considera ca existenta oamenilor rai, mpreuna cu cei buni, nu poate afecta ordinea sociala, pentru ca asa a vrut Dumnezeu.3.4. Criminologia n evul mediuLa sfrsitul Antichitatii si nceputul Evului Mediu, n secolul V, paralel cu dezvoltarea geografica, se stabilizeaza credinta crestina pe regiuni ntinse ale Terrei. Sefii statelors-auconvertit la crestinism.In anul 312, mparatul roman Constantin Cel Mare, sub influenta mamei sale Elena, a impus crestinismul. In apus, Clovis, regele Francilor, i converteste la religia crestina, n 496, pe toti galii, iar biserica cu conducatorii ei spirituali devin personajele cele mai importante n conducerea societatii medievale.Era normal ca si n domeniul criminalitatii, ideile cares-auimpus sa vina din partea bisericii crestine, n care Dumnezeu era judecatorul prin reprezentantii lui pe pamnt.20

Forma procedurala folosita de biserica pe tot parcursul Evului Mediu era cunoscuta sub numele de"Judecata lui Dumnezeu",ea era determinata de o realitate cruda, cresterea criminalitatii, numerica si foarte periculoasa, sistemul probator apartinea ordaliilorAcestea au fost probe judiciare al caror rezultat dovedeau adevarul dupa vointa lui Dumnezeu. Potrivit acestor proceduri, indivizii erau supusi probei focului, fierului incandescent, necului, otravirii, uleiului ncins sau duelului judiciar, toate nefiind dect torturi pentru a obtine din partea suspectilor, adevarul.Se considera ca, daca persoana rezista acestora, era nevinovata. Potrivit gnditorilor din acea perioada, mai toti teologi, dintre care cel mai de seama a fost Toma D"Aquino, delicventii, numiti de cele mai multe ori eretici, comiteau relele pentru ca erau sub influenta pacatului originar ("actul de ruptura a comuniunii de la nceput dintre Dumnezeu si om")39.Spre deosebire de Sfantul Augustin, acesta considera ca infractorii (pacatosii) nu merita sa fie reeducati ci dimpotriva trebuie exterminati.In privinta reactiei sociale fata de criminalitate, n evul mediu nu putem vorbi dect de represiune, pedeapsa fiind singurul mod prin care trebuiau reeducati delicventii.Pedepsele, asa cum arata Enrico Ferri, erau rodul fanteziilor exasperate ale oamenilor bisericii care inventau tot felul de chinuri si torturi, n care nchisoarea (privarea de libertate) era folosita doar n faza judecatii.In principal, acestea erau: bataia cu biciul sau nuiele n public, mutilarile si moartea (de obicei prin ardere pe rug sau spnzuratoare).Un rol important n acest sistem de reactie sociala medievala1-aavut inchizitia, organ judiciar creat de biserica catolica, care a avut ca scop lupta cu erezia pentru distrugerea ei.Easi-adesfasurat activitatea n tarile din vestul European, cu exceptia Angliei si tarile nordice, pe baza bulelor papale si a regulamentelor editate din conciliile provinciale.3.5. Criminologia intuitivaCriminologia intuitiva, asa cum este numita de specialisti40, este criminologia aparuta cu un secol nainte de ntemeirea criminologiei modeme si care i au ca precursori pe Luis de Secondet Montesquieu si Cesare Beccaria, autori ai lucrarilor"Spiritul legilor (Geneva 1748) si Despre delicte si pedepse"(1764), alaturi de John Howard si Jeremy Bentham.3.6. Scoala clasicaIn cadrul criminologiei intuitive, precursoare a criminologiei de azi, ideile lui CesareBeccaria sunt cunoscute sub denumirea de scoala clasica, care studiaza infractiunea rupta de persoana infractorului.Potrivit reprezentantilor acestei scoli, infractiunea este rodul vointei libere a infractorului, persoana devenind infractor pentru ca asa a dorit.Aici, persoana infractorului ramne n afara sferei cercetari, precum si conditiile sale de viata si particularitatile iui psihice. ncalcnd voit legea penala sustine Beccaria, dreptatea cere ca infractorul sa fie pedepsit.39M.Stoian,Dictionar religios,Ed. Garamond, Bucuresti, 1993, p.203.40G. Kellens,Uelaborations d'une politique criminelle contable,Revue de criminologie nr.9/1971, Paris.Cit.deI.Gheorghiu Bradet n op.cit.p. 18.21Beccaria a criticat cruzimea si inegalitatea pedepselor care ramneau sub influenta tendintelor inchizitoriale, formulnd multiple masuri care sa duca la combaterea, infractiunilor si umanizarea pedepselor, masuri care sunt valabile si astazi.Prin masurile cu caracter preventiv. Cesare Bonesana, Marchese di Beccaria, propunea: cresterea nivelului de educatie, eradicarea parazitismului social, instituirea de garzi pe timpul noptii n orase si luminarea strazilor.Numerosi suverani ai tarilor Europene de atunci au fost influentati de ideile lui Cesare Beccaria cum au fost tarina Ecaterina aIi-aa Rusiei, mparatul Iosif alII-leaal Imeriului Habsburgic sau relege Prusiei - Frederic Cel Mare. Acestia au promulgat legi noi, au mbunatatit regimul penitenciar si au renuntat la tortura.3.7 Scoala Cartografica (Geografica)Initiatorii acesteia sunt: belgianul Quetelet(1796-1874)si francezul Andre Guerry(1802-1866).Ei au efectuat simultan n tarile lor, cercetari statistice cu privire la constanta fenomenului infractional. Dupa ei, criminalitatea este un fenomen social care se repeta an de an, cu aceeasi constanta si regularitate.Guerry concluziona ca infractiunile mpotriva persoanei predomina n regiunile din sudul Frantei, n anotimpul cald, iar cele contra proprietatii predomina n regiunile din nord, n anotimpul rece. Aceasta teza a scolii cartografice este cunoscuta sub numele de"legea termica a criminalitatii",potrivit careia n anotimpurile calde ale anului se comit mai frecvent infractiuni mpotriva persoanei, iar n anotimpurile reci se comit mai frecvent infractiuni contra avutului persoanei.3.8. Aparitia criminologiei si evolutia eia) Scoala antropologicaAparitia ei este legata de omul de stiinta italian Cesare Lombroso, medic legist si psihiatru. Concluziile sale bazate pe masuratori si observatii ale corpului unor criminali aflati n penitenciarele italiene, conchid ca infractorul este o persoana nascuta pentru a comite crime. Acestea au fost redate n lucrarea sa"Omul delicvent"(1876). Aparitia ei a marcat nasterea unei ramuri a antropologiei generale, denumita antropologia criminala, avnd ca obiect studiul biopsihic al omului criminal.Anterior lucrarii lui Cesare Lombroso au existat preocupari pe linia antropologiei criminale. Au existat si alti cercetatori cum au fost: Lavater, creatorul fizionomiei, care au ncercat sa stabileasca tipologia caracteriala a omului dupa trasaturile fetei.Cesare Lombroso, n cercetarile sale, nu a pornit pe un teren sterp. El a fost influentat de cercetarile medicului francez Despine Prrosper cares-aocupat cu psihologia criminalului.Lombroso a avut precursori si n literatura, asa cum au fost Eugen Sue, n"Misterele Parisului"si Feodor Dostoevski n"Crima si Pedeapsa".Acestia au descris tipuri de criminali pe carei-aucunoscut personal.Dintre tezele cuprinse n lucrarea amintita, pe care le vom mentiona n detaliu n capitolul"Orientarea Biologica"cea cu privire la cauza infractionalitafii se impune. Potrivit lui Lombroso, criminalitatea este datorata constructiei biologice (antropologice) a infractorului. Autorul sustine si teza ca exista att n regnul vegetal ct si n cel animal, diferite forme de crime.Spre exemplificare se aminteste ca n naturas-auidentificat peste 22 de specii de omor la animale si cazul plantelor carnivore, toate avnd aceleasi "motive" ca si la oameni.22Potrivit lui Lombroso, infractiunea este proprie oamenilor primitivi, salbaticilor si copiilor. Astfel, la copil se gasesc caracterele specifice criminalului nnascut: furia, minciuna, invidia, cruzimea, razbunarea, lenevia, gelozia, predispozitia la obscenitate, puterea imitatiei.Teza criminalului nnascut este cea la care se ajunge pe baza ideilor de mai sus, predispozitiile enumerate avnd la baza ereditatea si atavismul. Lombroso a elaborat si "teza stigmatelor". Aceste stigmate, elle-ampartit n trei categorii: stigmate anatomice (asimetria craniului sr fetei, anormalitatea cutiei craniene si a creierului, fruntea ngusta, paroasa si ncretita, proeminenta maxilatelor, urechile n forma de toarta si ndepartate de cap, ochii mici si fara expresie, gura diforma, degete diforma), stigmate psihologice (lipsa iubirii, a milei, existenta cruzimii, ura si razbunarea) si stigmatele fiziologice (pletele, daltonismul, strabismul etc).In aprecierea cauzelor criminalitatii, pornind numai de la persoana infractorului, fapt pentru care Cesare Lombroso a fost vehement criticat de contemporanii sai, se neglijeaza n totalitate conditiilesocial-economicecare genereaza infractionalitatea. In plus cercetarile stiintifice ulterioare perioadei lui Cesare Lombroso au infirmat teza criminalului nnascut.Ramne meritul autorului de a fi abordat pentru prima oara studiul personalitatii infractorului cu sublinierea factorilor individuali.b)Scoala psihiatrica sau psihologicareprezinta o varianta a scolii antropologice, avnd ca reprezentanti pe medicii francezi Morell, Maleschatt, Benedikt, Laurent, Gamier si Florei.Acestia explicau infractionalitatea pe baza unor maladii psihice; care tulbura echilibrai mintal al individului, nsa nu provoaca nebunia. Potrivit acestor autori, infractorulnu-iun alienat situat nsa ntre oamenii responsabili si cei iresponsabili.c)Scoala pozitiva italianaa aparut n corectarea si perfectionarea operei lombrosiene, reprezentantii de'r:ca nwai ei sunt Enrico Ferri si Rafaele Garofofo. Ei au ncercat sa concilieze exagerarile antropologiei criminale cu cele ale scolii franceze. Acestia explica existenta criminalitatiiprintr-ocomplexitate de factori biologici, sociali si fizici, rolul hotartor revenind celor biologici.d)Scoala sociologica francezacare a aparut ca o reactie fata de scolile antropologice lombrosiene si pozitiviste italiene. Ea a aparut n Franta, la sfrsitul secolului trecut, denumita si scoala lyoneza, dupa resedinta unui dintre ntemeietorii ei, Lacassagnel. Printre reprezentantii de seama ai acesteia se mai numara Manouvrier si Tarde.Acestia acorda factorilor 'sociali, drept cauza a criminalitatii, o importanta foarte mare, eclipsnd importanta . celorlalti factori.Astfel, doctorul Lacassagne, un critic virulent al tezelor lombrosiene, sustine ca societatea, prin tarele ei, este responsabila de existenta infractiunilor, concluzionnd ca"fiecare societate si are criminalii pecare-imerita".Acesta, explicnd rolul hotartor al factorului social n geneza infractiunii, afirma:"mediul social este bulionul de cultura al criminalitatii; microbul este criminalul, un element care nu are importanta dect din momentul n care gaseste bulionul care l face sa fermenteze".In viziunea reprezentantilor acestei scoli, tipului de criminal nnascut, creat de CesareLombroso, i se opune tipul de criminal social sau profesional.233.9. Evolutia criminologiei ca stiintaDupa aparitia n Europa a tezelor mai sus mentionate, la nceputul secolului XX, n Belgia, n anul 1907, a aparut"Revue de droit penal et de criminologie"marcnd un moment important al criminologiei n drumul sau spre afirmare ca stiinta adevarata su automata.In anul 1934, dupa primul razboi mondial, la Pariss-acreat Societatea Internationala de Criminologie avnd ca obiectiv cercetarea la nivel national si international a criminalitatii.Aceasta societate, ncepnd cu anul 1952 sub patronatul ONU organizeaza cursuri internationale de criminologie,insistndu-sepe cercetarea reala a fenomenului criminalitatii prin metode stiintifice de investigare.Ulterior, n diferite regiuni geografice au fost create institutii si centre internationale de investigare stiintifica a criminalitatii, cum au fost: Centrul de Criminologie comparata de la Montreal (Canada), Institutul pentru Controlul si Prevenirea Criminalitatii e la Helsinki (Finlanda) si Centrul International de Criminologie de la Geneva (Elvetia), care a avut menirea de impulsionare a formarii criminologiei ca stiinta.In SUA, dupa cel de al doilea razboi mondial, cercetarile de ordin sociologic, incluznd pe cele care privesc criminalitatea, a cunoscut o adevarata explozie facnd ca dezvoltarea criminologiei, n snul sociologiei sa aiba un alt, drum fata de criminologia din Europa.In perioada deceniilor60-80,opiniile unor specialisti de marca, cum sunt Jean Pinatel si Jean Leoute, n Franta, Herman Mannheim, n Anglia, Devis Sizobo, n Canada si EdwinSutherland n SUA, au dus la asamblarea criminologilor specializatentr-untot coerent. 48 X.Evolutia criminologiei n RomniaIn Romnia, reflectii privind teoriile criminologices-auregasit n lucrarile unor cunoscuti penalisti ca Ion Tonoviceanu, Traian Pop si Vintila Dongoroz.Astfel,Ion Tanoviceanuconsidera injusta teza lombrosiana a criminalului nnascut, apreciind ca infractionalitatea este produsul a mai multor factori, cei mai importanti fiind ereditatea, educatia si mediul social.Potrivit opiniei sale, pedeapsa are dublu scop: ndreptarea vinovatului si prevenirea savrsirii de noi fapte penale, de catre indivizii care ar fi ispititi la asemenea fapte.Pentru prevenirea infractiunilor, acesta propune:1)instituirea de reforme economice si sociale;2)masuri educative;3)buna organizare a aparatului de stat;4)mbunatatirea legislatiei si a modului ei de aplicare.Traian Popeste juristul care a elaborat primul curs de criminologie din tara noastra (n 1928). El reuseste sa prezinte un bogat material informativ reflectnd principalele conceptii criminologice existente n primele decenii ale secolului XX.Acesta, n tratarea cauzelor criminalitatii, ajunge la concluzia ca influenta ereditatii este mai mare dect cea a mediului, iar infractiunea fiind un fenomen social va exista atta timp ct va exista si societatea.In cursul sau de Drept penal (aparut n anul 1939),Vintila Dongoroz, desi nu accepta tezele lui Cesare Lombroso, apreciaza contributia acestuia la crearea antropologiei criminale. Apreciaza ca infractionalitatea are o cauza complexa, att de ordin intern, ce tine de persoana infractorului, ct si de ordin extern.Cu privire la definitia criminologiei se afirma ca ar cuprinde: antropologia, psihologia, sociologia, etnografia si demografia criminala.24Bibliografie1.G. Kellens,L'elaborations d'une politique criminelle contable,Revue de criminologie nr.9/1971, Paris.2.Lygia Negrier,Dormont - Crimkologie,Ed. LITEC, Paris.3.H. Opreau,Criminologie,Ed. Servo Sat., Arad, 1996.4.M.Stoian,Dictionar religios,Ed. Garamond, Bucuresti, 1993.25

Metodologia cercetarii criminologiceObiective specifice:cunoasterea si ntelegerea metodelor de investigare a fenomenului social al criminalitatii.Rezultate asteptate:studentii vor ntelege modul n care este investigat fenomenul social al criminalitatii.Competente dobndite:n momentul n care vor finaliza studiul acestui modul studentii vor avea posibilitatea sa cunoasca si sa nteleaga modul n care se aplica metodele de cercetare ale fenomenului criminalitatii.Timp mediu pentru asimilarea acestui modul:4 ore4.1. Consideratiuni introductiveMentionam anterior, privind definirea criminologiei, ca problematica investigarii criminalitatii reprezinta una din conditiile pe care trebuies-ondeplineasca ca stiinta, ea trebuind sa dispuna de metode de cercetare.Scopurile sale se realizeaza prin activitati concrete, coerente si directe de cercetare, desfasurate de practicienii criminologi care, pentru cunoasterea sub toate aspectele a delicventei, acestia trebuie sa posede solide cunostinte de istorie, medicina, antropologie, filozofie, de cultura generala si de sociologie,Criminologia ca stiinta sociala, n realizarea acestui scop a apelat att la metode si tehnici mprumutate de la celelalte stiinte ct si la cele speciale.Abordarea metodelor si tehnicilor de cercetare a fenomenului criminalitatii porneste de la adevarul ca, n orice sistem, cunoasterea nu se reduce numai la suma partilorcare-lcompun ci si ia proprietatile generale de interactiune complexa a altor factori.,Tehnicile de investigare ale comportamentului uman nu au nceput cu aparitia stiintelor sociale. nca din antichitate, gnditorii au fost preocupati de analiza faptelor si produselor sociale. In istoria cunoasterii Herodot semnaleaza, dupa toate probabilitatile, prima ancheta sociala, cea referitoare la recensamntul populatiei egiptene si veniturile ei, efectuata cu trei mii ani nainte de Cristos.naintea elaborarii metodelor si tehnicilorpropriu-zise,ne vom referi la cteva aspecte generale cu care vom defini notiunile mentionate.Citridu-ldin nou pe Raymond Gassin, care afirma ca "prin metoda stiiritifica se ntelege ansamblul de procedee utilizate de minte, fie pentru descoperirea adevarului fie pentrua-lproba41, suntem de acord cu aceasta definitie si o nsusim, afirmnd nca odata ca n criminologie, se folosesc asemenea procedee.Prin tehnica, ntelegem modalitatea practica n care se utilizeaza metoda.Cercetarea criminologica are, potrivit lui Jean Pinatel, un specific,diferentiind-ode cea sociologica n general, motiv pentru care, n acceptiunea autorului metoda de investigare criminologica are cteva "reguli precise" ce trebuie respectate pentru ca rezultatele obtinute sa nu duca la concluzii eronate. Acestea sunt:a) respectarea celor patru niveluri de interpretare: primul la nivelul ansamblului fenomenului criminalitatii (volum, dimensiunea criminalitatii); al doilea nivel priveste criminalul, al treilea fapta ncriminata si la cel de al patrulea referitor la investigareaOp.cit., p.34.26

diferentiata a criminalitatii pe genuri de infractiuni, la diferenta de sex si vrsta a faptuitorilor, etc;b) prioritatea n descrierea fenomenului criminalitatii, a partilor si caracteristicilor acestuia; criminologii trebuie sa insiste si pe scoaterea n evidenta a dimensiunii fiecarui gen de criminalitate, n functie de periculozitatea lor; ' 'c)eliminarea din procesul de investigare al criminalilor psihici, acestia fiind studiati de psihiatrie deoarece nu sunt subiecti ai infractiunilor;d)cercetarea criminalitatii trebuie sa se faca diferentiat nu n totalitatea sa ca fenomensocialtinndu-seseama de formele diferite de criminalitate (n mediul urban, rural, al minorilor, crima gulerelor albe, etc.).424.2. Metode generaleA. Metoda statisticaCriminalitatea este un fenomen esential cantitativ pentru a carei dimensiune se folosesc statistici, acestea fiind evidente numerice, pe genuri de infractiuni, realizate de stat, deunde-ivine si numele, pe diferite domenii ale fenomenului studiat. Statisticile se clasifica astfel:-statistici nationale sau internationale, pnmeisrsienndu-sea criminalitatea unui stat anume iar celelaltereferindu-sela criminalitatea mai multor tari, asa cum sunt cele publicate bianual de L'OIPC - Interpol;-statistici ale organelor judiciare (politie, justitie) si penitenciare, acestea stabilesc dimensiunile criminalitatii sesizate si criminalitatii legale;-statistici stiintifice, realizate de criminologi calificati, cercetatori stiintifici ori alte persoane (exemplificam criminalitatea n afaceri saueconomico-financiara).Cu privire la statisticile judiciare, majoritatea specialistilor subliniaza caracterul lorrelativ.Astfel, Valerian Cioclei mentioneaza doua categorii de factori, obiective si subiectivi care"viciaza statisticile".43a) factorii obiectivi-modificari intervenite n legislatie;-modificarile intervenite n sistemele de nregistrare si prelucrare a datelor;-fluctuatiile intervenite n activitatea organelor judiciare;b)factori subiectivi:-falsificarea datelor n mod voit pentru diferite motive administrative sau politice;-companiile antiifractionale care directioneaza activitatea organelor judiciare sprecombaterea cu precadere a unor anumite delicte .Acelasi autor44citndu-lpe G. Picca, mentioneaza"Nu exista un subiect mai potrivit pentru falsele interpretari dect statisticile.,.. Cu toate acestea, statistica joaca un rol decisiv n imaginea pe care o avem despre criminalitate. Ea orienteaza deciziile politice, linistea sau ngrijoreaza opinia publica, justifica sau condamna reformele".De aceea trebuie sa privim cu multa circumspectie la statistici, concluziile rezultateimpunndu-sesa fie verificate prin metode sociologice, asa cum sunt anchetele sociale de tipul celor de victimizare sau autoconfesiune.B. Metode sociologiceJean Piuatel,Criminologie,Dalloz, Paris, 1963. p.52.43Valerian Cioclei,Manual de criminologie, Ed. Allbeck. Bucuresti. 1998, p.43.44'tr4r\wm m AO27Acestea sunt cunoscute si sub numele de anchete sociologice, criminologica ca stiinta socialaprelundu-lesiadaptndu-lespecificului obiectului studiat.Dintre cele mai utilizate metode sociologice n procesul de colectarentr-omaniera organizata de date relative la criminalitate, la delicvent si victime, pe baza carora se formuleaza concluzii si propuneri, mentionam:-observatia;-experimentul;-interviul;-chestionarul;-studiul documentelor.ObservatiaEste activitatea umana de contemplare si sesizare a fenomenelor si proceselor studiaten forma lor natura, fara nici o interventie din partea observatorului.In criminologie, observatia este stiintifica, deoarece ea este o contemplare intentionata si metodica a realitatiisocio-umane,fiind orientata spre un scop bine determinat.Obiectul observatiei n criminologie se refera n principal la:-domeniul comportamentului delicvent, individual si de grup;-actiunile n care si prin care acesta se manifesta;-reactiile pe care faptele antisociale le provoaca n rndul membrilor societatii.Ca metoda de investigare criminologica, observatia este recomandata n studierea unor colectivitati de infractori mai restrnse, a unor activitati determinate, pentru ca actele comportamentale ale esantionului ales sunt mai usor de perceput. Acestia pot fi studiati att n libertate ct si n penitenciare.In functie de anumite criterii, observatia criminologica poate fi clasificata astfel: 1) n functie de relatia observatorului cu realitatea aceasta poate fi:-directa sau nemijlocita - ea fiind principala metoda de investigatie, deoarece "ofera informatii cu valoare de fapte care constituie materialul cel mai bogat, divers si nuantat, susceptibil de analize colective specific stiintelor sociologice"5contactul dintre criminolog si obiectul studiat fiind nemijlocit, n afara sistemului studiat;-indirecta (exemplu studierea documentelor)2) n functie de pozitia observatorului, observatia poate fi:-externa - cnd observatorul criminolog ramne n afara sistemului studiat;;-interna - sau participativa care presupune contactul ndelungat al observatorului cu colectivitatile studiate, chiar cu o anumita integrare n activitatile specifice acestoraApreciem ca acest gen de observatii sunt cele mai eficiente nu numai n comparatie cu observatia externa dar si fata de celelalte metode de investigare,cum sunt chestionarele si interviurile, deoarece observatorul poate sesiza si culege date adevarate. In privinta acestora, sociologul francez Madeleine Grawitz n lucrarea sa,"Methodes de sciences sociales"mentioneaza: "este mai usor a minti pe un anchetator dect a disimula ceea ce esti fata de un observator".In privinta relatiei observator - observat, avnd n vedere specificul acestei investigatii de ordin sociologic (criminalitate, delicvent, victima) se impun cteva reguli stabilite de sociologi n general si de criminologi n special:a)stabilirea unei "linii de demarcatie precise ntre observator si subiecti";b)sa respecte normele de convietuire a colectivitatii studiate;c)sa nu lase impresia ca este o autoritate, sa nu socheze prin vocabular si cunostinte;d)sa nu forteze prin nimic situatia observata n vederea obtinerii de date;e)sa descopere persoane cheie (lideri) formali si informali;Descriind aceasta metoda de investigare , fara nsa a avea pretentia ca afost abordata n totalitatea problematicii pe care aceasta o prezinta, mentionam ca rezultatele care vor fi obtinute prin observare a fenomenului criminalitatii vor depinde n primul rnd de28

personalitatea observatorului, de competenta sa profesionala, de experienta pe care o are, de talentul si pasiunea pentru ceea ce face.In plus, conceptiile despre lume ale echipei de criminologi care realizeaza ancheta criminologica folosind ca metoda observatia, joaca un rol fundamental att n culegerea datelor din teren, dar mai ales n interpretarea lor si formularea concluziilor.ExperimentulEste o observatie perfecta si dirijata de observator prin aceea ca se intervine n desfasurarea fenomenului sau procesului observat prin schimbarea conditiilor, fie prin introducerea din afara a unor variabile sau factori noi, (n cazul experimentului din teren), fie prin crearea unor conditii artificiale de desfasurare (ca n cazul experimentelor de laborator).In raport cu observatia care reprezinta contemplarea unui fenomen care nu se repeta, experimentul poate fi reconstituit si repetat de cte ori este nevoie pentru a se putea verifica ipotezele initiale n situatia n care de la"prima ncercare"aceasta nu a fost posibila.In realizarea experimentului ca activitate de investigare a criminalitatii si elementelor sale componente, (delicventul si victima) se parcurg sapte etape:1)stabilirea ipotezelor;2)crearea conditiilor de observatie;3)stabilirea si supravegherea grupului de control;4)introducerea factorilor externi;5)stabilirea consecintelor acestora;6)controlul si dirijarea variantelor urmarite;7)elaborarea, pe baza verificarii ipotezelor, a concluziilor teoretice si a actiunilorpractice.Desi valoarea experimentelor este fara ndoiala mai mare dect a observatiilor prinaceea ca se verifica cu exactitate ipotezele, pentru ca observatiile"lasa ntotdeauna dubii si locuri goale"45nu se pot realiza cu usurinta cu care se ntreprind observatiile, aceasta fie din motive etice si juridice, fie din cauza costurilor ridicate.Dar, daca experimentul criminologie nu influenteaza negativ si nu lezeaza demnitatea omului si nu conduc la comiterea de noi delicte, el este admisibil si se impune n cercetarile criminologice.InterviulInterviul este o metoda de investigare criminologica care constantr-oconvorbire, un dialog, purtat de criminolog si unul din subiectii de ordin criminologie, delicvent sau victima, pentru culegerea de informatii n legatura cu scopul urmarit.In criminologie, se cunosc felurite tipuri de interviuri, n raport de pozitia persoanei care pune ntrebari:a)interogatoriul - fiind dialogul din timpul anchetei penale purtat n timpul cercetarii penale dintre anchetator si inculpat (nvinuit);b)confesiunea - n cadrul dialogurilor de autoconfesiune sau de victimizare pentru stabilirea cifrei negre a criminalitatii reale;c)convorbirea terapeutica fiind dialogul purtat n cadrul criminologiei clinice ntre medicul psihiatric si delicventul n cadrul unor tratament prin psihanaliza individuala, n vederea resocializarii sale.Regulile unui interviu eficientIn realizarea interviului pentru obtinerea unor raspunsuri care sa poate fi folosite trebuie sa se respecte urmatoarele reguli:a) o singura ntrebare, un singur raspuns; regula aceasta impunnd caprintr-ontrebare sa nu se ceara mai multe raspunsuri;b) ntrebarile sa fie precise si simple;Idem, p. 136. idem p.98.29c) interviul trebuie sa aiba o durata scurta, nu lunga sau, mai precis o durata optima, n functie de pregatirea si personalitatea interlocutorului;d)evitarea cuvintelor cu dublu sens si a ntrebarilor lungi;e)ntrebarile trebuie sa se refere la aspecte concrete;f) ntrebarile trebuie astfel formulate pentru ca raspunsurile sa nu fie monosilabice, de genul "da" sau"nu".Aceste reguli,ntr-oforma diferita pot fi comune si urmatoarei metode de ordin sociologic, chestionarul.Cu privire la aprecierea raspunsurilor date la ntrebarile puse, specialistii atrag atentia asupra urmatoarelor aspecte:-"ceea ce nus-aspus este de cele mai multe ori mai important dect sa spus";-"comportamentul real al intervievatului nu corespunde cu comportamentul sauverbal.8In concluzie, referitor la interviu, putem afirma ca, desi are un rol secundar n investigarea criminologica el furnizeaza date suplimentare si complementare la cele obtinute prin observatie si experimente.ChestionarulEste o alta metoda de investigare, de orientare sociologica, care consta n formularea unui numar de ntrebari care se adreseaza subiectilor pe problematica studiata.Aceasta metoda, spre deosebire de; interviu (unde cei doi participanti stau fata n fata, avnd un contact nemijlocit) se caracterizeaz a prin:a) ntrebarilese punpeunformular (deobicei dinhrtie)sau la calculator

cu privire ladomeniulstudiat,fara ca operatorul(criminologul) saintren contact

direct cu subiectul;

b)decelemaimulteori, subiectulestescos dinmediulsau,investigarea

realizndu-seastfelntr-unmediu similar laboratorului.Cercetatorii criminologi trebuie sa posede solide cunostinte teoretice si n acelasi timp o ndelungata experienta deoarece metoda este complexa si costisitoare, altfel rezultatele obtinute sunt false si nefolositoare.Specialistii atrag atentia asupra ntregului proces de utilizare a chestionarului, pornind de la stabilirea si delimitarea temei de investigat, continund cu documentarea teoretica si faptica, stabilirea ipotezelor, a esantionului caruia i se va administra chestionarele, redactarea chestionarului, administrarea lui pe teren, codificarea raspunsurilor si terminnd cu analiza datelor si redactarea concluziilor.In principal, regulile mentionate la interviu sunt valabile si pentru chestionar, avnd grija ca realizarea"unui formular criminologie nu este o treaba de amator pe care o poate ndeplini oricine - medic sau inginer, profesor sau functionar etc, independent de pregatire si profesie. Dimpotriva, aceasta operatiune solicita o munca de nalta calificare, de ndelungata experienta si nainte de toate o meserie (de criminolog n.n) care nu poate fi nvatata numai din carti"9.Alcatuirea chestionaruluiCu privire la formularea ntrebarilor si construirea formularului mentionat,s-auemis urmatoarele reguli:a)chestionarul nu trebuie sa nceapa cu ntrebari delicate care impun raspunsuri preadificile;b)sa nu se foloseasca ntrebari negative;c)ntrebarile nrudite trebuie"sa fie bine amestecate";d)ntrebarile pregatitoare si usoare sa fie plasate la nceputul formulatului;e)sa existe ntrebariude odihna si de relansare",intercalate cu ntrebaridificile;f) formularul sa aiba o structura coerenta si logica.30Fara sa epuizam ntreaga problematica a metodei chestionarului pentru a carei stapnire si aprofundare, criminologii trebuie sa efectueze aprofundate studii si practica ndelungata, (preocupare care din pacate astazi nu exista n tara noastra), concluzionam ca metoda chestionarului este o metoda secundara de investigatie fata de observatie si experimentul criminologie,punndu-sela dispozitie opinii si nu fapte cu privire la fenomenul studiat "adica o imagine a obiectului studiat"Studiul documentelorAceasta este cunoscuta si sub denumirea de metoda documentara. Ea reprezinta de altfel tot o observatie dar o observatie indirecta. Cu ajutorul ei criminologul, prin consultarea diferitelor documente oficiale si particulare, suplineste lipsa informatiilor care nu pot fi obtinute prin celelalte metode de sorginte sociologica.In abordarea acestei metode de investigare trebuie sa se tina seama ca orice document cu continut criminologie ofera, printre altele o imagine asupra populatiei sau domeniului vizat, redactarea si constructia sa depinznd de personalitatea autorilor lui si de particularitatile perioadei istorice careia i apartine.Documentele care fac obiectul investigatiilor criminologice sunt:101) situatiile statistice (asupra carorane-amreferit anterior) atunci cnd nu sunt creatia organelor judiciare sau a unor criminologi, din care, de mai multe opri, se desprind date referitoare la dimensiunile criminalitatii sesizate si legaledintr-oanumita perioada;2) arhiveoficialecare cuprinddocumente calitative ca rapoarte de

activitate, analize directive, procese verbale, etc;

3) documente personale;

- corespondentade ordinpersonal, cumsunt scrisorile;

-autobiografii, jurnale, memorii.4)documente auxiliare:-presa - aceasta prezinta opinia publica adica reactia societatii fata de criminalitate;-literatura - care ofera o imagine nuantata si complexa a delictelor, a opiniilor fata de crima si criminalitate. Am aratat anterior influenta pe care auavut-oromanele lui Dostoevski, piesele lui Shakespeare si romanele lui Eugene Sue asupra fondatorilor teoriei antropologice.In literatura romna, operele literare caRascoalalui Ion Rebreanu,Baltagullui MihaiSadoveanu,Groapade Eugen Barbu,Morometiide Marin Preda,Niste taranide Dinu Sararu,Animale BolnavesiIn absenta stapnilorde M. Breban,Orgolii, Vocile noptiide AugustinBuzura, ca sa amintim numai o parte din autorii romni si operele lor, fac arializa'fie a delictelor, a starilor predelictuale, a delicventilor si victimelor acestora n contextul istoric descris, ele constituind pentru criminologi, date si opinii referitoare la fenomenul criminalitatii din perioadele descrise.Metodele mentionate anterior, clasificate sub numele de sociologie, au fost mprumutate de criminologie care este o stiinta sociologica pe carele-aadaptat domeniul sau. Aceste metode n rare situatiis-aufolosit singular ri investigarea criminalitatii. Ele au fost folosite de foarte multe orintr-uncomplex de activitati de investigare care poarta numele de anchete.Una din cele mai cunoscute anchete pe care le folosesc ca exemple att sociologii ctsi criminologii este"Ancheta ideologica"a scolii din Chicago.In cadrul acestui program, printre alte probleme cares-auurmarit au fost fenomenul delicventei (ndeosebi bandele de tineri) si dezorganizarea familiala din Chicago.Intre tehnicile utilizate n cadrul acestor anchete au fost: observatia, analiza statistica si studiul documentelor oficiale, personale si auxiliare,C. Metode psihologiceSi n cazul acestora, suntem n fata unor metode mprumutate din alte domenii, adaptate specificului criminologiei, ele fiind folosite cu prioritare' ce crimiriblogia clinica31pentru studiul criminalului fie pentru a stabili motivatia acrului criminal fie pentru stabilirea programelor de resocializare a infractorilor.Aceste metode sunt:-observatia psihologica,folosindu-sesi aici chestionarul si interviul;-testele psihologice care s