A aptea elegie - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Nichita Stanescu Triesc n numele frunzelor, am nervuri, schimb verdele pe galben i m las pierit de toamn. n numele pietrelor triesc i m las cubic btut n drumuri, cutreierate de repezi maini. Triesc n numele merelor i am ase smburi scuipai printre dinii tinerei fete dus cu gndul tot dup lenee dansuri de ebonit. n numele crmizilor triesc, cu brri de mortar nepenite la fiecare mn, n timp ce mbriez un posibil glbenu al existenelor. Niciodat n-am s fiu sacru. Mult, prea mult am imaginaia celorlalte forme concrete. i nici n-am vreme din pricina asta m gndesc la propria mea via. Iat-m. Triesc n numele cailor. Nechez. Sar peste copaci retezai. Triesc n numele psrilor, dar mai ales n numele zborului. Cred c am aripi, dar ele nu se vd. Totul pentru zbor. Totul, pentru a rezema ceea ce se afl de ceea ce va fi. ntind o mn, care-n loc de degete are cinci mini, care-n loc de degete au cinci mini, care n loc de degete au cinci mini. Totul pentru a mbria, amnunit, totul, pentru a pipi nenscutele priveliti i a le zgria pn la snge cu o prezen.