!:

. ,.CAPITOLULl

George Edward Stanhope Molyneux Herbert, viconte de

Porchester, supranumit,,Porchey" de cltre putrnii sii apropiatri

gi considerat de invidiosi viitor lord Camarvon, ii ninti un

pumn in plina figuramaxinaxului grec carc refuza sa se supuna

ordinelor sale. La bordul iahtului sdu, Afrodita, el era uniculstlpin gi nu infelegea sA i se opuna, chiar daci o furtunf,putemica semana paniciin rfndul echipajului.

Grecul se ridici amefit.

- Bucataml dumneavoasffi e terminat... Ati face bine si vitineti de bara.

- O crizi de apendicfta nu este s condamnare la moarte. Arrebui si stii, prietene, ci Afrodita este o zeilaa mdrii. ln timput

operatriei, ei ii incledintez $i vasul, gi echipajul.Aretind disprel celui neincrez$tor, Porchey cobod tn

cabina, unde il instalase pe bolnav; ginea mult la bucatarul

brazilian pe care-l angajase in timpul ultimei sale cilf,torii injurullumii.

Acesta se chircea de durere.

Pe punte, cei mai multi dintri marinari se rugau, in ge-

nunchi, lui Dumnezeu. Pentru Porchey, asemenea manifes-

tare era lipsl de stipinire de sine. De cind invapse sa

navigheze pe Mediterana, in fata vilei tatalui sau de la Porto

Fino, pe riviera italiani, vicontele Porchester n-a cerut

niciodata ajutorul Celui de Sus. Ci plutea ori c[ se ineca, o

flcea de unul singur, fara sa stinghereasca divina adunare, ce

Z0 Christian Jacq

avea lucruri mai.bune de ficut decit sl se ocupe de un na-vrgaror m pnmejdre.

ii aaOu bucatarului sa bea jumatate dintr-o sticla de whiskyde cea mai buni calitate, apoi se agezllapian gi cintilmpro-vizalii pe doud voci de Johann Sebastian Bach. Amestecul dealcool gi muzica ar fi trebuit si-l domoleasci pe pacient;in cazcl n-ar fi supraviefuit, avea cel pulin parte de citeva ultimesenzafii de calitate.

inainte si moari, mama lui Porchey ii ceruse in modul celmai ferm ca, potrivit educatriei primite la castelul Highclere, sinu accepte Si si nu tolereze weodaE ceva comun ori abject.Pregatindu-se acum sa deschida abdomenul brazilianului, iaresigur avea pe congtiinla una sau douir crime, vicontele se scuzain fap sufletului raposatei sale mame.

Bolnavul, cu ochii injectatri de febr4 irrdrazni str-l intrebe:

- Ati... ati mai operat pin6 acum?

- De vreo zece ori, prietene, gi mereu cu succes. Rela-xa;?zi-t7 gi totul va decurge cum trebuie. :.

Mare iubitor de lecturtr, vorbind engteza de la TrinityCollege din Cambridge, germana, franceza, greaca,latina sistiplnind citeva idiomuri rare din bazinul Mediteranei, porchey

chiar citise manuale de chirurgie gi reficuse in minte o operagiede apendicitA, cogmaml navigatorilor plecati ftr cllitorii lungi.iqi luase cu el o trusl chirurgicali dernni de un medic adevdrat.

* inchide ochii gi gindigte-te la o masi gusroasa sau la odamb bine.

Un zimbet deganfa! apAru pe buzele bucahrului. profitindde acest moment de sllbiciune, Porchey il lovi in cap cu unciocan. Citeva incaier4ri prifr barurile dubioase din insuleleCapului Verde si din Antile fi ierfecfionasera tehnica anesreziei.

Operi cu mini siguri qi cu gindul la epidemia de rujeolicare nu izbutise s4-l ripuni; pentru a-i scidea febra, ilstropiseri cu apd rece ca gheatra. Nici la Eton nu fusese maibine tratat; din primele momente, vicontele simgise ins6 disprefpentm dascnlii pretentio$i, burdugiti.cu inutile cuno$tinte. Elmuncea in felul siu, in ritrnul s4u, indiferent la note gi

AFACEREATI,IIANKHAMON 2I

rmcFuni; erq de aceea, considerat leneg, tocmai el, care bene-

fcia de o extraordinarA purcre de concentrare gi de o totalafibertate de gindba Colectisna timbre, cegti de porfelan, gra'vuri franfuzesti si serpi la borcan; lectura din clasici iipmducea un plictis abisal, fie ci era vorba despre Demostene

cel pistrlog, de Seneca; ''me$ter la Hiatul chefului, ori denmflatul de Cicerb; la Trinity College igi gisise totu$i opreocupare care si-l pasioneze: restauraxea prin efort propriua lambriurilor. Revoltat, directorul se pllnsese tati.lui acestuiadespre atitudinea intolerabili a unui reprezentant al vechiinobilimi, pAsfAbarea traditiei gi a valorilor pe care Porcheyle nesocotea cu atlta dezinvoltutr.

Sportiv desivir$it, tinarului aristocrat nu-i mai ramasese

decit str strAbata lumeain lung gi-n la! s4 descopere Africa de

Sud, Australia si Japonia sl parcurgi continentele, in ciutanea

rmui ideal care ii scEpa nelncetat. CArd viala pe care-o ducea ise pirea prea searbidi, se cufruida in ci{ile de istorie; cugrandoarea ei, adt de opustr mentalitilii mic-burgheze in care

se compllcea Europa, Antichitatea il atrAgea.

Egiptul i se pirea fascinant; acolo, prin integrarea lui indimensiuni colosale, prin ridicarea de temple la scara univer-sului, omul fusese depigit. Evitase totu$i si calce pe pAmintulfaraonilor ca si cum o teama plina de respect, neobignuita la el,l-ar fi impiedicat se patrundf, in necunoscut.

Vicontele misuri cu satisfacaie rezultatul muncii sale.

- Nu-i rlu..., nu-i riu deloc. Nu bag mina ln foc ctr vascipa, dar manualul e corect; cu sigurantA, nimic nu-i mai depret declt o carte bun6-

Venea vremea prinzului. Vicontele se schimbf, pentru mas6,

alegind o vestf, alba si nigte pantaloni gri din jerseu. Nu uftes4-9i puna chipiul de cipitan Si urci pe punte, unde echipajulcontinua si se roage, in plinA furmnA.

- Dumnezeu e milostiv, gasi aristocratul. Afrodita a

traversat doar un centimetru pe harti 9i nimeni nu a cazutin apl.

Mai multi marinari se repezira catre el.

22 Christian Jacq

-Fili calmi, domnilor. Bucitarul nostru a scipat de inco_rnodul sdu apendice. Nu va fi, probabil, in stare si ne preg.Fteasci masa a$a ca, plra h urmatoarea escal4 va trebui satnemulfumim cu ce-o fi. intimptarea aceasta nu este un motiv sbnu vi intoarcefi la posturile voasfre.

Agitat de bara iahtului, mogtenitorul familiei Camarvonavea o finuti mindri" Cu fruntea mare Si inalta m{rginita de unp6.r aproape ro$u, cu nasul slu ferm, cu mustata perfecttr, cubirbia proeminenti, avea infiJigarea unui

"*"rito, care seavinta spre infinit.

Numai Porchey Stia ci imaginea era ingelitoare. penku ada un sens viefii sale, ar fi gterpelit cu mare plicere

" p;" di"

nog0enirea ce-i revenea. trntbligenfa, cultur4 norocul, posibilitatea de-a face tot,ce-i trasnea prin minte... toate acestea nu_ialungau sentimennrl de a fi singur Si inutil.

Grecul urla:

- Bucatarul naieste! L-am vFzut, a deschis ochii!Mcontele inalp din umeri.

- Eu imi respect cuvintul, baiete. Nu.v.am promis ci_lsalvez?

. CAP ITOLU L 2

Birbanrl il observa pe Howmd Carter cam de vreo jumitate

de ortr.

Eleganl fin, avea un chip sever gi o privire necrutatoare.

Profitind de o zi aga frumoasi, Howard lgi instalase geva-

letul intr-un cimp, unde o iapl igi alapta minzul. linutulNorfolk se bucura de un excelent sfuSit de varl gi, in sute de

feluri, te imbia si-l pictezi.La$aptesprezece ani, baian l mer-gea pe urmele tati.{ui siu, convins ci va deveni, ca 5i el, pictoranimalier. in loc si-l trimig la qcoala din ora$, tatal sau ilinvAtase el insugi sb citeasci, str scrie, si deseneze gi sa picteze;

caii si ciinii erau principalele sale modele. Asdel ctr, degi avea

opt frali $i surori, se simlea copil unic, singur in stare siprimeasca mesajul artistului; avea si-i fie continuator, dovedind

cA poate trai din arta sa. A$a ci muncea cu sirg, striduindu-sepentru cel mai mic detaliu.

Desi se nascuse la Londra,in cartierul Kensington, la 9 mai

1874, Howard Carter isi peftecuse copilaria la Swaffttam, un

satuc pe care-l iubea mult pentru calmul siu molipsitor.

Aproape de inserare, se petrecu un fel de miracol: pentru

infia omi, una dintre picturile sale aproape c4-i didea satisfac-

tie. Calul trop4ia, era viu; e adevi.,rat, picioarele nu erau chimatit de fine, iar capul trebuia reflcut. Dar mina_ lui dovedea

siguran{a: lncepuse si invele meserie.

Barbatul culese o brinduSa pe care gi-o prinse la butonierA,

apoi, din ciiiva pagi, venimai aproape de adolescentul care se

ridici Si il privi, contrar educaliei primite, ftrrl a-gi pleca ochii.

24 Christian Jacq

El iSi continui mersul domol prin iarba, fari teami ctr-gipitteazd cu verde frumosul cosfum de aristocrat, gi se opri infata acuareleir pe c&re o cerceta intinzindu-si gitul ca o pas{rede prada.

- Interesant, zise. Aga-i ci te numegti Howard Carter?Bliatul detesta felul de-a se purta al celor bogali: intre ei,

cite preliminarii, pin6 si ajungi s4-gi vorbeasci! Unui inferiorera lnsi destul sf, i se dea ordine pe un ton dispre6uitor

- Nu vi cunosc. Nu sintefi de pe-aici.

- ln npsa cuiva care si ne prezinte, afari de aceasH iapAsuperbi ocupata insi cu ale ei, afla ca ma numesc percy E.Newberry gi ci avem o prieteni. comunf,. Ai putea fi atit aeamabil incit si-mi desenezi un'ritoi?

$i ii intinse o foaie de hlrtie.

- Dar... de ce?

- Prietena noasfa comuna,lady Amhetst, care locuieSte incastelul invecinat, mi-a vorbit despre do"

"u despre * pi"to,

talentat. Ea a cump?rat trei dintre pinzele tale. Iaja uproup" "ati-a reu$it, dar un rafoi este cu totul altceva...

Furios, Howard lua hlrtia si, ilr mai pulrn de cinci minute,termina schip unei rale silbatice de toala frumusetrea.

- Lady Antherst nu s-a ingelat. Ai fi de acord si desenezigi sf, colorezi pentru mine pisici, ciini, pasari gi multe alteanimale?

Neincrederea artisrului ramase neclintita-- Sintefi colecfionar?

- Profesor de egiptologie la Universitatea din Cairo, inEgipt.

- E departe, nu-i aga?

- Foarte departe. Dar Londra este mult mai aproape.

- De ce Londra?

- Pentru ci in frumoasa noasffi capitali se gisegte BritishMuseum. Mi-ar plicea si te iau acolo cu mine.

Cel mai mare muzeu din lume... Tatil sdu ii vorbise adeseadespre el. tntr-o zi, poate e6 unul dinfie tablourile sale va fiexpus acolo!

AFACEREATUTANKHAMON 25

- Nu-mi pot permite. Calatoria, ceu:atea,..

- - Problema e ca si rezolvati. Esti de acord str-fi piriseotifrnilia 9i satul peirtru cel pudn fei luni?

Pe cer zburdau rtnduhele; la liziera pidurii, o ciocanitoare

wrrde ciugulea scoa4a unui stejar. Sa plece din Norfolk, sa se

@arti de parinli, s4-9i ffnga copiliria-.. Rastuma, cu un gest"

fvaletul.- Cind e plecarea?

Mai multe luni de munca neintrerupti, aplecat asupragblitei de reprodus hieroglife, in care figurau nu doar animale,

ci ri fiinte umane, obiecte, cl5diri, semne geomerice qi nrulte

dinte elementele acestei limbi considerate de egipteni sacri:

ca un scrib, Howard Carter se deprindea sb deseneze semnele

inainte de a le inlelege; trasarea pe tibliti a acestor indicii de

putere ii transforma si mina, si gindirea. Urma cu strictefe

modelele pe care i le aducea profesod Newberry; pufin citepu1in, incepuse sI scrie asemenea vechilor egipteni.

Retras in vreun birou, izolat in vreo cimiruti, nu vorbea

cu nimeni. British Museum cu gentlemenii lui impozanfl ilintimidau; prefera tovA,rAqia hieroglifelor.

O ploaie rece cidea peste ora$. Profesod Newberry llchemb la el; avea pe birou desenele lui Howmd Carter.

- Sint foarte mullumit de munca ta. li-ar plicea si deviicel mai tintu dintre membrii Egypt Exploration Fund?

- Ce obligalii implici aceasti calitate?

Percy E. Newberry zimbi.

- Ca sf, fiu sincer, Howard,-egti personajul cel mai silbaticqi mai liber pe care Creatorul mi l-a scos in cale.

- Considerali ca sint defecte?

- Soarta va hotiri. ln ce prive$te fundatia gtiinlificA privatn,

care ar fi fericita si te primeascan aceasta se ocupa cu studiul

26 Christian Jacq

artelor din Egiptul antic, avind in vedere o mai buni cunoagterea civilizaXiei sale.

Degi Howard Carter isi propusese si nu trideze nici oemogie, se simti luat de un val de entuziasm.

- Este... este minunat! Prin urmare, voi rdmine aici gi voicontinua si desenez hieroglife!

- Mi-e tearna ca nu.Brusc, Newberry i se piru un demon ieSit din infem ca

si-l chinuie. O cilimari se afla inrazamiinii sale. profesorulii pricepu intenfia.

- Nu face un gest necugetat, Howard. Situa6ia e complicata- Am gregit ceva? De ce si mi trimiteti inapoi?

- Te repezi; agita.tla asta !i.ar putea aduce multe necazuri.- Sfaturile, dupi. Adevtuul mai intii!Percy E: Newberry, cu miinile incrucigate la spate, intors

citre fereasta biroului stru, privea cum ploul.- Rata din hieroglife este o fiara veninoasi, Howard; odata

ce te-a mu$cat, aqa r6mii pe via1a.

- Accept sa desenez mi gi mii de rage.

- Acceptr, oare, si sacrifici totul acestor zburatoare?Prevenit in acest fel, nu simli teama.

- Cind ai $ansa d$a intilni prieteni adevArafi, ii pistrezi.Profesorul Newberry se intoarse din nou spre adolescent.

- Ei bine, domnule Carter, iat6-vl*h""j";i;;*-;aminunt mai rlmine de fixat.

- Care?

- Bagajele. Miine ne imbarcam pentru Egipr.

EAPITOLU L 3

Howard Carter nu apuca sa vadi nimic din Alexandria;

p*sorul Newberry era grbbit si prindl trenul de Cairo. De la

dmii pasi pe ptulint egiptean, fnaxul se simti eliberat de

lnvara celor gaptesprezece ani petrecufi in Anglia $i a unei

&cc€ndente rltacite in cefurile uitarii' Brusc ametrit de vechi-

-a multimilenarl a unei civilizatii nepieritoare, bliatul lnce-

Xnse sa fiAiasci Pentru el.

Cadnd cele doui prefioase valize ale profesorului, pline de

[aterial ltiinfific, nu avu nidi un moment thgazal sA guste

dintr-un Orient pitoresc 5i parfrrmat.

Calea ferati, liniile de telegraf, un serviciU poqtal, o gari

aglornerati... Nu mai prididea minunindu-se.

- A, desigul, Egiptul se modernizeazi. Din pAcate'

tocmai a fost adoptattr limba arab[ ca limbA oficiala inadministratie $i a fost autorizati o publicatrie care predici

independenla. Ce nebunie! Ftrrd noi, tara asta ar fi condam-

nati la ruin6 Si la mizerie. $i cind te gindeqti ci blestemata

asta de gazet^ se numegte AL-AhrIm,,,piramida"! Ce pro-

fanare... Din fericire, extremi$tii n-au nici un viitor. Vor sfirsi

in temnitrA, asta e sigur!

Llslndu-l pe profesor prada accesului slu vindicativ'

Howard admira peisajele deltei, casatoria apei cu pamintul:

satele, construite pe tidic[turi de plmint, dormeau la soare.

Cohorte de pasfi albe zburau peste intinderile verzi lntesa,te de

ftestii; camile purtind poveri grele inaintau cu pas maieshros pe