odată cu răscoala de la 1907,procesul reformator agrar înRomânia s-a circumscris unuiritm mai alert, direcţiile, dar şilimitele acestuia fiind stabilite decătre principalele partide cu rolde decizie în viaţa politicăromânească. abordările asupra"chestiunii ţărăneşti" au variatîntre rezervă şi radicalism, înfuncţie de interesele susţinute deaceste partide, dar şi de contex-tul politic intern şi internaţional.în ceea ce privea partidulnaţional Liberal, acesta, deşi s-apronunţat permanent în favoarearezolvării problemei agrare,propunea, la început, doar soluţiide ordin general.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Unii prieteni sunt

umbre, nu apar decât

când e soare“

mihail sadoveanu

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 456 anul XIII miercuri, 20 decembrie 2017 1 RON

Algoritmii ne conduc lumea.

(adaptat după Christopher

Steiner)

stăm pe pragul unei revoluțiitehnologice care va schimbafundamental modul în caretrăim, lucrăm și ne raportămunul la celălalt.prin amploarea și complexi-tatea sa, transformarea va fitotal diferită de ceea ceomenirea a experimentatînainte. încă nu știm cum seva desfășura, dar un lucrueste clar: răspunsul laaceasta trebuie să fie integratși cuprinzător, implicând toțifactorii implicați în politicamondială...

Conf. Univ. Dr. Cornel Jucan, ulbs

a patra revoluțieindustrială: ce

înseamnă și cumsă răspundem

programul Work and travel e ceva special!

am mai scris asta și probabil o să o mai fac și cu alteocazii. anul trecut a fost cum a fost, ați citit și voi. Cel puținpentru o persoană mai introvertită ca și mine, poateînsemna începutul sfârșitului perioadei de persoanăintrovertită. Dacă anul trecut mi-am făcut mulți prieteni șia fost super experiența, anul ăsta mi-am făcut o nouăserie de prieteni, nu la fel de mulți, dar ceva mai calitativi.Deși am stat doar o lună și jumătate în state, perioada afost mai agreabilă, din moment ce deja știam oameni șiam început să cunosc și alții.

continuare in pag. 2

or, sub asemenea aspecte, orientareaingineriei spre economie, fireşte, cucondiţia unei învăţări de calitate,asigurată de profesori de economie despecialitate, nu poate fi decât benefică.practic, nu va mai fi bun ce „pare bun”,ci ceea ce efectiv este – va fi – bun. 12. alte câteva gânduri în încheiereaperiplului în teritoriul generos aleconomiştilor. Ce perspective aueconomiştii în România?

“Economistul”.DEstinul şi

avataRuRilE unEipRofEsii (iii)

Dan popescu

- continuare in pag. 5 și 6 -

acad. n.n. constantinescu.pRofesoR la ase bucuRești

moDalităţi DEaboRDaRE achEstiunii

agRaRE (1907-1914).soluţionăRi pRo-

pusE DE pRinci-palElE paRtiDE

politicERomânEşti.

Lect. Univ. Dr. Doris Louisepopescu, ulbs

pEntRU toți CititoRii și

CoLaboRatoRiinoștRi, Un

CRăCiUn fERiCit șiUn an noU 2018 CU

CELE mai fRUmoasE împLiniRi!

la Mulți ani!- REDaCția

amERica așa cum E

- alExa: ERoina

REflEcțiiloRmElE -

masterand Leonard șeRban

"prin noi înşine": esenţă şi linii di-rectoare.Capitalurile străine, în special subforma investiţiilor străine directe, suntpercepute astăzi ca o sursă de creştereeconomică, beneficiile acestor investiţiireflectându-se în special în crearea denoi locuri de muncă şi într-o maiaccelerată dinamică imprimatăeconomiei. Deşi majoritatea politicilorvizează atragerea într-o proporţie câtmai mare a acestor capitaluri, există şio serie de controverse, cea maiimportantă privind problema repatrieriiprofiturilor. De altfel, discuţiile nu suntnoi, locul şi rolul capitalurilor străine îneconomia naţională fiind subiecte pro-fund dezbătute.

- continuare in pag. 3 și 5 -

Economia RomâniEişi pRoblEma

capitaluRiloRstRăinE.

DoctRina "pRin noiînşinE".

vin

til

ă i.

c. b

Ră

tia

nu

- continuare în pag. 7 -

- continuare în pag. 4, 8 -

pRiMa escală pe păMânt aMeRican: aeRopoRtul din boston

PUNCTUL PE EUROPA

Regele Mihai. Un mare rege alRomâniei, remarcabilă personalitate - prin

faptele sale - a Europei secolului XX, aîncetat din viață

Lect. Univ. Dr. Doris Louisepopescu, ulbs

revolutie industrială2 MIERCURI 20 DECEMBRIE 2017

urmare din pagina 1

...din sectoarele public și privat cătremediul academic și societatea civilă.prima revoluție industrială a folosit put-erea de apă și abur pentru a mecanizaproducția. a doua, puterea electricăfolosită pentru a crea producția în masă.a treia, puterea electronică și tehnologiainformației utilizate pentru a automatizaproducția. acum, a patra revoluțieindustrială se bazează pe cea de-a treia,revoluția digitală care a apărut de la mi-jlocul secolului trecut. se caracterizeazăprintr-o fuziune a tehnologiilor careestompează liniile dintre sferele fizice, dig-itale și biologice.Există trei motive pentru caretransformările de astăzi nu reprezintădoar o prelungire a celei de-a treia revoluțiiindustriale, ci mai degrabă sosirea uneia patra și distinctă: viteza, amploarea șiimpactul sistemelor. Viteza descoperir-ilor actuale nu are precedent istoric. încomparație cu revoluțiile industriale an-terioare, a patra este în evoluție maidegrabă într-un ritm exponențial decâtîntr-un ritm liniar. în plus, este vorba deperturbarea aproape a oricărei industriidin fiecare țară. iar lărgimea și profunz-imea acestor schimbări anunță transfor-marea întregului sistem de producție,management și guvernare.posibilitățile miliardelor de persoaneconectate prin dispozitive mobile, cu put-ere de procesare fără precedent, ca-pacitate de stocare și acces la cunoștințe,sunt nelimitate. aceste posibilități vor fiînmulțite cu progrese tehnologice emer-gente în domenii precum inteligențaartificială, robotica, internetul obiectelor,vehiculele autonome, tipărirea 3D, nan-otehnologia, biotehnologia, știința mate-rialelor, stocarea energiei și calcululcuantic.Deja, inteligența artificială este în jurulnostru, de la autoturisme și mașini dron-ice la asistenți virtuali și software care tra-duc sau investesc. în ultimii ani s-auînregistrat progrese impresionante în ai,determinate de creșterile exponențialeale puterii de calcul și de disponibilitateaunor cantități mari de date, de la software-ul folosit pentru a descoperi noi medica-mente la algoritmi folosiți pentru a preziceinteresele noastre culturale. tehnologiilede fabricare digitală, între timp,interacționează cu lumea biologică înfiecare zi. inginerii, designerii și arhitecțiicombină designul de calcul, producția deaditivi, ingineria materialelor și biologiasintetică, pentru a pionera o simbiozăîntre microorganisme, corpurile noastre,produsele pe care le consumăm și chiarclădirile pe care le locuim.provocări și oportunitățiCa și revoluțiile care au precedat-o, apatra revoluție industrială are potențialulde a crește nivelul veniturilor globale și dea îmbunătăți calitatea vieții populațiilor dinîntreaga lume. până în prezent, cei careau câștigat cel mai mult de la aceasta aufost consumatorii capabili să-și permită șisă acceseze lumea digitală, până acumtehnologia făcând posibilă apariția de noiproduse și servicii care sporesc eficiențași plăcerea vieții personale. Comandareaunui taxi, rezervarea unui zbor,cumpărarea unui produs, efectuareaunei plăți, audierea unei melodii,vizionarea unui film sau practicareaoricărui joc se poate face acum de ladistanță.în viitor, inovația tehnologică va duce, deasemenea, la un miracol din partea ofer-tei, cu câștiguri pe termen lung în ceeace privește eficiența și productivitatea.Costurile de transport și de comunicarevor scădea, logistica și lanțurile globalede aprovizionare vor deveni mai eficiente,iar costul comerțului va fi tot mai mic. înfinal, toate acestea deschid noi piețe șistimulează exponențial creștereaeconomică.în același timp, așa cum au subliniat

economiștii Erik brynjolfsson și andrewmcafee, revoluția ar putea genera o ine-galitate mai mare, în special în potențialulsău de a perturba piețele forței de muncă.Deoarece automatizarea înlocuieșteforța de muncă în întreaga economie,deplasarea netă a lucrărilor spre mașiniar putea exacerba decalajul dintre în-toarcerea la capital și revenirea la muncă.pe de altă parte, este posibil, de aseme-nea, ca deplasarea lucrătorilor printehnologie să conducă, în ansamblu, lao creștere netă a locurilor de muncă sig-ure și satisfăcătoare.nu putem anticipa în acest moment carescenariu este probabil să apară și istoriasugerează că rezultatul va fi probabil ocombinație a celor două. Cu toate aces-tea, sunt convins că: - în viitor,talentul, mai mult decât capitalul, vareprezenta factorul critic al producției.aceasta va genera o piață a muncii dince în ce mai separată în segmente de"slabă calificare / slabă salarizare" și"înalte calificări / înalte salarii", ceea ce, larândul său, va conduce, inevitabil, la ocreștere a tensiunilor sociale.-inegalitatea reprezintă cea mai marepreocupare societală asociată cu a patrarevoluție industrială. -Cei mai mari ben-eficiari ai inovării tind să fie furnizorii decapital intelectual și fizic - inovatorii,acționarii și investitorii - ceea ce explicăcreșterea decalajului de avere între ceidependenți de capital și de forța demuncă.

tehnologia este, prin urmare, unuldintre principalele motive pentru careveniturile au stagnat, sau chiar au scăzut,pentru majoritatea populației din țările cuvenituri ridicate: cererea de lucrători cuînaltă calificare a crescut, în timp ce cer-erea pentru lucrătorii cu mai puținăeducație și abilități scăzute s-a redus .Rezultatul este o piață a forței de muncăcu o cerere puternică la capetele înalte șijoase, dar o scăpare pentru clasa de mi-jloc.acest lucru explică de ce atât de mulțimuncitori sunt deziluzionați și temători căpropriile venituri reale și ale copiilor lor vorstagna. De asemenea, acesta explicăde ce clasele de mijloc din întreaga lumese confruntă din ce în ce mai mult cu unsentiment general de nemulțumire și ne-dreptate. nemulțumirea poate fi, de asemenea,alimentată de permeabilitatea tehnologi-ilor digitale și de dinamica schimbului deinformații tipic social media. mai mult de30% din populația globală utilizeazăacum platforme sociale pentruconectarea, învățarea și partajareainformațiilor. într-o lume ideală, acesteinteracțiuni ar oferi o oportunitate pentruînțelegerea și coeziunea interculturală.Cu toate acestea, ele pot crea și propagaașteptări nerealiste cu privire la ceea cereprezintă succesul unui individ sau unuigrup și oferă oportunități pentrurăspândirea ideilor și ideologiilor extreme.impactul asupra afaceriloro temă principală ce stă in centruldiscuțiilor dintre specialiștii în economiecu directorii globali și cu directorii de afac-eri este faptul că accelerarea inovației șiviteza întreruperii sunt greu de înțeles sauanticipat și că acești conducători consti-tuie o sursă de surpriză constantă. într-adevăr, în toate industriile, există doveziclare că tehnologiile care stau la bazacelei de-a patra revoluții industriale au unimpact major asupra întreprinderilor.în ceea ce privește oferta, multe industriise confruntă cu introducerea de noitehnologii care creează modalități com-plet noi de a satisface nevoile existente șia perturba în mod semnificativ lanțurilede valori industriale existente. De asemenea, au loc schimbări majorepe partea cererii, deoarece creștereatransparenței, implicarea consumatorilorși noile modele de comportament al con-sumatorilor (din ce în ce mai mult bazatepe accesul la rețele și date mobile) obligăcompaniile să adapteze modul în careproiectează, comercializează și

furnizează produse și servicii .o tendință esențială este dezvoltareaunor platforme cu tehnologii care săcombine atât cererea, cât și oferta pen-tru a perturba structurile existente ale in-dustriei, cum ar fi cele pe care le vedemîn economia "partajată" sau "la cerere".aceste platforme tehnologice, ușor deutilizat de smartphone-uri, congreseazăoamenii, bunurile și datele - creând ast-fel modalități complet noi de a consumabunuri și servicii în acest proces. în plus,acestea reduc barierele pentru între-prinderi și indivizi de a crea bogăție, mod-ificând mediile personale și profesionaleale lucrătorilor. aceste noi platforme deafaceri se multiplică rapid în multe serviciinoi, de la spălătorie la cumpărături, de laactivități productive la parcare, de lamasaje la călătorii, etc.în ansamblu, există câteva efecte princi-pale pe care a patra Revoluție industrialăle are asupra așteptărilor clienților, asupraîmbunătățirii produselor, asupra inovăriicolaborative și asupra formelororganizaționale. indiferent dacă suntconsumatori sau întreprinzători, cliențiidevin din ce în ce mai mult epicentruleconomiei, ceea ce se referă laîmbunătățirea modului în care sunt servițiclienții. produsele și serviciile fizice, în plus,pot fi acum îmbunătățite cu capabilitățidigitale care le măresc valoarea.tehnologiile noi fac ca activele să fie maidurabile și mai rezistente, în timp cedatele și analizele transformă modul încare sunt menținute.o lume a experiențelor clienților, a ser-viciilor bazate pe date și a performanțeloractivelor prin intermediul analizelor, întretimp, necesită noi forme de colaborare, înspecial având în vedere viteza la care auloc inovațiile și întreruperile. iar aparițiaunor platforme globale și a altor modelede afaceri noi înseamnă, în final, că tal-entul, cultura și formele organizaționalevor trebui serios retușate.în ansamblu, trecerea inevitabilă de ladigitizarea simplă (a treia revoluțieindustrială) la inovația bazată pecombinații de tehnologii (a patra revoluțieindustrială) forțează companiile să-și re-examineze modul în care își desfășoarăactivitatea. Cu toate acestea, linia de joseste aceeași: liderii de afaceri și directoriiexecutivi trebuie să înțeleagă că mediullor suferă o continuă schimbare, să con-teste ipotezele echipelor lor de operare șisă inoveze necontenit și continuu.impactul asupra guvernariipe măsură ce lumile fizice, digitale și bi-ologice sunt într-o continuă convergență,noile tehnologii și platforme vor permitedin ce în ce mai mult cetățenilor să con-lucreze cu guvernele, să își exprimeopiniile, să își coordoneze eforturile șichiar să eludeze supraveghereaautorităților publice. în același timp, gu-vernele vor dobândi noi puteri tehnolog-ice pentru a-și spori controlul asuprapopulației, pe baza sistemelor desupraveghere omniprezentă și acapacității de a controla infrastructuradigitală. în ansamblu, însă, guvernele vorface din ce în ce mai mult presiuni pen-tru a-și schimba abordarea actuală înceea ce privește angajamentul public șielaborarea de politici, deoarece rolul lorcentral de a conduce politica sediminuează datorită noilor surse deconcurență și redistribuirii șidescentralizării puterii pe care noiletehnologii le permit.în cele din urmă, doar capacitatea sis-temelor guvernamentale și a autoritățilorpublice de a se adapta va determinasupraviețuirea lor. Dacă se dovedesc ca-pabili să adopte o lume a schimbărilorperturbatoare, supunându-și structurile lanivelurile de transparență și eficiență carele vor permite să-și mențină avantajulcompetitiv, ele vor evolua. Dacă nu, sevor confrunta cu probleme într-o continuăcreștere.acest lucru este valabil în special îndomeniul reglementării. sistemele ac-tuale de politică publică și de luare a de-

ciziilor au evoluat alături de a douarevoluție industrială, când factorii de de-cizie au avut timp să studieze o problemăspecifică și să dezvolte răspunsul nece-sar sau cadrul de reglementare adecvat.întregul proces a fost conceput pentru afi linear și mecanic, urmând o abordarestrictă "de sus în jos". Dar o astfel deabordare nu mai este fezabilă. având învedere ritmul rapid al schimbărilor indus-triale ale revoluției industriale și impactulamplu, legiuitorii și autoritățile de regle-mentare sunt contestați într-o măsurăfără precedent și, în cea mai mare parte,se dovedesc incapabili să facă față. prinurmare, cum pot păstra interesele con-sumatorilor și ale publicului larg, contin-uând să susțină inovația și dezvoltareatehnologică? prin adoptarea uneiguvernări "agile", la fel cum sectorul privata adoptat din ce în ce mai multrăspunsuri subtile la dezvoltarea de soft-ware și operațiunile de afaceri în general.aceasta înseamnă că autoritățile de re-glementare trebuie să se adapteze con-tinuu la un mediu nou, în continuăschimbare, reinventându-se astfel încâtsă poată înțelege cu adevărat ceea cereglementează. pentru a face acestlucru, guvernele și agențiile de regle-mentare vor trebui să colaboreze în-deaproape cu specialiștii în științeeconomice, mediul de afaceri și cu soci-etatea civilă.a patra revoluție industrială va avea unimpact profund asupra naturii securitățiinaționale și internaționale, afectând atâtprobabilitatea, cât și natura conflictelor. is-toria războiului și securitateainternațională este istoria inovației tehno-logice care și astăzi nu este o excepție.Conflictele moderne care implică statelesunt din ce în ce mai "hibride" în natură,combinând tehnicile tradiționale de câmpde luptă cu elementele asociate anteriorcu actorii non-statali. Distincția dintrerăzboi și pace, combatant și necombat-ant, și chiar violența și nonviolența(gândiți-vă la cibernetică) devin inconfort-abil de neclară.pe măsură ce acest proces are loc șinoile tehnologii, cum ar fi armele au-tonome sau biologice, devin mai ușor deutilizat, indivizii și grupurile mici se voralătura din ce în ce mai mult statelor, fiindcapabile să provoace daune în masă.această nouă vulnerabilitate va duce lanoi temeri. Dar, în același timp, progre-sele tehnologice vor crea potențialul dea reduce amploarea sau impactulviolenței, prin dezvoltarea de noimodalități de protecție, de exemplu, sauo mai mare precizie în direcționare.impactul asupra oamenilora patra revoluție industrială va schimbanu numai ceea ce facem, ci și cine sun-tem... aceasta ne va afecta identitatea șitoate aspectele legate de ea: simțul nos-tru de confidențialitate, noțiunile noastrede proprietate, modelele noastre de con-sum, timpul pe care îl dedicăm muncii șitimpului liber și modul în care nedezvoltăm carierele, ne cultivăm abilitățile,inclusiv întreținerea relațiilor. Ea neschimbă deja sănătatea și conduce la unsine "cuantificat" și mai devreme decâtcredem că poate duce la augmentareaumană. Lista este nesfârșită deoarece

este legată doar de imaginația noastră.Relația noastră cu smartphone-urilenoastre este un caz demn de luat în con-siderare în acest moment. Conexiuneaconstantă ne poate priva de unul dintrecele mai importante elemente ale vieții:timpul pentru a face o pauză, pentru areflecta și a ne angaja într-o conversațiesemnificativă.Una dintre cele mai mari provocări indi-viduale impuse de noile tehnologiiinformaționale este viața privată.înțelegem instinctiv de ce intimitatea esteatât de esențială, totuși urmărirea șischimbul de informații despre noireprezintă o parte crucială a noiiconectivități. Dezbaterile despre chestiunifundamentale, cum ar fi impactul viețiinoastre interioare asupra pierderii con-trolului asupra datelor noastre, se vor in-tensifica în anii următori. în mod similar,revoluțiile care apar în biotehnologie și ai,care redefinesc ceea ce înseamnă a fiuman, împingând înapoi pragurilecurente ale vieții, sănătății, cunoașterii șicapacităților, ne vor obliga să redefinemlimitele noastre morale și etice.modelarea viitoruluinici tehnologia, nici întreruperea care vinecu ea nu este o forță exogenă asupracăreia oamenii nu au control. toți sun-tem responsabili pentru îndrumareaevoluției sale, în deciziile pe care le luămzilnic ca cetățeni, consumatori și investi-tori. prin urmare, trebuie să înțelegemoportunitatea și puterea pe care le avemîn formarea celei de-a patra revoluții in-dustriale și să le direcționăm către un vi-itor care să reflecte obiectivele și valorilenoastre comune.pentru a face acest lucru, cu toate aces-tea, trebuie să dezvoltăm o viziuneglobală și globalistă asupra modului încare tehnologia ne afectează viața și neredimensionează mediile economice,sociale, culturale și umane. nu a fostniciodată o perioadă de promisiune maimare sau una de pericol potențial maimare. totuși, factorii de decizie de astăzisunt prea adesea prinși în gândireatradițională, liniară, sau prea absorbiți demultiplele crize care le cer atenția, ca săgândească strategic despre forțele deperturbare și inovare care ne modeleazăviitorul.în cele din urmă, totul se reduce la oa-meni și valori. trebuie să formăm un vi-itor care să funcționeze pentru noi toți prinpunerea oamenilor pe primul loc și prinîmputernicirea lor. în cea mai pesimistă șidezumanizată formă a acesteia, a patrarevoluție industrială ar putea într-adevărsă aibă potențialul de a "robotiza" uman-itatea și, astfel, de a ne priva de inima șide sufletul nostru. Dar ca o completarela cele mai bune părți ale naturii umane -creativitate, empatie, administrare -poate, de asemenea, să ridice omenireaîntr-o nouă conștiință colectivă și moralăbazată pe un sentiment comun al des-tinului. trebuie să ne asigurăm căaceasta din urmă predomină.

bibliografieschwab, K, (2016), foreign affairs, thefourth industrial Revolutionsteiner, C, (2012), automate this: Howalgorithms Came to Rule our World.

Conf. Univ. Dr. Cornel Jucan, ulbs

3MIERCURI 20 DECEMBRIE 2017 economie

urmare din pagina 1

Capitalurile străine încep să aparăîn sfera economiei româneşti cuprecădere după tratatul de la adri-anopol (1829). La început, econo-mia principatelor Române,caracterizată de numeroase ele-mente feudale, nu prezintă un in-teres major acestor capitaluri, acăror pătrundere se va accentuaînsă pe fondul câştigăriiindependenţei de stat, trecerii laprotecţionism şi accelerării proce-sului de industrializare. încă înaintede primul război mondial, capitalu-lurile străine câştigaserăpreponderenţa în domeniul gazu-lui şi electricităţii: 95,5 %; industriapetrolului: 94 %; industria zahărului:94 %; metalurgie: 74 %; chimicale:72,3 % şi industria lemnului: 69 %.finanţa internaţională se manifestaputernic şi în sectorul bancar, cele5 bănci controlate de capitalulstrăin dispunând de resurse de500.000.000 lei, spre deosebire decele mai mari patru bănciromâneşti, care dispuneau doar de325.000.000 lei (Keith Hitchins,România. 1866-1947, 1998, p. 194şi n. marcu (coord.), istorieeconomică, 1979, pp. 212-225).Ca reacţie la situaţia capitalurilorstrăine şi pe fondul mai larg alsusţinerii afirmării economice, par-tidul naţional Liberal, ca factor de-cident, va contura treptat germeniiunei noi concepţii. substanţa aces-teia se reflecta în însăşi sintagma"prin noi înşine", inovatoareapolitică oferind un răspuns perti-nent nevoilor specifice ale sistemu-lui economic naţional şi urmărinddezvoltarea unei economii bazatepe forţe interne.

orientarea "prin noi înşine" nufăcea notă discordantă în raport cuideile economice vehiculate pânăla acel moment de partidulnaţional Liberal, dimpotrivă ea par-venind ca rezultat cursiv alconstrucţiei, în timp, a viziunii aces-tui partid asupra mersuluieconomiei naţionale. practic, "prinnoi înşine" promova principiulprotejării intereselor economice in-terne, traducându-se printr-o vastăacţiune de dezvoltare economicăcentrată pe elemente româneşti,respectiv pe: capitalul, munca şiiniţiativa autohtonă.

De altfel, poziţia liberalilor faţăde chestiunea capitalurilor externedobândise notorietate cu multînainte de lansarea noii politici, încadrul discuţiilor distingându-se p.s. aurelian, a cărui atitudine,refractară penetraţiei financiarestrăine, a fost transformată într-unadevărat crez economic personal(p. s. aurelian, Despre subjugareaeconomică; înfiinţarea unei băncifunciare şi pericolul invaziei capi-talului străin; Despre penetraţiacapitalurilor străine; încercări depenetrare a capitalurilor străine cuprilejul întemeierii industrieizahărului, etc.). începutul secolului al XX-lea, a co-incis cu o cristalizare a orientării lib-erale "prin noi înşine", concepţiadobândind substanţă pe fondulstării financiare dezastruoase de-scoperite de liberali odată curevenirea lor la guvernare, în 1901.Liberalii au adus critici dure ante-rioarei guvernări conservatoare, pecare o vedeau drept vinovată dedezastrul finaciar al ţării.asumându-şi dificila sarcină aechilibrării financiare, noul guvern"a luat asupra-şi de a deslegaproblema şi a rezumat deslegarea

ei prin trei cuvinte - prin noi înşine"(Discursul lui D. a. sturza, D. a. D.,nr. 3, 1901).

acuze dure la adresa conser-vatorilor au fost proliferate şi decătre Vintilă brătianu, artizanul in-contestabil al concepţiei "prin noiînşine". având "convingereanestrămutată că prin noi înşineputem să ne dezvoltăm pe toatecăile" (Vintilă i. C. brătianu, prin noiînşine, în "Voinţa naţională", nr.6.006, mai 1905), acesta îi făceape conservatori vinovaţi de regre-sul ţării, în condiţiile în care conce-siile acordate capitalului străinriscau "să ne dea înapoi înredeşteptarea economicănaţională" (Vintilă i. C. brătianu,scrieri şi cuvântări, 1937, p. 218).

mizând pe resursele proprii:"avem credit bine stabilit, avemprobe că putem găsi între români,personalul special pentru oriceramură de activitate, avem în sfârşitconştiinţa nevoilor noastre mai bineca oricare alţii" liderul liberal sinte-tiza sensul politicii economicesusţinute de partidul său: "sămergem înainte prin noi înşine, şisă nu dăm elementului străin decâtstrictul necesar" astfel încât "ŢaraRomânească să propăşească prinpropriile ei puteri şi [...] elementeleei să participe într-o măsură largităşi în toate ramurile de activitate cese deschid".

necesitatea scoaterii de subcontrolul străin a finanţelor ţării erasubliniată şi de către liberalul EmilCostinescu, acesta respingând ve-hement ideea oricărui nou ajutor fi-nanciar extern şi considerând că"numai în noi înşine stă mântuireaşi ne aflăm în ultima oră în care nemai putem mântui" (D. a.D., nr. 3,1901).

încă din fază incipientă,măsurile întreprinse în spiritul vi-itoarei politici "prin noi înşine" şi-audovedit eficienţa, bugetul din 1901-1902 încheindu-se cu excedent.ieşirea liberalilor de la guvernare,în anul 1904, nu a însemnat şirenunţarea la principiul "prin noiînşine", aceasta menţinându-se cao preocupare prioritară pe agendaeconomică liberală.

mai mult, chestiunea capitaluluistrăin a început să se regăseascănu doar în luările de poziţie alemembrilor partidului naţional Lib-eral, dar şi în cadrul programelorelaborate de acest partid. în acestcontext, se impune menţionatmanifestul-program al partiduluinaţional-Liberal din 1911, acestafiind considerat drept primul docu-ment programatic liberal în care s-au exprimat, în mod oficial,principiile politicii "prin noi înşine",respectiv nevoia afirmării în primulrând a elementelor naţionale,aceasta în condiţiile menţinerii uneibune colaborări cu celelalte state:"convinşi de necesitateaarmonizării intereselor noastre eco-nomice cu intereseleinternaţionale, avem fireascadorinţă, ca în această conlucrare,să încurajăm din ce în ce mai multcapitalul şi iniţiativa românească şisă asigurăm elementului naţional oparte legitimă cât mai largă lamuncă şi la conducere" (manifes-tul-program al partidului naţional-Liberal din ianuarie 1911).

poziţia rezervată a partiduluinaţional-Liberal faţă de chestiuneacapitalului străin, reluată în aceeaşitermeni şi în programul din 27noiembrie 1921 nu însemna, au-tomat, o totală respingere acolaborării cu acesta. Este drept,liberalii nu percepeau nevoia unuiapel obligatoriu la acest capital. Cutoate acestea, ei nu înlăturau oeventuală colaborare, pătrundereacapitalului străin trebuind însăsubordonată intereselor româneşti:"o asemenea politică nu înlăturăconlucrarea capitalurilor străine,dar ea va avea cu aceste capitaluriraporturi de cinstită şi frăţeascăconlucrare, iar nu legături deasuprire sau de acaparare primej-dioase suveranităţii naţionale carear lăsa poporul român sărac într-una din cele mai binecuvântate ţăriale Europei" (i. n. angelescu, po-litica economică a României, 1923,p. 10.).Materializarea orientării liberale"prin noi înşine".

Deşi enunţate încă de la în-ceputul secolului al XX-lea, prin-

cipiile doctrinei liberale "prin noiînşine" nu şi-au găsit o transpunereenergică în practică decât odată cuvenirea partidului naţional Liberalla putere, în ianuarie 1922, respec-tiv cu inaugurarea "marii guvernăriliberale".

Un prim pas realizat, înainte dea trece la adoptarea şi aplicareapropriu-zisă a măsurilor de politicăeconomică "prin noi înşine", a fostmodificarea Constituţiei, noua legefundamentală a ţării, promulgată la29 martie 1923 (în urma unor dis-pute acerbe cu opoziţia), consem-nând transformările înregistrate desocietatea românească în urmamarii Uniri şi statuând noua situaţiesocio-politică şi economicăexistentă. în fapt, Constituţia de la1923 reprezenta, în totalitatea sa,o creaţie a marii finanţe române şiavea ca scop crearea cadruluiconstituţional favorabil proiectatelorlegi liberale, noua constituţie asig-urând astfel temei legal politicii lib-erale a afirmării independenţeieconomice.

Deşi terenul era pregătit,depunerea în parlament a pa-chetului de legi menite să ofereconcreteţe doctrinei "prin noiînşine" a fost întârziată, aceasta dincauza apariţiei unei opoziţii chiar însânul partidului naţional Liberal.practic, era vorba de o confruntareîntre susţinătorii liniei propuse deVintilă brătianu, aceştia declar-ându-se hotărât în favoareapredominării clare a elementuluinaţional şi cei ai ministrului agricul-turii şi Domeniilor, al. Constanti-nescu, deschişi pătrunderiicapitalului străin şi convinşi de fap-tul că refacerea economieiromâneşti era posibilă doar re-curgând la aportul finanţei externe.

în cele din urmă, adepţiiorientării "prin noi înşine" au trium-fat, credinţa acestora în suverani-tatea absolută a statului român,care trebuia ferit de orice amestecstrăin impunându-se, iar guvernuldeclanşând o vastă politicăintervenţionistă (i. saizu, Rolul stat-ului în economia naţională: 1922-1928). Deşi vehement criticată,această implicare a statului în toate

sectoarele economiei naţionale eraapreciată de liberali ca un garant alasigurării progresului economicgeneral.

atenţia liberalilor s-a îndreptat,în primul rând, asupra industrieipetrolului. Considerat drept "izvorulde energie necesar apărăriinaţionale, dând lumina necesarămaselor populare şi materia indus-triei chimice" (Vintilă i. brătianu,petrolul şi politica de stat,bucureşti, 1919), respectiv "unuldintre instrumentele cele mai put-ernice ale independenţei politice şieconomice ale unui stat modern,de îndrumare şi sporire a activităţiilui", petrolul se impunea să nu fieconsiderat "ca un produs oarecareal solului şi lăsat la regimul uneilibere exploatări".

în acest sens, la 4 iulie 1924, afost promulgată "legea minelor",aceasta, prin prevederile sale,reprezentând un apogeu alconcepţiei "prin noi înşine". Legeaconfirma dreptul de proprietate alstatului asupra tuturor resurselorminerale ale ţării, precum şi privi-legiul exploatării directe sau indi-recte a acestora (în bazaconcesiilor acordate societăţilor pri-vate).

fundamentul acestei legi seregăsea în Constituţia din 1923,art. 19 al acesteia stipulând în modclar că zăcămintele miniere, pre-cum şi bogăţiile de orice natură alesubsolului aparţineau statuluiromân, care este liber să le ex-ploateze în conformitate cu intere-sele sale.

Legea crea condiţii favorabiledezvoltării capitalului autohton,care deţinea majoritatea (60%) înraport cu capitalul străin (40%). Deasemenea, 2/3 din membrii consili-ilor de administraţie, ai comitetelordirectoare, preşedintele şi direc-torul general trebuiau să fie denaţionalitate română. aplicarealegii a provocat vii reacţii, criticadură a susţinătorilor politicii "porţilordeschise", dublată de presiunileputernice venite din plan externprovocând o modificare a legiiminelor, în 1925, controlul românfiind redus la 50%.

Lect. Univ. Dr. Doris Louisepopescu, ulbs

- urmare în pagina 5 -bucuRești. gaRa de noRd

în inima si mintea americii profunde MIERCURI 20 DECEMBRIE 20174

urmare din pagina 1

odată cu întoarcerea în america,am început puțin să ne plimbămprin oraș, să-l cunoaștem mai peîndelete. am încercat să ne axămanul ăsta și pe distrat/vizitat, nudoar pe muncit și făcut bani. mie numi-a ieșit, deși am plecat cu unsentiment de bine și cu dorința de amă întoarce și anul viitor. De ceasta? Well... să zicem că anul ăstas-au întâmplat multe. și bune șirele...Ca să fac o mică introducere în ar-ticol, eu ca persoană am anumitedorințe de la viață și anumiterealizări pe care vreau să le în-deplinesc. pe parcursul vieții melenu doresc să ajung să mă omor cumunca. nu am făcut-o niciodată, nuvreau să o fac nici de acum încolo,iar prin muncă, mă refer la ceafizică. Consider că sunt destul deînzestrat și educat pentru a nu finevoie de muncă fizică. pe lângăcă nu-mi place, nu este o treabăpentru mine. nu reflectă cine sunt.bineînțeles, ce fac în sUa, estealtă poveste. în primul rând că nu ofac pentru prea mult timp, iar micaexperiență de muncă fizică măajută să cunosc și alte câmpuri demuncă. De exemplu, acum las maimereu bacșiș când mă cazez la unhotel (de aia nu prea merg lahoteluri, Ha!). pentru că știusatisfacția aia pe care o aucameristele când găsesc bani încameră. pentru că am fost unul șipentru că mă bucuram cândgăseam și un dolar într-o cameră...Legat de subiectul cu care am în-ceput, pentru câteva luni, nu morsă muncesc la un ritm alert chiar șipentru 13-15 ore pe zi. Da, dacăvrei să faci ceva acolo, munceștimult! planul meu de viitor nu esteprea complex, este chiar destul debanal și clasic. probabil că 90-95%din oameni își doresc să aibă unloc de muncă, să-și întemeieze ofamilie, 1-2 copii și săîmbătrânească frumos, poate lațară. La mine, este aproximativacelași plan, cu mici schimbări.Ceva mai multe călătorii, poatechiar stabilit pe undeva în altă țară,nu vreau să muncesc pănă la ovârstă foarte înaintată, vreau să fiumai activ ca persoană pe toată pe-rioada vieții.mergând a doua oară în state și

făcându-mi și mai multe cunoștințe,am văzut fel și fel de oameni și car-actere. Unul mi-a rămas în gând șiam considerat că merită un articolseparat, numai al ei. o persoanăcare m-a ajutat aproape la fel demult cât a făcut-o și andreea, pri-etena mea. Este vorba de alexa, ofată blondă, înălțime medie, foartesimpatică, cu o fire frumoasă șipuțin timidă. De-o vârstă cu mine(24 de ani), alexa a călătorit, a es-caladat, a navigat și s-a plimbatprin lume probabil mai mult decât osă o fac eu vreodată. bine, cel maimult prin america, dar și-a părăsitși continentul de câteva ori bune.aceasta a lucrat în perioada în caream fost și eu acolo, vara aceasta,la același restaurant, 18 Central,cel de care povesteam și anul tre-cut, cu terasa aceea cu privelișteamagnifică asupra portului din Rock-port. Era o simplă chelneriță, nimicspecial la ea, nu ieșea în evidențăcu nimic înafară de zâmbetul careparcă spunea o poveste. ăsta egenul de persoană, care nu iese cunimic în evidență, cuminte, înbanca ei, dar care ar putea facediferența, dacă ai răbdare să o de-scoperi, dacă ai răbdare să-i asculțipovestea și să-ți dai seama cămerită osteneala.fiind singură cu mama ei, de mică,mutându-se din loc în loc,bineînțeles, a avut ocazia să seplimbe, să cunoască diferite per-soane, dar și nefericirea să nu-șifacă niște prieteni adevărați și buni,asta rezultând și din atitudineapuțin închisă cu oamenii noi (încare mă regăsesc și eu). Cu noi, atrebuit să se adapteze repede, pen-tru că anul ăsta am venit în amer-ica cu același prieten (Cristi) deanul trecut și cu o fată (Larisa),fostă colegă de liceu, cu care ampăstrat legătura și cu care am pe-trecut momente frumoase până săfiu nevoit să mă întorc, prematur,înapoi în țară. spuneam că nu aavut timp să ne studieze și a trebuitsă se obișnuiască cu noi, deoarecefirea excentrică și extrem deextrovertită a prietenului meu ne-apropulsat în centrul atenției nu doaro dată. bineînțeles, am dovedit căsuntem niște români puși petreabă, serioși, dar nu mereu. pen-tru că nu așa se face treaba. Dacănu ajungi să-ți placă ceea ce faci,îți dăunezi ție și nu merită efortul,dar asta e deja altă discuție.ne-am obișnuit și noi, la reîn-

toarcere cu vechii colegi (s-a reîn-tregit oarecum vechea echipă), darși cu colegii cei noi. odată cu ei,am început să o cunoaștem și pealexa. După cum am mai spus, firesimpatică, simpatică și ea ca fată,după câteva păhărele, după pro-gram, ne-a învățat să jucăm un joc,în care măsuram cât de mult neputem întinde din săritură, în mâini.sună complicat, dar este extrem desimplu. oricum nu contează, doarvoiam să punctez micul "bonding",mica legătură pe care am realizat-o ușor, ușor cu ea.Eu a trebuit să plec din americaprematur din motive personale, pe2 august (în condițiile în care pri-etenii mei s-au întors în 20 oc-

tombrie), deci mi-am propus caînainte să plec, să ies cu ea la unsuc/mic dejun/gogoașă, ceva ca săîi aflu povestea. mic dejun, micdejun a fost. și a fost chiar în 2 au-gust, dimineața. o dimineață caldă,însorită, care mie personal îmiaducea un amalgam de sentimenteși trăiri care ba mă ridicau și măfăceau să mă simt bine, ba măfăceau să mă simt prost și aproapedepresiv. Gândindu-mă ulterior,cred că cele mai multe au fost sen-timente de bine. Dar despre astavorbim puțin mai jos.ne-am văzut, ne-am luat ceva demâncare și am început să nepovestim lucruri mai personale. s-avăzut că nu ne cunoșteam de multă

vreme, întrucât am pornit puțin maigreu discuția, dar a mers totul bine,timpul a zburat, iar eu trebuia sămă pregătesc pentru plecarea spreaeroport. ne-am urat o varăfrumoasă și ne-am îndreptat fiecarespre ruta sa către casă. am rămascu un sentiment extrem de plăcut,în antiteză cu sentimentul că urmasă plec. ideea e că e greu să ajungisă-ți fie dor de o persoană pe careabia ai întâlnit-o. ok, trecuse o lunăjumate, dar tot este foarte puțin, cuatât mai mult în cazul meu, caresunt o persoană ce nu se atașeazăușor de alte persoane.

masterand Leonard șeRban

- urmare în pagina 8 -

alexa WagneR: spRe soaRe

inteRnetul, daR și căRțile

MIERCURI 20 DECEMBRIE 2017 5

urmare din pagina 3

“chestiunea agrară”

în spiritul doctrinei "prin noi înşine" s-a situat şi "legea pentru comer-cializarea şi controlul întreprinderiloreconomice ale statului", din 7 iunie1924. în baza acestei legi, între-prinderile erau clasificate în între-prinderi de interes general, care nuputeau fi decât întreprinderi de stat şicelelalte întreprinderi, care puteausă fie exploatate şi în asociaţie cucapitalul privat. în prima categorie seregăseau serviciile publice românecum ar fi: Căile ferate Române,Regia monopolurilor statului, ate-lierele armatei, din cea de-a douacategorie făcând parte întreprinder-ile miniere şi metalurgice sau celede transport, la exploatarea aces-tora urmând să participe şi capitalulprivat, controlul lor fiind menţinut decătre comisari, cenzori şi membri aiconsiliilor de administraţie.

intervenţionismul statuluis-a manifestat şi în "legea regimuluiapelor", din 27 iunie 1924, dar şi în"legea energiei", adoptată la 4 iulie1924. aceasta din urmă, ofereadoar investitorilor şi societăţiloranonime române posibilitateaobţinerii de concesiuni în amena-jarea instalaţiilor hidraulice şi termo-electrice. statul român încurajadezvoltarea acestui domeniu, el fiindbeneficiarul unei pătrimi din energia

produsă.in ciuda intenţiilor progresisteurmărite prin aplicarea acestui setde legi, România se confrunta cu oreală lipsă de capital, calculele liber-alilor, bazate pe suma alocată stat-ului român în contul despăgubirilorde război, dar şi pe direcţionarearentei de împroprietărire către sec-torul industrial şi bancar dovedindu-se eronate. situaţia era agravată dedatoriile pe care ţara noastră le con-tractase la marea finanţăinternaţională, mare parte dinsumele încasate pe export fiindcanalizate tocmai spre plata acestordatoriilor externe. astfel, nicimăsurile intreprinse, nici constituireasocietăţii naţionale de Credit indus-trial nu au reuşi să asigure capitalulla parametrii doriţi de liberali, lipsacapitalului, precum şi vociferările ex-terne conducând la flexibilizareapoziţiei liberale vis-a-vis de finanţainternaţională. în acest sens, în prin-cipalele capitale europene au fosttrimişi reprezentanţi de seamă aicabinetului liberal: Vintilă brătianu,al. Constantinescu, tancred Con-stantinescu, aceştia având misiuneade a tempera atitudinea critică amarilor puteri faţă de nou inauguratapolitică, explicând raţiunile şiconţinutul legislaţiei economice lib-erale şi încercând să convingăasupra caracterului rentabil al afac-erilor în care era chemat să par-ticipe, în condiţii determinate,capitalul străin. Cu toate că efectele măsurilor între-prinse de liberali au fost pozitive,

opozanţii liberalilor şi-au adus oimportantă contribuţie la sub-minarea imaginii acestui partid înrândul electoratului. De altfel, elec-toratul român, format în larga sa ma-joritate din ţărani, s-a simţit lezat delipsa preocupărilor liberale în dome-niul agriculturii, taxând partidulnaţional Liberal pentru orientarea sapărtinitoare industrial-bancară laalegerile din 1928.

intrat în opoziţie, liberalii şi-au refăcut forţele, revenind la putereîn 1931. noul preşedinte al partidu-lui: i. G. Duca, dar şi situaţiaproblematică cauzată de crizaeconomică, au deteminat o modifi-care a orientării liberale, sesizabilăchiar la nivelul atitudinii faţă de cap-italul străin.

astfel, în discursul susţinutla Congresul General Liberal dinfebruarie 1931, i. G. Duca susţinea"o colaborare mai activă cu capi-talurile străine", pledând însă pentruo relaţie în termeni deplin onorabilipentru ambele părţi: "această co-laborare nu se poate obţine, dupăconvingerea noastră nici vânzândpentru un blid de linte avuţia ţării şinici concesionând - pentru foloasetrecătoare şi problematice, toateizvoarele de venituri ale acestei ţări"(i. G. Duca, Discursul-program ros-tit la Congresul General al partiduluinaţional Liberal, 1931). bibliografie:aurelian, p. s., opere economice.texte alese, Editura academiei,bucureşti, 1967.brătianu, Vintilă, i. C., prin noi înşine.

Ce a fost? Ce să fie în Româniamare şi nouă?, în "Democraţia", nr.5, 1927. idem, scrieri şi cuvântări, vol. i, vol.iii, imprimeriile independenţa,bucureşti, 1937, 1940.Hitchins, Keith, România. 1866-1947, ed. a ii-a, Editura Humanitas,bucureşti, 1998.marcu, n., (sub redacţia), istorieeconomică, Editura Didactică şipedagogică, bucureşti, 1979.Rădulescu-Zoner, Şerban (coord.),

istoria partidului naţional Liberal,Editur a biC aLL, bucureşti, 2000.***, istoricul partidului naţional-Lib-eral de la 1848 şi până astăzi, im-primeriile independenţa, bucureşti,1923.***, Contribuţii la istoria capitalului

străin în România de la sfârşitulprimului război mondial până laieşirea din criza economică din1929-1933, Editura academiei,bucureşti, 1960.

economie “chestiunea agrară”

Lect. Univ. Dr. Doris Louisepopescu, ulbs

urmare din pagina 1

îDovada faptului o reprezentaînsuşi programul partidului din1906, o reflectare clară a modului încare era preconizată îmbunătăţireasoartei ţăranilor în preajma izbucniriirăscoalei de la 1907.manifestul făcea pe larg referire lastarea înapoiată a satului româ-nesc, imaginea creionată fiinddezastruoasă: "în sate domneştesărăcia cu toate relele ce oînconjoară. Ţărănimea nu dispunedecât de un nutriment prost şineîndestulător. De aceea pelagra,boala mizeriei nu dispare [...].îmbrăcămintea săteanului esteiarăşi o dovadă vie a strâmtorii încare el trăieşte. Locuinţelenesănătoase şi lipsa unei instalărigospodăreşti cât de modeste pre-cum şi împuţinarea vitelor, menţinpe săteni într-o stare de înapoiere,care nu se potriveşte cu avântulaltor trepte sociale. aceste suferinţisunt mărite prin lipsa aproapeîntreagă de sfat ajutător şiîndreptător în anevoinţele vieţii detoate zilele" (istoricul partiduluinaţional-Liberal de la 1848 şi pânăastăzi, 1923, p. 183).

în ciuda gravităţii situaţieisemnalate, soluţiile preconizateerau paleative, liberalii limitându-sela propuneri naive: "stabilirea derelaţiuni de încredere reciprocă şide conlucrare dintre dânşii [ţărani] şiproprietarii mari"şi înfiinţarea uneiCase Rurale, ajutorarea propriu-zisă a ţăranilor fiind lăsată peseama bisericii şi a Şcolii.

Liberalii nu făceau nici unfel de referire la regimul proprietăţii,ei respingând orice idee de modifi-care a repartizării pământului. Dealtfel, membrii partidului naţionalLiberal vor rămâne sub acest as-pect intransigenţi, nici chiar eveni-mentele din 1907 nereuşind săproducă o schimbare în optica lor.

în acest context, oficiosul partidului,"Viitorul", preciza categoric, la scurttimp după răscoala din 1907, căcererile de pământ ale ţăranilor nuputeau primi decât un aviz negativ:"să iasă din minţile ţăranilor ideeacă statul e dator să le deapământ...La o cerere astfelformulată, societatea româneascănu poate să răspundă decât nU!"(Relaţii agrare şi mişcări ţărăneşti înRomânia. 1908-1921, 1967, p.116).

manifestul-program alpartidului naţional Liberal din 1911reafirma poziţia în cauză:"preocupaţi de dezvoltarea fireascăşi liniştită a statului, am căutat şivom căuta totdeauna sădezrădăcinăm ideea greşită şiprimejdioasă pe care unele legislaţiiagrare au sădit-o în sufletulţărănimii, că statul poate şi trebuiesă fie distribuitorul direct şi etern alpământului" (istoricul partiduluinaţional-Liberal de la 1848 şi pânăastăzi, 1923, p. 197).

aceeaşi direcţie eraurmată şi de către spiru Haret, unsusţinător de seamă al ridicării cul-turale a ţăranilor, care deşi afirma că"partidul naţional-Liberal a avut tot-deauna chestia ţărănească înscrisăîn programul său politic", consideracă o nouă împroprietărire nu vaaduce o rezolvare totală a chestiu-nii, soluţia cea mai potrivită fiindaceea a arendării pământului cătreţărani, practic a unei transformări aacestora în arendaşi: "dacă vân-zarea de moşii la ţărani va fi, dupăpărerea mea, un mijlocneîndestulător pentru a face faţăgreutăţilor chestiei ţărăneşti, cred căarendarea către dânşii a moşiilor arfi cu mult mai eficace şi mai uşor derealizat" (spiru C. Haret, Chestiaţărănească, 1905, p. 21).

atitudinea iniţial rezervatăcu privire la dimensiunea reformeiagrare a fost treptat abandonată,ideea unei noi repartizări apământului începând a fi sistematicvehiculată, semn al unei radicalizări

a concepţiilor liberale. aceasta cuatât mai mult cu cât, în cadrul par-tidului exista deja un curent favora-bil unei reforme agrare lărgite, întresusţinătorii acesteia regăsindu-se înspecial gruparea poporanistă dinjurul "Vieţii româneşti", condusă decătre C. stere.

Deşi recunoştea că ex-proprierea constituia un act radical,C. stere nu ezita să afirme necesi-tatea acesteia, apreciind-o casoluţie necesară progresului eco-nomic şi social al României: "vădit,o împroprietărire bazată pe o ex-propriere silită ar fi un mijloc foarteradical şi nu mă îndoiesc că în anu-mite condiţiuni aceasta ar fi şi mi-jlocul cele mai eficace" (D. a. D.,sesiunea ordinară 1907-1908, nr.29, 1908). De altfel, C. stere, era uncritic declarat al "ţării de latifundii" şia neajunsurilor care decurgeau deaici, el legând rezolvarea problemeiagrare şi inversarea proporţieirepartizării pământului de însuşidestinul ţării noastre.

schimbarea atitudinii liber-alilor se regăsea şi la i. i. C.brătianu, acesta susţinând ideea

unei noi distribuiri a proprietăţii: "noicredem că este nevoie ca actualarepartiţiune a proprietăţii să fieschimbată în folosul miciiproprietăţi" (i. i. C. brătianu, Cuvin-tele unui mare român. fragmentedin discursuri. 1914-1927, p. 13).Dând dovadă de tact, şeful liberalaprecia că exproprierea nu izvoradintr-o ură faţă de marii proprietari,dimpotrivă ea acordând posibili-tatea acestora de a-şi crea un cap-ital nou moral, pe care să îldezvolte, precizând clar că "voimexpropriere, nu voim consfiscare".

La rândul său, liberalul i.G. Duca se declara deschis expro-prierii. Cu toate acestea, el resp-ingea "o împroprietărire în masă",pronunţându-se doar pentru "oîmproprietărire selecţionată",deoarece "ţării nu-i este indiferentce fac ţăranii cu pământul care li sedă" (D. a. D, sesiunea ordinarăprelungită, nr. 59, 1909).Un alt partid politic implicat în dez-baterile privitoare la chestiuneaţărănească a fost partidul Conser-vator. agravarea problemei agrare,precum şi poziţia favorabilă re-

formelor adoptată în timp de cătreliberali, i-a obligat pe conservatori săîşi definească şi să îşi asume o ori-entare specifică. Reprezentând in-teresele marilor proprietari, laînceput conservatorii s-au împotrivitcu înverşunare unei posibile expro-prieri, afirmând importanţa istoricăşi beneficiile menţinerii mariiproprietăţi.

printre apărătorii tranşanţiai acesteia se număra în principalalexandru marghiloman, care seopunea oricăror măsuri radicale,fiind potrivnic unui progres realizatprin salturi şi rupt de tradiţie. în con-formitate cu această viziune,alexandru marghilomanîmpărtăşea convingerea că mareaproprietate îndeplinea o funcţie pecare nici o altă pătură socială nu eracapabilă să şi-o însuşească,fărâmiţarea acesteia riscând săprovoace dezechilibre puternice şiconstituind o reală primejdie pentrueconomia statului (alexandrumarghiloman, Doctrina conserva-toare, discurs rostit în şedinţaCamerei din 12 decembrie 1908).

Lect. Univ. Dr. Doris Louisepopescu, ulbs

- urmare în pagina 6 -

secvență din bucuReștiulinteRbelic

urmare din pagina 1

Energica opoziţie faţă de reformaagrară, a fost transformată într-unadevărat crez şi de către Constan-tin argetoianu, acest obiectiv, deşisupus eşecului, călăuzind întreagaactivitate politică a influentului liderconservator: "intrat în luptă ca săapăr proprietatea rurală, şi prin ur-mare agricultura noastră, n-amputut să o scap. am contribuit câtam putut la îndulcirea loviturilor, darmărturisesc că am fost învins înlupta aprigă pe care am dus-oaproape singur împotriva modului încare s-a realizat reforma noastrăagrară" (Constantin argetoianu,pentru cei de mâine. amintiri dinvremea celor de ieri, 1991, pp. 44-45).

totuşi, inclusiv printre membriiacestui partid au apărut păreri fa-vorabile unei exproprieri parţiale.Era cazul lui Constantin Garoflid,care considera că în problemaţărănească "soluţia nu poate fidecât exproprierea" (Const.Garoflid, Chestia agrară în Româ-nia, 1920, p. 214), văzută ca oacţiune necesară pentru eliminareacelor două forme neeconomicereprezentate de cultura parcelară şide cea latifundiară.

Conform acestui teoretician alreformei agrare, exproprierea seimpunea să aibă caracter limitat,fiind prevăzută, în mod explicit, a seefectua "cu excluderea moşiilorpână la 500 ha şi cu un procent pro-gresiv pentru cele de la 500 de ha însus". practic, raţionamentul luiConst. Garoflid se baza pe însăşistructura repartizării marii proprietăţi,exproprierea afectând doar într-omică măsură marile exploatări par-ticulare.

Ţinând cont de faptul că pon-derea cea mai însemnată a marilorproprietari: 3.315, adică 60 % din-tre aceştia deţineau suprafeţe între100-500 de ha, fiind scutiţi deci de"pericolul" exproprierii şi că alţi 1.122proprietari, cu suprafeţe cuprinseîntre 500-1.000 ha, nu ar fi fostdecât sensibil lezaţi, rezulta că doarun număr de 949 de proprietariavând moşii de peste 1.000 ha ar fitrebuit să suporte greul exproprierii.

Uşurinţa acceptării de către con-servatorul şi marele proprietarConst. Garoflid a actului exproprieriinu izvora însă dintr-un pur altruism,raţiunile îmbrăţisării unei asemeneaatitudini având un pronunţat resortpragmatic. în acest context,despăgubirile pentru pământul ex-propriat, deloc neglijabile ca şisumă, s-ar fi întors la marea propri-etate, contribuind la eficientizareaacesteia şi facilitând trecerea lapracticarea unei agriculturi mai in-tensive.însuşi take ionescu, care în 1907se pronunţase pentru conservareamarii proprietăţi, şi-a modificat peparcurs orientarea. Desprindereade partidul Conservator şiînfiinţarea partidului ConservatorDemocrat, formaţiune care dorea oadaptare la noile condiţii de dez-voltare a României, s-a reflectat şiîn discursul liderului noii formaţiunipe tema reformei agrare.

astfel, take ionescu împărtăşeacredinţa că unicul mijloc al unei maibune aşezări a vieţii economice aţăranului român consta în modifi-carea proporţiei dintre proprietateamică şi marea proprietate, fapt real-izabil prin vânzarea/arendarea cătreţărani a unor loturi de pământ. takeionescu nu excludea nici posibili-tatea exproprierii, într-un discurssusţinut în 1914 în parlament, afir-mând că "în văpaia de la 1907, s-anăscut şi ideea că nu se poate sporiproprietatea ţărănească numai pecale evolutivă, ci că trebuie omăsură mai radicală, care nu poate

să fie decât exproprierea" (D. a. D.,sesiunea ordinară 1914, sedinţa din22 aprilie 1914). totuşi, propunerileconservatorilor democraţi erau pon-derate, exproprierea fiind acceptatăa se realiza doar în baza unei justeşi prealabile despăgubiri, fixată decătre justiţie.

Radicalizarea discursurilor cen-trate în jurul reformei agrare, re-spectiv renunţarea la propunerilecare vizau doar ameliorarea situaţieiţărănimii române şi enunţarea unormăsuri structurale, menite chiar aprovoca răsturnări ale stării de fapta fost favorizată şi de situaţia în planextern, campania din 1913 din bul-garia aducându-şi o contribuţiemasivă la redactarea, de către lid-erul partidului naţional Liberal, i. i.C. brătianu, a cunoscutei scrisori-manifest din 7 septembrie 1913.acesta prevedea, pentru întâiadată: "desăvârşirea reformeloragrare printr-o intervenţie a statuluicu drept de expropriere, unde enevoie, pentru crearea proprietăţiiţărăneşti" (C. i. băicoianu, studiieconomice, politice şi sociale, 1941,p. 413).

ideea a fost reluată şi în cadrul

Congresului partidului naţional Lib-eral din 20 octombrie 1913, prilej alvotării unei moţiuni care vorbea atâtde reforma electorală, dar şi de"înfăptuirea unei mai drepte repartiţiia proprietăţii rurale, dislocând pro-prietatea latifundiară în favoareapopulaţiei nostre rurale prin mijloculrevizuirii art. 19 din Constituţie,lărgindu-l în sensul ca expropriereaproprietăţii rurale să se poată facepentru motive puternice de ordineeconomico-socială". în acest sens, liberalii reafirmauintenţia legată de "continuarea re-formelor agrare începute în 1907 şicompletarea lor prin dreptul statuluide a întrebuinţa exproprierea înanume condiţiuni, cu o dreaptădespăgubire, înlesnindu-se orepartiţie a proprietăţii funciare maiconformă cu interesul general".

în ceea ce privea studiile efectu-ate în vederea înfăptuirii reformeiagrare, acestea făceau referire laexproprierea a circa 1.200.000 hadin suprafaţa deţinută de marileproprietăţi şi distribuirea acestora, înloturi de câte 5 ha ţăranilor.

La sfârşitul anului 1913, guver-nul liberal a lansat iniţiativa revizuirii

Constituţiei. parlamentul a aprobataceastă cerere la 22 aprilie 1914,corpurile legiuitoare dizolvându-se.noile corpuri legiuitoare s-au întrunitla 5 iunie 1914, în sesiuneextraordinară, pentru a dezbatemodificarea Constituţiei. Cu toateacestea, discuţia asupra reformelora fost amânată pentru sesiunea din15 noiembrie 1914, fiind invocatăefectuarea unei prealabilecadastrări a proprietăţii funciare, lu-crare cu caracter tehnic care pre-supunea o îndelungată perioadă detimp. Declanşarea primului războimondial a provocat însă amânareaproblemei reformelor, pentru operioadă de alţi trei ani.bibliografie:argetoianu, Constantin, pentru ceide mâine. amintiri din vremea celorde ieri, vol. ii, Editura Humanitas,bucureşti, 1991.băicoianu, C. i., studii economice,politice şi sociale. 1898-1940,bucureşti, 1941.brătianu, ion i. C., Cuvintele unuimare român. fragmente din discur-suri. 1914-1927, Editura Ramuri,Craiova, f. a.bulei, ion, Conservatori şi conser-

vatorism în România, EdituraEnciclopedică, bucureşti, 2000.Garoflid, Const., Chestia agrară înRomânia, Editura tipografieiGutenberg, soc. anonimă,bucureşti, 1920.Haret, spiru C., Chestiaţărănească, institutul de arteGrafice Carol Göbl, bucureşti,1905.Hitchins, Keith, România. 1866-1947, ed. a ii-a, Editura Humanitas,bucureşti, 1998.marghiloman, alexandru, Doctrinaconservatoare, discurs rostit înşedinţa Camerei din 12 decembrie1908, bucureşti, 1909.Rădulescu-Zoner, Şerban (coord.),istoria partidului naţional Liberal,Editura biC aLL, bucureşti, 2000.stere, C., scrieri, Editura minerva,bucureşti, 1979.***, istoricul partidului naţional-Lib-eral de la 1848 şi până astăzi, im-primeriile independenţa, bucureşti,1923.***, Relaţii agrare şi mişcări ţărăneştiîn România. 1908-1921, Editurapolitică, bucureşti, 1967.

“chestiunea agrară” MIERCURI 20 DECEMBRIE 20176

Lect. Univ. Dr. Doris Louisepopescu, ulbs

urmare din pagina 1

Răspunsul la o astfel de între-bare comportă o alta: Ce per-spective au economiştii înlume? Destinul economiştilorromâni nu poate fi nicidecumdespărţit de cel al economiştilorpe mapamond. acestareprezintă astăzi „o lume tot maieconomică”, o lume în care totul– practic totul – se judecă încircumstanţe de raritate:resurse naturale, financiare,resurse umane, de spirituali-tate, resurse de sănătate, devigoare, resurse de inovaţie şide inventivitate etc. Dintr-unastfel de unghi complex des-tinul economistului în lume sevădeşte şi cu restricţii şi cuposibilităţi.Cu restricţii? Desigur. Deoarecelumea economică a terrei adobândit mai multe contururi şitrăsături unitare, ceea ce afăcut-o „mai mică” şi a supus-oca atare, întreagă şi după reg-uli specifice, obiectivului de ac-tivitate at economiştilor. or, oastfel de abordare „a meseriei”este deosebit de pretenţioasă.Ea nu va putea fi niciodatăfezabilă săpând pe mp până încentrul pământului. Ceea ce –poate doar aparent – pare maiuşor. Ci numai privind terra înglobalitatea, diversitatea şi uni-tatea ei, duritatea ei, ţinândseama de diversitatea statelorcare o compun, fiecare dintreacestea cu o istorie economicăproprie, cu experienţe particu-lare mai mult sau mai puţinfericite – încă multe –, cu prog-noze incerte. Ceea ce este –sigur – mult mai greu. Există in-terese ale terrei, problemeglobale, dar care nu trebuierupte – şi nici nu pot fi rupte –de interesele ţărilor,comunităţilor, grupărilor destate, de interesele indivizitor castare. strategiile şi măsurile

salutare astfel, privite deaproape, cu alte cuvinte, pe ter-men scurt, par încă confuze.Ele pot dobândi însă claritatea„imaginii”, acurateţea globală,naţională, umană necesarăţintelor propuse pe măsura„îndepărtării de pânză”, detablou, pe termen lung. atuncicând într-o lume în care, pre-cum mereu, au primat,primează şi vor prima intere-sele, credulii şi sentimentaliipărăsind „masa de joc”, într-olume în care nimeni nu facenimănui cadouri fără o motivaţiemai lesne sau mai dificil de re-marcat, deja posibilele echilibrevor fi mai relevante, intereselese vor vădi mai mult articulate,perspectivele vor da ia ivealăresursele aşteptate şi dezider-abile. Cât de limpezi în gândire, încunoştinţe, în interpretări, încalcule – mai ales în calcule –vor trebui să fie economiştii –fireşte, cei care işi vor respectaprofesia. Cât de bine înzestraţivor trebui să fie ei astfel spre asoluţiona probleme ce decurg,ce derivă dintr-un asemeneacadru complex. orizontulfirmelor cu oarecare întinderenu mai este şi nu va mai fi ni-cidecum o stradă, un cartier, ouzină, un oraş, o regiune, o ra-mura industrială, o ţară chiar, cimai multe state, o comunitateeconomică, un imens spaţiueconomic. Este un orizont de-seori greu de sesizat şi foartedificil de abordat. Desigur, fru-mos, dar mai ales greu.De unde însă posibilităţile pen-tru destinul economiştilor dacărestricţiile, greutăţile, nu vor fideloc neglijabile? tocmai dintr-o asemenea dinamicăeconomică „generoasă” şi înpretenţii, dar şi în posibilităţi,tinerii cu aptitudini – testate,fireşte – pot fi şi vor putea în şimai mare măsură să le valori-fice. paradigmele noi ce vor tre-bui să domine ştiinţele

economice – altele casubstanţă, expresii şi nuanţedecât cele din trecut – vor oferiterenul mai prielnic pentru afir-marea inteligenţelor profesion-ale meditative – evident, „nilnovi sub sole”. Dar şi pentruafirmarea inteligenţelor creativeşi dinamice, în egală măsurămobile, flexibile, adaptabile larealităţi în schimbare cu oviteză uluitoare. Un destin, darpentru economişti în carepromisiunile pot fi priviteaproape ca o „fatalitate”. Economiştii români? tot aşa debine cotaţi în spectrul – inters –al cererii. După Revoluţie s-aucreat în România zeci şi zeci demii de noi firme. atunci când aufost create şi pe timpul cât aufuncţionat sau funcţionează –acestea au avut – şi au – înprimul rând nevoie deeconomişti. De acei oameni ca-pabili să ştie şi să gestionezecapitaluri, patrimonii, averi. Dinpăcate, sub acest aspect –poate fapt inerent începutuluitransformărilor spre economiade piaţă – asemeneaeconomişti s-au afirmat cuprecădere mai mult caeconomişti contabili. în activi-tatea unei firme este, desigur,firesc ca speciatistul în contabil-itate să aibă un rol esenţial înconfruntarea cu însăşi activi-tatea firmei şi legatitatea finan-ciar-contabilă a acesteiactivităţi, cu controalele ce seîntreprind, cu bugetul statuluideseori atât de lacom s.a. Demulte ori contabilul ştie ce tre-buie să ştie mai mult decât pa-tronul firmei sau managerul ei.Rezumându-se, exclusiv,funcţionalităţile în cadrul amintit,s-au scăpat – şi se scapă – dinvedere elementele de strategiafirmei, de penetrare a ei pepiaţă, de menţinere a ei pepiaţă, de menţinere a pieţei – lu-crul cel mai important.soluţionările de acest tip impun– pe un plan tot aşa de impor-

tant, dacă nu mai important –economiştii manageri, aceispecialişti cu o culturăeconomică deosebită şi cu unsimţ practic ascuţit, aceieconomişti care ştiu să şiconducă – mai ales să conducă– şi nu doar să înregistreze.impun economiştii cu simţulafacerilor, al profitului, care-şiasumă riscuri pe care le pot„ţine” mereu sub control, carepenetrează, care „văd”. iată,dar, un deosebit teren de afir-mare pentru economişti, unteren în care paşii sunt încătimizi dar pot – şi trebuie – sădevină mutt mai pregnanţi.avem tradiţii în „economics”,cadru în care se relevă cuvalenţe deloc minore şi compo-nenta – de sorginte sauinfluenţă – franceză. Şi trebuiesă ne îndreptăm, deopotrivă,spre „business”, spre şcoalaamericană de acest tip, atât depragmatică. Desigur, şi spre„Şcoala Germană. Evident că însituaţia de acum a economieişi industriei româneşti, Româ-nia, ţară membră a Uniunii Eu-ropene, a exagera într-o partesau alta poate avea efecte multprea riscante şi chiar perdante.După cum statutul ca atare aleconomistului, în situaţiilemenţionate şi chiar pe calea demijioc, trebuie respectat. mai departe. în orice posturăprofesională s-ar aflaeconomiştii, cel putin două ele-mente le sunt acum – şi maimult în viitor – indispensabile: a)calcutatorut; b) limbile străine; -respectiv două-trei, cadru încare să fie stăpânit aproape deperfecţiune limbajul economic.altminteri – în pofida unor vâr-furi posibile strălucitoare – nuvom putea, ca firme, emitepretenţii nici în Europa şi nici peteritoriul euroatlantic. sub toateaceste aspecte, în învăţământulnostru superior economic sedepun eforturi stăruitoare –poate că încă nu suficiente.

Eforturi ce trebuie receptate înreala ior calitate de cătrestudenţii economişti, aceispecialişti care ei vor stăpânieconomia românească a anului2020. Şi încă un aspect acum.Câţi oare dintre studenţiieconomişti lucrează în timpulfacultăţii sau s-au străduit să-şiconstitutie capitaluri spre a-şideschide firme, pătrunzând ast-fel mai bine „secreteleeconomiei” în general, aleeconomiei de piaţă, în special?prea puţini, din păcate. Câţi din-tre profesori şi-au deschis firme,fireşte nu de meditaţii – ci deconsulting economic, deproducţie – spre a înţelege şi eimai bine, cu responsabilitateapropriului buzunar, economiade piaţă, pe care o predau, şideci spre a preda mai bine? totpuţini şi tot din păcate. Cele relatate sunt – cumspuneam – numai câteva gân-duri. Dar dacă fiecare va par-curge porţiunea ce i se cuvinesau care o poate parcurge,asemenea idei – aflate astăzipe primul plan al importanţei –pot prinde contur, pot deveni re-alitate. Şi ce mult înseamnăacest lucru pentru economiaromânească. 1). Un fapt notabil îl reprezintă,de asemenea, cursurile deeconomie şi de economieaplicativă, economie de războişi administratie militara,intendenţă,statistica, contabili-tate - de la Şcoala superioarăde Război şi pentru comandanţide brigăzi, divizii şi corpuri dearmata. printre profesori, unnume ulterior de mare strălucireprintre universitarii şi practicieniieconomişti români şi nu numai,venerabilul Victor slăvescu.2). Vezi Gh. Zane şi Gh. Dobre,studii de istoria Gândirii Eco-nomice, Colecţia institutului deCercetări Economice, vol XiX,1971, p. 183

economistiiMIERCURI 20 DECEMBRIE 2017 7

Dan popescu

buenos aiRes 2002. congResul Mondial de econoMieși istoRie econoMică (RoMânia paRticipantă)

urmare din pagina 4

tot drumul (undeva la peste 20de ore) înapoi spre sibiu m-amgândit la tot ce mi se întâm-plase în ultimele 2-3 luni și cumîncă sunt normal la cap. părțilenașpa nu le voi zice. Doar faptulcă am plecat din america și n-am mai petrecut timp bun acolo.De data asta am stat cu alți 9români într-o casă închiriată deangajator. oameni care trăiescîn bucurești, oameni de nota10! începusem și cu ei să măînțeleg (nu din cauză că aveauei ceva, din cauză că sunt eusălbatic cu oamenii noi) și eramtoți ca o mare-mică familieacolo, între americani (dealtfelfoarte prietenoși și ei! - am vrutsă precizez asta mai mult pen-tru că se știe că românii seplâng de străini atunci cândajung în alte țări, că secomportă cu ei ca și cu niștesclavi. acum n-a fost cazul, amdat doar de oameni de nota 10!Deci cam toate ajunseseră săfie bine acolo, normal că a fostnașpa plecarea. Cu o searăînainte, toți colegii de la restau-rant mi-au urat toate cele buneși să ne revedem la anul. La felși la hotel, cu colega de latimișoara cu care iarăși, m-amîmprietenit repede și pe careabia aștept să o vizitez cât decurând. acum am două per-soane pe care să le vizitez întimișoara.pe lângă sentimentele nașpa,aveam și unele bune. Urma sămă întorc să-mi revăd prietena,îi pregăteam o surpriză (ne-spunându-i că urmează să măîntorc), care nu a ieșit foartebine (pentru că s-a prins), măsimțeam bine și pentru că lu-crurile cu ea mergeau (și încămerg) foarte bine și am ajuns sățin foarte mult la ea, pe de altăparte liniștea pe care mi-atransmis-o alexa, surpriza pecare mi-au pregătit-o tatăl,mătușa și unchiul meu cuvenirea lor la aeroport, înbucurești, toate astea m-au în-conjurat și mi-au oferit osenzație de bine.Dar să revenim la alexa, care

mi-a povestit planurile ei de vi-itor. aceasta își strângeasingură banii pentru o călătoriece probabil se petrece "as wespeak" prin america, prindeșerturile din america, can-ioane și tot tacâmul. Chiaratunci, își pregătea dubița cucare urma să meargă la plim-bare, să fotografieze cele maifrumoase locuri, să escaladezecele mai înalte stânci, etc.totodată, era studentă la o fac-ultate de medicină. scopul ei înviață era să ajungă medic și sămeargă în africa sau într-o țarăcu adevărat nevoiașă, sătrateze oamenii. moment încare (n-am lăsat să se vadă,dar) am rămas șocat. adică,cum rămâne cu dorința de aavea o familie, de a-ți găsijumătatea, de a face o "droaie"de copii și de a-ți rupe cârca totrestul vieții pentru a le oferi lor,creațiilor tale, un viitor bun șiprosper? (ăsta fiind șablonulclasic de persoană, cel puțin la

noi)a nu se crede că e ceva rău,doar că așa suntem noi învățați,educați. să trăim, iar cât trăimsă ne perpetuăm, în timp ce nepasă doar de noi. pentru că celmai important lucru pentru oricepersoană este propriapersoană, apoi persoaneleapropiate/dragi, cunoștințele,iar mai apoi (cu greu), per-soanele străine, care nuînseamnă nimic (sau aproapenimic) pentru ei. și aici estepartea interesantă. Distrugereaacelui șablon. Eu ca persoanănu sunt deloc pentru a "fi cuturma", a urma reguli (înafaracelor care mi se par mie că ausens), sunt chiar tipul depersoană ciudată, căreia îiplace să fie diferită în cele maimulte dintre cazuri. Dar cu toateastea am stat tot drumul înapoisă mă gândesc despre cumexistă oameni de genul, care-șidedică viața altora, iar acestlucru îi face cu adevărat fericiți,

nu lucrurile materiale, care suntpreferate de obicei de majori-tatea.toate lucrurile astea mi-au dato stare de bine, care persistă oride câte ori mă gândesc la ea.odată cu ea există probabil miide alte persoane care dorescbinele altora, în felul ăsta, iar lu-crul ăsta nu poate decât să măbucure. am văzut tot felul decampanii ale celebrităților (JimCarrey, Casey neistat, etc.) șiștiu că sunt și mulți voluntaricare ajută oamenii ăia, dar n-am crezut niciodată că o să în-tâlnesc vreunul. Este fascinantcum o simplă persoană îți poateinfluența starea de spirit în bine.Este și mai fascinant când opersoană poate face asta fărăsă-și dea seama, fără să sechinuie sau să încerce să ofacă. omul este o creaturăextraordinară. ajung de tot maimulte ori să concluzionez asta.și uite așa am rămas prieten cuo persoană minunată, care mă

inspiră fără să vrea, cu un zâm-bet ușor chinuit, dar al naibii defrumos! sper să o mai găsesc șianul viitor în america pentru căaltfel vorbești față în față cu opersoană decât prin apel video.Deci, ca o încheiere. Dacă încăsunteți indeciși în a merge înstate, eu sper că articolul meusă vă facă să vă decideți căefortul (pentru că va fi evidentun efort destul de mare) merităpentru emancipare. poate cădeja ești, dar nu strică niciodatăceva nou, un aer altfel, o culturădiferită. aveam o vorbă. oexperiență Work and travelpoate face cât o mie de cărți.Este clar exagerat, darînțelegeți analogia. plus căodată ajunși acolo și dacă totulmerge bine, e ca la bomboane.Cu cât mănânci mai multe, cuatât vrei mai multe. Cu câtmergi mai mult acolo, cu atâtvrei să încerci mai mult dinexperiența "americănească".

în inima si mintea americii profunde MIERCURI 20 DECEMBRIE 20178

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

masterand Leonard șeRban

neW yoRk. centRal paRk - vedeRe panoRaMică

RockpoRt, poRtul. spRe oceanul atlantic