Formarea „bunului cetățean” în România de ieri și de azi A fi un „bun cetățean” oriunde în lume ține de relația dintre stat și locuitorii săi. Calitatea de cetățean este câștigată prin îndeplinirea unei serii de condiții, explicate de legi (spre exemplu, în România conform legii 21/1991 poți deveni cetățean prin naștere, prin adopție sau la cerere). Pe de altă parte, există o diferență între a fi simplu cetățean și a fi un „bun cetățean”. Ultima este o noțiune subiectivă, care nu este codificată de lege. Ea variază în funcție de așteptările statului referitoare la cetățenii săi. În mod evident, un „bun cetățean” într-un regim democratic este diferit de un „bun cetățean” într-un regim totalitar.

În timpul perioadei comuniste statul viza construcția „omului nou”, al cărui model era preluat din Uniunea Sovietică. Potrivit discursului oficial al regimului, omul nou, comunist, este cel care se preocupă atât de îmbunătăţirea constantă a propriilor performanţe, cât şi de bunul mers al societăţii. Principalele elemente care îl caracterizează pe omul nou în ce priveşte propria dezvoltare sunt dorinţa de muncă (un comunist munceşte de plăcere, nu pentru că este obligat să o facă) şi autoeducaţia (după o zi grea de muncă se relaxează citind o carte). Cu ajutorul sistemului de propagandă, oamenii erau supuşi de-a lungul întregii vieţi ideologiei comuniste, care avea să îi transforme în oameni noi. Încă din copilărie, sistemul de educaţie îi integra pe copii în organizaţii (şoimii patriei, pionieri) în care primeau învăţăturile despre societatea socialistă. O dată intraţi în câmpul muncii, oamenii deveneau responsabili pentru soarta României socialiste. Responsabilitatea lor se exercita prin apartenenţa la organizaţii de masă controlate de regim (sindicatele), chiar calitatea de membru de partid, prin colaborarea cu organismele de conducere (activistul de partid, agentul Securităţii), prin determinarea de a apăra ţara în faţa pericolului extern (în licee, prin legea din 1978 fuseseră introduse ore de Pregătire a Tineretului pentru Apărarea Patriei iar adulţii erau integraţi în formaţiuni de apărare civilă). În cele din urmă, „omul nou” comunist era o combinație între Alexei Stahanov (muncitorul care își depășea constant norma de producție) și Pavel Morozov (adolescentul care și-a denunțat proprii părinți poliției politice).

În fapt, procesul de inginerie socială încercat de regimul comunist nu a reuşit, sau a reuşit să creeze un at fel de „om nou” decât cel dorit oficial. Omul nou din timpul comunismului era unul familiarizat cu „dublul limbaj” (diferenţa dintre ce spune şi ce gândeşte), care nu manifesta un real interes faţă de muncă sau întrecerea socialistă, dar care era obişnuit să colaboreze cu deţinătorii puterii. Ceea ce este de menționat este faptul că  procesul de control al populației se realiza cu o forță de coerciție pe care regimul democratic de după 1989 nu a putut să o exercite.

Regimul democratic le-a oferit cetățenilor drepturile și libertățile de care fuseseră privați în timpul regimului comunist. Viața într-o societate liberă a însemnat însă dispariția sistemului coercitiv. Acest lucru s-a conjugat cu o lipsă de viziune referitoare la cetățenie, ceea ce a dus la o lipsă a politicilor de formare a „bunului cetățean”.

În sistemul educațional românesc din zilele noastre, există o singură disciplină obligatorie de educație civică, numită Cultura civică, studiată în clasele a 7-a și a 8-a de gimnaziu. Deși ea

trimite spre idealuri educaționale democratice, europene, rata ei de succes este limitată de practica predării. În primul rând conține o serie de informații abstracte care sunt greu de asimilat de elevi la o vârstă atât de fragedă. În plus, este privită ca o materie „de umplutură” (precum desenul sau muzica), în contrast cu materiile „importante” precum limba română sau matematica.  Disciplina este predată ori de profesori de științe sociale care nu au prins catedră la un liceu teoretic, ori de profesori de istorie care nu sunt interesați în mod deosebit de predarea materiei respective. Intenția de a familiariza adolescenții de mici cu educația cetățeanească este, fără îndoială, benefică; ceea ce este îngrijorător este că o astfel de materie nu există în parcursul obligatoriu al liceului teoretic. Ea este înlocuită de științele sociale, care, ca și istoria, abordează tangențial noțiuni de educație civică, însă nu ca un corpus omogen de cunoștințe.

Prin urmare nu este de mirare că tinerii din România sunt confuzi în probleme ce țin de comportament civic. Acest lucru este demonstrat de două studii, unul publicat de Fundația Soros în 2010, intitulat Implicarea civică și politică a tinerilor, având ca public elevii de liceu, al doilea realizat de IMAS în colaborare cu Miliția Spirituală, Activism civic și atitudini de protest în rândul tinerilor din România, în 2011, având ca public elevii de liceu și studenții. Rezultatele celor două studii sunt oarecum similare. Tinerii sunt nemulțumiți de România (38% nu sunt mândri că sunt români – Soros, 74% consideră că România merge într-o direcție greșită – IMAS). 26% consideră că regimul democratic nu este bun pentru România și 40% ar prefera ca în România să conducă un regim militar – Soros. Instituțiile cele mai creditate sunt Biserica și Armata, iar cele cu rata cea mai mică de încredere sunt Parlamentul și partidele politice. Trei sferturi din elevii de liceu nu ar accepta ca vecini homosexuali, două treimi persoane de etnie romă sau persoane suferind de SIDA, o treime evrei – Soros. 38% din elevii de liceu consideră că perioada comunistă a fost mai bună decât cea prezentă – Soros.

Interesul în politică nu este important în a fi un „bun cetățean” – IMAS. Pe măsură ce cresc, elevii consideră că un „bun cetățean” comportă mai curând o dimensiune socială decât una politică – Soros. 40% dintre respondenți nu au putut defini cu propriile cuvinte expresia „implicare civică” – IMAS. Tinerii asociază ideea de „civic” mai curând cu activitatea ONG-urilor decât cu acțiunea politică – IMAS. Doar 13% din tineri (elevi și studenți) fac parte dintr-o organizație, fie ea ONG sau partid politic – IMAS. Pentru 88% dintre respondenți un „bun cetățean” este cel care respectă legea – Soros; implicarea politică sau acțiunea de protest sunt mai puțin definitorii.

Elevii și studenții sunt, în general, mai intoleranți decât adulții, prin prisma procentajului de răspuns la întrebările celor două sondaje. Nivelul de intoleranță crește în funcție de doi factori: vârsta și profilul de studiu. Elevii de 18 ani (care nu au mai studiat educație civică de patru ani) sunt mai puțin satisfăcuți de democrație și regretă mai mult perioada comunistă decât cei de 14 ani (care tocmai au parcurs disciplina Cultura civică). Pe de altă parte, elevii de la liceele tehnologice sunt mai orientați spre un regim autoritar decât elevii de la liceele teoretice.

O soluție pentru această stare de fapt îngrijorătoare ar fi implementarea unui sistem de educație civică similar celui existent în alte state europene, cum ar fi educația civică obligatorie pentru toți elevii de până la 16 sau 18 ani. În același timp, ar trebui ca statutul disciplinei să fie reconsiderat, pentru a fi privită ca o materie cu adevărat importantă.

Transformarea unui elev intr-un bun cetatean

Cea mai dificilă sarcină a şcolii, dacă luăm în consideraţie calitatea comportamentelor în care se obiectivează ea, iar nu proiecţiile şi prescripţiile programatice care sintetizează idealul educaţiei moral-civice este aceea de a face educaţie morală.

Cadrul didactic se confruntă cu multiple dificultăţi metodologice în a adapta comportamentele elevilor după o altă strategie decât cea oferită de primul mediu de socializare al copilului- familia.

Cercetările psihopedagogice atestă faptul că formarea profilului moral al personalităţii este un proces îndelungat care îşi are originea în familie, se continuă în întreaga şcolaritate şi se consolidează pe tot parcursul devenirii umane.

Educaţia moral-civică urmăreşte formarea unui set de compete Elemennţe civice necesare şi suficiente, pentru a face din copil un bun cetăţean.

Întrebarea care se pune este cum înţelegem copilul ca bun cetăţean? Pentru un răspuns corect trebuie să privim personalitatea micuţului cetăţean dintr-o dublă perspectivă temporală.

Din perspectivele prezentului, copilul este ucenicul care învaţă din toate experienţele sale sociale. El poate greşi în comportamentul său, dar trebuie ajutat de către adulţi să se corecteze. Persuasiunea şi grija adultului, în special a învăţătorilor, pentru a modela cu răbdare şi responsabilitate civică comportamentul elevilor este deci dimensiunea numită prezent.

Dimensiunea viitorului ne aminteşte mereu că aşa cum vom forma copiii de astăzi, aşa vor fi cetăţenii de mâine. Societatea îşi reproduce în indivizii tineri liniile de forţă, idealurile, tendinţele manifeste, dar mai ales pe cele latente ale generaţiilor adulte, în speţă ale părinţilor. Indivizii unei societăţi sunt aşa cum i-a format societatea. Tinerii reproduc şi ceea ce are bun şi ceea ce are rău societatea respectivă. O societate sănătoasă are în sine mecanisme suficiente de a asigura reproducerea de către generaţiile tinere cu deosebire şi preponderent, ceea ce are bun. Ea posedă în sine suficiente mijloace educaţionale şi de altă natură, de a împiedica reproducerea multiplicativă a răului.

Educaţia moral- civică urmăreşte să contribuie, după forţele ei, la reproducerea binelui social, la formarea civilităţii. Bine organizate, dar mai ales solidare cu celelalte dimensiuni etico-civice ale învăţământului şi ale societăţii, puterile educaţiei moral- civice pot deveni o forţă deloc de neglijat. Educaţia moral-civică urmăreşte un ansamblu de obiective. Primul este formarea civilităţii, cu nucleul său, voinţa bună. Voinţa bună este forţa ce proiectează şi realizează, intenţionat şi cu efort, binele în viaţa socială. Pentru că în orice act uman este prezentă intenţia ce se proiectează în scopurile mărturisite sau implicite, este prezentă şi voinţa –voinţa bună sau reversul său, voinţa rea. Indiferenţa sau neutralitatea în domeniul moral înseamnă păcatul, ca să nu spunem mai mult- păcatul complicităţii prin tăcere. Platon spunea „ Căci mă tem că este un păcat să treci pe lângă dreptate, când ea este târâtă în noroi şi să nu o sprijini atâta vreme cât încă răsufli şi glăsuieşti’’.

A forma un bun cetăţean, a-l învăţa pe copil să-şi construiască civilitatea înseamnă a-l instrui şi a-l educa civic. Necunoaşterea, ignoranţa poate fi şi este de multe ori cauza comportamentelor reprobabile. Din punct de vedere socio- juridic necunoaşterea nu te absolvă de responsabilitate.

În esenţă, considerăm că educaţia civică constă în însuşirea de către copil a unui sistem de cunoştinţe cu privire la structura, cauzalitatea şi funcţionalitatea ansamblurilor civice care pot fi instituţii, comportamente, individuale sau colective, norme, legi, etc. ce constituie cadrul socio- civic al existenţei cotidiene, precum şi structurarea deprinderilor, capacităţilor, atitudinilor, modelelor comportamentale şi trăsăturilor de personalitate necesare omului pentru a se integra cu sens şi creator în structurile vieţii sociale contribuind la buna funcţionare şi evoluţia acestora. Aşa cum s-a observat, instrucţia civică se detaşează în ansamblul educaţiei civice ca o componentă necesară, dar nu suficientă în formarea civilităţii. O metodă formulată implicit este aceea a „ demontării socialului’’ pentru a putea fi înţeles şi explicat de către copil.

Cunoaşterea procesului formării conştiinţei şi conduitei morale, a relaţiei dintre latura morală şi celelalte aspecte ale educaţiei, a rolului diferiţilor factori în formarea convingerilor, sentimentelor şi obişnuinţelor morale trebuie să stea în atenţia specialiştilor, dar şi a învăţătorilor.

La intrarea în şcoală, copilul dispune de o oarecare experienţă de viaţă care poate fi valorificată, dar acest lucru nu este suficient. Cadrul didactic trebuie să-l introducă pe elev în universul valorilor morale, să-l facă să înţeleagă semnificaţia acestora, să dobândească capacitatea de a distinge ceea ce este frumos, bun, adevărat.

Pentru ca aceste cunoştinţe să se transforme în conduite, este necesar să fie însoţite de anumite trăiri afective, ca suport energetic, componenta cognitivă şi cea afectivă fiind indispensabile în formarea conştiinţei morale, dar nu şi suficiente. Adăugăm aici şi efortul de voinţă, care conduce la formarea convingerilor morale ca nucleu al conştiinţei morale.

Procesul formării conştiinţei morale este lung şi anevoios, iar transformarea acesteia în conduită presupune corelarea tuturor componentelor fundamentale ale acestui proces: obiective, conţinut, metode, mijloace, forme de organizare, metode de evaluare. Îmbinarea tuturor acestora într-un sistem, desprinderea elementelor de bază, unitatea aspectului teoretic cu cel practic şi fundamentarea actului educaţional pe principii ştiinţifice reprezintă baza unei educaţii morale corespunzătoare.

Tehnicile educative specifice acestui domeniu sunt şi cele influenţate într-o mare măsură de angajarea stărilor afectiv- emoţionale ale copilului ceea ce le face mai neputincioase decât cele utilizate în procesul achiziţionării cunoştinţelor.

Cu toate acestea un educator responsabil este conştient de valoarea intervenţiei sale cât şi de dificultăţile pe care le comportă. El ştie, de asemenea, că în sfera educării, a formării personalităţii copilului/tânărului nu se pot oferi reţete şi formule miraculoase care să-l conducă cu lejeritate pe un drum prestabilit, la capătul căruia să îl aştepte rezultatele anticipate.

Este de presupus că – în cele din urmă – tocmai aceste căutări pentru elaborarea celor mai eficiente strategii de lucru dau farmecul şi frumuseţea profesiunii de educator.

Sub efectul unor astfel de stări încercăm şi noi stabilirea unor coordonate psiho-educaţionale şi a unor tipuri de interdependenţe în domeniul educaţiei morale care pot fi de un anumit folos practicantului.

În acest sens devine util de a revizui câteva dintre cele mai importante rezultate ale cercetărilor în domeniu pentru a crea o bază teoretico-aplicativă necesară în intervenţia educativă.

Respectivele rezultate se pot constitui că adevărate premise metodologice a căror respectare va îngădui „fertilizarea solului” pe care urmeazăsă se „însămânţeze” proiectele educative concrete.

Prima dintre ele inspiră un adevărat optimism pedagogic: comportamentul moral se învaţă. Performanţele în adoptarea acestui tip de comportament sunt sensibil diminuate în cazul copiilor cu Q.I. scăzut, în situaţia afectării gradului de discernământ, ori în condiţiile în care copilul se dezvoltă într-un mediu social care-I oferă modele comportamentale străinede valorile morale acceptate convenţional. Studii foarte vechi (Harrower, 1934) au demonstrat că, de obicei, copiii cu handicap de intelect şi că cei cu un statut socio-economic scăzur (defavorizaţii!) tind să adopte cu multă uşurinţă un comportament imoral. Aceste constatări confirmă că zestrea nativă influenţează calitatea comportamentului moral doar atunci când este afectat nivelul dezvoltării psihice normale a copilului şi că, pe de altă parte, mediul social exercită o acţiune hotărâtoare prin sisitemul de valori pe care îl promovează.

O altă premisă esenţială din perspectiva muncii educative este următoarea: comportamentul moral se obiectivează în forme observabile ale conduitei.

De altfel, educatorul şcolar este interesat chiar de această latură a comportamentului moral: cea exteriorizată, adică aceea care se pune în evidenţă în relaţiile pe care copiii le stabilesc între ei, sau cu adulţii sau în raporturile lor cu societatea pe baza respectării normelor de convieţuire pe care comunitatea le impune.

Ceea ce este foarte semnificativ din perspectiva activităţii educaţionale este că formele exteriorizate ale comportamentului moral sunt dirijate din interior de mobiluri mai mult sau mai puţin conştientizate.

Cunoaşterea acestui aspect îl va ajuta pe educator să nu mai greşească atunci când îl consideră pe copil resposabil de toate manifestările sale ca şi cum ar fi în totalitate conştientizate. Din acest punct de vedere se întâmplă deseori că unii copii să fie admonestaţi şi sancţionaţi pentru fapte pe care le-au săvârşit „fără să-şi dea seama”, deci în mod neconştientizat, ceea ce le creează un teribil sentiment de frustaţie.

În evoluţia stărilor de conştiinţă ale copiilor se produc unele transformări de care este necesar să se ţină seama.

Acest aspect a fost evidenţiat cu multă acurateţe ştiinţifică de către Jean Piaget în lucrarea „Judecata morală la copil”, unde a semnalat că, până să ajungă la o maturitate morală copilul va trece de la stadiul realismul moral la stadiul relativismului moral. Aceasta înseamnă că, mai întâi, el respectă litera regulii morale (ceeace ise cere!) şi, abia apoi; într-o ipostază superioară a evoluţiei lui , spiritul normei morale (ceea ce trebuie, ceea ce e dezirabil). În acest fel îşi va modifica , de exemplu, modul de a înţelege dreptatea, ori sancţiunea.

Suportul psihologic fundamental al susţinerii comportamentului moral este cel afectiv, cu mult mai iportant decât cel raţional.

Este uşor de observat că, de obicei, copilul imită comportamentul moral al unuia dintre părinţi, ori a unor persoane din anturajul imediat pentru că: îl iubeşte, îl admiră (e mai puternic, mai curajos…), ori pentru că acea persoană îi satisface într-o mai mare măsură plăcerile.

Cea mai veche şi mai directă modalitate de achiziţionare a comportamentului moral se realizează pe baza modelelor comportamentale pe care le oferă comunitatea (în speţă-şi în primul rând-familia).

Încă din primele clipe ale vieţii lui, copilul vine în legătură cu influenţele şi valorile morale pe care le promovează familia. Printre primele cuvinte pe care le învaţă sunt: trebuie sau ar trebui încât -se poate spune-, codul moral alcopilului se construieşte de la început pe structura a ceea ce e bine şi ceea ce e rău în înţelesul pe care familia îl atribuie binelui ori răului.

Achiziţionarea comportamentului moral poate rămâne exteriorizată stărilor de conştiinţă, dar în munca educativă nu se respectă principiul activismului în conformitate cu care copilul trebuie să devină co-participant la procesul propriei lui formări (morale în cazul nostru).

Câtă vreme educaţia morală rămâne la nivelul prescripţiilor (cu atât mai mult la nivelul constrângerilor) reuşitelor vor fi aparente.

Angajarea structurilor de profunzime presupune câştigarea copilului şi sub aspect motivaţional – raţiunea. Aceasta înseamnă că, deşi calea către reuşită începe de la structurile afective ale personalităţii copilului ea se desăvârşeşte numai după invadarea structurilor înalte ale intelectului care vor crea trebuinţa satisfacerii cerinţelor normative chiar şi atunci când acestea contrazic principiul plăcerii (cel care guvernează primordial conduita copilului).

Luarea în consideraţie a celor câteva premise enunţate creează posibilitatea identificării unor

coordonate extrem de utile pentru direcţionarea acţiunii educaţionale concrete.

Prin urmare:

- calitatea rezultatelor obţinute de educatorul şcolar depinde, într-o bunămăsură, de achiziţiile (cunoştinţele, obişnuinţele, deprinderile, experienţele) morale a le copilului din etapa preşcolară a dezvoltării lui ;- metodele şi argumentele cu cel mai mare efect la interlocutor sunt cele care au mare forţă persuasivă , angajând stările emoţionale şi motivaţinale ale subiectului ;- întărirea comportamentelor dezirabile este posibilă atât prin metoderecompensative cât şi sancţionatorii , dar cele dintâi crează un mai mareataşament faţă de normă ;- mai puternic decât orice metodă este modelul comportamental pe care îl oferă o persoană cu mare credibilitate şi atractivitate pentru cel ce suportă acţiunea/influenţa educativă ;- este mai uşor de a forma comportamente de tip nou decât de a schimba (corect) obişnuinţele şi deprinderi morale vechi şi proaste ;- strategiile schimbării comportamentelor şi atitudinilor trebuie să reparcurgă integral, pas cu pas, traseul formării respectivelor comportamnete şi atitudini prin dislocarea –în punctele esnţiale- a legăturilor care au condus la stabilizarea lor.

Se înţelege că o asemenea succecsiune desemnează situaţia ideală în acre copilul, înaintând în vârstă şi găsind cadrul social favorabil care să-I stimuleze maximul disponibilităţilor logico-afective, dobândeşte maturitatea şi nivelul de conştientizare necesar pentru exploatarea tuturor acestor oprtunităţi în folosul creşterii lui spirituale.

Realitatea contravine însă- alteori contrazice! – o astfel de desfăşurare, fie prin aceea că factorii influenţei sociale ( unde includem şi educaţia realizată în şcoală ) nu acţionează suficient de explicit, ori suficient de concentrat, fie prin aceea că subiectul uman nu manifestă suficientă receptivitate la influenţa socială, ori nu dispune de un nivel de dezvoltare psihică necesar unor prelucrări superioare a acestor influenţe, ori pentru că istoria personală îl poate aduce pe subiect în situaţii la limita existenţei în faţa cărora sistemul valorilor morale poate fi compromis.

În modelarea personalităţii copilului sub aspectul comportamentului moral se observă astfel cinci niveluri de condiţionare. Ele urmează să facă în mod distinct obiectul muncii de educaţie.

Din perspectiva educaţiei şcolare aceasta înseamnă că, atât în procesul dezvoltării cât şi în procesul schimbării unor obişnuinţe şi atitudini morale, cadrul didactic are nevoie să poată răspundă la câteva întrebări esenţiale:- oare conduita morală indezirabilă a copilului este influenţată de modelele comportamentale pe care le oferă mediul obişnuit de existenţă al copilului ( prin părinţi, copiii din grupul de joacă şi de prieteni…) ?- cunoaşte oare copilul regulile şi normele conduitei morale convenabile unei bune convieţuiri sociale?- are copilul capacitatea de a valoriza corect cunoştinţele şi situaţiile morale?- oare este posibil ca el să fi ajuns deja la anumite opinii şi convingeri opuse moralei sociale cu care ia contact în procesul socializării?

- în ce măsură conduita morală a copilului este produsul unor obişnuinţe morale defectuoase ( al căror fundament valoric nu-l mai conştientizează), ori rezultatul firesc al achiziţionării unor criterii valorice deplin conştientizate?! La şcolarul de vârstă mică şi mijlocie conştiinţa morală acţionează ca un sistem de constrângeri, ca un gardian intern care-l împiedică să greşească în raport cu un sistem de norme pe care le-a asimilat prin convieţuirea cu ceilalţi.

Răspunzând unor astfel de întrebări cadrul didactic conştientizează el însuşi modul cum se articulează segmentele de detaliu ale comportamentului moral.

Pe baza acestei acţiuni, ori de câte ori cadrul didactic constată prezenţa în conduita copilului a unor deprinderi morale neadecvate va putea proiecta recondiţionarea şi reorientarea valorică a unor date comportamentale prin parcurgerea următorilor paşi:

- amplasarea copilului în contexte generatoare de mesaje cu conţinut moral pozitiv;- revizuirea şi reconsiderarea cunoştinţelor morale ale copilului prin căutarea argumentelor care să contrazică justificarea şi promovarea respectivelor deprinderi;- furnizarea de argumente satisfăcătoare, credibile, impresioniste cu privire la avantajele respectării regulilor şi normelor morale acceptate social şi cu privire la dezavantajele ce decurg din nerespectarea lor;- slăbirea forţei orientative a opiniilor şi convingerilor ce susţin deprinderile şi atitudinilor indezirabile;- convertibilitatea conţinutului negativ al conştiinţei morale a copilului printr-o fundamentare nouă, pozitivă, mai înainte de a se fi aşezat şi stabilizat criteriile valorice ferme care configurează personalitatea tînărului de mai târziu.

Condiţionările şi interdependenţele accentuează rolul esenţial ce revine regulilor de întărire în achiziţionarea comportamentului moral. Sub acest aspect este hotărâtor de a evita stabilizarea unor condiţionări şi interdependenţe indezirabile şi, dimpotrivă, de a acţiona în favoarea stabilirii unor condiţionări şi interdependenţe dezirabile.

Altfel spus, pentru ca regulile de întărire să acţioneze într-un sens pozitiv, optimizator, ar fi necesar:

- să se asigure o anumită coerenţă influenţelor educative cu caracter moral ( ceea ce este permis într-un anumit moment să nu devină interzis în momentul imediat următor sau invers);- să se evite contrarietatea mesajelor care-i sunt prezentate copilului la un moment dat ( ceea ce îi spune mama să nu fie contrazis de tata sau invers);- reperele valorice să fie explicate ( un mediu educativ indiferent faţă de reperele valorice creează ambiguitate şi conflict interior, iar selecţiile valorice operează aleatoriu);- valorile morale care fac obiectul proceselor de învăţare şi, mai ales, de reînvăţare să nu intre în conflict în mod dramatic cu sentimentul de posesiune, de teritorialitate, cu imaginea de sine, cu aşteptările personale; în acest caz ar fi recomandabil ca, mai înainte de formularea cerinţelor să se acorde un interes expres creării unei motivaţii superioare şi creşterii receptivităţii faţă de conţinutul mesajului moral.

Pentru a fi capabil de o asemenea intervenţie cadrul didactic însuşi are nevoie să-şi revizuiască

comportamentul moral şi să se elibereze de anumite bariere şi mentalităţi, ştiut fiind că evoluţiile sociale atrag producerea unor mutaţii fireşti în climatul moral general.

Chiar copiii au acum faţă de părinţi cerinţe pe care ei nu le-ar fi avut la vremea lor. A crescut sentimentul libertăţii afirmării individului ceea ce adulţii nu sunt dispuşi să accepte cu uşurinţă.

Moral ar fi – în aceste condiţii – ca şi cadrul didactic să-şi reconsidere propriile criterii şi atitudini morale mai înainte de a se angaja în a face o astfel de educaţie.

Elevii români: Un bun cetăţean se implică în activităţi sociale

15 apr 2011 | SOCIAL

Elevii români sunt înclinaţi să creadă că a fi un bun cetăţean al României înseamnă să te implici mai mult în activităţi

sociale, şi mai puţin în domeniul politic. Este una dintre concluziile unui studiu realizat de Fundaţia Soros România.

 

Studiul a urmărit să arate ce cred elevii din clasele VIII-XII că înseamnă să fii un bun cetăţean, respectiv modul în

care cred aceştia că ar trebui să se implice un cetăţean în relaţiile cu alţi cetăţeni şi în societatea din care face parte.

 

Este „foarte important" ca un bun cetăţean  să respecte legile, cred 53% dintre elevii români, dar sunt şi 5% care cred

că respectarea legilor este „foarte puţin importantă". Pentru 39% dintre elevi este „foarte important", iar pentru 40%

este „important" ca un cetăţean să participe la activităţi care urmăresc protejarea mediului înconjurător. Cetăţeanul

bun este acela care e dispus să lupte pentru apărarea ţării: un detaliu socotit „foarte important" de 38% dintre elevii

respondenţi şi considerat „important" de alţi 38% dintre elevii români.

 

Alte atitudini considerate necesare pentru a fi un „bun cetăţean" de către elevi sunt: participarea la activităţi care

promovează drepturile omului; cunoaşterea istoriei ţării; patriotismul şi loialitatea faţă de ţară; munca din greu;

participarea la acţiuni de voluntariat în sprijinul unor categorii de oameni; votarea la alegeri; participarea la proteste

paşnice împotriva unor legi despre care cred că nu sunt corecte; informarea despre politică din mass media;

ignorarea legilor care încalcă drepturile omului; respectarea reprezentanţilor guvernului ş.a.

 

Dacă atributul bunului cetăţean care întruneşte cel mai mare consens printre elevii români este respectarea legii, la

capătul opus se află chestiuni precum calitatea de membru într-un partid politic (considerată „foarte puţin importantă"

de 41% dintre elevi), discuţiile despre politică (considerate „foarte puţin importante" de 25% dintre elevi) şi

respectarea reprezentanţilor guvernului (considerată „foarte importantă" de doar 10% dintre elevi).

 

Dintre atitudinile legate de politică, singura activitate care întruneşte o adeziune mai ridicată din partea elevilor

români este cea legată de importanţa participării la procesul electoral, 65% dintre ei considerând că este „important"

şi „foarte important" să mergi la vot.

 

„Conform rezultatelor prezentate putem vorbi de două dimensiuni ale reprezentării conceptului de «bun cetăţean»":

dimensiunea participării sociale şi dimensiunea participării politice, notează Mircea Comşa, unul dintre autorii

studiului. „Putem afirma că dimensiunile identificate nu se exclud ci se completează parţial în definirea a ceea ce

înseamnă pentru elevi un «bun cetăţean»."

 

Concluzia studiului cu privire la percepţiile elevilor despre ce înseamnă să fii un bun cetăţean este că, odată cu

înaintarea în adolescenţă, aceştia tind să se îndepărteze de imaginea unui bun cetăţean ca persoană orientată spre

politic şi să se apropie de imaginea unui bun cetăţean ca persoană orientată spre aspectele sociale ale vieţii.

 

Cercetarea despre percepţiile elevilor din clasele VIII-XII asupra a ce înseamnă să fii un bun cetăţean face parte din

studiul „Implicarea civică şi politică a tinerilor" realizat de Fundaţia Soros România.

 

Informaţii generale despre Uniunea Europeană

UE este un parteneriat economic şi politic unic în lume, care reuneşte 28 de ţări europene şi acoperă

aproape tot continentul.

UE a fost creată în perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. În prima etapă, s-a pus accent pe

consolidarea cooperării economice: ţările implicate în schimburi comerciale devin interdependente din punct

de vedere economic şi astfel se evită riscul izbucnirii unui nou conflict. În 1958 este creată Comunitatea

Economică Europeană (CEE), care, iniţial, contribuie la intensificarea cooperării economice între şase ţări:

Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. Urmează crearea unei pieţe unice de mari

proporţii, care continuă să se dezvolte către valorificarea întregului său potenţial.

De la uniunea economică la cea politică

Ceea ce a început ca o uniune strict economică a devenit treptat o entitate cu activităţi în nenumărate

domenii, de la ajutor pentru dezvoltare, până la politica de mediu. Această schimbare a fost reflectată de

modificarea, în 1993, a numelui Comunităţii Economice Europene (CEE), care a devenit Uniunea Europeană

(UE).

Uniunea Europeană este întemeiată pe statul de drept. Toate acţiunile pe care le întreprinde se bazează pe

tratate, asupra cărora au convenit toate statele membre, de comun acord, în mod voluntar şi democratic.

Aceste acorduri sunt obligatorii din punct de vedere juridic şi stabilesc obiectivele UE în domeniile sale de

activitate.

Mobilitate, creştere, stabilitate şi o monedă unică

De mai bine de jumătate de secol, continentul european se bucură de pace, stabilitate şi prosperitate.

Populaţia sa trăieşte la standarde ridicate şi beneficiază de o monedă europeană comună, euro.

Au dispărut controalele la frontierele dintre statele membre ale UE, cetăţenii pot circula liber pe aproape tot

continentul şi le este mult mai uşor să trăiască şi să muncească în UE.

Piaţa unică sau „internă” este principalul motor economic al UE, facilitând libera circulaţie a bunurilor,

serviciilor, capitalului şi persoanelor. Un alt obiectiv-cheie este dezvoltarea acestei resurse majore, pentru a

le permite europenilor să se bucure din plin de avantajele sale.

Egalitatea şi drepturile omului

Unul dintre obiectivele principale ale UE este promovarea drepturilor omului, pe plan intern şi mondial.

Demnitatea umană, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept şi respectarea drepturilor omului sunt

valorile intrinsece ale UE. Din 2009, odată cu semnarea Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor

fundamentale reuneşte toate aceste drepturi într-un singur act. Instituţiile UE sunt obligate să le respecte, la

fel şi guvernele statelor membre atunci când aplică legislaţia europeană.

Instituţii transparente şi democratice

Pe măsură ce se extinde, UE doreşte ca instituţiile europene să fie mai transparente şi mai democratice.

Parlamentul European, ai cărui membri sunt aleşi prin vot direct, a fost învestit cu noi prerogative, iar

parlamentele naţionale joacă acum un rol mai important, participând la procesul decizional alături de

instituţiile europene. De asemenea, cetăţenii europeni dispun de mai multe mijloace de a participa la viaţa

politică europeană.

Instituţii şi organisme ale UE

UE beneficiază de un cadru instituţional unic în lume, în care:

priorităţile generale sunt stabilite de Consiliul European, care

reuneşte liderii naţionali şi europeni

deputaţii europeni, aleşi prin vot direct, reprezintă interesele

cetăţenilor în cadrul Parlamentului European

interesele Uniunii în ansamblu sunt promovate de Comisia

Europeană, ai cărei membri sunt desemnaţi de guvernele

naţionale

Selectati o institutie sau un organism

guvernele promovează interesele statelor membre, în cadrul

Consiliului Uniunii Europene.

Stabilirea agendei

Consiliul European stabileşte direcţiile politice generale ale UE, dar nu are puteri legislative. Este condus de

un preşedinte - în prezent Herman Van Rompuy - şi îi reuneşte pe şefii de stat şi de guvern din ţările

membre, alături de preşedintele Comisiei Europene, de două ori pe semestru, în cadrul unor întruniri care se

desfăşoară pe parcursul mai multor zile.

Adoptarea legislaţiei europene

Elaborarea şi adoptarea legislaţiei europene implică 3 instituţii:

Parlamentul European , care reprezintă cetăţenii UE şi este ales

direct de către aceştia

Consiliul Uniunii Europene , care reprezintă statele membre.

Preşedinţia Consiliului este deţinută, prin rotaţie, de statele

membre.

Comisia Europeană , care reprezintă interesele Uniunii în

ansamblu.

Împreună, aceste trei instituţii elaborează politicile şi legislaţia care se aplică în toată Uniunea, prin

intermediul „procedurii legislative ordinare” (fosta „codecizie”). În principiu, Comisia propune actele

legislative, iar Parlamentul şi Consiliul le adoptă. Ulterior, Comisia şi statele membre le implementează, iar

Comisia trebuie să se asigure că legislaţia europeană este corect aplicată.

Procesul decizional în UE – informaţii suplimentare

Lista preşedinţiilor Consiliului UE în perioada 2011-2020

Alte instituţii ale UE

Două alte instituţii europene joacă in rol vital:

Curtea de Justiţie garantează respectarea dreptului european

Curtea de Conturi controlează modul de finanţare a

activităţilor Uniunii.

Atribuţiile şi responsabilităţile acestor instituţii sunt prevăzute în tratate, acestea constituind baza a tot ceea

ce face UE. Tratatele stabilesc, de asemenea, regulamentele şi procedurile pe care instituţiile UE trebuie să

le respecte. Ele sunt adoptate de către şefii de stat şi/sau de către prim-miniştrii statelor membre şi ratificate

de către parlamentele naţionale.

UE dispune şi de alte instituţii şi organisme interinstituţionale specializate:

Banca Centrală Europeană răspunde de politica monetară

europeană

Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE) îi oferă sprijin

Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi

politica de securitate, funcţie deţinută în prezent de Catherine

Ashton. Aceasta conduce lucrările Consiliului Afaceri Externe şi

trasează direcţiile politicii externe şi de securitate comune,

asigurând, în acelaşi timp, consistenţa şi coordonarea

acţiunilor desfăşurate de UE pe plan extern.

Comitetul Economic şi Social European reprezintă societatea

civilă, angajatorii şi salariaţii

Comitetul Regiunilor reprezintă autorităţile regionale şi locale

Banca Europeană de Investiţii finanţează proiectele de

investiţii ale UE şi sprijină întreprinderile mici prin intermediul

Fondului european de investiţii

Ombudsmanul European investighează plângerile privind

proasta administrare de către instituţiile şi organismele UE

Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor are rolul de a

asigura protecţia datelor cu caracter personal ale cetăţenilor

Oficiul pentru Publicaţii publică informaţii despre UE

Oficiul European pentru Selecţia Personalului recrutează

personal pentru instituţiile şi organismele UE

Şcoala Europeană de Administraţie organizează cursuri de

formare în diverse domenii pentru personalul instituţiilor UE

numeroase agenţii specializate şi organisme descentralizate

desfăşoară o serie de activităţi de natură tehnică, ştiinţifică

sau de gestionare

Uniunea Europeană (UE) este o uniune economică și politică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și din Comunitatea Economică Europeană (CEE), formată din șase state în 1958. În anii următori Uniunea Europeană s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre și și-a crescut puterea prin adăugarea de domenii economice, sociale și politice în abilitățile sale. Tratatul de la Maastricht a înființat Uniunea Europeană sub prezenta denumire în 1993. Ultima amendare a bazelor constituționale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. UE funcționează printr-un sistem de instituții supranaționale independente și interguvernamentale care iau decizii prin negociere între statele membre. Cele mai importante instituții ale UE sunt Comisia Europeană, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Curtea Europeană de Justiție și Banca Centrală Europeană. Parlamentul European este ales la fiecare 5 ani de cetățenii europeni.

Uniunea a dezvoltat și un sistem juridic și politic unic în lume, reglementat prin mecanisme complexe și prin procedurile interne de funcționare, care s-au extins de-a lungul istoriei sale pentru a se conforma necesităților momentului. Există un sistem hibrid de guvernanță transnațională, care combină elemomente de cooperare multilaterală cu accente profund supranaționale, ambele reglementate printr-o integrare regională dinamic foarte pronunțată. Toate acestea duc la o compunitate foarte diferită din punct de vedere juridic și politic, fiind considerată de unii ca fiind de facto o confederație, deși în unele domenii Uniunea depășește cu mult definiția clasică a unei confederații.

Tehnologii din viitor care exista in prezent, despre care nu stii (Video)

Tehnologia din jurul nostru se schimba intr-un ritm extrem de rapid. Astazi, este pur si simplu imposibil sa tinem pasul cu toate noile tehnologii de varf care apar. Practic viitorul incepe in prezent pentru super tehnologiile care invadeaza lumea.

Unii dintre noi nu putem intelege toate tehnologiile care sunt disponibile astazi, chiar daca ele ne afecteaza in mod regulat, potrivit Elite Daily.

Va prezentam o serie de noi tehnologii despre care multi dintre noi nu stiu ca exista.

Hoverboard

Cei care au vazut filmul "Back To The Future" isi aduc aminte de Marty McFly si de placa sa zburatoare. Ei bine, iata ca in zilele noastre a fost inventata o astfel de placa plutitoare.

Masina care se conduce fara sofer

Nu va mai exista mult timp pana cand nu vom mai avea nevoie de a obtine carnetul de conducere, deoarece autoturismele viitorului vor fi capabile sa se deplaseze singure, fara soferi. Google si fondatorul Tesla, Elon Musk au inventat deja o astfel de masina.

Exoscheletul

Vreti sa deveniti Iron Man? Ei bine, nu trebuie sa asteptati prea mult timp, deoarece cei de la Raytheon au inventat un exoschelet care ne apropie de vestitul personaj de film.

Aripi de zbor pentru om

Toti oamenii sunt fascinati de zbor, iar acum cercetatorii au creat aripi care te ajuta sa plutesti cu adevarat prin aer, aidoma avioanelor sau pasarilor.

Mantaua de invizibilitate

Fiecare dintre noi si-a imaginat sa devina invizibil. Iata ca dorintele au devenit realitate, iar oamenii de stiinta japonezi au inventat mantia de invizibilitate, asemenea celei folosite de Harry Potter, celebrul personaj de film

Masina care zboara

Tehnologia creeaza mereu, chiar si o masina care zboara. Am crezut ca aceasta inventie este doar o nascocire a imaginatiei noastre, insa acest lucru a devenit realitate.

Masina submarin

Ne-am gandit mereu cum ar fi daca am avea si noi gadget-urile pe care le are la dispozitie James Bond in celebrele filme de actiuni. Iata ca Rinspeed a creat masina care poate merge si prin apa, precum un submarin.

Predictii despre viitor - cum va arata lumea noastra in cateva zeci de ani

Cum va arata viitorul? Putem intrezari deja niste semne in ceea ce priveste modul in care va evolua lumea? O serie de personalitati care activeaza in diverse domenii, incepand cu cercetatori si ajungand la jurnalisti, au facut cateva predictii legate de viitor.

How Stuff Works prezinta cateva predictii interesante legate de viitorul apropiat, respectiv urmatorii zeci de ani.

Alvin Toffler

Alvin Toffler a lucrat ca jurnalist pentru revista Fortune si a fost consultant pentru companii precum IBM, Xerox si AT&T. Cartea sa, Future Shock, publicata in 1970, a popularizat ideea ca ritmul rapid al progresului tehnologic - dezvoltarea computerelor, in special - poate sa fie o forta perturbatoare la nivelul societatii pentru ca multi oameni vor face eforturi pentru a tine pasul cu niste schimbari considerate uimitoare si derutante.

Toffler sustine ca schimbarea rapida poate sa afecteze relatiile dintre oameni, astfel incat acestea vor dura din ce in ce mai putin. Toffler a mai prezis ca oamenii, ideile si organizatiile se vor "epuiza" din ce in ce mai repede. Aceasta lume va fi caracterizata de o efemeritate accentuata, iar consumatorii vor achizitiona produse menite sa le indeplineasca nevoile temporare, condusi de capricii dezvoltate in mod constient pentru stimularea consumului.

Pe parcursul deceniilor care au urmat, predictiile lui Toffler s-au adeverit, incepand de la accesibilitatea telefoanelor mobile si pana la corporatii virtuale si flash mob-uri de indivizi care, avand un scop comun, se aduna pentru scurt timp, iar apoi dispar foarte repede.

Michio Kaku

Ca om de stiinta, Micho Kaku, profesor de fizica teoretica la City University din New York, a derulat cercetari importante in domeniul teoriei corzilor, prin care se incearca o reconciliere a teoriei relativitatii cu mecanica cuantica, pornind de la principiul ca particulele elementare sunt corzi de energie foarte mici. Baku este mult mai cunoscut ca urmare a abilitatii sale de a explica stiinta si tehnologia si de a face predictii din acest punct de vedere.

In 2011 a publicat cartea Physics of the Future: How Science Will Shape Human Destiny and Our Daily Lives by the Year 2100, bazata pe o serie de cercetari.Potrivit predictiilor lui Kaku, computerele vor fi capabile sa ne citeasca gandurile, ceea ce ne va da puterea sa mutam obiectele si masinile numai gandindu-ne la ele. Cercetatorul prevesteste si evolutii in campul biotehnologiei, care le vor permite oamenilor sa isi extinda durata de viata si sa modeleze noi organisme, care nu exista in prezent in natura.

Nanotehnologia ne va permite sa luam un obiect si sa il modificam la nivel molecular pentru a-l transforma in ceva total diferit. O alta predictie interesanta a lui Kaku este disparitia diferentelor dintre natiuni pana in anul 2100 si dezvoltarea unei singure civilizatii la nivel planetar.

Dirk Helbing

Dirk Helbing, fizician, matematician si sociolog german, vrea sa foloseasca un program de calculator care sa-i permita sa prevada evenimentele care vor afecta intreaga planeta. Helbing lucreaza la proiectul Living Earth Simulator, dezvoltat la Institutul de Tehnologie din Zurich. Acest proiect, in valoare de 1,4 miliarde de dolari, implica realizarea unui sistem de computere imens, capabil sa anticipeze aproape orice tip de eveniment care ar putea avea loc pe Pamant.

Acest sistem de computere este descris de Helbing drept "sistemul nervos al planetei" si poate sa adune orice tip de informatii, de la statisici economice si pana la banale mesaje pe Twitter. Sistemul foloseste o serie de algoritmi complicati sau ecuatii pentru a cauta legaturile dintre evenimentele care nu sunt conectate aparent.

Helbing preconizeaza ca simulatorul va fi capabil sa prezica evenimente incepand de la razboaie si pana la crize financiare, epidemii si boli infectioase.

Ray Kurzweil

Inventatorul american Ray Kurzweil a prezis ca masinile vor eclipsa inteligenta umana. Intr-o lucrare din 2005, Kurzweil spunea ca o "inteligenta fara viata" (nonbiological intelligence) nu numai ca va depasi cu mult aptitudinile umane, dar va fi de un miliard de ori mai evoluata decat toata gandirea umana cumulata. Kurzweil nu se teme ca o masina cu intentii rele va decide sa distruga rasa umana, ci anticipeaza un viitor in care oamenii si inteligenta artificiala vor lucra impreuna pentru a obtine lucruri inovatoare.

Kurzweil mai anticipeaza ca oamenii se vor indrepta catre inteligenta artificiala si in alt sens. Astfel, de la inceputul anului 2030 o mare parte din organele noastre interne vor fi inlocuite cu roboti mici, care vor functiona mult mai eficient decat tesutul nostru organic.

William Gibson

In anii '80, scriitorul american William Gibson si-a folosit imaginatia pentru a proiecta o lume in care toti oamenii sunt conectati la o retea globala de computere si isi petrec majoritatea timpului interactionand in spatiul virtual.

Aceasta viziune nu este departe de ceea ce exista in prezent. Insa viziunea lui Gibson este una intunecata. In cartea sa Mona Lisa Overdrive, aparuta in 1988, acest fenomen este descris ca o dependenta neuroelectronica, oamenii ajungand un fel de umbre legate de niste modemuri.

Aubrey de Grey

Cercetatorul britanic Aubrey de Grey descrie un viitor in care corpul uman poate fi transformat prin actiunea la nivel celular si molecular cu scopul de a repara diversele avarii cauzate de inaintarea in varsta. In plus, scopul cercetarilor lui Aubrey de Gray este si cresterea duratei de viata in mod semnificativ.

Cercetatorul a schitat un plan pentru reintinerirea corpului uman prin care fenomenele de imbatranire sunt impartite in sapte categorii si propune moduri de abordare pentru fiecare dintre acestea. Cercetatorul crede ca speranta de viata va ajunge la 1.000 de ani si estimeaza ca exista intre 30% si 40% sanse ca prima persoana care va atinge aceasta varsta sa existe deja pe planeta.

TEHNOLOGIE SI INFORMATICA

10 tehnologii revoluţionare ale viitoruluiLuni, 14 Dec 2009 / 6,503 vizualizari

2 Comentarii ↓

Lumea în care trăim începe să semene tot mai mult cu viitorul imaginat în filmele science fiction, iar tehnologiile fantastice şi invenţiile revoluţionare transforma cu o viteză ameţitoare societatea umană. Roboţii muncesc în fabrici şi luptă alături de

oameni pe câmpurile de luptă, în timp ce computerele de toate formele şi mărimile sunt omniprezente, integrate în toate domeniile vieţii şi la toate nivelurile societăţii.

Cu toate acestea, o mulţime de probleme nerezolvate îşi aşteaptă în continuare soluţiile, cu speranţa că într-un viitor cât mai apropiat cele mai îndrăzneţe vise ale omenirii îşi vor găsi în mod firesc rezolvarea, potrivit Live Science.

1) Citirea gândurilor, mai aproape de realitate

Dispozitivele care pot citi gadurile rămân în continuare de domeniul fantasticului, însă primii paşi au fost făcuţi pe drumul acesta de cercetătorii care au reuşit să prevadă reacţiile oamenilor în cadrul unor experimente şi chiar să intuiască momentul în care subiecţii vor face o greşeală, cu 30 de secunde înainte ca acest lucru să se întâmple în realitate.

O altă tehnică experimentală foloseşte razele infraroşii pentru a detecta cele mai simple decizii şi preferinţe ale oamenilor, bazându-se pe analiza activităţii lor cerebrale. Chiar dacă aceste tehnologii sunt încă departe de a oferi un aparat ce poate citi gândurile, în adevăratul sens al cuvântului, direcţia a fost deja setată şi este doar o problemă de timp până când minţile umane s-ar putea întâlni, de exemplu, la o discuţie pe Twitter.

2) Înconjurul lumii în 90 de minute

Jules Vernes a intuit posibilitatea de a face înconjurul Pământului în doar 80 de zile, însă ideea consacrată de celebrul său personaj, Phileas Fogg, a rămas de domeniul fantasticului încă mult timp după apariţia romanului sau de anticipaţie.

În ziua de azi, călătorii ar putea ajunge de pe o parte pe alta a globului în mai puţin de o oră, odată cu lansarea unui nou aparat de zbor, denumit Lightcraft, aflat încă la stadiul de concept al armatei americane, în colaborare cu experţii brazilieni, ce s-ar putea deplasa cu o viteză uimitoare în jurul lumii. Până la apariţia acestui avion fantastic, anii următori ar putea aduce şi o serie de nave spaţiale ce pot decola şi ateriză pe pistele unui aeroport obişnuit, fiind însă net superioare avioanelor actuale.

3) Membre mecanice, controlate de creier

Primele proteze mecanice de ultima generaţie, controlate în mod natural de creierul uman, au apărut deja, la stadiul de prototip, bucurându-se imediat de un succes imens. Pasul următor este dezvoltarea unor microprocesoare speciale, încorporate în proteze, ce vor anticipa fiecare mişcare a utilizatorului, oferindu-i acestuia posibilitatea de a se mişcă din nou cu uşurinţă, cât mai natural.

4) Omniscienţa la purtător

Un gadget special creat sau pur şi simplu o aplicaţie a telefoanelor mobile din viitorul apropiat vor face posibilă identificarea diferitelor obiecte, produse, locuri şi chiar persoane, în timp real, şi afişarea informaţiilor despre acestea, culese în doar o clipă de pe Internet. Universitatea americană MIT a pus deja la punct un prototip ce combină o cameră de luat vederi, un proiector şi un telefon mobil, iar un astfel de dispozitiv ar putea fi găsit în curând în buzunarul oricui, într-o societate în care informaţia oferă puterea supremă.

5) Regenerarea artificială a corpului uman

Organele bolnave sau rănite ale corpului uman vor putea fi în curând reparate complet sau pur şi simplu înlocuite cu altele, noi, “crescute” în acest scop. Ultimele experimente cu celule stem îi încurajează pe cercetători să declare că asemenea tratamente vor putea fi disponibile, în condiţiile în care primul ficat artificial a fost crescut în laborator încă din 2006, iar medicii au descoperit că inclusiv inima îşi poate reface o parte din ţesuturile musculare avariate.

6) O soluţie pentru hrănirea planetei

Hrănirea planetei reprezintă una din cele mai mari şi mai dureroase probleme ale omenirii, în clipa de faţă, când sute de milioane de oamenii suferă în fiecare zi din cauza foametei şi o mare parte dintre aceştia, în special copii, mor zilnic din această cauză. Oamenii de ştiinţă lucrează în continuare la producerea unor noi tipuri de cereale, mai rezistente şi mai productive, ce pot hrăni o populaţie mai mare, folosind aceleaşi resurse.

În cazul acesta, cele mai mari probleme sunt, de fapt, lipsa voinţei politice şi situaţia economică a zonelor afectate de foamete, iar o inovare conceptuală la acest nivel reprezintă adevărata provocare a viitorului.

7) Reciclarea ca mod de viaţă

Noile tehnologii care ţintesc transformarea deşeurilor în materiale reutilizabile au condus deja la construirea primelor fabrici de reciclare totală a maselor plastice. Oamenii de ştiinţa lucrează acum la producerea unui plastic uşor biodegradabil în apă sărată a mării, iar o serie de centrale electrice au început deja să ardă diverse reziduuri pentru a produce energie.

8 ) Salvarea planetei cu ajutorul bioingineriei

Pentru a contracara efectele devastatoare ale încălzirii globale şi ale schimbărilor climatice declanşate de aceasta, oamenii de ştiinţă din intrega lume caută soluţii pentru controlarea capriciilor naturii, iar multe dintre aceste sunt pe punctul de a deveni realitate. Cercetătorii au pus la punct mai multe metode de a răci planeta, în clipa de faţă fiind nevoie doar de voinţă politică şi asumarea răspunderii pentru intervenţia în mersul natural al planetei, ce va avea, desigur, şi o mulţime de efecte secundare.

9) Rezolvarea problemei energetice

Fisiunea nucleară este cea care a făcut Soarele să stralucească timp de miliarde de ani, iar oamenii de ştiinţă încearcă acum să recreeze în laboratoare această putere fantastică, pentru a avea astfel acces la cea mai eficientă formă de energie posibilă.

Statele Unite cercetează de ani de zile această posibilitate, iar cu ajutorul noilor tehnologii şi a unor lasere uriaşe, aceştia ar putea în curând să pună la punct cea mai bună metodă de producere a energiei aleternative.

10) Creierul artificial

Chiar dacă cea mai mare parte a creierului uman rămâne în continuare învăluită în mister, cercetătorii din spatele proiectului Blue Brain anunţă că în următorii zece ani vor reuşi să producă primul creier artificial. Oamenii de ştiinţă au reuşit deja să simuleze parţial creierului unui şoarece de laborator, cu ajutorul unui computerului de mare putere IBM Blue Gene, declarând că celulele produse au început să se organizeze singure, fără intervenţia omului.

Dacă vor avea succes cu producerea unui creier uman artificial, cercetătorii vor revoluţiona medicina modernă, contribuind la o mai bună înţelegere a conştiinţei umane.

Sursa: www.ziare.com

Tehnologia viitorului: nimic nu mai este imposibil

Chiar daca avansul tehnologic nu mai este perceput in acest moment ca foarte rapid, el ramane la cote ridicate, iar singurele lucruri care tin in loc acest avans sunt capacitatea omului de a se adapta la noile tehnologii si dorinta corporatiilor de a-si recupera investitiile

Pentru urmatorii ani, bat la usa cateva tehnologii noi care, chiar daca par a tine de SF, sunt cat se poate de reale, testate in laborator si demonstrate in fata specialistilor. Le parcurgem pe rand, pentru a demonstra ca si romanii vor trebui cat de curand sa adopte aceste tehnologii si sa le foloseasca.Chiar daca avem numai de anul acesta doua servicii 3G si ne pregatim pentru patru, trebuie sa stim ca 4G deja exista si se discuta in cercurile academice despre telefonia mobila 5G. Generatia a patra se bazeaza pe noi imbunatatiri ale sistemelor de comunicatii fara fire, care permit transferul datelor la viteze de 100 Mbps in miscare si 1 Gbps in pozitie fixa. Primul operator care a lansat 3G in lume, compania japoneza NTT DoCoMo, a testat cu succes 4G, implementeaza retelele si a prezentat recent primul telefon mobil 4G. Lansarea comerciala a serviciului a fost anuntata pentru 2010.De la ce vin G-urile? Prima generatie de telefonie mobila este cea in care semnalul era in analog (NMT si alte varian-te), cum a avut in Romania Telemobil. A doua generatie este considerata tehnologia GSM, care a cunoscut si ea imbunatatiri in timp: 2,5 G era considerat GPRS, care marea viteza traficului de date, iar ulterior 2,75 G, respectiv EDGE, care incearca sa ajunga cam la jumatate din viteza 3G. Telefonia de generatia a treia a adus in plus apelul video, televiziunea pe mobil si download-ul legal de muzica, dar viteza nu este nici ea spectaculoasa.Spun specialistii ca sistemul HSDPA (High Speed Downlink Packet Access) va face utilizatorii sa simta diferenta. Pana la jumatatea anului viitor se pare ca vom avea si in Romania servicii HSDPA. Generatia a patra va aduce o calitate mult mai buna a imaginilor pe telefon, iar viteza de transfer a datelor va permite servicii noi, din ce in ce mai avansate. Probabil va favoriza tehnologiile High-Definition (HD), care incep sa se regaseasca la televiziuni si vor fi utilizate pe scara larga in 2010.Internetul viitoruluiSe discuta mult, atat la nivel guvernamental, cat si le nivel de companii si in randul consumatorilor despre Internet 2.0, urmatoarea tehnologie pentru Internet. Nu exista inca o strategie comuna pentru viitor, discutiile fiind aprige din cauza ca unele propuneri nu sunt tocmai pe placul tuturor. Multi specialisti considera ca este un simplu cuvant de marketing, pentru a defini cele mai noi servicii aparute online.Cea mai noua discutie privind viitorul Internetului este legata de proiectul companiilor furnizoare de a avantaja anumite comunicatii, anume cele ale clientilor care platesc un bonus. Propunerea nu pare la prima vedere deranjanta, doar ca, pe masura ce volumul de comunicatii creste, furnizorii vor putea bloca traficul celor care nu platesc pentru a trece al clientilor platitori. Astfel ca mesajele web nu vor mai ajunge la destinatie, telefonia online nu va mai suna, iar oamenii simpli vor fi primii care vor avea de suferit. Cu toate acestea, proiectul Internetului pe mai multe viteze a trecut deja de Camera Reprezentantilor a SUA.O alta fateta a noului Internet reprezinta aplicatiile online. Microsoft s-a lansat in cursa pentru astfel de servicii, cu portalul live.com. IBM discuta despre strategia de utilizare a puterii de calcul a serverelor pentru a rula aplicatiile desktop, dar nu a pus concret problema utilizarii sistemului cu ajutorul Internetului.Pe scurt, in loc sa deschidem aplicatia Word de pe PC pentru a scrie un text, consumand resursele sistemului, ea va fi accesata pe site-ul Windows Live, in browser, iar acolo vom putea face exact acelasi lucru ca pe calculatorul propriu. Tot la fel vom folosi si alte aplicatii: antivirus, mesagerie etc.

Tehnologia si razboaiele viitoruluiScurta dizertatie despre viitorul nostru

De fapt nu la razboaie ma gandesc ci la drepturile fundamentale ale omului. Astazi tehnologia pare prietena noastra cea mai buna, dar in viitor lucrurile se pot schimba extrem de dramatic si nu ma refer aici la armate de Terminatori revoltati impotriva omenirii, ci la mai prozaicele corporatii trans-nationale, corporatii care detin din ce in ce mai mult controlul lumii prin tehnologia dezvoltata…

Oamenii protesteaza impotriva segregarii in bogati si saraci, in cei care au bani si aur si cei care n-au nimic, dar aceasta este o falsa si manipulatoare impartire, scopul fiind acela de a ascunde adevaratul pericol pentru viitorul specie umane, sau mai bine zis pentru actualul tip de civilizatie umana.

Respectiv la viitorul oamenirii, oportunitatile nu par prea stralucitoare ci dimpotriva: suprapopularea, pauperizarea mentalitatii, imbatranirea populatiei concomitent cu cresterea fulminata a acesteia in tarile sarace, totul dublat de avansul extrem de rapid al tehnologiei ma face sa nu fiu deloc optimist la viitorul nostru ca specie si civilizatie. Si ma voi explica de ce.

“Democratia” tehnologiei

Tehnologia e buna, ea ne-a facut stapanii planetei, dar din pacate atunci cand treci de un anumit prag de dezvoltare, cand discrepantele cresc prea mult, lucrurile se cam schimba. Ganditi-va la razboaiele din vreamea Republicii Romane; sigur ca tehnologia si disciplina armatei romane faceau mai mereu diferenta, dar a fost nevoie de un singur om, Hannibal, care sa ingenuncheze aproape Imperiul si nu este singurul exemplu… De ce?! Pentru simplul motiv ca Roma, cu toata forta sa financiara, militara si economica, nu a reusit sa creeze un decalaj prea mare intre tehnolgia sa militara si cea a inamicilor sai, diferenta fiind facuta de modul de folosire, de disciplina si geniul sau lipsa lui in cazul comandantilor militari.

Dar in linii mari toti stiau ce tehnologie militara foloseau romanii si orice trib mai rasarit ar fi putut fara prea mari problema s-o copieze. Vorba aia, un arc si o sulita mai acatarii ti le faci si singur, un scut la fel, un cal gasesti, un cazan pe post de coif e si el usor de facut rost. Astfel nici un imperiu nu a reusit sa dezvolte de-a lungul istoriei un control total si hegemonic asupra inamicilor sai, datorita faptului ca decalajul tehnologic era foarte redus, sau chiar nu exista deloc, diferenta fiind data de experienta, logistica, administratie, in general de factorul uman implicat de o parte si de alta.

Astazi insa decalajul tehnologic joaca un rol extrem de important in conflictele contemporane, tehnica de lupta performanta nemaifiind la indemana oricui ci dimpotriova sunt doar cateva tari  care isi pot asigura cam toata gama de armament necesar prin eforturi proprii. Acum un secol 100 de militari americani erau cam egali ca

forta de soc cu 100 de militar mexicani, astazi insa cei o suta de americani au in spate rachete nucleare, submarine, portavioane, avioane stealth, sateliti si astfel forta lor combativa este cu mult si foarte net superioara unor militari mexicani egali ca numar, iar acesta diferenta nu mai poate fi aplatizata in nici un fel.

Din pacate acest decalaj creste vertiginos, iar tehnologia este cheia si, in subsidiar, resursele necesare acelei tehnologii. Din pacate pentru majoritatea statelor de pe glob, complexitatea tehnologiei si sumele imense necesare dezvoltarii acesteia fac ca beneficiile acesteia sa devina un atribut al unei maini de tari/companii. Acest decalaj exista pe toate palierele tehnologiei: in cea medicala, constructii, industrie civila, dar se vede mai ales in tehnologia militara, acolo unde tarile care se respecta si care intrevad viitorul baga bani cu nemiluita.

Avantajul industriei militare este dat de faptul ca rezultatele din R&D pot fi usor translatate catre societatea civila, avand astfel acces la o fereastra de tehnologie inalta. Iar tarile in curs de dezvoltare care vor cu adevarat sa creasca: India, China, Brazilia, Polonia, se folosesc de fondurile pentru inarmare in incercarea de a accesa tehnologia moderna prin transfer tehnologic, desi pretul este unul ridicat.

Insa viitorul va apartine celor care vor avea acces la industrializarea cu adevarat superioara a resurselor naturale si bineinteles a celor care vor avea si forta sa-si protejeze aceste rersurse si pietele de desfacere. Peste cativa zeci de ani decalajul tehnologic va fi atat de mare inca pur si simplu nu va mai putea fi nici macar partial acoperit de resurse sau pozitia geografica, accesul la tehnologie avansata – cuplat cu o forta militara credibila – vor face diferenta intre invinsi si invingatori, intre sclavi si stapani.

Daca in anii “50 cam toate tarile din Europa aveau un vedere sa-si construiasca tehnica de lupta in regie proprie, astazi cu exceptia tarilor cu adevarat puternice, celalalte au cam renuntat la aceste idei, cel putin pe zona tehnicii militare de varf: aviatie, rachete, comunicatii si au devenit clienti captivi pentru mari producatorii de armament: Lockheed Martin, Boeing, Dassault, MBDA sau BAE Systems, datorita in principal pretului foarte mare al acestor echipamente, dar in realitate nu pretul tehnicii de lupta in sine este impedimentul major ci costurile de dezvoltare-cercetare, costuri pe care doar cateva tari si le mai permit astazi.

Datorita acestor lucruri simple independenta militara si odata cu ea  cea politica si economica devin doar simple vorbe scrise pe hartie, pentru ca atata timp cat tu traiesti doar datorita faptului ca celalalt nu vrea sa te omoare, viata poate deveni foarte complicata candva…

Echilibrul natural ar fi de fapt ca tu sa traiesti pentru ca celalalt nu poate sa te omoare sau este prea costisitor, cand ajungi sa pui mai multa baza pe tratate si calitati morale ale vecinilor tai, situatia reala este ca traiesti pe timp imprumutat si vei fi OK atat timp cat esti cumva folositor, sau daca vecinul tau este cu adevarat un om/popor deosebit, traiesti atat cat nu-l deranjezi prea tare.

Decalajul tehnologic si accesul la resurse va fi cheia viitorului economic al omenirii in ansamblul ei si al fiecarei tari in parte, iar aici exista doua tipuri de actori importanti pe scena economica: cei care detin avansul tehnologic si forta financiara de al sustine si cei care au resurse economice vitale.

Deocamdata cei care au tehnologia incearca sa-si asigure si resursele: Marea Britanie, Franta, Germania, Olanda, SUA, etc, pe seama celor care au resurse. Rusia fiind in acest context un caz cu totul separat, dispunand de resurse si incercand cu disperare sa-si procure si tehnologia, insa marea majoritate a tarilor lumii nu le au pe amandoua. Intr-un astfel de context  razboaiele viitorului – ca si cele din prezent de altfel – vor avea ca scop asigurarea si securizarea zonelor bogate in resurse, asigurarea rutelor de transport si bineinteles vor avea ca scop si acapararea/pastrarea pietelor de desfacere.

Totul insa va fi guvernat de tehnolgia inalta, iar in cazul fortelor armate acest lucru se vede astazi foarte bine. Daca cu doar 200 sute de ani in urma un razboi intre o superputere a vremii si o tara mica nu era nicidecum decis inainte de  sfarsitul luptelor, astazi asa-zisele conflicte asimetrice, o terminologie smechera care ascunde exact situatia descrisa in acest articol, se termina de fapt inainte de a incepe cu victoria categorica  a armatei superioare (catastrofic  de superioara) tehnologic. Astfel calitatea oamenilor ca militari, geniul tactic si strategic al ofiterilor, conteza mai putin decat un muncitor calificat dintr-o fabrica de rachete de croaziera sau decat maistrul militar care monteza o bomba ghidata sub aripa unui avion.

Iar viitorul va fi mai aspru, competitia mai acerba si decalajele mult mai mari, pana acolo unde tehnologia va ajunge sa fie suficient de avansata inca sa poata fi folosita pentru conducerea unui teritoriu intr-un mod cu totul autoritar, iar atunci puteam spune ca a venit sfarsitul civilizatiei umane asa cum o cunoastem noi astazi. Ziua cand drone autonome isi vor alege singure tintele, cand o tara medie nu va avea efectiv cu ce sa riposteza, iar cetatenii se vor putea revolta cat vor ei, atat timp cat viata unui om, a unei familii, va atarna de un simplu cod dintr-un server indepartat, cand vei putea sa fi ucis de la 12000m de metri de sisteme automate controlate de o mana de oameni…

 

Tehnologia nu este democrata, nu tine seama de drepturile omului, iar decalajul tehnologic va aduce in viitor in fata omenirii noi principii de guvernare, iar odata cu scaderea importantei guvernelor nationale, datorita coruptiei si datoriilor imense, forta companiilor care detin de facto tehnologia si posibilitatea dezvoltarii ei, va creste dincolo de imaginea apocaliptica din Robocap, un film dealtfel destul de prost…

 

Tehnologia Viitorului Noul iPhone 3G S

Compania americană Apple se adaptează crizei şi umblă la preţul pentru iPhone.Începând de luni, cea mai ieftină versiune a aparatului costă 99 de dolari, faţă de 199 de dolari,

costul iniţial. Măsura, spun specialiştii din domeniu, ar putea avea drept consecinţă dublarea vânzărilor.

Totodată, Apple a anunţat lansarea noii generaţii iPhone, intitulată 3G S (“S” vine de la speed – viteză).

Având la bază sistemul de operare 3.0, cu funcţiile cut, copy şi paste, iPhone 3G S permite rularea oricărei aplicaţii la viteze de două ori mai mari. De asemenea, dispune de cameră foto-

video şi funcţia “voice control” de accesare vocală a agendei.Potrivit Reuters, noul iPhone va fi disponibil din 19 iunie în Statele Unite, Germania şi alte ţări,

la preţuri de la 199 la 299 de dolari.

CyberCar, maşina fără şofer dirijată cu telefonul mobil

Oraşele viitorului ar putea fi la fel de aglomerate din punctul de vedere al traficului, dar nu vom mai auzi şoferi claxonându-se şi înjurându-se cu foc. Acest lucru va fi posibil datorită

faptului că ei vor lipsi cu desăvârşire.Compania franceză INRIA desfăşoară de peste zece ani un proiect în acest sens. Rezultatul

se numeşte CyberCar şi este un vechicul electric de mici dimensiuni, cu două locuri, ce

poate fi dirijat printr-o tehnologie similară cu cea care ghidează rachetele militare.Primele prototipuri, prezentate la Future Mobility Solutions Conference din Helsinki, seamnă cu

maşinuţele folosite de jucătorii de golf, nu au suspensii şi beneficiază de un sistem computerizat de navigare, extrem de precis.Pasagerii pot programa traseul urmat de

automobil printr-un touchscreen conectat la GPS sau cu ajutorul telefonului mobil, iar o voce virtuală oferă informaţii privind drumul de parcurs. De asemenea, date despre trafic

sunt disponibile pe Internet. Un dispozitiv laser previne ciocnirea cu obstacolele ivite în cale.

Potrivit Reuters, aeroportul Heathrow din Londra (Marea Britanie) utilizează deja maşini CyberCar, dar va dura câţiva ani până când acestea vor fi văzute pe străzi.

Un prim pas în această direcţie îl reprezintă construcţia unui cartier de 30.000 de locuitori în oraşul Vantaa, din apropierea capitalei finlandeze Helsinki, unde autorităţile

intenţionează să introducă noile automobile.

Masina-Elicopter pentru transportul viitorului

Maşinile zburătoare se pregătesc să invadeze în curând drumurile şi a văzduhul Bătrânului Continent. Dacă americanii au dezvoltat Terrafugia Transition, cel mai cunoscut nume printre multe alte atomobile-prototip, europenii au varianta PAL-V (Personnel Air and Land Vechile).

Este vorba de un vehicul gândit să se comporte ca un automobil obişnuit pe stradă şi ca un elicopter atunci când trebuie să decoleze.

Inventatorul John Bakker a făcut luni, 27 aprilie a.c., o serie de teste pe autostrada A1, în apropierea localităţii Amersfoort, din Olanda, şi spune că PAL-V, aflat la stadiul de concept, ar

trebui să apară pe piaţă în anul 2012.Maşina este rezultatul a peste opt ani de muncă. Versiunea de serie va fi propulsată, la alegere,

de un motor pe benzină sau de unul pe biodisel şi - se laudă Bakker - va atinge viteza maximă de 200 km/h atât în aer, cât şi pe sol. PAL-V se poate ridica până la altitudinea de 1.500 de metri.

Preţul estimativ pentru un asemenea vehicul este de 100.000 de euro.

Telefonul viitorului

Nokia Research Center si Universitatea Cambridge au dezvoltat un terminal mobil bazat pe nanotehnologie, un telefon concept expus si la Muzeul de Arta Moderna din New York.

Deocamdata acest telefon exista doar virtual, el neexistand practic, totusi... se anunta a fi unul dintre telefoanele viitorului.

Morph va fi fabricat din materiale flexibile si va fi capabil de auto-curatare respingand toate particulele lichide si orice tip de murdarie de pe suprafata sa. Mai mult, telefonul va folosi

energia solara pentru a se incarca, deci se incadreaza si in trend-ul eco. Vei putea sa-ti scoti din vocabular propozitia "Am ramas fara baterie".Materialele din care este realizat Nokia Morph

sunt flexibile si transparente, gadgetul putand lua diferite forme. Poate arata ca un telefon, ca un ceas/bratara, ca un media player, toate intr-un singur dispozitiv! Si are si un hands-free detasabil. Se intinde, se pliaza, se curbeaza si totul fara sa se strice sau sa se deformeze. Ceea ce este foarte interesant si sunt sigura ca o sa va placa, este ca poti fotografia ceva (cu camera incorporata, doar nu credeai ca exista un telefon al viitorului fara camera?), iar atunci cand transformi device-ul in bratara, poti seta aceasta poza ca wallpaper. Sa zicem ca de exemplu porti o geanta in patratele.

Faci o poza materialului, transformi telefonului in bratara si ii spui ce poza sa foloseasca ca wallpaper. In cateva secunde, bratara o sa arate exact ca geanta ta.

Cand va aparea si cat o sa coste acest telefon al viitorului... nu se stie.

Transportul urban in viitor!!!

General Motors şi Segway au devenit parteneri într-un proiect de realizare a unui vehicul ce poate reprezenta tansportul individual al viitorului în oraş, pe distanţe scurte.

Neobişnuita maşină se numeşte PUMA (Personal Urban Mobility and Accesibility), este

electrică, are două locuri şi două roţi. Atinge viteza de 56 km/h, iar bateria asigură parcurgerea unei distanţe similare.

PUMA ar putea apărea pe piaţă în 2012. Deocamdată, producătorii s-au ferit să anunţe preţul vehiculului.

Masina Viitorului- alimentare din mers

Masina viitorului isi ia combustibilul din mers. Si nu pentru ca se vor inventa niste surse de combustibil portabile inspirate din filmele SF, ci pentru ca intreaga natura va fi folosita pe post de statie de alimentare. Cel putin cu asta se lauda designerii automobilului cunoscut sub numele

de Venturi Eclectic care functioneaza cu energie solara si eoliana.Mica si usoara (cantareste 350 de kilograme), pare mai degraba o masinuta de pe terenul de golf decat un automobil cu care sa iesi in trafic. A fost prezentata la ultima editie a Salonului Auto de

la Paris. Partea cea mai interesanta a automobilului, pe langa aspectul minimalist, e modul in care se alimenteaza. In zilele cu soare, isi incarca bateriile absorbind energie solara. In cazul in

care afara este innorat, Venturi Eclectic foloseste forta vantului. In timpul mersului, vantul patrunde la motor, unde invarte o rotita, generand astfel energie.Va costa aproximativ 30.000

€!!!In cazul in care nu e nici soare si nici vant, posesorul masinii poate sa o bage pur si simplu in priza. Bateria incarcata la maximum dureaza pe o distanta de 50 de kilometri si ii permite masinii sa se deplaseze cu pana la 50 km/ora. Viteza maxima creste cu sapte kilometri cand se foloseste

si energia solara si cu inca 15 kilometri daca e folosita si forta vantului. Producatorul francez Venturi va scoate pe piata in 2009 o editie limitata de 200 de exemplare de automobile, la un

pret de circa 30.000 de euro.Masina are drept plafon un panou solar care o poate ajuta la propulsie.Designul masinii este pe cat de futurist, pe atat de minimalist. Dispune doar de

mecanismele de baza pentru a putea fi condusa. Pasagerii se pot delecta insa cu muzica furnizata de mp3 player-ul instalat sub volan.

Orasul Viitorului

Piramidele se întorc în forţă, mai grandioase ca oricând. De data aceasta, piramida nu va mai fi nici monument funerar egiptean, nici monument controversat în faţa muzeului Louvre, ci va fi un

oraş întreg, cu o capacitate de găzduire a un milion de oameni! Ziguratul", va putea susţine singur viaţa, va avea zero emisii de carbon şi îşi va produce propria energie cu ajutorul turbinelor

de vânt, arată Daily Mail.Nicio maşină nu va avea voie în clădirea de 2,3 kilometri pătraţi, rezidenţii fiind transporaţi cu ajutorul monoşinei, ce va opera atât orizontal, cât şi vertical. Locuitorii vor putea intra în casele

lor pe baza recunoaşterii faciale.Designer-ul cu sediul în Dubai, Timelinks, a patentat deja proiectul şi a făcut cerere de finanţare

de la Uniunea Europeană.Ridas Matonis, directorul de la Timelinks, a declarat că acest oraş va beneficia de puterea naturii.

Dar piramida nu va reduce doar amprenta de dioxid de carbon, ci mai aduce şi alte beneficii."Oraşe întregi vor putea fi găzduite în aceste piramide, ce vor ocupa doar 10% din spaţiul original (...) Dacă vom realiza acum aceste oraşe, vom vedea comunităţi mai prieteoase cu

mediul", a precizat Ridas Matonis.