A fi asertiv înseamnă a te comporta civilizat, rezonabil și obiectiv, înseamna a le transmite celor din jur informații corecte despre ceea ce dorim sau simțim. A fi asertiv nu înseamnă nici a fi pasiv, nici a fi agresiv, ci a fi undeva între cele două extreme.

Pentru a fi asertiv, trebuie să-ți cunoști drepturile. Iată câteva dintre acestea: ai dreptul de a dori ceva, chiar dacă poți obține sau nu acel lucru; ai dreptul să-ți exprimi opiniile și sentimentele; poți lua decizii și le poți schimba, dacă dorești; poți să nu-ți explici acțiunile, să refuzi să le explici altora sau să te scuzi pentru ele; poți spune „nu“ fără să te simți vinovat; poți accepta o cerere sau poți fi de acord cu ea între anumite limite.

Cum poți acționa în virtutea asertivității? Trebuie să fii direct, să-ți exprimi gândurile, ideile sau nevoile, fără să simți că ar trebui să te scuzi pentru ele. Trebuie să-ți asumi responsabilitatea propriilor opinii, care nu sunt, într-adevăr, adevăruri universale, însă sunt opiniile tale. Trebuie să fii calm și sub control, să nu-i lați pe alții să-ți influențeze răspunsul. De asemenea, politețea și obiectivitatea trebuie să caracterizeze răspunsul tău; trebuie să eviți atacurile personale.

Pentru a avea o poziție asertivă, există strategii pe care poate mulți dintre noi le-am aplicat fără să fim conștienți de ele. Una dintre aceste strategii este aceea a „discului stricat“, folosită pentru a obține răspunsul dorit la o cerere justificată. Trebuie doar să stabilești clar care este obiectivul și să repeți, în diferite forme și contexte, respectiva cerere până ajungi la rezultatul dorit. Altă tehnică este aceea de abordare a criticismului. Uneori este dificil să primești critici fără să răspunzi emoțional la acestea și fără să ai tendința de a avea o replică la fel de critică. Pentru a evita aceste lucruri, trebuie diminuat potențialul critic al discuției prin punerea accentului pe conținutul critic, nu pe comportamentul criticului, prin controlul propriilor emoții negative. Interlocutorul nu trebuie întrerupt, el trebuie lăsat să spună tot ceea ce are de spus. Trebuie să îi confirmi partenerului faptul că îl asculți și că ai înțeles ce vrea să spună. Critica trebuie acceptata; poți fi de acord cu ea măcar parțial sau în principiu. Ultimul pas este acela de a te concentra pe rezolvarea problemei împreună cu interlocutorul, de a găsi soluții practice împreună cu acesta. O altă strategie este aceea de a învăța să spui „nu“. Oricine are dreptul să spună „nu“. În timp ce spui „nu“, trebuie să ai în minte cât te poate costa un „da“ nedorit, ca timp, stres, resurse. Trebuie să fii calm și sigur pe tine și convins că este ceea ce-ți dorești.

Asertivitatea este un comportament care se poate învăța prin autocunoaștere și prin exercițiu. O dată dobândită, această achiziție ne face să ne simțim mai bine în pielea noastră și să devenim mult mai eficienți.