Ce Inseamna Imposibilul

7/29/2019 Ce Inseamna Imposibilul

1/272

http://mara22.wordpress.com/

Prefata

Am asteptat acest moment

Toata viata mea si chiar mai mult

Si acum vad atat de clarCeea ce nu puteam sa vad inainte.

Momentul este acum sau niciodata

Aceasta sansa nu va mai apareaArunc precautia si pe mine in vant.

Nu exista nicio promisiune de siguranta cu aceste aripi de mana a doua

Dar sunt dispus sa aflu ce inseamna imposibilul.Un act de credinta.

Voi atinge soarele sau voi muri incercand.

~ Thrice, Punctul de topire al cerii

Nu putea sa cred ce vedeam. Era imposibil, mai presus de imposibil. Visam, deliram,

trebuia sa fie asa. Doar asa imi puteam explica ceea ce se afla chiar in fata mea.

El se uita la mine posomorat, observand in final felul in care il fixam. Nu era niciun semn

de recunoastere pe fata lui, nimic care sa indice faptul ca stia cine sunt. Doar aceeasiprivire intunecata, sprancenele incruntate.

E gresit. E gresit. E gresit. Nu e normal. Nu poate fi.

Edward? m-am inecat. Pieptul meu parea stramt, prea stramt si capul mi se invartea.

Nu se putea. Era imposibil. Complet, in mod absolut imposibil.

Deliram. Dar ceilalti puteau sa-l vada si ei. Imposibil.

Totul a devenit negru.

Capitolul 1 Inceputuri
http://mara22.wordpress.com/about/prefata/http://mara22.wordpress.com/capitolul-1-inceputuri/http://mara22.wordpress.com/about/prefata/http://mara22.wordpress.com/capitolul-1-inceputuri/


2/272

Am trait toata viata mea intr-un mic oras numit Columbia City, din Oregon. Atat cat

stiam, era extraordinar doar prin faptul ca este cel mai plictisitor oras de pe fata

pamantului, fara exceptie. Nu exista niciun mall adevarat, doar daca nu vrei sa iei incalcul mini-market-ul, ceea ce eu nu fac, si nu exista niciun magazin sau restaurant

central, in adevaratul sens al cuvantului. Nu este suficient de mare pentru nimic central

cu exceptia statiei de benzina. Practic, trebuia sa mergem pana in Portland pentru a faceorice interesant. Nu aveam nici macar propria scoala si trebuia sa mergem pentru asta in

orasul vecin, St. Helens.

Pana in septembrie trecut, singurul lucru bun pe care l-a dat vreodata Columbia City era

Edward Anthony Masen, vecinul meu. La saptesprezece ani, Edward era cu patru ani maimare decat mine, dar eram cei mai buni prieteni. Nu prea erau multi de varsta noastra in

oras asadar te multumeai cu ce puteai si avandu-l pe Edward Masen ca cel mai bun

prieten nu era ca si cand ai fi ales ce era pe fundul butoiului, daca intelegeti ce vreau saspun. Avea cel putin 1, 85m, inaltandu-se aproape cu un cap peste cei 1, 65m ai mei, cu

parul aramiu permanent ciufulit. Pielea lui intotdeauna parea sa aiba un bronz auriu

indiferent cat de innorat era afara, si ochii lui de un verde intens erau cei mai frumosiochi pe care i-am vazut vreodata. Eu, ca si restul populatiei feminine din scoala, si posibil

cativa reprezentanti masculini, m-am indragostit de Edward de cand am devenit

adolescenta, poate chiar mai dinainte. Din punctul meu de vedere, infatisarea lui

naucitoare il califica ca a opta minune a lumii. Ca si cand fizicul lui minunat nu erasuficient, Edward era si inteligent, amabil, binecrescut, amuzant si atletic. El era

perfectiunea incarnata.

Edward fusese vecinul meu dintotdeauna si il urmam indeaproape de cand imi puteam

aminti, chiar si in vara inspaimantatoare cand el avea zece ani si era innebunit dupa serpi,broaste, melci, paienjeni si toate chestiile care misuna noaptea. Aveam chiar cutii de

conserve legate cu o sfoara care se intindea intre casele noastre ca sa putem vorbi unul cucelalalt noaptea cand ar fi trebuit sa fim in pat. Nu-mi puteam imagina viata mea faraEdward. El facea ca viata sa merite traita.

Din pacate, Edward a inceput sa se intalneasca cu Tanya Minarikova, o alta ciudatenie a

orasului meu, care ar fi aratat mai acasa in paginile revistei Vogue decat in Micutul

Orasel, USA. Era inalta cu parul blond roscat, cu ochi albastri incredibili si cu un fizicminunat pe care il mostenise de la mama ei, o fosta balerina din Slovacia. Binenteles ca

Edward n-ar fi iesit decat cu o fata care sa fie aproape la fel de frumoasa ca si el. Tanya

era exact opusul meu. Eu eram micuta la doar 1, 65m cu parul lung castaniu, ochi capruisi cu nimic absolut iesit din comun privitor la fizic. Nu eram un minunat supermodel si

Edward nu ar fi fost niciodata interesat de mine.

Din fericire, Jacob Black a intrat in viata mea, cam in acelasi timp in care Tanya intra in

viata lui Edward. Mai mult ca sigur asta s-a intamplat in directa legatura cu faptul caEdward dorea sa-si petreaca timpul singur cu prietena lui, fara Bella, si eu a trebuit sa

gasesc noi cai de a ma distra.


3/272

Primul eveniment in Columbia City, care merita sa fie numit distractiv, a fost cand

populatia a crescut brust cu sase si familia Brandon s-a mutat in oras. Au fost pomeniti de

toata lumea toata vara, dar nu s-au strans prea multe informatii despre ei in putinele lunide cand sosisera.

Totusi, era ceva legat de familia Brandon. In primul rand, fiecare dintre ei era incredibilde frumos. Ei ii faceau pe Edward si Tanya sa para complet insignifianti prin comparatie.

Toti din familie erau nenatural de palizi, excesiv chiar si pentru vremea constant ploioasadin Colmbia City. Tatal era blond cu ochi scantaietori si parea prea tanar sa aiba patru

copii adolescenti, si la fel arata sotia lui, o femeie cu parul ondulat de culoarea

caramelului, care semana cu starletele hollywoodiene ale anilor 1930. El era un doctor desucces care lucra la patruzeci de minute distanta, in Portland, iar ea conducea de acasa o

afacere proprie de decoratiuni. Copiii lor erau toti adolescenti, mai degraba spre 19 ani,

chiar daca Carlisle si Esme Brandon aratau de maxim treizeci. Emmett era usorinfricosator datorita staturii lui masive. Umerii lui largi si bratele musculoase erau

contrabalansate de permanentul zambet care producea gropite, ca la tatal sau, si parul

inchis, carliontat, ca de copilandru. Al doilea copil cu parul inchis era opusul fratelui sau,insemnand ca era incredibil de micuta, abia de 1.60m. Parul ei era taiat scurt, totusi foarte

feminin si fiecare miscare a ei era gratioasa, fluida, ca un dans. Gemenii blonzi nu aveau

o infatisare la fel de prietenoasa ca fratii lor cu parul inchis, amandurora lipsindu-le

vesnicele zambete ale lui Alice si Emmett. Rosalie trebuie sa fi fost cea mai minunatafata pe care o vazusem in viata reala, poate chiar si in fantezii. Avea parul blond, lung

pana la talie si maxilarele cu o taietura perfecta. Era ca o printesa a ghetii. Fratele ei

geaman, Jasper, ar fi fost minunat daca n-ar fi avut expresia atat de rece si distanta inpermanenta. Avea parul de un blond murdar, dezordonat, si era inalt, chiar daca nu era la

fel de musculos ca fratele sau. Parea ca e permanent prada unor dureri si ingrozitor de

nefericit ca traieste aici. Nu-l invinovateam. Auzisem ca s-au mutat aici din New York,

asadar micutul Columbia City era o majora decadere.

Bandon-ii cu fete de ingeri erau barfa micului nostru oras si asta doar s-a accentuat cand

ei s-au izolat. Nu erau vazuti niciodata plimbandu-se prin oras sau la mini-market.

Mergeau la scoala si apoi acasa, dar nimeni nu fusese invitat la ei acasa si au refuzat toateinvitatiile la mici reuniuni. Era practic ceva nemaiauzit in eticheta unui mic oras si

familia Brandon a ramas barfa orasului pentru ceva vreme. Ei pareau sa pastreze distanta

si dupa cateva incercari esuate, micutul nostru oras era mai mult decat doritor sa le oferespatiu.

Eram interesata de aceasta familie ciudata, dar dupa o vreme nu mai erau asa de

distractivi. Jake, totusi, fusese mai mult decat distractiv, dar cand am sarbatorit

aniversarea de 6 luni am realizat ca am avut permanent sentimentul ca era ceva ce nu-mispunea. A considerat ca este o paranoia a mea. Am inlaturat aceste ciudatenii, gandind ca

trebuie sa fie normale. Ce stiam eu? Aveam doar 13 ani si Jake avea 16. Se mai intalnise

cu fete de varsta lui inainte si eu eram inca noua in jocul asta. Din pacate, la 17 ani,

Edward era cel mai intelept dintre noi toti si a vazut jocurile lui Jake. A vazut deasemenea, prin parbrizul masinii lui Jacob, un VW Rabbit, cand acesta se saruta patimas

cu Leah Clearwater.


4/272

Hei, Bella a spus Edward zambindu-mi cu acelasi zambet pe care il folosea cu Dna

Baker la magazin. L-am privit cu precautie in timp ce el traversa peluza si se aseza langa

mine pe veranda din spatele casei mele, zambetul pentru Dna Baker fiind fixat pe fata luibronzata. Era zambetul pentru Pretind ca sunt fericit ca vorbesc cu tine cand de fapt as

prefera sa nu, care nu ii cuprindea si ochii. Pot sa vorbesc cu tine pentru un minut?

Despre? am intrebat eu ezitant, inca privindu-l pe el si zambetul lui fals. Probabil ca nu

paream impresionata, deoarece aproape imediat a renuntat la fata vesela si s-a uitat lamine serios.

Fir-ar, e greu si-a trecut o mana nervos prin par si stomacul meu a inceput sa faca

tumbe. Ce se intampla aici? Edward isi folosea zambetul fals in combinatie cu trecereamainii prin par doar cand se gandea la ceva cu adevarat neplacut. Bella, e legat de

Jacob.

M-am simtit rau brusc. Ce e cu Jacob? Edward? Ce e rau cu Jacob? puteam sa-mi aud

vocea ridicandu-se de ingrijorare. Este bine? Este ranit?

E mai mult decat bine a spus Edward incet. M-am uitat la el confuza.

Atunci ce e cu Jacob? am insistat cand am vazut ca Edward doar statea acolo uitandu-

se la mine cu ochi ingrijorati. I s-a incordat maxilarul pentru o secunda si apoi si-a mutat

privirea. Aproape ca simteam furia radiand din el. Edward? Ce e cu Jacob?

Se vede cu Leah Clearwater pe ascuns a spus brusc, tinandu-si privirea departe de ochiimei. M-am uitat la pumnii lui inclestati de furie. I-am vazut impreuna pe malul raului, la

el in masina, noaptea trecuta.

Pe malul raului? m-am inecat eu. Era un singur motiv pentru care Jacob ar duce-o pe

Leah pe malul raului, si cu siguranta nu era pentru aerul proaspat sau panorama rustica.

Imi pare rau, Bella m-a tras mai aproape de el, tinandu-ma la pieptul lui. Era neobisnuitde cald si umed pentru septembrie, dar m-am ghemuit in el oricum, avand nevoie sa simt

comfortul bratelor lui. Mi-a trebuit toata vointa sa nu-l smulg din masina si sa-l arunc in

rau.

Esti sigur ca era el? vocea mi-a tremurat si abia mai puteam vedea, ochii umplandu-mi-se de lacrimi. Totul capata atata sens acum. Felul in care el tot timpul dorea sa petrecem

timpul impreuna doar ziua, niciodata noaptea, faptul ca nu era niciodata acasa cand ilsunam, felul in care surorile lui mai mari se uitau la mine aproape cu vinovatie. Ele stiausi nu mi-au spus. Nu realizasem. Cum de niciodata nu am realizat?

Imi pare rau, Bella m-a alinat, strangandu-ma mai tare langa el. Lacrimile au rabufnit

apoi si au curs libere pe obrajii mei in timp ce mi-am ingropat fata in tricoul rosu, uzat, al

lui Edward.


5/272

M-a tinut pana cand lacrimile s-au oprit si m-am oprit din tremurat. Jacob fusese primul

meu prieten si acum, nu doar ca am priedut asta, dar am pierdut si unul dintre cei mai

vechi prieteni. Nu vroiam sa ma gandesc la el, nu vroiam sa-l vad sau sa-i vorbesc, sau samai aud de el niciodata. Doar imi doream in asemenea oras mic eram obligati sa ne

vedem din nou si asta des. Mergeam la aceeasi scoala si el locuia doar la cateva strazi

distanta.

Am stat acolo impreuna inca o vreme si Edward mi-a masat spatele, linistindu-ma in timpce eu ma uitam cu privirea impaienjenita la copacii din spatele caselor noastre.

Am o idee a zambit Edward, un zambet normal de data asta. Te scot in oras

Nu, Edward am refuzat eu, scuturand din cap. Sunt toata rosie si umflata si tricoul tau

e ud leoarca. Am aratat spre o pata uda evidenta, de langa umar.

Nu-mi pasa a replicat el, ridicandu-se si intinzand mana sa ma ajute sa ma ridic. Haide

Bella. Ai nevoie sa iesi de aici pentru o vreme.

Dar Tanya? am mormait eu, insa l-am apucat de mana si l-am lasat sa ma ajute sa ma

ridic. Nu se va supara? Nu aveti intalnire in seara asta?

O sa o sun si o sa contramandez, a spus el, imbratisandu-ma. Micuta mea prietena eranita si are nevoie de mine. Putem sa avem intalnirea si mai tarziu, cand te vei simti tu

mai bine.

Ochii mei incepeau sa-si revina, in timp ce bunavointa lui Edward ma coplesea. Eram atat

de norocoasa sa-l am. A fost intotdeauna acolo pentru mine si intotdeauna ar fi, indiferent

ce s-ar intampla. Nici chiar incantatoarea Tanya Minarikova nu l-ar fi putut opri sa fielanga prietena lui cea mai buna.

Imi iau un pulover am oftat, intorcandu-ma in casa. Mi-am inhatat hanoracul de unde

cazuse pe canapea si ma pregateam sa ma intorc la Edward cand a sunat telefonul. Amascultat cum suna de trei ori inainte sa raspund.

Alo? am intrebat tremurat. Aveam o suspiciune cine ar putea fi.

Hei, Bella a raspuns vocea vesela a lui Jacob. M-a facut sa mi se faca rau la stomac.

Ce faci acum? Si cam cat de minunat ar fi daca ai face acel ceva cu mine?

In mod normal, as fi ras la incercarea lui de a se umfla in pene. In general, Jake era un tipsuper atent, si super dragut. Azi nu am ras. Nu ar trebui in schimb sa faci ceva cu

Leah? am pufnit eu.

Stai.Ce? vocea lui Jake se ridicase confuza si aproape ca-l puteam auzi intrand inpamant de rusine de partea cealalta a receptorului. De ce ai pomenit-o pe Leah

Clearwater?


6/272

Nu stiu Jacob vocea mea era venin, De ce as vorbi despre Leah Clearwater? Ai vreo

idee?

Bella, stai vocea lui ruga, dar eu terminasem cu el. Nu era nimic ce ar putea spune caresa imbunatateasca situatia. Pot sa explic.

Sa explici? am ras amar. Sa explici ce faceai cu limba bagata pe gatul ei? Ce? Ii

acordai primul ajutor?

Bella, imi pare rau se scuza Jake, cu vocea tremurata. Am facut o greseala. Te rog, imi

pare atat de rau.

E prea tarziu Jacob Black, am raspuns eu rece. Sa nu mai suni aici.

Am trantit receptorul si m-am prabusit la podea. Edward probabil intrase in casa sa ma

caute cand a vazut ca nu am iesit imediat. Nu stiam cat a auzit din conversatie, dar a stiut

exact ce sa faca atunci cand s-a asezat pe jos langa mine si a inceput sa-mi mangaie parulin timp ce eu ma zguduiam de un val nou de suspine.

E in regula Bella, a spus el incet, sarutandu-mi crestetul capului. Sunt aici. Te tin eu.

l-am imbratisat, infasurandu-mi bratele in jurul taliei lui. Sa nu ma parasesti niciodata

Edward.

El a zambit si m-a sarutat din nou pe crestet. Nicio sansa, pustoaico. Prieteni pe viata, itiamintesti?

Am scos lantisorul pe care il purta pe sub tricou. Era un lant micut cu un mic pandantivpe care i-l daruisem cand a implinit doisprezece ani. Medalionul care atarna de lant avea

un mic leu gravat si i-am spus ca trebuie sa-l poarte mereu ca sa arate lumii ca el este celmai bun prieten al meu. Si l-a purtat, la fel cum si eu am purtat medalionul pereche, pe

care mi l-a dat de ziua mea si care avea un micut miel gravat.

Un miel? am intrebat, trecandu-mi degetele peste micul medalion gravat. Eu ti-am luat

un leu mare si viteaz, si tu imi iei mie un miel micut?

Sunt protectorul tau, Bella a spus Edward mandru. Am 12 ani acum, asadar e job-ul

meu sa fiu mare si puternic si sa ma asigur ca nimeni nu te va rani niciodata. Tu esti dulce

si mica ca un mielusel. Si esti si pufoasa cam ca el. El a ras si mi-a ciufulit parulcastaniu.

Bine, domnule Leu am zambit catre cel mai bun prieten al meu. Presupun ca voi fi

mielul tau.

Perfect mi-a dat parul deoparte si s-a chinuit cateva minute cu inchizatoarea, dar in

final lantisorul atarna in jurul gatului meu. Prieteni pe viata.


7/272

Prieteni pe viata, am fost eu de acord.

Drumul spre Portland nu a durat mult, doar vreo 40 de minute, dar imi doream sa fi durat

mai mult. Ma simteam in siguranta aici, cu Edward, in vechea lui Honda gri cu toatezgomotele si zdranganiturile ei. Radioul era mai mult de decor, nu prea mergea niciodata,

dar ma simteam in siguranta si comfortabil in timp ce priveam randurile groase de copacitrecand pe langa noi.

Deci, incotro ne intreptam, neinfricatul meu conducator? am intrebat, dorindu-mi sa potopri scancetul trist sa-mi acapareze vocea.

Nu am nimic pregatit, a recunoscut el, trecandu-si mana prin par, oprind in zona

metropolitana aglomerata. Ma gandeam sa ne plimbam in jurul centrului sau poate sa

dam o raita prin Lloyd Center.

Cumparaturi? am intrebat neincrezatoare. Tu, Edward Masen, vrei sa mergi la

cumparaturi?

Ei bine, a vrea e un pic cam mult, a admis el, batand cu degetele pe volan. Semi-

doritor sa merg la cumparaturi e mai adecvat. Nu asta fac fetele? Terapie prin shoppingsau asa ceva?

Ce-ai zice de terapia cu inghetata? Sau cu prajituri? am sugerat. Shopping-ul nu prea

ma pasiona nici pe mine. Putem merge la All American Ice Cream si apoi sa facem o

incursiune la Mrs. Fields Cookies.

Inghetata si prajituri? Edward a ridicat o spranceana, arunacandu-mi o ocheada din

coltul ochiului in timp ce parca in parcarea enormului mall. Bine, dar sa nu mananciprea mult. Nimeni nu are voie sa i se faca rau in masina asta indiferent cat e de

important.

Eu doar mi-am dat ochii peste cap. Edward, intotdeauna asa de grijuliu cu nenorocita aiade masina.

Am fost intai la magazinul cu inghetata, unde mi-am inecat amarul intr-o Banana Split si

apoi am oprit la magazinul cu prajituri de unde am luat o punga cu prajiturele cu

ciocolata pentru drum. Ne-am plimbat fara o directie anume ore intregi pana la noua,cand mall-ul se inchidea.

Inapoi acasa? m-a intrebat el, uitandu-se in sus la cerul care se intuneca. Vara deja

trecuse si incepea sa se intunece mai devreme.

Nu inca, te rog l-am rugat eu. Putem sa mai stam putin?

El a dat din cap si ne-am urcat in masina. Orice iti doresti, Bella.


8/272

Am mers in tacere si eu ma uitam cum strazile treceau, intrebandu-ma unde mergeam. Un

zambet urias mi-a aparut pe fata cand Edward a oprit la parcul de pe faleza. Ne-am

plimbat de-a lungul aleilor din parc si mi-am permis sa uit totul, intinzandu-ma dupamana lui. El mi-a permis sa i-o tin si ne-am oprit sa admiram fantana arteziana in tacere.

Dupa o vreme, am continuat sa ne plimbam pe docul cu barci, unde ne-am asezat si am

ascultat cum se spargeau valurile de barci.

Iti multumesc ca m-ai adus aici, Edward sprijinindu-ma de umarul lui si mainilenoastre fiind inca lipite.

Ma gandeam ca o sa-ti placa a spus el incet. Intotdeauna pretindeai ca ai cea mai mare

barca de aici de cate ori veneam cand eram mici. Niciodata nu alegeai de doua ori aceasibarca, dar erai mereu asa de convinsa ca e aceasi si ca era barca ta de vis.

Nu rade de mine, m-am plans eu, dar amandoi am chicotit aducandu-ne aminte.

Am stat in tacere ore in sir, bucurandu-ne de seninatatea apei. Cativa oameni au trecut sine-au zambit. Probabil credeau ca suntem tineri indragostiti, dar eu eram doar cu cel mai

bun prieten din lume. Edward era ca cealalta jumatate a mea.Ar trebui sa mergem, a oftat Edward si eu am aprobat din cap. Era aproape miezul

noptii si am fi fost dati afara de patrula de politie daca am mai fi stat mult.

Charlie si Rennee probabil ca se framanta ca nu stiu unde sunt, am realizat eu,

chircindu-ma cand ma gandeam la morala pe care o s-o primesc la intoarcerea acasa.

Esti in regula, Bella, m-a reasigurat Edward in timp ce m-a ajutat sa ma ridic si m-a

condus la masina lui. I-am sunat eu cand tu erai la baie si le-am spus ce s-a intamplat.

L-am imbratisat inainte de a intra in masina. Esti cel mai bun lucru din viata mea. Nu

stiu ce m-as face fara tine.

Ai fi probabil moarta, a chicotit el. Cine altcineva te-ar mai opri sa nu cazi pradapropriei neindemanari, fiind un magnet de accidente?

As prefera sa-i spun provocare gravitationala, multumesc foarte mult, am marait,

dandu-i un ghiont in stomac in joaca si apoi m-am asezat in masina.

Acasa?, m-a intrebat, intrand pe partea lui.

Acasa, am fost de acord, expirand zgomotos. Era timpul sa infrunt realitatea.

Capitolul 2 In noapte
http://mara22.wordpress.com/capitolul-2-%E2%80%93-in-noapte/http://mara22.wordpress.com/capitolul-2-%E2%80%93-in-noapte/


9/272

Blestem, te implor, binecuvanteaza-ma acum cu lacrimile tale patimase.

Sa nu dispari domol in aceasta buna noapte.

Furie, furie impotriva mortii luminii.~Dylan Thomas

Drumul inapoi a fost linistit, chiar daca mi-era groaza sa ma intorc acasa. Camera meaera plina cu amintiri cu Jacob si stiam ca voi izbucni in lacrimi cand le voi vedea. Si apoi

mai erau Charlie si Rennee. Ei ar fi vrut probabil sa stie ce se intamplase si ar fi vrutprobabil sa vorbim despre asta. M-am cutremurat la acest gand. As fi vrut sa pot fugi cu

Edward pentru totdeauna si sa nu ma mai gandesc la nimic din toate astea vreodata.

Priveam cum copacii intunecati treceau rapid, unul estompandu-se in celalalt si amzambint auzindu-l pe Edward fredonand ce se auzea la radio. Avea o voce buna si o

exceptionala ureche muzicala. Canta la pian de cand avea cinci ani si se pricepea intr-un

mod remarcabil. Din pacate, nu existau profesori de pian foarte buni in zona, asadar nu a

mai luat lectii, cu exceptia uneia pe luna in Portand.

Am clipit si mi-am inchis ochii pe jumatate cand un flash alb mi-a trecut prin fata ochilor

dintre copaci. Ce ar putea fi, atat de tarziu in noapte? Era prea mare sa fie o pasare si prea

rapid. Nu era nimeni in zona asta, nici macar alte masini pe sosea, deci ce ar fi putut sa

fie? Am ignorat, gandindu-ma ca ochii imi jucau o festa. Eram destul de obosita si ochiimei erau iritati dupa ce plansesem toata ziua. Eram cam sleita de puteri.

Am incercat sa fredonez impreuna cu Edward melodia de la radio, dar am renuntat dupa

cateva secunde. Vocea mea era groaznica in comparatie si faceam ca si a lui sa sune raucu ciripelile mele asadar m-am oprit si m-am rezumat la a-l asculta pe el.

Totul s-a intamplat atat de repede, incat nu am avut timp nici sa realizez ce se intampla.Licarirea de alb prinsa cu coada ochiului inca o data, balansandu-se prin frunzisul

intunecat al copacilor aplecati peste acea portiune de sosea. Inainte de a-mi intoarce capulca sa vad ce fusese, s-a napustit ca un fulger de lumina in fata masinii. Nu era o lumina

sau un animal. Era o femeie cu infatisare salbatica, cu pielea de un alb pal si cu parul rosu

ca focul fluturand in spatele ei.

Edward a icnit si a apasat cu putere frana, rotind volanul catre dreapta, ferind de putinciudata femeie. Tipetele mele de groaza au spart tacerea noptii, impletindu-se cu

freamatul copacilor, in timp ce noi ieseam de pe sosea.

Masina a lovit un damb de pamant intr-un unghi ciudat, partea dreapta scufundandu-se inpamantul moale, in timp ce rotile de pe partea stanga inca se mai invarteau cu viteza, dininertie. Cu un scrasnet de metal rasucit, masina s-a rasturnat, parbrizul spargandu-se la

impact. Mi-am inchis ochii strans si mi-am simtit corpul izbindu-se dureros de centura de

siguranta, in timp ce capul a lovit ceva tare, cazandu-mi apoi pe spate.

Sunetul metalului zgariat de trunchiurile de copaci si pamant urla in capul meu, lovindu-mi urechile si corpul mi s-a izbit inca o data de centura, rupandu-mi coastele de la


10/272

impactul rigid. Zdrobirea parea sa tina la infinit, totul miscandu-se cu incetinitorul, in

timp ce masina a intrat in copacii grosi, sunetul groaznic de metal zgariand pamant si

pietre, sunandu-mi in urechi si metalul lovind lemnul auzindu-se ca o impuscatura.

Intr-un final, masina parea sa se fi oprit cu un tremur si apoi sunetul ingrozitor mi-a

spintecat capul dureros, fortandu-ma sa-mi inchid ochii. Am incercat sa-mi pun mainile laurechi dar bratul drept trebuie sa fi fost rupt. Durea prea mult sa-l misc. Sunetul era ca si

cum piatra isi facea loc prin metal si era mai tare si mai cumplit decat o mie de unghiizgariand o tabla de scris si a fost ultimul lucru pe care l-am auzit inainte sa ma prabusesc

in intuneric.

Nu stiu cat am fost inconstienta. Putea sa fi durat zece secunde, sau o ora, nu stiam sigur.Am clipit cu durere, avand dificultati in a vedea. Vederea mea era ondulata si capul imi

bubuia de o durere sfasietoare. Am icnit cand am incercat sa vad unde eram si am ignorat

durerea care sapa in pieptul meu.

Masina. Centura de siguranta. Masina lui Edward. Edward.

Mi-am rasucit capul mult prea repede si mi-am simtit stomacul urcandu-mi in gat careactie la durere, am inghitit furios incercand sa-mi calmez starea de rau. Mi-am mijit

ochii, dar abia daca putea sa vad in fata mea, ochii nefocalizand normal. M-am concentrat

mai tare si am realizat ca nu aveam cum sa-l vad pe Edward pentru ca el nu era acolo.Probabil iesise din masina deja. Poate ca incerca sa ma scoata si pe mine.

Sangele mi se aduna in cap, adaugandu-se la durerea sfasietoare si ametindu-ma. Eram cu

capul in jos. Trebuia sa ies din masina. Am pipait cu mana stanga incercand sa-mi scot

centura, dar era dificil cu greutatea corpului meu presand pe ea.

Am tipat cand a cedat si am aterizat brutal pe capota indoita a masinii. M-am uitat laportiera de pe partea mea, incercand sa vad daca puteam iesi afara. Portiera era complet

mototolita, n-as fi fost in stare sa o deschid. M-am tarat pe genunchii invinetiti pana pe

partea soferului, inlaturand cioburile de sticla din cale ca sa nu ma tai. Am gemut candmi-am prins mana printr-o gaura din capota de sub scaunul soferului. Acesta era umed,

cald si lipicios. M-am tarat cat de repede am putut, in pragul isteriei, cu singurul gand de

a iesi naibii odata din masina. Nu ma puteam gandi la nimic altceva, trebuia doar sa iesdin nenorocita de masina.

M-am tarat, ignorand umezeala lipicioasa de sub mainile si genunchii mei goi si cu o

mana intinsa incercam sa gasesc portiera. Nu era nicio portiera. Intreaga portiera si omare parte din partea soferului lipsea, marginile metalului fiind zdrentuite si ascutite.

Respiratia a inceput sa mi se accelereze dezlantuit. Mi-am muscat buza ca sa nu tip.

Edward. Unde era Edward?


11/272

M-am tarat din masina si am vomitat violent in timp ce tremuram de durere si soc chiar

langa epava masinii. M-am zguduit si mai tare in timp ce corpul meu nenorocit se crispa.

Cand in sfarsit m-am oprit, m-am ridicat impleticindu-ma si mi-am scos hanoracul.Stopurile masinii erau inca aprinse si am putut sa vad darele intunecate de sange de pe

mainile si picioarele mele goale. Mi-am sters mainile cu hanoracul si l-am frecat cu furie

pe picioare. Trebuia sa dau jos sangele de pe mine.

Sangele lui Edward. O, Doamne! Sangele lui Edward era pretutindeni. Unde eraEdward??

Am aruncat hanoracul pe jos cand si ultima pata din sangele lui Edward disparuse de pe

corpul meu si m-am impleticit inainte, impiedicandu-ma in radacinile groase si lovindu-mi genunchii de pamantul tare. Am tipat de durere cu vocea ragusita.

Edward! am strigat, uitandu-ma in jur si ignorandu-mi capul pulsand. Edward!!

Am asteptat si am ascultat, inima mea batand salbatic. Unde disparuse? Nu m-ar fi lasataici, nu asa. EDWARD!!!!

Lacrimile au inceput sa-mi curga in timp ce cautam printre copaci cat de bine puteam.Mi-am facut drum catre fata masinii unde inca mai ardea un far si m-am indreptat la

lumina lui spre padurea intunecata. Am vazut partile lipsa din zona soferului,

contorsionate ingrozitor langa un trunchi de copac mare si gros. M-am uitat inapoi la

masina. Pamantul rascolit si calea spre distrugere erau in spatele masinii, nu in fata ei.Cum a putut ajunge partea soferului pana aici?

Cand m-am intors spre bucatile de portiera, ceva mi-a atras atentia fiind luminat de far.

M-am apropiat incet, stomacul revoltandu-mi-se realizand ce era.

Darele de un rosu intunecat din sangele lui Edward manjeau pietrele si radacinile din fatamasinii. A luat-o pe aici. Dar de ce s-a dus mai adanc in padure? De ce m-a parasit?

EDWARD! am strigat cu putere chiar daca ma ustura gatul. EDWARD! UNDE

ESTI???

Suspine au izbucnit din corpul meu distrus, facand si mai greu mersul si m-am impleticit

inainte in padure, disperata sa-mi gasesc prietenul. Era aici, puteam sa simt asta. Mi-amapasat bratul rupt lipit de piept si m-am miscat incet, incercand sa nu ma impiedic in

reteaua de radacini si ierburi, urmarind darele de sange.

Am inconjurat un cedru gros, antic si am gemut cand am vazut. Brandon-ii stateaugrupati, soptind atat de incet incat abia ii auzeam si apoi s-au intors incet, unul cate unul,

sa se uite la mine.

Ce faceti?, am intrebat printre lacrimi. Ce faceti aici? Unde este Edward?


12/272

Ochii lor s-au mutat de la unul la altul si cea mai mica, Alice, a inaintat spre mine, cu

mainile ridicate intr-un gest de calmare.

Bella, totul va fi bine, a spus ea domol, fiecare cuvant calm si lent. Tatal meu estedoctor, el poate ajuta.

Mintea mea s-a rasucit in timp ce incercam sa pun piesele cap la cap, dar nu gaseam

sensul la ceea ce se intampla sau la ceea ce vedeam. Am auzit tipatul ascutit al unui

barbat tanar, un tipat de pura agonie, si am tremurat cand am auzit sunetul.

EDWARD! am strigat si am pasit inainte, incercand sa trec printre Brandon-i. Asta erace ascundeau de mine. Edward era aici, il gasisem. Trebuia sa-l vad. Va rog, am

suspinat. Edward!

Alice a inaintat si m-a apucat de umeri, stransoarea ei fiind surprinzator de puternica

pentru cineva atat de mic si Emmett, fratele ei foarte masiv a pasit in spatele ei. Tipetele

strangulate ale lui Edward rasunau in padurea intunecata si am gemut de durerea care seauzea in ele.

Nu! am gemut. Te rog, te rog lasa-ma sa-l vad. EDWARD!

Alice si-a slabit stransoarea si eu m-a rasucit, incercand sa trec pe langa ea, dar Emmettm-a prins de umar, din spate. M-am zbatut sub mana lui de fier incercand sa vad ce ei

blocau. Dr. Brandon era ghemuit peste o figura intunecata, in timp ce sotia lui statea

teapana langa el, cu o mana acoperindu-si gura si cu cealalta tinandu-se strans pestestomac.

Masa diforma peste care se aplecase Dr. Brandon, s-a smucit violent si l-am auzit peEdward tipand din nou.

EDWARD! am urlat si mi-am folosit toata forta ca sa ma eliberez, dar Emmett m-a

strans mai tare. Mainile lui erau ca gheata pe pielea mea si tari ca piatra. NU! Da-midrumul, te rog! Trebuie sa-l vad!

Scoate-o de aici!, a comandat D-na Brandon, cu o tristete adanca in voce. Ea nu poate

sa vada asta.

NU! m-am zbatut cat de tare am putut, disperata sa scap. Va rog! Va rog! Trebuie sa-l

vad! Edward! Va rog! Va rog!

Imploram si corpul mi s-a zguduit de suspine violente, dar Emmett nu mi-a dat drumul.

Jasper si Rosalie ar trebui sa apara, duceti-o la sosea. Esme a comandat din nou. Vocea

ii suna de parca ar fi plans, dar nu vedeam nicio lacrima pe fata ei incordata. Inimaaproape ca mi s-a oprit cand am auzit un urlet sfasietor venind dinspre Edward si masa

diforma s-a mai zbatut o data, urmata de gemete de agonie.


13/272

Am vrut sa protestez mai mult, dar stransoarea puternica a lui Emmett m-a rasucit ca sa

nu mai pot vedea. M-a ridicat in brate, tinandu-ma ca pe un bebelus, si a inceput sa alerge

spre sosea cu Alice alergand langa el.

Cand am ajuns la sosea, acolo astepta o masina sport, neagra, pe partea soselei unde se

vedeau urmele de roti intrand in pamant. Alice a deschis portiera pasagerului, a datscaunul in fata si Emmett m-a pasat blondei inalte care statea pe bancheta din spate.

Rosalie Brandon m-a apucat tinandu-ma ca si cand as fi fost un copilas, in loc de o fatade 13 ani si mi-a asezat capul la ea in poala.

In regula, Jasper, am putut sa aud vocea cristalina a lui Alice vorbind la geamul de pe

partea soferului, in timp ce Emmett inchidea portiera pasagerului. Du-o la spitalul din

St.Helens.

Masina aproape imediat a demarat si a pornit in viteza spre St.Helens.

Nu, am gemut, suspinand in poala lui Rosalie. Edward. Trebuie sa ne intoarcem.

Trebuie sa-l luam pe Edward.

Taci, Bella, mi-a soptit Rosalie linistitor. Totul va fi bine. Carlisle il ajuta pe Edward

chiar acum. Totul va fi bine.

De ce nu-l aducem la spital? m-am inecat printre lacrimi. El are nevoie de mai multajutor decat mine, el ar fi trebuit sa fie aici.

Carlisle este cel mai bun medic de urgenta din emisfera vestica, m-a asigurat Rosalie,

tinandu-ma strans pe scaun. Daca se poate face ceva, atunci el este cel care o poateface.

Daca se poate face ceva? DACA???

Inima ei bate mult prea repede, am auzit-o pe Rosalie spunandu-i lui Jasper in timp ce

mintea mea se intuneca, daca? Ce vroia sa spuna cu daca? Trebuie sa o ducem la

spital inainte sa se prabuseasca.

Am auzit motorul urland in timp ce Jasper a fortat masina vintage mai tare, zburand catre

St.Helens si oprind brusc la intrarea aripii de urgente a spitalului.

Rosalie m-a trecut in bratele lui Jasper prin portiera, cel putin asa mi s-a parut mie in

capul meu confuz, si m-a purtat pe brate pana in spital.

Am nevoie de ajutor, va rog, a strigat vocea lui joasa si eu am detectat o urma de accentsudist. Era ciudat. Nimeni din restul familiei nu avea accent sudist. Nici macar sora lui

geamana. Va rog, a fost implicata intr-un accident de masina in afara Portland-ului.


14/272

O asistenta a aparut langa el aproape instantaneu, indreptandu-l spre o targa unde sa ma

aseze. Jasper m-a lasat pe ea cu grija, ca si cand n-as fi fost deloc grea. Un doctor a aparut

langa mine, punandu-si masca pe fata si manusile si m-a examinat, plimband o lanternaprin fata ochilor mei.

Contuzii, mai mult ca sigur, a murmurat el catre asistenta. M-am uitat in jur salbatic,dar am observat ca Jasper si Rosalie disparusera, lasandu-ma singura in spital. Nicio

sangerare externa, doar vanatai grave. Trebuie sa-i facem radiografii imediat.

Doua asistente mi-au asezat corpul pe targa, prinzandu-mi capul si gatul cu un guler si

mi-au explicat ca s-ar putea sa am intindere la gat sau leziuni la coloana si ca trebuie sa

ma relaxez.

Edward, am gemut. Va rog, trebuie sa-l vad pe Edward.

Cine este Edward? l-a intrebat o asistenta pe doctor. Mai este si un alt pacient?

Nu, a raspuns cealalta asistenta. Doar fata.

Sedati-o, inainte sa-si faca rau singura, a ordonat doctorul in timp ce eu am inceput sa

ma zgaltai pe targa, strigand dupa Edward.

M-am trezit cu dureri. Totul parea amortit din varful capului pana in varful degetelor. Am

clipit si am incercat sa-mi focalizez vederea prin ceata pe care o creau sedativele.

O, scumpo, mi-a strans Rennee mana stanga si mi-am intors ochii ca sa o pot vedea.

Capul mi-era inca infasurat si imobil. Oh, Bella, scumpo, te-ai trezit. Charlie, s-a trezit!

L-am vazut pe tata venind langa mama si uitandu-se in jos la mine. Amandoi aratauobositi si imbatraniti cu cearcane mari in jurul ochilor. Nasul lui Rennee era rosu din

cauza ca plansese atata.

Mama? am mormait eu. Ce se intampla?

Esti la spital, copilas, a spus ea, trecandu-si mana peste obrazul meu. Ai avut un

accident.

Accident. Sange. Brandon-ii. Edward. Edward urland. Edward murind. Sfasiat.

Edward, am tipat. Mama, tata, trebuie sa-l gasiti pe Edward. Brandon-ii!

Rennee si Charlie s-au uitat unul la altul cu tristete si am vazut cu groaza cum lacrimi

incepeau sa curga pe fata lui Rennee. Chiar si ochii lui Charlie s-au umezit, barbia

incepand sa-i tremure.

Brandon-ii te-au gasit, a spus Charlie incet. Ei erau in masina in spatele vostru cand s-

a intamplat accidentul. Dr. Brandon a facut tot ce s-a putut, scumpo. Chiar a facut.


15/272

Ce??? am intrebat eu confuza. Nu era nicio masina in spatele nostru. Nu era. Eram

singurii de pe sosea. O femeie cu parul rosu a sarit in fata masinii. Unde este Edward?

Rennee a suspinat si s-a retras, mergand spre fereastra. Imi pare asa de rau, Bella.

Nu. Unde este Edward? am cerut eu. Tata. Unde este Edward?

Bella, linisteste-te, a spus Charlie cu voce joasa. Iti vei face rau.

De ce nu-mi spuneti unde este Edward? m-am rugat eu, lacrimile curgandu-mi pe

obraji. Nici macar nu am incercat sa le inlatur. Tata, te rog. Unde este Edward?

Edward a fost foarte grav ranit, s-a inecat Charlie, uitandu-se la mine cu o expresie

grava. Dr. Brandon a facut tot ce era omeneste posibil, scumpo.

Nu, nu, nu, am suspinat eu. Nu o spune, tata. Nu o spune. Doar spune-mi unde este.

Edward a murit, Bella. Imi pare atat de rau, Charlie mi-a strans umarul intr-o incercare

de a ma consola. Era mult prea grav ranit. Dr. Brandon n-a putut face nimic.

Nu, nu, nu. am gemut eu. Nu Edward. Nu Edward. Nu

Edward nu putea sa fi disparut. Nu putea. Trebuia sa fie aici in spital. Chiar nu putea sadispara. Nu m-ar fi parasit. Nu m-ar fi parasit niciodata. Niciodata.

Trei zile mai tarziu

Funeraliile au fost mici si discrete. Sicriul fusese inchis la sugestia Dr-ului Brandon. Le-aspus celor din familia Masen ca fata era mult prea distrusa ca sa mai poata fi reparata

pentru a tine sicriul deschis. Am auzit ca nici nu au cerut sa vada corpul dupa ce a vorbitEsme cu ei. Era prea greu.

Eu nu am spus nimic. Nu am plans. Nu mai puteam sa plang. Toti ma priveau ingrijorati.

Tanya a spus cateva cuvinte si a trebuit escortata pana la scaunul ei cand s-a prabusit. Si

ea nici nu pierduse ce am pierdut eu.

Imi pierdusem cel mai bun prieten. Imi pierdusem cealalta jumatate. Pierdusem totul.

25 Decembrie 2005

I-a cumparat cadouri de Craciun, i-a soptit Rennee lui Charlie. Eu am continuat sa

impachetez cadourile si m-am facut ca nu o aud. Ce ar trebui sa facem in legatura cu

asta?


16/272

Las-o sa le trimita parintilor lui, a oftat el si amandoi ma privira ingrijorati. Mi-am

simtit fata inrosindu-se de furie. Uram cand vorbeau despre mine asa. Si au tot facut asta

in ultima vreme.

14 Martie 2006

Bella, au trecut luni, mi-a spus Dr-ul Anderson calm, aranjandu-si ochelarii cu rame

din plastic purpuriu. Eu doar m-am uitat la ea. Trebuie sa vorbesti despre Edward Masen

la un moment dat ca sa poti trece peste.

Nu vreau `sa trec peste` Edward, am mormait eu suparata. Mi-am incrucisat bratele pepiept. El nu m-ar fi lasat in urma. Nu pot sa-l parasesc.

Bella, el nu mai e, a spus ea si eu am pufnit ca raspuns. Era doar un psiholog, ce stia

ea.

20 Iunie 2006

Alo?

Buna ziua, D-le Masen, Bella sunt.

Buna Bella. Ce mai faci?

Am sunat doar ca sa-i spun lui Edward La Multi Ani pentru aniversarea de 18 ani.

Tacere.

Bella. Te rog sa nu mai suni pentru Edward.

Click.

13 Septembrie 2006

Am urlat cand am aruncat tortul pe jos. De ce imi faceti asta?

Oamenii din camera doar se holbau la mine si eu m-am holbat la ei. Pumnii mi se

inclestasera si pieptul mi se zguduia de respiratii gafaite.

V-am spus ca nu mai vreau zile de nastere. Edward nu poate imbatrani si atunci n-o facnici eu.

14 Septembrie 2006

Vrei sa-mi spui si mie ce ai facut ieri, Bella? m-a intrebat usor Dr. Anderson, uitandu-

se la mine.


17/272

NU, am mormait eu, uitandu-ma la dusumea. Dispari naibii.

24 Octombrie 2007

Bella? Ce s-a intamplat? Rennee s-a repezit spre mine ghemuindu-se pe jos unde eu

plangeam. Vopseaua era varsata peste tot in jurul meu, iar pensula statea uitata in manamea. Panza era o harababura violenta de dungi furioase.

Nu pot sa gasesc nuanta potrivita de verde, am suspinat eu. Tot incerc. Tot incerc de

cateva saptamani sa gasesc nuanta potrivita de verde dar nu pot. E cam ca verdele

muschiului, dar sunt si pete de auriu si de verde ca padurea. Nu reusesc sa o nimeresc. Nupot.

Ochii lui Edward aveau cea mai frumoasa nuanta de verde pe care am vazut-o vreodata,

imposibil de redat. Viata fara Edward era imposibila.

19 Iunie 2008

Nu stiu ce se ma fac cu ea, Charlie, a spus Rennee stresata. Era tot timpul stresata zilele

astea. Nu vorbeste cu altcineva decat daca e intrebata direct. Nu mai iese afara. Doar

merge la scoala, isi face temele si apoi se baga in pat.

Stiu, a raspuns Charlie. Trebuie sa o scoatem de aici pentru o vreme.

Sa o trimitem undeva? a intrebat Rennee, cu vocea ingrijorata. Sa o trimitem unde?

Stiu o familie in Forks, Washington, care ar putea sa ne ajute, a spus el dupa o pauza.

O sa-l sun pe Dave Newton maine sa vad daca Bella poate petrece ultimul an de liceu cu

ei. Poate o schimbare de peisaj va ajuta.

Doamne, sper, a oftat Rennee.

Mi-am inchis strans ochii si m-am asezat pe pat, ascultand conversatia lor din dormitorul

de langa. Propriii mei parinti nu ma mai vroiau.

1 Septembrie 2008

Buna, Bella, un barbat de varsta mijlocie, cu parul grizonat, intr-un costum bleumarin

mi-a intins mana. Eu sunt Dave Newton. Ea este sotia mea, Judith si fiul nostru, Mike.

Ma bucur sa va cunosc, am mormait eu. Rennee si Charlie si-au luat ramas-bun,

aratand tristi si nelinistiti, dar si eu eram ingrijorata.

Daca planul nu mergea? Daca nu puteam niciodata sa trec peste?


18/272

Capitolul 3 E greu sa fii fata

E greu sa fii fata

Asta mi-a spus OracolulNu-mi pasa ce a spus

Presupun ca e cel mai bine sa fii singur~Adam Green

Am scuturat mana D-lui Newton, fortandu-ma sa zambesc si incercand sa pun putinentuziasm in vocea mea.

Ma bucur sa va cunosc.

Ca un compliment la adresa Newton-ilor, niciunul din zambetele lor nu a disparut la tonul

mort din vocea mea. Am recitat cuvintele, dar nu era niciun sens in spatele lor. Parintiimei au incercat mai tare sa zambeasca si sa pretinda ca nu m-au fortat sa le parasesc casa

pentru `binele meu`. Ca sa fiu sincera, nu cred ca mai exista ceva bun pentru mine inlumea asta. Tot binele din lume a disparut cand Edward mi-a fost luat acum aproape 4ani.

M-am infrigurat cand am realizat ce zi era. 1 Septembrie 2008. Aniversarea mortii lui va

fi in 15 zile. Uram cu pasiune luna septembrie.

..

Care este luna ta favorita, Bella? m-a intrebat Edward, picioarele lui lungi de 13 aniatarnand pe spatarul canapelei si capul atarnandu-i cu susul in jos pe marginea ei, in timp

ce ne jucam Nintendo. Cu susul in jos era singura pozitie in care el ar juca Nintendo cumine, pentru ca doar asa credea ca ma putea bate.

Ummmmm, septembrie, am raspuns eu, muscandu-mi buzele in timp ce apasamfurioasa butoanele de pe consola. Nu ma mai distrage!

De ce septembrie? m-a intrebat el, ignorand partea a doua din replica mea. De ce nu

decembrie?

Decembrie e prea rece si e tot timpul ploios si innorat si intunecat, mi-am strambat fata

cu dezgust. Urasc decembrie.

Dar decembrie inseamna Craciunul, a insistat Edward, ridicand mana a victorie cand

ma batu, din nou. Macar te straduiesti? Si cum de nu-ti place decembrie. Nu doar ca e

Craciunul, dar intotdeauna primim cadouri si toata lumea gateste tone de mancare buna sisunt zile cu zapada si putem merge sa ne dam cu saniile.
http://mara22.wordpress.com/capitolul-3-%E2%80%93-e-greu-sa-fii-fata/http://mara22.wordpress.com/capitolul-3-%E2%80%93-e-greu-sa-fii-fata/


19/272

Tot e gretos. Si ai castigat doar pentru ca ai trisat, m-am bosumflat eu, dar am inceput

sa butonez furioasa in timp ce jocul pornise din nou. L-as bate pe Edward Masen la jocul

lui stupid.

Dar ce face ca septembrie sa fie asa de bun? E moartea verii, stiai? Trebuie sa te duci

din nou la scoala si toate hainele sunt noi si necomfortabile.

Iubesc frunzele de toamna, si mirosul din aer, si faptul ca e cald, dar nu prea cald. Si

iubesc puloverele haioase pe care mama ta te pune sa le imbraci cand se raceste, amchicotit. Puloverul de `intors la scoala` de anul trecut avea pe el un dinozaur monstruos in

nuante de verde si maro hidoase, dar Edward l-a purtat cu stoicism pana la portile scolii,

chiar daca varsta de 12 ani era prea mare pentru pulovere cu dinozauri. Pacat ca puloverula fost `furat` in pauza de masa, saptamana urmatoare. In plus, e luna mea de nastere.

Mancare buna si cadouri fara frig, umed si intunecat.

Ai dreptate, a oftat Edward.

..

M-am intors sa-i imbratisez pe Rennee si Charlie de `ramas bun` si au plecat fara saspuna prea multe. Ne luasem `ramas bun` inainte sa plecam si inca o data in masina.

Newton-ii stiau putin despre trecutul meu din discutiile cu Charlie, dar nu stiau cat de

intins era dezastrul. S-ar fi putut sa nu ma mai vrea daca ar fi fost martori la caderile meledin ultimii cativa ani. Acum ne jucam de-a increderea si pretindeam ca totul era perfect;

ca eu voi sta aici doar pentru o scurta perioada din alte motive decat colapsul complet si

total al mintii, corpului si familiei mele.

Dl si Dna Newton mi-au zambit cu caldura, dar ochii lor ma studiau, masurandu-ma in

timp ce incercau sa-si dea seama ce fel de fata eram. Fusesm analizata in cele mai micidetalii, dar fetele lor erau dragute si nu m-am ingrijorat prea tare pentru asta. Aveam

destule griji si fara sa disec fiecare minut din viata mea.

Fiul lor semana extrem de tare cu un golden retriever credincios. Parul lui era luminos,blond auriu si fata lui semana cu cea a unui catelus incantat ca urma sa-si intalneasca noul

partener de joaca. Ma asteptam pe jumatate sa inceapa sa dea din coada.

Eu sunt Mike, si-a aruncat mana inainte si eu i-am scuturat-o, abtinandu-ma sa nu ma

stramb la atingerea umeda.

Mike, de ce nu o conduci pe Bella in camera ei, si sa-i arati casa? A sugerat DnaNewton, impingandu-si sotul spre bucatarie. Noi o sa aducem ceai si prajiturele in living

ca sa putem vorbi.

Sigur, mama, a spus Mike cu un ranjet. Ma uitam sceptica la el nu eram partenerul dejoaca al niciunui catelus.


20/272

Haide, Bella, m-a grabit Mike, ridicand una din cele doua valize ale mele. Nu prea mai

aveam multe lucruri. Imi cumparam doar ce era esential in perioada asta. Restul lucrurilor

mele, ca mobila de exemplu, fusesera aduse de Charlie saptamana trecuta. Sa-ti aratcasa. Asta e, evident, intrarea principala. E cea mai buna alegere daca vrei sa intri sau sa

iesi din casa. Mai sunt si alte mijloace posibile de a intra, dar asta e de departe cel mai

usor.

Mike a facut o pauza, asteptand sa rad la gluma lui, insa tot ce am putut sa adun a fost unzambet strans. Inca o data, ranjetul nu a palit. Newton-ii astia erau insistenti. M-am simtit

ca o nemernica, dar cum puteam sa afisez o fatada de fericire pentru niste straini, daca nu

reuseam asta nici macar pentru parintii mei?

Bine. Deci, o sa-ti arat si restul etajului principal cand o sa coboram pentru ceai si restul.

Urmeaza-ma. S-a intors si a urcat pe treptele din lemn uzate de atatia ani de folosinta.

Acesta e primul etaj si aici e camera mea, cea mai mica baie din lume si dormitorul

parintilor mei.

Puteam vedea in camera lui Mike din cum stateam pe scari si aproape ca am zambit cand

am vazut haosul general de acolo. Restul casei era impecabil de curata, dar incepand din

locul unde usa lui se deschidea spre hol, camera lui era un ravagiu complet. Puteam

vedea carti, haine, echipamente sportive si diferite alte obiecte aruncate haotic pe fiecarecentimetru patrat din spatiu. Mike m-a prins holbandu-ma si a pasit rapid spre camera lui,

s-a inrosit si a inchis usa rapid. Nu e nevoie sa te uiti inauntru chiar acum, nu-i asa?

N-am spus nimic si l-am urmat cuminte in timp ce am urcat pe scara serpuita la urmatoruletaj.

Asta va fi baia ta, a indicat el din cap spre o usa de lemn din dreapta mea. Si asta edormitorul tau.

M-am uitat in camera si am simtit un junghi ciudat cand am vazut mobila mea de acasa in

acest nou si strain mediu. Era patul meu, biroul, scaunul meu comfortabil, dar asta eracamera lor, in casa lor, cu toate ale lor. Nici nu-mi dadeam inca seama daca imi placea

senzatia asta de semi-familiaritate, sau daca intr-adevar vroiam sa am un inceput complet

nou fara nicio amintire a vietii mele trecute.

Am oftat si m-am apucat sa despachetez valizele, deschizandu-le incet si alegand catevalucruri. Mike s-a trantit la mine pe pat langa valiza si eu am tresarit surprinsa.

Eram atat de adancita in contemplatiile mele referitoare la camera incat am uitat ca

statuse in spatele meu tot timpul asta. M-am incruntat usor cand el s-a intins pe patul meu

punandu-si bratele indoite sub cap. Cine credea pustiul asta Newton ca e ???

Umm, vreau sa ma apuc sa despachetez cateva lucruri, am spus eu incet continuand sa

scot lucruri din valiza. Ne vedem jos in cateva minute.uh


21/272

Mike, a completat el pentru mine. Nu ma deranjeaza sa astept aici. Pot sa te ajut daca

vrei.

Se uita la mine cu speranta, cu aceeasi fata de catelus credincios si nu m-a lasat inima sa-ldau afara. Nu facea nimica rau, doar ca eram complet uimita ca el statea la mine pe pat si

eu nu-l cunosteam deloc.

Oh, nu, nu am mormait eu in timp ce atarnam cateva lucruri pe umerase. Ma descurc.

Nu e mult de facut.

Am vazut oamenii ai strazii care impachetau mai multe haine decat tine, a comentat elin timp ce mi-a luat cele doua mici valize si le-a indesat in sifonier. Asta e tot ce ai?

L-am strafulgerat cu o privire rece si aproape ca-mi simteam propria-mi raceala. Nu e

nimic in neregula cu hainele mele. Am destule, multumesc.

Ochii lui Mike s-au marit la atitudinea mea rece si s-a ridicat stanjenit, ezitand unmoment inainte sa se ridice de tot de pe pat. Stii, ma gandesc sa ma duc sa vad daca

mama nu are nevoie de ajutor cu pregatirea ceaiului. Ne vedem jos, Bella.

M-am simtit prost cand el a parasit rapid camera. Nu prea puteam sa o controlez pe Bella

Nemernica zilele astea si cateodata iesea la iveala in fata unor victime inocente care chiarnu meritau tratamentul de regina a ghetii. Totusi, eram fericita sa am putina intimitate ca

sa ma pot adapta in liniste la noua mea resedinta.

Momentul ceaiului a fost ciudat, asa cum era de asteptat, si pentru prima data eram

incantata sa fug la mine in camera si sa ma bag in pat. Aveam prea multe la care sa ma

adaptez dintr-o data. Dl si Dna Newton m-au intrebat mai multe chestii generale desprecopilaria mea cum mi se parea scoala de acasa? Mi-a placut sa locuiesc in Oregon?

Care era felul meu preferat de mancare? Ce fel de inghetata imi placea? Mi-au pus toateintrebarile ca la carte si cu cat mai multe intrebari puneau cu atat mai buna idee imi

faceam despre ce anume fusesera informati deja. Nici macar o data nu au intrebat ceva

care sa ma fii deranjat si au indreptat discutia foarte departe de subiectul prieteniilor dincopilarie.

Poate ca asta era un lucru bun. Poate ca m-ar lasa in pace si sa reusesc sa-mi pun in

ordine propria-mi dezordine, in loc sa incerce mereu sa o faca ei pentru mine.

Poate ca asta era un lucru rau. Poate ca le era frica de mine sau de ce as putea face dacama enervam.

M-am rasucit si m-am uitat la ceas, strambandu-ma cand am observat cat arata. Era 6

dimineata si eu nici macar nu atipisem. In loc de asta, aceleasi ganduri imi treceau prin

cap in continuu si nu eram in stare sa-mi opresc creierul sa mai gandeasca.


22/272

Am oprit alarma inainte ca zgomotul infernal sa aiba sansa sa izbucneasca si m-am furisat

la baie pentru un dus matinal. M-am incruntat cand stomacul meu a protestat o

combinatie de lipsa de somn ce-mi provoca greata si emotiile din prima zi de scoala. Amincercat sa-l potolesc in timp ce intram sub jetul fierbinte. Am supravietuit unor chestii

mai rele.

Dupa ce mi-am terminat dusul si m-am sters, m-am intors in camera, tragand cu ochiul

atenta sa vad daca vreun Newton s-a decis sa-si bage nasul aici sa vada ce fac.

Pana acum, toate bune. Niciun Newton.

Am inchis usa rapid, ingrijorata ca o usa deschisa ar putea transmite un soi de semnale

familiei Newton, invitandu-i inauntru. Odata ce m-am aflat din nou in siguranta

propriului spatiu, m-am miscat repede tragand pe mine o pereche de jeansi, un tricou cuPink Floyd negru pe care-l primisem de la Charlie de Craciunul trecut si un hanorac

verde ca iarba care vazuse si zile mai bune. Mi-am trecut degetele prin par, nu prea ma

oboseam sa-l pieptan, si m-am strambat cand mi-am vazut imaginea in oglinda.

Cand a devenit pielea mea asa de palida? Culoarea palida a pielii mele accentuacearcanele purpuriu inchis ce-mi inconjurau ochii. Am incercat sa zambesc in oglinda,

dar se pare ca nu reusea nicicum sa-mi ajunga si la ochi. Ei doar se uitau inapoi la mine,

reci, morti si deprimati. Chiar si ochii mei caprui aratau mai spalaciti decat nuanta lornormala de ciocolatiu inchis.

Mi-am potolit cateva fire rebele de par cu mana si m-am dat cu putin gloss rosu ca sa vad

daca era vreo diferenta. Nu era, dar macar ma straduiam, nu? Ca sa nu mai spun ca azi

era prima mea zi de scoala in Forks si ar fi trebuit sa fie o diferenta.

Am coborat pe scari si mirosul a ceva ce se prajea era imbietor si revoltator in acelasitimp pentru stomacul meu revoltat. M-am uitat timida in bucatarie. Era ciudat sa umblu

prin aceasta casa straina, nefamiliara si sa-mi pregatesc micul dejun. Mike era in

bucatarie aratand pe jumatate adormit in timp ce se holba la toaster, asteptand ca strudelullui sa sara. M-am incruntat la gandul ca o sa mananc strudele la toaster. De ce sa nu

mancam si placinte din floricele in timp ce eram la strudele?

Hei, Bella, a mormait Mike somnoros, frecandu-se la ochi si incercand sa se indrepte

putin in scaun. Strudel?

Nu, multumesc, am raspuns eu, incercand sa nu-mi incretesc nasul. Aveti ceva cerealesau altceva?

Oh da. Acolo. Nu e nimic prea bun totusi, si s-a indreptat din nou sa se holbeze la

toasterul lui cu ochii pe jumatate inchisi. M-am uitat in dulapul pe care il deschisese siam gemut cand am vazut cutia de cereale cu miere si alune. Despre ce vorbea acolo cu

`nimic bun`?


23/272

Mi-am turnat un castron si m-am asezat in liniste langa Mike. M-am decis ca Mike nu era

o persoana matinala si ca imi placea versiunea asta a lui muuuult mai tare decat cea de

baiat super-indraznet care se tolanise noaptea trecuta la mine pe pat. Din pacate,versiunea silentioasa a durat doar pana cand a trebuit sa plecam spre scoala, zece minute

mai tarziu. Imediat ce aerul proaspat al diminetii l-a pocnit pe Mike, s-a inviorat in timp

ce parcurgeam cele trei strazi pana la liceul din Forks.

Mike povestea despre prietenii lui, cui avea sa ma prezinte, ce profesori erau draguti si decare sa ma feresc. Am dat din cap si am dat raspunsurile potrivite in momentele potrivite

si am urmarit cum liceul Forks se profila in zare. Nu era extrem de mare, dar totusi arata

impozant. In loc de o singura cladire mare din caramida, se pare ca era format din catevamici cladiri imprastiate la intamplare pe zona aceea. Mai multe cladiri inseamna mai

multe cai sa te ratacesti.

Mike se pare ca-mi observase incruntarea pentru ca m-a inghiontit cu umarul si mi-a

zambit cand m-am uitat la el. Nu te nelinisti, Bella. Nu e chiar asa de infricosator pe cat

pare.

Nu ma speriasem, m-am aparat eu glacial.

La naiba, tot nu aveam control asupra nemernicei. Dar asta nu l-a facut pe Mike sa se

supere si m-am simtit trasa catre una din cladirile din caramida in timp ce el ma apucasede un brat cu mainile lui mari. In timp ce ma tara catre una din cele mai mici cladiri, am

reevaluat aspectul lui acum ca era in vazul public. Arata bine, dar totusi destul de comun

si cu siguranta genul infumurat. Mi-am tras bratul din inclestarea lui si am incercat saraman cat mai in umbra.

Asta este Secretariatul, mi-a explicat el, zambindu-mi, in timp ce suna clopotelul. Vreisa te astept? Nu ma deranjeaza sa intarzii la ora.

Oh, nu. Multumesc ca m-ai condus pana aici Mike, i-am intors zambetul cu unul

politicos si i-am facut usor cu mana. Sunt sigura ca ma descurc de aici. Uh.ne vedemmai tarziu, banuiesc.

Mda, a zis Mike, iesind din birou. Poate ne vedem la ore. Mi-a facut cu ochiul si a

disparut.

Nu mi-a luat mult sa completez hartiile, sa-mi iau cartile si orarele. Secretarele din birou

pareau bine informate de venirea mea si aveau pregatite toate cele ce-mi trebuiau.

Poate chiar prea bine informate, m-am gandit eu posaca, in timp ce citeam o notita de la

indrumatoarea scolii care fusese pusa peste cartle mele rugandu-ma sa trec pe la ea

curand pentru a sta putin de vorba.

Ai nevoie de ajutor sa ajungi la prima ora, dragalaso? m-a intrebat doamna de la birou,uitandu-se curios la mine pe deasupra ochelarilor cu rama aurie.


24/272

Uh, nu, am replicat eu, indreptandu-ma spre iesire. Cred ca ma descurc.

In regula Isabella, mi-a strigat ea in timp ce eu ieseam din cladire. Noroc.

Mi-am studiat orarul si m-am incruntat de ce am vazut. Matematica si engleza inainte de

pranz cu biologie si sport dupa, iar engleza era singura ora din lista pe care o apreciam.

Mike nu era in clasa mea de matematica sau de engleza si eram aproape dezamagita ca

singura fata pe care o puteam recunoaste in Forks nu era acolo. Lucrurile ar fi fost ceva

mai usoare daca era macar o singura fata prietenoasa in multime. Am simtit cum ma

micsorez sub privirile insistente ale celorlalti elevi in timp ce toti se uitau la mine, curiosisa afle cine eram. N-am mai fost niciodata `fata cea noua`. Toti ma cunosteau si eu

intotdeauna cunosteam pe toata lumea in Oregon. Uram sa fiu centrul atentiei, dar cu cat

incercam mai mult sa ma ascund cu atat mai mult ochii lor penetrau spatiul meu personal.

Eram pe punctul sa o zbughesc din banca atunci cand clopotelul de pauza de pranz a

sunat, cand o fata tacuta care statea langa mine la ora de engleza, a venit timida in fatamea.

Isabella? a intrebat ea dulce, si eu m-am uitat in sus surprinsa. Fata asta era singura dinclasa care nu s-a chiorat la mine de parca as fi fost cine stie ce extraterestru care ar fi fost

aruncat pe planeta lor. Aproape ca nici nu s-a uitat la mine, cu exceptia unei ocheade

cand am fost prezentata clasei de catre profesor.

Bella, am corectat automat. Te rog, spune-mi Bella.

Sigur, Bella, a spus moale fata si mi-a zambit sincer. Era foarte inalta, aproape de

1.80m si avea ochii mari inteligenti si caprui, cu parul lucios, pana la linia barbiei. Maintrebam daca vrei sa iei pranzul cu mine si cu prietenii mei azi?

Ma simtisem atat de izolata pe parcursul celor doua ore trecute incat eram gata sa accept

orice invitatie pe loc. In afara de asta, aveam de gand sa fiu o noua versiune de Bella deForks imbunatatita, nu Bella de Oregon, carpa moale care fusesem. Schimbarile astea

trebuie sa porneasca de undeva.

Super, fata cea inalta parea usurata, gandindu-se ca am sa o refuz. Apropo, eu sunt

Angela.

Imi pare bine sa te cunosc, am raspuns si am sperat ca vocea mi-a sunat sincera.Vroiam sa fiu sincera, chiar vroiam, dar momentan aveam raspunsul emotional al unui

obiect fara viata, cel putin in cele mai multe incercari de socializare. Chiar vroiam sa oiau de la capat aici si lipsa mea de emotii nu m-ar ajuta sa-mi fac prieteni si sa `trec

peste`, orice ar insemna asta.

Am urmat-o prin labirintul de vestiare aliniate de-a lungul culoarului si printre cladirile

de caramida pana la o cladire mare, rectangulara, asezata in spatele celorlalte. Am


25/272

observat ca sala de mese era cel mai aproape de padurea groasa care parea cam

infricosatoare peste tot in Forks, ca si cand ar fi incercat incet-incet sa-si recucereasca

terenul pe care l-a pierdut in favoarea civilizatiei.

M-am relaxat putin cand am intrat in cladire. Cantinele erau la fel. Toate pareau sa fie

organizate identic si sa aiba aceleasi substante necunoscute care treceau drept mancare,indiferent unde te-ai fi aflat, iar faptul ca era o intreaga valmaseala de elevi acolo, a facut

sa trec neobservata. Doar persoanele aflate in imediata mea apropiere s-au uitat la mineciudat si chiar daca faptul ca eram o noutate le-a atras atentia, foamea i-a refocalizat rapid

pe a cumpara mancare. Multumesc lui Dumnezeu pentru metabolismul de adolescent.

Eu mi-am luat un sandwich cu salam si branza, o sticla de limonada si o banana si amurmat-o pe Angela in timp ce-si facea loc printre randurile de mese cu usurinta. Am dat

din cap cand l-am vazut pe Mike, el asezandu-se vizavi de Angela si de mine, impreuna

cu alti cativa pusti pe care nu-i cunoscusem.

Oooh, fata cea noua mananca cu noi la masa noastra cea mica? Ce onoare, a spus o fatacu parul saten lung si carliontat, cu un ranjet larg lasand sa se vada randurile de dinti de

un alb stralucitor. Eu sunt Jessica Stanley

Bella Swan, am raspuns eu dand din cap.

Hei, fata noua, mi-a facut cu mana un tip inalt, cu o infatisare cam ciudata si cu

ochelari. Eu sunt Eric.

Si prezentarile au continuat pana cand am aflat ca stateam la masa cu Jessica, Eric,

Angela, Ben si Tyler, dar aveam deja dificultati in a asocia numele cu fetele. Toti se uitau

la mine cu zambete mari asezate pe fetele lor si parea ca se asteptau ca eu sa spun sau safac ceva. M-am uitat in jos la masa si la sandwich-ul meu neatins si am inceput sa cojescfolia. Nu stiu daca asta se asteptau sa fac, dar dupa cateva inghitituri, se pare ca au trecut

peste si au inceput sa-si manace fiecare pranzul, conversand ca de obicei.

Poti sa crezi ca Lauren Mallory l-a invitat pe Cullen sa iasa impreuna? a ras Jessica siam fost surprinsa sa o vad pe Angela zambind, chiar daca era prea draguta ca sa rada

impreuna cu Jessica. Adica, de parca ar avea vreo sansa!

Nici nu stiu ce-a fost in capul ei a raspuns Angela moale, cu ochii mariti de uimire. El

arata bine si toate, dar e in permanenta ursuz. Nu cred ca voi avea vreodata tupeul sa-l

invit sa iesim.

De ce ai vrea sa-l inviti pe Cullen, a sarit Ben in defensiva, punandu-si un brat

protector in jurul Angelei. Am presupus ca formau un cuplu sau ceva de genul, chiar daca

nu am avut timp suficient sa analizez situatia inainte ca Jessica sa-i intrerupa.


26/272

El arata bine si toate? a repetat Jessica, ochii ei marindu-se exagerat. Cullen este cel

mai minunat tip de pe pamant. Cui ii pasa ca are nivelul emotional al unei stanci? Ati

vazut fata aia? Acea linie a maxilarului? Ochii aia?

Cine e Cullen? am intrebat eu, scanand cantina si uitandu-ma dupa un tip care sa se

potriveasca descrierii de `cel mai minunat tip de pe pamant`, dar n-am vazut pe nimeniiesit din comun. Poate ca aveau standarde joase aici in Forks. Cu siguranta nu prea aveai

de unde sa alegi, nu ca in Columbia City as fi avut multe optiuni.

Jessica si-a intins gatul si parea focalizata pe o masa neocupata, care parea mai la distanta

de celelalte. E ciudat, inca n-au ajuns.

Ei?, am intrebat, curiozitatea mea iesind la suprafata. Era ceva ciudat la acesti Cullen-

i. Puteam spune asta dupa ce am vazut cum hazul obisnuit de la masa a incetat bruscimediat ce numele a fost rostit. Era misterios si intrigant. Nu ma puteam abtine sa nu aud

mai multe.

Sunt cinci, mi-a raspuns Jessica, aplecandu-se spre mine, de parca ar fi divulgat cine

stie ce secret bine pazit. Toti sunt adoptati de cuplul asta care n-a putut avea copii. Totisunt incredibil de frumosi si perfecti si au intotdeauna notele cele mai mari. Nu-ti face

griji totusi incercand sa le fii prietena. Sunt foarte exclusivisti.

Am ignorat amareala din vocea Jessicai in timp ce mi-am aruncat privirea inca o data

spre masa goala. Am zambit si am realizat ca toate orasele mici erau la fel. Imediat ce onoua familie se muta acolo, barfa incepea si se intensifica daca copiii erau un pic mai

timizi in a-si face prieteni. Cu propria-mi natura introvertita, as fi facut probabil acelasi

lucru si as fi vorbit doar cu fratii mei, decat sa infrunt stangacia necomfortabila a

intalnirii cu noi persoane si a-mi face noi prieteni.

Vorbind de lup, a suierat Mike si m-am uitat in sus provocata de tonul din vocea lui.

Mike nu fusese decat un catelus credincios in scurtul timp de cand il cunoscusem si

sunetul de dezgust contemplativ din vocea lui m-a surprins. S-a intins peste masaapucandu-ma de mana intr-o incercare de a-mi capta atentia, dar eu mi-am smuls-o

absenta, deja cautand `lupul` de care vorbise.

Mi-am intins gatul, in timp ce ma rasuceam, incercand sa prind o imagine cu acesti

misteriosi Cullen-i. Erau prea multi oameni in cale asa ca nu am apucat sa-i vad decatdupa ce s-au asezat la masa.

La vederea fetei mici, asemanatoare unei micute zane cu parul negru tepos, am inghetat.

Cand barbatul blond, inalt, intr-o jacheta albastra inchisa de sus pana jos in nasturi, s-a

asezat langa ea, am inceput sa am probleme cu inghititul. Cand minunata blonda ca ostatuie si barbatul cu umerii lati si cu parul inchis si carliontat s-au asezat langa ei, nu mai

puteam respira.

Ce faceau ei aici? Nu puteau fi aici. Si de ce isi spuneau Cullen acum?


27/272

Mintea mea se invartea in timp ce ma uitam la ei socata, dar nu putea sa se agate de nimic

concret.

Erau ultimele persoane care-l vazusera pe Edward in viata. Ei erau motivul pentru caream fost smulsa de langa el. Ei l-au furat pe Edward de langa mine fara macar sa-mi

permita sa-mi iau adio.

Ochii mi s-au concentrat pe Alice Brandon, sau Cullen, sau ce dracu de nume mai avea

zilele astea, nu prea mai conta. Ea facuse parte din asta, parte din acea noapte candpamantul s-a sfaramat in jurul meu, lasandu-ma sa ma inec in cenusa. Avea tupeul sa stea

vizavi de mine acum, zambind si razand, sprijinindu-se de Jasper si lovindu-l jucaus in

umar cu pumnul. Ea chiar se distra naibii cu el! Pielea mi s-a albit ca hartia la vedereaBrandon-ilor/Cullen-ilor, dar mi-am simtit obrajii cum mi se inrosesc de furie.

Era vina lor ca Edward disparuse. Nu stiu de ce simteam asa, dar tot timpul asa am simtit.

Cand Edward a murit, ei erau acolo, inexplicabil, in mijlocul padurii, fara un vehicul

vizibil. M-au tinut departe de Edward, cand el zacea pe pamantul din padure, zdrobit,insangerat si urland in agonia mortii. Ei l-au furat pe Edward de langa mine si stiam ca

erau legati de asta cumva, intr-un fel care nu avea explicatie si nicio proba in sprijin, dar

am simtit cu fiecare fibra si cu fiecare bataie a inimii si eram convinsa.

Nu-i asa ca sunt minunati? Jessica inca mai era aplecata spre mine, balmajind incontinuare despre Brandon-i/Cullen-i, doar ca vocea ei o percepeam vag. Pacat ca sunt

luati. Totusi, niciunul dintre ei nu arata nici pe jumatate la fel de bine ca Edward.

Mi-am pironit privirea pe Jessica si ea a zambit realizand ca in sfarsit imi captase atentia

total, chiar daca nu avea nicio idee de ce.

Chiar a spus Edward? Sau doar mi-am imaginat? O gramada de tipi purtau numele deEdward, nu-i asa?

Ce pacat ca nu iese cu nimeni, comenta Jessica, ochii ei parasindu-ma si focalizandu-se

pe ceva de partea cealalta a incaperii. Vocea ei parca era acid si ma intrebam ce a facutacest `Edward` ca sa merite atata dispret.

Mi-am intors privirea inca o data, incercand sa localizez punctul pe care Jessica il fixa.

Nu era greu de vazut. El mi-a tintuit ochii de parca ar fi fost atrasi spre el ca un magnet.

Arata ingrozitor de nefericit si indurerat, de parca aceasta sala de mese era o zona din Iadspecial creata pentru el si astepta momentul inevitabil al torturii. S-a trantit pe scaunlanga Alice, neobosindu-se sa-si atinga mancarea din tava.

Nu-mi venea sa cred ce vedeam. Era imposibil, mai presus de imposibil. Visam. Deliram.

Trebuia sa fie asa. Era singura cale sa-mi explic ce era in fata mea.


28/272

S-a uitat la mine intunecat, in sfarsit observand felul in care il fixam cu privirea. Nu

exista niciun semn de recunoastere pe fata lui, nimic care sa indice faptul ca stia cine

sunt. Doar aceeasi privire intunecata si sprancenele incruntate.

E gresit. E gresit. E gresit. Nu era in regula. Nu putea fi.

Edward? m-am inecat. Pieptul meu mi se parea stramt, prea stramt si capul mi se

invartea. Nu putea fi. Era imposibil. In mod absolu, complet imposibil.

Cateva lucruri s-au intamplat in acelasi timp. Capul lui Alice a tasnit in sus, ochii ei

intalnindu-i pe ai mei instantaneu, in timp ce gura ei s-a deschis intr-un O socat.Edward a intepenit langa ea si o expresie de pura ostilitate, si inca ceva ce n-am putut sa

inteleg, i-au schimonosit fata in ceva ce nu mai era Edward cel pe care mi-l aminteam eu,

dar in ceva intunecat si mai putinuman, intr-un fel.

Gura lui Alice s-a miscat repede, dar nu am putut sa citesc nimic de pe buzele ei. Aveam

probleme cu focalizarea, ameteala devenind din ce in ce mai accentuata si respiratiaaccelerandu-mi-se dezlantuita. Corpul a inceput sa-mi tremure violent in timp ce fixam

masa indepartata.

Jasper si Emmett au sarit in picioare si l-au tarat cu forta pe Edward afara pe usa din spate

a cantinei. Puteam auzi scaunele colegilor mei de masa impinse pe langa mine, vocile lor

alarmate in timp ce se ingramadeau in jurul meu, dar eu nu ma uitam la ei. Incercam sa

vad pe langa ei, unde l-au dus Jasper si Emmett pe Edward, dar in schimb, miscareabrusca mi-a distrus echilibrul si lumea care se invartea m-a inghitit.

Totul a devenit negru.

Capitolul 4 Imagini ale Imposibilului

Bella? Bella!

Ochii mi s-au deschis la auzul catorva persoane care ma strigau, chiar daca se auzeau ca

si cand urlau la mine prin niste geamuri. Intr-un final, imaginea si sunetele cantinei din

Forks s-au intors rapid in mine si m-am indreptat, incercand rapid sa vad pe langamultimea care ma inconjura.

Edward? Unde este Edward? am intrebat, chinuindu-ma sa ma ridic in ciuda

aglomerarii de elevi din jurul meu. Unde este Edward?
http://mara22.wordpress.com/capitolul-4-%E2%80%93-imagini-ale-imposibilului/http://mara22.wordpress.com/capitolul-4-%E2%80%93-imagini-ale-imposibilului/


29/272

Edward? a intrebat Mike. Ce vrei cu Cullen-ii? a incercat el sa ma impinga sa ma

asez pe cel mai apropiat scaun. Cred ca trebuie sa stai jos putin, Bella. Ai lesinat. Esti

bine?

I-am dat mana deoparte si mi-am facut loc prin multimea inutila, care doar statea acolo si

se holba la mine. Imi blocau calea spre Edward.

Masa era goala cand am ajuns acolo. Stiam ca asa va fi. Apucasem sa vad expresia stranie

care i-a contorsionat fata lui Edward doar cateva secunde inainte ca ei sa-l tarasca afara.

Ei. Brandon-ii, sau Cullen-ii, conform celor din Forks. Ce cautau ei aici? Si de ce eraEdward cu ei?

Mike a aparut langa mine, facandu-si loc prin multime, gasindu-ma in timp ce ma holbam

la masa la care au stat ei si la scaunul pe care a stat el.

Bella! Ce faci? Cred ca trebuie sa mergi la cabinetul medical, a inceput el, punandu-mio mana pe umar si incercand sa ma indrepte spre hol.

Nu, am protestat, inlaturandu-i mana. Unde locuiesc Br-uh, Cullen-ii, Mike?

Mike a ramas confuz in fata mea cateva momente, uitandu-se ciudat la mine de parca mi-

as fi pierdut mintile. Poate ca mi le pierdeam. Nu era important acum. Ce era important

era sa-i gasesc pe Brandon-i/Cullen-i.

Chiar in afara orasului, a spus el ezitant, pe fata lui fiind o expresie clara de confuzie.

Ce conteaza?

Trebuie sa merg acolo, am spus, facandu-mi loc pana la masa unde statusem ca sa-mi

iau rucsacul si jacheta.

Chiar acum? a intrebat Mike. Vocea lui arata clar cat era de innebunit.

Da, am raspuns eu scurt.

Uau, Bella. Ia-o incet! a protestat Mike, incercand sa ma potoleasca.

Mike, te rog. Stiu ca nu ma cunosti foarte bine, dar chiar trebuie sa fac asta, am spus eu

oprindu-ma si uitandu-ma direct in ochii lui mari, albastri. Chiar trebuie sa-i vad peCullen-i acum. Ii cunosc. E foarte important. Putem merge pana la ei acasa, te rog?

Mike s-a uitat la mine pentru o secunda, analizandu-mi fata si apoi a incuviintat oftand.

Haide, Bella. Putem sa luam masina mamei.


30/272

Ne-am grabit spre casa, dupa ce l-am pus pe Mike sa verifice parcarea, ca sa-mi confirme

ca masina Cullen-ilor nu mai era acolo. Tot timpul el se uita la mine de parca as fi fost

complet nebuna.

Cand am ajuns acasa la el, intentia de a fura masina mamei lui, care nici macar nu era

acolo, s-a dovedit a fi inutila. Alice Brandon-Cullen statea pe alee, in timp ce Jasperstatea pe o motocicleta neagra supraveghand totul.

Bella, m-a intampinat Alice, dand din cap. Mike.

Ce cauti aici?, am cerut eu, cu o frustrare clara in voce. Ce se intampla aici? De ce erauBrandon-ii aici? De ce era Edward cu ei?

Familia noastra s-a mutat aici, a raspuns ea simplu, dar ochii ei erau ingrijorati. Stia ce

vroiam de fapt sa intreb. Nu poti sa-l vezi pe Edward chiar acum.

De ce nu? mainile mi s-au inclestat in pumni. Ei l-au luat pe el de langa mine acumpatru ani, si apoi l-au smuls din viata mea. Nu stiam cum era posibil ca el sa fie aici.

Fusesem la inmormantarea lui. Auzisem urletele agonizante care ieseau din gatul lui,

dupa accident. Nu putea fi aici. Nu putea fi cu ei.

El nu mai este. a facut ea o pauza si si-a muscat buza, ochii ei fluturand spre Jaspersi apoi spre mine din nou, in timp ce ezita. Nu mai este la fel cum ti-l amintesti, Bella. E

schimbat.

As putea spune si eu asta, am suierat la ea mijindu-mi ochii. Simteam ca explodam.

Stiau unde traiam si trebuiau sa fi stiut cat de important era Edward pentru mine cat de

esential era el in viata mea. Tot orasul stia asta. Si de ce l-au rapit? De ce ne-au lasat sacredem ca era mort, de ce ne-au fortat sa credem ca era mort? Ce i-ati facut? Nu se poate

sa ma fi abandonat asa daca nu i-ati fi facut voi ceva. Edward al meu nu m-ar fi parasitniciodata.

Cu coltul ochiului l-am vazut pe Mike, miscandu-se stingherit si pe Jasper facand o

miscare sa se dea jos de pe motocicleta, dar Alice a ridicat o mana, uitandu-se la el,

spunandu-i din priviri sa ramana pe motor.

El nu mai e Edward al tau, a soptit Alice. Fata ei a trecut prin mai multe stariemotionale, de parca s-ar fi chinuit cu ceva, inainte ca o masca de calm indiferent sa-i

acopere fata.

Lasa-l in pace pe Edward, Bella, a spus ea in final, apoi s-a rasucit pe calcaie si a saritin spatele lui Jasper pe motocicleta. Au accelerat fara macar sa-si puna castile si eu

fusesem lasata acolo, infuriata, in fata casei Newton cu un Mike naucit ezitand langa

mine.


31/272

M-am napustit in casa si am alergat in camera mea, rascolind printr-una din cutiile mele,

cautandu-mi fotografiile. Am gasit una si am scos-o afara in timp ce auzeam pasii ezitanti

ai lui Mike chiar in fata usii mele.

Bella? Ce se intampla? a intrebat Mike, intrand fara ca eu sa-l las.

Am clipit furioasa in timp ce incercam sa-mi tin in frau lacrimile. Am ridicat fotografia si

am varat-o in fata lui Mike.

Ti se pare cunoscut? am intrebat eu. Mana imi tremura rau si baiatul blond si confuz a

trebuit sa o ia din mana mea ca sa vada imaginea clar.

Deja il cunosteai pe Edward Cullen? a intrebat Mike neincrezator. Banuiesc ca ii

cunosti pe Alice si Jasper, si il cunosti si pe fratele lor Edward. Si ce-i asa mare afacere?

Edward nu este fratele lor, Mike, am tipat eu exasperata. Uita-te la poza. Uita-te!

La ce ma uit? a intrebat Mike, facand un pas inapoi in timp ce eu gesticulam salbatic,

batand cu putere in sticla ramei.

Ce varsta crezi ca aveam in poza asta? am cerut eu.

Ummmm, nu stiu. Poate 12 sau cam asa? a spus el, incruntandu-se si inca neintelegand.

Si ce varsta crezi ca are Edward in poza asta? am continuat eu, sprancenele ridicandu-

mi-se de frustrare in timp ce-l imboldeam sa se uite intr-adevar la poza.

Uh, in jur de 16-17, cred a spus Mike incet. S-a incruntat adanc cand a realizat cespusesem tot timpul asta. Stai. Nu e normal.

Stii de ce sunt aici?, l-am intrebat, invartindu-ma prin camera nervoasa si framantandu-

mi mainile. Adica aici, in Forks.

Prietenul tau a murit si parintii tai au crezut ca e mai bine sa te trimita intr-un loc nou?

se uita Mike la mine cu atentie, inca nesigur de ce se intampla.

Stii numele acelui prieten? am intrebat.

Nu. Tatal tau a vorbit cu parintii mei. N-am stiut niciodata numele lui, a recunoscut el.

Numele lui era Edward Masen, am raspuns eu. Am traversat camera si am luat rama

din mana lui Mike, intorcand-o si scotand poza din rama. I-am dat-o inapoi lui Mike, in

asa fel incat el sa vada ce scria pe spate.

Bella si Edward Masen, 10 Mai 2004, a citit Mike cu voce tare, in timp ce eu imi

treceam nervoasa degetele prin par, continuand sa masor camera in lung si-n lat, un


32/272

milion de ganduri ravasite alergandu-mi prin cap. Nu poate sa fie corect, a spus el

incet, ca pentru el. Asta e Edward Cullen.

Edward Masen a murit intr-un accident de masina la cateva luni dupa ce a fost facutafotografia asta, am explicat eu, vocea ridicandu-mi-se stresata. Acum patru ani.

Mike s-a dat in spate cand eu m-am intors in locul unde statea el in mijlocul camerei,

uitandu-se neincrezator la poza din mana. Deci de ce Edward Masen are inca 17 ani? De

ce locuieste Edward Masen cu familia Brandon? De ce i se spune Cullen acum? De cetoti il striga asa? Bratele mele gesticulau salbatic in timp ce ceream raspunsuri de la

Mike, pe care stiam ca nu le avea.

Nu stiu, a scuturat Mike din cap, apoi s-a trantit la mine pe pat. Poate ca doar seamana

extrem de mult cu Edward Masen, pentru ca este imposibil sa fie una si aceeasipersoana.

M-am dus din nou la cutiile mele, si cu o energie frenetica aruncam tot felul de lucruri pejos. In final am scos un imens album foto si i l-am dat lui Mike. Uita-te! Uita-te la

fotografiile astea!

Mike a deschis albumul incet, uitandu-se la mine inainte sa-si intoarca privirea spre

fotografii. Pagina dupa pagina, a vazut fotografii din anii petrecuti de mine cu Edward.

Era fara de tagada ca Edward Cullen si Edward Masen erau aceeasi persoana. Nu exista

nicio alta explicatie.

Cum de este posibil? a intrebat el, uitandu-se la mine de parca as fi stiut ceva care ar fi

putut explica toate astea.

Nu stiu, am spus, punand fotografia lui Edward in buzunarul jeans-ilor. Dar vom afla.

Trebuie sa mergem la casa Cullen chiar acum.

Putem sa luam bicicletele, a sugerat Mike. Poti sa folosesti bicicleta mea cea veche,cred ca e pe marimea ta.

Perfect, am replicat eu.

Ce ai de gand sa faci cand ajungem acolo? a intrebat el.

Nu stiu, am recunoscut sincer. Tot ce stiam era ca nu aveam de gand sa-l las pe Edwardsa dispara din nou de langa mine. Nu il voi pierde din nou.

Stiam ca nu voi pleca pana cand Brandon-ii/Cullen-ii, sau oricine dracu spuneau ei ca

sunt, nu-mi raspundeau la intrebari.


33/272

Capitolul 5 Crampeie din tine

Ne-a luat o ora sa ajungem cu bicicletele pana la casa Brandon-Cullen, pe de o parte

pentru ca m-am chinuit sa misc bicicleta pe care mi-a dat-o Mike. Rotile erau indoite siruginite, ca si franele de altfel, si ghidonul era prea mare. Vopseaua rosie ciupita era cea

mai mica dintre probleme, dar Mike m-a asigurat ca era sigura si ca aceasta bicicletafusese odata iubita lui companioana, care il urma pe multe carari ale padurii din Forks.

Il priveam cu ingrijorare in timp ce-l urmam prin micul oras si apoi de-a lungul drumuluivantos marginit de copaci, care ne ducea, banuiam, la Brandon-i/Cullen-i.

Nu-mi puteam imagina de ce fusese atat de saritor si de dornic sa ma insufleteasca, in

toata nebunia asta. Ce simtea el legat de asta? I-am spus cea mai inimaginabila poveste, i-am aratat nenumarate fotografii din copilaria mea si acum il fortam sa pedaleze in

salbaticie la vanatoare de himere. Stiu ca arata ca un caine credincios, dar sa faca toate

astea? Abia daca ma cunostea.

Probabil credea ca sunt nebuna. Oricine altcineva asa ar fi gandit. La dracu, pana si eu asfi gandit asa. De asta eram asa de disperata sa-i arat lui Mike pozele. Trebuia sa stiu ca si

altcineva vedea ce vedeam eu. Cineva trebuia sa-mi demonstreze ca ultima urma de

sanatate mintala nu-mi disparuse.

Nesfarsite valuri de verde au trecut pe langa noi, in timp ce ne indepartam de Forks simintea mi se invartea in timp ce in capul meu, amintirile cu Edward se ciocneau cu

incertitudinea prezentului. Nu aveam nici cea mai mica idee asupra a ce urma sa fac.

Daca era Edward, de ce nu ma cautase? De ce nu m-a sunat sa-mi spuna Hei, sunt in

viata sau sa-si sune parintii? De ce era cu Brandonii-Cullenii?

Acestia ar trebui priviti cu aceeasi suspiciune extrema. Nu stiam cum sau de ce, dar eraubagati adanc in misterul asta. Ei erau chiar cauza acestui mister, eram sigura de asta.

Ochii mi s-au mijit si am pedalat mai tare, facand tot posibilul sa nu raman in urma lui

Mike, care era evident mult mai competent pe bicicleta si intr-o forma mult mai bunadecat mine.

Bicicleta lui a luat-o brusc la dreapta, ochii lui mari, albastri uitandu-se inapoi la mine sa

vada daca-l urmez, si a pedalat incet pe o alee lunga, pavata.

Locuiesc chiar in capat, mi-a explicat el inutil. Vocea ii suna la fel de ezitanta cum ma

simteam si eu. Am ajuns, dar acum ce aveam de gand sa facem?

De ce nu m-ai ascultat, Bella? a intrebat o voce cristalina de undeva de langa mine. Mi-

am smucit capul repede spre stanga si miscarea brusca m-a facut sa ma prabusesc pe

pavimentul aspru al aleii. Mi-am incetinit caderea cu palmele, scotand un suierat si
http://mara22.wordpress.com/capitolul-5-%E2%80%93-crampeie-din-tine/http://mara22.wordpress.com/capitolul-5-%E2%80%93-crampeie-din-tine/


34/272

ignorand durerea din genunchi, in timp ce ma detasam de bicicleta, in tot acest timp

cautand sursa vocii aceleia.

Alice statea teapana pe marginea aleii, singura acum, chiar daca motocicleta neagra a luiJasper era parcata langa ea. Ochii ei stranii, de un auriu inchis ma priveau rece, dar nu a

facut niciun pas spre mine. Parea de parca mai degraba ar fi disparut in umbra copacilordecat sa vina unde stateam eu pe cimentul rece.

Ar fi fost totul mult mai usor daca l-ai fi uitat, a oftat ea si si-a rotit ochii. Dar cu totiistim ca n-ai facut-o. De ce nu faci ce e mai bine pentru tine..pentru voi amandoi?

M-am holbat la ea confuza si mi-am simtit pumnii inclestandu-mi-se, cand un val de furie

a trecut prin mine. Mi-am pierdut cel mai bun prieten acum patru ani. Acum, dintr-o

data, il vad in cantina unui liceu cu tine, ultima persoana care l-a vazut in viata si crezi cao sa plec si gata??

Mike, a spus Alice cu o voce extrem de dulce, zambind dragut la baiatul naucit. Credca Bella s-a lovit la cap sau ceva cand a lesinat. Ar trebui sa o duci acasa sa se

odihneasca.

A vazut pozele, ma certam eu, furioasa ca incerca sa-l induca pe Mike in eroare.

Puteam deja sa vad un razboi care se forma in capul lui in timp ce medita la ce sa creada.

Povestea mea era imposibila, amandoi stiam asta, dar pozele erau un lucru cert. Eram de

necombatut in faptul ca Edward era, cumva, in viata si bine in Forks, Washington.

Stiu, s-a incruntat Alice. De ce ai facut asta? De ce trebuie sa faci totul sa fie atat de

complicat?

Stiu? Ce vroia sa spuna cu `stiu`?

Am tresarit socata cand Jasper a iesit calm dintre umbrele intunecate din spatele ei. Era

incredibil cat de silentios era miscandu-se peste frunzele din padure. Nici macar nu amauzit fosnetul lor. Statea in umbra in acelasi fel ca Alice, soptindu-i ceva rapid, uitandu-

se rece la noi. Ea a dat usor din cap si fara niciun alt cuvant, amadoi au sarit pe

motocicleta si au demarat, ferindu-l de putin pe Mike.

Veniti inapoi! am strigat eu. Eram asa de furioasa incat aproape imi simteam sangelepulsandu-mi in tample.

De necrezut, a zis Mike incet, uitandu-se spre iesirea de pe alee. Cullenii sunt asa de

ciudati si de nepoliticosi.

Am dat cu piciorul intr-o piatra inainte sa ma intorc si sa ma uit spre casa. Nu conta catde nepoliticoasa sau ciudata fusese intalnirea mea cu Alice si Jasper, important era sa-l

gasesc pe Edward. Cei doi Brandon-Culleni plecasera, asadar nimic nu m-ar mai opri sa

inaintez spre casa.


35/272

Haide Mike, am mormait eu, in timp ce-mi taram bicicleta spre casa.

Casa nu semana cu nicio alta pe care o vazusem inainte si era uimitor sa vezi arhitectura

ei moderna intr-un orasel de nicaieri ca Forks. Parea sa fie o cladire unghiulara, dinbeton, cu o parte contrastanta din lemn si fiecare perete continea fereastre imense de la

podea pana la tavan. Puteam vedea mobila eleganta, treptele si cateva camere in timp cema apropiam, insa nu am vazut pe nimeni inauntru.

Luand o gura adanca, dar tremurata, de aer, m-am fortat sa merg spre intrarea din lemn sisticla si sa bat fara sens. Nu a aparut nimeni in timp ce eu cautam semne de viata sa

Ce Inseamna Imposibilul

Documents

Transcript of Ce Inseamna Imposibilul