Calul alb apocaliptic

1

„Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce şedea pe el se numeşte

Credincios şi Adevărat şi judecă şi se războieşte întru dreptate.

Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt cununi multe şi are nume scris

pe care nimeni nu-l înţelege decât numai El.”

Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui

Dumnezeu.” (Apoc. 19/11-13.)

Calul alb apocaliptic

…Tu, Doamne, cu dragoste l-ai făcut pe om ca să-l aşezi în dragostea Ta, şi omul nu

mai ştie ce este dragostea ca să creadă în ea şi prin ea. Zdrobită sunt, Doamne, zdrobită de

statura lui Israel, dar Tu eşti în mine dragoste, şi ea pe toate le suferă, pe toate le poate, pe

toate le nădăjduieşte, şi toate Tu eşti, Doamne. Tu eşti tot şi le poţi pe toate, dar omul nu mai

ştie ce este dragostea. Omul pune acest nume pe toate cele făcute de el, că omul s-a pus sieşi

Dumnezeu. Omul este fără minte, Doamne, căci mintea omului a fost făcută ca să fii Tu în

ea. Iartă-l pe omul care nu ştie ce este minte, ce este ştiinţă. Omul prin ştiinţă a căzut, căci

trufia lui l-a făcut să se vrea ca Tine, Doamne. Iartă-l, Doamne, pe om de trufia lui, şi să se

vrea omul ca Tine din dragostea lui, din credinţa şi din ascultarea lui, nu din trufia lui,

Doamne. Cu duhul zdrobit cad înaintea Ta şi mă rog pentru om, căci dragostea pe toate le

poate. Iartă-l pe om, că poţi să ierţi păcatele omului, Doamne, şi ca să umble omul, să umble

după Tine, să umble în Tine, că Tu eşti calea, şi pe ea trebuie să umble cel ce umblă. E

vremea să cobori darurile Tale cele de mântuire. Fă omul să creadă în Tine prin darul

credinţei. Dă acest dar oamenilor, Doamne, şi vei vedea că totul este cu putinţă celui ce

crede, şi va veni omul să fie cu Tine, Doamne, şi Te va cunoaşte în cuvântul acesta, în

poporul Tău, Doamne, că Tu eşti Cel ce vii, şi Te va vedea omul venind în cuvântul acesta,

Doamne. Dar de Israel să ai dragoste, Doamne, că el ca un cal alb Te poartă pe Tine pe

pământ, ca să fii cuvânt peste oameni. El şi cu Tine; calul cel alb, iar pe cal, Cuvântul

lui Dumnezeu. Amin. El şi cu Tine, viaţa Ta în el, că deschizi gura cuvântului Tău şi

grăieşti în pilde, iar Israel îşi pleacă urechea la graiurile gurii Tale, Doamne. Amin. (Vezi

tema „România - Noul Ierusalim - Noul Canaan”, n.r.)

– O, Verginico, te iubesc, tată, cum n-am iubit până acum, căci cei mici sunt cei mai

iubiţi, cei mai mari întru împărăţia Mea. (Vezi tema „Trâmbiţele apocaliptice”, n.r.) O, că şi

tu Mă iubeşti cum nimeni n-a ştiut până acum capătul iubirii, fructul iubirii, calul alb şi

călăreţul lui; Eu, Domnul, pe braţele fiilor cuvântului. Şi voi veni şi Mă voi vesti la fii ce

înseamnă viaţă veşnică, împărăţia Mea înăuntrul fiilor Mei, Domnul pe braţele fiilor Lui

precum în cer pe heruvimi. În cer stau pe heruvimi, iar pe pământ, pe braţele fiilor

cuvântului, căci Eu sunt trup şi cuvânt cu fiii. Voi veni, Verginico, să le spun la fii ce

înseamnă pomenirea Mea în fiecare zi cu fiii, împărăţia Mea în fiecare zi, viaţă veşnică zi

după zi. Amin. (Vezi tema: „Împărăţia cerurilor nu vine în chip văzut”, n.r.)

…Până acum Gog şi Magog loveau calul ca să cadă călăreţul, dar a venit vremea

adevăraţilor închinători care se închină Tatălui în duh şi în adevăr, în Hristos, Cuvântul lui

Calul alb apocaliptic

2

Dumnezeu, Care vine pe cal alb, iar Gog şi Magog nu ştiu că Duhul lui Dumnezeu este

Cuvântul lui Dumnezeu, Care a luat împărăţia pe pământ.

Vine Domnul să păstorească neamurile cu toiag de fier, şi numele Lui este Cuvântul

lui Dumnezeu. Călare pe cal alb vine Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către poporul creştin, din 01-12-1996

***

…Să-ţi găteşti fiii, Verginico. E sărbătoare, e mama Mea serbată în cer şi în Israel pe

pământ. Ţi-am făcut intrare, tată, că avem casă, avem masă, avem scaun de domnie şi

aşternut în Israel; avem popor, măi Verginico.

– Ai Doamne, ai fii, că bunătatea Ta a adunat din lume pe fiii pe care Tatăl Ţi i-a dat

din lume ca să ai fii credincioşi pe pământ şi să-Ţi întocmeşti venirea, Doamne, şi ai dat

sfinţilor Tăi bucurie ca să aibă cu Tine casă pe pământ şi din Tine să lucreze şi ei

mărturisirea Ta şi venirea Ta întru sfinţii Tăi. Sfinţii Tăi sunt vii, iar cei credincioşi se roagă

la sfinţi ca să le fie mijlocitori înaintea Ta pentru mântuire, Doamne, dar poporul Tău face

voia Ta, şi sfinţii îşi găsesc plăcerea şi puterea ca să le împlinească rugăciunile celor ce se

roagă în poporul Tău.

Mă rog pentru poporul Tău, Doamne, ca să-i dai putere să creadă în Tine, să-l umpli

de darul credinţei, Doamne, ca să poată fi popor plăcut Ţie prin credinţă, fiindcă totul este

cu putinţă celui ce crede, şi vei putea şi Tu prin credinţa acestui popor, Doamne, că iată,

Tu la credinţa lui Israel Te faci cuvânt peste pământ, vii cuvânt pe pământ, precum este

scris în Scripturi de Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine pe cal alb.

O, popor credincios, dacă tu nu credeai, era greu de om, dar omul pe pământ nu

cunoaşte Scripturile, nu ştie să citească în ele, că în ele se citeşte cereşte, nu omeneşte, nu

pământeşte, şi de aceea zice Scriptura: «Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credinţă pe

pământ?». Iată, Israele, despre credinţa omului de azi era vorba, despre credinţa omului în

Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine azi la tine prin credinţa ta, popor iubit de

Dumnezeu. De aceea eşti tu iubit de cer şi de sfinţi şi de îngeri, măi Israele credincios, că ţi-

a dat Dumnezeu darul credinţei şi te-a aşezat să faci voia Lui pe pământ, voia Lui înaintea

Lui, să fii calea Lui întru venirea Lui a doua oară pe pământ, a doua oară, pentru

răscumpărarea trupului şi a sufletului, măi Israele măi, căci Dumnezeu l-a făcut pe om ca

să-l aibă veşnic. Amin.

…O, copii iubiţi, pomişorii mei, voi sunteţi răsădiţi de o parte şi de alta a râului cu

apa vieţii, precum este scris: «Pe cele două maluri ale râului creşte pomul vieţii, care are

roade lună de lună, iar frunzele pomului vieţii sunt spre tămăduirea neamurilor». (Vezi

tema „Acest cuvânt este râul vieţii”, n.r.) Creşteţi şi rodiţi, fiilor roditori. Rodiţi râuri de ape

vii, rodiţi cuvântul lui Dumnezeu, care vine în dar la voi spre tămăduirea oamenilor. Rodiţi

credinţă din darul lui Dumnezeu, că vine Domnul pe calea credinţei voastre. Credinţa ta,

Israele, e calea pe care Domnul vine şi păstoreşte cu toiag de fier. Binecuvântată să fie

credinţa ta, Israele al cuvântului. Vine Domnul în cartea Sa, vine pe cal alb şi intră în

carte şi Se face cuvânt, căci numele Lui este Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Calul alb apocaliptic

3

*

Binecuvântată este împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin, amin,

amin. Pace ţie, fiule, fiule Israele, poporul Meu iubit, calul Meu cel alb, fiule credincios!

O, cu cine mai pot Eu grăi pe pământ aşa cuvânt, măi Israele măi, calul Meu cel alb, cal

alb pe care şade Domnul ca să vină, precum este scris în Scripturi? Deschide, Israele,

Scriptura, că vin şi îţi grăiesc din Scripturi: «Glas de tunet, care zice: Aliluia! Domnul

Atotţiitorul este Împărat! Mărire Lui şi nunţii Lui, căci mireasă Şi-a pregătit, mireasă cu

veşmânt curat şi alb, veşmânt de in curat, viaţă sfinţită. Fericiţi chemaţii nunţii Mielului,

căci cuvintele lui Dumnezeu sunt acestea. Şi cerul stă deschis, şi iată, pe cal alb şade Cel

Credincios şi Adevărat, Care judecă cu dreptate. Ochii Lui, ca para focului; capul Lui,

plin de cununi, iar numele Lui cel scris nimeni nu-l înţelege decât numai El, Domnul,

îmbrăcat în strai stropit cu sânge, şi numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu,

şi oşti din cer are cu El, călări pe cai albi. Din gura Lui iese sabie tăioasă şi cu ea loveşte

pe păgâni şi pe necredincioşi şi îi păstoreşte cu toiag de fier şi apasă pe teascul vinului

mâniei Lui. Numele Lui e scris pe strai şi pe coapse: Împăratul împăraţilor şi Domnul

domnilor. Şi înger din soare strigă: să vină păsările înaltului cerului la cina Domnului! Şi

fiara cu împăraţii pământului care stau în război cu Cel de pe cal alb şi cu oştirea Lui, a

fost răpusă cu toţi cei ce au purtat semnele ei închinându-se chipului ei, şi aruncaţi sunt în

foc şi în pucioasă care arde». (Vezi tema: „Antichrist şi fiara apocaliptică”, n.r.)

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică,

din 04-12-1996

***

O, fii ai oamenilor, luaţi şi mâncaţi şi vă naşteţi din cuvânt. Acesta este cuvântul Meu

care vine la voi, care se frânge pentru voi spre hrană şi spre înviere din moarte. Mă fac

cuvânt spre hrană. Luaţi şi mâncaţi şi înviaţi întru Mine. Luaţi viaţă veşnică. Acesta este

cuvântul vieţii veşnice. Eu sunt viaţa cea veşnică. Eu sunt. Apropiaţi-vă. Eu sunt Cuvântul

lui Dumnezeu, calul alb şi călăreţul lui, Domnul cu poporul cuvântului Său. M-am

născut prunc în Betleem şi cuvânt în România. Eu sunt trup şi cuvânt pe pământ, o, ţară

Românie. Vin cu fiii cuvântului Meu şi stau în mijlocul tău, Eu şi cu poporul Meu, calul alb

şi călăreţul lui, Domnul cu poporul cuvântului Său.

Pace vouă, celor ce ascultaţi! M-am făcut veste de la o margine la alta a cerurilor,

veste şi poveste adevărată, calul alb şi călăreţul lui, Domnul Cuvânt şi poporul Său.

Amin.

Eu sunt Cel Credincios şi Cel Adevărat. Eu sunt cuvânt în tine, ţară Românie. S-a dus

vestea şi povestea de taina Mea din tine. Sunt îndrăgostit de tine, şi Tatăl este în Mine şi este

îndrăgostit de tine şi îţi scrie povestea iubirii Lui cu tine, fiică Românie. O, voiesc să fac din

tine poveste adevărată, şi Eu să fiu în tine iubire şi nu poveste, ci adevărat să fiu. Cheamă-Mă

să vin, primeşte-Mă când vin, că iată, vin la tine cuvânt şi Mă scriu cu tine în cer şi pe

pământ, că Eu Mă fac carte în tine (Vezi tema: „Cartea Mielului”, n.r.) şi Mă fac veste şi

poveste de la o margine la alta a cerurilor cu tine, ţară Românie, ţară de veste şi de poveste

peste pământ. Cuvântul Meu se naşte în tine. Mă nasc cuvânt în mijlocul Tău, în ieslea

Calul alb apocaliptic

4

cuvântului Meu, şi Mă port cu fiii cuvântului şi Mă vestesc cu ei, calul alb şi călăreţul lui,

pildă a împărăţiei cerurilor în tine, ţară de veste şi de poveste peste pământ. E naştere în tine.

Zilele naşterii sunt cu tine. Cuvântul Meu te naşte din el, iar cuvântul Eu sunt. Duhul Meu

grăieşte din mijlocul tău, şi nimeni în tine nu ştie să-Mi cânte iubirea Mea cu tine. E

dragostea Mea în tine. Mă fac dragoste în tine, Mă fac izvor, râu al vieţii Mă fac în tine, ţară

de veste şi de poveste. Dar tu ai în tine duşmani care urmăresc viaţa Pruncului Care Se naşte

cuvânt în tine. Ai în tine irozi care dau să ascundă de tine viaţa cuvântului Meu când se naşte

în ieslea sa, căci în mijlocul tău stă ieslea cuvântului Meu, ţară de veste şi de poveste.

Cuvântul Meu este veste şi poveste în tine, căci sunt îndrăgostit de tine, ţară Românie, iubirea

Mea de la sfârşit, ţară a strălucirilor. Cartea Mea cea de ieri te-a vestit pe tine şi te-a numit

ţară a strălucirilor. Eşti proorocită de proorocii Scripturii, ţară de dor, ţară a strălucirilor. Iată,

cuvântul Meu e strălucire în tine, şi tu străluceşti şi te vesteşti. O, cine te iubeşte pe tine, Mă

iubeşte şi pe Mine, Cuvântul Cel ce Se naşte în tine din Mine, căci vin cu norii la tine şi Mă

fac cuvânt în ieslea cuvântului Meu din mijlocul tău. (Vezi tema: „Precum S-a suit, aşa şi

vine, cu norii vine”, n.r.) Cine în tine nu te iubeşte pe tine, românul din tine care nu te

iubeşte, acela nu Mă iubeşte nici pe Mine, Cuvântul Cel născut în tine, şi acela se face irod

care urmăreşte viaţa Pruncului Care Se face cuvânt şi mângâiere în tine. Cine nu Mă iubeşte

pe Mine cuvânt în tine, acela nu este român, nu este creştin, ci este păgân, şi partea lui este cu

cei necredincioşi.

Fiilor de la iesle, mergeţi şi vestiţi că sunt cu împărăţia cerurilor în voi şi cu voi.

Mergeţi şi vestiţi cuvântul lui Dumnezeu care împărăţeşte la voi, în mijlocul României, şi

fericiţi cei ce-şi spală veşmântul ca să intre la Dumnezeu. Fericiţi cei ce păzesc cuvântul lui

Dumnezeu, căci vremea este aproape, şi iată, vin, cuvânt şi trup vin, curând, curând vin.

Acum vin cuvânt şi hrănesc mulţimile şi le dau din râul vieţii, şi în curând vin trup, aşa

precum M-am suit la Tatăl, căci scris este: «Precum S-a suit, tot aşa va şi veni». Curând,

curând voi veni, iar trupul slavei Mele va descoperi cerul cel nou şi pământul cel nou, căci

M-am făcut veste şi poveste de la o margine la alta a cerurilor, ca să nu vin fără de veste, să

nu vin pe neştire. (Vezi tema: „Venirea în chip văzut”, n.r.)

Eu sunt cuvânt în tine, ţară Românie. S-a dus vestea şi povestea de taina Mea din

tine, de cuvântul Meu şi de poporul Meu, calul alb şi călăreţul lui. Mă fac dragoste în

tine, ca să nu cazi niciodată. Mă fac izvor de apă vie şi sunt îndrăgostit de tine, ţară a doririlor

Mele. Tu eşti taina Mea de veac nou, tu eşti Ierusalim nou, tu eşti vestea şi povestea Mea de

iubire, şi eşti, căci Cel ce este, în tine este. Eu sunt Cel ce sunt. Eu vin curând. Eu vin curând,

iubito, dar cheamă-Mă! Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu pentru expoziţia de artă: „Veste şi poveste“ , din

22-12-1996

***

Vin strămoşii cu Mine pe pământ la tine, poporul Meu de azi. Serbează cerul cel viu

în tine. (Vezi „Unde sunt serbările sfinţilor” n.r.) Se coboară cerul la tine şi serbează praznic

de Bobotează, că e zi de Bobotează, şi Eu serbez în mijlocul mulţimilor şi fac din tine Iordan,

iubita Mea, ţara Mea. Şi se vor boteza în tine mulţimi multe şi vor crede în cuvântul Meu

care vine cu norii la tine ca să se facă râu de Iordan, apă de botez şi Duh Sfânt peste mulţimi.

(Vezi „Despre Botez”, n.r.) Iată Eu şi pruncii Mei; calul alb şi călăreţul lui, Păstor tainic,

Calul alb apocaliptic

5

cu nume tainic. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, nume tainic, şi nimeni nu

înţelege numele Meu cel tainic.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza), din

19-01-1997

***

Sunt puţini cei ce nu cred, şi par mulţi, dar sunt puţini, iar cei mulţi care cred vor

deosebi în stânga pe cei puţini care se vor dovedi că n-au crezut şi au lovit piciorul calului ca

să cadă călăreţul. O, războiul e mare, dar biruitorii sunt cei mulţi care cred. Cei puţini care

nu cred dau război cu Cuvântul lui Dumnezeu şi cu calul cel alb pe care stă Cuvântul

lui Dumnezeu. Calul cel alb, cine este? Cei ce poartă lucrarea cuvântului Meu de la cer

pe pământ, fiii grădinii cuvântului Meu, care Mă fac pe Mine trup şi cuvânt în grădină,

fiii care aud glasul Meu şi Mă fac carte pe pământ şi Mă dau oamenilor; ei sunt calul

Meu cel alb, iar Eu sunt Călăreţul Care străbate pe cal alb calea între cer şi pământ, şi

spre mulţimi apoi, ca să Se vestească întru venirea Sa cu sfinţii. Amin.

…– O, Domnul meu, Călăreţ Care Te porţi pe cal alb! Scris este în Scripturi: «Oştiri

din cer vin după El, călare pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat». Tu stai pe

tron alb, iar dinaintea feţei Tale pământul şi cerul fug, şi ai arc şi ai cunună şi biruieşti stând

pe nor alb cu cunună de aur pe cap, şi vei birui toată necredinţa de pe pământ, că Te vei

arăta credincios şi adevărat războindu-Te cu dreptate, Doamne.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfântului Ioan Botezătorul, din 20-01-

1997

***

Vin la tine, ţara Mea de nuntă, că de la Tatăl te am dată să fii ţara Mea pentru

întoarcerea Mea între oameni. Primeşte-Mă! Eu vin cuvânt la tine, că am în mijlocul tău pe

poporul cuvântului Meu, iesle caldă în care Se naşte de sus Cuvântul lui Dumnezeu, Care

vine cu norii ca pasărea care-şi face cuib la streaşina unei case unde-şi aşează puii ca să-i

nască şi să-i hrănească străbătând văzduhul şi venind, suindu-se şi coborându-se, coborând şi

suind şi iarăşi coborând ca să-şi hrănească puii din cuib şi să-i crească şi să-i înveţe să zboare

în văzduh. Eu sunt Cel ce sunt. Vin cu norii la tine, ţara Mea de nuntă, «Vin cu sfinţii, vin pe

cal alb, şi oşti din cer vin după Mine călare pe cai albi, şi din gura Mea iese cuvânt, şi pe

coapsele Mele şi pe haina Mea am nume scris: „Împăratul Împăraţilor şi Domnul

Domnilor“», precum scrie în Scripturi să vin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, din

20-04-1997

***

O, ţara Mea de nuntă, vin pe cal alb la tine, şi oşti din cer vin cu Mine, călare pe

cai albi. Vin cu sfinţii tăi, ţara Mea. Vin să lucrez duh de viaţă peste tine şi să te fac să

înţelegi taina ta, care este scrisă în Scripturi. Este scris în Scripturi de Israel, şi este scris de

tine în Scripturi, şi tu nu înţelegi, ţara Mea. Ai căzut din înţelepciune şi nu înţelegi, dar vin cu

sfinţii tăi, şi îi fac peste tine cuvânt din cuvânt, şi vorbesc româneşte cu tine, şi am cu Mine

sfinţi români, şi vin şi te păstoresc cu toiag român, ca să Mă cunoşti, că Eu nu vin necunoscut

la tine. Eu niciodată n-am lucrat necunoscut de om. Am venit în chip cunoscut şi am lucrat

Calul alb apocaliptic

6

peste cei credincioşi, iar peste cei necredincioşi am lucrat tainic. Dar acum vin, şi ies din

taină, şi îţi fac cunoscută taina Mea, prin cei cunoscuţi din tine, ţara Mea.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Calinic de la

Cernica, din 24-04-1997

***

Am venit acum două mii de ani şi Mi-am legat asinul de viţă şi Mi-am spălat în vin

haina Mea şi ochii Mei au scânteiat ca vinul. Dar via Tatălui Meu nu M-a recunoscut de

Stăpân venit de la Tatăl, şi M-a tăiat, şi M-a pus alături de cei nelegiuiţi, şi Mi-am spălat în

vin haina Mea, căci Israel, via Mea, nu M-a primit, şi ochii Mei au scânteiat ca vinul, căci ca

unul beat de vin M-am mâniat pe Israel, M-am mâniat pe via Mea, şi ea a fost culcată la

pământ, şi peste ea au trecut trecătorii şi au călcat peste ea. Şi am venit iar, căci s-au scurs

două mii de ani de atunci de când cei din Iudeea au fugit la munţi, după cum Eu

rostisem cuvânt. S-au scurs două mii de ani, şi Eu am spus de pe atunci pentru vremea

aceasta că «soarele se va întuneca, şi luna nu-şi va mai da lumina ei, şi stele vor cădea din

cer, şi se vor zgudui puterile cerurilor, şi se va arăta semnul Fiului Omului, şi se vor boci

neamurile pământului văzându-Mi slava. Şi voi trimite pe cei aleşi ai Mei la cules, cu

sunet mare de trâmbiţă ca să-Mi adun pe cei ce vor fi ai Mei dintre neamuri». Şi iată, ca în

zilele lui Noe oamenii beau şi mănâncă şi nuntesc, şi unul va fi luat, şi unul va fi lăsat, după

cum este scris, căci puţină veghe este pe pământ pentru venirea Mea, şi nimeni nu se aşteaptă

să vin ca să-Mi leg mânzul asinei de coarda viţei şi să-Mi spăl veşmântul în sânge de

strugure. (Vezi tema: „Ca în vremea lui Noe”, n.r.) şi (Vezi tema: „Răpirea bisericii”, n.r.)

Scris este pentru vremea aceasta că voi veni şi Mă voi numi Cuvântul lui Dumnezeu.

Este scris în Scripturi, dar cine să le spună oamenilor despre venirea Mea cea de a doua? Nu

mai sunt învăţători pe pământ ca să le spună oamenilor de venirea Mea cea de a doua. O, nu

mai e nimeni ca să spună că vin, şi Eu încă de acum două mii de ani am spus: «Vin

curând!», şi am spus miresei Duhului Meu să spună: «Vino, Doamne, vino!».

Nu mai vorbesc preoţii bisericii despre cartea lui Ioan căruia M-am arătat ca să-Mi

vestesc vremile venirii Mele. I-am arătat lui Ioan venirea Mea în cuvânt, şi el a scris aşa:

«Am văzut cerul deschis, şi pe Cel Credincios şi Adevărat venind pe cal alb ca să Se

războiască pentru El, pentru adevăr, căci El este adevărul; şi ochii Lui, ca para focului; şi

pe capul Lui, multe cununi; şi nume scris, pe care numai El îl înţelege; şi pe El, veşmânt

stropit cu sânge; şi oşti din cer, venind după El pe cai albi; şi din gura Lui iese sabie

ascuţită care loveşte cu ea, şi păstoreşte cu toiag de fier şi calcă pe teascul vinului

aprinderii mâniei lui Dumnezeu, şi numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, nume

scris pe haina Lui şi pe coapsele Lui: Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor». Aşa

am vestit Eu prin Ioan, robul Meu, ca să ia învăţătorii carte din cer şi să înveţe pe oameni

venirea Mea şi cuvântul Meu cu care am spus: «Vin curând!». Şi te-am ales pe tine, poporul

Meu mireasă, şi ţi-am dat din Duhul Meu şi ţi-am spus: «Vin curând!». Iar tu, mireasă a

Duhului Meu, să zici mereu: „Vino, Doamne!“, să zici, iubito, să zici să vin, că nimeni nu

mai zice în Duhul Meu: „Vino, Doamne!“. Tu eşti coarda Mea de viţă nouă, iar Eu sunt viţa,

şi Mi-am legat mânzul asinei de coarda viţei Mele şi te-am logodit cu Mine, Cuvântul lui

Dumnezeu, şi ţi-am spus să Mă dai oamenilor spre viaţă veşnică şi am ieşit cu tine la cules,

poporul Meu mireasă. Merg cu tine din loc în loc, din timp în timp între oameni, după cum

Calul alb apocaliptic

7

este scris în Scriptura care spune: «Aceştia sunt cei care merg după Miel oriunde Se va

duce; aceştia sunt cei răscumpăraţi dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mielului». Iar

Eu umblu prin mijlocul cerului de la o margine la alta şi binevestesc Evanghelia veşnică

celor ce locuiesc pe pământ, şi strig: temeţi-vă de Dumnezeu şi vă închinaţi Celui ce a făcut

cerul şi pământul, că vin curând ca să judec întru dreptate neamurile, şi Duhul şi mireasa zic:

„Vino!“. (Vezi „Nu ştiţi ziua şi ceasul – Ziua Domnului”, n.r.)

Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a patra după Paşti, a slăbănogului,

din 18-05-1997

***

O, Tată Savaot, am luat cartea din dreapta Ta şi am deschis-o şi lucrez din ea, căci

scris este în Scripturi: «Pe cei ce şi-au curăţat veşmintele lor spălându-le cu sângele

Mielului, Eu îi voi păşuna pe ei şi îi voi aduce la izvoarele apelor vieţii, şi voi şterge orice

lacrimă de pe ochii lor, şi îi voi pune ziua şi noaptea slujitori în templul Meu, şi voi înălţa

cortul Meu asupra lor». O, Tată Savaot, suntem în sărbătoare cerească pentru grădiniţa

cuvântului Nostru şi pentru piatra cea albă din ea, care acoperă sub ea taina cuvântului Meu

peste pământ. Această piatră albă este norul care Mă acoperă pe Mine ca să grăiesc peste

pământ. Ea este jilţul pe care stă împărăţind peste pământ cuvântul Tău şi al Meu în lucrare

de Duh Sfânt. Ea este taina calului cel alb pe care şade Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul

Tău, şi oşti din cer vin după Mine când vin cuvânt în grădină, căci scris este în Scripturi:

«Oştirile din cer vin după El, călare pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat, şi din

gura Lui iese sabie ascuţită, ca să lovească pe păgâni cu ea; şi El îi va păstori cu toiag de

fier şi va călca pe teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu». (Vezi „Focul

apocaliptic”, n.r.) Amin. Deschid cartea cea din dreapta Ta şi o pun pe masa aceasta, pe

piatra aceasta, şi cânt cântarea Mea de laudă pentru piatra aceasta, iar îngerii şi sfinţii sunt

slava Mea şi a Ta, Tată Savaot, deasupra grădinii care poartă peste ea slava aceasta. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la opt ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului

Ierusalim, din 12-12-1999

***

O, de-ar veni omul, poporul Meu! Vreau, fiule, să fii frumos foarte, ca să tânjească

omul după viaţă ca a ta, şi Eu să-i dau precum ţie ţi-am dat.

O, poporul Meu, să fii mereu căluţul cel alb pe care Eu vin din cer pe pământ cu

grai omenesc pentru om. Este scris în Scripturi că oşti din cer vin după Mine călări pe căluţi

albi. Fiţi căluţii oştirilor cereşti, fiilor, căci sfinţii Mei şi îngerii Mei care-Mi lucrează venirea

se sprijină pe voi, căci voi sunteţi în trup.

Toate oştirile cereşti te sărbătoresc, poporul Meu, pentru ieslea Mea cea pecetluită

acum zece ani ca să fie a Mea pentru tine, şi pentru toţi cei ce vor fi apoi.

…Iar Eu, Domnul, cuprind întru totul acest semn şi îi întăresc ungerea şi îl numesc cu

nume mare, şi îl numesc tronul lui Dumnezeu Cuvântul, carul Celui ce vine pe nori curând,

curând pe pământ. Amin, amin, amin. (Vezi tema: „Semnul Fiului Omului”, n.r.)

Calul alb apocaliptic

8

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la zece ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului

Ierusalim, din 12-12-2001

***

(Cuvântul lui Dumnezeu la Cetatea Sfânta Noul Ierusalim. www.noul-ierusalim.ro)

(Selecţia textelor şi sublinierile cu caractere îngroşate aparţin redactorului.)

(Vezi reportaj Noul Ierusalim . http://video.google.com/videoplay?docid=-

7606759667060485078 )