A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Focul apocaliptic

Focul apocaliptic

1

„Şi îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe

pământ; şi s-au pornit tunete şi glasuri şi fulgere şi cutremur.‖ (Apoc. 8/5.)

*

„Şi aşa am văzut, în vedenie, caii şi pe cei ce şedeau pe ei, având platoşe ca de foc şi

de iachint şi de pucioasă; iar capetele cailor semănau cu capetele leilor şi din gurile lor

ieşea foc şi fum şi pucioasă.

De aceste trei plăgi: de focul şi de fumul şi de pucioasa, care ieşea din gurile lor, a

fost ucisă a treia parte din oameni.

Pentru că puterea cailor este în gura lor şi în cozile lor; căci cozile lor sunt

asemenea şerpilor, având capete, şi cu acestea vatămă.

Dar ceilalţi oameni care nu au murit de plăgile acestea, nu s-au pocăit de faptele

mâinilor lor, ca să nu se mai închine idolilor de aur şi de argint şi de aramă şi de piatră şi

de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.

Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de desfrânarea lor,

nici de furtişagurile lor.‖ (Apoc. 9/17-21.)

*

„Şi al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei

şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui,

Va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul

mâniei Sale, şi se va chinui în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea

Mielului.‖ (Apoc. 14/9-10.)

*

„Pentru aceea într-o singură zi vor veni pedepsele peste ea: moarte şi tânguire şi

foamete şi focul va arde-o de tot, căci puternic este Domnul Dumnezeu, Cel ce o judecă.‖

(Apoc. 18/8.)

Focul apocaliptic

Selecţie de texte din Cuvântul lui Dumnezeu pe această temă.

...Patru îngeraşi sunt dezlegaţi. Au fost legaţi până la o vreme. Iată, se ridică, copilaşi,

se ridică de la apus un nor, o negură mare, şi va da şi grindină, dar nu e grindină. Înţelegeţi?

Vai, vai, se pune masa! Iată, îngeraşul strigă la masă. Ferice de cel ce va birui, că acela, ca în

cer va birui. O, măi copiii Mei, pentru cine vine aceasta ce s-a pregătit? Pentru Ierusalimul

care e robit. Ierusalime, Ierusalime, dezrobeşte-te, că ai căzut sub sabie! Fraţilor, nu vă

pregătesc pentru un jug străin, că nu are împărtăşire lumina cu întunericul. O, v-am dat aur, şi

voi ziceţi că v-am dat aramă. Dacă aurul Meu este aramă, copilaşii Mei, atunci de ce nu

iertaţi? O, de câte ori ziceţi „şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm

greşiţilor noştri―?!

...Copiilor, fiţi tari, că şi pietrele sunt contra voastră, că sunt numai draci în jurul

vostru, numai antichrişti la tot pasul, că e mai greu de voi decât a fost de sfinţii ce au locuit

aici înaintea voastră. Sunt numai draci care vă amăgesc. Fiţi tari şi treji, că Tatăl vă aşteaptă.

Nu lasă pe îngeraş să verse potirul; mai aşteaptă Tatăl Meu. (Vezi tema: „Antichrist şi fiara

apocaliptică‖, n.r.)

http://www.scribd.com/doc/29528129


Focul apocaliptic

2

O, măi copiii Mei! Voi ştiţi că în mijlocul vostru sunt lupi îmbrăcaţi în piei de oaie?

Iată cum aruncă mărgăritarele ce le-au primit; nu le e milă. Iată cum le aruncă şi îşi bat joc de

ele. Nu vă întristaţi. Nu toţi, nu toată lumea va intra în împărăţia Mea în grabă. Cum a fost

cu potopul, aşa e şi acum când vine focul, şi tu nu vei arde, tu, cel care ţi-ai pus

nădejdea în Tatăl. Luptă-te să împlineşti şi să păzeşti ceea ce ţi-am dat. Eu vă acopăr pe voi,

şi ceilalţi vor veni la voi să scape, dar în zadar vor veni, că vor zice: „Creştinilor, scăpaţi-

ne!―, dar nu puteţi să le fiţi de nici un folos, cu nimic, şi veţi plânge amar.

...Rugăciunea din miez de noapte nu o lăsa, că te va scăpa de mânia care va veni.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 15-05-1957

***

...Copilaşii Mei, se face război şi păsările se vor ridica la cer, că se va umple

pământul de gaze şi peştii se vor ascunde la cel mai adânc nisip. Acesta e pe tot întinsul

pământului. Nu va rămâne pământ neînroşit şi apă netulburată. Nu va rămâne pădure nearsă.

Atât va scăpa: cei ce sunt scrişi în cartea Mea.


***

Împleteşte cununa frate cu frate şi nu te supune morţii, nu te pierde vremii acesteia,

căci vine ce n-ai văzut de când te-ai născut, vine facerea pământului şi a raiului şi a Noului

Ierusalim; adică sunt făcute, dar nu sunt încă pe pământ. Veniţi-vă în fire, că nu e nimeni pe

lume să oprească lucrul de la Mine, dar vine Domnul pe altă parte şi tipăreşte o altă carte

şi nu eşti lipsit de fericire. (Vezi tema: „Cartea Mielului‖, n.r.) Cerul şi pământul vor trece,

dar cuvântul Meu nu va trece, că la arătarea unei lucrări voi aprinde pământul, şi tot ce este

păcătos va arde. Şi, cum o casă e făcută din piatră şi din lemne, lemnele vor arde, şi piatra va

rămâne .


***

...Deschide inima, că vine focul din Sodoma şi Gomora. Ca mâine dimineaţă vei

vedea focul cum va arde casa ta şi cum zbiară vitele toate şi fug îngrozite cu focul pe spatele

lor. Uită-te bine, că acelea pe care le vezi goale şi vorbind cu băieţii, nu le vei mai vedea, că

acelea au adus sfârşitul pe pământ. Fiilor, nu lăsaţi lucrurile acestea să intre în casele voastre.

Nu lăsaţi să intre focul în casa voastră. Să vadă Dumnezeu semnul la fereastra voastră ca să

scăpaţi. Iar dacă în casa ta vei lăsa să intre fiicele tale goale şi fiii tăi ca ai Sodomei, ai lumii,

atunci nu vei avea scăpare, şi casa ta şi vaca ta şi lucrurile tale vor arde.


***

...O, creştine tânăr şi bătrân, consultaţi-vă bine viaţa, ca să nu cădeţi în focul care se

deschide pe pământ. Cât e pământul în lung şi în lat, tot va fi un foc, o mare de foc. Totul va

arde, şi în văzduh, şi în apă. Se va aprinde de la tine, care porţi ţigara în gură. Daniele, să te

urci sus, la înălţime şi să te uiţi că toţi au ţigara în gură. Cine va mătura coşul acesta?

http://www.noul-ierusalim.ro/php/look.php?cheie=307





Focul apocaliptic

3

Copilaşii Mei, pentru ce aţi făcut din gură şi din gât şi din piept, gură de fum? Nu-ţi

mai arde gura, tată, că toate se vor ierta, dar aceasta nu se va ierta, că nimeni nu te va

scăpa. Mândria i-a cuprins pe toţi ca să fumeze, şi bărbaţi, şi femei. Uitaţi-vă bine, căci ce e

azi în lume, e pieirea acestei lumi, căci ce săvârşeşte omul, nu a fost de când e veacul. Ce e

azi! Ce e azi! Grabnic aduce focul şi judecata.


***

…O, creştine, creştine tată, Îmi vine câteodată să pun foc la acest pământ, să-l

trântesc, să-l fac ţăndări, dar Maica Mea nu Mă lasă. «Fiul meu, – aşa zice Maica Mea –

sunt mulţi care mă iubesc, şi spirtul îi ia, şi după ce greşesc, zic: „Iartă-mă, Maica

Domnului!“. Fiul meu, ce nu poţi face pentru păcătoşi! De la spirtul pe care-l fac, spirtul

a stricat şi strică, şi a nimicit acest pământ. O, Fiul meu, întoarce-Te cu milă către această

lume!».

...Vine focul şi mistuie totul şi se va face pământ nou, şi să nu te temi că te voi arde şi

pe tine, dar să nu bei spirt. Crezi? Chiar dacă ai postit o lună, şi o dată ai băut spirt, vei fi

mistuit de foc. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu, din 13-01-1974

***

...E scris în carte de câte ori Dumnezeu v-a spălat de păcat, dar să ştiţi că nu aşa s-a

întâmplat cum s-a întâmplat cu pământul acesta. Tată, s-au aşternut multe păcate, pe care

Domnul Iisus nu poate să le mai şteargă decât cu foc.


***

Israele, Dumnezeu nu-ţi face silă dacă nu vrei. Nu mai e vremea să-ţi facă Domnul

silă, că o să-Şi ia Dumnezeu avutul Său, o să ia Dumnezeu tot, până la cel mai de jos lut. O

să crape pământul şi o să ardă, pentru că a ajuns Dumnezeu silă omului şi scârbă.


***

...Copilaşii Mei, florile Mele, vine vremea să vină îngerii să vă culeagă, că e scris în

Scriptură că un timp pământul va fi fără de natură. (Vezi tema: „Răpirea bisericii‖, n.r.)

Unde va fi atunci? Copilaşii Mei, păstraţi-vă viaţa, că vine focul pe pământ şi îl dă numai în

mâna omului care şi-a îndopat trupul cu tutun şi cu băutură.


***

...Crezi că va fi război între cer şi pământ? Dar nu aşa, păcătos cu credincios. Se face

război, dar nu se spune scula. Dumnezeu cu turma Sa, şi diavolul cu turma sa. Va fi război

care nu a fost de când e veacul, şi va rămâne Dumnezeu cu poporul Său, că şi cerul va fi pe

pământ aici. Scrie în sfânta carte.


***








Focul apocaliptic

4

...Nu din cer se va aprinde focul, ci de la tine, tată, de la lume. Israele, tot cerul e

de faţă când tu faci păcate.


***

...Aici vom avea sălaşul, pe pământ. Pământul acesta va fi grădina poporului Meu

şi îl voi face raiul împodobit cu pomi şi cu muzici de îngeri şi cu păsări. Pământul acesta

va fi rai, dar Domnul îl va curăţi, aşa cum este scris la carte. Fiţi pregătiţi pentru sfârşit,

să nu ardeţi cu gunoaiele, că toţi păcătoşii vor pieri. (Vezi tema „România - Noul Ierusalim -

Noul Canaan‖, n.r.)


***

...Fiţi cuminţi, că vine prăpădul. Învăţaţi-vă să aveţi inima sălaş curat. Vine la tine

Dumnezeu cu tot cerul Său să stea în inima ta ca să te scape de foc, că vei sta în mijlocul

focului şi nu vei arde; vei sta în mijlocul războiului şi nu vei dispărea. Pentru unii dintre

voi vorbim Noi. Vei sta în loc întunecos şi lumină vei da, şi va lumina făptura, că Dumnezeu

din inima ta va lumina.


***

O, Daniele tată, sunt tare supărat! Îmi pare rău că am venit din cer pe pământ. Îmi

pare rău de ce am făcut Eu. Sunt supărat nespus de mult, pentru că omul care e făcut de

Domnul, întru toate e făcut de Domnul. Îmi pare rău că i-am dat secretul Meu. Îmi pare rău

că i-am dat chipul Meu. Îmi pare rău că l-am făcut şi i-am suflat Duh din Duhul Meu ca să fie

sfânt pe pământ, şi astăzi se joacă duhurile necurate cu omul pe care Domnul l-a sfinţit întru

toate. L-am făcut cu chip sfânt, cu trup sfânt, cu cuvânt sfânt. Nu e ca animalele, în patru

picioare şi cu vocea ca la animale, ci l-am făcut deosebit. Şi iată, tată, că omul s-a depărtat de

Domnul, Îl huleşte pe Domnul, Îl duşmăneşte pe Domnul, Îl vorbeşte de rău pe Domnul. Dar

să ştii, Daniele tată, că ce s-a întâmplat cu Sodoma şi Gomora şi ce s-a întâmplat cu

lumea din vremea potopului, aşa se va întâmpla şi cu lumea aceasta. (Vezi tema: „Ca în

vremea lui Noe‖, n.r.)


***

Nu Se mai luptă Dumnezeu să mai curăţească un păcătos de păcate, că de câte ori l-a

curăţit, şi astăzi s-a găsit nu ca omul, ci mai rău decât un câine, căci câinele e mai înţelept de

zece ori ca omul, căci când îl strigă omul, îl cunoaşte şi vine în grabă la sine, dar omul nu-L

mai cunoaşte pe Domnul. Ca să se mai schimbe, nu se mai schimbă, ca pe vremea lui Noe.

Spune peste tot Domnul Iisus, în Duh, că vine focul peste tine, vine moartea peste lume, dar

cine să audă? că deşi au urechi, nu aude nimeni, ca în vremea Sodomei şi Gomorei; curvesc

fără saţ. Rabdă de foame, dar de aceasta nu se lasă.


***

http://www.noul-ierusalim.ro/php/look.php?cheie=%20313










Focul apocaliptic

5

De ce mănânci foc? Se aude din cer că o parte din creştini stau la masă cu păgânii

care mănâncă foc. Se aude la cer când zice omul: „Prietene, dă-mi un foc―, şi prietenul îi dă

bucuros foc. A făcut grămezi de foc pe pământ. Aceasta e agonisita omului pe pământ: focul,

care în curând va arde totul. Israele, Eu, să fiu în locul tău, M-aş îneca de ce stă în faţa ta, M-

aş arde de ce stă în mâna ta. Israele, din pricina nelegiuirii care a ajuns la culmea culmilor,

vei pieri. Fugi astăzi! Fugi astăzi! Israele, fugi de foc, fugi! Caută, că încă n-a murit duhul

tău; se mai află, undeva, în viaţă. Du-te şi îl caută, şi cu el te împacă. Roagă-l să te

primească, să te ierte, şi îngerul să stea de-a dreapta ta, căci îngerul vesteşte pustietatea care

te chinuieşte. Israele, poporul Meu, mănâncă mană de la Dumnezeu, ca să se vindece duhul

tău, ca să se vindece duhul şi trupul tău. Mănâncă mană, căci numai cu pâine şi cu carne

şi cu foc trăieşte astăzi omul care s-a înstrăinat de Dumnezeu. O, chipule sfinţit, pentru ce

te-ai pângărit şi te-ai vopsit şi te-ai făcut urât lui Dumnezeu?


***

...Dumnezeu S-a hotărât să pună foc la toate. Ţine minte, că numai două minute au

trecut de când a plecat şeful cel mare de la fabrica de la Piteşti. Diavolul l-a scos, dar să ştiţi

că nu scapă, şi veţi auzi că-l prinde o cursă grea, fiindcă a dus ţara Mea de ruină, că n-a fost

aşa de când e veacul. A amestecat oile cu caprele, a amestecat maimuţele. O, tată, ce a făcut!

Nu se mai cunoaşte chip de chip. Dacă ar fi un om plăcut lui Dumnezeu, n-ar îngădui

făpturilor să se poarte necuviincios. A adus toată suflarea în foc, aşa cum a început să ardă

din loc în loc. Să vezi, tată, cum va arde pământul tot.


***

...Toată omenirea de pe pământ este ca într-o pânză de păianjen a pierzării. Acest

păianjen al lăcomiei umple tot iadul cu zidirea lui Dumnezeu.

Pământul e îndopat până la ras de armele focului. Când vor izbucni, vor

întoarce pământul pe dos.


***

Poporul Meu, fii strâns unit într-o inimă şi într-un gând. Ascultarea pe care v-o cer

este o punte de trecere. Turma aceasta pe care o pregătesc va moşteni pământul după

spălare, va fi grădina Edenului. Pe Mine M-au aşteptat piroanele în mâini şi în picioare, dar

pe voi vă aşteaptă coroniţa, şi, la nunta Mea cu voi, tot cerul.

Nici un iubitor de foc (fumătorii, n.r.) să nu creadă că nu i se plăteşte cu focul.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din data de 02-09-1990

***

O, România Mea iubită, ieşi din Babilon, fugi de desfrânare şi sfinţeşte-te cu Mine, ca

să nu guşti din pedeapsa Babilonului, că se va ridica fumul focului în care va arde Babilonul,

cetatea cea înveşmântată în vizon şi în aur, şi se vor veseli apostolii şi proorocii, că Domnul

vine cu dreptatea ca să răscumpere sângele lor, căci îngerul bisericilor va suna şi va





Focul apocaliptic

6

împrăştia cuvântul lui Dumnezeu, şi vremurile se vor aşeza la loc, şi se va slăvi biserica

Dumnezeului Cel viu, iar celor de pe tronuri li se va da putere să facă judecată şi să

răscumpere sângele celor tăiaţi pentru mărturia lui Dumnezeu, care nu s-au întinat din vinul

Babilonului, şi lacrima şi moartea vor pieri, şi cerul şi pământul se vor face noi, căci cele

vechi trec cu trosnet. (Vezi tema: „Schimbarea sărbătorilor şi lepădarea de credinţă‖, n.r.)

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu: proorocie pentru România şi aşezarea ei întru

slavă, din 25-10-1990

***

Iubitul Meu, iată, tată, cum vorbeam Eu cu acest popor. Şi acum iată cum vorbesc cu

cei cu care am mai rămas şi cu cei care-Mi măresc trupul Meu şi mărirea Mea şi numărul

ucenicilor Mei. Iată cum vorbesc: fiilor, fiilor, amin, amin zic vouă, că a venit vremea să

spunem cu cuvântul şi să se facă din moarte, viaţă, şi să se facă din neghină, grâu, iar cel ce

nu va primi cuvântul acesta, acela va fi curăţit ca prin foc, şi va fi aceasta tot prin

cuvânt. Dar am nevoie de ucenici, am nevoie să-Mi deştept bine lucrătorii şi să-i deprind

bine cu lucrul secerişului cel binecuvântat, şi vom face strânsură binecuvântată, dar vom

lucra iarăşi cum am mai lucrat atunci. Căci am trimis pe cei doisprezece şi pe cei şaptezeci de

apostoli, iar cei doisprezece au fost însoţiţi de cei şaptezeci, şi peste tot doi câte doi au plecat,

şi din timp în timp se întâlneau, şi din neam în neam biserica Mea aşa a lucrat; biserica Mea

cea adevărată, iubiţii Mei. Dar ea, biserica Mea cea vie, n-a avut loc pe pământ, şi şi-a dus

viaţa după viaţa Mea şi nimeni n-a iubit-o, şi ea stătea ascunsă şi era după viaţa Mea. (Vezi

tema: „Adevărata biserică‖, n.r.) Şi iată, am ajuns să vin văzut în mijlocul ei, (Vezi tema:

„Venirea în chip văzut‖, n.r.) să vin cu braţul plin de hăinuţe albe şi de cununiţe albe, căci va

fi albă hăinuţa celor ce vor sta înaintea Mea şi a slavei Mele şi a slavei României Mele.

Hăinuţa trupului va fi albă, iar hăinuţa vieţii şi a duhului va fi întreit albă, şi Eu voi rosti cele

ce stau scrise să le rostesc pentru vremea aceasta: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu,

care aţi biruit între cele cereşti spre aşezarea mesei nunţii Mirelui Cel Sfânt şi a miresei

cea cu nume de nou Ierusalim!“. Amin. (Vezi: „Nunta Mielului‖, n.r.)

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către Gheorghe Zamfir, din 04-03-1992

***

Când am avut poruncă de la Tatăl Meu, am adus cuvânt la ieslea cuvântului Meu,

care este aşezată în România, şi am zis să fii arhiereu. Şi dacă am zis cuvântul acesta, a fost

apoi să Mă aşez să-l împlinesc, căci Domnul este credincios întru făgăduinţele Sale. Am

trimis cuvânt peste cel ce stăpâneşte astăzi pe scaunul bisericii şi aşa i-am zis: «Ridică-

te ca să-l ungi pe cel ce este de la Mine pentru vremea aceasta». (Irineu Bistriţeanul, n.r.)

Şi de ce am făcut Eu aşa? Aşa am făcut, ca să nu aibă legea a zice că nu M-am supus legii, şi

acela, vrând-nevrând, crezând-necrezând, a mers şi te-a uns pe tine arhiereu, dar Cuvântul lui

Dumnezeu te-a uns şi nu acela, cuvântul care a fost de la Mine peste acela, căci Domnul

lucrează prin cuvânt, şi se numeşte Cuvântul lui Dumnezeu lucrarea Sa. Şi unde mai este

lucrarea Sa în mijlocul bisericii care se zice pe sine că este biserica Mea? Vrei tu să crezi că

biserica este Sodomă şi Gomoră? Vrei tu să-L crezi pe Dumnezeu când îţi spune că nu

este biserică şi loc de biserică şi altar de biserică, nu este loc care se ştie că este sfânt,

fără să nu fi fost atins de mâini şi de trupuri nespălate de sodomie şi de malahie, de

păcatele Sodomei şi ale Gomorei, ale căror cetăţi au fost arse cu focul care s-a coborât

din cer, după cuvântul lui Dumnezeu care a venit ca să pedepsească necurăţia? Vrei tu







Focul apocaliptic

7

să crezi că vor fi arse cu foc toate necurăţiile de pe pământ? Şi ce va fi, oare, cu cei ce

au întinat locurile care erau afierosite Mie şi Duhului Meu şi slavei numelui Meu?

O, iubitul Meu cel uns de Dumnezeu în vremea aceasta; de Dumnezeu şi nu de mâini

necurăţite! O, iubitul Meu cel mic, tu zici mereu că vrei să vezi slava Mea, dar Eu îţi spun că

ai şi văzut-o. De câte ori ai voit, de câte ori ai cerut, ai văzut-o şi ai primit-o. Şi iată ce mai

am de adăugat la aceste cuvinte: vine o probă grea şi ceţoasă cum n-a mai fost de când sunt

veacurile şi nici nu va mai fi după aceea. Vine focul lui Dumnezeu peste faptele Sodomei şi

Gomorei, dar vine şi va începe cu casa care se zice pe sine că este casa lui Dumnezeu,

căci aşa este scris: «Voi începe cu templul Meu cel sfânt», căci se zic pe sine că slujesc

Mie, dar crezi tu când îţi spun că sunt o mulţime de preoţi şi de monahi şi sunt arhierei

care nu cred că este Dumnezeu? Crezi tu că s-au ridicat din cei de atunci, din

răstignitorii Mei s-a ridicat un şir de preoţi care sunt de atunci şi până azi? Crezi tu că

sunt pline bisericile de slujitori care slujesc răstignirii Duhului Sfânt? O, Duhul Sfânt

este greu răstignit, măi tată, şi plânge Duhul Sfânt şi Se zbate să iasă din cuie şi să-Şi

răzbune curăţenia şi sfinţenia care au fost dispreţuite de slujitorii bisericii, căci de la

aceia va cere Domnul socoteală, de la aceia care s-au aşezat în capul turmei Mele din

toate părţile pământului.

O, vine slava Mea, iubitul Meu, dar iată cum va veni! Va veni, şi dacă va veni aşa şi

nu altfel, iată adevărul Scripturii care zice: «Vai de cei ce aşteaptă să vadă ziua Domnului,

căci ziua aceea este zi de foc şi de groază cum n-a mai fost de când veacurile şi nici nu va

mai fi apoi». (Vezi „Nu ştiţi ziua şi ceasul – Ziua Domnului‖, n.r.) Şi ce va fi cu biserica

aceea care se zice că este cu Mine? O, Domnul o găseşte în lume şi nu întru Dumnezeu. Ce

va fi cu cea care a făcut negoţ murdar cu duhul şi cu numele şi cu haina care este rânduită de

Dumnezeu? Căci au băgat pe cezarul şi au vândut pe bani darul care este pe altar, şi s-au

adunat mulţime de bani de atunci şi până acum, mulţime de arginţi pe care a fost vândut şi

cumpărat Fiul lui Dumnezeu; şi s-au ridicat mulţime de irozi, mulţime de iude, şi de Anne, şi

de Caiafe, şi au umplut locaşurile care au fost luate de la părinţi şi au făcut jaf cu cele sfinte

şi au pângărit vasele Mele şi bisericile Mele, şi pe poporul cel frânt de necunoştinţă l-au luat

rob sugându-i sângele şi viaţa, căci viaţa poporului Meu Eu sunt, iubitul Meu; Eu, şi dacă n-

am mai putut să mai stau în vase sparte, în vase nespălate, în locaşuri pângărite şi necurăţite

prin sfinţenia celor ce pun mâna pe ele, iată de ce nu a mai avut făptura Mea pe Dumnezeu, şi

dacă n-a mai avut, a murit, că nu este viaţă fără de viaţă. Şi acum ce mai este de făcut? O,

numai cu foc se poate curăţi necurăţia. Vrei tu să crezi în cele ce-ţi spun? Că nu se poate

chemare la slujire dumnezeiască, nu se poate cu bani şi cu silnicie şi nu este adevărată

această chemare la slujire, căci Duhul Sfânt nu Se dă pe măsură pământească, ci Se dă prin

chemare cerească, prin descoperire cerească, lucrătoare prin duhul descoperirii cereşti, şi iată

ce şir de preoţi s-a ridicat, sub cuvântul că sunt următori apostolilor Mei.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către alesul Său Irineu, din 16-07-1992

***

Ţi-am spus din vreme să te îndeletniceşti, popor iubit, şi să ştii să-ţi faci singur şi să

cunoşti darurile lui Dumnezeu, şi măiestriile toate să le ai în mijlocul tău, ca să ai timp să te

curăţeşti de sub mâna stăpânului cel murdar pe mâini, cel murdar de sânge şi de moarte, cel

mort faţă de Mine. Eu vreau să-l înviez şi pe el prin tine. Aceasta e lucrarea Mea cu tine, dar



Focul apocaliptic

8

ridică-te deasupra răului, ridică-te, că e târziu şi nu mai este vreme, şi tu trebuie să fii curat,

curat şi spălat de cele nelucrate de Mine şi de tine. Nu-i niciodată prea devreme, dar e târziu,

târziu de tot, tată. Satana şi-a împlinit lucrarea, şi iată ce devreme a venit împlinirea lui cea

rea, şi voi n-aţi priceput ca Dumnezeu. Vreme pentru cei răi nu mai este de mult. Răul şi-a

plinit lucrarea şi cupa sa, dar am mai zăbovit Eu, tată, ca să vă bag la adăpost, fie cu voia, fie

cu spaimă să vă bag sub mantia Mea, ca să pot slobozi vijelia şi cutremurul şi focul peste cei

ce se cred stăpâni pe lucrul mâinilor lor, pe lucrul cel rău, pregătit împotriva lui Dumnezeu.

Am venit, Israele, să-ţi aduc cele ce mai ai de lucrat şi de împlinit, să-ţi spun să te

îndeletniceşti cu cele în care va trebui să fii găsit atunci când va trece mânia Mea peste

cei fără Dumnezeu. A venit vremea să iei pe tine cămaşa sfinţeniei, care nu va arde pe

tine, şi tu nu vei arde în ea atunci când mânia Mea va trece peste pământ ca să-l curăţ

de lume şi de duhul lumii şi de fărădelege. Nu te încânta ca să te duci să te scape cineva şi

să te hrănească cu altă nădejde, mincinoasă, că iată, arhiereii şi preoţii nu Mi-au deschis ca să

vadă cine bate, şi au spus că nu sunt Eu, şi au spus că am demon. Au spus şi acum cum au

spus atunci, că n-aveau cum să spună altfel, de vreme ce ei nu iubesc căile Mele şi legea

sfinţeniei, în care trebuie să stea un slujitor al cerului sfânt.

Am trimis cuvânt ceresc peste poporul Meu şi am spus să se întoarcă la hrana cea

din Eden creştinul, ca să rămână viu şi ca să se sfinţească. (Vezi tema: „Ce spurcă pe om,

ce intră sau ce iese din el?‖, n.r.) Eu aşa am lucrat cu tine, popor cules din lume, şi ţi-am adus

de ştire una câte una, cu uşorul, ca să nu ţi se pară greu. Şi când era calea mai largă, Eu

strigam şi îţi spuneam că vine vremea să fie uşa strâmtă când va fi să intri în odaia slavei lui

Dumnezeu, Care va veni înaintea ta ca să te întâmpine în necazul cel mare. Eu ştiu ca

Mine şi nu ca tine. Eu ştiu, tată, de ce-ţi cer şi această treaptă. Eu nu vreau să te las să-ţi fie

greu atunci când nimeni nu-ţi va mai da nimic, şi vreau să fii pregătit bine şi din vreme, ca

să te cunoască Dumnezeu şi să-ţi trimită atunci hrană cerească, aşa cum i-am dat lui Israel în

pustie, că şi atunci am voit cu tot dinadinsul să-l fac curat pe cel ce era binecuvântat, dar el a

poftit de pe pământ şi a picat din cer, şi nu s-a bucurat de mana care venea din cer. Aşa este

şi acum: nu se bucură creştinul ca să înveţe cum să se întoarcă acasă, şi vrea ca pe

pământ, dar Eu voi face cer pe pământ, şi va fi precum în cer aşa şi pe pământ.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului, din 28-

08-1993

***

Pace ţie, Ierusalime nou şi mititel! Dar vei fi mare, tată, că dintr-o scânteie voi

aprinde totul. Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş vrea să se aprindă de acum

focul Duhului Sfânt, care luminează înăuntrul făpturii Mele! Despre focul acesta

vorbesc Eu cu voi, copii ai Duhului Sfânt. Iată ce înfiere, măi copii, copii ai Duhului Sfânt

al Sfintei Treimi, Care este în Tatăl şi în Fiul, copii de la sfârşitul lucrării dumnezeieşti. Am

venit să cuvintez între voi ca să se împlinească cuvântul; să arunc focul Duhului Sfânt pe

pământ şi să se aprindă de-acum; să pregătesc frumos cărarea slavei Mele, cu focul

Duhului Sfânt, şi să vin să stau apoi în mijlocul poporului român şi să-l păstoresc cu toiagul

păcii şi al dreptăţii, măi tată. Aşa se roagă Verginica, se roagă să cobor pe Duhul Sfânt peste

România şi să-L vadă România şi să iasă în întâmpinarea Lui. Dar Eu am coborât mai întâi

scânteia, ca să nu fi venit pe neştire, fără să fi vestit mai întâi.






Focul apocaliptic

9

Grădina de la voi şi Duhul Sfânt din ea, aceasta este scânteia, tată, şi va lua foc tot

pământul României din focul de la voi. Fericiţi cei ce iau pe ei cămaşa sfinţeniei, că acelora

nu le va lua foc cămaşa şi nici nu vor arde în cămaşa lor. Fericiţi veţi fi voi când vor veni din

zi în zi munţii plecându-se şi acoperişurile înclinându-se ca să ceară din râul vieţii şi ca să

înveţe legile sfinţeniei, că nu va mai fi ca şi până acum, fiindcă altfel va lucra Domnul acum.

(Vezi tema „Acest cuvânt este râul vieţii‖, n.r.) Va lucra văzut, va lucra cu cele cereşti, care

nu s-au văzut până acum. Căci dacă cerul va coborî pe pământ ca să se aşeze cer nou şi

pământ nou, după cum este făgăduinţa din Scripturi, altfel va fi decât în vremea lui Moise,

altfel va fi acum, la sfârşitul plinirii lucrării lui Dumnezeu, pentru că va trebui să nu se mai

întrebe omul unul pe altul cum este sau ce este sau ce spune Dumnezeu, fiindcă Însuşi

Domnul va fi, pentru că Eu voi veni văzut înspre făpturi, căci dacă focul Duhului Sfânt

se va coborî peste făpturi, apoi ochii făpturii va fi să se deschidă şi să vadă ce este

dincolo de cele nevăzute până acum, şi apoi împărăţia va fi în Domnul, Cel ce a făcut cerul

şi pământul. (Vezi tema: „Împărăţia cerurilor nu vine in chip văzut‖, n.r.)

De atâtea ori a încercat cuvântul să se facă faptă! Atâţia prooroci care au vorbit din

Dumnezeu! Dar le trebuia la aceştia şi popor care să împlinească cuvântul cel viu. Şi iată,

tată, M-am aşezat la lucru şi cuvântăm, şi cuvântul se face faptă şi se lucrează viaţa cea din

Eden, şi Duhul Sfânt suflă în această scânteie până se aprinde în jur, şi peste tot apoi, şi

moartea va fi înghiţită de biruinţă şi nu va mai fi. Iar voi întăriţi-vă şi lucraţi, căci Eu şi

cuvântul Meu lucrez. Nu-i nimic dacă satana lucrează zi şi noapte, dar Dumnezeu lucrează de

zeci de mii de ori mai mult, şi noapte nu va mai fi, şi va fi ziua lui Dumnezeu, cea fără de

apus, şi Domnul va lumina pe pământul cel nou.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu către Marian şi Victoria Zidaru, din 29-08-1993

***

Foc am venit să arunc pe pământ, focul Duhului Sfânt, că acesta este focul lui

Dumnezeu. Focul care mistuie făptura este lucrarea mâniei, dar focul Duhului Sfânt este

lucrarea curăţiei. Eu n-am venit să pierd lumea, ci am venit s-o mântuiesc, şi M-am născut

din om, şi M-am lăsat spre moarte cu trupul, şi am înviat şi M-am dus la Tatăl, şi am trimis

focul Duhului Sfânt pentru curăţire înaintea venirii Mele pe nori, şi voi sunteţi acest foc peste

fii şi fiice, şi le voi da putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, fii născuţi din cer, din Duhul

Sfânt, Care vine din cer, spre naştere nouă, spre lume nouă. De aceea trebuia să merg la

Tatăl. Nu M-am dus ca să părăsesc lumea, ci M-am dus ca să vin la ea întru Duhul Sfânt,

purces din Tatăl Meu, din Care şi Eu M-am născut fără de veci şi fără de timp.

Israele, poporul Meu iubit, poporul Meu de azi, luat din neamul român, tu ştii, tată,

cum a fost coborât Duhul Sfânt în ziua Sa de slavă? E mare lucru dacă ştii, dar mare lucru

este cum să ştii să înţelegi şi să ai în minte această zi şi lucrarea ei, tată. Erau oameni adunaţi

la Ierusalim din toate părţile lumii, şi Duhul Sfânt S-a coborât peste toţi. Cum adică peste

toţi? Eu îţi spun că aşa este. Nu numai peste apostoli S-a coborât Duhul Sfânt. Peste apostoli

s-a arătat fiinţa Duhului Sfânt, ca să arate lucrarea lor de la Iisus Hristos; s-a arătat chipul

Duhului Sfânt peste ei, ca să creadă ceilalţi în Iisus Hristos, Cel propovăduit de apostoli, Cel

înviat şi înălţat la ceruri. Şi cei care rosteau că apostolii sunt plini de must, şi aceia primiseră

pe Duhul Sfânt, căci fiecare om de acolo înţelegea ce vorbesc apostolii, înţelegea în limba lui




Focul apocaliptic

10

fiecare, căci în clipa aceea s-au descurcat limbile oamenilor, şi era numai o limbă, limba

Duhului Sfânt, care era înţeleasă de tot omul în ziua aceea, şi lucrarea acelei zile a fost faţa

cea desluşită a împărăţiei Mele peste oamenii cei credincioşi şi peste cei ce aveau să

creadă prin cei credincioşi.

Iată, vine ziua când toată suflarea de pe pământ, toată câtă va fi în trup şi în

afară de trup, toată să aibă numai o limbă, limba Duhului Sfânt. Cel ce vorbeşte azi în

limba Duhului Sfânt la cei neştiutori, acela are nevoie să şi tălmăcească tâlcul cuvintelor

Duhului Sfânt, dar în ziua Mea de slavă nu va mai fi nimic de întrebat, nimic de tălmăcit,

căci Duhul Sfânt va fi Acela Care Se va împărţi, şi se va împlini Scriptura aceea despre

naşterea din nou a lumii. Dar până atunci, lucrez cu tine peste lume, popor al Meu, popor al

Duhului Sfânt, Care curge peste tine în limba înţelepciunii nevăzute a lui Dumnezeu.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, din 19-06-

1994

***

Eu când am scos pe Israel din Egipt, n-am putut să-l scot cu cuvântul păcii, n-am

putut să-l scot cu cuvântul, căci omul cel potrivnic nu-l slobozea pe Israel, şi Mi-l urmărea şi

Mi-l chinuia şi mai rău ca până atunci. Şi dacă aşa s-a întâmplat, am slobozit tăria Mea, căci

Israel striga la Mine cu lacrimi, tată, şi am întocmit zece urgii şi le-am slobozit peste cei

potrivnici planului Meu, iar a zecea urgie s-a numit îngerul morţii, şi l-am scos la viaţă pe

Israel. Tremura şi Israel de frică, dar Eu l-am mângâiat prin îngerul Meu, prin Moise, tată. Ce

să fi făcut dacă n-am putut să-l scot prin cuvânt? Ce să fi făcut dacă omul cel rău nu se mai

teme de cuvânt? Am slobozit tăria Mea pentru cel ce plângea sub apăsare, şi fiţi atenţi,

că tot aşa voi face şi acum, dar să nu vă temeţi voi, măi fiilor, căci am vestit cu cuvântul

şi a fost împietrire şi necredinţă, şi iată, acum vine clipa să-Mi arăt slava Mea peste

lucrarea Mea, şi apoi să lucrez cu tărie peste stăpânitorii lumii, care nu lasă lucrarea

Mea să lumineze cărarea întoarcerii Mele, care nu lasă pe fiii Mei să lumineze peste

mulţimi şi să creadă mulţimile în lucrarea Mea de mântuire şi de înviere. Voi slobozi pe

îngerul morţii, aşa cum am făcut şi atunci pentru faraon cel împietrit. Dar Eu vă spun

că l-am şi slobozit, şi veţi vedea că sunt adevărat prin cuvânt.

Eu pe vremea lui Verginica aşa am spus: «Vine sfârşitul, dar mai întâi se va sfârşi

cu hulitorii, cu desfrânaţii, cu beţivii, cu tutunarii, cu curvarii şi cu antichriştii, care

dau să întunece necontenit cărarea slavei Mele». Şi fii atent, popor iubit, că Eu voiesc ca

tu să nu suferi, tată, şi de aceea, iată, te îndemn azi. Azi sărbătorim ziua ieşirii, azi e ziua

ridicării, ziua când Eu am ieşit cu poporul, şi serbăm lângă semnul de aducere-aminte al

acestei ieşiri, şi te îndemn, roagă-te pentru tine, iubitul Meu popor, că şi Eu Mă rog. Eu Mă

rog Tatălui pentru tine. Roagă-te şi tu, Israele, roagă-te cu duh de pocăinţă şi de umilinţă,

roagă-te cu putere, ca să te am la rugăciune, şi te roagă Domnul Dumnezeul tău să nu te uiţi

să vezi ce păţeşte lumea, ca să nu te sperii, copilul Meu. Uită-te în grădina ta, unde sunt Eu

cu tine, că iată, am venit în casa Mea, şi zic: pace casei acesteia, căci tu, poporul Meu, eşti

casa Mea, tată. Ai grijă să fie curat în casa Mea şi să nu te culci seara fără să fie curat în casă.

Să nu fie ceva stricat în casă, să nu miroasă a hoit în casa aceasta, că lupii, tată, la hoit trag.

Să nu miroasă a ceva urât, şi să fie numai zi de înviere în casa aceasta, ca să pot intra mereu

şi să zic: pace casei acesteia! Această casă să fie casa rugăciunii, casa untdelemnului sfânt, că



Focul apocaliptic

11

rugăciunea este untdelemn, poporule iubit, untdelemn pe care-l iau îngerii şi îl duc la cer şi

Îmi ung ranele Mele cu el, şi ranele slujitorilor cerului, tată.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării sfintei Cruci, din 27-09-1994

***

Iată-Mă cu ceruri deschise deasupra ieslei cuvântului Meu, deasupra scăldătoarei

Siloamului cel nou, deasupra râului vieţii, Ierusalime, căci din cer curge Iordanul vieţii. Râul

vieţii curge din cer peste gura izvorului cuvântului Meu, iar Eu, Domnul, rostesc vestire şi

cuvânt de Bobotează cerească: Se binecuvântează şi se sfinţeşte cu Duhul Sfânt apa râului

vieţii şi apa izvoarelor din grădina râului vieţii, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului

Duh. Amin.

Acum două mii de ani aşa i-am spus lui Ioan la Iordan: «Lasă aşa acum, că Nouă Ni

se cuvine să împlinim toată dreptatea», iar acum Eu botez cu Duhul Sfânt şi cu foc, după

cum a fost proorocia cea de la Ioan Botezătorul. Şi cum cu Duh Sfânt şi cu foc? Tu trebuie să

ştii să răspunzi, Ierusalime, copil hrănit cu Duhul Sfânt. Ce înseamnă cu Duh Sfânt şi cu foc?

Înseamnă grâu şi pleavă. Grâul se botează cu Duhul Sfânt, şi pleava se botează cu foc. Ce

este grâul, şi ce este pleava, măi fiilor? O, bine este să fie omul grâu şi să nu fie pleavă, dar e

pleavă toată lumea, şi nu ştie ce înseamnă botezul cu Duhul Sfânt şi botezul cu foc. Aceste

două taine sunt una la un capăt, şi alta la celălalt capăt. Botezul cu Duhul Sfânt este pentru

cei ce cred şi împlinesc legea cerului sfânt, de unde vine Duhul Sfânt. Iar botezul cu foc este

pentru cei ce s-au despărţit de voia cerului şi de legea Domnului, şi aceia sunt botezaţi cu foc,

după cum este scris: «Se vor mântui ca prin foc». Şi, iarăşi, scris este: «Domnul are lopata

în mână ca să cureţe aria Sa şi ca să adune grâul Său în jitniţe, iar pleava să o ardă cu foc

nestins». Aşa a spus Ioan: „aria Sa şi grâul Său―, că nu toată aria şi nu tot grâul sunt ale

Domnului, pentru că unii numai din fire fac cele ale ariei şi ale grâului, dar nu şi din credinţă

în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, căci scris este: «Eu sunt Lumina lumii»; şi, iarăşi, scris

este: «Fiţi fii ai zilei, căci lumina a fost numită ziuă». Ziua vine de la Mine, din Mine este

făcută, căci Eu sunt ziua. Nu de la soare vine ziua. Soarele acoperă taina zilei, dar ziua este

din ea însăşi, din Mine, fiilor, din lumină, căci numele Meu este Lumină şi este Cuvânt. Voi,

cei care aţi rămas cu Mine în încercările Mele, vouă v-am dat cuvântul Meu să-l suflaţi peste

poporul Meu şi peste lume.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului (Boboteaza), din

19-01-1995

***

Israele, Israele, stai sub învăţătura Învăţătorului tău şi să nu cumva să-ţi trebuiască

învăţătură împrumutată, că omul cel dintâi pe care l-am făcut Eu aşa a făcut, a împrumutat de

la duhul rău învăţătură şi a pierdut omul învăţătura lui Dumnezeu dacă a făcut aşa. Eu sunt

Învăţătorul tău, şi tu să nu iei de la nimeni decât de la Mine. Să nu iei de la tine, să nu faci ca

Adam, Israele, fiul Meu. Să nu iei de la tine, şi să faci ce am făcut Eu cât am stat lucrător

între oameni. Eu am luat de la Tatăl şi am lucrat tot ce Mi-a spus Tatăl, şi de la Mine n-am

lucrat. Să nu iei de la tine, că iată ce a păţit poporul acesta care a fost pornit de Mine la

început când Eu am deschis cerul şi M-am coborât în stâlp de foc înaintea lui ca să-i vorbesc

din rug aşa precum am grăit lui Moise. Verginica a fost rugul cel aprins înaintea poporului



Focul apocaliptic

12

Meu de azi, iar Eu din rug vorbeam cu poporul de azi şi scriam legea omului nou, legea

raiului, aşa cum am scris-o pe vremea lui Moise. (Vezi tema: „Trâmbiţele apocaliptice‖, n.r.)

Poruncile date de Mine lui Moise, aceea este legea raiului, legea din care a căzut

omul. Şi acum, vezi tu ce fac, Israele? Vin la tine şi îţi împrospătez lecţia raiului şi îţi descurc

înţelesul poruncilor lui Dumnezeu, căci Verginica dacă a venit la Mine n-a luat cu ea focul

din rug, şi l-a lăsat înaintea ta, Israele român. Focul din rug, ce era? Era cuvântul lui

Dumnezeu, care curăţă arzând. Şi iată, focul din rug nu se stinge în veci, precum Eu nu Mă

sfârşesc în veci. De aceea, tată, îţi spun să nu iei de la tine ca să lucrezi peste tine, şi să iei de

la Mine, că iată, focul din rug s-a născut înaintea ta prin Verginica, şi ceea ce se naşte din cer,

aceea rămâne.

…Fiule, dacă tu eşti născut din cer, tu trebuie să rămâi, şi dacă rămâi, trebuie să

mănânci foc aşa cum a mâncat Ilie, proorocul Meu. Mănâncă foc, Israele, şi să arzi, tată,

ca Mine, şi să stai înaintea Mea ca o făclie arzând, că Eu cu această făclie dau foc

pământului şi cerului şi Îmi împlinesc cele pentru arătarea celor ce nu se văd. (Vezi

tema: „Enoh şi Ilie‖, n.r.) De aceea ţi-am spus să te înflăcărezi, să te îmbujorezi de arşiţa

focului sfânt şi să fii în Mine, în inima Mea să fii, şi să n-ai alt dor şi altă iubire. Iubeşte-Mă

cu tot focul inimii tale, că bună este iubirea de Dumnezeu, şi va învăţa omul, va învăţa de la

tine că numai Dumnezeu este adevărul, iar înţelepciunea omului este minciună, şi se va uita

omul la minciuna lui şi va vedea că nu aşa trebuia să lucreze. Omul trebuia să lucreze numai

ce i-a spus Dumnezeu la început când i-a dat raiul. Omul trebuia să lucreze ce i-a dat

Dumnezeu să lucreze şi nu altceva, că vreau să te scot pic cu pic, Israele, ca să nu mai stai

înconjurat de lucrul minciunii, şi te voi da pildă de om nou şi de ascultare şi de lucrare

cerească. Eu pic cu pic te scot, şi lucrez prin tine ca să te scot din lucrarea minciunii care a

fost lucrată de om, şi tu vei lucra apoi ce i-am zis Eu omului întâi.

…Vreau să fac din aur pâine de la Dumnezeu, ca să înţeleagă omul ce este bine de

făcut. Israele, Israele, veacul omului e veacul aurului, e veacul lăcomiei, tată. Dacă omul

nu ar avea duhul lăcomiei peste el, n-ar munci omul atât de mult ca să-şi agonisească

deşertăciunea şi nume mare peste deşertăciunea lucrată de el. Nimic nu cunoaşte omul

după ce atât de mult a scormonit şi a învăţat. Nimic nu-l ajută pe om învăţătura lui, şi vreau

să scriu sfârşit peste ştiinţa omului, şi vreau cu tine să lucrez şi cu ştiinţa Mea în tine, cu cea

dată de Mine, nu luată de tine, Israele român, poporul Meu prin care Îmi anunţ împărăţia. Voi

nimici tot ce a făcut omul, şi va rămâne tot ce a făcut Dumnezeu. Voi coborî pe Duhul

Sfânt, şi cu acest foc voi preface în cenuşă toată ştiinţa omului şi toată facerea care vine

de la ştiinţa omului. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor împăraţi Constantin şi

Elena, din 03-06-1995

***

O, Verginico, l-am învăţat pe Israel; l-am învăţat să asculte şi cum să asculte; l-am

învăţat, tată, căci cel neînvăţat îşi pierde mintea, măi Verginico. Învaţă-l şi tu, şi dă-i îndemn

de viaţă, căci viaţă înseamnă ascultare, iar neascultare înseamnă moarte. Învaţă-l să creadă

această Scriptură proaspătă, Verginico: ascultarea înseamnă viaţă, iar neascultarea înseamnă

moarte.




Focul apocaliptic

13

– O, poporul meu, îmi spune Domnul să-ţi dau învăţătură. Omul din pricina

neascultării a murit. Omul n-a ascultat nici în cer, nici pe pământ, nici în rai, nici în afara

raiului. Omului din lume nu-i place vorbirea cu Dumnezeu, nu-i place să asculte de

Dumnezeu, căci neascultarea rodeşte în om neascultare. Fugiţi de neascultare, fugiţi de

cârtire, fugiţi de mărirea de sine care îl face pe om să nu primească învăţătură spre zidire

cerească în el. Mâncaţi cuvântul lui Dumnezeu şi hrăniţi-vă cu el, zi şi noapte hrăniţi-vă cu

această hrană unul pe altul, căci cine nu lucrează nu mănâncă şi nu creşte. Cel ce nu

lucrează nu creşte, fiilor. Acela rămâne chircit ca pomul fără ploaie şi fără soare, ca pomul

lipsit de rod, fiilor.

Aş dori să ia foc între voi cuvântul acesta care vine la voi, că Domnul aşa a spus:

«Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş voi să se aprindă!». O, tot cerul voieşte să se

încălzească la focul acesta. O, fiilor, fiilor, focul nu arde până nu este aprins. Domnul

aruncă focul şi dă să-l aprindă între voi ca să Se încălzească cu voi şi mulţi să se încălzească

apoi, căci din focul acesta vor veni cei mulţi, fiilor. Daţi drumul celor mulţi să vină, şi să

aibă la ce să vină. Faceţi foc, căci focul se vede de departe şi se adună mulţi ca să vadă ce

arde în el.

Ţie, Doamne, mă închin şi mă rog: dă-i iubire lui Israel şi aprinde focul Tău în

mijlocul lui şi foc din foc să se aprindă în Israel, Doamne, că Tu eşti foc mistuitor, Care arzi

pe cele rele şi aprinzi pe cele bune care vor rămâne. Amin.

– O, Verginico, am venit cu hrană şi l-am hrănit pe Israel; l-am hrănit şi îl voi hrăni

mereu, că inima Mea Îmi arde ca focul pentru Israel cel de azi, pentru poporul Meu de azi.

Amin.

O, Israele, inima Îmi arde după tine. Fii, Israele, ca fiica aceea pe care azi o serbez în

mijlocul tău. Ea a aprins focul Meu în cetatea ei, şi cetatea ei a luat foc din focul Meu, şi Eu

am intrat în cetatea aceea şi M-am încălzit dimpreună cu cei din cetate.

Fii ca samarineanca, fiule de azi. Fii ca samarinenii. Astăzi serbez în tine sărbătoare

pentru femeia samarineancă şi pentru cetatea Samariei. Foc din foc să se aprindă pe pământ,

căci foc am venit să arunc pe pământ, şi voiesc să se aprindă, dar pe tine te am ca pe un

amnar în mâna Mea, poporul Meu de azi.

Când o casă ia foc pe pământ, focul se vede şi adună pe mulţi. O, Israele, casa Mea de

azi, Israele român, copilul Meu cel mezin, Israele, mezinul Meu, voiesc, tată, să fii focul Meu

aruncat de mâna Mea peste pământ, şi să se adune la căldura Mea şi a ta toţi cei înfriguraţi şi

goi, toţi cei fără lumină să vină să ia căldură şi lumină şi casă.

Fiilor din Israel, steluţele Mele cu care luminez în noaptea cea de pe pământ! Voiesc

să fac cer pe pământ, iar voi să luminaţi ca stelele cerului pe pământ, fiilor.

O, Verginico, am venit cu hrană şi cu foc, ca să-l hrănesc şi să-l încălzesc pe Israel,

căci inima Mea Îmi arde ca focul pentru poporul Meu de azi, pentru tine, Israele, poporul

Focul apocaliptic

14

Meu de azi, samarineanul Meu de azi, poporul Meu iubit întru care Eu binevoiesc şi Mă

preaslăvesc, poporul Meu, mângâierea Mea în durerea Mea, doctoria Mea în durerea Mea.

Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Paşti, a samarinencei,

din 25-05-1997

***

Rău e fără cuvântul lui Dumnezeu. Rău este fără om prooroc între oameni. Proorocul

lui Dumnezeu este cuvântul lui Dumnezeu care scoate răul la iveală, căci acolo unde se

ascunde răul, vine pe văzute mânia lui Dumnezeu, dreptatea cea din cer, foc şi pucioasă peste

răul cel lucrat de oameni. Cuvântul Meu este cuvântul dreptăţii, iar cei cu viaţă mincinoasă se

luptă cu cuvântul Meu, se luptă cu Mine, căci cuvântul Meu este foc şi pucioasă pentru cei

ce nu-L iubesc pe Domnul împlinind legea cea dreaptă a sfinţeniei pe pământ.

O, sfinţilor din cer şi îngeraşilor, lucraţi peste grădiniţa Mea, lucraţi peste ea lucrare

de cer nou şi de pământ nou, şi pregătiţi slava ei cea văzută. Lucraţi din toate laturile şi

înnoiţi puterea grădiniţei-iesle a cuvântului Meu. Îngrădiţi-o din toate laturile cu focul ceresc

al Duhului Sfânt şi cu lumina cea care nu înserează, căci Eu, Domnul şi Arhiereul ei, îi sunt

lumină a ei, şi din ea Mă fac lumină peste pământ, Lumină din Lumină Mă fac. Amin. Eu am

venit cuvânt din cer pe pământ, şi oamenii nu ştiu ce înseamnă această lucrare. Eu am venit,

şi nimeni nu M-a aşteptat să vin, şi tot aşa va fi şi când voi veni văzut pe norii slavei că a

sosit vremea aceea şi sunt gata să-Mi las trupul văzut precum este scris în Scripturi, dar

nu va mai fi ca acum, căci atunci voi fi ţinut cu slava Mea de calea pe care azi o lucrez cu

cuvântul Meu, şi Mă voi slăvi peste grădiniţa cuvântului Meu şi voi vărsa din gura Mea

cuvânt de jale, foc şi pucioasă peste gloatele care dorm veghind pentru somnul nevegherii.

…Rostesc cuvânt din mijlocul neamului român. Domnul Iisus Hristos Se duce cu

cuvânt nou peste toate noroadele de pe pământ. Eu, Domnul, Cel născut din Tatăl mai înainte

de veci, şi din Fecioară acum două mii de ani, şi din România cuvânt acum, la capătul

Scripturilor cele pentru venirea Mea, Eu, Domnul Iisus Hristos, strig peste pământ până la

toate marginile: ridicaţi-vă, voi, neamuri ale pământului din tot neamul oamenilor şi veniţi

spre râul vieţii care curge din cer în mijlocul neamului român! Veniţi şi luaţi viaţă, cuvânt de

viaţă sfântă şi veşnică! Eu sunt Cuvântul Cel dinaintea venirii trupului Meu pe pământ a

doua oară cu oamenii. Ridicaţi-vă deasupra trupurilor voastre şi scăpaţi din focul mâniei

care vine din cer peste toate trupurile care nu au cerul în ele. Cerul înseamnă sfinţenie şi rai

în casa omului, în trupul omului. (Vezi tema: „Cerul - scaunul de domnie, pământul -

aşternut picioarelor - omul îndumnezeit‖, n.r.) Vă cheamă Domnul la viaţă dulce, la miere şi

lapte, la cer nou şi la pământ nou peste pământ. Veniţi şi luaţi învăţătura care vă dă viaţa cea

veşnică! Veniţi, că morţii înviază şi vor învia, iar cei vii se vor schimba întru nestricăciune.

Sună glasul celui de al şaptelea înger ca să adune sub slava Mea pe cei aleşi prin

credinţă şi prin sfinţenie şi prin hrană aleasă, hrană din cer pentru cer nou şi pământ

nou peste pământ. Amin, amin, amin. (Vezi tema: „Taina de mântuire a omenirii, taina

nestricăciunii‖, n.r.)

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la şase ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor Noului

Ierusalim, din 12-12-1997

***







Focul apocaliptic

15

O, voi, cei care cântaţi cântarea învierii Mele, de ce nu vă uitaţi în Scripturi ca să

vedeţi ce am spus Eu să facă oamenii credincioşi? ca să vedeţi ce am spus Eu despre cer şi

pământ, despre venirea Mea a doua oară pe pământ şi despre plata pe care o voi da Eu

fiecăruia, după faptă? Voi, cei care staţi în numele Meu peste mulţimi, de ce nu iubiţi

adevărul? De ce nu trăiţi adevărul pentru care au murit cu trupul mulţi sfinţi ca să nu piară

viaţa Mea din om? De ce nu credeţi în Scripturi? Voi trebuia să fiţi de partea Domnului

cerurilor, dar voi cădeţi din cer aşa cum cad frunzele din pom, peste care calcă toţi trecătorii.

Vaiul vostru este pregătit de voi, că voi staţi în numele adevărului Meu peste gloate. Nu cum

stă omul minciunii staţi voi, că omul minciunii nu s-a învelit cu haina Mea, ci stă în haina lui,

care nu-i poate acoperi minciuna, dar voi v-aţi învelit cu haina Mea, ca să nu vi se vadă

roadele necredinţei şi ale făţărniciei voastre. Treziţi-vă! Amin. Iar dacă nu vă veţi trezi,

somnul vostru va lucra şi va aduce mânia Mea peste toţi necredincioşii, şi Eu vă voi cere

viaţa lor din mâna voastră, că aţi avut pe Domnul adevăr şi L-aţi acoperit, şi a luat trup

minciuna peste pământ, şi aţi pregătit măcelul Domnului, în loc să pregătiţi cina venirii

Domnului cu Paşti ceresc şi veşnic peste pământ. Aţi ajuns să slujiţi de silă, pentru bani, ca să

vă ştergeţi din cartea Mea, dar Eu voi împlini Scriptura venirii Mele pentru cei credincioşi şi

sfinţi, chiar dacă sunt puţini aceştia, că Eu n-am avut niciodată mulţi când Mi-am lucrat

lucrările Mele între cer şi pământ. Şi veţi cădea ca Israel, pe neştire, că iată, Israel nu crede

nici azi că Eu nu-i primesc jertfele şi slujirile lui, şi nu crede că nu mai are pe

Dumnezeu. Treziţi-vă! Doarme omenirea sub învelişul minciunii şi al deşertăciunii, şi nu

mai este pe pământ om care să se dea de partea adevărului. Voi arde cu foc pământul şi

toată ştiinţa de pe el, dimpreună cu faptele ei, căci toate sunt deşertăciune şi goană

după moarte. Eu, Domnul Cel înviat dintre morţi, vin curând de lângă Tatăl, vin cu plata cea

pentru fapte, vin precum M-am şi suit, şi tot omul îşi va vedea deşertăciunea ştiinţei lui. Ce

este ştiinţa omului? Ea este lucrarea lui antichrist, care desparte pe Dumnezeu de

oameni. Şi îi voi face pe cei mândri să se plece la picioarele poporului Meu cel hrănit cu

cuvântul venirii Mele. Amin.

…Tu, Ierusalime cel din români, Ierusalime micuţ şi puţin, întăreşte-te cu iubirea şi

cu adevărul Meu, că puterea ta este la Mine, şi Eu sunt cu tine ca să nu pieri, ca să nu te

sperii de plata răului de pe pământ. Tu, poporul Meu, veghează, că vei fi mare între neamuri,

şi porţile tale se vor deschide larg, ca să îmbrăţişezi pe cei ce vor veni la tine din necazul

cel mare care va fi slobozit peste pământ, căci îngerii Mei vor aduce la tine pe cei

credincioşi care au plâns după Mine şi pentru Mine, Cel îndurerat.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Învierii Domnului, din 19-04-1998

***

Eu, Domnul Iisus Hristos, strig la voi: treziţi-vă! Amin. Treziţi duhurile voastre,

întoarceţi Duhul lui Dumnezeu în voi, şi trăiţi cereşte întru venirea Mea. Am aşezat pe

poporul Meu de azi să ţină postul venirii Domnului şi să trăiască înaintea Mea ca omul cel

dintâi în rai, că Eu vin să le dau viaţă veşnică celor ce s-au aşezat înaintea Mea cu post şi cu

veghe întru venirea Mea. Trageţi-vă în părţi dinaintea mâniei Mele, căci vin cu foc şi cu

pucioasă pentru cei ce defaimă numele Meu între neamuri. Trageţi-vă sub mantia Mea,

ca să vă iert depărtarea voastră de Mine. Veniţi spre bucuria care va rămâne pe pământ cu cei

plăcuţi Mie, că vin să fac cerul sul, şi pământul să-l înnoiesc şi să-l dau de moştenire veşnică


Focul apocaliptic

16

celor ce trăiesc dreptatea Mea pe pământ. Deschideţi Scripturile şi citiţi în ele venirea Mea,

care se împlineşte curând, curând. Antichrist şi îngerii lui sunt pregătiţi să înşele toate

neamurile cu venirea lui Hristos, venire făcută din minciuna lui antichrist. Timpul s-a

făcut sul şi nu mai este timp pentru necredinţă, că vine coasa lui antichrist ca să strângă

pentru foc pe toţi cei care n-au iubit pe Dumnezeu cu trăirea lor.

Extras din Trâmbiţarea lui Dumnezeu şi a sfintei Virginia peste cetatea Pucioasa şi

peste cei din casa ei. Sărbătoarea izvorul tămăduirii, din 24-04-1998

***

Vin să înnoiesc cuvântul cel din Scripturi, vin şi îl rostesc din nou, ca străjerul care-şi

anunţă cetatea când vede venind sabie din cer peste cetate. «Eu sunt Cel ce botez cu Duhul

Sfânt şi cu foc, şi ţin lopata în mâini şi Îmi curăţ aria, adunând grâul Meu în grânar, iar

pleava, în foc». Amin. Aşa a grăit Duhul Sfânt prin Botezătorul Ioan despre venirea Mea.

Aşa grăieşte şi azi glasul Duhului Sfânt, şi Îmi pregăteşte calea întoarcerii Mele din cer pe

pământ. Eu sunt locaşul Duhului Sfânt şi rostesc cuvânt peste tot neamul omenesc care nu

păzeşte poruncile Mele: cel ce nu păzeşte poruncile Mele, este pleavă, iar pleava va fi

aruncată în foc. Duhul Adevărului a grăit aceasta la începutul şi la sfârşitul lucrului Meu

peste pământ pentru mântuirea neamului omenesc.

Cine nu Mă iubeşte pe Mine nu păzeşte poruncile Mele. Şi iată, cine este cel ce Mă

iubeşte? O, neamul omenesc nu Mă iubeşte! O, ce face neamul omenesc? El calcă peste

cuvintele Mele, peste poruncile Mele care dau viaţă veşnică celor ce le împlinesc pe ele.

Viaţa veşnică plânge fără fii, căci neamul omenesc a călcat peste viaţa veşnică şi nu cinsteşte

pe Dumnezeu şi nu-L iubeşte, şi fură şi ucide şi stă în desfrânare şi slujeşte minciunii, şi e

lacom după moarte tot neamul omenesc, e lacom după păcat, iar păcatul, moarte este. Păcatul

din om pedepseşte pe Duhul Sfânt, ca să nu-Şi aibă locaş în om, căci Duhul Sfânt, în om Îşi

are locaş, după cum a fost făgăduinţa Mea. Duhul Sfânt este în omul sfânt, iar omul sfânt

iubeşte pe Dumnezeu. Amin.


1998

***

O, fii ai oamenilor, deschideţi porţile să intre Dumnezeu în inimile voastre, în

cugetele voastre, în sufletele voastre şi în trupurile voastre, ca să credeţi în cuvântul Meu cel

nou şi să scăpaţi de mânia care vine peste pământ din pricina celor necredincioşi. O, fii

ai oamenilor, căutaţi după fiii lui Dumnezeu şi învăţaţi de la ei credinţa în cuvântul lui

Dumnezeu. O, fii ai oamenilor, pe vremea lui Noe când Eu strigam din cer peste pământ şi le

spuneam la oameni că vin să-i pierd pe cei necredincioşi, oamenii nu credeau ce spuneam Eu,

căci aveau plăcerile lor şi Îmi atrăgeau cu ele pe fiii cei credincioşi, şi stricau credinţa celor

credincioşi. Fiii lui Dumnezeu din vremea lui Noe erau atraşi de fiicele oamenilor, iar fiicele

lui Dumnezeu erau atrase de fiii oamenilor, şi s-a stricat seminţia celor credincioşi, şi aceasta

a adus potopul peste pământ. În vremea aceasta Eu vin iar cuvânt peste pământ; vin iar, căci

aşa am promis ucenicilor Mei: «Mă duc să-Mi iau loc în dreapta Tatălui, şi vin la voi, ca să

vă iau cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi».




Focul apocaliptic

17

O, fii ai oamenilor, lăsaţi-vă atraşi de fiii lui Dumnezeu şi faceţi-vă neamul lui

Dumnezeu, căci neamul lui Dumnezeu va avea mântuire şi scăpare în ziua când Eu, Domnul,

voi veni, şi din pricina venirii Mele «cerurile vor lua foc şi se vor nimici, şi stihiile aprinse

se vor desface, iar pământul şi lucrurile de pe el vor arde cu totul», precum scrie în

Scripturi. O, fii ai oamenilor, am lăsat peste cei credincioşi făgăduinţa că le voi da ceruri noi

şi pământ nou, şi pe cei drepţi locuitori pe pământ nou. M-am făcut izvor de cer nou şi de

pământ nou peste toţi cei care vor crede în Dumnezeu împlinind în trupul şi în duhul lor voia

lui Dumnezeu. O, fii ai oamenilor, lăsaţi-vă atraşi de fiii lui Dumnezeu, ca să vă naşteţi din

Dumnezeu, din cuvântul care coboară din cer pe pământ ca să cheme pe fiii oamenilor la

faptele credinţei, că pe vremea lui Noe s-au lăsat fiii lui Dumnezeu atraşi de fiii oamenilor,

iar Eu am văzut din cer şi M-am mâniat, căci în afară de Noe, n-a mai fost om să nu Mă

părăsească.

O, fii ai oamenilor, cei ce vă păstoresc pe voi n-au grijă de credinţa voastră, căci

credinţa în Dumnezeu înseamnă viaţă în Dumnezeu, şi n-au grijă de voi cei ce vă păstoresc

pe voi, o, fii ai oamenilor. Vin Eu să păstoresc pe cel ce nu voieşte să piară. Vin să scol

lumea din somnul necredinţei, iar cel ce aude, să vină după Mine. Eu sunt cu cei credincioşi.

Amin. Cel ce aude glasul Meu, să vină să creadă şi să înveţe credinţa în Dumnezeu, căci

curând, curând cerurile vor trece cu trosnet, iar pământul şi lucrurile de pe el vor arde

cu totul din pricina zilei venirii Mele, după cum este scris în Scripturi despre venirea Mea.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Rusalii, din 28-06-1998

***

Până acum, slujitorii lui antichrist erau puşi împotriva Scripturii de nou Ierusalim

arătat de Mine lui Ioan prin cartea lui, cartea Apocalipsei, şi ziceau că nu este pentru ca să se

împlinească pe pământ cartea aceasta, fiindcă erau mincinoşi şi se temeau de adevărul Meu

din cartea aceasta. Acum se dă sfânt antichrist, dar nu este sfânt, că este mincinos şi cu viaţa

şi cu haina şi cu lucrarea lui, fiindcă el nu este cu Mine, şi este omul cel mincinos care minte

că este slujitorul Meu. Slujitorii Mei sunt sfinţi şi sunt cereşti pe pământ, şi nu se însoară,

şi nu se mărită, şi nu se dau la mâncări şi la băuturi şi nu se făţărnicesc, căci sunt sfinţi.

O, fiilor mici, fiilor din urmă, fiilor sfinţi, v-am ales ca să fiţi armata Mea pe pământ,

căci cu voi e tot cerul de sfinţi şi de îngeri, iar în faţă sunt Eu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Iar

acum scol pe cineva din mijlocul celor ce-şi zic că împlinesc ei Scripturile de nou Ierusalim.

Ridic din mijlocul lor foc şi ard minciuna lor, căci minciuna lor este fărădelege

împotriva Mea, nu este lucrare de nou Ierusalim. Eu sunt lucrarea de nou Ierusalim, şi

sunt cu voi, nu cu ei, că ei sunt păcătoşi, şi scris este: «Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi».

Ridic efa între pământ şi cer şi scriu cuvânt împotriva ei şi o aşez la locul ei, iar în ea se află

fărădelegea a tot pământul, fărădelegea care iese la iveală. Amin, amin, amin. Aceasta vă dau

să lucraţi voi, fiilor unşi, şi veţi lucra, căci foc ridic din mijlocul lor şi suflu în el, şi el se

aprinde, şi cu el nimicesc fărădelegea şi adevărul minciunii ei.

Iată câtă teamă pe antichrist, care până acum se ascundea de venirea Mea, fiindcă e

fricos. Acum Mă vede pe Mine cu voi şi cu împlinirea cea de nou Ierusalim pentru cei sfinţi,

şi a prins curaj să creadă, şi s-a pus, zice el, să împlinească el biserica cea vie, cea de nou

Ierusalim pe pământ. Dar biserica cea vie este din sfinţi, nu din oamenii veacului acesta,


Focul apocaliptic

18

care se folosesc de numele de biserică mâncând şi bând, însurându-se şi măritându-se şi

desfrânându-se în fel şi chip, căci limba lor şi gândurile lor sunt împotriva Mea, şi ei

dispreţuiesc privirea Mea şi a slavei Mele, care este cu voi. Înfăţişarea lor mărturiseşte

împotriva lor, că ei îşi vădesc păcatele lor ca Sodoma, în loc să se ascundă, şi vai lor, că-şi

fac rău loruşi, după cum spun Scripturile proorocilor Mei: «Eu, Domnul, vin în văpaie, şi

carele Mele sunt ca o vijelie ca să dezlănţui cu fierbinţeală mânia Mea, şi certarea Mea cu

văpăi de foc. Şi voi judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul, ca să cadă cei mulţi, cei făţarnici,

de bătaia Mea. Iar faptele lor şi gândurile lor vor fi zadarnice, căci Eu, şi nu ei, Eu voi fi

Cel ce strâng la un loc popoare şi limbi, ca să vadă slava Mea, şi la acestea le voi da un

semn». Voi, fiilor, sunteţi semn pe pământ, (Vezi tema: „Semnul Fiului Omului‖ , n.r.) şi

voi aduce pe fraţii voştri, pe cei ce-Mi slujesc Mie, până la lucrarea Mea cu voi, şi din ei voi

lua şi voi aşeza pentru Mine lângă voi. Voi face cer nou şi pământ nou, şi vor rămâne acestea

înaintea Mea, şi tot aşa va rămâne şi seminţia voastră şi numele vostru. Şi din lună nouă în

lună nouă, şi din zi de odihnă în zi de odihnă, vor veni toţi şi se vor pleca înaintea Mea,

iar la ieşirea lor vor vedea zăcând jos trupurile celor ce s-au răzvrătit, şi viermele lor

cel fără de moarte, şi focul lor cel nestins, şi toţi se vor înfricoşa pentru ei, fiindcă

împărăţia Mea este cu voi, cei drepţi, că Eu am fost şi sunt cu voi, şi vă dau din Mine, ca

să semănaţi cu Mine. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământul Maicii Domnului.

Cuvântul lui Dumnezeu către Daniela Catană, din 14-10-1998

***

Iar tu, ţară Românie, eşti ieslea cuvântului Meu. Mă nasc în tine cuvânt şi îţi vestesc

naşterea ta din nou, înnoirea ţi-o vestesc, căci am pus în ţarina ta sămânţă la însămânţat, ca să

cresc Eu în tine viţă nouă, viţă de soi, Fiul şi Cuvântul Tatălui, Care S-a dat pentru viaţa

lumii. Când a ieşit pământul din ape la cuvântul Meu, tu ai fost întâia ieşită din ape,

ţara Mea cea de la sfârşit. Ţara începutului şi a sfârşitului lucrului Meu eşti tu. Eu sunt

Alfa şi Omega. Aşa şi tu eşti, căci aşa eşti lucrată, şi eşti taina Mea prin care am lucrat

veacurile, şi iată, prin care-Mi întocmesc la sfârşit veacul cel fără de sfârşit. Nu plânge. Eu

sunt Făcătorul tău şi pot tot ce voiesc. Nu mai plânge. Pământul tău are grai, şi cere la Mine

înviere, căci am luat din tine pământ cu mâna şi l-am făcut om, şi eşti taina începutului

omului pe pământ. Suspină începutul omului, suspină omul cel întâi zidit de mâna Mea din

pământul tău. Peste tot, omul suspină, şi iată, pământul tău suspină, omul cel întâi zidit

suspină. O, nu mai plânge! Am pus în ţarina ta sămânţă de soi, sămânţă din cer, ca să te

înnoiesc şi să fii sămânţa Mea semănată pe pământ, şi din tine să iasă înnoirea lumii.

Cuvântul Meu te naşte din nou, te înnoieşte, te creşte, te hrăneşte ca să fii şi ca să nu mori.

Nu plânge sub apăsare. Curând, curând vei fi curată şi frumoasă, că tu eşti cea care eşti, căci

am în tine fii, fii cereşti, care te iubesc şi te desţelenesc şi te seamănă şi te udă şi te încălzesc

cu slava cuvântului Meu, care vine cu Mine din cer peste tine, ţara Mea de slavă. Voi lua din

tine tot trupul stricat, tot bobul sec şi voi creşte Eu, şi din Mine vor ieşi fii născuţi de sus şi

vor fi ai tăi, iar tu vei fi a Mea, căci eşti a Mea. Cei ce se făţărnicesc în tine vor fi făcuţi de

ocară şi vor păli în vremea strălucirii tale, şi tu vei fi ţară sfântă, ţară cu fii vii vei fi, şi vei

dăinui înaintea Mea, şi te voi numi pământ nou, şi voi veni să fiu în tine pururea, şi peste tot

voi fi din tine şi voi scrie peste tine cer nou şi pământ nou, tronul lui Dumnezeu peste pământ

şi peste om. Nu plânge. Eu sunt Făcătorul tău şi pot tot ce voiesc şi tot ce grăiesc. Tu eşti

trupul cuvântului Meu la început şi la sfârşit, iar sfinţii din cer te aşteaptă să te ridici cer nou



Focul apocaliptic

19

şi pământ nou, şi pe ele, dreptatea Mea, dreptatea cea pentru sfinţi. Cei păcătoşi sunt străini

de Mine şi de tine, şi apasă peste tine, şi tu suspini, dar slava Mea este cu tine, şi vei ieşi

peste toate înălţimile, aşa cum ai ieşit la început din ape, şi vei fi întâia, şi vei fi ţara sfinţilor

Mei şi ai tăi, Noul Ierusalim, steagul popoarelor. Toate popoarele ţi-au furat avutul şi

tainele şi darurile, dar furul va da înapoi îndoit, şi se va încovoia sub suflarea gurii

Mele. Fac foc în tine, ca să arunc în el tot ce este necurat. Atunci cerurile vor pieri cu

vuiet mare; stihiile arzând se vor desface, şi pământul şi toate lucrurile de pe el vor

arde cu totul. Ridică-te şi aşteaptă şi zoreşte venirea zilei Mele şi fă-te cer nou şi pământ

nou în care locuieşte dreptatea. Amin, amin, amin.

Pacea Mea o dau ţie! Am în tine popor ales pentru tine, arvună a Duhului Sfânt peste

tine, seminţie aleasă, preoţie împărătească şi cerească, neam sfânt, popor agonisit de

Dumnezeu, ca să vestească în lume bunătăţile Celui ce cheamă din întuneric la lumina Sa cea

minunată pe toţi cei ce vor fi. Toţi potrivnicii tăi Mă vor preaslăvi pentru tine în ziua

când îi voi cerceta, căci pământul şi tot ce e pe el va arde cu totul, iar tu vei străluci sub

slava Mea, şi vei fi. Scoală-te ca să fii! Amin. Cântă cântarea facerii, căci tu eşti întâia, întâia

născută la sfârşit, precum la început. Amin.

Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt semnul venirii Mele, căci toate prin cuvânt le-

am lucrat. Iar tu, Românie, eşti cea dintâi, şi eşti întâia la sfârşit, şi vei fi ţara sfinţilor Mei şi

ai tăi, Noul Ierusalim, steagul Meu de biruinţă peste popoare, arvuna Duhului Meu Cel Sfânt

peste pământ, tronul pe care stă Dumnezeu Cuvântul. Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu pentru expoziţia de artă: „Azimile―, din 22-12-

1998

***

Eu sunt Învăţător adevărat, căci sunt din cer venit, şi i-am arătat omului să lucreze ca

Mine pe pământ. M-am coborât din cer pe pământ şi M-am suit de pe pământ în cer, ca să

vadă omul şi să lucreze şi el tot aşa. Am fost slujit de îngeri şi i-am arătat omului să lucreze

tot aşa, slujit de îngeri, aşa cum am lucrat Eu. Omul trebuie să se nască din cer, ca şi Mine, şi

trebuie să trăiască pe pământ cum am trăit Eu, şi trebuie să se suie la cer cum M-am suit Eu,

şi să vină la Mine în cer precum Eu vin la el pe pământ, slujit de îngeri, dar omul nu M-a luat

Învăţător peste el. Iată de ce vin din cer la om. Vin să-l deprind să Mă ştie omul de Învăţător

din cer; vin să-l fac să ştie că este cer, şi că este Dumnezeu în cer; vin să-i spun că nu numai

pământ este, ci este şi cer, şi că pe pământ locuieşte omul, iar în cer este Dumnezeu, Cel ce a

făcut cerul şi pământul. Amin. Învăţ ca un Învăţător pe cei mici, şi încep învăţându-l pe om

să se facă mic ca să înveţe, căci cei mari nu mai iau de la Dumnezeu învăţătură, şi şi-au luat

averea şi s-au dus cu ea în iad, în lumea cea fără Dumnezeu pe pământ, şi iadul s-a deschis şi

l-a înghiţit pe om, şi s-a făcut lumea mormânt pentru omul cel fără Dumnezeu pe pământ, şi

s-a făcut omul antichrist, iar aceasta înseamnă om fără Dumnezeu, om fără Învăţătorul

Cel din cer.

Antichristul nu lucrează împotriva Mea, că nu poate, fiindcă Eu sunt Dumnezeu în cer

şi pe pământ. El lucrează împotriva lui, el îşi sapă prăpastia lui, că el este pe pământ şi este

neputincios pentru el şi pentru tot omul, căci este în întuneric, fiindcă lumina lui este

minciună, nu lumină. Curând, curând lumina cea făcută de el se va stinge de însăşi mâna



Focul apocaliptic

20

lui. Când el se va sui ca să vină din cer, aşa cum zice el că va face, atunci îngerul Meu va

lua foc din focul slavei Mele şi îl va arunca pe pământ, şi va lua foc lumina cea făcută de

mâna omului antichrist. Atunci va înceta tot lucrul făcăturilor omului şi se va stinge

înţelepciunea cea strânsă de om, şi omul va zice că n-o mai vede şi că n-o mai ştie, fiindcă ea

a fost făcătură, nu înţelepciune, făcătură mai înţeleaptă ca omul, mai harnică decât omul, aşa

cum a făcut-o omul cel semeţ. Eu am lucrat înţelepciune din cuvânt, nu din fier, nu din

păcură, nu din aur şi argint, nu din minciună. Când am făcut cerul şi pământul, din cuvânt le-

am făcut, dar când l-am făcut pe om, l-am făcut cu cuvântul, şi apoi mâna Mea a împlinit

cuvântul cel dumnezeiesc, şi apoi Duhul Meu a suflat peste pământ, şi pământul s-a făcut om

cu suflet viu. Omul însă a făcut fier cu suflet viu, spre moartea sufletului său, căci scris este:

«I s-a dat duh să grăiască icoana; i s-a dat să insufle duh chipului fiarei ca să grăiască, că

a zis celor de pe pământ să facă fiarei chip». Omului nu-i mai trebuie înger. Ce-i mai

trebuie lui înger? Îngerul lui este televizorul, este calculatorul, este farfuria căreia îi zice

OZN, nu înger. Iată, toate se vor opri la trâmbiţa Mea cea de apoi, care este îngerul

Meu, cel de al şaptelea înger care sună.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii înfricoşatei judecăţi, din

14-02-1999

***

Grăiesc vouă, fiilor din grădină; vouă, şi poporului Meu cel mic. Îmi pun pecetea Mea

pe fruntea voastră. Mă aplec până la voi şi vă sărut fruntea cu gura Mea, cu cuvântul Meu, ca

să rămână pecetea Mea pe frunţile voastre, şi cu ea să aduc moartea omului mincinos care

minte asupra lui Dumnezeu. Vă însemnez căsuţele cu pecetea Mea, a viului Dumnezeu, şi vă

însemnez frunţile, căci îngerul Meu, curând, curând sună ca să moară cei vii, şi să

învieze cei morţi; să moară cei vii care n-au pe Dumnezeu, şi să învieze cei morţi care au

pe Dumnezeu. La început când aţi venit la Mine, am pus pecetea Mea pe fruntea voastră şi

v-am sărutat fruntea ca să pecetluiesc Eu pecetea îngerului Meu peste voi, şi ca să se teamă

satana de voi, să se teamă antichristul, care se închină chipului fiarei. (Vezi tema: „Învierea

morţilor‖, n.r.)

Îngerul Meu a surpat pe satana de la început şi până azi. Îngerul Meu este lumina Mea

cea mai dinaintea luminii. El a fost cel ce M-a acoperit pe Mine când eram înaintemergătorul

poporului Israel, în chip de stâlp de foc şi în chip de nor acoperindu-Mi poporul. Îngerul Meu

a scris cu focul lui poruncile Mele de pe muntele Sinai când cuvântul Meu grăia peste Moise.

Îngerul Meu s-a făcut foc care a biruit focul omului şi i-a scos nevătămaţi pe cei din cuptorul

cu foc. Îngerul Meu l-a purtat pe Avacum spre Daniel când flămânzise în groapa cu lei.

Îngerul Meu s-a aşezat înaintea lui Valaam ca să-l oprească să-Mi blesteme poporul. Pe

Petru, apostolul Meu, l-a scos din lanţuri şi din temniţă îngerul Meu, îngerul Domnului,

trâmbiţa cea din urmă.

Încă şi încă grăiesc vouă despre această taină care se cheamă îngerul Domnului.

Îngerul acestei lucrări care a fost şi care este cu voi, este îngerul Meu, îngerul Domnului.

Îngerul lui Verginica a fost şi este îngerul Meu, îngerul Domnului. Îngerul acestei grădini, şi

al vostru, este îngerul Domnului, voievodul şi arhanghelul Mihail. Amin, amin, amin. El este

îngerul Meu, care a lucrat pentru Israel, înecând pe egipteni, învingând pe cananeeni, întărind

pe Moise şi pe Aaron şi pe Iosua şi pe David şi pe Mine, Domnul; Domnul Cel slujit de





Focul apocaliptic

21

îngeri. El este îngerul Meu, care a lucrat pentru voi scoţându-vă din lume şi învingând lumea

din voi şi întărindu-vă pentru Mine, pentru Domnul.

Fiilor, încă o taină grăiesc vouă: îngerul Meu vă va acoperi pe voi când pentru

lume va suna judecata, şi pentru morţi, învierea. Vă veţi uita şi nu veţi mai vedea

lumea, şi nici lumea pe voi, lumea care va alerga după voi. (Vezi tema: „Judecata‖, n.r.)

Eu însă vă voi acoperi pe voi cu îngerul Meu, aşa cum el Mă acoperă pe Mine, Domnul.

Când Mi-am început lucrarea prin Verginica, am spus aşa: «Când va lua pământul foc,

credincioşii Mei nu vor arde. Când totul se va dărâma, ei vor rămâne, că au pe frunţile lor

pecetea Mea şi sărutarea Mea, căci credincioşii sunt de partea Mea şi nu părăsesc calea

Mea cu ei, căci au cu ei pe îngerul Meu». Amin.

Fiilor, fiţi vrednici de paza îngerului Meu. Când au vrut cei mari de peste România să

vă piardă pe voi pentru că eraţi ai Mei (16 decembrie 1989, n.r.), îngerul Meu s-a băgat între

ei şi voi şi i-a pierdut pe ei, iar pe voi v-a izbăvit, şi nu se numeşte nici revoluţie, nici lovitură

de stat ceea ce a fost atunci prin vărsare de sânge, ci se numeşte lucrarea îngerului Meu

pentru ocrotirea voastră. Fiţi vrednici de paza îngerului Meu, fiilor, căci lucrarea cuvântului

Meu are de înger pe îngerul Meu, Mihail arhanghelul, voievodul oştirilor cereşti, care a rostit

cuvântul Meu peste firea îngerilor care se semeţiseră împotriva Mea, zicând oştirilor cereşti:

«Să stăm bine şi cu frică şi cu luare-aminte!». Amin.

Fiilor, luaţi aminte la tainele pe care vi le aduc. Eu am fost slujit de înger şi i-am

arătat omului să lucreze tot aşa, slujit de îngeri. Îngerul Meu va lua foc din focul slavei

Mele şi îl va arunca pe pământ şi va lua foc lumina cea făcută de mâna omului cel fără

Dumnezeu, şi atunci va înceta tot lucrul făcăturilor omului, şi se va stinge înţelepciunea

cea din om ieşită şi omul n-o va mai vedea, fiindcă ea a fost făcătura omului, nu

înţelepciune. Toate se vor opri la trâmbiţa cea de apoi, care este îngerul Meu, cel de al

şaptelea înger care va suna. Pecetluiesc pecetea îngerului Meu peste voi. Cuvântul Meu

întăreşte peste voi pe îngerul Domnului. Lucraţi lucrare îngerească şi slujiţi-Mi Mie cu ea, că

v-am dat de lucru pentru Mine. Iar pentru omul minciunii, antichristul, aşa grăiesc: îl voi

arunca pe pământ, căci se va sui pe cer ca să vină în locul Meu şi să-şi zică „rege“ şi să-

şi zică „hristos“. Îl voi arunca pe pământ şi va fi zdrobit, el şi îngerii lui, el şi slujitorii

lui. Iar Eu vin curând însoţit de îngerul Meu, precum M-am suit la Tatăl. Vin să fac dreptate

sfinţilor, care-Mi zic mereu: „Când, Doamne?―. O, un pic, un picuţ încă, şi vin. Curând,

curând vin, căci sunt gata şi vin, şi îngerul Meu merge înaintea Mea, căci vin. Amin, amin,

amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Întâmpinării Domnului, din 15-02-

1999

***

Amin, amin rostesc din cer peste grădina cuvântului Meu, pe care Eu am întocmit-o

dintru începutul cerului şi al pământului, ca să fie atunci şi acum, şi să însemne Alfa şi

Omega, Dumnezeu la început şi la sfârşit, căci după cum am început pământul la început, tot

aşa şi la sfârşit, tot de aici încep şi cu pământul cel nou, care iese din mare şi se înfăţişează

înaintea Mea nou. Încet, încet, pământul cel nou se întinde şi iese din marea lumii, căci

marea este lumea care a luat sub stăpânire pământul, precum întunericul cuprindea totul




Focul apocaliptic

22

la începutul cel dintâi, căci scris este în Scripturi: «Pământul era fără chip şi pustiu, şi

întuneric era deasupra adâncului, iar Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor».

Deschideţi cuvântului Meu, fiilor purtători de Dumnezeu între cer şi pământ, căci

îngerii din cer nu lucrează peste pământ fără om, fără trup de om locaş al lucrului lui

Dumnezeu săvârşit prin îngeri, după cum este scris: «El face pe îngerii Săi duhuri, şi pe

slugile Sale, pară de foc». Fac din voi pară de foc peste pământ. Voi sunteţi focul cu care

Eu, Domnul, pârjolesc pământul peste tot, căci lucrul vostru cu Mine este foc, şi cu el

ajung de la o margine la alta a cerurilor şi lucrez cu cuvântul Meu cer nou şi pământ

nou. Chiar dacă omul nu împlineşte legea cuvântului Meu, cuvântul Meu este, şi se numeşte

judecător peste omul pentru care am rostit şi rostesc din veac şi până în veac cuvântul, căci

lumea a fost şi este judecată de la început şi până la sfârşit prin cuvântul Meu cel dintre

început şi sfârşit. Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea a Postului Mare, a

cuvioasei Maria Egipteanca, din 28-03-1999

***

Omul, de la început nu M-a ascultat; de la început s-a făcut împotrivitorul Meu şi s-a

rupt din Mine. De atunci am lucrat în fel şi chip ca să-i dau omului pocăinţă, ca să-l fac să

Mă caute şi să Mă aştepte şi să Mă dorească din nou peste el prin ascultarea lui de

Dumnezeu, dar omul nu s-a mai aşezat să Mă asculte. Eu însă l-am tot strigat, până ce am

venit Eu Însumi să Mă întâlnesc cu omul, dar omul nu M-a cunoscut că Eu sunt, şi M-a luat

şi M-a dus pe dealul Căpăţânii şi M-a bătut în cuie pe cruce, ca pe cel mincinos care se face

pe sine Dumnezeu. O, mai bine s-ar fi bătut el pe cruce, dar el e orb şi nu vede nimic şi e

încuiat în neştiinţă şi nu ştie. I-am spus însă prin prooroci, ca să ştie de la ei; i-am spus

omului că vin de la Tatăl ca să-l răscumpăr din sine şi să-l aşez întru Mine. El însă n-a voit, şi

M-a luat şi M-a bătut în cuie pe cruce când am venit, şi apoi Eu am dat preţul vieţii omului

prin moartea Mea şi am dat să-l înviez cu învierea Mea. N-a voit nici aşa omul. Nu s-a întors

omul la Mine. Nu s-a aşezat omul să trăiască viaţa cea veşnică. Acum Mi-am aşezat pe

pământ tronul judecăţii, şi Mă vărs din el cu cuvântul care curăţă şi arăt omului lucrarea

dreptăţii. Cuvântul Meu este râul de foc care curăţă pe om cu iubirea lui, cu căldura lui,

cu văpaia lui care spală pe om până la os, până la cele dinăuntru ale omului.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a doua după Paşti, a sfântului

apostol Toma, din 07-05-2000

***

Am privit de deasupra, fiilor lucrători. Am strâns pe cei din sătuţul acesta pe lângă

voi şi le-am aruncat mană din cer, ca să se aplece şi să mănânce din cer, şi M-am uitat la voi

cum le deschideaţi guriţa ca să le daţi şi ca să prindă gust pentru cele ce sunt cu voi din cer.

Am pus în voi mila Mea de om şi v-am umplut de iubire şi de cuvânt, iar Eu am stat în voi şi

am lucrat ca să înviorăm pe om pentru iubirea cea din cer, căci cele de pe pământ îl despart

de Mine pe om, şi omul se duce de la Mine. Mi-e tare milă de om, fiilor scumpi. Vin inimi de

departe până la izvor şi beau din apa cea vie, iar cei ce sunt aproape de izvor stau într-ale lor

şi nu se curăţă prin izvorul acesta care curge la voi din cer. Eu iubesc acest sătuţ, că e sătuţul

cuvântului Meu, şi voiesc pe toţi să-i deştept şi să-i fac să asculte de la Mine, şi să scutur şi să

mătur şi să spăl şi să netezesc pe cele rele din ei şi să le dau din viaţa Mea şi să-i îndemn



Focul apocaliptic

23

pentru cele veşnice. Voi tot aşa să voiţi, fiilor din grădina Mea, căci cuvântul cu care vin Eu

la voi mătură şi scutură şi spală şi netezeşte, că Eu vreau să spăl pământul cu cuvântul

acesta şi să-l înnoiesc prin cuvânt, prin focul cuvântului Duhului Sfânt, dacă voieşte şi

omul, iar dacă omul nu voieşte aşa, voi curăţi pământul ca pe Sodoma şi Gomora, şi

apoi îl dau celor ce Mă iubesc şi Mă voiesc să vin.

Iar acum, la sfârşit, îl strig cu foc pe om şi îi zic: omule, o, omule, scoală-te din

odihna ta şi aşează-te în odihna Mea, că M-ai obosit amar, şi Mă scutur de oboseală şi Mă

scol şi te întreb de odihna Mea. O, ce ai făcut, omule? O, până când, omule? Răspunde-Mi!

Până când? A venit vremea să-Mi dai acest răspuns, căci îngerii plâng amar pentru depărtarea

ta de Dumnezeu, iar pământul geme sub greutatea ta, şi tu eşti mai greu decât pământul, şi

geme pământul şi Mă roagă să-l scutur şi să-l mătur şi să-l spăl şi să-l netezesc pentru vremea

cea mare, pentru ziua cea mare a izbăvirii lui şi a fiilor lui Dumnezeu, căci pământul a

aşteptat pe fiii lui Dumnezeu, după cum era scris în Scripturi să fie, şi iată, este şi s-a adeverit

Scriptura fiilor lui Dumnezeu pe pământ între oameni. Iar Eu cu glas de tunet Mă port de la

margini la margini şi strig în lung şi în lat pe omul de pe pământ şi îi aduc vestea împărăţiei

cerurilor, care vine din cer pe pământ pentru împlinirea Scripturii de cer nou şi de pământ

nou pe pământ, şi îi aduc omului de veste împlinirea Scripturii descoperirii fiilor lui

Dumnezeu. Amin.

Eu sunt Cel ce am luat dintre oameni şi Mi-am făcut fii şi i-am pregătit cu cuvântul şi

i-am făcut sfinţi cu viaţa şi cu credinţa şi cu fapta şi cu iubirea şi i-am numit fiii lui

Dumnezeu în mijlocul fiilor oamenilor şi le-am dat pe braţe cartea judecăţii făpturii, căci cu

ei o scriu pe pământ, şi o aşez înaintea oamenilor spre judecată, căci Eu acum două mii de ani

spre judecată am venit în lumea aceasta, ca să-i fac să vadă pe cei ce nu văd, şi să le arăt

întunericul lor la cei care zic că văd. Şi tot aşa lucrez şi azi, şi tot aşa vin şi azi la cei ce văd,

ca să-i fac de ruşine pe cei ce nu văd, dar se fălesc că văd. Dar cel ce vede, Mă vede şi pe

Mine, şi vede şi venirea Mea, căci la acela Eu vin şi Îmi fac casă la el şi cinez cu el şi Mă arăt

lui, după cum Eu am făgăduit prin Scripturile Mele cele de acum două mii de ani. Şi iată, vin

cu cuvântul şi cu focul, ca să curăţesc cu ele, iar tu, omule, vei alege. Eu voiesc să-ţi fac

bine cu cuvântul prin credinţa ta în venirea Mea cuvânt pe pământ, pentru pregătirea

ta cea pentru venirea Mea, pentru hăinuţa ta cea de la Mine, omule, iar dacă tu voieşti

să nu-ţi fac Eu bine cu cuvântul Meu care vine spre tine din Mine, atunci tu vei iubi

focul în care stai, şi el se va aprinde peste tine şi te va zdrobi, că e vremea judecăţii

făpturii. Amin.

…O, omule, ia-ţi solzii de pe ochi şi vezi venirea Mea, şi ia-ţi solzii de pe urechi şi

auzi strigarea Mea cu care ies înaintea ta cu fiii Tatălui Meu, cu fiii cuvântului Meu, cu fiii

lui Dumnezeu, omule pribeag. Mă port după tine cu ei, ca să Mă iei de la ei, că Eu Mă dau

lor pentru tine, iar tu să Mă iei de la ei, că Eu vin cu cuvântul şi cu focul, şi tu vei alege ce

vei lua. Ia cuvântul, şi te găteşte prin învăţătura cuvântului Meu. Nu lua focul, căci focul va

fi pentru toţi cei păcătoşi care nu vor lăsa păcatul cel sortit pentru foc. Ia, omule, din cer,

că vin cu raiul pe pământ, şi am şi venit, şi am şi aşezat pe pământ legea raiului cu fiii lui

Dumnezeu. Iar dacă Mă vei auzi, fii atent apoi, că în rai nu se face păcat. În rai se mănâncă

mâncare de rai, aşa cum l-am învăţat Eu în rai pe omul cel întâi zidit. Eu când l-am aşezat pe

om în rai, nimic nu i-am spus decât ce să mănânce şi ce să nu mănânce ca să fie viu şi ca să

Focul apocaliptic

24

nu moară. Să ştii tu, omule, că toate cele din cer sunt sau cad din om prin mâncare, căci

trupul omului este templu ori pentru Dumnezeu, ori pentru diavolul. Să ştii tu, omule, că

viaţa moare în om prin mâncare, iar viaţa este sfinţenia care trăieşte în veci. Să ştii tu, omule,

că păcatul se trezeşte în om prin mâncare, căci omul este trup, nu este duh. O, dacă omul ar fi

voit să mănânce ce i-am spus Eu la început să mănânce, omul n-ar fi păcătuit, omul n-ar fi

murit prin mâncare şi prin neascultare de legea raiului, dar acum am adus pe pământ legea

raiului, şi vin mereu cu ea ca s-o desăvârşesc, şi vreau să nu mai fie omul carne şi sânge, căci

acestea nu moştenesc nestricăciunea, nu moştenesc raiul şi sfinţenia raiului. Când Adam s-a

făcut carne şi sânge prin poftă, atunci a pierdut nestricăciunea, căci Eu i-am zis: «Dacă vei

mânca din ce nu este de mâncat, vei muri negreşit, vei pierde nestricăciunea trupului tău

şi îţi vei pierde trupul». Iată, omule scump, pentru ce-ţi piere trupul şi se duce în pământ.

Trupul care mănâncă altceva decât i-am spus Eu omului întâi zidit să mănânce, se pierde şi

nu mai este, dar sufletul trupului strigă la Mine, strigă din pământ la Mine sângele omului, şi

omul nu se înspăimântă că Eu îi cer sângele din mâna lui, îi cer viaţa, îi cer cont pentru viaţa

lui, şi nu poate omul fugi de acest răspuns, şi va intra la suferinţă omul. Chiar şi trupurile

din pământ, care aşteaptă învierea lor, vor învia, unele spre viaţă veşnică, fiindcă au

iubit-o şi au lucrat-o aşteptând, iar altele spre osândă veşnică, fiindcă au lucrat-o pe ea

în viaţa trupului.

Îţi spun, omule scump, nu mai fă păcat, nu mai fi neputincios în faţa păcatului. Ia din

Duhul Meu, ia din puterea Mea, ia de la fiii lui Dumnezeu, că i-am pus între Mine şi tine. Ia

şi vino în viaţa cea de rai, că pe pământ nimic, nimic nu va mai rămâne decât raiul, omule. Îţi

spun aşa cum i-am spus lui Adam: mănâncă din rai, dar nu mânca de pe pământ, şi mănâncă

cu ascultare de pe pământ. Mănâncă ce ţi-am spus Eu, şi să începi cu moartea păcatului din

tine. O, nu mai bea nimic decât ce ţi-am făcut Eu pentru ca să bei, că Eu din pământ nu

izvorăsc ce bei tu. Eu i-am dat lui Israel apă ca să bea. O, nu mai fuma, că aceasta este iadul

şi chinurile iadului pe pământ cu oamenii. O, nu te mai desfrâna, ci curăţeşte-te de pofta

trupului care se face iad şi foc de iad în trupul omului. O, nu mai mânca, omule, carne! O, nu

mai mânca! Ajunge, omule! Te-ai făcut mormântul atâtor vietăţi cu suflet viu în ele. Ajunge!

Ajunge, omule! În ţara Mea de nuntă nu vei mai fi dacă nu asculţi această poruncă, fiindcă în

România nu se va mai face ucidere, că Eu am spus: «Omule, să nu ucizi», şi am spus:

«Omule, să nu fii desfrânat», şi am spus: «Să iubeşti pe Dumnezeu din toată inima, din tot

cugetul, din tot sufletul şi din toată dragostea ta, omule». Şi dacă nici azi nu auzi ce ţi-am

spus Eu, şi dacă vei tot lua de la om şi nu de la Mine spre viaţa ta, în curând Mă vei vedea şi

Mă vei auzi când voi spune celor răi: «Mergeţi, voi, cei blestemaţi, în focul cel nestins din

voi, la plata cea după fapte, unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor, că voi n-aţi auzit pe

Dumnezeu şi n-aţi voit viaţa şi aţi trăit morţi faţă de Mine».

Iată vremea judecăţii, iar Eu îl strig pe om de la moarte la viaţă, de la iad la rai, la

ziua nunţii cea veşnică, cu mireasa Mea cea din români, că întru ea Eu binevoiesc. Amin,

amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului.

Sărbătoarea Creştinătăţii Româneşti, ziua a treia, din 28-08-2000

***


Focul apocaliptic

25

O, nu vor putea purta oamenii venirea Mea, că ea va fi cu slavă mare, şi omul nu este

pregătit de Mine pentru ea. (Vezi „Slava Domnului‖, n.r.) Iată, nu se lasă omul pregătit

pentru venirea Mea, şi ea va fi cu slavă şi va arde ca un cuptor, căci scris este: «Iată, vine

ziua care va arde ca un cuptor». Atunci Eu Îmi voi schimba faţa, căci omul Mă va vedea

în slavă şi se va înspăimânta, că scris este: «Vor plânge neamurile pământului şi vor

vedea pe Fiul Omului viind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă, ca să adune pe cei

aleşi ai Lui din cele patru vânturi ale pământului». Amin. (Vezi tema: „Precum S-a suit,

aşa şi vine, cu norii vine‖, n.r.)

O, cum să fac Eu mai înainte de venirea Mea care va arde ca un cuptor în cer şi pe

pământ, cum să fac, oare, cum să fac să-l pot pregăti pe om pentru slava acelei zile? Ea vine

curând, curând. Cum să-l fac pe om să înveţe să audă de la Mine aşa cum auziţi voi, aşa cum

ascultaţi voi de cele ce auziţi de la Mine? Să-l schimb pe om la faţă şi la inimă înaintea Mea

cum să fac? Să-l fac pe om să nu mai ia de la el sau de la om, şi să ia de la Mine cum să fac,

oare? Să trăiască omul de la Mine şi de la cuvântul Meu şi de la lucrarea Mea cu omul, o,

cum aş putea să las peste om această schimbare ca să Mă pot uita la faţa lui, şi el la faţa Mea

aşa cum ne-am văzut unii pe alţii Eu şi ucenicii Mei în ziua în care Eu Mi-am descoperit

slava în ochii lor pe munte şi când ei i-au văzut pe cei din cer în dreapta şi în stânga Mea?

Iată, vine ziua care va arde ca un cuptor şi va mistui totul, şi omul nu vrea să audă

de la Mine ca să-l fac pe el pentru ziua aceea. Omul trebuie să fie asemenea Mie în ziua

aceea ca să nu se topească în ea. La această lucrare a omului nou lucrez Eu cu voi, copii ai

slavei Domnului. Mă slăvesc cu voi peste pământ cu zile de slavă cerească, fiilor, cu

sărbători cereşti şi dulci pe pământ, ca să-l deprind pe om pic cu pic cu slava Mea, şi să-i cer

apoi mai mult dacă vrea să poată, şi să-i pregătesc pic cu pic pe cei aleşi ai Mei din cele patru

vânturi ale pământului, că vine ziua care va arde ca un cuptor. Vreau să-i învăţ pe ai Mei

s-o poată purta, căci slava ei arde.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Schimbării la faţă a Domnului, din

19-08-2001

***

O, atâta mângâiere cobor în grădinile Mele şi te îmbiu spre ele, omule! Vino să-Mi

auzi glasul care umblă prin grădină ca să te mângâie pe tine, cel ce vii la izvor. Vino! Şi să

ştii cum să vii. Uită-te la fiii cuvântului Meu şi învaţă cum să vii, şi să iubeşti să vii aşa, şi

abia să mai poţi sub aşteptare după ce Eu sun pentru ca să te adun apoi şi să-ţi dau, că Eu

vreau să ai, omule. Ceea ce poţi avea cu adevărat este numai ce-ţi dau Eu. Eu pot să-ţi

dau viaţă, omule. Viaţă fără moarte pot să-ţi dau. Ţi-am dovedit că pot. Dacă nu crezi,

încearcă-Mă, şi Eu îţi voi arăta că pot. Dacă Ilie, proorocul Meu, n-a voit să moară, n-a murit.

Dacă Enoh n-a voit să moară, n-a murit. Dacă Eu n-am voit ca Ioan să moară, n-a murit Ioan.

O, şi dacă ai şti câţi n-au murit! Şi nu uita de Scriptura care scrie că un popor va fi cu

trupul când Eu voi veni văzut, şi Eu îl voi ridica pe norii venirii Mele şi voi sta cu el în

văzduh, şi atunci Îmi voi face curat pe pământ, că am făcut pământul să-Mi fie aşternut

pentru Mine şi pentru om. Cerul Îmi este scaun, şi pământul, aşternut, numai să poată omul

să înţeleagă şi să vadă adevărul acesta.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la Sărbătoarea Creştinătăţii Româneşti, ziua a

doua, din 26-08-2001






Focul apocaliptic

26

***

O, copii iubiţi, o, fiilor, o, fiilor scumpi, iubirea dintre voi şi Mine, dintre Mine şi

voi, aceasta va face venirea Mea pe pământ ca să-Mi sfârşesc lucrarea şi să Mi-o

pecetluiesc, şi să vă dau apoi bucuria cea de veci. Pe voi vă privesc şi vă aşteaptă îngerii şi

sfinţii, care aşteaptă venirea Mea pe pământ. Tot cerul sfânt aşteaptă iubirea voastră cea

arzândă pentru Mine şi pentru ei. Toată oastea cerească se uită la voi şi după voi ca să rostiţi

ultimul cuvânt: „Vino, Doamne!“, cuvânt care să ia foc între pământ şi cer. Să iasă din voi

focul venirii Mele, asta aşteaptă oastea cerească, copii aşteptaţi ca să fiţi şi ca să grăiţi şi

ca să rostiţi venirea Mea, ziua Mea cea mai slăvită între zilele venirii Mele la voi, ziua pe

care o va vedea cerul şi tot pământul, aşa cum este scris despre ea. Vă aşteaptă Tatăl şi Fiul şi

Duhul Sfânt, vă aşteaptă îngerii şi sfinţii să rostiţi ultimul „Vino, Doamne!“. Vă aşteaptă

morţii să rostiţi ultima strigare, fiilor de azi, copii de la venirea Mea. Şi cei de pe pământ vă

aşteaptă, chiar dacă ei nu ştiu, chiar dacă voi nu ştiţi. Eu voi lucra tot mai cu dor, tot mai cu

foc, şi voi căuta să vă aprind în rugăciune şi în cuvânt, dar prin bucurii şi nu prin apăsări, că

Eu aşa voiesc, şi aşa şi voi să voiţi. Faceţi-vă bucurii sfinte din părtăşia Mea cu voi, din

părtăşia voastră cu Mine, şi pliniţi vremea venirii Mele, vremea bucuriilor fără de sfârşit care

aşteaptă la uşă ca să fie peste voi, cei ce chemaţi pe Domnul să vină. Înteţiţi semnele Noului

Ierusalim peste pământ, şi din ele să izvorască minuni care să cheme pe oameni la Mine şi la

venirea Mea la voi. Daţi foc iubirii şi aruncaţi peste pământ focul acesta, căci scris este:

«Dumnezeu este foc mistuitor!». Amin.

O, fiilor, fiţi focul la care să se încălzească venirea Mea. Fiţi iubirea care va aduce pe

pământ pe Domnul, Care vine la voi. Fiţi dorul în care să se mistuie ultimii Mei paşi spre voi

pentru ziua veciei, şi aduceţi Domnului rugăciune pentru ziua venirii Lui desăvârşit cu vecia

pe pământ, ca să se împlinească proorocia vieţii veşnice pe care Eu am promis-o cu atâta dor

şi am sortit-o omului, numai să creadă omul în cuvântul Meu cel rostit atunci şi acum.

O, vino, poporul Meu, tot mai mult spre venirea Mea! Cu orice clipă vino, şi nu Mă

lăsa fără chemarea ta ca să vin. O, poporul Meu, să nu stai fără lucru, fiule. Şi din nou îţi

spun, şi iarăşi să auzi din gura Mea: să nu stai fără lucru, poporul Meu. Înteţeşte acest foc,

căci lucrul este bucurie, şi nu altceva este bucurie. Chiverniseşte-te bine în lucru, că iată ce-ţi

spun: Tatăl Meu lucrează, şi Eu lucrez, şi tu lucrezi, şi aşa să fie, căci lucrul este bucuria

Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, şi a ta, bucuria ta cea de la Dumnezeu, cea cu

Dumnezeu, poporul Meu. Învaţă-te zi cu zi şi ţine lanţ lucrul. Învaţă-te să-ţi fie hrană vie

rugăciunea şi să simţi saţ după ea. Masă pentru suflet să-ţi fie ea, viaţa ta în Mine să-ţi fie ea,

căci cu ce altceva poate avea omul viaţă în Mine dacă nu cu părtăşia lui cea deplină prin

rugăciune şi prin dor cu Mine şi prin dragoste cu Mine? Sunt tot un foc, ca să vă fac foc din

foc şi să-l arunc peste pământ ca să-l înnoiesc prin foc. Să ard lumea şi să o nasc din foc

şi să fac din voi născători de om nou, de lume nouă, şi să-i dau cer nou şi pământ nou

lumii noi, şi să vă am pe voi începătură, precum Eu sunt. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica sfinţilor părinţi de la Niceea, din 28-

10-2001

***



Focul apocaliptic

27

…Iar tu, mamă copilă, mamă a Mea şi copilă a Tatălui Meu şi al tău, învaţă din Mine

pe fiii veacului acesta ca să audă ei ce este împărăţia acestui veac şi ce este împărăţia lui

Dumnezeu pe pământ. Amin, amin, amin.

– E zi de creştere a credinţei cereşti peste poporul Tău de nou Ierusalim, Fiule al

Tatălui, şi copilul meu. Omul cel zidit de mâna Ta din pământ la început, nu a fost copil, şi

de aceea nici nu a ştiut să asculte când l-ai învăţat ce să facă după ce l-ai făcut. Eu însă am

fost copilă şi am avut ascultare, căci aşa este copilul, iar Tu ai zis oamenilor că dacă nu vor

fi ca pruncii, nu vor intra în veacul învierii unde toţi sunt la fel cu îngerii, Fiule Doamne. Tu

eşti Cel ce l-ai făcut pe omul cel dintâi, şi nu l-ai făcut copil, ci om împlinit. Iar el dacă s-a

văzut împlinit şi nu copil, s-a aşezat mai mare ca Tine şi nu Te-a ascultat, fiindcă nu Te

vedea.

…Sărbătoarea mea de azi vă învaţă să fiţi copii atât cât voieşte Dumnezeu, căci cel

ce nu face aşa, acela cade în prăpastia veacului acesta şi se uneşte cu lumea ei. Fiţi copii şi

aşa să creşteţi, şi cu dor după cer să staţi, căci Fiul meu când S-a mărturisit pe Sine înainte

să-Şi pună viaţa Sa pentru om, El a spus aşa: «Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş

voi să se aprindă acum!». Amin, amin, amin.

– O, mamă a dragostei Mele pentru omul umilit cu duhul, dor am venit să aşez în om,

şi apoi să-l aprind, că am venit să-l fac pe om mireasă a Mea, mamă copilă, iar taina miresei

este dorul după Mirele ei şi duhul răbdării prin care omul nu cade din viaţă, mamă. Dor am

venit să arunc pe pământ şi să-l aprind în om, ca să zică omul: „Vino, Doamne!“. Eu sunt

Mirele Care vine, şi cel ce aude glasul Meu, să zică: „Vino, Doamne!“, precum duhul şi

mireasa zic: „Vino!“.

M-am aşezat cu sărbătoare de cuvânt peste tine, poporul Meu mireasă. Mireasa are

dor, are foc, şi este foc care aşteaptă pe Mirele ei. Cel ce nu înţelege Scriptura pe care am

spus-o Eu: «Foc am venit să arunc pe pământ, şi să se aprindă», acela are acum desluşită

taina aceasta, şi e păcat să nu-L iubească omul pe Dumnezeu şi să iubească lumea după ce a

auzit cuvântul care spune: «Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume, căci dacă cineva

iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el, pentru că tot ce este în lume, pofta trupului

şi a ochilor şi trufia vieţii, nu sunt decât din lume», şi e păcat să nu-L iubească omul pe

Dumnezeu şi să iubească lumea şi pe cele din ea.

O, staţi în duhul sărbătorilor cereşti, copii ai Ierusalimului, şi aprindeţi în voi dorul

după Mine, ca să vin, fiilor, că dor am venit să aşez în voi, iar dorul creşte numai când este

aprins, precum nimic nu se mistuie fără să nu ia foc. Nu uitaţi să fiţi copii, căci Eu am spus

că a copiilor este împărăţia cerurilor. Staţi în duhul proorociei, căci din el puteţi să spuneţi:

„Vino, Doamne!“. Numai duhul şi mireasa zic: „Vino!“, iar trupul nu zice aşa lui

Dumnezeu.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică,

din 04-12-2003

***


Focul apocaliptic

28

O, fiule plăpând şi durut, îţi mângâi în taină duhul îndurerat, iar cei ce te dispreţuiesc

nu vor fi uitaţi de dreptatea Mea, căci Eu te iubesc cu mare iubire, şi te păzesc cu mulţimi de

îngeri şi de sfinţi, şi te măresc în cer, şi te măresc pe pământ în toate inimile care iubesc

izvorul cuvântului Meu de aici şi în toţi cei care te privesc, sorbindu-ţi fiinţa cea plină de har

şi de duh iubitor de oameni prin dreptatea Mea, fiule durut ca şi Dumnezeu pentru

om.(Irineu, n.r.) Iată, îţi dau darul răbdării sfinţilor, şi îi voi face pe toţi să ştie că te-am iubit

şi că te iubesc şi că te voi iubi pentru că te-am avut martor al Meu în vremea cea tainică a

aşezării noii împărăţii pe pământ şi pe care o voi slăvi şi o voi da celor cu duhul umilit şi

cu faţă sfântă, lucrată de umilinţa inimii, fiule ars de dor. Duhul Meu cuprinde în taină duhul

tău, şi te îndemn să strigi, înlăcrimat cum eşti, la Mine, să te izbăvesc de cei necredincioşi,

oameni ai slavei deşarte, care n-au nimic în Mine, de vreme ce de la om şi-au luat şi îşi iau

rang şi slavă, căci Eu pe cei trufaşi şi neascultători nu-i cunosc. Cu mare dorire te doresc

mare cu harul şi cu adevărul Meu peste pământ, şi pun îngerii Mei să-ţi cureţe aria, ca

să aduni tu apoi grâul în jitniţe, iar pleava să o arunci în foc nestins, căci Eu şi nu tu vei

face aceasta; Eu prin tine şi nu tu. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la doisprezece ani de la târnosirea Sfintei Sfintelor

Noului Ierusalim, din 13-12-2003

***

Vai vouă, celor ce învăţaţi pe cei ce ascultă de voi să nu asculte de Mine şi îi

învăţaţi să nu creadă în cuvântul Meu de azi, care este râul vieţii ca să bea din el

neamurile pământului spre tămăduirea lor, precum este scris în Scripturi să fie! Şi iată,

cuvântul Meu care s-a făcut râul vieţii în mijlocul României vă va judeca pe voi, cei care nu-i

îndemnaţi pe oameni să bea din el şi să se lase de fărădelegi şi să iubească Scriptura de ceruri

noi şi de pământ nou în care locuieşte dreptatea şi fiii ei. Vai vouă, celor ce sunteţi arhierei şi

preoţi şi căpetenii şi care nu beţi ca să credeţi în această milă şi să mâncaţi mană din cer şi să

aveţi din cer şi nu de pe pământ înţelepciune, şi să aveţi ascultare de Dumnezeu şi credinţă

prin ea, şi apoi dragostea de Dumnezeu şi înţelepciunea ei şi frumuseţea cea dintâi,

frumuseţea lui Dumnezeu în om! Vai şi oamenilor care se tem de voi, care ascultă de voi

împotriva cuvântului Meu de ieri şi de azi, împotriva Mea şi împotriva lor, şi apoi toate

acestea se vor întoarce împotriva voastră, şi vor alerga oamenii la voi ca să-i acoperiţi, ca

să-i scăpaţi de cele ce au să vină peste lume, şi voi nu veţi putea nimic atunci, şi veţi fi

ruşinaţi, şi veţi fi judecaţi de acest cuvânt care v-a învăţat şi v-a strigat, şi voi n-aţi vrut

să fiţi ai Mei, şi s-a împlinit cu voi Scriptura care spune: «Au orbit ochii lor şi au împietrit

inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă,

şi Eu să-i vindec». Iată, nu vă este dat să credeţi, căci credinţa nu este a tuturor, ci este numai

a acelora care ascultă de cuvântul lui Dumnezeu împlinindu-l pe el, şi de aceea Eu, Domnul,

voi pedepsi prin cuvântul acesta care învinuieşte pe cei ce nu cred, şi voi vărsa curând,

curând cupa peste cei necredincioşi şi peste toată zădărnicia trudei lor de pe pământ, căci pe

pământ şi-au strâns şi nu în cer, şi voi face să se mistuie pământul de sub ei, cu tot ce e pe

el, căci aşa este scris în Scripturi. Iar cei ce cred aşteaptă răbdând ceruri noi şi pământ nou

şi dreptatea care va dăinui în acestea, căci scris este că «Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi

pe cei ce umblă întru nerăutate». Amin. Dar omul care îşi uită păcatele ca să le tot poată

face, acela în zadar se tot arată înţelept în numele Meu şi se crede aşa, dar înţelepciunea lui

va fi vădită, căci aurul numai în topitoare se vădeşte dacă este. Amin.


Focul apocaliptic

29

Iar tu, Ierusalime al cuvântului Meu, nădăjduieşte în Domnul Dumnezeul tău,

Domnul Cel adevărat, Care S-a dovedit înviat prin răstignire, Domnul, Care este mântuirea ta

şi slava ta şi ajutorul tău, căci scris este: «Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului;

deschideţi înaintea Lui inimile voastre». Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, din

04-04-2004

***

Am proorocit prin lucrarea acestui cuvânt că pentru necredinţa şi neumilinţa şi

nepocăinţa şi neîmpărţirea cuvântului Meu ieşit din gura Mea şi pe care-l dau bisericii din

lume şi slujitorilor ei, că aceştia vor arde cu locaşurile lor cu tot, cu foc trimis din cer,

căci au fost reci şi şi-au văzut de ale lor şi au nesocotit împlinirea cuvântului Meu. O, ei în

zadar zidesc ca să strângă lumea în locaşurile lor, că acei strânşi ai lor nu sunt turma Mea, aşa

cum nici Israel n-a voit să fie, iar cine credeau între iudei în numele Meu, erau daţi afară din

sinagogi.


***

Eu sunt Dumnezeu mare şi stau pe heruvimi. Nori şi negură Mă împresoară.

Dreptatea şi judecata cea dreaptă sunt temeliile cele tari ale tronului slavei Mele. Din Mine

iese foc şi curăţă calea înaintea Mea, iar fulgerele Mele brăzdează lumea şi o luminează, şi

pământul vede şi se cutremură de spaimă în faţa Stăpânului a tot pământul. Amin. Slava Mea

este ca focul, şi cu ea M-am lăsat văzut de ucenicul cel credincios al proorocului Meu Ilie.

Car de foc M-am făcut în ochii lui, şi cu slava Mea l-am învăluit pe învăţătorul lui şi l-am

luat pe el în cele ce nu se văd, l-am luat cu carul cel de foc al slavei Mele, căci din Mine iese

foc şi merge înaintea Mea şi Îmi curăţă mergerea de toţi vrăjmaşii din văzduh şi de pe

pământ şi din adânc atunci când fulgerele slavei Mele taie văzduhul şi luminează lumea, şi

tremură pământul de faţa Mea, căci sunt Stăpânul a tot ce e pe el. Amin. (Vezi tema: „Ca

fulgerul care iese de la răsărit, aşa este venirea Domnului‖, n.r.)

Focul slavei Mele nu este foc care arde ca focul cel de pe pământ, care se mistuie

pe sine când arde. Slava Mea este foc care luminează şi înţelepţeşte şi supune lumea şi

pe împăraţii ei, căci «Dumnezeu este foc mistuitor», după cum este scris. De două mii de

ani focul slavei Mele se face har de Duh Sfânt peste omul cel credincios care umblă după

Mine, care trăieşte în Mine, şi fericit sunt Eu în omul în care trăiesc şi din care luminez cu

slava şi cu fapta slavei cuvântului Meu, căci Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit în cei ce

au văzut mărirea Mea ca a Unuia născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Amin. O, de două

mii de ani Mă fac har şi adevăr în cel în care Mă sălăşluiesc şi Mă slăvesc între oameni ca să-

Mi fac sfinţi pe pământ prin lucrul slavei Mele cea de peste om. Focul slavei Mele nu se

mistuie, ci se slăveşte înaintea omului prin lucrarea harului, aşa cum în zilele lui Moise

rugul sub care Eu Mă ascundeam cu glasul Meu nu se mistuia de focul de peste el când Eu

grăiam lui Moise, iar pe piatră se scria cu foc cuvântul gurii Mele, ca să rămână el pe pământ

poruncă de viaţă veşnică şi plină de har. Amin.

…Slava Mea este ca focul. Cuvântul Meu de peste voi este foc, fiilor. Mâncaţi-l

mai mult decât pe pâine, şi veţi simţi în voi arsura Mea, jalea Mea, şi vă va durea în voi






Focul apocaliptic

30

durerea Mea şi veţi înmulţi în voi harul Meu, viaţa care doare în om, şi veţi căuta vindecarea

Mea. Amin. Eu am venit să arunc foc pe pământ, şi el să se aprindă. Eu v-am făcut pe voi

unşii Mei din zilele acestea ca să am pe pământ lucru din cer. Cereţi cu foc, cu inimi de foc,

cereţi mângâierea Mea în om. Lucraţi cu duhul şi cu puterea lui Ilie proorocul, şi

binecuvântată să vă fie credinţa, şi de la Mine să fie ea în voi, şi prin ea Eu să-Mi împlinesc

tot ce am de săvârşit pentru împărăţie de cer pe pământ. Tot ce v-am spus să lucraţi nu lăsaţi

neîmplinit, iar ceea ce nu v-am spus Eu, voi să nu lucraţi, fiilor, căci pe pământ e ca pe

pământ, şi în cer e ca în cer, iar voi să nu faceţi pe pământ voia omului, ci să faceţi voia Mea.

Amin. Dacă vă uitaţi pe pământ peste o casă mare când vine peste ea întrebare dacă a lucrat

ea după legea cea de pe pământ, atunci mai-marii casei dacă nu au răspuns bun pentru toată

împlinirea, ei dau daruri la cei ce întreabă despre împlinirea legii, şi aceia îi păsuiesc pe ei,

căci aşa e pe pământ. Iată, pe pământ e ca pe pământ, iar în cer e ca în cer, unde dreptatea şi

judecata cea dreaptă sunt temeliile cele tari ale scaunului Meu, şi din gura Mea iese foc care

curăţă calea Mea înaintea Mea ca să fie ca în cer pe pământ. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie, din 02-08-

2004

***

O, poporul Meu, Mă aşez din nou cu sărbătoare pentru mama Mea Fecioara în

mijlocul tău şi te rog să nu uiţi cuvântul vieţii, învăţătura pe care am pus-o Noi peste tine în

ziua de serbare a mamei Mele cea plină de milă pentru lucrarea Mea, pentru truda Mea de azi

cu care Mă lupt, ajutat cu tot cerul de sfinţi şi de îngeri, să am un popor credincios şi să nu-

l strivească pe el cele ce au să vină peste pământ pentru păcatele de pe el, şi să aibă

poporul Meu acoperământ darul Meu, căci simbria păcatului este moartea, iar darul lui

Dumnezeu este viaţă veşnică întru Mine, Domnul vieţii, precum este scris în Scripturi.

O, poporul Meu, nu pot prea mult să te călăuzesc azi, că îi am plăpânzi pe cei prin

care Eu vin până la tine ca să nu mori tu fără hrana Mea, dar îţi amintesc să nu uiţi învăţătura

Mea, dragostea şi bunurile ei care se fac Duh Sfânt în om, căci scris este: «Roadele Duhului

sunt: dragostea, bunătatea, cumpătarea, răbdarea, blândeţea, pacea, îndelunga răbdare,

credincioşia, înfrânarea, curăţia şi toate câte înseamnă Duhul Sfânt lucrător în om, iar

împotriva unora ca acestea nu este lege», ci este Dumnezeu cu chipul şi cu asemănarea Sa

în om şi lângă om. Amin.

O, poporul Meu, toate cele ce sunt roade ale Duhului îl vădesc pe om dacă este el

după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Cel ce crede în această lucrare de cuvânt, acela

este vădit cu credinţa sau cu necredinţa sau cu necredincioşia lui prin roadele Duhului,

care-l probează pe om, poporul Meu.

Când am fost cu dulce sărbătoare aşternută în grădina întâlnirii pentru sărbătoarea

naşterii mamei Mele Fecioara, am spus că vine în grabă, vine în curând clipa ca fiecare om

de pe pământ să rămână în ceea ce va fi găsit, şi voiesc să-ţi amintesc, poporul Meu, să

te laşi probat de roadele Duhului ca să te aşezi apoi bine în ele, şi voiesc să-ţi amintesc

de văpaia cuptorului în care cei trei tineri curaţi la inimă prin pocăinţa lor pentru tot

neamul lor au fost scăpaţi din foc, căci Eu le-am trimis pe îngerul Meu, care s-a arătat

preamărit şi prealuminat cu chipul şi asemănarea Mea şi a suflat în văpaie răcoare ca



Focul apocaliptic

31

să-i ocrotească de foc pe cei pedepsiţi de împăratul cel necredincios din vremea lor. Aşa

voiesc Eu să-i ocrotesc pe cei ce se lasă în mâna Mea, pe cei ce Mă lasă pe Mine să stau

în ei cu roadele Duhului şi să-i adun spre scăpare şi să-i ridic spre ocrotire când

pământul va primi pe el botezul cu foc ca să-l curăţ de păcatul omului aşa cum am

curăţat de negustori templul când am pus mâna pe bici şi i-am scos pe ei de pe loc închinat

lui Dumnezeu, ca să nu fie batjocorit de diavoli locul cunoscut al Domnului între toate cele

de pe pământ. Şi le-am spus pentru paza lor cea tare, cea de la Mine, le-am spus ucenicilor

Mei: «Feriţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia», căci ea este lucrarea lor, aluatul

lor. Le-am spus aşa ca să-i deprind din zi în zi mai mult cu loc larg în ei pentru roadele

Duhului şi să-i păzesc pe ei ai Mei, mărturisitori ai Mei şi prooroci ai Duhului Sfânt.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământul Maicii Domnului, din

14-10-2004

***

Binecuvintez cu Duhul Meu Cel mângâietor pe cei ce vă iubesc pe voi pentru că

sunteţi a Mei. Îndemnaţi-i cu dulcea inimă din voi, copii lucrători şi împărţitori de

Dumnezeu, îndemnaţi-i pe cei ce vă iubesc şi vă ocrotesc pentru lucrul vostru cu Mine

nestingherit de greutăţi peste el, să aibă jertfă curată, să aibă inimă curată înaintea Mea şi în

ei, căci cei cu inima curată vor vedea pe Dumnezeu cu ei cum îi va smulge din foc, cum

Îşi va aduce aminte de ei în vremi de încercări a celor credincioşi pe pământ, şi ca pe

tinerii din cuptorul de foc îi voi ocroti pe ei prin îngerul Meu cel de foc, şi care răcoreşte

toată văpaia de pe pământ acolo unde am Eu ocrotitori de ai Mei, căci cei ce Mă primesc pe

Mine prin voi, aceia plată de prooroc vor primi, plată ca pentru cei credincioşi lui

Dumnezeu. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mucenic Dimitrie,

izvorâtorul de mir, din 08-11-2004

***

Mă mângâie mama Mea aici, pe pământul întoarcerii Mele cu duhul şi cu cuvântul

între oameni, şi Îmi grăieşte şi îi grăiesc înaintea neamurilor de pe pământ. Amin, amin,

amin.

– O, Fiule copil al Tatălui şi al meu şi al celor ce Te cunosc şi Te cresc cu dor şi cu

iubire în ei! Eu stau cu mâinile întinse deasupra pământului român ca să-l ocrotesc pentru

Tine şi pentru cei ce s-au făcut ai Tăi în mijlocul lui. Taina lui e cât şapte mii de ani. Taina

lui stă acoperită, căci aşa este lucrarea tainelor Tale şi aşa lucrează ea spre descoperirea ei.

Dar omul s-a aşezat prea mare pe pământ şi nu se aşteaptă ca Tu să vii să-i spui că nu el

este stăpân pe pământ şi că Tu eşti, fiindcă eşti Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al

pământului, iar omul de pe pământ e om, că dacă n-ar fi om şi atât, nu s-ar fi încumetat să se

facă stăpân peste ale Tale şi fur înaintea Ta, Doamne.

… Uită-Te, Fiule Doamne, spre cei ce se numesc pe ei biserică a Ta pe pământ, şi

clatină de la locul ei cel sus pus minciuna cea îmbrăcată în haină de miel, că Tu, ca şi acum

două mii de ani, eşti ţinut sub obroc şi Îţi este folosit numele pentru ca să-şi facă din el slavă

a lor oamenii minciunii care îşi zic biserică. Dar altfel este neamul creştinesc, şi nu este ca

cel lumesc care se surpă curând, curând de peste tot cu toate turnurile lui peste care va



Focul apocaliptic

32

cădea foc din cer, ca toate să fie lămurite şi încercate prin foc şi nu altfel, spre vederea

celor ce sunt şi vor rămâne, şi ale celor ce nu sunt şi care vor arde cu foc. Amin.

O, mai înainte de lămurirea a toate cele ale voastre şi nu ale lui Dumnezeu cum

căutaţi voi să înşelaţi pe oamenii care nu mai văd calea vieţii şi adevărul ei, daţi-vă la o

parte de pe locurile voastre înalte, de pe scaunele voastre împodobite! Dezbrăcaţi-vă de

haina slavei deşarte, aruncaţi de la voi mândria şi de bunăvoie îmbrăcaţi-vă în sac, spre

pocăinţă şi spre iertarea păcatelor, prin împăcarea cu Dumnezeu, că vine peste voi zi de

spaimă, zi care arde ca un cuptor şi care pedepseşte în ea toată slava deşartă şi pe toţi

cei ce se închină ei, şi ea lor. Veniţi spre pocăinţă! Aplecaţi-vă spre izvorul cuvântului care

se face adiere de Duh Sfânt peste cei credincioşi lui, şi foc cu pucioasă peste cei

necredincioşi Fiului meu!

…Şi acum, Fiule Doamne, naşte iarăşi lumea precum ai promis acum două mii de

ani, şi cu Duhul Adevărului fă-Ţi loc în minţile şi în inimile celor ce nu se ştiu decât pe ei

stăpâni pe pământ! Iar ca să Te ştie, atinge-Te de ei, şi Te aşează apoi Stăpân a toate, după

cum eşti peste cei credincioşi şi peste cei necredincioşi, ca să ştie lumea că de la Tatăl ai

ieşit şi că El Te-a trimis şi Te trimite cu Scripturile care aşteaptă de la Tine, prin cuvântul

Tău din ele, împlinirea lor, Fiule. Amin, amin, amin.

– O, M-am născut pe pământ, mamă, prunc mic din tine, şi Dumnezeu mare peste

pământ, şi fericită este sluga pe care o găsesc priveghind înaintea Mea acum, la venirea Mea,

iar cei ce nu cred venirea Mea, vor crede în ea, mamă. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea întâiului mucenic şi arhidiacon

Ştefan, din 09-01-2005

***

O, chiar dacă e greu şi mult prea greu de crezut că Eu, Domnul, am despărţit cu voi

veacurile, cel pământesc de cel duhovnicesc, şi că v-am dat în stăpânire împărăţia Mea ca

unor sfinţiţi ai Mei şi sfinţi prin Mine, Cel sfânt, Eu cred în cele ce am profeţit prin

cuvântul lucrării Mele cea de cincizeci de ani, şi vă cer aşa: fiţi sfinţi, fiilor, precum

Domnul vostru sfânt este, căci Dumnezeu, prin Duhul Sfânt vă poartă pe voi de mânuţă

ca să vă poată apoi ocroti de cele ce au să vină în curând peste pământ, şi să rămână El

cu voi prin biruinţa Sa, a cărei împărăţie o dă sfinţilor Săi, precum este scris în

Scripturi. Amin.

…O, şterge-Mi lacrima care-Mi plânge, copile milos, copil cu inimioara blândă şi

miloasă! Dă de la tine neputinţa care nu vine de la Mine în tine, căci Eu am spus că lumea e

vrăjmaşul Meu şi al tău, şi că lumea a ajuns la sfârşit pentru cei ce sunt iubiţii Mei şi

însemnaţii Mei, şi am spus că am lucrat cincizeci de ani ca să-Mi despart pe poporul Meu

care-Mi va rămâne Mie, să-l despart de lume şi să-l am Eu, ca să-l pot păzi de cele ce au

să vină peste lume.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor patruzeci de mucenici din

Sevasta, din 22-03-2005

***



Focul apocaliptic

33

Să-Mi deschideţi, copii străjeri în calea Mea, când vin la poporul Meu, care Mă

doreşte cu dor, care are durere de la mila de Dumnezeu, iar poporul cel lucrător Mie să Mă

dea omului de peste tot, căci fi-va în curând să nu mai fie mângâiere peste om decât de la

pacea şi viaţa acestui cuvânt mângâietor şi de viaţă dătător, cu care Eu cobor de cincizeci

de ani pe pământul român, cel întâi născut din ape la facerea cerului şi a pământului şi pe

care Mi-am aşezat Eu acum, la sfârşit de veacuri, tronul dreptăţii Mele ca să-l ruşinez pe tot

omul pentru dreptatea lui.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea a Postului Mare, a

cuvioasei Maria Egipteanca, din 17-04-2005

***

O, Ierusalime, cum să fac să pot pe pământ ca şi în cer? O, ţara română este sub focul

cel curăţitor pe care l-am rostit că va pogorî peste ea pentru spălarea pământului venirii Mele

cu taina împărăţiei cerurilor pe pământ. Am adus pe pământ botezul cu Duhul Sfânt şi cu foc,

dar ţara Mea îşi vede de tot ce nu înseamnă Dumnezeu, iar Eu, Domnul, am pus-o la albit şi

la lămurit, căci am în mijlocul ei cuvântul Meu cel de cincizeci de ani, iar ea doarme când Eu

nuntesc în ea praznic de înviere, masă de Duh Sfânt pe vatra ei. Am vestit cu cuvânt de foc

să-l scoale ea pe alesul Meu din ea şi să se roage el pentru ea ca s-o împac cu Mine pe ea

şi s-o aduc mai întâi la pocăinţă şi apoi la înviere. Am în mijlocul ei pe alesul Meu

Irineu, cel prin care Eu Mi-am aşezat pe pământul ei biserică lucrătoare de Duh Sfânt

peste ea. De mult i-am dat ei veste să-l scoale pe cel ce este aşezat de Mine mijlocitor

pentru ea ca să-i dau pe ea hăinuţa neprihănirii prin pocăinţa ei de depărtarea ei de

Dumnezeu, şi nu Mă voi milostivi de ea până ce ea nu-l va aşeza înaintea Mea pe acest

fiu pe care l-am sortit s-o împace cu Dumnezeu pe ea, pe ţara Mea română. A venit

regele ei, unsul Meu de peste ea, şi M-a întrebat de ce atâta durere, de ce atâta suferinţă pe

ţara Mea şi a lui? Eu i-am răspuns lui că ea este ţara venirii Mele a doua oară pe pământ şi că

Eu o spăl de toată murdăria ei ca s-o pregătesc să fie pământ al învierii şi al slavei Mele peste

popoare. Eu i-am răspuns regelui ei că dau în ea pentru că ea dă la spate strigarea Mea şi Îmi

ţine în obezi pe cel ales de Mine peste ea ca să se roage pentru ea, pentru naşterea ei de sus,

pentru pocăinţa ei şi pentru îmbrăcarea ei în veşmântul Duhului Sfânt. Amin.

O, ţara Mea, câtă vreme nu te vei ridica să-Mi scoli din obezi pe cel aşezat de

Mine rugător pentru tine, câtă vreme el va sta închis şi nesuflând cu gura lui peste tine

împăcarea ta cu Mine, câtă vreme îl vor ţine pe el în întuneric cei care se dau a fi

biserică a Mea în timp ce ea umblă de capul ei înaintea Mea şi nu după viaţa Mea cea

plină de har, câtă vreme acest ales al Meu va sta fără lucrul Meu cel pus peste el pentru

tine, ţara Mea cea de la sfârşit de timp, atâta timp vei suferi tu, şi acesta este răspunsul

pe care Eu îl dau regelui tău care plânge la Mine pentru iertarea ta, pentru duh de

mângâiere peste tine, ţara Mea română, ţară a Mea şi a lui. Iată, în tine umblă de capul

lor cei mari care se numesc biserică a Mea şi a ta în tine, dar biserică a Mea este omul cel

plin de Duhul Sfânt, de cuvântul Duhului Sfânt peste noroade. Îşi caută ranguri pe pământul

tău mai-marii bisericii din tine, iar din pricina rătăcirii şi a îngâmfării lor vine mânia Mea

peste tine, precum este scris în Scripturi.


***



Focul apocaliptic

34

O, nu e greu să creadă omul în cuvântul Meu, care a făcut cerul şi pământul la început

când pământul era fără chip, când era netocmit şi gol. O, nu e greu să creadă omul în

cuvântul Meu care se purta pe deasupra apelor la început şi a scos apoi pământul din ape.

Iată, omul crede în apa sfinţită cu duh de Bobotează, dar trebuie şi să ştie cum se sfinţeşte ea.

Duhul lui Dumnezeu Se poartă pe deasupra ei, iar cuvântul lui Dumnezeu aşează peste ea

sfinţire şi putere de cuvânt şi de tămăduire şi de credinţă. Amin. Şi precum Duhul lui

Dumnezeu nu este văzut, aşa şi cuvântul lui Dumnezeu, dar iată, trebuie să înţeleagă omul că

Duhul fără de rostire de cuvânt nu poate să lucreze, şi acestea sunt nedespărţite în întocmirea

lucrării facerii, iar ca să creadă omul în Duhul şi în Cuvântul Care era la început, am venit Eu

acum două mii de ani şi M-am făcut trup, M-am arătat oamenilor plin de har şi de adevăr ca

să-l ajut pe om să creadă şi să vadă Duhul şi Cuvântul Care era la început şi prin Care toate s-

au făcut din tot ce s-a făcut. Şi iarăşi, spre sfârşitul tainei lui Dumnezeu, ca şi la început, Eu,

Domnul, Cuvântul Cel de la început, Care era Dumnezeu, iarăşi lucrez ca la început, căci

pământul este fără chip şi este gol, şi Eu îl voi scoate pe el din foc, aşa cum l-am scos din ape

la început, căci foc este acum pe pământ, foc al fărădelegii, şi în care toţi oamenii ard,

efă care iese la priveală, şi în ea fărădelegea a tot pământul, iar Duhul lui Dumnezeu Se

poartă pe deasupra focului aşa cum la început Se purta pe deasupra apelor pe când pământul

era fără chip. Amin.

O, fiule care crezi, o, poporul Meu, şi tu, omule care vrei să crezi şi tu! O, să nu crezi

în Mine pământeşte, tată, că Eu te-am învăţat că împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea

aceasta, nu, tată, nu. În lumea aceasta este numai păcat, numai foc, tată, foc al fărădelegii, în

care se mistuie viaţa fiilor oamenilor şi a urmaşilor lor, tată. În lume este Sodomă şi Gomoră,

din care Eu Mi-i scot pe cei ce sunt ai Mei, iar ai Mei sunt cei ce Mă iubesc crezând în

făgăduinţele Mele de cer nou şi de pământ nou, şi cu care Eu pot să lucrez acestea şi să

dau chip pământului, care arde acum de nouă stânjeni şi care este plin de sânge, peste tot

sânge, tată, căci lumea nu ştie să facă nimic bun, nimic decât păcat şi sânge, de nu mai are

Domnul loc pe pământ să-Şi odihnească pasul pe loc curat, iar omul sfânt şi iubitor de

Dumnezeu trebuie să-şi facă pârtie când merge pe pământ, trebuie să-şi stropească paşii şi

cărăruţa sa cu apă sfinţită cu putere de cuvânt şi să-şi facă vad ca să mai poată merge, căci

chipul Meu în om se pierde prin ape tulburi, aşa cum omul care-şi vede chipul în apă curată

nu şi-l mai poate vedea dacă apa se tulbură din pricini fel de fel, şi aşa este pe pământ, numai

ape tulburi sunt pe pământ, numai pustiu de Dumnezeu peste tot, iar Duhul lui Dumnezeu Se

poartă pe deasupra şi scoate la priveală pe cel curat cu credinţa şi cu fapta şi-i dă lui putere să

se facă fiu al Său, născut de la Dumnezeu pe pământ, şi aceasta lucrez Eu, Domnul, cu

harul cuvântului Meu din vremea aceasta: cer nou, pământ nou şi om nou, şi apoi

Ierusalim nou din loc în loc, patrie a Mea pe pământ, a Mea şi a celor ce iubesc patria

Mea, ieşind din lume pentru ca să-L primească pe Domnul fiinţă a lor, Făcător al lor, căci

veacul acesta trece, şi rămâne Domnul şi fiii Săi. Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului, din 19-01-2008

***

– O, sfinţi ucenici şi scumpe uceniţe! Să le dăm un picuţ de odihnă celor ce ne ţin cu

venirea, şi apoi ne vom aşeza în carte cu tot cuvântul cel de azi, al Meu şi al vostru. Eu sunt

îndurerat pentru necredinţa din oameni şi rabd îndurător. Acum două mii de ani cei de atunci

ziceau că sunt înşelător şi împotriva lui Dumnezeu şi a legii Lui, şi aşa au zis oamenii mereu


Focul apocaliptic

35

apoi pentru toţi cei care M-au purtat în timp, şi prin care Eu am fost mereu dispreţuit şi

omorât, căci şi de Mine şi de ei au zis oamenii necredincioşi că săvârşim minuni cu diavolul.

Învăţătura Mea a fost socotită mereu înşelătoare din pricină că Eu grăiam cele ce erau scrise

în Scripturi. Cei mari de atunci Îmi ziceau că Mă semeţesc, că Mă dau drept, şi mai mare ca

Dumnezeu, şi Mă socoteau ca pe o primejdie şi Îmi condamnau învăţătura, dar tot ceea ce se

petrecea, se petrecea şi se petrece şi azi precum era scris să fie şi precum este scris să se

împlinească, dar oamenii nu înţelegeau pentru că nu voiau, şi oamenii nu înţeleg de la

Dumnezeu pentru că nu vor să înţeleagă. Eu însă am venit şi am aruncat foc pe pământ,

iar cei ce sar să-l stingă îl aprind şi mai tare, căci focul Meu se aprinde şi nu se stinge, şi

cei ce dau să-l stingă se ard în el, căci sunt necredincioşi, şi toate se petrec aşa fiindcă

aşa este scris. Amin.

Pace ţie, poporul Meu! Te-am hrănit cu mult cuvânt. Această zi a fost o zi de

mângâiere, o zi de împăcare. Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor,

din 11-05-2008

***

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa coboară dintru cele cereşti

cuvântul lui Dumnezeu pe pământ ca să facă pace între om şi Dumnezeu, şi apoi între om şi

om. Cerul se întâlneşte cu pământul prin cuvântul lui Dumnezeu şi grăieşte Domnul pe

pământ, şi fericit este cel ce are de la Dumnezeu darul credinţei sfinte, şi fericit este

Dumnezeu între El şi cel credincios Lui, şi aşa Îşi face El între oameni vase purtătoare de

Dumnezeu şi aşa este Dumnezeu pe pământ. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu. Când Ilie, proorocul

Meu, s-a suit la cer cu carul de foc, Eu, Domnul, i-am dat cuvânt să aşeze regi şi să aşeze în

locul lui pe mai departe prooroc pe Elisei, şi s-a dus Ilie la el şi l-a găsit lucrând cu plugul, şi

a lăsat Elisei lucrul său şi a mers după Ilie, care i-a zis lui apoi: «Cere de la mine ce să-ţi dau

înainte de a fi luat de la tine», iar el i-a răspuns: «Îndoit duhul tău să treacă asupra mea»,

şi i-a zis Ilie: «De mă vei vedea când voi fi luat de la tine, să fie aşa, iar de nu, să nu fie».

Şi pe când ei îşi grăiau unul altuia, un car de foc cu cai de foc a trecut printre ei şi s-a suit Ilie

la cer în vârtej de vânt, şi apoi a lovit Elisei apa Iordanului cu mantia lui Ilie, care căzuse jos

de pe el, şi s-a tras apa de o parte şi de alta, şi acesta a trecut prin mijloc, şi apoi au zis

ucenicii profeţilor: «Duhul lui Ilie sălăşluieşte în Elisei».

Foc am venit să arunc pe pământ, şi voiesc să se aprindă şi să nu se stingă, iar cel

ce are parte de acest foc aprins în el, acela primeşte în el cuvântul Meu şi se naşte de sus

şi se face împărăţie a Mea pe pământ, şi Eu pot prin el să-Mi fac lucrarea pe care de la

Tatăl o am de lucrat pe pământ. Amin.

…Iată, Mi-am făcut intrarea şi cuvintez ţie, poporul Meu, şi sunt veniţi la izvor cei cu

dor şi cu foc în ei pentru naşterea lor din cuvântul Meu, şi apoi pentru puterea Mea în ei, ca

să împlinească ei cu puterea Mea voia Mea în ei şi în jurul lor şi să Mă vestesc Eu din loc în

loc prin cei ce cred venirii Mele de azi. E sărbătoarea proorocului Ilie şi e mare între pământ

şi cer acest prooroc, căci este cu trup, şi este fără de trup în ochii omului, căci aşa sunt cei


Focul apocaliptic

36

cereşti înaintea celor trupeşti, care lovesc în puterea credinţei omului care trăieşte prin

credinţă şi tot aşa şi poate, precum este scris.

…Să se coboare foc din cer peste toată răzvrătirea cea îndreptată asupra cărării

cuvântului Meu, care grăieşte pe pământ. Să se mistuie tot răul din calea Mea şi a

poporului Meu, care crede în venirea Mea la el. Amin. Ilie, proorocul Meu, vă spune vouă:

– Sunt mulţi care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal, şi aceia la glasul şi

porunca Domnului vor fi fii ai acestui cuvânt curând, curând, căci cu cât împotrivirea spre

cuvântul Domnului se scoală cu duh de răzvrătire, cu atât mai mult creşte credinţa în

oameni, creşte focul Duhului Sfânt, pe care Domnul l-a aruncat pe pământ în zilele

voastre şi care se tot aprinde, se tot aprinde şi nu se stinge, ci se aprinde. Amin. Fiţi plini

de milă, fiţi plini de duhul umilinţei aşa cum am fost eu înaintea Domnului, dar nu înaintea

omului vrăjmaş lui Dumnezeu. Amin.

Aş voi să grăiesc poporului Tău, Doamne, dar pot cei din porţi să ne ţină?

– O, proorocule mare, vom căuta să poată ei, şi acum să le dăm să meargă la cei veniţi

la izvor, dar să le dăm putere să lucreze peste ei, căci vin cu dor şi cu foc cei ce vin, şi apoi îi

vom întări în cuvânt şi vor face bine cu el. Amin.

Pace peste sărbătoarea de azi în cer şi pe pământ cu voi. Când daţi puteri sfinte celor

ce Mă caută la voi, vă cresc puterile, tată, şi nimeni, nimeni nu va putea birui venirea Mea de

azi şi lucrarea Mea cu voi, nimeni, tată. Eu, Domnul, grăiesc acest cuvânt proorocesc, căci

foc am venit să arunc pe pământ, şi el se tot aprinde, fiilor. Amin.

Mă fac trup şi cuvânt pe masă la voi. Mă fac pâine şi vin şi Mă dau vouă de hrană, dar

odată cu aceasta Mă fac şi cuvânt, căci am coborât învăţătură cum să fiu chemat ca să fiu pe

masă trup pentru hrana voastră şi cum să vin şi să fiu ţinut coborându-Mă cuvânt pentru viaţa

voastră şi pentru viaţa multora, fiilor, spre tămăduirea lor. Amin, amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului prooroc Ilie, din 02-08-

2008

***

Glasul Domnului este cel ce grăieşte şi se face râu de cuvânt peste pământ. Râul

vieţii se numeşte cuvântul Meu, care curge din gura Mea în zilele acestea, iar cel ce bea

din el nu mai însetează după nimic, ci numai după Dumnezeu. Amin.

Mă las peste pământ cu praznic de Bobotează. Intru în carte cuvânt, şi prin el Mă aşez

pe tron şi împărăţesc, căci tronul pe care Eu stau Împărat cu împărăţie care nu cade este

inima omului credincios, care împlineşte porunca iubirii de Dumnezeu. Eu aşa am fost

Împărat, şi tot aşa sunt şi azi, căci împărăţia Mea cu omul nu este ca pe pământ, şi este

precum în cer aşa şi pe pământ. Amin.

…Glasul Meu se aşează astăzi peste pământ cuvânt de Bobotează, şi cu el hrănesc

mai întâi pe cei adunaţi la izvorul Bobotezei. Cuvântul Meu este Duhul Sfânt



Focul apocaliptic

37

Mângâietorul pentru cei credincioşi Mie, şi este foc şi pucioasă pentru cei ce încă stau în

necredinţă şi prin ea lovesc în venirea Mea de azi de la Tatăl la om. Sunt în cea de-a doua

venire a Mea prin acest cuvânt şi sunt să-Mi pregătesc un popor curat, un popor de ucenici,

şi din ei să-Mi ridic mărturisitori plini de duh de înviere peste oameni, căci oamenii zac

neridicaţi din păcat, iar plânsul Meu în ei nu-l aud ei.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Botezului Domnului, din 19-01-2009

***

Îi dau neamului român slava cuvântului Meu, pe care îl aşez în cartea Mea cu

tine spre povaţă peste om, poporul Meu, şi îl învăţ pe el să ia şi să ştie, căci Eu îi dau lui

şi îl aştept cu mare iubire spre înnoirea lui, spre naşterea din nou, ca să fie el făptură

nouă, ţară nouă, înveşmântată de sfinţi şi de îngeri, căci slava cea trecătoare a lumii

trece ca şi lumea şi ca lucrarea ei lumească, dar slava cea veşnică a sfinţilor rămâne, iar

Eu, Domnul învierii a toate, voiesc ca tu să rămâi, ţara Mea de azi, căci pământul de

sub tine este alegerea Mea cea dintru început, iar tu încă nu pricepi ce taină poartă

pământul tău. Fă-ţi timp să Mă auzi! O, fă-ţi timp să stai de vorbă cu Dumnezeu, tată! Pe

tine te ştie Lucifer încă de la început, şi dă el acum să joace în tine cartea sa ca să te

umple de lucrarea sa cea potrivnică Mie, dar Eu vin şi îţi spun să iei de la Mine ştire şi

să intri sub mantia Mea, sub povaţa Mea ca să te ocrotesc de ceasul ispitei, tată, căci a

venit peste tine ispita cea grea despre care scrie în Scripturi că vine, iar Scripturile tu

nu le citeşti şi nu le cunoşti dacă nu le citeşti ca să le înţelegi. O, tu trebuie să citeşti în

Scripturi şi să nu faci altceva decât ce este scris în ele să faci, căci Eu vreau să biruiesc pentru

tine, şi apoi pentru Mine cu tine, ţara Mea.

O, măi Lucifer, o, tată, o, îngerul Meu cel neascultător de Dumnezeu, nu te mai

încânta cu duşmănia ta pe Mine şi pe lucrarea Mea de înnoire a lumii, de vreme ce ştii

că Eu sunt Dumnezeu, şi nu tu, că Eu sunt Biruitorul, şi nu tu. O, lasă, tată, jos armele

tale şi vino spre odihnă, tată, căci tu ai fost îngerul cel frumos al cetelor îngereşti, şi iată

ce ţi-a făcut îngâmfarea omului când el s-a trufit, iar tu i-ai slujit spre căderea ta prin

căderea lui! O, dă-te la o parte cu lucrarea ta cea de la om şi dă-Mi Mie cale ca să-l înviez pe

om şi să-l nasc din nou pe el şi să vadă ce a făcut el îngerilor lui Dumnezeu, pe care i-a tras

în adâncul dorinţei lui cea de slavă împotriva slavei lui Dumnezeu celei netrecătoare pe veci

de veci! O, vino spre întoarcere în slava cea cerească, din care tu ai căzut prin om, înger

neascultător, şi te vei odihni de osteneli! O, iată ce face ascunderea de Dumnezeu în cele

ascunse ale omului ascuns! Ţie îţi poruncesc acum, în zi de Paşti în cer şi pe pământ a

Mielului lui Dumnezeu, strânge-ţi armele şi fă curat de tine şi de lucrarea ta pe vatra

neamului român, pământul cel ales de Mine la început pentru slava Domnului la

sfârşit! Ascultă-Mă, tată! Iată, te-ai înarmat cu toate lucrările tale ascunse ca să

murdăreşti acest pământ, şi neamul Meu de pe el să-l pecetluieşti cu pecetea pieirii, cu

sigiliul cel potrivnic voii lui Dumnezeu. Nu te las să faci aceasta. Vei intra în ascultare

de acum. Vrei, nu vrei, Eu, Domnul învierii, Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Fecioara,

îţi cer supunere, te supun sub puterea Mea cea netrecătoare, căci este scris să fac

aceasta. O, fii cuminte de acum, căci tu eşti înger, şi trebuie să ştii ce ai fost mai înainte

de ceea ce eşti acum, căci Eu îţi amintesc aceasta. Îl voi naşte din nou pe om, căci am venit


Focul apocaliptic

38

pe pământ cu naşterea din nou a lumii, şi tu vei rămâne fără om şi nu vei mai fi scula omului,

şi omul nu va mai fi scula ta, şi vei fi fără de casă şi nu vei vrea să părăseşti duşmănia şi

răutatea, dar Eu îţi spun cu milă, supune-te sub mila Mea, sub iubirea Mea, după şapte mii de

ani de muncă zadarnică împotriva Mea şi a omului, fiindcă iată, Eu sunt Biruitorul, Eu şi nu

tu, tată. Nu-ţi spun aşa ca să te biruiesc, ci ca să vezi şi ca să te trezeşti din lucrarea ta cea rea,

care ţi-a obosit vederea şi nădejdea de bine pentru tine. Iată, uită-te să-ţi vezi locul dacă nu

vei vrea să intri sub dragostea Mea ca să-ţi dau odihna cea fără de foc. Nu fi necredincios. Eu

ştiu că tu Mă crezi, dar eşti îndărătnic. Eu, Domnul, te chem spre liniştea pe care ai pierdut-o

după ce nu M-ai mai ascultat, după ce te-ai ascuns în om ca să cazi cu el cu tot, slujind

voinţei lui cea plină de trufie împotriva Mea la începutul zidirii. Stau cu lucrarea cuvântului

Meu pe vatra neamului român, pe care tu voieşti acum să-ţi desfaci cortul şi să-ţi încerci

împărăţie. O, nu te las, Lucifer. Te numesc cu numele tău cel de la Mine dat la început,

împotriva lucrării tale întunecate acum peste pământ. Sunt cu praznic de înviere, praznicul

cuvântului Meu pe pământul neamului român, iar tu ai văzut masa Mea întinsă pe el, de

cincizeci de ani şi mai bine întinsă pe el, şi dai să-ţi desfaci cortul tău peste muntele Meu cel

sfânt, cel de la sfârşit muntele Meu, şi despre care scrie desluşit în Scripturi, şi numai

cine nu citeşte nu înţelege, şi numai cel ce nu se uită ca să vadă nu crede. O, ce vrei să faci

peste ţara Mea? O, nu te las, tată, nu te las, Lucifer. Sunt Dumnezeu-Cuvântul, şi Mi-

am făcut casă în mijlocul acestui neam şi vin la el cu masa cuvântului Meu, şi oştiri

cereşti iau cu Mine călare pe cai albi, precum este scris să vin şi să-Mi fac împărăţie în

om şi cu oamenii pe pământ, şi numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrez

minunat. Iată-Mă, te întâlneşti cu Mine pe pământul neamului român după şapte mii de ani

de la căderea ta din slava Mea şi a îngerilor Mei. Iată ţara Mea de azi, pe care tu dai s-o

robeşti acum sub pecetea ta. Eu însă vin şi povăţuiesc neamul român şi îi dau putere să

asculte de Dumnezeu, de Cel Atotputernic, şi nu de tine, şi am făcut această dovadă prin

naşterea Mea din mamă Fecioară şi apoi prin învierea Mea din morţi a treia zi de după

moartea Mea pe crucea pe care M-a bătut în piroane poporul iudeu, în care tu te-ai încuibat

acum două mii de ani ca să te împotriveşti venirii Mele pe pământ, ţinându-Mi urma ca să

Mă prăbuşeşti. Eu însă am înviat, am biruit moartea, şi iadul l-am spart, şi încuietorile puse

peste el de tine le-am zdrobit şi i-am scos pe drepţii Mei, pe prooroci şi pe sfinţi, şi am în

mână cheile morţii şi ale iadului şi sunt Domnul învierii morţilor şi sunt îmbrăcat în înviere,

şi aceasta le dau oamenilor, şi le voi da. Amin. Nu uita, deschide-ţi bine vederea cea de la

Mine, nu cea de la om, şi nu uita că Eu şi toate oştirile cereşti şi îngereşti stăm în lucrare

de naştere din nou a lumii pe pământul român, pe care tu dai acum să-ţi înfigi ţăruşul şi

să-ţi desfaci cortul, şi apoi pecetea ta cea neagră peste acest neam, şi dai să lucrezi

aceasta mai mult decât peste orice alt neam de pe pământ, căci banul a fost cea mai

neagră ispită cu care ai lucrat tu să cumperi pământul şi să-l bagi sub pecetea ta, pe

care banul o mânuieşte, căci pe Mine M-a vândut pe bani spre moarte poporul iudeu,

pe care l-ai tras tu sub stăpânirea ta duşmănoasă pe Mine şi l-ai învăţat să Mă vândă

spre moarte acum două mii de ani, intrând în Iuda, care şi-a mânjit mâna şi mintea cu

pecetea banului, şi iată, banul s-a făcut blestemul acestui popor apoi, care dă de atunci să

stăpânească lumea cu puterea lui cea din bani ieşită. Iară şi iară îţi spun ţie, Lucifer, în faţa

întregului neam omenesc şi a cerului de sfinţi şi de îngeri: nu uita, deschide-ţi bine vederea ta

cea de la Mine, că e vremea să vezi aşa de acum, şi vezi că pe pământul român sunt Eu,

Domnul învierii, cu lucrarea Mea de înnoire a lumii şi a pământului, şi cerul şi pământul cel

nou voiesc să aşez peste acest pământ, căci trebuie să aşez împlinite pe pământ toate

Focul apocaliptic

39

Scripturile Mele, iar Eu sunt Mielul Cel junghiat, Care spală păcatele lumii, Mielul lui

Dumnezeu, dat omului credincios spre hrană, şi prin Care omul va birui pe satana, precum

este scris în Scripturi, şi sunt Cel ce am zdrobit porţile iadului, în care tu i-ai ţinut pe drepţii

Mei. Pecetea ta e banul. Omul va putea trăi şi fără bani şi fără alte hârtii în locul lor,

cu care tu dai să înlocuieşti faţa banului pe pământ şi s-o ascunzi sub perdea. Eu sunt Cel ce voi hrăni omul cu mană din cer, Eu, şi nu tu, căci pe pământ vine focul peste toate câte tu ai zidit cu omul şi pentru om. N-am ce face pe pământ cu

munca ta, şi nici omul nu va avea ce face cu ea, căci pe pământ Eu aşez comoara Mea,

care nu poate sta lângă a ta, trecătoare cum e ea, căci lucrarea ta trece, iar tu vei

rămâne faţă în faţă cu Mine ca să-Mi dai socoteală pentru tine. Amin. Şi acum, ţie îţi zic:

Dă-te înapoi de pe pământul ţării Mele şi de peste sufletul neamului român de pe el şi

mergi în locuri pustii de Dumnezeu până ce Eu, Domnul, voi cuprinde tot pământul sub slava cuvântului Meu, care se face foc nestins peste toată nelegiuirea de pe pământ, căci cuvântul lui Dumnezeu este slava pe care Eu, Dumnezeu-Cuvântul, o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii, şi iată,

Lucifer cu numele de satana, aceasta este lucrarea Mea de slavă, cu care tu te întâlneşti

acum pe pământul român împotriva a toată fărădelegea de pe pământ. Amin, amin,

amin.

O, popor român, am grăit înaintea ta vrăjmaşului Meu şi al tău, Lucifer, îngerul cel

mare la început, şi care a slujit trufiei omului în vremea căderii din Dumnezeu a omului cel

întâi zidit. O, caută, neam român, caută, tată, să scapi de acest înger al trufiei, caută să

scapi de trufie, căci de la ban vine toată, toată trufia în om. O, vino spre umilinţa cea

dulce, că e dulce, tată, umilinţa, şi te face frumos, frumos, şi te face bogat cu bogăţia pe

care Eu voiesc să ţi-o dau, şi-ţi va sluji ţie Lucifer pentru slava Mea cu tine cu toată

averea lui, şi nu tu îi vei sluji lui, că nu slava lui trebuie pe pământ s-o ai tu, ci slava

Mea, tată. I-am spus îngerului trufiei să-şi ia cortul şi să se mute de pe vatra ta, iar tu

primeşte-i pe sfinţii Mei oaspeţi ţie, şi primeşte-Mă pe Mine, căci Eu am nume minunat, şi el

se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Caută pentru tine învăţători cereşti cu inima ca să te

înveţe şi să-ţi desluşească tainele Mele, şi dacă vrei cuvântul Meu să te înveţe Eu te aştept

aici, lângă izvorul Meu să vii să te învăţ Eu, popor român. O, nu-ţi ştii soarta, dar Eu ţi-o ştiu,

tată, ştiu menirea ta, şi de aceea am venit de la Tatăl la tine cuvânt de naştere a ta, naştere

nouă, şi de la tine naşterea lumii apoi, precum este scris în Scripturi că va fi. Cu tine vreau

să împlinesc Scripturile, tată, şi să vrei şi tu, căci planul Meu cu tine este minunat. Rămân cu cartea deschisă între Mine şi tine şi n-o mai închid, că voiesc să citească în ea

Lucifer şi îngerii lui cei cu trup şi cei fără de trup şi să se aşeze în ascultare de Cel ce a făcut

cerul şi pământul şi pe om, şi iarăşi le face pe ele, şi va fi totul nou, precum este scris, şi va fi

Ierusalim nou ales, şi făptura va fi răscumpărată. Amin.

Hristos a înviat, popor român! Domnul învierii te salută cu învierea Sa dintre cei

morţi acum două mii de ani. O, iată cine este Domnul Dumnezeul tău! Hristos a înviat,

ţară a întoarcerii Mele, ţară a cuvântului lui Dumnezeu la sfârşit de timp, şi tu vei învia,

aşa precum Eu am înviat! Amin. Vei învia, vei învia, vei învia! Aceasta este voia Mea

cea pentru tine, şi în ziua a doua a lumii vei fi împărăţia Mea şi toate popoarele vor lua

Focul apocaliptic

40

din tine lucrarea Mea, lumina Mea din tine, lumina învierii omului, ţara Mea. Amin,

amin, amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu din ziua a doua de Paşti, din 20-04-2009

***

Sunt cu cerul de sfinţi deasupra ta, poporul Meu de la izvor, şi îngerii Ne poartă cu

sărbătoarea mamei Mele. Ea este plină de har de la Mine şi se dă cu el în ziua aceasta spre

hrana celor ce au dorul nou şi vin cu dor la izvorul cel de sus izvorât. O, să ia oamenii din el

şi să se umple de dor! Dorul de cer este focul pe care Eu, Domnul, îl arunc pe pământ şi

îl doresc aprins în om, şi apoi din om în om să se aprindă doresc. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Maicii Domnului, din 21-09-

2009

***

Amin, amin grăiesc vouă, celor ce staţi să tocmiţi în zilele acestea soarta cea de la

voi peste neamul român: Eu, Domnul, pun în veghe şi în lucru oştirile de sfinţi şi de

îngeri pe tot cuprinsul acestui tărâm şi peste neamul de pe el şi-Mi voi aduce la

împlinire voia Mea, şi pun pe poporul cuvântului Meu din mijlocul acestui neam, îl pun

la rugăciune cu strigare aşa cum Eu îl povăţuiesc să ceară la Dumnezeu pentru acest

neam. Aşezaţi-vă şi voi în duhul umilinţei, în post şi rugăciune cerând la Mine voia Mea

peste voi, căci voia voastră e voia omului, şi nu e bună voia voastră împotriva voii lui

Dumnezeu pentru acest neam, care îşi are soarta din cer, nu de pe pământ pentru zilele venirii

Mele iarăşi cuvânt pe pământ. Vin cuvânt pe pământ ca să-Mi pregătesc popor pentru

ziua venirii Mele cu slavă, cu Duhul Sfânt şi cu foc, zi la care oamenii nu vor putea

lucra decât cu iubire de Dumnezeu sau cu părăsire de Dumnezeu, şi apoi unii vor fi

botezaţi cu Duhul Sfânt, iar alţii cu foc, precum Eu am proorocit să fie în ziua Mea de

slavă, după ce şapte veacuri şi mai bine am aşteptat omul să se întoarcă măcar acum, la

sfârşit, în ţara din care a căzut la început.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Acoperământul Maicii Domnului, din

14-10-2009

***

– Sfârşim acum cuvântul zilei, o, ucenici ai Mei, cei din cer şi cei de pe pământ, şi Ne

odihnim în duhul împlinirilor, care vor prăsi unele din altele spre slava cea de nou Ierusalim

pe pământ, care-şi lărgeşte cortul ei. Tainic i-am îmbrăcat în binecuvântare scumpă pe toţi cei

care au venit şi au poposit şi s-au întors apoi întru ale lor. Le-am dat lor pe îngerii Mei spre

însoţire lor. Mă voi aprinde în ei cu focul pe care îl tot arunc pe pământ ca să ardă şi să

se vadă arzând şi aprinzând el foc din foc. Amin.


2010

***

O, s-au scurs vremile toate şi a venit vremea să vin cu zilele cele de apoi şi voiesc

să-Mi culeg un popor şi să-l ocrotesc de vremea judecăţii, căci judecata suflă cu putere

peste tot, şi Domnul este cu lopata în mână şi Îşi curăţă aria şi Îşi adună grâul în jitniţă,

iar pleava în foc, căci aşa este scris despre vremea judecăţii şi a botezului cu Duhul







Focul apocaliptic

41

Sfânt şi cu foc peste oameni, şi nu ştie omul gustul cel dulce şi plin de viaţă veşnică al

Duhului Sfânt, Care spală omul de păcat şi îl face înger, dacă poate să se umilească şi să

creadă, căci tot cel care se umileşte are cale spre lumină înaintea sa, iar cel ce nu se

poate umili primeşte botezul cel cu foc, care este usturător peste om. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Schimbării la faţă a Domnului, din

19-08-2010

***

— Acum hai să le dăm bucuria şi duhul ei în duh de praznic sfânt şi să însufleţim

această zi, coborând în ei har, Fiule învăţător! O, să aibă grijă ei de nedespărţirea de noi.

Amin.

— O, mamă, nu Mă despart de poporul acestei taine şi vin mereu la izvor cu cuvânt

de putere şi Mă dau celor ce vin, ca să poată şi ei apoi. Eu, mamă, am stat şi M-am hrănit din

graiul iubirii tale pentru ei şi pentru taina Mea cu ei. Eu, mamă, aştept să pot prin cei ce Mă

poartă să aduc împlinirea Scripturilor celor de apoi: cerul cel nou şi pământul cel nou, mamă,

şi am pus la însămânţat aceasta pentru cei credincioşi, care aşteaptă făgăduinţa lui

Dumnezeu, mamă. Toată lumea arde ca un cuptor, dar cei credincioşi Mie nu ard în ea,

mamă, ci stau cu Mine şi ard în Mine, şi focul Meu din ei Eu îl iau şi-l arunc pe pământ

ca să ardă în el lumea, mamă, lumea care arde în focul ei, luând foc din foc fiii lumii. Eu

însă întocmesc alt foc şi dau cu el foc răului de pe pământ ca să-l stârpesc dintre

oameni, şi fac aceasta cu poporul cuvântului Meu, mamă, şi se va afla de la margini la

margini că Eu, Domnul, am fost acest cuvânt în mijlocul neamului român şi că Mă port cu el

spre biruinţa cea mare, mamă. Amin.

Pace ţie, în zi de serbare pentru tine, mama Mea!

…Voi, cei care veniţi şi vă adăpaţi din izvorul Meu de cuvânt, daţi-Mă

oamenilor! Faceţi-vă peste fiii neamului român vestitori ai venirii Mele şi spuneţi-le şi lor că

am venit să-i vindec de necredinţă şi de înstrăinare de Dumnezeu! Luaţi foc din foc şi

aprindeţi cu el inimile multora din aproape în aproape, şi veţi lua plată,

fiilor credincioşi! Cereţi la Mine să vă fac puternici în faptă şi în cuvânt, şi daţi cerului

ajutor de pe pământ ca să ridicăm neamul român la rang ceresc între neamurile pământului,

căci înţelepciunea cea de taină a lui Dumnezeu a fost pusă sub obroc de către cei ce s-au găsit

să stăpânească duhul omului, şi nu mai sunt păstori ca să caute la oi şi ca să nu se facă ele

capre dacă nu sunt păstori pentru oi.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului, din 28-

08-2010

***

O, i-am spus omului: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeu, omule, să-L iubeşti din

toată fiinţa ta, şi pe aproapele tău să-l iubeşti ca pe tine însuţi». Nu înţelege omul cum să

împlinească el ceea ce i-am dat să lucreze, şi voiesc să-l povăţuiesc Eu pe el acum. Izvorul

Meu de cuvânt se face jar şi cărbune aprins ca să se atingă de inima omului

şi să-l ia omul pe buze apoi, şi din mijlocul cetăţii strig şi îl chem pe om să Mă

audă, şi îl strig în mijlocul cetăţii cuvântului Meu cel de azi, din mijlocul celor ce aud




Focul apocaliptic

42

din gura Mea cuvântul Meu cel de foc ca să-l ia ei şi să-l arunce pe pământ şi să se

aprindă acest foc şi să ardă păcatele din oameni focul cuvântului Meu, căci diavolul a

pus lege pe pământ păcatul. O, vai lui, că vine nimicirea lui! Amin.

Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea tăierii capului sfântului Ioan

Botezătorul, din 11-09-2010

***

O, poporul Meu, omul trăieşte mai mult în pântecele lui, în care el se desfată cu

inima. Îşi pierd mintea cei ce cad din slava lor cea de pe pământ şi care le ameninţă strânsura

lor, şi sunt mai rău ca diavolii, bieţii de ei. Nu-i mai pot ajuta, căci sunt orbi de tot. O, nu-i

mai pot ajuta decât cu răsplata cea pentru fapte ca să le deschid ochii şi să-şi privească

înşelăciunea vieţii lor faţă în faţă cu ei, căci pe Mine, Domnul, ei n-au voit să Mă aibă,

fiindcă viaţa lor şi-au dat-o deşertăciunii vieţii. Voiesc însă pe tine să te am şi să te păzesc şi

să te păstrez al Meu, o, poporul Meu, şi bunul Meu să fii tu, averea Mea pe pământ să fii,

tată, că Eu am făcut cerul şi pământul şi n-am loc pe pământ, n-am, că omul s-a semeţit şi M-

a dat deoparte din drumul lui şi M-a uitat, şi îşi spune Dumnezeu omul, aşa îşi spune, şi s-a

făcut el pedeapsa Mea, crucea Mea cea grea, şi pe care va fi s-o las jos, că vine vremea slavei

lui Dumnezeu pe pământ şi Mă trimite Tatăl cu ea mereu la tine, ca să pregătesc pământul

pentru slava Mea, o, poporul Meu. O, îmbracă-te, tată, în Dumnezeu din zi în zi mai mult, şi

aceasta să-ţi fie ţie ocrotire şi pavăză tare şi armă de nebiruit în faţa celor ce s-au despărţit de

Mine pe pământ, dându-se ei stăpânitorului întunericului acestui veac trecător. O, îmbracă-te

în Hristos, fiule, îmbracă-te tot mai frumos, că Eu te învăluiesc în cuvântul Meu mereu şi nu

ştiu oamenii de ce nu trag mulţi spre Mine şi spre tine, dar ştiu Eu aceasta. Tu eşti învăluit în

cuvântul Meu, pe care oamenii nu l-au iubit nici atunci, nici acum, căci am venit acum două

mii de ani între oameni, şi acum iarăşi vin, şi stau învăluit în cuvânt şi cuvintez, şi nu fac

semne şi minuni cu tine şi lângă tine ca să Mă vadă oamenii cu ochii, ci Îmi fac lucrarea

venirii Mele cuvânt pe pământ şi Îmi pregătesc strălucirea şi slava zilei Mele şi ziua când

toate noroadele de pe pământ vor vedea umilinţa Mea cu care am locuit între ei şi prin

care am răbdat dispreţul tuturor, în vreme ce Eu M-am descoperit cuvânt din cer între

ei, iar ei nu M-au cunoscut şi n-au înţeles împlinirea profeţiilor mari şi mici cu acest

pământ, şi mai cu seamă pământul neamului român, dat Mie de Tatăl să-Mi fie casă de

venire acum, la sfârşit de timp, şi de credinţă în oameni. O, puţini, puţini trag cu duhul

credinţei, de la care să vină învierea Mea în om! Pe aceia Eu, Domnul, îi iau în arca

Mea, şi prin ei Îmi mai trag în ea pe cei ce întind mâna spre Mine ca să le dau scăparea, şi aşa Îmi voi întocmi Eu popor credincios şi de nebiruit pe pământ înaintea neamurilor

depărtate de Dumnezeu pentru cale fără Domnul pe pământ cu ei, şi aşa Îmi port Eu crucea

venirii Mele, calea Mea cea plină de dor clocotitor ca să-i trag pe toţi la Tatăl, fie cu

Duhul Sfânt, fie cu foc, căci Duhul Meu suflă, dar nu găseşte în calea Lui dintre cei

născuţi din Duhul ca să se atragă, ci găseşte om uscat, pârjolit de focul fărădelegii a tot

pământul şi de care s-a umplut pământul de la margini la margini prin oameni fără

duh şi care nu vor să audă de naşterea cea de sus a omului. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Înălţării Sfintei Cruci, din 27-09-

2010

***




Focul apocaliptic

43

Acum două mii de ani am venit şi am lucrat ca atunci, iar acum vin şi lucrez cu mult

cuvânt spre facerea omului şi îi cer lui să treacă prin apă şi să nu piară, să treacă prin foc şi să

nu ardă, că la potopul cu apă a pierit tot omul, şi la foc tot aşa, dar acum vreau sfânt să se

facă cel ce vine la Mine, că vreau să rămân cu el după ce mânia va trece, căci Noe a

scăpat dimpreună cu cei ce au ascultat de Mine şi de el, iar ceilalţi au pierit, iar tinerii în

cuptorul de foc în văpaie aruncaţi au scăpat, pentru că au ascultat de Mine şi de căpetenia lor.

Adam însă nu şi-a pregătit salvarea nici măcar în rai fiind, ci şi-a pregătit neascultarea, şi iată

ce înseamnă trupul, carnea şi sângele, care sunt trup!

O, pe pământ e numai foc şi toţi oamenii ard în el, şi e numai ape şi toţi pier în

valuri, ca la potop, şi e numai sânge, numai fire pe pământ.

Mă fac cuvânt de slavă pentru îngeri, căci cetele îngereşti au ziua lor de serbare prin

biserică, şi îngerii au căpetenie peste ei şi sunt ei slava Mea prin ascultare de căpeteniile de

peste ei. Mihail, căpetenia oştirii Domnului, îngerul Meu, strigă acum peste cei ce iubesc

cuvântul Meu: Să staţi bine şi cu frică şi cu mare luare aminte să staţi şi să ascultaţi, că e

vreme cu căderi şi cu încăpăţânare pentru necredinţă şi pentru trădări şi pentru căderi,

iar Domnul vă învaţă salvarea! Amin. Extras din Cuvântul lui Dumnezeu la soborul sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil,

din 21-11-2010

***

Binecuvintez Eu şi mama Mea Fecioara iubirea de Dumnezeu în pieptul celor ce ştiu

şi în al celor ce nu ştiu ce este şi cum este această iubire, ci simt doar bucuria ei înăuntrul lor

şi vin cu bucurie şi vin cu nerăbdare când vin, iar Eu, Domnul, le dau lor, le dau de la Mine

înţelepciunea cu care să înţeleagă ce voiesc Eu să fac pentru cei ce dau să vină aici, la izvor,

şi să ia. Voiesc să-i dau omului chipul Meu, în tot şi în toate ale lui chipul Meu să-l înveţe de

la Mine, de la cuvântul Meu, care curge aici, din gura Mea ca râul, ca dorul care se scurge

din Mine ca să-l ia şi omul în el şi să-l poarte şi să-i cunoască arsura cea binefăcătoare de

suflet, căci foc am venit să arunc pe pământ şi iată, aceasta fac: dau omului dorul Meu

să-l poarte şi să-l ardă pe dinăuntru şi să poată pentru Mine după plăcerea Mea, căci

după plăcerea lui e prea pestriţă iubirea care dă s-o aibă el pentru Mine, că e amestecată cu

iubirea de sine a omului şi n-are chip al Meu iubirea omului, n-are, dar vin Eu din cer pe

pământ şi îl întâmpin pe om şi îi dau din Duhul Meu ca să poată ca Mine şi nu ca omul, că e

mare, mare minune între om şi Dumnezeu iubirea cea după chipul Meu între om şi Mine.

28-08-2011

***

Acest cuvânt este Dumnezeu, Care Se vesteşte pe Sine în zilele acestea şi Îşi

lucrează lucrarea Sa, proorocită prin Scripturi că ea va fi să se arate pe pământ şi să se audă

de ea din cer şi de pe pământ şi din adânc de pământ şi să împartă ea cuvântul lui Dumnezeu

la cei vii şi la cei morţi, spre slava Domnului şi a sfinţilor Lui, cărora El le spune: Bucuraţi-

vă, sfinţi rugători şi tămăduitori, că vremea este să vin cu voi şi să lucrăm slavă mare, şi iată,

vin şi împlinesc şi tainic Îmi desfac vălul cel de deasupra şi-Mi arăt mărirea, până ce taina

aceasta va arăta focul ei, dorul ei, dorul care arde ca focul ca să se aprindă el în oameni şi să

vadă oamenii pe Dumnezeu în acest cuvânt, căci acest cuvânt este Dumnezeu. Amin.



Focul apocaliptic

44

O, măi poporul Meu, nu este doctorie mai tare pentru om ca şi pocăinţa cea cu

putere înaintea Mea, cea plină de duioşie spre Mine şi de credinţă şi de căutare după

Dumnezeu faţă de tot suspinul cel din om. Adevărata pocăinţă îi dă omului neputincios viaţă

nouă, după ce Eu, Domnul, încerc prin foc credinţa lui în puterea lui Dumnezeu.

14-10-2011

(Cuvântul lui Dumnezeu la Cetatea Sfânta Noul Ierusalim. www.noul-ierusalim.ro)

(Sublinierile cu caractere îngroşate aparţin redactorului.)

(Vezi reportaj Noul Ierusalim . http://www.youtube.com/watch?v=RYtAd-

ycLhU&feature=gv )

Pe aceeaşi temă din alte surse

Profeţi adevăraţi şi profeţi mincinoşi. Revelaţii adevărate şi revelaţii false

1. (Domnul): „Cel mai adesea, Dumnezeu se revelează pe Sine prin gura unor

profeţi pe deplin treziţi. Iar astfel de profeţi sunt întotdeauna, pentru oamenii mai ageri la

minte, uşor de recunoscut - în primul rând prin cuvântul lor scris sau rostit, în al doilea rând

prin faptele lor miraculoase, cum ar fi, de pildă, să le prezică la nevoie oamenilor lucruri ce

se vor petrece în viitor, astfel încât aceştia să revină pe calea binelui, să se îndrepte şi să-L

roage pe Dumnezeu să abată de la ei prăpădul anunţat, cum s-a petrecut cu Ninive. În al

treilea rând, astfel de profeţi adevăraţi, însufleţiţi de Voia lui Dumnezeu, mai pot vindeca

bolnavii prin rugăciuni şi prin aşezarea mâinilor, în cazul în care această vindecare este spre

însănătoşirea sufletului bolnavului. Iar în al patrulea rând, ei pot, în acord cu Voia lui

Dumnezeu, să atragă o pedeapsă divină asupra unui popor care nu se mai poate îndrepta sau,

dimpotrivă, să binecuvânteze un altul.

2. Profeţii cei adevăraţi, însufleţiţi de Duhul lui Dumnezeu, se disting cu uşurinţă de

cei falşi, prin astfel de virtuţi şi prin multe altele, dar mai ales prin faptul că ei întotdeauna

sunt plini de smerenie şi de iubire pentru semeni, în timp ce falşii profeţi poartă haine

împodobite în fel şi chip şi ornate cu semne distinctive, sunt plini de îngâmfare şi de

egoismul cel mai acerb, nu se lasă văzuţi decât în anumite locuri consacrate, vorbesc puţin şi

spun doar lucruri prosteşti şi lipsite de sens, fac tot felul de false minuni, dar numai în

momente fixate dinainte, cu mijloace naturale ţinute secrete, şi vai de cel care ar îndrăzni să

le facă şi el! Însă profetul cel adevărat nu face niciun secret din minunile săvârşite de el, ba

dimpotrivă, el îi îndeamnă şi îi ajută pe oameni să săvârşească şi ei minuni similare, în

aceeaşi manieră bună şi dreaptă.

3. Şi de vreme ce este atât de uşor să deosebeşti un fals profet de unul mincinos şi

dacă orice om de bun-simţ poate trage singur concluzia că există, în mod evident, profeţi

adevăraţi şi profeţi mincinoşi - şi că aceştia din urmă nu ar fi putut să apară niciodată dacă nu

ar fi fost precedaţi de cei adevăraţi -, tot atât de uşor trebuie să le fie oamenilor şi să-şi dea

seama prin aceasta că există un Dumnezeu adevărat, care nu-i lasă niciodată să umble

complet singuri pe pământul acesta, ci le face în permanenţă cunoscută Vrerea Sa, precum şi

măreţele şi înţeleptele Sale intenţii în ceea ce-i priveşte.


http://www.noul-ierusalim.ro/index2.htm

http://www.youtube.com/watch?v=RYtAd-ycLhU&feature=gv



Focul apocaliptic

45

4. Acest gen de revelare le este întotdeauna mai de folos oamenilor care o acceptă de

bunăvoie, pentru că ea nu îi supune la nicio constrângere. Însă în cazul marilor revelaţii, care

au loc doar foarte rar, oamenii dobândesc mult mai puţin pentru sufletele lor, căci astfel de

revelaţii sunt mai curând o judecată pentru oamenii degeneraţi, decât o mântuire.

5. Atunci când Adam, în Raiul pământesc, a păcătuit în faţa lui Dumnezeu, prin

faptul că, în calitatea lui de om cu voinţă liberă, n-a vrut să se supună Vrerii lui Dumnezeu,

care îi era preabine cunoscută, el a avut parte imediat de o mare revelaţie divină şi s-a căit

pentru păcatul său. Dar această mare revelaţie a fost pentru el o judecată.

6. Ulterior, au mai existat multe asemenea mari revelări ale lui Dumnezeu pentru

oameni, datorită degenerării copiilor lumii care locuiau în ţinuturile de jos. Dar, pentru aceşti

copii ai lumii, ele au fost de fiecare dată o judecată.

7. Pe timpul lui Noe, o mare revelaţie divină le-a fost din nou trimisă oamenilor; dar

ea a fost pentru ei o foarte mare judecată.

8. Şi în vremea lui Avraam a avut loc o mare revelaţie, din cauza locuitorilor nespus

de depravaţi ai Sodomei şi ai Gomorei, precum şi ai celor zece orăşele mai mici din preajma

acestora. Şi aceasta a fost tot o judecată pentru oamenii respectivi, iar Marea Moartă este şi

astăzi o dovadă concludentă a acestui fapt.

9. Patriarhul Iacov a avut şi el parte de o mare revelaţie a lui Dumnezeu, iar copiii

săi a trebuit să o ispăşească în Egipt.

10. Pe timpul lui Moise a avut loc o nouă revelaţie, cu totul extraordinară, când

cuvintele de tunet ale lui Dumnezeu către oameni a trebuit să fie înscrise pe tăbliţe de piatră.

Dar revelaţia aceasta a însemnat o cumplită judecată, în special pentru egipteni, care

deveniseră prea orbi, prea îngâmfaţi şi prea inumani şi a căror suveranitate a fost definitiv

spulberată! Dar nici izraeliţii nu au fost iertaţi.

11. Iar când izraeliţii au părăsit deşertul, conduşi de Iosua, din nou a avut loc o mare

revelare a lui Dumnezeu, şi marele Ierihon a dispărut de pe faţa pământului.

12. Aşa au fost lucrurile şi pe timpul lui Samuel şi Ilie şi, la fel, în vremea celor

patru mari profeţi; şi amintiţi-vă ce judecăţi le-au urmat! Nici măcar profeţii mai mici nu au

venit fără o judecată în lumea aceasta.

13. Iar în momentul de faţă, aveţi în faţa ochilor voştri cea mai mare şi mai

nemijlocită revelare a lui Dumnezeu către oameni. Iar judecata cea nespus de mare care

trebuie să vină asupra evreilor nu se va lăsa prea mult aşteptată. 14. De acum înainte, timp de aproape două mii de ani, vor fi treziţi nenumăraţi

profeţi, căci va apărea un număr şi mai mare de falşi profeţi şi chiar de falşi Hristoşi extrem

de trufaşi, însetaţi de putere şi lipsiţi de orice urmă de iubire. Şi astfel, vor urma neîntârziat şi

judecăţile, şi rar va exista vreun suveran care să nu fie supus, împreună cu poporul său,

judecăţii celei aspre a obscurantismului lor.

15. Spre sfârşitul perioadei amintite, Eu voi deştepta profeţi tot mai mari, iar odată

cu ei se vor înmulţi şi vor lua amploare şi judecăţile. Şi atunci, vor fi mari cutremure de

pământ, dezlănţuiri devastatoare ale elementelor, mizerie, războaie, foamete, molime şi multe

alte catastrofe şi, după cum am spus deja, credinţa nu va mai exista aproape deloc printre

oamenii cu sufletele împietrite de trufie, iar un popor se va ridica împotriva altuia.

16. Omenirea va fi avertizată prin intermediul unor vizionari sau prin semne

deosebite pe bolta cerului, însă doar cei puţini ai Mei se vor îndrepta datorită acestora, în

timp ce oamenii lumii le vor considera pe toate a fi doar nişte efecte bizare ale naturii şi îi vor

scuipa în faţă pe toţi aceia care vor mai crede în Mine.

Focul apocaliptic

46

17. Iar atunci va avea loc chiar cea mai mare revelare, prin noua Mea pogorâre

pe acest pământ. Însă această revelare va fi precedată de cea mai mare şi mai severă

judecată, căreia îi va urma o distrugere a oamenilor de lume prin foc şi prin efectul său,

pentru ca după aceea Eu însumi să pot alcătui pe acest pământ o nouă pepinieră de

oameni adevăraţi, care va dăinui apoi până la sfârşitul acestui pământ. 18. Eu vă anunţ toate acestea dinainte, ca nu cumva să credeţi că după Mine toate

vor deveni perfecte, precum în cerurile Mele. Unii vor fi într-adevăr asemenea îngerilor Mei,

dar mulţi vor ajunge chiar mult mai răi decât oamenii din vremea noastră.

19. Însă pentru toate acestea, voi nu trebuie să vă neliniştiţi. Căci Eu doar v-am spus

deja, nu o singură dată, că omul, dacă nu ar avea liber-arbitru, n-ar mai fi om, ci doar un

animal cu aspect uman.

20. Pe oamenii de genul acesta cel mult i-ai putea dresa ca pe animale, spre a-i

determina să facă vreo treabă oarecare, dar ei nu ar putea înţelege niciodată că munca lor este

bună şi utilă pentru oamenii adevăraţi sau pentru oamenii-animale, şi astfel să se hotărască ei

înşişi să efectueze aceste munci utile la timpul potrivit.

21. Omul care încalcă legea demonstrează prin aceasta că este un om liber, la

fel ca şi cel care respectă legea de bunăvoie. De aceea, nici să nu judecaţi sau să

condamnaţi vreodată pe cineva, ci doar povăţuiţi-l cu toată răbdarea şi blândeţea şi

arătaţi-i celui rătăcit calea cea dreaptă. Dacă va vrea să o urmeze, va fi bine pentru el. Dar

dacă nu va vrea, voi nu trebuie să-l siliţi, ci cel mult să-l îndepărtaţi dintr-o comunitate de

oameni buni şi puri - căci un om care crede doar fiindcă a fost silit este de zece ori mai rău

decât un rebel care îşi declară pe faţă necredinţa.

22. Priviţi-i pe farisei! Ei nu sunt credincioşi decât de formă, forţaţi de împrejurări.

Dar în sinea lor, ei nu cred în nimic şi nu urmăresc nimic altceva decât propriile lor plăceri.

23. De aceea, atunci când vă veţi alege succesorii în numele Meu, să aveţi mare grijă

ca în primul rând să nu constrângeţi pe nimeni, şi în al doilea rând să-i îndepărtaţi pe aceia

care vedeţi că vor să îmbrăţişeze cauza voastră doar dintr-un interes vremelnic.

24. Desigur, voi veţi urma sfatul acesta. Şi totuşi, vor fi foarte mulţi aceia care vor

intra în slujba voastră fie datorită unor constrângeri exterioare, fie pentru a-şi asigura astfel

traiul. Dar pentru Mine, aceia toţi vor face parte din armata anticriştilor, iar în faţa lui

Dumnezeu, lucrările lor dezgustătoare vor fi ca nişte mortăciuni împuţite.

25. Adevăr vă zic vouă: Eu nu-i voi lua în seamă pe toţi cei care vă vor succeda în

această funcţie şi care vor fi pregătiţi nu de către Mine, ci de către oameni, în diferite şcoli

lumeşti; căci doar anticristul îşi va pregăti astfel ucenicii săi.

26. Aceia însă, asupra cărora voi vă veţi aşeza mâinile şi pe care îi veţi boteza în

numele Meu, pe aceia îi voi umple cu Duhul Meu. Şi pe aceştia Eu însumi îi voi alege în

toate timpurile drept urmaşi ai voştri şi îi voi confirma, trimiţându-le Duhul Meu.

27. Dar în timpurile viitoare vor fi tot mai puţini dintre aceştia, căci Anticristul îşi

va mări foarte mult oastea, însă tocmai atunci când se va considera a fi cel mai puternic

în lume, el se va prăbuşi pentru totdeauna! Aţi înţeles voi bine toate acestea?‖

(M.E.I. Vol.6, Cap. 150.)

http://docs.google.com/Doc?id=dcrk8xxw_32p7qb8gw2


A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Focul apocaliptic

Documents

Transcript of A doua venire a Domnului Iisus Hristos - Focul apocaliptic