COALA POSTȘ LICEALĂ SANITARĂ ”GRIGORE GHICA VODĂ”IA IȘ

PROIECT

EXAMEN DE ABSOLVIRE

CALIFICAREA: asistent medical generalist

Profesor îndrumător:

SCORŢANU ELENA

Candidat:

GIMIGA LUCICA MARIA

Promoţia 2012

1

CUPRINS

Argument..........................................................................................................pg.4

Obiectivului 1 - Noţiuni generale de anatomie i fiziologie a aparatulș genital feminin..................................................................................................pg.5

1 organele genitale feminine interne.....................................................pg.5 2 organele genitale feminine externe....................................................pg.12 3. glandele anexe ale aparatului genital feminin...................................pg.12

Obiectivului 2 – Na terea prin cezarianăș ............................................pg.13Definiţie ....................................................................................................pg.13Clasificare..................................................................................................pg.13Etiologia ....................................................................................................pg.14Simptomatologie........................................................................................pg.14Diagnostic .................................................................................................pg.14Evoluţie i prognosticș ................................................................................pg.14Tratament i complicaţiiș ............................................................................pg.15

Obiectivului 3 – Rolul autonom i delegat al asistentei medicale înș îngrijirea pacientei cu cezariană.................................................................pg.16

Fi a tehnică nr.1ș Ecografia obstericală...................................................pg.17Fi a tehnică nr.2 ș Pansamentul plăgii operatorii.....................................pg.19Fi a tehnică nr.3 ș Pregătirea preoperatorie.............................................pg.20Fi a tehnică nr.4 ș Îngriirea postoperatorie..............................................pg.22

Obiectivului 4 - Procesul de îngrijire a pacientei cu na tere prinș cezariană.......................................................................................................pg.24

a) Interviu (culegerea datelor)...............................................................pg.24b) Nevoile fundamentale după V. Henderson.......................................pg.25c) Planul de îngrijire...............................................................................pg.27Obiectivului 5 - Educaţia pentru sănătate......................................pg.29

ANEXE ....................................................................................................pg.31BIBLIOGRAFIE ....................................................................................pg.34

2

Tema:

NA TEREA PRIN CEZARIANĂȘ

MOTTO: Copilul, este un om viu. El nu este un ornament în viaţa noastră, ci o viata

individuală, complexă şi bogată. ‘’

ANTON.S MAKARENKO

3

ARGUMENT

Scopul alegerii acestei teme este de a aplica noţiunile teoretice i practice dobândite înș

coală i stagiul clinic de obstetrică i ginecologie în îngrijirea unei paciente cu na tere prinș ș ș ș

cezariană.

Proiectul a fost conceput pe obiective care în ordine sunt următoarele 5: obiectivul 1

Noţiuni generale de anatomie a aparatul genital feminin; Obiectivului 2 – Na terea prinș

cezariană; Obiectivului 3 – Rolul autonom i delegat al asistentei medicale în îngrijirea pacienteiș

cu cezariană; Obiectivului 4 - Procesul de îngrijire a pacientei cu na tere prin cezariană;ș

Obiectivului 5 - Educaţia pentru sănătate.

În elaborarea obiectivelor am ţinut cont de competenţele asistentei medicale generaliste în

îngrijirea pacientei cu na tere prin cezariană, competenţe dobândite la modulul nr.46ș

Obstetrică i nursing în obstetrică. ș Acestea sunt:

- recunoa terea semnelor i simptomelor femeii însărcinate;ș ș

- Identificarea problemelor de independenţă/ dependenţă a pacientei însărcinate în luna a IX-a;

- elaborarea planului de îngrijire;

- aplicarea intervenţiilor specifice în obstetrică: participarea la examenul obstetrical;

măsurarea BCF-urilor; supravegherea funcţiilor vitale: T, Puls,TA, Respiraţie;

- pregătirea pentru ecografia obstetricală;

- pregătirea psihică i fizică pentru operaţia de cezariană;ș

- recoltarea analizelor de laborator recomandate din sânge i urină;ș

- administrarea medicaţiei recomandate;

- îngrijirea postoperatorie: în faza postnarcotică i după aceasta;ș

- prevenirea complicaţiilor postoperatorii;

- primele îngrijiri ale nou- născutului.

Din 1980 şi până la începutul anilor 2012 naşterea prin cezariană a crescut de la 5% până

aproape de 25% din totalul naşterilor. Încă de atunci specialiştii în sănătate publică şi-au

exprimat îngrijorarea că obstetricienii folosesc abuziv operaţia cezariană.O mamă ce naşte prin

cezariana are risc crescut de a face complicaţii şi are nevoie de o perioadă mai lungă pentru

recuperare comparativ cu cea care a născut prin metoda naturală. Complicaţiile posibile sunt

infecţia, pierderi semnificative de sânge, probleme cu vezica biliară, traume ale mamei şi

copilului legate de actul chirurgical.

De aceea trebuie întrebat medicul obstetrician dacă este necesară cezariana sau se poate

naşte pe cale naturală.

4

Obiectivului 1

Noţiuni generale de anatomie a aparatul genital feminin

I.Organele genitale feminine interne sunt:

Vaginul este un organ cavitar care se întinde de la colul uterin la vulvă. Lungimea sa este

variabilă între 7 şi 9 centimetri. Canalul vaginal este turtit antero-posterior, încât i se pot distinge

un perete anterior în raport cu vezica urinară şi cu uretra şi un perete posterior, în raport cu rectul

şi fundul de sac peritoneal, Douglas; pereții laterali ai vaginului vin în contact cu muşchiul

ridicător anal, diferite planuri ale perineului şi bulbii vaginului. Limita extremității inferioare a

vaginului este formată de membrana himenală care se rupe la primul contact sexual. Prin

extremitatea superioară, vaginul se inserează pe colul uterin, înconjurând porțiunea vaginală a

colului. Se realizează astfel un şanţ circular numit dom sau fundul de sac vaginal. Acestui fund

de sac i se descriu mai multe porțiuni: o porțiune anterioară, puțin adâncă, care este în raport cu

vezica urinară numită fundul de sac vaginal anterior; două porțiuni laterale sau fundurile de sac

laterale în raport cu parametrele, prin care trec la acest nivel artera uterină şi uterul; o porțiune

posterioară sau fundul de sac posterior, cel mai adânc, care este în raport cu fundul de sac

Douglas, deci cu peritoneul.

Peritoneul este o seroasă intraabdominală, peritoneul parietal căptuşeşte cavitatea

peritoneală în care se află organele abdominale pelviene. Partea de jos a acestei cavităţi se

numeşte fund de sac Douglas situat între vagin (anterior) şi rect (posterior); peritoneul visceral

acoperă fiecare viscer intraabdominal, este aderent la viscerul respectiv:

• tunica externă, formată din țesut conjunctiv;

• tunica medie musculară, formată din fibre musculare netede dispuse în două

planuri: unul extern, cu fibrele orientate longitudinal şi altul intern, cu fibrele orientate circular;

• tunica internă sau mucoasa vaginului este acoperită de un epiteliu pavimentos.

Mucoasa vaginală nu conține glande, secreția provenind din glandele colului; ea se

continuă cu mucoasa vulvară la exterior şi mucoasa uterină la nivelul orificiului extern al colului.

Secreția vaginală are o reacție acidă, conținând acid lactic.

Vaginul este un conduct extensibil şi elastic care face legătura între organele genitale

interne şi externe. Prin el, spermatozoizii, depuşi în timpul actului sexual pătrund în uter şi în

trompe şi tot prin el se scurg afară secrețiile uterine şi sângele menstrual; de asemenea serveşte

drept canal de trecere a fătului în timpul naşterii. Uterul este un organ musculos, cavitar,

nepereche, aşezat în mijlocul bazinului mic, între vezică si rect. Are rolul de a primi în cavitatea

5

sa ovulul fecundat, să-l protejeze, să-l nutrească în timpul dezvoltării sale şi să-l elimine la

exterior când a ajuns la maturitate.

Conformaţia exterioară

Forma. Uterul are forma unui trunchi de con turtit în sens antero-posterior, având baza

orientată în sus si vârful trunchiat în jos. În partea sa mijlocie, uterul prezintă o îngustare aproape

circulară numită istm, care-l împarte în două porțiuni: una superioară, mai voluminoasă, numită

corp, şi alta inferioară numită col.

Istmul uterului este reprezentat printr-un şanţ semicircular, vizibil numai pe faţa anterioară

şi pe feţele laterale.

Corpul uterului are un aspect conoid, turtit antero-posterior, căruia îi descriem: două feţe;

două margini; fundul; şi două unghiuri tubare.

Faţa vezicală sau faţa anterioară este plană sau uşor bombată. Faţa intestinală sau faţa

posterioară este mult mai bombată decât cea vezicală; pe ea se găseşte uneori o creastă verticală.

Marginile, dreapta şi stânga sunt uşor concave la nulipare şi convexe la multipare. Fundul este

rectiliniu la fetițe şi la adolescente; convex bombat în sus la femeia adultă. Unghiurile sau

coarnele uterine se continuă cu tubele.

Colul uterin este lung de aproximativ 3 cm; el se subîmparte in două porţiuni: una

superioară, supravaginală si alta inferioară, situată în vagin, reprezentând partea vaginală a

colului uterin.

Ostiul uterin numit orificiul extern al colului are forme diferite la virgine, nulipare sau

multipare. La virgine are un aspect rotunjit, punctiform de forma unei depresiuni transversale,

lată de 4-6 mm. La multipare ostiul uterin apare ca o despicătură transversală lată de 10-15 mm,

Dimensiunile uterului la femeia adultă, nulipară sunt următoarele: lungimea de 6 cm;

lățimea la nivelul fundului, de 4 cm; grosimea de 2 cm. La multipare aceste dimensiuni cresc cu

aproximativ 1 cm: lungimea de 7 cm; lățimea de 5 cm; grosimea de 3 cm.

Consistenţa uterului este fermă, dar elastică, uşor de perceput la examenul ginecologic.

Greutatea uterului este în medie de 50-70 gr, fiind mai uşor la nulipare (50-60 gr) decât la

multipare (60-70 gr). Număr în mod obişnuit uterul este un organ nepereche, unic şi median.

Situaţia i direcţș ia uterului

6

Uterul se găseşte situat în centrul cavității pelviene: înapoia vezicii urinare, înaintea

rectului, deasupra vaginei; fundul său se află sub planul strâmtorii superioare a pelvisului, pe

care nu o depăşeşte decât în sarcină sau în unele procese tumorale.

Corpul uterin este acoperit de peritoneu, care de pe marginile lui laterale se continuă cu

ligamente largi.

Raportul dintre corpul şi colul uterului. Ele formează un unghi cu vârful la nivelul istmului

numit unghiul de flexiune.

Raportul dintre colul uterin şi vagin. Axele lor longitudinale formează între ele unghiul de

versiune şi măsoară aproximativ 90o-110o – anteversiune.

Raportul dintre uter şi excavația pelvină. Este curb, cu concavitatea orientată anterior.

Variații fiziologice. Uterul e un organ mobil. Corpul se poate mişca în raport cu colul la

nivelul istmului, ca într-o articulație.

Variațiile patologice sunt acelea în care modificările direcției sau poziției uterului sunt

definitive (retroversia uterină).

Statica şi mijloacele de fixare a uterului

Uterul are o mobilitate destul de mare, el revine mereu la situația lui obişnuită, normală,

de-ndată ce factorii care au intervenit în deplasarea lui şi-au încetat acțiunea.

Acest echilibru dinamic al uterului este asigurat printr-o serie de mijloace: mijloace de

suspensie – îl suspendă pe pereții excavației pelviene – şi mijloace de susținere – îl sprijinesc

de jos în sus.

Mijloacele de suspensie sunt: peritoneul cu ligamentele largi şi ligamentele rotunde.

Peritoneul acoperă cea mai mare parte a uterului. Plecat de pe faţa posterioară a vezicii, se

reflectă la nivelul istmului, pe faţa interioară a corpului uterin, formând excavația vezicouterină.

În continuare, înveleşte fundul uterului, faţa intestinală a corpului, faţa posterioară a porțiunii

supravaginale a colului şi coboară pe peretele posterior al vaginei.

Ligamentele largi sunt două cute peritoneale de formă patrulateră, întinse între marginile

uterului şi pereții laterali ai excavației pelviene.

Ligamentul rotund este un cordon conjunctivo-muscular pereche, care pleacă de la unghiul

tubar al uterului, străbate ligamentul larg, încrucişează vasele iliace externe şi pătrunde în canalul

inghinal, iese din el prin orificiul subcutat şi se termină în țesutul grăsos al muntelui pubelui şi al

labiilor mari.

Mijloacele de susţinere ale uterului sunt reprezentate prin aderenţele la organele învecinate,

prin lamele sacrorectogenitopubiene şi conexiunile cu perineul.

7

Aderenţele la vezică şi la rect. Porțiunea supravaginală a colului şi istmului uterin aderă la

vezica urinară printr-o pătură de țesut conjunctiv pulvisubperitoneal, situat sub fundul de sac

vezicouterin.

Aderenţele la lamele sacrorectogenitopubiene. Aceste lame sunt condensări ale țesutului

conjunctiv pelvisubperitoneal, organizate pe traiectul vaselor hipogastrice. Au o direcție sagitală,

întinse de la sacru până la oase pubiene.

Raporturile uterului:

- Faţa vezicală (anterioară), acoperită de peritoneu vine în raport cu faţa posterioară a

vezicii urinare.

- Faţa intestinală este acoperită de peritoneu şi vine în raport cu faţa anterioară a

ampulei rectale.

- Marginile laterale – dreapta si stânga – dau inserție ligamentelor largi si vin în

raport cu vasele uterine.

- Fundul uterului, acoperit de peritoneu, vine în raport cu ansele intestinului subțire

şi cu colonul sigmoidian.

Raporturile colului. Inserția vaginei pe col îl împarte pe acesta într-o porțiune

supravaginală şi una intravaginală.

Porțiunea supravaginală se găseşte cuprinsă în țesutul conjunctiv pelvisubperitoneal. Are

următoarele raporturi:

- Faţa anterioară cu vezica;

- Faţa posterioară este acoperită de peritoneul excavației rectouterine, prin

intermediul căruia vine în raport cu ampula rectală;

- Marginile laterale au raporturi extrem de importante cu ureterul şi artera

uterină;

- Porțiunea intravaginală proemină în interiorul vaginei. Prin inserția

acesteia pe col se formează bolta circulară, fornixul vaginei sau domul

vaginal.

Conformaţia interioară

În interiorul uterului se găseşte o cavitate turtită în sens antero-posterior, care ocupă atât

corpul cât şi colul uterin.

Cavitatea uterului este divizată printr-o strangulare situată la nivelul istmului în două

compartimente: cavitatea corpului şi canalul cervical.

8

Cavitatea uterină pe secțiune frontală prin uter are formă triunghiulară, cu baza spre

fundul organului şi vârful spre canalul cervical.

Cavitatea uterină este cuprinsă între doi pereți – anterior şi posterior – plani, netezi, aplicați

unul pe celălalt. Fiecare perete prezintă un rafeu median.

Dintre cele trei margini, una e superioară şi două laterale. Toate trei marginile sunt convexe

spre interiorul cavității la nulipare şi convexe spre exterior la multipare.

Cele trei unghiuri sunt marcate prin trei orificii. Orificiile superioare foarte înguste

corespund deschiderii tubelor. Orificiul interior conduce în canalul cervical.

Canalul cervical sau canalul colului are aspect fuziform. Extremitățile sunt reprezentate

prin cele două orificii ale acestui canal: orificiul intern conduce în cavitatea uterină; orificiul

extern se deschide în vagină.

Canalul cervical e limitat de doi pereți – unul anterior şi altul posterior.

Fiecare perete prezintă o plică mediană pe care se implantează de-o parte şi de alta o serie

de plice oblice.

Cele două reliefuri formate de plicele palmate nu se suprapun ci se juxtapun.

Structura uterului

Peretele uterului este format din trei tunici: seroasă, musculară şi mucoasă.

Tunica seroasă sau perimetrul, este formată de foiţa peritoneală care îmbracă uterul.

Învelitoarea peritoneală este dublată pe faţa ei rotundă de o pătură subțire de țesut conjunctiv –

stratul subseros. Este format din mănunchiuri de fibre musculare netede separate, dar în acelaşi

timp solidarizate între ele prin țesut conjunctiv; conține şi numeroase vase sanguine.

Tunica mucoasă sau endometrul, aderă strâns la miometru, fără interpunerea unei

submucoase.

Mucoasa cavitații uterine este netedă, are o culoare roz-roşiatică, e foarte aderentă la

miometru şi friabilă.

Ele reprezintă simple invaginații ale epiteliului endometrial de acoperire şi formare din

acelaşi tip de celule cu acesta. Sub influenţa hormonilor ovarieni – foliculină, progesteron –

mucoasa uterină se pregăteşte lunar în vederea nidării zigotului. În lipsa nidaţiei, stratul

superficial sau funcțional al endometrului împreună cu o cantitate a sângelui, se elimină sub

forma menstruației. Din stratul profund sau bazal, în care se găsesc fundurile glandelor uterine,

se face regenerarea endometrului. După aceasta începe un nou ciclu.

Mucoasa istmului are aceleaşi caractere histologice cu cea a corpului.

Vascularizaţia si inervaţia uterului:

9

Arterele. Irigația arterială a uterului este asigurată în primul rând de către artera uterină; în

mică măsură participă şi artera ovariană şi artera ligamentului rotund.

Artera uterină e groasă. Ea naşte din artera iliacă internă, de obicei printr-un trunchi comun

cu ombilicala, la nivelul fosei ovariene.

Venele pleacă din toate tunicile uterului şi se adună mai întâi în nişte canale speciale, situate

în stratul plexiform al miometrului.

Din plexurile uterine sângele este condus pe două căi: în jos spre venele uterine care se

varsă în iliaca internă; în sus prin venele tubei şi ale ovarului în vena ovariană, care se deschide

în dreapta în cava inferioară, iar în stânga în renală.

Din plexurile uterine pleacă şi venele ligamentului rotund, care se varsă în vena epigastrică

inferioară.

Limfaticele provin din trei rețele: mucoasă, musculară şi seroasă.

Limfaticele corpului se adună aproape toate înspre unghiurile uterului. Aici iau naştere

câteva vase limfatice care se unesc cu cele ale ovarului şi ale tubei.

Inervaț ia uterului este de natură organo-vegetativă, simpatică şi parasimpatică.

Căile aferente sau senzitive ale uterului formează două căi: - calea principală cuprinde fibre

senzitive care pornesc la nivelul corpului uterin; căile aferente sau motoare

Tubele uterine (salpinga, trompa), în număr de două, câte una de fiecare parte a uterului,

sunt conducte în formă de trompetă ce se întind între uter şi ovar.

Tubele au un rol important în captarea ovulului, apoi în vehicularea acestuia şi a spermiilor.

În treimea sa laterală se petrece fecundația. Ea oferă apoi condiții favorabile pentru efectuarea

primelor diviziuni ale zigotului şi migrarea acestuia spre cavitatea uterină.

Formă – porț iunile tubei. Tuba are o lungime de 10-12 cm; ea prezintă 4 segmente:

Infundibulul compus dintr-un pachet de 10-15 ciucuri sau fimbrii.

Porț iunea ampulară sau ampula tubei e segmentul cel mai lung al ei. Măsoară 7-9 cm şi

reprezintă aproape două treimi din lungimea totală a tubei.

Istmul pătrunde în cornul uterului, între ligamentul rotund şi ligamentul propriu al ovarului.

Măsoară 3-4 cm lungime şi are 3-4 mm diametru.

Porț iunea uterină străbate peretele uterului. Este scurtă (1 cm) şi îngustă (1 mm). O teacă

de țesut conjunctiv o separă de peretele uterin.

Ovarele sunt glande perechi, cu dublă funcție excretorie (gametogeno, de producere a

celulelor germinate feminine - ovulul). Ele determină caracterele sexuale principale şi secundare

10

ale femeii şi au rol deosebit în construcția endocrină a acesteia. Sunt situate în interiorul

abdomenului, în cavitatea pelvină, de o parte şi de alta a uterului în retrouterin.

Vascularizaţia şi inervaţia ovarului şi a tubei uterine

Artere. Artera primară a ovarului este artera ovariană, iar a tubei artera uterină.

Artera ovariană ia naştere din aorta abdominală, coboară în bazin în ligamentul suspensor al

ovarului şi pătrunde în ligamentul larg. Aici se împarte în două ramuri: tubară şi ovariană..

Venele urmează în general dispoziția arterelor.

Venele ovarului plecate din rețele capilare, formează o rețea în porțiunea medulară: de aici

prin vene flexuoase cu aspect varicos, ajung în hilul organului. După ce primesc o serie de vene

provenite de la uter, venele ovarului primesc rețeaua venoasă subtubară, apoi urcă alături de

artera ovariană spre abdomen

Venele tubei merg paralel cu arterele formând o rețea subtubară. Medial această rețea

comunică cu venele uterului, iar lateral se uneşte cu venele ovarului.

Nervii sunt de natură organo-vegetativă, pentru ovar, provin în cea mai mare parte din

plexul ovarian şi în cea mai mică măsură din plexul uterin. La nivelul ovarului firişoarele

terminale sunt: vasomotorii, pentru vasele sanguine; motorii, pentru fasciculele musculare;

senzitive, pentru foliculi.

II. Organele genitale feminine externe

Muntele lui venus, numit şi Muntele Pubian este o bombare în regiunea pubiană provocată

de acumularea de ţesut adipos. Muntele lui Venus începe de la comisura superioară a labiilor

externe şi este acoperită cu păr care apare în perioada de pubertate.

Formaţiunile labiare sunt pliuri tegumentare ce delimitează despicătura vulvară. În funcţie

de dimensiuni se delimitează labiile mari şi labiile mici.

Labiile (labiile mari) sunt 2 pliuri tegumentare având o formă ovoidă alungită. Labiile mici

sau nimfele sunt două pliuri tegumentare mai mici care se întind de la clitoris oblic in jos, sunt de

coloare roşie-rozată sau brună cu aspect de mucoasă, care sunt situate în interiorul labiilor mari,

fiind acoperite în mare parte de acestea.

Vestibulul vulvar este delimitat de clitoris, labiile mici şi orificiul extern al uretrei

(meatul). Este o regiune de formă triunghiulară în care se deschid uretra şi canalele glandelor

Skene. Himenul este un sept membraniform care închide intrarea în vagin. Prezintă un orificiu a

11

cărui formă poate fi: inelară, cribiformă (ciuruit), semilunară. Prin orificiul himenului se scurge

în afară sângele menstrual.

Organele erectile ale vulvei, prin structura şi funcţionalitatea lor, participă la crearea unei

senzaţii plăcute şi realizarea actului sexual. Sunt reprezentate de clitoris, corpusculii tactili

speciali ai labiilor mici (corpusculi ai voluptăţii) şi bulbii vestibulari. Fac parte din zonele

erogene ale femeii.

III. Glandele anexe ale aparatului genital feminin:

-Glandele lui Bartholini

-Glandele periuretrale sau glandele Skene,

-Glandele vestibulare sunt mici, foarte numeroase, sunt dispuse pe mucoasa orificiului

vaginal, secreția (participând la lubrifierea orificiului vaginal).

-Glandele mamare sunt în mod normal organe pereche prezentând la exterior areola

mamară, în centrul acesteia găsindu-se mamelonul. Greutatea lor variază în funcție de

starea lor funcțională: la naştere au greutatea de 5 g, la adulte 200 g, iar la femeile ce

alăptează aproximativ 500 g. Greutatea ca şi forma celor doi sâni sunt inegale.

Mamelele sunt în număr de două, excepționale existând şi mamele supranumerare

(polimastie), sau poate lipsi mamelonul (atelie).

OBIECTIVUL 2: Na terea prin cezarianăș

12

Definiţia cezarienei

Operaţia de cezariană sau operaţia C reprezintă naşterea chirurgicală a unui copil printr-o

incizie la nivelul abdomenului şi uterului mamei. Incizia poate fi făcută la nivelul abdomenului

inferior, deasupra zonei pubiane (transvers) sau, în anumite situaţii, sub forma unei linii ce

uneşte ombilicul cu zona pubiană (verticală).

În majoritatea cazurilor femeia ce naşte prin cezariana poate rămâne conştientă pe parcursul

naşterii şi poate fi cu noul născut imediat după operaţie.

Indicaţii i clasificare:șMedicii au mai multe criterii care să-i ajute în a lua decizia de a practica cezariană.

I.Cezariana neplanificată - Până la 30% din cezariene sunt practicate după un travaliu dificil şi

greoi (distocie). Multe din operaţiile cezariene sunt practicate în urgenţă când apar probleme

materno-fetale sau când apar complicaţii înainte sau în timpul travaliului.

II.Cezariana planificată. Când există probleme cunoscute ale sarcinii sau factori de risc ce fac

naşterea naturală nesigură, operaţia cezariană este planificată din timp. Exemple pentru astfel de

probleme cunoscute din timp sunt fătul în poziţie pelvina, placenta blochează cervixul (placenta

praevia), o boală cronică a mamei (preeclampsia) şi în unele cazuri, factori legaţi de o naştere

cezariană anterioară.

Aproximativ o treime din naşterile prin cezarienă sunt planificate din timp pentru femei care

au mai suferit în antecedente o operaţie de cezariană. Din punct de vedere medical, motivele

pentru a efectua o nouă operaţie cezariană sunt următoarele:

- probleme ce au condus la un travaliu dificil sau o naştere de cezariană anterioară,

cu un pelvis îngust sau un făt mare (disproporţie cefalopelvina);

- factori ce cresc riscul rupturii unei cicatrici uterine în timpul travaliului, ca o cicatrice verticală,

trei sau mai multe cicatrici post operaţie cezariană, tripleţi sau mai mulţi, sau un făt foarte mare

de la 4,1 kg până la 4,5 kg;

- lipsa accesului la supraveghere medicală de către un medic cu experienţă în operaţiile

cezariene făcute în urgenţă sau lipsa facilităţilor de a se practica operaţia cezariană în

urgenţă.

În unele cazuri, o femeie ce a suferit o operaţie cezariană poate naşte pe cale naturală

Aceasta este numită "Naşterea vaginală după o operaţie cezariană".

Se efectuează si mica cezariană atuci când prin testele efectuate de mamă se confirmă că

copilul este malformat, aceasta dându-şi consimţământul scris.

Etiologie:

13

- suferinţa fetală (sugerată de către o frecvenţă cardiacă foarte scăzută sau foarte rapidă)

- placenta abruptio (separarea prematură a placentei de peretele uterin), ce poate duce la o

sângerare excesivă (hemoragie) şi scăderea rezervelor de oxigen ale fătului;

- probleme care ţin de cordonul ombilical şi care pot reduce sau aboli fluxul de sânge către

făt, ca atunci când cordonul ombilical se torsionează, sau atunci când acesta alunecă în

vagin înaintea fătului, fătul angajându-se spre vagin presând cordonul ombilical (procidenţa

de cordon)

- travaliu prelungit şi dificil (distocia)

- travaliu oprit în evoluţie (insuficenta de progresie)

- disproporţie cefalopelvina, adică o combinaţie între un făt cu un cap foarte mare şi o mamă

cu un pelvis îngust. Această situaţie este adesea legată de oprirea travaliului din evoluţie sau

de distocie.

Operaţia cezariană este considerată relativ sigură. Există însă risc crescut în apariţia

complicaţiilor materne comparativ cu naşterea naturală. O pacientă cu operaţie cezariană

necesita un timp mai mare de recuperare faţă de cea care a născut natural.

Simptomatologia include:

- greaţă, vărsături, dureri severe de cap după naştere;

- traume ale copilului în timpul naşterii;

- imaturitate pulmonară a noului născut, dacă data probabilă a naşterii a fost calculată greşit.

Diagnostic se bazează pe examenul clinic i obstetrical i ecografia obstetricală.ș ș

Evoluţie i prognosticș : - mortalitatea maternă (foarte rară); riscul total de deces al femeilor

care au planificat operaţia cezariană este foarte scăzut (mai puţin de 3 la 100 000).

Deşi majoritatea femeilor se recuperează fără complicaţii după cezariană, acestea necesită

un timp mai îndelungat pentru recuperare şi îngrijiri medicale speciale postoperatorii,

deoarece operaţia de cezariană este totuşi o intervenţie chirurgicală majoră. Femeile ce nasc

prin cezarină necesită 7 până la 8 zile de spitalizare, comparativ cu 3 sau 4 zile pentru cele

ce au născut natural. Recuperarea completă după naşterea prin cezariană este de 4 până la 6

săptămâni, comparativ cu 1 până la 2 săptămâni pentru naşterea naturală.

Cauze i riscuri ș tardive:

Femeilor cu cicatrice uterină le creşte riscul apariţiei complicaţiilor tardive. Aceste riscuri

cresc cu fiecare operaţie cezariană adăugată şi includ:

- ruperea cicatricei uterine la o sarcină ulterioară sau în timpul travaliului (ruperea uterină)

14

- placenta praevia, adică implantarea placentei în partea inferioară a uterului, blocând astfel

cervixul;

- placenta accreta, placenta increta şi placenta precreta (ultima fiind cea mai gravă)

reprezentând dezvoltarea placentei în profunzimea peretelui uterin, ceea ce poate duce la o

hemoragie severă după naştere, uneori necesitând histerectomie (îndepărtarea pe cale

chirurgicală a uterului).

Tratamentul în caz de prezentaţie distocică, disproporţie cefalo-pelvină se recomandă

na tere prin intervenţie chirurgicală-operaţie numită cezarianăș

Tipuri de anestezie folosite la cezariană:

1. Anestezia locală – este efectuată de chirurg. Aceasta anestezie este sigură pentru mama şi

făt.

2. Anestezia epidurală şi rahianestezia;

3. Anestezia generală – în cazul în care există contraindicaţii pentru celelalte tipuri de

anestezie.

Tehnica operaţiei cezariene se efectuează de către medicii obstetricieni.

Imediat ce anestezia şi-a făcut efectul (FIG.1.5.1. ) doctorul începe să facă incizia la nivelul

abdomenul inferior şi uter. Pacienta poate să simtă o senzaţie de presiune sau de tracţiune în

momentul în care copilul se naşte. După naşterea copilului prin incizia făcută anterior,

medicul îndepărtează placenta şi închide plaga.

Imediat după operaţie, pacienta este dusă în reanimare unde asistentele o pot supraveghea şi

trata. Dacă medicul a indicat un tratament anume asistentele îl vor explica pacientei şi o vor

ajuta în recuperare.

Obiectivului 3

Rolul autonom i delegat al asistentei medicale în îngrijirea pacientei cu cezariaș nă

15

Rolul autonom:

Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Pacienta este condusă de asistent în salonul prealabil hotărât de către medic. Salonul se

alege în funcţie de starea pacientei. Asistentul conduce pacienta în salon, o ajută să-şi

aranjeze obiectele personale în noptiera şi să se instaleze comod şi în poziţia indicată de

medic în pat. Pregătirea patului şi accesoriilor: patul trebuie să fie comod, să prezinte

dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de confort a pacientei, cât şi ale

personalului de îngrijire.

Pacientei i se aduce la cunoştinţă regulamentul de ordine interioară a secţiei precum şi

indicaţiile medicului referitoare la alimentaţie, poziţie indicată dacă este cazul şi scopul

acestuia. Pentru a crea un mediu de securitate şi confort şi pentru a diminua factorii de stres

este indicat că saloanele să aibă o temperatură de 18-20°C să fie curate, liniştite şi bine

aerisite cu aer umidificat.

Asigurarea regimului alimentar: Asistenta va completa o anexă la foaia de alimentaţie pe

care o va trimite la blocul alimentar, astfel noua pacientă va primi alimentaţia necesară încă

din prima zi de internare.

Asistenta este obligată să măsoare i consemneze înălţimea, greutatea, vârstă, aspectulș

tegumentelor şi mucoaselor, faciesul şi starea psihică a pacientei.

Asigurarea igienei generale şi corporale

Înaintea intervenţiei chirurgicale, pacienta este capabilă să îşi efectueze singură igiena

corporală. În seara zilei precedente intervenţiei se face o baie generală a pacientei şi se va

pregăti tubul digestiv pentru intervenţie prin efectuarea unei clisme evacuatoare urmată de

un duş. La pregătirea pacientei pentru actul operator se va acorda atenţie deosebită cavităţii

bucale mai ales la cele care urmează să fie intubate. Se pregăteşte tegumentul regiunii pe

care se va opera prin spălare cu apă şi săpun, degresare şi dezinfectare cu alcool. Dacă

regiunea prezintă pilozităţi acestea vor fi rase cu aparat de ras individual.

Rolul delegat

1. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative:

- Respiraţia se măsoară în scopul evaluării funcţiei respiratorii a pacientei, fiind indiciu al

evoluţiei bolii, al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.

16

Valorile normale a respiraţiei sunt : la adulţi 16-18 respiraţii / minut.

- Se măsoara temperatura şi se notează in foaia de observaţie dimineaţa si seara si ori de câte

ori este nevoie şi se notează cu pix de culoare albastră. Valorile normale a temperaturi: adult 36 -

37°C

- Se supraveghează pulsul, pacienta trebuie să fie în repaus fizic şi psihic cel puţin 5-10

minute înainte de numărătoare, intru-cat un efort sau o emoţie oarecare în timpul său înaintea luării

pulsului ar putea modifica valorile reale. Braţul pacientei trebuie să fie sprijinit, pentru că

musculatura antebraţului să se relaxeze. Notarea pulsului se face cu pix sau creion roşu, fiecare linie

orizontală a foii de temperatură corespunde la patru pulsaţii. Valorile normale a pulsului sunt: la adult

60 – 80 pulsaţii / minut.

- Tensiunea arterială trebuie controlată permanent şi se notează în foaia de observaţie,

valorile normale ale tensiunii arteriale la adult sunt: 115/140-75/90 mmHg.

- Urmărirea diurezei este importantă în vederea stabilirii bilanţului hidric. Cantitatea de

urină eliminată în 24 de ore în mod normal este de aproximativ1500 ml..

2. Administrarea medicaţiei recomandate

3. Pregătirea pre-operatorie a pacientei pentru operaţia de cezariană

4. Îngrijirea post-operatorie = complex de măsuri a căror aplicare asigură reuşita actului

chirurgical.

5.Prevenirea complicaţiilor.

FI A TEHNICĂ NR. 1ȘEchografia obstetricală

Definiţie: Echografia obstetricală se efectuează cu ajutorul unui aparat numit echograf care

foloseşte ultrasunetele pentru examinarea organismului.

-Ultrasunetele traversează ţesuturile, iar la locul de întâlnire a doua medii cu densitaţi

diferite, o parte din vibraţii sunt reflectate transformandu-le in semnale sonore sau

luminoase făcând vizibilă imaginea lor pe un computer.

Scopul: - supravegherea evoluţiei sarcinii;

- determinarea vârstei fătului;

- depistarea malformaţiilor începând din luna a –IV –a.

Locul: pe regiunea abdominală se va aplica gel de cuplaj acustic.

Materiale i instrumente necesare: - ș aparat numit ecograf care folose te ultrasunetele pentruș

examinarea organismului; gel de cuplaj acustic; prosop de unică folosinţă pentru tergerea gelului;ș

foaia de observaţie; cear af pentru canapeaua de consultaţie.ș

17

Pregatire psihică a gravidei: se informează, se explică lipsa factorilor nocivi, se ia

consimţământul.

Pregatirea fizică a gravidei:

-Până la 4 luni gravida va fi sfătuită să nu urineze înainte de ecografie, să bea 1 litru de apă

în 10 - 15 min cu trei sferturi de oră înainte de ecografie;

-După luna a-IV –a nu mai este necesară ingestia de apa, deoarece creşte cantitatea de lichid

amniotic care face posibilă o vizualizare clară a embrionului.

Tehnica ecografiei este executată de medical obstetrician; rolul asistentei constă:

-este necesară dezbrăcarea pacientei în jumătatea inferioară a corpului, poziţia decubit-

dorsal, se aplică gel de cuplaj austic pe suprafaţa abdomenului i zona suprapubiană,ș

după care medicul va vizualiza cu ajutorul transductorului imaginea uterului i aș

conţinutului.

-Ecografia dureaza 10 min; la o sarcina cu evoluţie normală medicul prescrie în general

două ecografii : prima la 4 luni si a doua la 7 luni, iar la o sarcină cu prezentaţie

distocică ecografia se face lunar pâna în luna a-IX –a i săptămânal în luna ultimă deș

sarcină.

Incidente si accidente: nu se cunosc , ultrasunetele sunt inofensive pentru mamă i făt.ș

Ingrijirea după tehnică: nu sunt necesare îngrijiri special, decât tergerea de gel i repausș ș ;

Notare rezultatului în FO., interpretatre:

-Vizualizează uterul i conţinutul său; ș

-Verifică cantitatea de lichid amniotic;

-Confirmă precoce diagnosticul de sarcină;

-Arată viabilitatea fătului prin activitatea ritimică cardiacă la 8 săptămâni;

-Depistează sarcinile multiple; Determină varsta sarcinii prin măsurarea sacului gestational;

se măsoara biometria fetală, diametru cranian , lungimea femurului , se poate depista

sexul;

-Evaluează prognosticul unei sarcini cu iminenţa de avort; evaluează cum va decurge

na terea naturală sau prin cezariană.ș

Reorganizara locului:

-Se a ează în ordine materialele utilizate; se dezifenctează materialele din plastic;;ș

-Se aruncă materialele folosite de unică folosinţă la containerul (co ).ș

18

FI A TEHNICĂ NR. 2ȘPansamentul plăgii operatorii (cezariana)

Definiţie: prin pansament se înţelege totalitatea metodelor chirurgicale de curăţare şi

dezinfecţie a plăgi si tegumentelor din jur, de aplicare a compreselor cu scop protector şi de

fixarea lor.

Scopul: - videcarea plăgii (cicatrizarea); prevenirea coplicaţiilor;

Locul: operaţia de cezariană se efectuează orizontal în regiunea suprapubiană sau vertical

între pubis i ombilicș

Materiale si instrumente necesare:

-Trusa chirurgicală pentru mici intervenţii cu pense anatomice, hemostatice , bisturiu,

foarfece chirurgicale; casoletă sterilă cu material moale , tampoane de vată, comprese de

diferite mărimi, permuţe de vată, fe e de tifon, comprese adezive , leucoplast;ș

-Soluţii antiseptice pentru plagă, apa oxigenată, soluţie Betadine, Rivanol;

-Soluţii dezinfectante pentru tegment-alcool iodat , soluţie betadine concentrată pentru

tegument;

Respectarea normelor de protecţia muncii: pansamentul se efectuează în condiţii de perfectă

asepsie prevenindu-se suprainfectarea plăgii; se respectă normele de asepsie. Plaga operatorie este

considerată o plagă aseptic.

Pregatire psihică : se informează, se explică, se ia consimţămantul.

Pregatirea fizică: se a ează în poziţie decubit dorsal relaxată.ș

Execuţia :

-Splărea mânilor, îmbrăcarea manuşilor :

-Se dezlipe te pansamentul vechi fixat cu compresă; se desprind compresele aderente laș

plaga prin îmbibare cu ser fiziologic sau apa oxigentă;

-Se dezinfectează tegumentul din jur cu un tampon în alcool iodat cu mi cări circulare de laș

interior spre exterior pentru a nu infecta plaga;

-se dezinfectează din nou i tegumentul din jur i plaga. Se acoperă plaga cu comprese deș ș

tifon sterile care trebuie să depă ească marginile plăgii cu câţiva cm.ș

Incidente i accidente: ș nu se cunosc.

Ingrijirea dupa tehnică constă în repaus la pat câteva minute; se notează în FO cine a efectuat

pansamentul , interpretatre:

Pansamentul poate fi în funcţie de plaga operatorie sau accidentală , neinfectată sau infectată,

simplă sau complicate.

19

Reorganizara locului:

- Se a ează în ordine materialele utilizate; se dezifenctează suprataţă locului de lucru; seș

sterilizează instumentele;

- Se aruncă materialele folosite de unica folosinţă la containerul cu risc biologic.

FI A TEHNICĂ NR. 3ȘPregătirea preoperatorie

Definiţie: Pregătirea preoperatorie a pacientei este o obligaţie profesională i o acţiune delegată aș

asistentei medicale.

Scopul: - să se prevină accidentele intraoperatorii i complicaţiile postoperatorii, să se vindeceș

pacienta într-un timp mai scurt.

Locul: regiunea suprapubiană.

Materiale şi instrumente necesare:

-Materiale pentru recoltări din sânge, urină , scaun , secreţie;

-Trusa necesară pentru perfuzie , transfuzie, anestezie, medicamente;

-Echipamentul de protecţie pentru medici , asistenţi dar şi pacientului;

-Mănuşi, mască şi ochelari de protecţie pentu medic ţi asistentă;

-Trusă pentru eventualele intervenţii; casoleta cu comprese sterile ;

-Seringi sterile de unică folosinţă;

-Soluţii dezinfectante:-alcool medicinal, soluţii antiseptic: Betadine, apa oxigenată;

-Eprubete , tampoane sterile pentru eventualele recoltări indicate de medic;

-Materiale pentru clismă evacuatoare.

-Tăviţa renală; container pentru de euri .ș

Respectarea normelor de protecţia muncii: se efectuează toate tehnicile de îngrijire în condiţii

de perfectă asepsie prevenindu-se suprainfectarea pacientei.

Pregătire pacientei psihică:

-se lămure te pacienta asupa necesitaţii i se explică felului cum va decurge operaţia;ș ș

-se încurajeaza bolnavul, se descrie în termini simpli cum decurge intervenţia pentru a se

obi nui cu etapele de îngrijire postoperatorii. ș

-Se înlătura anxietatea i frica prin asigurarea ca nu va simţi durerea pentru că se faceș

anestezie, iar durerea postoperatorie se tratează.

-se ia consimţămantul în scris cu semnătura pe foaie de observaţie când este con tient, înș

caz de incon tienţă, vor semna aparţinători iar dacă nu sunt, medicul va lua decizia ;ș

20

Pregatirea pacientei fizică :

-se întăre te rezistenţa organismului prin reechilibrare hidroelectrolictică, normalizareaș

proteinemiei, vitaminizarea i la nevoie alimentarea specială;ș

-se face toaleta pacientei, se asigură prin du , baie generală sau parţială dupa caz;ș

-se va curăţa ombilicul i plicele cu atenţie, cu tampoane de vată îmbibate în soluţieș

dezinfectantă.

-Se va curăţa lacul de pe unghi i se va îndepărta machiajul pentru a se putea aprecia corectș

circulaţia în timpul i după operaţie.ș

-Se pregăte te locul intervenţiei: radera pilozităţilor sau folosirea cremelor depilatoareș

pentru a nu irita tegumentul.

Execuţia:

Medicul obstetrician efectuează examenul clinic, stabileşte diagnosticul, face bilanţul

clinic i recomandă pregătirea pacientei pentru operaţia de cezariană. ș

Bilanţul paraclinic este efectuat de medic după ce asistenta a efectuat recoltările pentru

analize de laborator i a adus rezultatele.ș

Recoltări recomandate i obligatorii înainte de operaţie:ș-hemoleucograma , TS, TC, grup sanguine şi Rh-ul, glicemia, ureea sanguine, VSH

-reacţii serologice cerute : VDRL pentru sifilis, AgHBS; Ac anti virus C; Ac Anti HIV;

Examen sumar de urină;

-Măsoara i notează în foaia de temperatură, funcţii vitale: TA, respiraţia, pulsul ,ș

temperatura;

-Anunţă medicul când descoperă modificări patologice sau starea generală a pacientei se

înrăutaţe te;ș

-Aduce rezultatele de laborator şi le notează in F.O.;

-Montează o perfuzie pentru corectarea tulburărilor hidro-electrolitice sau ale proteinemiei;

Ingrijirea după fiecare tehnică este necesar repaus la pat pentru a se asigura odihna

gravidei; cu o seară înainte se administrează un sedativ pentru adormi lini tit.; notare ,ș

interpretatre funcţiilor vitale i analizelor de laborator care trebuie să fie în limite normale.ș

Reorganizarea locului:

-Se dezinfectează i se spală instrumentarul folosit i se pregăte te pentru sterilizare.ș ș ș

-Se a ează în ordine materialele utilizate;ș

-Se notează toate datele necesare, rezultatele de la analize, data intervenţiei chirurgicale în

foaia de observaţie a pacientei.

21

FI A TEHNICĂ NR. 4Ș

Îngrijirea post-operatorie

Definiţie:

Perioada postopertorie reprezintă intervalul dintre sfâr itul operaţiei i completa vindecare aș ș

pacientei. Această perioadă durează câteva zile sau saptamâni.

Scopul: videcarea pacientei i prevenirea complicaţilor postoperatorii.ș

Locul: regiunea suprapubiană. Fără complicaţii pacienta rămâne până la 7- 8 zile internată.

Trebuie luate măsuri care să prevină sau să trateze unele incidente sau accidente post-operatorii

imediate sau precoce, favorizând o însănătoşire rapidă a pacientei prin recuperarea funcţiilor vitale

periclitate de traumatismul chirurgical.

Materiale şi instrumente necesare: brancardul pentru transportul pacientei la pat; sursa de

oxigen; material pentru pansament; punga cu gheaţă; medicamente recomandate: antialgice

,antiinflamatoare, antibiotic, anticoagulante, antiemetice; monitor pentru funcţii vitale, tensiometrul,

taviţă renală, bazinet urinar pentru femei.

Pregătirea pacientei: psihică- nu necesită în faza postnarcotică.

Pregătirea fizică:

- Poziţia pacientei după rahianestezie este decubit dorsal fără pernă. Se supraveghează trezirea

pacientei, cu revenirea stării de conştientă, a sensibilităţii şi a motilităţii.

A doua zi după operaţie pacienta va fi aşezată în poziţia pe care o suportă cel mai bine; se recomandă

poziţia Fowler (permite o relaxare a musculaturii membrelor inferioare şi abdomenului, mişcările

respiratorii se pot efectua mai uşor).

Se supraveghează faciesul i comportamentul pentru a se sesiza apariţia: - modificările coloraţieiș

tegumentelor sau mucoaselor; modificările temperaturii exterioare a corpului; apariţia unei stări de

agitaţie sau persisten aţ unui calm prelungit.

Execuţie:

1. Se combate durererea postoperatorie cu medicaţia recomandată:

- analgezice majore (opiacee);

- analgezice minore (neopiacee);

- Sedative ( Diazepam )

2. Se combat vărsăturile :

- se administrează Metoclopramid o fiola IM.

- Se aplică punga cu gheaţă suprapubian;

22

3. Profilaxia trombo-emboliilor post-operatorii: - cu 2 ore momentul intervenţiei şi se continuă

după intervenţie cât timp va recomanda medicul; se administreaza fraxiparină (0.4) urmată la 24 ore

de o altă doză, subcutanat.

Se administreză soluţii perfuzabile la recomandarea medicului (Ser Glucozat, soluţie izotonă ser

fiziologic ).

4. Supravegherea funcț iilor vitale şi vegetative:

- Curbă termică este în descreştere începând din a treia - a patra zi. Dacă această

descreştere nu se produce sau dimpotrivă, temperatura creşte, explicaţia constă de obicei într-o

infecţie la nivelul plăgii operatori;

- respiraţia: este posibilă depresia respiratorie (efecte reziduale ale medicamentelor

anestezice şi analgetice, durere postoperatorie);

- se administrează Oxigen umidificat pe sonda endonazala (debit de 3 - 5 l/min);

- se monitorizează obligatoriu în perioada post-operatorie: pulsul central şi periferic; se

măsoară TA sistolică şi diastolică;

- Se urmăre te ș diureza postoperator prin sondaj vezical Foley + punga colectoare de

urină; asistenta medicală urmăreşte şi notează în foaia de observaţie diureza în 24 de ore.

– asistenta medicală trebuie să supravegheze: eliminarea gazelor ( semn ca peristaltismul s-a

restabilit ) şi reluarea tranzitului intestinal; dacă pacienta este constipată se administrează

ulei de ricin sau parafină (20-30 ml) în ziua a doua post-operator sau administrarea unei

clisme sărate a treia zi postoperator.

5. Prevenirea complicaţilor: embolie, constipaţie, escare, infecţii;

Prin mişcări active şi pasive, masaj uşor centripet al membrelor inferioare şi începând

din a doua zi mobilizare, pacienta fiind ajutată şi supravegheată permanent de asistenta medicală.

Se administrează antibiotic parenteral.

6. Îngrijirea regiunii operate:

- asistenta medicală urmareşte pansamentul pacientei continuu i dacă apare vreoș

modificare anunță de urgenţă medicul;

- se aplică peste pansament pungă cu gheață înfăşurate în câmp chirurgical;

- se face toaleta plăgii în fiecare zi de către medicul care a efectuat cezariana;

- suprimarea firelor (în cazul plăgilor postoperatorii cu evoluţie necomplicată) la 6 -7

zile.

7. Alimentaţia pacientei după intervenţie se va face prin perfuzie intravenoasă cu soluţii

perfuzabile la recomandarea medicului; se poate servi apa plată şi ceai neîndulcit în prima

23

zi; După reluarea tranzitului cu gaze, de regulă în ziua a 2-a sau a 3-a zi, se poate servi ceai

neîndulcit, supă strecurată şi iaurt, iar ulterior după primul scaun se diversifică meniul cu

biscuiţi, budinci, piureuri de legume şi cartofi,carne fiartă si supă. Cantitatea de alimente

va creşte treptat, astfel ca reluarea completă a alimentaţiei să ajungă la cantitatea

suficientă de alimente şi lichide care asigură necesarul zilnic de calorii.

8. Administrarea medicamentelor: asistenta medicală respectă cu stricteţe administrarea

medicamentelor la indicaţia medicului, respectă dozele stabilite de medic, orarul efectuării

medicaţiei, modul de administrare.

Observaţie:

Externarea pacientei se va face când plaga operatorie este cicatrizată, cu firele scoase şi

se află în afara complicaţiilor.

Obiectivului 4

Procesul de îngrijire a pacientei cu na tere prin cezarianășa) Interviu (culegerea datelor)

b) Nevoile fundamentale după V. Henderson

c) Planul de îngrijire

a)Interviu (culegerea datelor)

I. DATE GENERALE: Nume: C; Prenume: I ; Vârsta: 38 ani ; sex: F; Starea civilă :

căsătorită; Nr. copii: 1; Religie: ortodoxă; Naţionalitatea: Romană; Limba vorbită : romană;

Profesie: învăţătoare; Statut social: angajat; Ocupaţie: învăţătoare; Loc de muncă : coalaȘ

generala Tătăruşi, judeţ Ia i; Resurse: ale bolnavului : bune; ale familiei: bune; Domiciuliu:ș

comuna Tătăruşi, Ia i; Greutate : 72 kg; Înalţime: 1,70 mș ;

II. OBIŞNUINŢE DE VIAŢA: Alcool : nu; Tutun : nu; Droguri : nu; Cafea : da zilnic 1

cea că ; Alergi cunoscute : nu se tie. ș ș

III. STAREA DE SĂNĂTATE : TA = 112/70 mmHg; Pulsul : 72 p/min; Autonom : da;

Proteza: nu are; Lentile de contact: nu poartă; Afecţiuni care limitează activitatea : nu are;

IV. ANTENCEDENTE PERSONALE:

Spitalizări.. pentru apendicită; Operaţii : apendicectomie; Tratament prescris: evitarea

eforturilor mari; Tratament de urmat: mişcare în limita posibilităţilor;

V. PROBLEME ACTUALE DE SANATATE: Data apariţiei : 29 - 03 -2012 ora 08:30;

Sursa de dificultate / cauza : sarcină la termen; Motivele internări: cezariană planificată;

24

Probleme şi manifestări de dependenţă: CUD-uri(contracţii uterine dureroase);

Formularea obiectivelor de îngrijire: pregătirea psihică i fizică pentru cezariană; ș

Stabilirea intervenţiilor si investigaţilor: se ia consimţământul; se recoltează analizele de

laborator; se efectuează ecografie obstetricală pentru cezariană;

Evaluarea rezultatelor îngrijirilor aplicate: se notează în foaia de temperatură iș

observaţie valoarea funcţiilor vitale, valorile investigaţiilor de laborator:

Hemoleucogramă: Ht: 35%; Hb: 11,6%; Hematii = 4 190 000/mm³; Leucocite = 8 600/mm³;

Trombocite = 285 000/ mm³; VSH= 9mm/h. Examen urină: culoare galbenă, albumină absentă,

glucoză absent.

EVD ( Examen Vaginal Digital) evidenţiază ramolisment la nivelul colului uterin.

b) Planul cu cele 14 nevoi fundamentale după V.Henderson

Nr.crt.

Nevoia

fundamentală

Manifestăr

i de

independenţă

Manifestări de

dependenţă

Sursa de

dificultate

1. Nevoia de a respira şi a avea o bunǎ circulaţie

Respiraţie= 16/min;Puls = 72/min;TA = 12/7 mmHg;

-pacienta are o u oarăș depresie respiratorie efecte reziduale ale anesteziei,analgezicelor şi durerii post-operator şi în primele 24 h post-operator i se administrează pacientei oxigen umidificat prin mască sub supraveghere;

anestezia

postoperator

2. Nevoia de a se alimenta şi hidrata

Normal înaintea operaţiei

-se instituie regim alimentar imediat după intervenție alimentaţia parenterală: se vor administra soluții perfuzabile (ser glucozat, ser fiziologic -lichidele se vor administra în prima zi, apa plată i ceaiș neîndulcit;

Pierdere de lichide după intervenție

operaţia

3. Nevoia de a elimina

Pacienta are o diureză = 1500 ml i un tranzitș în limite normale

- diureza supravegheată prin sondaj vezical cu sondă Foley i pungăș colectoare;

Operaţia de

cezariană

25

4. Nevoia de a se misca şi a avea o bunǎ posturǎ

Normal înainte de operaţie

- necesită ajutor parţial; -încurajez pacienta să se ridice la marginea patului, i se ajută săș facă câțiva paşi;- se explică pacientei necesitatea mobilizării;- se învăţă pacienta cum să tuşească şi să protejeze cu mâna plaga;

intervenție chirurgicală

Plaga operatorie

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni

Insomnie- se administreză medicația prescrisă de medic analgezice Tramadol, Algocalmin, Algifen;

Durerea postoperatorie

6. Nevoia de a se îmbrǎca şi dezbraca

-durere i disconfortș necesită ajutor parţial la îmbrăcăt şi dezbrăcat; -se încurajeză în satisfacerea nevoii;

Durerea postoperatorie

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului in limite normale

Temperatura = 36.8˚înainte de operaţie

T = 37,5˚ - 38 C˚ se administrează la indicaţia medicului dacă este necesar un antitermic;

postoperator

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele

Pacienta este capabilă să-şi efecteze igiena personală singură

- necesită pansamentul plăgii chirurgicale în condiţii de asepsie;- toaleta vulvară ;

Plaga chirugicală , pacienta prezintă lohii

9. Nevoia de a evita pericolele

Autonom înainte de operaţie

-evitarea ridicării de greutăţi;-de a avea o igienă corespunzătoare pentru a evita infectarea plăgii;

Plaga

operatorie

10. Nevoia de a comunica

Autonom - -

11. Nevoia de a aplica religia

este ortodoxă îşi practică religia

- -

12. Nevoia de a se realiza

Realizată profesional

- -

26

13. Nevoia de a se recrea

- face plimbări şi se mobilizează uşor după operaţie

intervenţia

14. Nevoia de a învǎţa

Accepta toate informaţiile

- -

Planul de îngrijire al pacientei iniţialele numelui C. I. Vârsta 38 ani

Diagnostic: sarcină la termen cu indicaţia na tere prin cezarianășData Problema de

dependenţă

Obiective de

îngrijire

Intervenţii iș

investigaţii

Evaluare

29.03.

2012

Sarcina la termen,

Dureri lombare

Asistenţă la na tereș

Examen obstetrical, ecografie, analize din sânge:Ht.=35%; Hb=11,6% ;Hematii =4.190.000/mm³; Leucocite=8.600/mm³;Tr=285000/mm³; TS.=3min7sec; TC=6min,VSH= 9mm/h;Ex. Sumar de urină alb. Gluc. Absent

Stare generală bună: Respiraţie= 19/min, Puls= 72/min, TA= 120/70mmHg

30-

03

Panificată pentru cezariană

Pregătirea pentru operaţie

Măsurarea funcţilor vitale: P, TA, T˚,R,Pregătirea locului: raderea pilozităţilor, dezinfecţia locului,Clismă evacuatoare Seara, sedativ Diazepam

Pacienta acceptă operaţia, semnează comsimţământul

31.0

3

Operaţia de cezariană,

-durere postoperatorii

-greaţă-plaga operatorii

Supraveghere, faza

postnarcotică,-combaterea

dureri,Combaterea

greţii,-supravegherea pansamentului

Administrare de O2,supravegherea reveniri starii de con tienţă,șMonitorizarea FVDiureza se supravegheaza prin sondaj Foley+pungăcolectoare de urină -perfuzie cu ser glugozat 5%, ser fiziologic, piafen 1

Stare generală influenţată,TA=100/70mmHgP=100/minR=20/minT=37,7˚Diureză=1500mlPacienta prezintă durere si anxietate

27

fiolă IV, metroclopramid 1 fiolă,Se pansează steril plaga operatorie zilnic

1.04 Stare de lehuzie-imeditaMetroragie

Risc de complicaţii:-tromboembolie-infecţii

Revenirea la starea înainte de sarcină,Reducerea sangerări,Prevenirea

Toaleta vulvară cu pansament steril si supravegherea lohilor,Adrenostazin IV,Penincilina IV ,4milioane UI Fraxiparină 1 fiola SC/24h

In urma tratamentului efectuat durerile s-au diminuat,Metroragia s-a redus cantitativ

2.04 Starea de lehuzie Plagă operatorie

Acelea iș obiective

Continuarea tratamentului, supravegherea lohiilor , secretia lactată;Pansarea plagi operatoriiSuprimarea sondei Foley

Starea generală bună

3.04

4.04

Acelea iș probleme

Pregatirea pentru externare

Alcelea iș obiective

Se intocme teș bilet de ie ire şiș reţeta de către medic

Plaga operatorii se cicatrizează,Se suprimă tratamentul cu fraxiparina şi adrenostazin, se continuă trat cu penincilină.Scoaterea firelor şi pansare cu pansament steril a plăgii

Se face educaţia sanitară a mamei, privind tualeta vulvara, alimentaţa sugarului

Obiectivul 5

Educaţia pentru sănătate

28

Obligaţia profesională a asistentei medicale generaliste care lucrează la

cabinet, medic de familie sau clinica de obstretică şi ginecologie este de a

face educaţie sanitară pacientelor de vârstă fertilă, privind sarcina i evoluţiaș

sarcini.

Orice femeie tânără care prezintă întârzierea ciclului menstrual este obligată

să se prezinte la un control obstretical sau să-şi efectueze un test de sarcină.

Dacă testul este pozitiv trebuie să se prezinte la medicul de familie pentru a

fi luată în evidentă. Medicul de familie îi va recomanda analizele de

laborator obligatorii pentru femeia însarcinată, o va consulta, şi îi va face o

trimitere catre medicul de specialitate obstretician.

Femeia însărcinată trebiue informată asupra importanţei consultaţilor

prenatale, pentru a se depista eventualele manifestări patologice în evoluţia

sarcini.

Ecografia obstetricală este obligatorie pentru a se depista prezentaţiile

distorice(transversală, pelvină, etc) pentru a se stabili dacă femeia naşte

natural sau prin cezariană.

De asemeni feminile care au mai născut prin cezariană trebuie avertizate

asupra riscurilor la care se expun al urmatoarea sarcină.

Timpul necesar refaceri organismului dupa o cezariană este de 2 ani între

doua operaţii de cezariană. Dacă vrea să nască natural există următorul risc:

factori ce cresc riscul rupturii unei cicatrici uterine în timpul travaliului, ca o

cicatrice verticală; trei sau mai multe cicatrici postoperaţie de cezariană;

sarcini cu tripleţi sau mai mulţi sunt riscante pentru un uter cicatricial.

Probleme ce au condus la un travaliu dificil sau o naştere prin cezariană

anterioară la o pacientă cu un pelvis îngust sau un făt mare (disproporţie

cefalopelvină); sau un făt foarte mare de la 4,1 kg până la 4,5 kg sunt de

asemenea riscuri pentru orice gravidă.

Aceste gravide cu risc trebuie monitorizate de către servicile de specialitate,

pentru a se putea lua la timp măsurile necesare ce se impun pentru asistenţa

29

la na tere. Pacientele trebuie să respecte indicaţiile medicului obstetricianș

asupra numărului de operaţii de cezariană pe care suportă o femeie.

Naşterea prin cezariană a crescut de la 5% până aproape de 25% din totalul

naşterilor.

Specialiştii în sănătate publică î i exprimă îngrijorarea că obstetricieniiș

folosesc abuziv operaţia cezariană. O gravidă ce naşte prin cezariana are risc

crescut de a face complicaţii şi are nevoie de o perioadă mai lungă pentru

recuperare comparativ cu cea care a născut prin metodă naturală.

ANEXA 1.

30

FIG 1.Anatomia aparatului genital feminin

FIG.2. Operaţia de cezariană

31

FIG. 3 sala de operaţie

FIG.4. sala de operaţie

32

BIBLIOGRAFIE

1. Albu Maria Roxana, Anatomia şi fiziologia omului, Editura Corint, Bucureşti, 1997

2. Analize de laborator şi alte explorări diagnostice, pentru cadre medicale şi pacienţi, Editura MedicArt, 2007.

3. Didier Sincard, Thierry Guez, Dicţionar de examinări medicale, Editura, Corint,2007;

4. C. MOZEȘ: TEHNICA ÎNGRIJIRI BOLNAVULUI - Editura Medicală, Bucure ti, 2000ș

5. Niţescu V. Obstetrică şi ginecologie pentru şcolilele postliceale sanitare, Editura Info-Team, Bucureşti 1995.

6. Prof. dr. Virgil Ancăr, Dr. Crîngu Ionescu, Obstetrica, Editura Naţional, 1997;

7. Titircă L ucreţia, Urgenţe medico-chirurgicale, Editura Medicală, Bucureşti 2002

8. Dr. Nicolae Crişan, Dr. Dimitrie Nanu, Ginecologie, Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997.

33

9. Scorţanu Elena, Tehnici de îngrijire i protocoale de pregătire aș bolnavului, Editura Pim, 20011.

10. Titircă Lucreţia, TEHNICI DE EVALUARE ŞI ÎNGRIJIRI ACORDATE DE ASISTENŢII MEDICALI – Editura Viaţa Medicală Românească, 2001

11.Titircă Lucreţia , GHID DE NURSING - Editura Viaţa Medicală Românească, 1998

34