2. ELEMENTE ACTIVE ALE PLĂCILOR ORTODONTICE

Sunt elemente generatoare de forţe ortodontice şi acţionează direct asupra dinţilor (arcurile) sau indirect prin intermediul bazei aparatului (şurubul, arcul Coffin).

În funcţie de natura forţei, elementele active pot fi biomecanice (arcurile, şuruburile) sau funcţionale (platoul retroincisiv, planul înclinat, scutul lingual, masa interocluzală).

2.1. ARCURILEArcurile se confecţionează din sârmă elastică din oţel inoxidabil cu grosime ce

variază între 0,5-1,2mm în funcţie de mărimea zonei de acţiune (dinte sau grup dentar). Există arcuri principale şi arcuri secundare, arcuri cu sediul oral sau vestibular, având retenţia în placa bază şi zona de acţiune pe arcada dentară.

Arcurile vor fi prezentate în continuare după următoarea sistematizare:a.1. Arcul Coffina.2. Arcul vestibulara.3. Resorturile auxiliare.

2.1.1. Arcul Coffin

Este un arc palatinal ce uneşte fragmentele bazei plăcii şi influenţează deplasările dentare prin intermediul bazei. Caracteristica sa o reprezintă distanţarea în evantai a celor două fragmente ale bazei plăcii pe care le uneşte. Pentru o distanţare paralelă a fragmentelor de placă, trebuie folosite două sau trei arcuri Coffin.

Se realizează din sârmă cu diametrul de 1,2mm şi are forma unei lire ce se întinde simetric de o parte şi de alta a liniei mediane, având următoarele limite:-limita anterioară la nivelul unui plan ce trece prin feţele meziale ale premolarilor I -limita posterioară la nivelul intersecţiei liniei mediane cu tangenta la faţa distală a molarilor I.

Arcul Coffin clasic este montat la o placă palatinală sau la un monobloc şi are următoarele părţi componente:- o buclă principală semicirculară, la nivelul limitei posterioare a arcului. Pentru conferirea elasticităţii, bucla principală nu este înglobată în acrilatul bazei, placa fiind secţionată distal la nivelul unui plan tangent la faţa mezială a molarilor I.- două recurbări anterioare ce servesc la ancorarea în acrilatul bazei plăcii.

Activarea:Pacientul va purta o perioadă placa nesecţionată pentru obişnuinţă, apoi se va activa

arcul Coffin prin secţionarea plăcii. Datorită tensiunii înmagazinate în sârma arcului Coffin, fragmentele plăcii se depărtează.

46

Pentru activările ulterioare, se aplică cleştele crampon perpendicular pe planul arcului Coffin şi se strâng fălcile turtind bucla principală. Se produce astfel o nouă distanţare a celor două fragmente de placă.

Este posibil ca în timpul activării, fragmentele plăcii să nu mai rămână în acelaşi plan deoarece arcul Coffin nu are tije de ghidare ca şi şurubul ortodontic. Activarea arcului Coffin implică o bună manualitate şi poate fi urmată de căptuşiri frecvente pentru a readapta aparatul ortodontic la câmpul maxilar.

Variante de construcţie:● Pentru o distanţare

paralelă a fragmentelor plăcii, asemănătoare cu cea produsă de şurubul ortodontic, placa palatinală va fi prevăzută cu două arcuri Coffin. Secţionarea plăcii se poate face pe linia mediană sau în trapez.

● Pentru o mărire radiară a arcadei, placa palatinală va fi secţionată în „Y” şi vor fi aplicate trei arcuri Coffin: un arc posterior cu diametrul mai mare şi două arcuri anterioare de grosime mai mică. Efectul este asemănător cu cel produs de o placă superioară secţionată în „Y” şi prevăzută cu două şuruburi clasice sau unul tridimensional.

Confecţionarea arcului CoffinÎn funcţie de aparatul la care se aplică, arcul Coffin se confecţionează din sârmă

elastică din oţel inoxidabil cu grosimi diferite:● 1mm pentru placa superioară secţionată median şi prevăzută cu un arc Coffin● 1,2mm pentru placa superioară a unui monobloc●0,9mm pentru arcul posterior şi 0,8mm pentru arcurile anterioare la placa superioară secţionată în „Y” în dentaţia mixtă şi permanentă● 0,8mm pentru arcul posterior şi 0,7mm pentru arcurile anterioare la placa superioară secţionată în „Y” în dentaţia temporară.

47

Fazele de lucru:- Se desenează cu un creion pe model traseul arcului, limitele anterioară şi posterioară;- Este necesar un fragment de sârmă egal cu periferia arcadei între feţele distale ale molarilor I;- Se face îndoirea la mijlocul fragmentului de sârmă realizând curbura principală. Sârma se îndoaie progresiv cu mâna, în timp ce cleştele doar fixează sârma.- Se aplică arcul pe model şi se finisează curbura până la obţinerea traseului desenat pe modelul de lucru. Traseul arcului trebuie să fie paralel cu modelul şi la o distanţă de 1mm.- Capetele anterioare se îndoaie spre exterior la limita desenată pe model, realizând buclele de retenţie;- Se fixează arcul cu ceară pe model la nivelul buclei principale.

2.1.2. Arcul vestibular

Arcul vestibular (AV) este un element activ al aparatelor ortodontice poziţionat pe faţa vestibulară a dinţilor frontali şi confecţionat din sârmă de oţel inoxidabil cu diametrul de 0,7mm. Clasificarea arcurilor vestibulare se face astfel:- AV active care produc deplasări ale frontalilor- AV pasive care ţin buza la distanţă de arcada dentară- AV funcţionale ce au rol în propulsia sau retropulsia mandibulei- AV utilizate în tratamentul despicăturilor labio-maxilo-palatine.

Arcurile vestibulare active

Elementele componente ale arcului vestibular sunt:- curbura principală ce reprezintă porţiunea centrală a arcului. Se modelează după

forma ideală de arcadă, astfel încât prin activare, arcul va lua contact cu acele suprafeţe ale dinţilor plasate mai vestibular şi le va presa spre oral până când din ce în ce mai mult din suprafaţa vestibulară a acestor dinţi vine în contact cu arcul vestibular.

Curbura principală a arcului vestibular se întinde între treimile meziale ale feţelor vestibulare ale caninilor. Este plasată de tehnician la mijlocul feţelor vestibulare ale frontalilor, medicul urmând să adapteze poziţia în funcţie de scopul ortodontic urmărit.

- două bucle de activare ce pornesc de la faţa mezială a caninilor spre fundul de sac vestibular unde sunt modelate în general în forma literei „U”. Înălţimea buclei de activare depăşeşte cu aproximativ 3mm înălţimea caninilor.

48

Piciorul distal al buclei încalecă arcada prin nişa dintre canin şi premolarul I în contact cât mai strâns cu arcada pentru a nu influenţa ocluzia şi se continuă în baza plăcii prin două cozi de retenţie ondulate.

Variante de construcţie ale buclelor de activare:

● Buclele se modelează rotunjit sau dreptunghiular în porţiunea lor superioară, diferenţa între ele constând doar în modul de activare. Activarea arcului se face prin închiderea buclelor rotunjite (accentuarea curburii principale) cu un cleşte crampon, iar placa bază se va şlefui progresiv câte 1mm la fiecare şedinţă de control sau prin închiderea unghiurilor în cazul arcului vestibular cu bucle dreptunghiulare.

● Arcul vestibular cu bucle triunghiulare se realizează din sârmă cu diametrul mai mic (0,6mm) pentru a nu declanşa forţe prea mari. Are un control mai bun asupra caninilor pe care îi poate oraliza sau distaliza. Curbura principală este întinsă între feţele distale ale caninilor unde se reflectă către mezial realizând bucle triunghiulare. Braţul mezial al buclei este în contact strâns cu arcada dentară între incisivul lateral şi canin.

Se termină prin două cozi de retenţie în baza plăcii ortodontice.

● Braţul distal al buclei de activare poate fi realizat prin confecţionarea unei prelungiri orizontale, servind astfel la aplicarea de tracţiuni elastice între caninul drept şi cel stâng.

● Bucla în formă de „T”, în deget de mănuşă sau în „M” se utilizează în scopul oralizării sau distalizării caninilor.

49

Confecţionarea arcului vestibular- Este necesar un fragment de sârmă cu diametrul de 0,7mm şi lungimea egală cu perimetrul arcadei. Se modelează curbura principală cu mâna astfel încât să urmărească forma ideală a arcadei şi să stea netensionată pe regiunea vestibulară a arcadei frontale.- Se însemnează locul de începere a buclelor de activare, mai precis în dreptul treimii meziale a feţei vestibulare a caninului. - Se confecţionează buclele de activare ţinând sârma cu cleştele crampon şi îndoind-o progresiv şi blând cu mâna.

Indicaţiile arcului vestibular

● Oralizarea incisivilor prin înclinarea lor spre palatinal sau spre lingual. Înclinarea este mai amplă dacă arcul vestibular este

plasat mai aproape de marginea incizală şi mai moderată când arcul este mai aproape de colet. Pentru ca deplasarea să se poată produce, este necesară şlefuirea bazei plăcii în regiunea retroincisivă.

● Derotarea incisivilor rotaţi, acţionând în cuplu de forţe cu baza plăcii sau cu un resort auxiliar în „S” sau în „8”. Pentru a permite derotarea, este necesară şlefuirea bazei plăcii corespunzător.

● Efecte verticale ale arcului vestibular, posibile prin aplicarea unor elemente retentive pe feţele vestibulare ale frontalilor (butoni de compozit, cârlige, bracket-uri).

Pentru egresiunea incisivilor superiori de exemplu, arcul vestibular se va modela astfel încât în poziţie de repaus să fie plasat către muchia incizală. Pacientul introduce aparatul în cavitatea bucală şi va ridica arcul aplicându-l tensionat deasupra elementelor retentive.

Pentru ingresiunea frontalilor superiori, arcul vestibular va ocupa în repaus o poziţie mai apropiată de coletul dinţilor. Pacientul va agăţa arcul sub elementele retentive după introducerea aparatului în cavitatea bucală.

● Distalizarea sau oralizarea caninilor prin modificarea buclei de activare în forma literei „T”, în deget de mănuşă sau în „M”. Aceste deplasări preced oralizarea sau alinierea frontalilor.

50

Cuplu de forţearc vestibular – resort auxiliar

Schiţa unui aparat ortodontic:placă superioară cu arc vestibular pentru oralizarea frontalilor

Arcurile vestibulare pasive au ca rol îndepărtarea buzei superioare sau inferioare de arcadele dentare. Se construiesc din sârmă cu grosimea de 0,8mm şi la distanţă de feţele vestibulare ale frontalilor.

Arcurile vestibulare funcţionale au rol în ghidarea mandibulei în propulsie sau în retropulsie. Se caracterizează prin faptul că retenţiile sunt la nivelul unui maxilar, iar curbura principală la nivelul celuilalt maxilar.

Pentru realizarea arcurilor vestibulare funcţionale este necesar ca cele două modele să fie fixate în poziţia de ocluzie corectată stabilită de medicul ortodont.

51

Arc vestibular cu buclă în deget de mănuşă. Efect de

distalizare a caninului

Arc vestibular cu buclă în „T”. Efect de oralizare a caninului

Arc vestibular cu buclă în „M”

● Arcul vestibular pentru retropulsia mandibulei se aplică la o placă superioară: retenţiile sunt plasate în baza plăcii superioare, iar curbura principală în contact cu frontalii inferiori dacă sunt vestibuloînclinaţi sau la distanţă de aceştia dacă sunt lingualizaţi.

● Placa inferioară cu arc vestibular superior poate avea dublu rol: propulsia mandibulei şi palatinizarea incisivilor superiori.

Confecţionarea arcurilor vestibulare în poziţie de ocluzie corectată

Arcurile vestibulare în cazul despicăturilor labio-maxilo-palatine sunt arcuri pasive ce prezintă la nivelul curburii principale ondulaţii ale sârmei pentru retenţionarea unei pelote acrilice. Rolul ei este de a ghida cicatrizarea după intervenţia chirurgicală sau de a frâna creşterea excesivă a bontului median foarte proeminent.

52