861-02notiuni-de-chimie-2011-ccia

5/12/2018 861-02notiuni-de-chimie-2011-ccia - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/861-02notiuni-de-chimie-2011-ccia 1/4

Noţiuni de chimie 11

LUCRAREA NR. 2.

NOŢIUNI DE CHIMIE măsuri chimice, concentraţia soluţii lor

2.1. Unităţi de măsură folosite în chimie.

Atomii şi moleculele, fiind particule materiale, au masă. Exprimarea maselor

absolute (în grame) este dificilă pentru calcule, fapt pen tru care în chimie s-a recurs la

exprimarea maselor relative (în unităţi atomice de masă - u.a.m.), care reprezintă a

douăsprezecea parte din masa absolută a izotopului12

C.

Se definesc astfel:

masa atomică (relativă) a unui element chimic, ca raport într e masa

absolută a atomului respectiv şi a douăsprezecea parte din masa absolută a

izotopului 12

C;

masa moleculară (relativă) a unei substanţe, ca raport între masaabsolută a moleculei substanţei respective şi a douăsprezecea parte din

masa izotopului 12

C.

Practic, masa moleculară se calculează prin sumarea maselor atomice ale

atomilor din care se compune molecula respectivă.

Pentru a exprima în grame cantităţile de substanţe, se definesc:

atom-gram - ul unui element chimic, care reprezintă cantitatea,

e xprimată în grame, numeric egală cu masa atomică (relativă) a elementului

respectiv;

molecula-gram ( mol - ul) de substanţă, care reprezintă cantitatea,

exprimată în grame, numeric egală cu masa moleculară (relativă) a

substanţei respective;

echivalent-gram –ul (val - ul) reprezintă cantitatea dintr - o substanţă,




exprimată în grame, numeric egală cu echivalentul chimic al substanţei

respective.

Echivalentul chimic (E ch ).reprezintă cantitatea dintr -un element,

radical sau substanţă, care se combină / se substituie unui atom de hidrogen

In cazul reacţiilor în care substanţele nu-şi modifică valenţele, echivalenţii chimici

se calculează prin următoarele rapoarte:

pentru elemente chimicevalenţă

atomicămasaEch ; [1]

pentru acizi

bazicitate

molecularămasaEch , [2]

prin bazicitatea acidului înţelegându-se numărul protonilor H+ conţinuţi de molecula

acidului;

pentru bazeaciditate

molecularămasaEch , [3]

prin aciditatea bazei înţelegându-se numărul grupărilor oxidril (OH-) conţinute de molecula

bazei;

pentru săruri metaliciionilor aelectricăsarcinametaliciioni.nr

molecularămasaEch

[4]

2.2. Concentraţia soluţiilor

Concentraţia soluţiei reprezintă valoarea raportului între numărul

de părţi de solut şi numărul de părţi de soluţie, uneori de solvent.

În funcţie de necesităţi, părţile pot fi exprimate în unităţi de masă, de volum, în

moli sau vali, definindu-se corespunzător concentraţiile procentuală, molară, molală,

valară.

Concentraţia procentuală (C%) exprimă numărul de părţi de solut dizolvat în 100

părţi de soluţie, părţile putând fi exprimate în:

unităţi de masă (C% g/g);

unităţi de volum (C% v/v);

combinaţii de unităţi (C% g/v ; C% v/g).

Ca variantă la concentraţia procentuală, cînd valorile acesteia sunt prea mici se




poate exprima concentraţia promile (C0 / 00).

Concentraţia molară (molaritatea ) - Cm- exprimă numărul de moli de solut

dizolvat într-un litu (1000 ml) de soluţie.

Când 1 litru de soluţie conţine 1 mol de solut, soluţia se numeşte soluţie molară,

concentraţia ei notându-se "m" sau "1m".

Submultiplii şi multiplii molarităţii se notează prin fracţii zecimale (0,1m; 0,01m

etc.) sau fracţii ordinare (m/10; m/100 etc.), respectiv 10m; 100m etc.

Concentraţia molală (molalitatea ) - Cmolal- exprimă numărul de moli de solut

dizolvat în 1000|g de solvent.

Concentraţia valară (normalitatea ) -Cn- exprimă numărul de vali de solut dizolvat

în 1000 ml de soluţie.

Similar molarităţii, normalitatea se notează 0,01n; 0,1n; 1n; 10n; 100n etc., soluţia

cu concentraţia 1n numindu-se soluţie normală.

In cadrul lucrării practice, pe baza datelor din tabelul 2.1., se vor efectua calculele

necesare completării tabelului 2.2. Elementele calculate vor fi folosite în lucrările

următoare.

Tabelul 2.1.

Elem. chimic H C O Na Mg Cl K Ca P S

Valenţa 1 4 2 1 2 1 1 2 5 6

Masa atomică 1,01 12,01 16,00 22,99 24,30 35,46 39,10 40,08 30,98 32,06

2.3. Calculul concentraţiei amestecurilor de soluţii

Dacă două sau mai multe soluţii ale aceluiaşi solut, dar cu concentraţii diferite, seamestecă, se va obţine o soluţie cu concentraţia cuprinsă între valorile concentraţiile celor

două soluţii amestecate.

Astfel, dacă Vi şi Cni sunt, respectiv volumele şi concentraţiile soluţiilor,

concentraţia rezultantă C se calculează pe baza relaţiei:

ViC)ViCni( , [5]

relaţie care rezultă din faptul că fiecare soluţie va introduce, în soluţia finală, o cantitate de

solut corespunzătoare volumului şi concentraţiei sale.

Relaţia 5 poate fi aplicată pentru:




calculul concentraţiei ce rezultă prin amestecare,

n

1i

i

n

1i

ii

V

CV

C [6]

calculul volumului necesar dintr-o soluţie (n), celelalte (n-1) volume fiind impuse,

1n

1i

1n

1i

VnViCVnCnViCi [7]

CC

CVVCV

n

1n

1iii

1n

1ii

n

[8]

Tabelul 2.2.

Nr.crt. Solut

Masamoleculară

(u.a.m.)

Echiva-lent

chimic

Cantitate CONCENTRAŢII solut

dizolvat(g/l solu ie)

procen-tuală

molari-tatea

normali-tatea

1 HCl

2 H2SO4

3 (COOH)2

4 H2O

5 NaOH

6 Ca (OH)2

7 CaCO3

8 CaSO4

9 CaCl2

10 MgCl2

11 Ca (HCO3)2

12 Mg (HCO3)2

13 Na2CO3

14 CaO

861-02notiuni-de-chimie-2011-ccia

Documents

Transcript of 861-02notiuni-de-chimie-2011-ccia