MIJLOACE INTERNE DE IMBOGATIRE A VOCABULARULUI

DERIVAREA

1. Derivarea cu prefixe

Prefixele sunt sunetele sau grupul de sunete adăugate înaintea rădăcinii pentru a forma

un cuvânt nou: străbun,necinstite, incapabil, împăduri, înnoda,dezaproba, reaşeza

Clasificare:

• După vechimea lor, prefixele se pot clasifica:

-prefixe vechi (moştenite sau împrumutate):

în-; des-; stră-; ne-; răz-; etc.

-prefixe neologice (noi): a-; ante-; con-; im-; in; inter-; ultra-; etc.

• Din punct de vedere al sensului, prefixele sunt:

- prefixe negative - care neagă sensul cuvântului:

ne-; in-; i-;

neimportant, incomplet, ireal

- prefixe care exprimă ideea de repetiţie: ras-; răz-; re-; răstălmăci, răzgândi, rescrie

- prefixe cu sensul "fără", "lipsit de" - cu ajutorul cărora se formează antonimele

cuvintelor de bază: des-; dez-; de-; a-;

descompune, dezorientat, debloca, anormal

- prefixe cu sens de superlativ: ultra-; supra; -extra-; hiper-; arhi-; prea-; super-;

ultramodern, supradimensionat,

exţraplat, hipercorect, arhiplin, preafrumoasă, superelegant.

-prefixe cu sensul '"înainte": ante-; pre-;

antebelic, prenume

-prefixe cu sensul "după": post-;

postbelic

-prefixe cu sensul "împreună cu": con-; com-; co-;

conlucrare, compatriot, cooperare

-prefixe cu sensul "împotrivă": anti-; contra-;

antirăzboinic, contraindicate

-prefixe cu sensul "sub limită": hipo-; sub-/

hipoglicemie, subcutanat

-prefixe care sugerează corelaţia: inter-; interdisciplinar, inrerreligios, internaţional

-prefixe cu sensul "înăuntru": intra-

intramuscular, intravilan

-prefixe cu sensul "peste": trans-

transoceanic, transport

-prefixe cu sensul "pentru": pro-; pronume.

Atenţie!

Pentru a denumi camera de aşteptare situată înaintea unei alte camere, a unui birou, se

foloseşte cuvântul anticameră, care a fost împrumutat cu acest prefix (anti-) din limba

italiană şi s-a fixat în limba română în această formă:

ex: Ei aşteptau în anticameră, ca să fie primiţi pentru un interviu.

Dubla prefixare constă în adăugarea înaintea rădăcinii sau a cuvântului de bază a două

prefixe:

pădure - (a) împăduri - (a) reîmpăduri; frunză - (a) înfrunzi - înfrunzit - neînfrunzit;

Atenţie!

• A nu se confunda prefixele cu elementele de compunere, numite şi prefîxoide:

aero-; auto; bi-; bio; di-; geo-; hemo-; hipo- (referitor la cai); hidro-; macro-;

micro-; mono-; mulţi-; omo-; orto-; poli; pseudo; tel

2. Derivarea cu sufixe

Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate după rădăcină pentru a forma

un cuvânt nou: bunic (bun+ic); frunziş (frunz+iş)

Clasificarea sufixelor se poate face:

a) din punct de vedere semantic (al sensului), deoarece sufixele pot da sensuri noi

cuvintelor derivate:

- diminutivale, care formează cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri considerate de

vorbitor mai mici decât cele obişnuite: -aş (copilaş), -cioară (mescioară), -el (băieţel), -

ică (rămurică), -ioară (bolnăvioară), -uleţ (ursuleţ), -uş (bebeluş), - uţă (căsuţă) etc.

- augmentative, care formează cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri considerate de

vorbitor mai mari decât cele obişnuite:

- an (băietan), -andru (copilandru),

- oaie (căsoaie), -oi (măturoi, băietoi) etc.

- pentru denumirea unei colectivităţi (ajută la formarea unor substantive colective): -

ărie (rufărie); -ăraie (fumăraie), -et (brădet), -ime (tinerime), -iş (tufiş), -

işte(porumbişte) etc.

- pentru denumirea agentului (autor al acţiunii sau meseriaş): - agiu (camionagiu), -

ar (fierar), -aş (cosaş), -er (oier), -ist (fochist), -tor (judecător) etc.

- pentru denumirea însuşirii (sufixe adjectivale) - al (săptămânal), -ar (inelar), -

aş(mărginaş), -at (pistruiat), -bil (locuibil) - iu (auriu), -cios (mâncăcios), -

os(lemnos) etc.

- pentru denumirea instrumentului: - ar (cenuşar), -ător (tocător); - niţă (zaharniţă)

etc.

- pentru denumirea unei noţiuni abstracte: - anţă (cutezanţă), -ărie (copilărie), -

ătate (singurătate), -eală (greşeală), - ie (sclavie), -ime (isteţime), -

inţă(folosinţă), -ism (huliganism), -ură (arsură) etc.

-pentru indicarea modalităţii (sufixe adverbiale): -eşte (lumeşte), -iş (grăpiş), -

âş(tărâş) etc.

b) din punct de vedere morfologic, deoarece unele sufixe sunt specifice anumitor părţi de

vorbire:

- substantivale: -ar (cronicar), -ământ (jurământ), -ătate (bunătate), -ătură

(învăţătură), -eală (ameţeală), -eaţă (dulceaţă) etc.

- adjectivale: -al (anual), -aş (nevoiaş), -bil (locuibil), -cios (mâncăcios), -

esc(prietenesc), -iu (cenuşiu), -ui (gălbui), -uriu (fumuriu), -os (lemnos) etc.

- verbale: -ăi (behăi), -ăni (clănţăni), -iza (ironiza), -ui (a bubui) etc.

- adverbiale: -âş (târâş), -eşte (româneşte), -iş (pieptiş) etc.

Atenţie!

Se pot forma serii derivate atunci când baza unui cuvânt derivat este un alt derivat (dubla

sufixare): grădină + sufixul -ar = grădinar + sufixul -ie

= grădinăr/e bute + sufixul -oi = butoi + sufixul -aş = butoiaş

bute + sufixul -oi = butoi + sufixul aş = butoiaş

3. Derivarea parasintetică

Derivatele parasintetice sunt cuvintele formate în acelaşi timp cu sufix şi cu prefix:

împădurit = îm + pădur + it

..............prefix radical sufix

Atenţie!

• Derivarea regresivă constă în eliminarea unui sunet sau a unui grup de sunete de la

sfârşitul unui cuvânt pentru a forma cuvinte noi.

alint « (a) alinta; păr « pară; prun « prună; îndemn « (a) îndemna; cuget « (a) cugeta;

joc « (a) juca; cânt (subst.) « cântec; descânt (subst.) « descântec etc.

COMPUNEREA este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului care constă în unirea ori

alăturarea a două sau mai multe cuvinte de acelaşi fel sau diferite din punct de vedere

morfologic pentru a forma o unitate lexicală nouă.

Compunerea se poate realiza prin:

- contopire (unire sau sudare)

- alăturare

- elemente de compunere

- abreviere

1. Compunerea prin contopire se realizează între cuvinte întregi (existente şi

independent în limbă), care se scriu împreună şi se comportă ca un singur cuvânt:

* botgros (bot + gros), dreptunghi (drept+unghi), scurtcircuit (scurt + circuit),

Câmpulung (câmpul + lung); Delavrancea (de la + Vrancea) etc.

* dacoromân (daco + român), binevoitor (bine + voitor), atoateştiutor (a + toate +

ştiutor) etc.

* oarecare (oare + care), altcineva (alt + cineva) etc.

* altfel (alt + fel), deodată (de + odată), rareori (rare + ori), oriunde (ori + unde) etc.

* despre (de + spre), înspre (în + spre) etc.

* aşadar (aşa + dar), deoarece (de + oare + ce), încât (în + cât) etc.

Atenţie!

•Substantivele compuse îşi schimbă forma în flexiune. De obicei, flexionează ultima parte

componentă:

N-Ac.: bunăvoinţă G-D: bunăvoinţei

• Fac excepţie de la acest mod de flexiune cuvinte compuse care au ca ultim element un

cuvânt invariabil: N-Ac: cineva——► G-D: cuiva

N-Ac: câteva——► G-D: câtorva

2. Compunerea prin alăturare se realizează tot între cuvinte întregi, existente şi

independent în limbă, dar acestea se scriu cu cratimă sau în cuvinte separate: inginer-şef,

floare-de-colţ, dis-de-dimineaţă, gura-cască, pierde-vară, proces-verbal, Albă-ca-

Zăpada, galben-auriu, tic-tac!, trosc-pleosc!,Băile Herculane, Delta Dunării, Gara

de Nord, cincizeci şi doi, de pe, ca să, ci şi etc.

Atenţie!

• La părţile de vorbire cu forme flexionare se articulează numai prima parte componentă

şi îşi schimbă forma numai primul termen sau ambii termeni: câine-lup - câinele-lup -

câinelui-lup; Delta Dunării - Deltei Dunării; Marea Neagră - Mării Negre etc

• Fac excepţie de la acest mod de flexiune cuvintele compuse prin alăturare care au ca prim

element component un adverb: nou-născut - nou-născutul - nou-născutuîui etc.

3. Compunerea cu elemente de compunere se realizează între cuvinte

întregi,independente în limbă şi elemente de compunere care nu există independent în

limbă: aero-; auto-; bi-; di-; bîo-; geo-; hemo-; hidro-; macro-; micro-; mono;

mulţi-; omo-; orto-; poli-; pseudo-; tele-; etc.

Aceste cuvinte se scriu împreună şi îşi schimbă forma în flexiune numai cuvântul

independent: aeronavă - aeronava - aeronavei - aeronavele -aeronavelor

4. Compunerea prin abreviere (prescurtarea unor cuvinte întregi) se realizează prin:

• reuniunea unor fragmente de cuvânt: Centrofarm; Centrocoop;

• alăturarea literelor iniţiale: O.N.U., S.N.C.F.R.

• reunirea unor fragmente de cuvânt şi a unor litere iniţiale: TAROM

Pot fi compuse următoarele părţi de vorbire:

• substantivele: bunăstare, gură-spartă, Ştefan cel Mare etc;

• adjectivele: binecunoscut, galben-arămiu etc;

• pronumele: altcineva, ceea ce, niciunul etc;

• numeralele: unsprezece; nouăzeci şi nouă, câte doi, de două ori etc;

• verbele: a binevoi, a binecuvânta etc;

• adverbele: devreme, dis-de-dimineaţă etc;

• prepoziţiile: dinspre, de Ia , de pe etc;

• conjuncţiile: deoarece, ca să, ci şi etc;

• interjecţiile: hodoronc-tronc! tic-tac! etc.

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE sau CONVERSIUNEA este un mijloc intern de

îmbogăţire a vocabularului care constă în formarea unui cuvânt nou prin trecerea de la o

parte de vorbire la alta.

1. Substantivul îşi poate schimba valoarea morfologică în:

a) adverb: -

Toamna aceasta a fost ploioasă. -substantiv

Toamna se coc fructele. - adverb

b) adjectiv:

"Zoe, fii bărbată!"

2. Adjectivul îşi poate schimba valoarea morfologică în:

a) substantiv - prin articulare cu articol hotărât, nehotărât sau demonstrativ:

Frumosuldin natură este impresionant. - substantiv

El este un binevoitor. - substantiv

Cel harnic învaţă zilnic. - substantiv

b) adverb - când determină un verb (nu un verb copulativ personal):

El scrie frumos. - adverb

Este frumos să-i ajuţi pe ceilalţi. - adverb

3. Pronumele personal îşi poate schimba valoarea morfologică în:

a) substantiv - pronumele personal de persoana I, singular, în nominativ poate deveni

substantiv prin articulare cu articol hotărât:

Fiecare îşi are eul său. – substantiv

b) pronume reflexive - pronumele personal de persoanele I şi a Ii-a, singular şi plural la

dativ şi acuzativ, forme neaccentuate:

Ea mă ceartă. - pronume personal

Eu mă duc. - pronume reflexiv

4. Unele pronume nehotărâte, negative sau reflexive pot deveni prin

articularesubstantive:

Este la mijloc un ceva.

El a ajuns un nimic, (un nimeni)

Şi-a zis în sinea lui.

5. Pronumele posesive, demonstrative, nehotărâte, interogative, relative,

negative şi de întărire

îşi schimbă valoarea morfologică în adjective pronominale:

Cărţile mele sunt acolo. - adj.pron.posesiv

Poeziile acestea sunt interesante. - adj.pron. demonstrativ

Fiecare copil învaţă zilnic. - adj.pron. nehotărât

Ce, poezie reciţi? - adj.pron.interogativ

Spune-mi / ce poezie reciţi. - adj.pron.relativ

Niciun elev nu lipseşte astăzi. - adj. pron. negativ

El însuşi a scris această poezie. - adj. pron. de întărire

6. Numeralul îşi poate schimba valoarea morfologică în substantiv, prin

articulare:

Am luat un zece la istorie. Treiul n-a fost trecut în catalog.

7. Verbul îşi poate schimba valoarea morfologică în:

a) substantiv Mersul pe jos este sănătos.

b) adjectiv - din participiu şi gerunziu acordat; Poezia recitată era foarte lungă. Se

vedeau coşurile fumegânde.

c) adverb - din participiu; Vorbeşte răstit.

8. Adverbul poate deveni:

a) substantiv - prin articulare sau alăturarea unui adjectiv Binele făcut aduce alt bine.

b) prepoziţie cu regim de genitiv El priveşte înainte. - adverb Am sosit la

şcoală înainteacolegilor mei. - prepoziţie

c) adjectiv Tata era un bărbat bine.

9. Unele interjecţii pot deveni substantive: Are un of. I-am ascultat oful.

FAMILIA DE CUVINTE - FAMILIA LEXICALA

Familia lexicală reprezintă totalitatea cuvintelor înrudite ca sens, formate de la

acelaşi cuvânt de bază şi

având acelaşi radical. Ea este formată din cuvântul de bază, cuvintele derivate, cuvintele

realizate prin compunere şi

prin schimbarea valorii gramaticale.

a) Cuvântul de bază este cuvântul de la care se porneşte în alcătuirea unei familii

lexicale.

b) Radicalul este elementul comun care se întâlneşte la cuvintele ce formează o familie

lexicală.

Notă:

*Radicalul poate fi identic sau nu cu termenul de bază:

bun - bunic - străbunic

cuv. de bază- radical - radical

muncă(cuv. de bază) - muncitor ( radical)

* Radicalul poate conţine alternanţe fonetice: floare - florar

c) Cuvintele derivate sunt cuvinte formate cu ajutorul prefixelor sau/şi al sufixelor

lexicale:

grădină - cuvânt de bază

grădinar - grădin + suf. -ar

grădinăreasa - grădin + suf.-ar + suf.-easă

grădinăresc - grădin + suf. -ar + suf. -esc

grădinărit - grădin + suf. -ar + suf. -it

grădiniţă - grădin + suf. -iţă

pădure - pădurar - pădurice - păduros - (a) împăduri - (a) reîmpăduri

Exercitii: 1. Completaţi tabelul de mai jos, alegând exemple dinte cuvintele următoare: conceraţean, căţelul,

frunziş, neparticipare, hipersensibil, căţelandru, reîndufleţit, băieţoi, pisicuţă, despăachetare, scăunel, flăcăiandru, reînfiintată.

Derivate cu sufix

Derivate cu prefix

diminutive Augmentative Derivate parasintetice

Derivate cu prefixe

neologice

2. Reconstituiţi etapele lanţului derivativ al cuvântului dat:

ţărăneşte.....................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................

...................................................................................................................

3. Subliniaţi in cuvintele de mai jos sufixoidele (falsele sufixe) şi prefixoidele (falsele prefixe):

a) sufixoide: centrifug, transfug, stenogramă, organigramă, caligrafie, suicid, francofil, hidrofor,

hidrofug, dermatolog, geolog

b) prefixoide: biologie, autogară, autocritică, macrocosmic, microbiologie, monolog, pseudopod,

omograf, televiziune, zoologie

4.Precizaţi ce părţi de vorbire se formează prin ataşarea sufixelor lexicale subliniate la rădăcina

următoarelor cuvinte:

a) copilărie.......................... c) a cânta.................................

cheiţă.............................. a fugi....................................

b) argintiu........................... d) moldoveneşte..........................

oltenesc........................... pieptiş......................................

5. Scrieţi în dreptul fiecărui cuvânt de mai jos sensul realizat prin ataşarea anumitor sufixe, alegând

una dintre variantele: nume de agent, nume de instrument, sens colectiv, originea, augmentative,

diminutive, noţiuni abstracte, denumirea locului, modalitatea, nume proprii de familie.

Popescu....................................... tocător..................................... fustiţă...........................

Oltean......................................... tineret..................................... bunătate.......................

lăcrămioară................................. căsoaie.................................... blănărie........................