Generalităţi

Dependenţa de droguri şi alcool este problema care se întâlneşte tot mai des în societatea de azi şi care are efecte negative asupra individului şi, în acelaşi timp, asupra societăţii.

Dependeţa = consumul compulsiv, obsesiv de droguri inclusiv alcool, care modifică dispoziţia: dependenţa este o boală primară obsesivă, cronică şi fatală caractetizată prin preocuparea privind alcoolul/drogurile, pierderea controlului, toleranţa sporită, consecinţe dăunătoare într-unul sau mai multe domenii de viaţă, negare şi iluzie.

Dependenţa fizică se manifestă sub forma unor stări patologice care constau în necesitatea organică de a folosi drogurile pentru a evita tulburările ce apar la încetarea utilizării. Nu apare la toate tipurile de droduri dar apare des la consumul de alcool şi foarte repede la consumul de heroină şi morfină.

Dependenţa psihică se manifestă prin modificări comportamentale şi o stare mentală particulară însoşită de dorinţa psihică imperioasă de a consuma alcool sau de a-şi administra droguri periodic sau continuu pentru a obţine o stare de bine sau pentru a înlătura disconfortul psihic. Această dependenţă apare la consumul tuturor tipurilor de droguri inclusiv alcool.

Cauzele dependenţeiFactoriGreen L. şi J. Ottoson în lucrarea Community Health (1994) citată de

Iustin Lupu cuprind 3 catergorii de factori care influenţează stilul de viaţă în legătură cu consumul şi abuzul de droguri.

Aceşti factori sunt împărţiţi în:1. Predispozanţi:

• lipsa informaţiilor privind pericolul actual al alegerii drogurilor;• neacceptarea ideii că persoana poate deveni dependentă de drog;• atitudinea potrivit căreia folosirea drogului este necesară pentru bucuria şi

plăcerea în viaţă;• nivelul scăzut al stimei de sine;• lipsa încrederii în sine.

2. Favorizanţi:• acces uşor la drogurile ilicite;• lipsa preocupărilor pentru domeniul programelor privitoare la droguri;• decizii necorespunzătoare, formare de deprinderi neadecvate;• suficienţi bani pentru a cumpăra droguri;• lipsa „alternativelor” la folosirea drogurilor.

3. Declanşatori:• a fi membru al unui grup care încurajează folosirea personală a drogurilor;• educatorii nu impun reguli privind folosirea drogurilor;• efectele drogurilor însele.

Cauze psihosocialeTrăsături psihologice care predispun la consumul de droguri şi alcool:

• control slab asupra eului propriu;• nu are o imagine pozitivă asupra imaginii proprii;• se consideră neînţeleşi, comportament antisocial, tendinţe depresive;• tendinţe de a se refugia sau ascunde;• teribilism;• intoleranţa la frustare;• nevoia imperioasă de satisfacţie.

Alte cauze:• legile permisive facilitează consumul drogurilor;• traficul de droguri este greu de oprit, deoarece profiturile rezultate din

această activitate ilicită atrag tot mai multe persoane (cifra de afaceri înregistrată în traficul de droguri pe plan mondial nu este depăşită decăt de cea a vânzărilor de armament);

• dorinţa de a evada din realitate;• curiozitatea; • plictiseala;• climatul familial defavorabil;• o prezentare pozitivă a drogurilor de către mass-media;• absenţa controlului familial;• lipsa informaţiilor sau informaţii necorespunzătoare;• frecventarea locurilor în care se vând droguri şi alcool;• singurătatea, lipsa de prieteni;• absenţa unui ideal;• un mod de a protesta;• căutarea unor plăceri maxime, senzaţii tari;• acces uşor la băuturi alcoolice;• antecedente de alcoolism în familie;• distribuirea băuturilor alcoolice pe piaţă în cantităţi exagerate;• eşecuri şcolare;• consumul de alcool şi droguri de către părinţi, sau atitudinea pozitivă faţa

de alcool;• comportament anti-social sau hiperactivitate;

• înstrăinarea şi revolta;• consumul timpuriu de alcool şi droguri.

Consumul de droguri, considerat până nu de mult ca o ˝crimă fără victime˝, care aduce prejudicii doar celor care le consumă, reprezintă prin efectele sale directe şi indirecte şi prin rapiditatea cu care se propagă, una dintre cele mai grave, mai complexe şi mai tragice probleme sociale ale lumii contemporane, cu un impact major asupra societăţii ca un întreg.

Fenomenul toxicomaniei are la bază cauze psihologice, sociale, economice şi culturale şi implică multiple consecinţe asupra persoanelor consumatoare de droguri (efecte negative asupra sănătăţii, vieţii profesionale şi a situaţiei materiale şi familiale) dar şi asupra comunităţii, cetăţeanului, neconsumator de droguri, deoarece afectează costurile legate de acordarea asistenţei medicale şi contribuie la amplificarea altor probleme sociale, cum ar fi de exemplu tulburarea ordinii publice, influenţând calitatea şi gradul de satisfacţie a vieţii.

Creşterea în ultimii ani a traficului şi consumului ilicit de droguri din România reprezintă motivul pentru care a fost necesară adoptarea unor politici clare în domeniu. Pentru elaborarea unor activităţi preventive coerente şi eficiente este necesară mai întâi o cunoaştere a dimensiunii acestui fenomen social atât pe plan naţional, cât şi pe plan local, cunoaştere care să reprezinte un punct de plecare fundamentat ştiinţific pentru formularea unor politici de răspuns adecvate.

Strategia Naţională Antidrog (SNA) urmăreşte pe lângă activităţi de reducere a cererii de droguri şi activităţi de analiză şi cercetare a fenomenului consumului de droguri. Astfel, Planul de Acţiune pentru implementarea SNA în perioada 2005– 2008 prevede în vederea realizării obiectivului I.1

Prevenirea consumului de droguri : • implementarea de către Centrele de Prevenire, Evaluare şi

Consiliere Antidrog în zonele de intervenţie depistate la risc, în urma evaluării nevoilor sau/şi a cercetărilor naţionale sau locale efectuate, a unui sistem de diagnostic precoce şi monitorizare a consumului de tutun, alcool şi droguri în rândul populaţiei din formele de învăţământ (Prevenire în şcoală - obiectiv specific: dezvoltarea unor atitudini şi practici la nivelul întregii populaţii aflată într-o formă de învăţământ, prin intermediul programelor şcolare şi de petrecere a timpului liber, în scopul adoptării unui stil de viaţă sănătos, fără tutun, alcool şi droguri.);

• realizarea anuală de către CPECA şi ISJ a unor studii judeţene de evaluare a dimensiunilor fenomenului consumului de tutun, alcool şi droguri, în rândul populaţiei şcolare.

Consecinţe ale consumului: afectarea sistemului nervos, circulator, respirator, de reproducere etc, deces cauzat de supradoză, intoxicaţii cu substanţele folosite pentru diluarea heroinei ori a altor droguri, contractarea, prin folosirea în comun a seringilor, a HIV/SIDA, hepatitei B,C; persoanele care consumă abuziv alcool şi alte droguri apelează la serviciile medicale de 2,5 mai mult decât cei care nu consumă; infracţiuni comise sub influenţa drogurilor sau pentru procurarea de resurse pentru cumpărare de droguri; consumul de droguri în locuri publice; micul trafic stradal de droguri; infracţiuni comise sub influenţa drogurilor; locuri publice în care se distribuie droguri; echipament de injectare abandonat; precum şi abordarea verbală agresivă din partea consumatorilor şi traficanţilor de droguri şi prezenţa acestora în preajma copiilor.

CONSUMUL DE DROGURIEste bine cunoscut faptul că drogurile volatile au fost printre primele care

au avut deschidere în spaţiul românesc, prin intermediul copiilor strazii. Imaginea vagabondului nu se poate disocia de aceea a „pungii de aurolac”, acest tip de drog făcând parte din însăşi identitatea lui. Înainte de a operaţionaliza cu termenii din arealul consumului de droguri, este necesara o scurta explicare a conceptelor în uz.

Drogul este „orice substanţă care, introdusă într-un organism viu, îi poate modifica acestuia percepţia, umoarea, comportamentul ori funcţiile sale cognitive sau motrice” şi „a cărei folosire abuzivă poate crea dependenţă fizică si psihică sau tulburari grave ale activităţii mintale şi comportamentului”. Cea mai utilizată clasificare a drogurilor surprinde două tipuri: cele legale (alcool, tutun, cofeină, medicamente) şi ilegale (heroina, marijuana, cocaina ş.a.).

Abuzul de droguri se referă la orice utilizare excesiva a unui drog. Consumul poate avea caracter exceptional, ocazional, episodic, sau sistematic (dependenţa). Efectele imediate ale abuzului constă în senzaţia de plăcere si relaxare resimţită de consumator, dar şi anumite schimbari comportamentale, motiv pentru care ele sunt considerate subtanţe pishotrope ce pot produce modificări ale stării de conştiinţă. Abuzul de droguri este un comportament specific în mediul stradal, fapt facilitat şi de lipsa unor presiuni sociale care să-l limiteze (familie şi alţi actori sociali) şi de lipsa unui interes activ al autorităţilor (de exemplu, acţiunile lor au în vedere eliminarea grupurilor din zonele de interes public).

Dependenţa de droguri este exprimată în senzaţia de „high” pe care consumatorul o resimte dupa administrarea drogului, urmată de o stare intensă de neplacere ce-l determina să-şi dorească să-şi administreze o nouă doză.

Toleranţa la droguri constă în atenuarea în timp a efectelor substanţei administrate, fapt ce duce la creşterea succesivă a cantităăţii acesteia în scopul realizării rezultatului scontat.

Drogurile legale, adică cele acceptate şi nesancţionate de către sistemul legislativ, în prezent, pe plan mondial, sunt tutunul şi alcoolul. Iar substanţele uzuale ilicite, le reprezinta drogurile volatile (din categoria drogurilor cu risc) şi, mai nou, în ultimii ani s-a semnalat, în strada, prezenţa heroinei (drog de mare risc). Consumul de tutun este o practică des utilizată şi are un caracter intensificator, întrucat fumatul creează în timp foarte scurt o dependenţă.

Inhalanţii sunt „vapori chimici care pătrund în plamâni prin inhalare şi care produc efecte psihoactive de alterare a funcţiilor mentale”.

Drogurile volatile se împart în trei categoriii:solvenţi (vopsele, adezivi, benzina, petrolul, acetona), substanţele gazoase de uz casnic (brichete, spray-uri, deodorante) sau medical (cloroform, halotan, eter) şi nitritii alifatici. Drogul emblematic al străzii este ”aurolacul”, fiind consumat de majoritatea copiilor şi tinerilor din stradă.

Drogurile cu mare risc au început sa fie semnalate în stradă începând cu anul 2000.

Dintre acestea, heroina are o incidenţă majoritară. Efectele acesteia au consecinte grave, putând fi letală. Dependenţa (fizică şi psihică) de heroină atinge nişte cote impresionante astfel încât dependetul în cauză face orice pentru a-şi procura o noua doză de drog. Situaţia consumului de droguri puternice în stradă, în rândul adolescenţilor şi tinerilor, a atins cote periculoase: 19%,dintre care 13% au atins nivelul de dependenţă, ceea ce înseamnă că zilnic13% din tineri reusesc să strângă bani suficienţi pentru a acoperi dozele zilnice de heroină şi zilnic acelaşi procent de 13% trăiesc din stările de sevraj.

Dozele de heroină vândute în stradă sunt combinate cu alte substanţe (zahăr, amidon, lapte praf, chinină), fapt care poate fi letal pentru un necunoscător în cazul administrării unei doze cu puritate crescută.

În România, consumului de droguri ilicite are un caracterul infracţional reglementat de Legea nr 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Prevederile specifice consumului de droguri fac obiectul capitolului IV, art. 27-30. Măsurile prevăzute pentru comiterea acestei fapte sunt cura de dezintoxicare sau supravegherea medicală, măsuri dispuse în urma unei expertize medico-legale.

Consumul de droguri în rândul adolescenţilor (14-18 ani). Acest fenomen al consumului de droguri a devenit din păcate o problemă

din ce în ce mai acută pentru societatea romanească. În ultimii ani s-a constatat faptul că România a devenit din o ţară de tranzit a drogurilor de provenienţă asiatică către Europa Centrală şi de Vest în o ţară consumatoare. Acest lucru este evidenţiat şi de confiscările care au fost făcute de autorităţile române. Aceste confiscări arată o creştere alarmantă a drogurilor existente pe teritoriul

Romaniei. Cercetări au adus la cunoştinţă că peste 25.000 de persoane sunt consumatoare de heroină numai în Bucureşti, adică peste 1% din populatţa Capitalei. În plus, s-a constatat o creştere alarmantă a consumului în rândul populaţiei tinere, pragul de vârstă la care începe consumul de droguri scăzând din ce în ce mai mult, ajungând în jurul vârstei de 12 ani. Toate aceste lucruri arată amploarea fenomenului ce se desfăşoara în România şi de aceea este foarte important să se acţioneze cât mai rapid şi mai eficient posibil în găsirea şi implementarea unor acţiuni concrete importiva consumului de droguri, şi în special consumului în rândul adolescenţilor care sunt cei mai vulnerabili şi mai predispuşi să experimenteze lucruri noi fără să cunoască consecinţele acţiunilor lor.

a) Definirea fenomenuluiOriginea cuvantului “drog” este incertă, unii autori considerând că ar

proveni din cuvântul persan “droa” ce înseamnă “miros aromatic”, alţii consideră că ar proveni din cuvantul evreiesc “?” – “parfum”, iar după alţii la originea cuvantului ar sta termenul de origine olandeză “droog” - ce desemna substanţe vegetale vândute de farmacişti (Rascanu,2004,19).

“Drogul este definit ca orice substanţă ilicită sau licită care, consumată fie din motive medicale, fie din alte motive, dă fenomene de dependenţă, adică necesită creşterea progresivă a dozei consumate şi face foarte dificilă întreruperea acestui consum” (Racanu,2004,19).

“Dependenţa de droguri reprezintă comportamentul care conduce la utilizarea obligatorie a drogului, caracterizaăa prin necesitatea stringentă de a consuma drogul, asigurarea furnizării şi dorinţa de a reîncepe consumul” (Sandu,2002,10).

Această stare de dependenţă propune 3 componente distincte şi indepente:o dependenţa psihică, caracterizată printr-o dorinţa inferioară şi irezistibilă

de a continua consumul pentru înlaturarea disconfortului psihic;o dependenţa fizică, ceea ce presupune o stare psihologică alterată, produsă

de o administrare repetată a drogului pentru a preveni sevrajul;o toleranţa, care are înţelesul de rezistenţă sporită la efectele drogului, ceea

ce necesită utilizarea unor doze din ce în ce mai mari pentru a obţine efectele observate la doza initiala (Sandu,2002,10).

b) Istoria drogurilorIstoria drogurilor se duce în cele mai îndepărtate vremuri pentru că omul a

fost întotdeauna preocupat de găsirea unor mijloace prin care să-şi creeze plăceri de moment. La început, aceste substanţe erau procurate din plante, iar primul drog folosit a fost opiul, încp din perioada neolitică, obţinut din capsulele de mac.

O menţionare celebră despre folosirea opiului se găseşte în “Odiseea” lui Homer care aminteşte despre o băutura capabilă să ducă la uitarea durerii şi a necazurilor” “Popescu Achim, Popescu,2004,p.89)

Romanii cunoşteau atât macul cât şi opiumul. Poetul Virgiliu aminteşte despre aceasta în “Eneida” şi în “Georgice”. Pliniu, autorul unei vaste enciclopedii a timpului explică cum se poate obţine opiumul din mac (Rascanu,2004,14).

Alchimiştii la sfârşitul dinastiei Han din China (între secolele II-IV), posedau “pudra celor cinci pietre”. Acest drog era în totalitate de origine minerală, iar în combinaţie cu cannabisul s-a răspândit masiv în China.

În civilizaţia islamică, cânepa Indiană era foarte utilizată, odată ce Coranul a interzis consumul de alcool.

Incaşii sunt consideraţi că au ignorat opiumul şi cânepa indiană, dar în schimb ei utilizau coca pe care o fumau în formă de ţigări sau pipe (Rascanu.2004,14-15).

Dependenţa de opium se dezvoltă la mijlocul secolului al XIX-lea şi în Europa, când au apărut centre unde se fuma opium, centre semiclandestine, atât la Paris cât şi în marile porturi franceze.

Thomas de Quincey poate fi considerat unul din primii toxicomani moderni. El privea toxicomania din perspectiva culturală, ca obiect al cercetărilor medicale dar şi ca obiect al tentativelor de control şi interdictie (idem,p. 16). Sfarşitul secolului XVIII-lea este marcat de dorinţa unor cercetători de a purifica opium-ul. Armand în 1804 a reuşit să obţină extrasul de opium, adica nişte cristale incolore care nu erau altceva decât morfina.

Chimistul german Dreser, pornind de la morfină, a sintetizat un nou produs mult mai puternic: heroina, comercializată ca medicament din 1898 (idem, p.16).

La sfârşitul secolului al XIX-lea s-a intensificat preocuparea pentru uzul excesiv de drog, printre care s-au aflat şi cocaina. Cocaina a fost izolată din frunzele de coca după 1860 şi a început să se raăspîndească foarte repede din 1885, când companiile farmaceutice au început să vândă în S.U.A. şi Europa produse pe bază de cocaină. Sigmund Freud a publicat un articol despre potentialul terapeutic al cocainei în 1884. Autorităţile americane au recomandat cocaina ca remediu pentru boala. După o anumită perioadă s-a observat că are capacitatea de a induce intoxicaţii care produc tulburări psihice, precum şi pierderea controlului asupra comportamentului, iar folosirea ei pe o durată mai îndelungată duce la dependenţă (rascanu,2002,p15-16).

Odată cu începutul secolului XX apar noi droguri şi noi căi de administrare, ceea ce a condus la apariţia de noi probleme legate de consumul lor.

O alta clasă de substanţe psihoactive, amfetaminele, au fost introduse în uzul clinic în 1932, dar au început să fie folosite ca drog în anii `50 şi `60.

Preocuparea socială pentru abuzul de halucinogene s-a intensificat în anii 1960 când consumul unei noi substanţe, descoperite recent, cu un foarte mare potenţial halucinogen, se răspândeste foarte repede printre grupurile de tineri. Este vorba de LSD (acidului lisergic).

În anii `70 creşte consumul de cannabis şi se răspândesc cazurile de abuz şi dependenţă de amfetamine. Toate aceste substanţe nu sunt consumate doar în scopuri medicale, ele sunt produse şi în laboratoare clandestine, ca droguri ilicite.

În cursul ultimilor ani folosirea ilegală a drogurilor s-a răspândit într-un ritm fără precedent, atingând toate regiunile globului. Această răspândire a drogurilor poate fi atribuită mai multor serii de factori, printre care insuficienţa de informaţii credibile asupra pericolelor imediate şi pe termen lung a folosirii drogurilor, usurinţa din ce în ce mai mare a procurării drogurilor, absenţa unei responsabilităţi asupra dimensiunilor problemelor ridicate de droguri.

c) Teorii asupra consumului de droguri1. Teorii biologiceTeoriile biologice sunt cele care postulează faptul că mecanismeîinnăscute

în anumiţi indivizi îi conduc pe aceştia către folosirea drogurilor sau abuzarea de acestea în caz că sunt expuşi la ele.

A.Factorii geneticiO direcţie de gândire argumentează faptul că matriţa genetică a indivizilor

influenţeaza predispoziţia lor către abuzul de droguri şi alcoolism. O combinaţie de gene influenţează mecanisme biologice specifice relevante pentru abuzul de substanţe – de exemplu faptul de a fi capabil să îndeplineşti un anumit nivel de intoxicare atunci când foloseşti droguri, faptul de a te îmbolnăvi la doze mai mici în opoziţie cu alţii care se îmbolnăvesc la doze mai mari etc. Astfel, toate aceste lucruri pot varia de la o persoană la alta, sau de la un grup rasial, naţional sau etnic la altul, şi care ar putea influenţa continuarea consumului.

B. Dezechilibrul metabolicO a doua teorie aduce în discuţie dezechilibrul metabolic ca un posibil

factor cauzal în cel puţin un tip de abuz de droguri – dependenţa de narcotice. Dezvoltată de fizicienii Vincent Dole şi Marie Nyswander, această teorie spune că dependenţii de heroina suferă de o boala sau disfuncţie metabolică, asemănătoare cu cea a diabeticilor. Odată ce anumiţi indivizi încep să ia narcotice, fiziologia lor “tânjeşte” după droguri în acelaşi fel în care diabeticii tânjesc după insulină. Dozele repetate ale unui narcotic completează ciclul lor metabolic; narcoticele acţionează ca un stabilizator, normalizând o deficieţă

2. Teorii psihologice“Psihologia consideră că persoanele care recurg la consumul de substanţe

psihoactive suferă de tulburări afective sau de o tulburare a controlului

impulsului de a consuma în căutarea plăcerii este dominantă (...) Mulţi specialişti consideră că persoanele care devin consumatoare de droguri, în special tinerii, au un grad de vulnerabilitate a personalităţii, anterioară începerii consumului. Ei par lipsiţi de resursele necesare pentru a face faţă exigenţelor vieţii cotidiene, sunt instabili în ceea ce priveşte sentimentele, sunt în dezacord cu societatea şi autorităţile. Mulţi dintre ei acuză stări depresive, de anxietate, dar nu doar acestea sunt cauzele sau consecinţele dependenţei de drog .

Teoriile bazate pe factorii psihologici se împart în două categorii principale: acelea care accentuează mecanismul de reîntărire, şi cele care spun că personalităţile unui consumator de droguri şi în special al unui dependent sunt diferite de cele ale unei persoane care nu se droghează.

A. ReintarireaO teorie psihologică majoră se bazează pe ideea diferenţelor dintre

personalităţile consumatorilor şi nonconsumatorilor şi susţin rolul reîntăririi.Sunt două tipuri diferite de reîntărire: pozitivă şi negativă.Reîntărirea pozitivă apare atunci când individul primeşte o senzaţie

plăcută şi în cauza aceasta, este motivat să repete acţiunea care a cauzat-o. În acest caz, este foarte greu să stabileşti o distincţie clară între dependenţa psihologică şi cea fizică.

Reîntărirea negativă apare atunci când individul face ceva pentru a căuta uşurarea sau pentru a evita durerea, astfel el este recompensat sşi motivat pentru a face orice a dus la apariţia stării de relaxare sau de înlăturare a durerii.

Unele cercetări apreciază că deţi întărirea pozitivă este privită ca un factoretiologic, dominant în geneza dependenţei de drog (cocaina, amfetamina, heroina), întărirea negativă şi fenomenele neplăcute ale întreruperii consumului pot fi în egalămăsură sau chiar mai importante în determinarea folosirii drogului.

B. Personalitatea inadecvatăCâteva teorii psihologice asupra consumului de droguri se bazează pe

noţiunea de psihologie patologica sau inadecvanţă: există ceva greşit în viaţa emoâională şi fizică a diferiţilor indivizi care îi face presupuşi la consumul de droguri. Ei folosesc droguri ca o “scăpare din realitate”, ca o metodă de a evita probleme vieţii şi de a se retrage în stări euforice.

C. Probleme de comportamentUn al treilea tip de teorie psihologică a consumului de droguri vede

fenomenul ca o formă a unui comportament deviant sau problematic.Mai multe cercetări asupra personalităţii şi atitudinilor consumatorilor de

droguri au demonstrat că în comparaţie cu neconsumatorii, primii au tendinţa de a fi mai rebeli, mai independenţi, deschişi către noi experienţe, dispuşi să-şi

asume mai multe riscuri, sunt mai toleranţi, acceptând comportamentul deviant, receptivi la icnertitudine, căutători de plăceri şi nonconformişti şi neconvenţionali .

3. Teorii sociologiceÎn timp ce teoriile biologice şi psihologice tind să accentueze factorii

individualişti, sociologii tind să facă factorii structurali centrul teoriilor lor. Pentru sociolog, cel mai important factor ce urmează a fi examinat nu sunt caracteristicile, relaţiile sociale sau structurile sociale în care individul este sau a fost situat. Dintre cele mai importante teorii sociologice care au fost propuse în a ajuta la explicarea consumului de droguri se găsesc: A. Învăţarea socială; B. Controlul social; C. Subcultura; D. Interacţiunea selectivă/socializarea.

A. Învăţarea socialăTeoria învăţării sociale propune ca consumul şi abuzul de substanţe

psihoactive să fie explicat de diferita expunere a grupurilor în care consumul este premiat. Aceste grupuri asigură mediul social în care are loc expunerea la definiţii, invitaţii a modelelor, şi reîntărirea socială a consumului sau a abstinenţei de o anumită substanţă. Definiţiile sunt învăţate prin imitaţie, şi reîntărirea socială a lor prin membrii grupului cu care cineva este asociat.

Teoria învăţării sociale propune ca dimensiunea cu care substanţele vor fi folosite sau depinde de nivelul la care comportamentul a fost reinfortat în mod diferenţial asupra comportamentului alternativ şi este definit ca dezirabil.

B. Teoria controluluiO teorie majoră în sfera criminologiei şi a comportamentului deviant este

teoria controlului. Teoria controlului social are mai multe similarităţi cu teoria subculturii, dar sunt şi mai multe diferenţe. În timp ce teoria subculturii ia în discuţie consumul de droguri din punctul de vedere al felului în care grupul facilitează consumul de droguri; teoria controlului social urmăreşte factorii care îi impiedică pe oameni să adopte un comportament deviant. Astfel, ceea ce cauzează consumul de droguri, ca cele mai multe comportamente deviante, este absenţa controlului social care generează conformarea. Cei mai mulţi dintre noi nu manifestăm acte deviante sau criminale din cauza unor strânse legături cu instituţiile sociale convenţionale. Dacă aceste legături sunt slăbite sau rupte, vom fi eliberaţi de regulile societăţii şi vom putea întreprinde acţiuni deviante – inclusiv să consumăm droguri. Nu atât legăturile consumatorilor de droguri cu o subcultură neconvenţională îi atrage către droguri, ci lipsa legăturilor cu cultura conformatoare care îi lasă liberi către consumul de droguri. Principala ipoteză a teoriei controlului social este aceea că cu cât eşti mai ataşat de o societate conventţională, cu atât mai puţin este posibil să săvârşeşti un comportament care violează valorile şi normele unei asemenea societăţi.

C. Teoria subculturiiTeza principală a teoriei subculturii este aceea care presupune faptul că

implicarea într-un anumit grup social cu atitudini favorabile către consumul de droguri este factorul cheie în încurajarea cuiva în propriul său consum de droguri, şi că implicarea într-un grup care manifestă atitudini negative către consumul de droguri tinde să descurajeze un asemenea consum. Consumul de droguri este aşteptat şi încurajat în anumite cercuri sociale şi virulent descurajat, chiar pedepsit în altele

Această teorie susţine că sunt mai multe subculturi. Există diviziuni în funcţie de rasă şi etnie, vârsta repară membrii unei anumite subculturi de droguri (subculturi de droguri ale liceenilor, a studenţilor şi a tinerilor adulţi). Dar poate cea mai importantă clasificare a subculturilor ţine de tipul sau tipurile de drog care este consumat. Astfel, sunt cel puţin subcultura abuzului de alcool, a marijuanei, a cocainei, a heroinei injectabile şi a consumului multiplu de droguri. Totuşi, unii indivizi sunt membri a două sau a mai multor subculturi, şi astfel, ceea ce se întâmplă cu el sau ea afectează ceea ce se întâmplă cu ceilalţi.

D. Teoria interactiunii selective / socializariiTermenul de “interacţiune selectivă” se referă la faptul că consumatorii

potenţiali de droguri nu cad la întâmplare în cercurile sociale ale consumatorilor; ei sunt atraşi de anumiţi indivizi şi cercuri – grupuri subculturale – pentru că valorile şi activităţile lor sunt compatibile cu acelora care sunt actuali consumatori. Există un element dinamic al consumului: Chiar înainte ca cineva să consume un drog pentru prima dată, el sau ea este “pregătit” pentru sau “iniţiat” în consumul acestuia – sau, într-un fel, socializat anticipativ – pentru că valorile sale sunt deja în concordanţă cu acelea ale subculturii drogurilor. Ca rezultat, cineva îşi alege prieteni care împărtăşesc aceleaşi valori, şi care sunt foarte posibil să fie atraşi de consum şi de actualii consumatori. Când cineva îşi face prieteni care sunt consumatori de droguri, acesta devine socializat de grupul subcultural al consumatorilor, atât în valorile compatibile cu consumul cât şi cu valorile ce constau în consum.

În urma mai multor cercetări s-au ajuns la mai multe idei care susţin că cu cât adolescenţii sunt mai izolaţi şi alienaţi de subcultura parentală, şi cu cât ei sunt mai implicaţi în relaţii cu subcultura adolescenţilor de aceeaşi vârstă, cu atât sunt sanşele mai mari ca ei să experimenteze şi să consume o varietate de diferite droguri.

Subcultura celor de aceeaşi vârstă determină tranziţia dintre subcultura parentală şi cea a drogurilor. În cea mai mare parte, generaţia parentală este convenţională şi antidrog, si de asemenea se opune altor activităţi neconvenţionale şi “deviante”.

Adolescenţii care sunt puternic ataşaţi şi influenţaţi de subcultura parentală tind să adere mai aproape de valorile ei şi să-şi urmeze normele de

conduită; ca o consecinţă, ei sunt mai predispuşi să se abţină de la droguri decât adolescenţii care sunt izolaţi de părinţii lor şi sunt în legătură strânsă cu cei de vârstă asemănătoare, care sunt înclinaţi mai mult spre normele neconvenţionale, şi astfel este mai probabil să accepte forme ale consumului de droguri.

Influenţa parentală asupra consumului adolescenţilor este scăzută dar semnificativă. Părinţii care folosesc droguri legale (alcool, ţigări şi droguri prescrise medical) sunt mult mai probabil de a creşte copii care de asemenea vor bea băuturi spirtoase sau vor consuma droguri ilegale decât părinţii care se abţin de la droguri complet. Influenţa persoanelor de aceeaşi vârstă asupra adolescentului este mult mai mare. Adolescenţii, în special cei de o vârstă mai mare, tind să se asocieze cu ceilalţi în parte pe similarităţile de stil de viaţă, valori şi comportament – şi consumul sau lipsa consumului de droguri este una dintre aceste similarităţi. Imitaţia şi influenţa socială joaca un rol în iniţierea şi menţinerea consumului de droguri printre adolescenţi.

Totuşi adolescenţii nu-şi aleg prieteni la întâmplare: ei sunt, într-un sens, socializaţi cu anticipaţie pentru participarea în anumite grupuri, ei aleg şi sunt aleşi de anumite grupuri din cauza acestui proces de socializare şi participarea în acele grupuri îi socializează către sau împotriva consumului ilicit de droguri.

Consumul de droguri ca devianţă socială

Cannabis: legalitate vs. IlegalitateÎn Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, drog este definit ca

„substanţă de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuinţează la prepararea unor medicamente şi ca stupefiant”. La rândul său, stupefiantul se defineşte ca „substanţă medicamentoasă care inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie fizică şi psihică care, folosită mult timp, duce la obişnuinţă şi la necesitatea unor doze crescânde”.

Consumul de droguri şi stupefiante reprezintă una dintre provocările cu care se confruntă umanitatea de o perioadă lungă de timp, iar efectele directe şi indirecte ale acestuia au dus la crearea unei colaborări internaţionale menite să pună capăt, sau să diminueze acest fenomen, ce ia amploare în fiecare moment, ajungând la cote îngrijorătoare. Consumul de droguri nu ţine cont de vârstă, categorii sociale sau profesionale.

Există o categorie de droguri admise de legislaţia internaţională, vorbim aici de drogurile legale, categorie în care sunt incluse tutunul, alcoolul, cofeina şi câteva medicamente cu rol calmant. Cu alte cuvinte, autodistrugerea din cauza inhalării şi consumului de substanţe nocive organismului este posibilă şi respectând legislaţia ţării în care trăim.

În alte zone ale lumii însă, mai există un drog care se poate consuma legal cu scopuri medicale sau recreative: cannabisul. În ceea ce priveşte clasificarea cannabisului, acesta se încadrează la categoria droguri, definită mai sus, deoarece nu creează dependeţă fizică în urma consumului constant.Substanţa chimică activă responsabilă pentru efectele drogului se numeşte delta-9-tetrahidrocannabinolul, abreviat de obicei THC. Substanţa există, în diferite concentraţii în diverse părţi ale plantei şi în diferite variante botanice ale speciei. Planta poate conţine între 0,5 şi 30 procente de THC, iar răşina poate ajunge la o concentraţie de 10%, sau chiar mai mult.

IstoricDe-a lungul timpului, planta de marijuana a fost folosită în diferite culturi

pentru schimbarea stării de spirit şi a percepţiei pentru a atinge o treaptă mai înaltă de conştientizare. Herodot (apud Edwards, 2006, 175) descria în anul 450 î.e.n. modul cum era consumată cânepa de către sciţi: „Când sciţii obţin seminţele acestui Kannabis, le aruncă în foc pe pietre înroşite. Seminţele ard asemenea tămâii, degajând mai mult fum decât orice baie de aburi grecească. Ei inhalează fumul şi încep să delireze”.

În ciuda prohibiţiei din SUA, odată cu promulgarea „Marijuana Tax Act” din 1937, produsele pe bază de cannabis au devenit cele mai utilizate droguri în lumea occidentală. În 1961, prin Convenţia Unică a Naţiunilor Unite asupra Drogurilor, 54 de state americane au adoptat măsurile de prevenire şi combatere a consumului şi traficului de marijuana.

Prohibiţia din 1937 însă, a dus la creşterea ratei de consum a mai multor droguri. Maijuana a devenit un drog popular, mai ales în rândul mexicanilor şi al cântăreţilor negri de jazz. Campaniile de descurajare a consumului şi urmărire penală au dus la crearea unui război foarte costisitor şi interminabil. Sumele alocate acestui război s-au ridicat în fiecare an, ajungând la zeci de milioane de dolari în fiecare an.

Indicaţii terapeuticeMedicii antici foloseau planta de Cannabis sativa cu scop curativ, cu

scopuri terapeutice în tratarea mai multor tipuri de boli, din care menţionăm: probleme gastrointestinale, insomnii, dureri de cap, hemoragii infecţioase, greaţă, scăderi de greutate, lipsa poftei de mâncare, glaucom, cancer, hepatită, SIDA, epilepsie, scleroză, spasme musculare, migrene, artrită, depresie, stres posttraumatic, hiperactivitate, sindrom premenstrual, hipertensiune, astm, constipare.

Interesul terapeutic pentru cannabis a crescut începând cu anul 1842, când dr. William O’Shaugnessy, chirurg cu o vastă experienţă profesională acumulată în India, a publicat un raport favorabil în privinţa utilizării medicale a drogului (Edwards, 2006, 193). Motivul pentru care însă drogul nu s-a bucurat de o foarte mare popularitate a fost reprezentat de faptul că s-au întâmpinat dificultăţi în vederea obţinerii unui produs standardizat şi parţial, din cauza efectelor

secundare, sau pentru faptul că nu au fost foarte mulţi doctori care să îl considere util în practicile medicinale.

Pentru a decide dacă un drog poate fi folosit pentru consum terapeutic, agenţiile naţionale responsabile cu controlarea şi aprobarea medicamentelor stabilesc prin teste riguroase efectele benefice şi nocive ale medicamentului. Valoarea medicală a cannabisului însă este greu de separat de dezbaterea în jurul consumui recreativ al acestui drog.

Consecinţele nocive ale consumului de cannabis Pe termen scurt, efectele produse de consumul produselor pe bază de

cannabis nu sunt grave şi nici foarte puternice, ele depinzând de o serie de factori: cantitatea utilizată, vârsta utilizatorului, modul de administrare, starea psihologică, scopul utilizării, anturajul în cadrul căruia este consumat etc.

Consecinţele de natură psihică ale consumului de cannabis se manifestă pe termen scurt şi sunt de intensitate redusă, fiind vorba de atacuri de panică, paranoia şi apariţia unor simptome psihotice pasagere de anxietate şi depresive. Potrivit unor studii recente consumul de marijuana creşte cu până la 40% riscul unei persoane de a dezvolta o boală mintală. Astfel, cu cât consumul devine mai frecvent, cu atât riscul îmbolnăvirii creşte, în ciuda cercetărilor precedente care susţineau ca marijuana nu afectează sănătatea. De altfel, s-a mai demonstrat că recidiva unor afecţiuni psihice grave, precum schizofrenia, este favorizată de consumul frecvent al drogului.

De asemenea, riscurile de cancer sunt la fel de mari ca şi în cazul consumului de tutun, fumul de cannabis fiind cu aproximativ 50 % mai încărcat cu substanţe cancerigene decât fumul de tutun. Dar existenţa a mai pţine cazuri de fumători cronici de cannabis duce fundamentarea teoriilor pe studii de caz de o amploare relativ redusă.

În ceea ce priveşte consumul de marijuana şi accidentele rutiere, s- a dovedit că un şofer care a consumat în prealabil îşi poate măsura capacitatea de a evita accidentele rutiere, cele mai multe cazuri în care au fost sesizaţi de poliţie a fost din cauza faptului că aveau viteză prea mică, spre deosebire de şoferul care a consumat alcool, care nu este capabil să-şi corecteze tendinţa de amplificare a timpului de reacţie, indusă de consumul de alcool (Edwards, 2006, 192).

Marijuana legalăÎn Olanda, cannabisul este o substanţă a cărei producţie şi posesie este

controlată, pentru consumul personal, fiind considerată o infracţiune „mai puţin” infracţională. Cultivarea plantei este ilegală, dar cum se aporivizionează coffe shop-urile (cafenelele autorizate pentru comercializare) se investighează foarte rar, deşi este clar că vând cannabis provenit din ţări de unde acesta este ilegal. Teoretic, coffe shop-urile sunt ilegale, deşi în plină dezvoltare.Ministerul de Justiţie Olandez a aplicat o politică de toleranţă şi admitere a unor

droguri considerate „uşoare”, exemplificând un set de situaţii în care nu se judecă inculpaţii.

Cu toate acestea, există zone în Olanda unde toleranţa faţă de droguri, fie ele şi uşoare, este zero. În ciuda luptei Guvernului olandez împotriva traficului de droguri, Olanda continuă să fie un important punct de tranzit în intrarea drogurilor în Europa, distribuitor de cannabis, cocaină, heroină, amfetamină şi alte droguri sintetice şi consumator mediu de droguri ilicite.

Numărul de consumatori de droguri tari este de 25 000 până la 28 000, media de vârstă fiind de 38 de ani. Numărul s-a mai stabilizat în ultimii ani, iar morţile cauzate de consumul de droguri este cel mai mic din Europa.

Statisticile arată că în Olanda, 9,7% din tineri consumă droguri uşoare o dată pe lună, spre deosebire de 10,9% în Italia, 9,9% în Germania, 15,8% în Regatul Unit şi 16,4% în Spania, însă mai mult faţă de Suedia, Finlanda sau Grecia, unde statisticile arată doar un număr de 3 %.

Cu toate acestea, presiunea International Narcotics Control Board, care critică în raportul anual şi alte guverne ca cel canadian, australian sau britanic pentru folosirea cannabisului în scop medicinal, crearea camerelor de injectare şi pentru considerarea cannabisului ca drog uşor, a dus la închiderea multor coffe shop-uri în ultimii 10 ani, şi până în 2009 se preconizează închiderea a încă 27 astfel de locaţii.

Cindy Fazey, former principal al Demand Reduction United Nations Drug Control Programme şi profesor de politică internaţională a drogurilor la Universitatea din Liverpool, cere restricţionarea folosirii substanţelor extrase din cannabis în scopuri ştiinţifice sau medicale, declarând în Raportul său intitulat The Mechanics and Dynamics of the UN System for International Drug Control: „Many countries have now decided not to use the full weight of criminal sanctions against people who are in possession of drugs that are for their personal consumption. The Conventions say that there must be an offence under domestic criminal law, it does not say that the law has to be enforced, or that when it is what sanctions should apply(...). Despite such grey areas latitude is by no means unlimited. The centrality of the principle of limiting narcotic and psychotropic drugs for medical and scientific purposes leaves no room for the legal possibility of recreational use (...). Nations may currently be pushing the boundaries of the international system, but the pursuit of any action to formally legalize non-medical and non-scientific drug use would require either treaty revision or a complete or partial withdrawal from the current regime.”

Cum devii fumător de marijuana – Howard Becker Howard Becker(1953), sociolog american, a realizat un studiu prin care a dorit să observe dacă consumul de marijuana poate fi explicat ca fiind o predispoziţie comportamentală, influenţat de teoriile anterioare conform căreia comportamentul consumului de droguri se învaţă. În cadrul consumului de marijuana ca şi comportament deviant, se bazează pe premisa că prezenţa

acestui tip de comportament porneşte de la anumite trăsături definitorii care îl motivează pe individ de a se angaja în respectivul comportament.

Din punct de vedere social, comportamentul este determinat de circumstanţe sociale în care individul dobândeşte şi îşi asumă comportamentul, învăţând efectele cauzate de consumul drogului, şi ajungând la pecepţia de „plăcut” sau „neplăcut”.

În analiza explicativă, Becker ţine cont de faptul că marijuana nu creează dependenţă, spre deosebire de opiacee sau alcool, de aceea cel mai frecvent pattern este utilizarea cu scop recreaţional.

Interogând 50 de indivizi, cu accentul pus pe istoria acestora în consumul drogului, se pot distinge trei etape, pe care un novice trebuie să le parcurgă pentru a ajunge consumator frecvent de marijuana.

Prima etapă constă în învăţarea tehnicii de fumat. Dacă tehnica nu este învăţată bine, atunci novicele nu va ajunge la starea de „high”. Dacă nu se va întâmpla nimic, există posibilitatea ca individul să nu dezvolte conceptul de utilizare a drogului pentru plăcere şi nu va continua să îl folosească.

După învăţarea tehnicii invidividul învaţă să recunoască efectele şi să facă conexiunea lor cu drogul, explicându-şi noţiunea de „high”. Recunoaşterea efectelor drogului are rol în păstrarea abilităţii de a percepe drogul ca fiind „plăcut”,pentu a continua consumul.

Al treilea pas este modul în care individul se bucură de efecte. Deoarece senzaţiile produse de drog nu sunt întotdeauna plăcute, efectele îl pot determina pe novice să nu îl mai consume pe viitor.

Toate cele trei etape sunt învăţate, consideră Becker, în cadrul grupului. Individul nu va reuşi să ajungă la starea de „high” dacă nu învaţă treptat tehnica, să recunoască efectele şi să se le considere „plăcute”.

Legală sau ilegală?Întrebarea contextuală se referă la legalitatea sau ilegalitatea cannabisului.

Deşi în numeroase zone ale lumii s-a militat şi încă se mai menţin protestele cu scopul legalizării maijuanei, aceasta va rămâne un drog considerat periculos iar statutul său de ilegal va continua să se păstreze.

Din punct de vedere al infracţionalităţii, atitudinea tipică a fumătorilor de marijuana nu este una criminală, infracţiunile principale fiind de deţinere şi trafic. Deşi comportament deviant, consumul de marjuana nu constituie o cauză în săvârşiri de infracţiuni cu tentă criminală, bazate pe violenţă.

Conform definiţiei comportamentului deviant, consumul de marijuana pune în pericol valorile fundamentale ale societăţii, prin îndepărtarea semnificativă a consumatorilor de la normele sociale, morale şi legale ale societăţii, reflectând o stare conflictuală a individului cu mediul social căruia aparţine. Un astfel de comportament este determinat de anumiţi factori: caracteristici ereditare ale personalităţii, conform teoriei lui Howard Becker, care îl predispun pe individ la săvârşirea infracţiunii, precum şi caracteristici

dobândite din cadrul mediului social în care a crescut, a fost educat, sau la care s-a adaptat.

Consecinţele sociale ale unui astfel de comportament sunt precedate de socializarea inadecvată în grupurile primare sau învăţarea comportamentului deviant. Reducerea contactelor cu mediile considerate deviante este cel mai greu lucru de realizat. Lupta autorităţilor cu acest tip de infracţionalitate poate avea succes prin crearea unei structuri de ocazii legitime pentru realizarea scopurilor societale.

Traseul în timp al consumului de marijuana ne dezvăluie că legalitatea a alternat în funcţie de perioada istorică şi de zona geografică. Astăzi prohibiţia este valabilă pe tot Globul, excepţie facând zone unde este legală pentru utilizări medicale, ca în 12 state ale SUA sau legală cu scop recreativ, ca în Olanda, sau zone unde se cultivă şi unde „se închid ochii”, precum ţări din America Latină, importante „porţi” de trafic cu restul lumii.

Războiul împotriva marijuanei ţine de un timp considerabil, însă rezultatele nu sunt pe măsura aşteptărilor. Traficul se desfăşoară încă, deşi capturi impresionante sunt făcute periodic.

Argumente pro şi contra ne bombardează zilnic, în campaniile antidrog, prin media, sau chiar ştiinţifice. Ca şi comparaţie, dacă în România legislaţia pedepseşte deţinerea unei cantităţi de droguri, în Olanda se promovează o „instigare” la consum, peste tot existând diverse materiale promoţionale cu şi despre marijuana, care îndeamnă la consum.

Până când întreaga lume se va pune de acord sau nu asupra beneficiilor medicale ale plantei de marijuana, controlul asupra consumului, legal sau ilegal, trebuie să existe în continuare. Tentaţia „primei încercări” a adolescentului este o etapă care, prin informare corectă, poate fi depăşită.

Legalizarea acestui drog pentru adulţi ar creşte riscul consumului de către minori, aşa cum s-a întâmplat în statele americane în care marijuana se apropie de statutul de legală.

Subiect de dezbatere controversat pentru numeroşi doctori, politicieni, oameni de ştiinţă sau simpli utilizatori, consumul de marijuana rămâne pentru o mare parte a Globului un comportament deviant ce trebuie ţinut sub control, datorită implicaţiilor sociale pe care le are, împărţind lumea în două tabere.

Cei ce sunt pentru libertatea consumului de cannabis consideră că nu există un argument solid pentru care acesta ar trebui să fie ilegal, considerând că individul ar trebui să fie liber să aleagă, guvernul trebuind doar să pună limite dacă acesta pune în pericol societatea prin tipul de comportament adoptat, sau propria persoană. De asemenea se consideră că banii cheltuiţi pe războiul împotriva drogurilor şi în special împotriva marijuanei, 10 – 14 miliarde de dolari în SUA numai în 2005, ar trebui să fie cheltuiţi pentru a împiedica lucruri cu adevărat grave, pacifismul consumatorilor fiind folosit ca argument. Prohibiţia drogului va continua să intrige în special adolescenţii, o bună educaţie şi informare fiind metode mai bune în lupta împotriva drogurilor.

În ceea ce priveşte criminalitatea, terorismul şi ordinea socială, experţi ca Andreas von Bulow şi Milton Friedman sunt de părere că aproape fiecare act de terorim este fondat pe consumul de droguri ilegale, dar nu sunt de acord că prohibiţia poate reduce aceste fenomene. De fapt, prohibiţia protejează activităţile desfăşurate în cartelurile de droguri, întrucât de păstrează distribuţia pe piaţa neagră şi crează riscuri de a se ajunge la o contrabandă profitabilă, în defavoarea economiei mondiale.

În ciuda afirmaţiilor din campaniile antidrog din toată lumea, conform căreia cannabisul ar fi primul pas ce duce inevitabil spre consumul cronic de heroină, afimaţia se dovedeşte a fi falsă (Edwards, 2006, 192).Cu toate acestea, faptul că asocierea statistică implică existenţa unor legături cauzale reale, probabil nu va fi acceptat de cei mai mulţi cercetători.

Provocarea “Etnobotanică”Una din cele mai grave provocări pe care societatea românească o îndură

în ultimii 2-3 ani este pătrunderea agresivă pe pia a românească a substan elorț ț cu caracter halucinogen, psihotrop i adânc nocive sănătă ii omene ti, cunoscuteș ț ș popular ca i ,,droguri u oare” ori denumite de către mass-mediaș ș ,,etnobotanice”.

Magazinele care se ocupă cu vânzarea de astfel de substan e, a a –ț ș zisele ,,spice shop-uri”, au invadat spa iul public românesc pornind de la marileț centre urbane în care consumul de droguri ,,clasice” era deja prezent i ajungândș până în ora e de provincie ori chiar la ară, spa ii unde despre droguri se auzeaș ț ț mai mult prin filme i la tiri. Re eaua de marketing a acestei afaceri esteș ș ț deosebit de bine structurată i a reu it să pătrundă în medii sociale în care niciș ș cele mai bine structurate re ele de trafic de droguri nu visau să ajungă vreodată.ț Faptul că aceste otrăvuri pe care medicii le consideră ca fiind chiar mai periculoase decât unele substan e ilegale recunoscute i care conform datelor deț ș până acum au distrus vie ile unui număr impresionant de tineri reprezintă unulț dintre pericolele majore pe care societatea românească le are de depă it peș termen scurt i mediu, toleran a fa ă de aceste magazine nefiind numai suspectăș ț ț ci i criminală.ș Un alt aspect care le face pe aceste ,,magazine de vise” deosebit de periculoase este faptul că ele func ionează în locuri publice frecventate des deț elevi, studen i i alte categorii intă ale acestei afaceri murdare: coli, institu iiț ș ț ș ț publice, blocuri de locuin e, parcuri, biserici, spitale etc. Acest fapt spore teț ș gradul de accesabilitate ale indivizilor la aceste ,,etnobotanice”.

Studiile vorbesc despre transformarea consumului de ,,droguri u oare”ș într-o practică de masă, se vorbe te chiar despre faptul că sute de mii de româniș ar fi consumat aceste droguri comercializate la marginea societă ii. Deț asemenea, studii efectuate la nivel european au arătat saltul îngrijorător pe care România l-a făcut la nivel european cu privire la consumul de astfel de substan e. Acum 3 ani, ara noastră nici nu figura în acest clasament, în schimb,ț ț

astăzi România se clasează pe unul din locurile frunta e fiind întrecută doar deș ări precum sunt Olanda, Marea Britanie ori Germania.ț

După cum se arată situa ia, ceea ce este cu adevărat paradoxal este faptulț că cel mai adesea a a numitele ,,ierburi legale” se găsesc nu în afara legii, ciș paralel cu legea.

Prin tolerarea acestui comer este tolerată asasinarea fizică, morală iț ș spirituală a unei întregi genera ii, chestiunea aceasta afectând cu adevărat ceeaț ce se nume te siguran ă na ională i punând în primejdie viitorul unei na iuni.ș ț ț ș ț Prin păsuirea otrăvurilor ,,etnobotanice” ce au distrus deja numeroase destine iș familii, se purcede la o formă de acomodare a individului cu răul, care între timp are ca i rezultate anomia socială, degenerarea i anarhia absolută. Într-oș ș societate în care sistemul sanitar trece de ani buni prin numeroase greută i, seț poate considera că provocare la adresa sănătă ii publice, mai mare decâtț obezitatea ori consumul de alcool o constituie explozia consumului de droguri ,,legale” ori ,,nelegale” , ,,u oare” ori mai ,,grele”.ș