7. Servicii, relatii, institutii.doc
-
Upload
ilade-corneliu -
Category
Documents
-
view
13 -
download
0
Transcript of 7. Servicii, relatii, institutii.doc
Cap. 7: Instituţii, servicii şi structuri deCap. 7: Instituţii, servicii şi structuri de
sprijinire a familiei bazate pe şcoală şisprijinire a familiei bazate pe şcoală şi
comunitatecomunitate
7.1. Forme de organizare şi structuri.
7.2. Centrele de informare şi consiliere a familiei.
7.3. Centrele de zi.
7.4. Tipuri de structuri existente
7.5. Exemple
7.5.1. Centre de zi preşcolare de prevenire a instituţionalizării
7.5.2. Centrele de criză pentru preşcolari
7.5.3. Centrele de zi pentru copiii şcolari
7.5.4. Centrele de zi pentru copiii cu CES
7.5.5. Centrele de resurse pentru părinţi
OBIECTIVELE CAPITOLULUI
La finele acestui capitol cititorul va fi capabil să:
- să descrie structurile existente pentru a sprijini funcţia educativă a familiei;
- să precizeze elementele unui Centru pentru informarea şi consilierea
părinţilor;
- să descrie un Centru de zi,
- să elaboreze planul de organizare a unui centru de zi care oferă servicii
copiilor şi părinţilor;
- să identifice resursele necesare pentru proiectarea şi organizarea unui
Centru pentru părinţi
- să facă diferenţa între viaţa de familie şi viaţa într-o instituţie.
7.1. Forme de organizare şi structuri pentru a sprijini socio-7.1. Forme de organizare şi structuri pentru a sprijini socio-
educaţional părinţiieducaţional părinţii
După descrierea intervenţiilor în favoarea părinţilor cea mai acută întrebare
devine: Unde se pot derula programele de informare, educare şi consiliere a părinţilor ?
Pornind de la ideea că sprijinul acordat părinţilor pentru a-şi creşte mai bine copiii este
atât social cât şi educaţional, ne vom referi în acest capitol la structurile create pentru a
întări rolurile parentale şi a construi relaţii optime între părinţi şi copii. După ce am
precizat şi argumentat că nici o instituţie, cât de bună ar fi ea, nu poate înlocui familia,
revenim aici pentru a detalia câteva din acela modalităţi şi programe prin care sunt
sprijiniţi părinţii.
În funcţie de condiţiile de dezvoltare, opţiunea de program dar şi de dezvoltare a
politicilor socio-educaţionale, există mai multe forme de organizare şi structuri care
acordă sprijin familiilor. Putem astfel identifica trei forme de structuri instituţionale:
1. Centre separate, aflate în comunitate, de obicei pe langa o instituţie de tip
asistenţă socială sau educaţională sunt:
Centre de sprijin/suport pentru familie
Centre de informare şi consiliere,
Centre de resurse pentru părinţi
2. Camere special amenajate, (colturi, cabinete, centre) în interiorul unei
instituţii de plasament, de îngrijire a copilului sau într-o şcoală.
3. Asistenta speciala itinerantă este de tip social, educaţional, juridic, medical,
etc.
Aplicaţii:Aplicaţii: Argumentaţi importanţa celor trei forme de structuri instituţionaleşiArgumentaţi importanţa celor trei forme de structuri instituţionaleşi
necesitatea existenţei tuturor trei. necesitatea existenţei tuturor trei.
Precizaţi modalitatea în care ar putea fi eficientizată relaţionarea dintrePrecizaţi modalitatea în care ar putea fi eficientizată relaţionarea dintre
familie şi fiecare dintre cele trei forme de structuri instituţionale prezentate. familie şi fiecare dintre cele trei forme de structuri instituţionale prezentate.
7.2. Centrele de informare şi consiliere a familiei sau Centrele7.2. Centrele de informare şi consiliere a familiei sau Centrele
de informare şi consiliere pentru părinţide informare şi consiliere pentru părinţi
Vom prezenta în continuare trei din formele cele mai cunoscute şi eficiente de
educaţie a familiei şi copilului aflat în situaţii dificile.
Centrele de informare şi consiliere sunt centrate pe activităţi de informare
şi formare a părinţilor;
Centrele de zi, se refera la servicii pentru sprijinirea directa a copiilor şi a
familiei;
Centrele de resurse pentru părinţi sunt forme de sprijin a familiei,
organizate cu precădere în cadrul institutiilor care au funcţii de educaţie.
Începem cu Centrele de informare şi consiliere a familiei sau pentru părinţi.
Pentru a le prezenta vom urmari ca puncte de reper: structura, functiile interventiei, locul
unde se organizeaza, beneficiarii, profesionistii implicaţi şi tipurile de activitati derulate.
7.2.1. Structura.7.2.1. Structura.
Centrele de informare şi consiliere a familei sau a părinţilor sunt structuri de
sprijin şi intervenţie pluridisciplinara în favoarea sprijinirii cresterii, dezvoltarii şi
educarii copiilor.
Intervenţia specifica în aceste structuri realizeaza o tripla functie:
Informare
Formare.
Orientare.
Dimensiunile activitatilor se refera la:
prevenirea situatilor de risc ale copilariei
rezolvarea problemelor familiei legate de cresterea şi educarea copiilor
dezvoltarea competentelor de parteneriat educaţional intre institutiile sociale
care au functii educative, familie, şcoală, comunitate.
Caracteristica principala a abordarii activitatilor cu familia în Centrele de
informare şi consiliere pentru familie sau pentru părinţi este parteneriatul educaţional.
Centrul promoveaza cunoaşterea detaliata şi preventiva a problemelor cu care se
confrunta familia în procesul educaţional şi colaborarea şi cooperarea intre institutiile
comunităţii pentru a o sprijini.
Acest gen de structuri nu pot exista de sine statator ci alaturi de o institutie care
are pioritar obiective socio-educative. De aceea propunem cea mai buna amplasare
situarea pe langa o şcoală. Se dezvoltă acest tip de structuri şi ca servicii oferite familiei
în asitenţa şi protecţia copilului. În acelasi timp este important ca centrul să fie deschis şi
flexibil ca structura. Să ofere servicii nu numai populatiei şcolare şi familiilor şcolii
respective, ci şi intregii comunităţi din imprejurimi. Este o forma de organizare care
presupune promovarea parteneriatul în comunitate.
Intervenţia în directia familiei, ca acţiune educaţională participa la transmiterea
unor norme şi realizeaza un anumit control social.
Sintetizând, centrele de informare şi consiliere a familiei sunt:
structuri deschise de sprijin în educaţie pentru copil şi familie
modele de parteneriat
liant al influenţelor educative intre agentii educationali în comunitate
structuri dependente de o institutie din comunitate, de preferinta de şcoală.
structuri cu o relativa independenta determinata de specificul actiunilor,
orarul diferit de al şcolii şi publicul beneficiar
institutii de formare continuua.
forme de educaţie nonformala, permanenta.
Aplicaţii:Aplicaţii: Argumentaţi necesitatea stabilirii unui parteneriat educaţional şi precizaţiArgumentaţi necesitatea stabilirii unui parteneriat educaţional şi precizaţi
componenţa acestuia şi rolul fiecărei componente. componenţa acestuia şi rolul fiecărei componente.
Exemplificaţi prin raportare la activităţi concrete cele trei funcţii deExemplificaţi prin raportare la activităţi concrete cele trei funcţii de
intervenţie specifică precizate anterior. intervenţie specifică precizate anterior.
7.2.2. Unde se organizeaza 7.2.2. Unde se organizeaza
Centrele de informare şi consiliere a familiei se organizează pe langa o şcoală sau
alta institutie din comunitate care manifesta deschidere pentru acest tip de activitati.
Pentru a putea fi constituite şi a desfasura eficient activităţile:
trebuie să se manifeste interes şi deschidere din partea directiunii
şcolii/institutiei şi a cadrelor didactice;
să existe spatiul necesar amplasarii unei structuri cu o relativa independenta-
în desfasurarea orarului şi organizarea activitatilor;
şcoală/institutia să fie astfel amplasata, ca vecinatate şi problematica socio-
culturala şi educativa, incat să justifice intervenţia de sprijin.
7.2.3. Beneficiarii7.2.3. Beneficiarii
Beneficiarii acestui tip de servicii sunt părinţii şi copiii. Desi în mod explicit
centrul se adreseaza familiilor, deci cu precadere părinţilor, activităţile desfasurate aici
trebuie să-i presupuna şi pe copiii.
Serviciul se adreseaza tuturor părinţilor.
Cu alte cuvinte, familiile cu copii pot primi sprijin socio-educativ prin aceste
centre. Ne referim şi la bunici, unchi, frati mai mari sau alte rude care acceptă să participe
la activitati în numele părinţilor.
Din cadrul familiilor ne ocupam de familiile cu copiii.
Putem distinge urmatoarele categorii în cadrul publicului larg format din familii:
1. Părinţii de origine socio-economica defavorizată, tinand seama ca situaţiile
de risc în şcoală şi în educaţie în general apar cu precadere în asemenea familii;
2. Părinţi aflati în situaţii critice care influenţează exercitarea
responsabilitatilor lor în privinta copiilor şi prezinta risc crescut pentru cresteea şi
dezvoltarea copiilor:
divortati;
bolnavi cronici;
părinţi vitregi;
părinţi someri aflati la pragul saraciei;
părinţi saraci;
părinţi adoptivi;
părinţi singuri/familii monoparentale.
3. Părinţii copiilor cu cerinte educative speciale (deficiente, handicapuri,
tulburări şi dificultăţi specifice, copii cu performante superioare şi supradotati, etc.)
tinand sema ca tot mai mult şcoală obişnuită se deschide integrării , normalizării şi chiar
incluziunii.
4. Părinţii copiilor care intampina dificultăţi de adaptare şcolară
dificultăţi şi tulburări de învăţare, atentie, maturizare, etc.
tulburări de comportament;
eşec şcolar;
absenteism şcolar;
abandon şcolar;
5. Părinţii obişnuiţi care:
temporal au nevoie de sprijin;
resimt nevoia unei informări periodice;
au nevoie de perfecţionarea practicilor şi schimbarea percepţiilor despre
educaţie în general şi despre copilul lor în special.
Aplicaţii:Aplicaţii: Descrieţi modalitatea în care centrele de informare şi consiliere a familiei potDescrieţi modalitatea în care centrele de informare şi consiliere a familiei pot
asigura suportul pentru părinţii „obişnuiţi”.asigura suportul pentru părinţii „obişnuiţi”.
Definiţi modalitatea de relaţionare dintre părinţi şi centrele de orientare şiDefiniţi modalitatea de relaţionare dintre părinţi şi centrele de orientare şi
consiliere a familiei şi exemplificaţi rolul şi acţiunile pe care ar trebui să le realizezeconsiliere a familiei şi exemplificaţi rolul şi acţiunile pe care ar trebui să le realizeze
părinţii în cadrul parteneriatului educaţional. părinţii în cadrul parteneriatului educaţional.
7.2.4. Scopul şi obiectivele7.2.4. Scopul şi obiectivele
Scopul. Focusul în problematica familiei, care face obiectul activităţilor centrului,
este copilul şi educaţia.
Trebuie subliniat de la început ca acţiunile socio-educaţionale nu sunt indreptate
să refacă familia cu probleme şi nici să o sprijine material-financiar. Acest tip de
activităţi, deşi le putem organiza la centru , când există resurse alocate în acest sens, nu
constituie obiectiv prioritar.
Obiectivul fundamental al centrului este să sprijine functia educativa a
familie şi să faciliteze cunoaşterea şi respectarea drepturilor copilului.
Realizarea acestui obiectiv presupune activităţile cu familii care au copii, fie ca
sunt copii natuarali/biologici, adoptaţi sau daţi în îngrijire pe o perioadă.
Obiectivele generale. Obiectivele activitatilor desfasurate în aceasta structura de
sprijin sunt astfel urmatoarele:
1. Informarea şi educaţia părinţilor
2. Sprijinul părinţilor în rezolvarea unor probleme concrete legate de educaţia
copiilor precum şi dezvoltarea practicilor parentale;
3. organizarea şi promovarea parteneriatul educaţional în comunitate, în favoarea
copilului
Obiectivele particulare sunt urmatoarele:
să faciliteze indeplinirea rolurilor educative ale familiei;
să sprijine familia în deciziile şi actiunile referitoare la creşterea, dezvoltarea
şi educaţia copiilor;
să faciliteze parteneriatul activ dintre şcoală-familie şi comunitate;
să dezvolte responsabilităţile paternale;
să ofere modele de practici educaţionale în familie pentu imbunatatirea
climatului socio-afctiv şi educativ din familii;
să dea informatii şi modele de acţiune în rezolvarea diferitelor probleme care
intervin în cresterea copiilor;
să ofere un model de cunoaştere, explicare, aplicare şi respectare a
drepturilor copilului;
să faciliteze cunoaşterea practicilor bune în domeniul cresterii şi educarii
copiilor;
să familiarizeze părinţii cu tehnicile de luare a deciziilor şi să-I
responsabilizeza în acest sens;
să dezvolte tehnici de comunicare eficientă cu părinţii şi de negociere a
obiectivelor educaţionale cu ceilalti agenţi educaţionali şi cu copilul;
să faciliteze schimburile de idei, practici şi opinii intre părinţi spre a intarii
miscarea părinţilor în favoarea dezvoltarii optime a copiilor;
să analizeze rezultatele actiunilor intreprinse pentru a perfectiona continuu
serviciile oferite familiei cu copii.
Să realizeze modele de programe de informare, educare şi dezvoltare a
practicilor educative în familie şi dezvoltarea competentelor parentale.
să reduca numarul de copii institutionalizati;
să reduca distanta dintre şcoală şi familie şi să ofere peimisele unei
colaborari eficiente;
să intareasca relatia şcoală- familie - comunitate.
Aplicaţii:Aplicaţii: Cum ar trebui definită relaţia şcoală-familie-comunitate pentru asigurareaCum ar trebui definită relaţia şcoală-familie-comunitate pentru asigurarea
suportului optim pentru dezvoltarea copilului? Care ar trebui să fie relaţia dintresuportului optim pentru dezvoltarea copilului? Care ar trebui să fie relaţia dintre
aceşti parteneri?aceşti parteneri?
Precizaţi modalitatea în care profesorii ar putea facilita relaţia şcoală-Precizaţi modalitatea în care profesorii ar putea facilita relaţia şcoală-
familie-comunitate, chiar şi în lipsa unui centru de informare şi consiliere a familiei. familie-comunitate, chiar şi în lipsa unui centru de informare şi consiliere a familiei.
7.2.5. Schimbari şi rezultate asteptate7.2.5. Schimbari şi rezultate asteptate
Referitor la structura schimbarilor preconizate în persoanalitatea părinţilor se
urmareste:
informarea, deci transmiterea unor informatii despre educaţie, copiii lor,
tehnici educative, drepturile copiilor, etc.
formarea unor abilitati şi a unor deprinderi (practici educaţionale);
schimbarea unor perceptii, atitudini şi practici greşite;
promovarea unei imagini de sine pozitive a părinţilor ca formatori şi adulţi
importanţi în viaţa copiilor;
formarea unor atitudini fata de copii, familie şi miscarea părinţilor ca
factor de decizie în politicile sociale şi educaţionale.
Aplicaţii:Aplicaţii:
Analizaţi măsura în care centrele de informare şi consiliere a familiei potAnalizaţi măsura în care centrele de informare şi consiliere a familiei pot
realiza schimbări în structura de personalitate a părinţilor şi schimbarea atitudinală.realiza schimbări în structura de personalitate a părinţilor şi schimbarea atitudinală.
Argumentaţi necesitatea implicării părinţilor în structurarea politicilorArgumentaţi necesitatea implicării părinţilor în structurarea politicilor
sociale şi mai ales educaţionale. sociale şi mai ales educaţionale.
7.2.6. Intervenţia socio-educativa propusa este complexa7.2.6. Intervenţia socio-educativa propusa este complexa
Intervenţia în centrele de informare şi consiliere a familiei este socio-educaţională
de sprijin. Ea se refera la informarea părinţilor, educaţia familiei şi remedierea unor
probleme educaţionale precum şi orientarea actiunilor şi deciziilor de tip educativ. Este
o intervenţie complexa pentru ca se adreseaza atât părinţilor ca principali beneficiari dar
şi copiilor pentru a caror calitate a educatiei este realizate precum şi agenţilor educativi
implicaţi în activitatea cu familia (cadrele didactice în principal).
Intervenţia poate fi solicitată de părinţi, de profesori, de copii, de alti profesionisti,
de membrii comunităţii. Un centru de informare şi consiliere a familiei primeşte
beneficiarii prin următoarele modalităţi:
1. Cererea expresa a beneficiarilor sau a altor persoane.
2. Cheama beneficiarii prin invitaţii directe la domiciliu sau în completarea
activităţilor şcolare.
3. Primeşte părinţi şi membrii ai familiei indrumaţi de cadrele didactice.
4. Primeşte membrii familiei îndrumaţi de alţi profesionişti din comunitate
(psiholog, medic, poliţist, preot, etc.)
7.2.7. Campul interventiei / domeniile socio-educative ale familiei 7.2.7. Campul interventiei / domeniile socio-educative ale familiei
Sunt descrise cel putin şase domenii în care se poate interveni socio-educativ
asupra familie:
1. Procesele educative din familie - practicile şi atitudinile educative predilecte;
2. Relatiile intre diferitii factori/actori/agenţi educationali care actioneaza
asupra copiilor: familia şi şcoală, familia şi alte institutii din comunitate;
3. Formarea părinţilor şi interventiile conduse în directia sprijinirii familiei
în exercitarea functiei educative;
4. Formarea intervenantilor în actiunile cu familia;
5. interventiile în sprijinul familiilor substitut sau de adoptie precum şi legatura
cu institutiile care ofera posibilitata preluarii copiilor (internate, centre de plasament,
etc.);
6. Analiza politicilor sociale în directia familiei/ forme de stimulare a participarii
familiei la decizii, efectul legislatiei, etc.
Aplicaţii:Aplicaţii: Exemplificaţi prin cel puţin trei activităţi concrete fiecare dintre cele domeniiExemplificaţi prin cel puţin trei activităţi concrete fiecare dintre cele domenii
de intervenţie socio-educativă asupra familiei. de intervenţie socio-educativă asupra familiei.
7.2.8. Nivelurile de intervenţie7.2.8. Nivelurile de intervenţie
Este necesar să stabilim clar, de la inceput, care sunt cauzele care determina
intervenţia asupra familiei. Specificul actiunilor intreprinse în centrele pentru familie este
socio-educativ. Aceasta inseamna ca declansarea unei interventii se realizeaza în functie
de problematica sociala şi educaţională pe care o descrie funcţia educativa a familiei.
Putem determina urmatoarele nivele ( adaptare după Boutin şi During, 1994):
Sustinerea sau sprijinul şi supravegherea
Prevenirea initiala/primara
Prevenirea secundara
Repararea/refacerea
Demersul paleativ
Sustinerea se refera la un prim nivel de acţiune şi presupune ca intervenţia ofera
un prim ajutor fara a face să dispara dificultatea sau problema semnalata. Asa se petrec
lucrurile în cazul unui divort sau a problemei unui parinte care are un copil cu deficienta.
Actvitatile vor fi de empatie, orientare pozitiva dar nu de schimbare.
Supravegherea este ceruta de situaţiile în care problemele semnalate, disfunctiile
care apar, nu sunt cunoscute suficient şi chiar nu se cunaste daca acestea afecteaza sau nu
viata educativa a familiei. Este cazul copiilor maltratati şi al copiilor care provin din
părinţi foarte saraci. Intervenţia poate constă numai din observarea daca aceste lucruri
exista, influenţează situatia copilului. Numai actiunile de interesare asupra copilului şi
asupra practicilor educative pot fi utile la acest nivel.
Prevenirea primara se refera la acele interventii care incearca să elimine riscul
unei tulburări şi se refera la persoanele care prezinta situaţii de risc. Astfel de interventii
sunt cele care se adreseaza intr-o şcoală de la periferie sau unei categori anume de părinţi
(mame singure sau tati singuri).
Prevenirea secundara se refera la nivelul de acţiune care incearca să evite
agravarea unei probleme. Ea se adreseaza unor persoane care manifesta deja o dificultate.
Aici se incadreaza problemele de eşec şcolar sau abandon şcolar. Daca tulburarea este
profund instalata se vorbeste chiar de un nivel tertiar de prevenire.
Remedierea unei tulburări constituie punctul nodal al multor interventii. Aceasta
tulburare, diagnosticata, necesita un demers curativ, prin ameliorare sau prin
schimbare/modificare a practicilor parentale. În urma interventiei se obtine de la parinte
sau de la grupul familial o alta modalitate de interactiune cu copilul.
Demersul paleativ, constă intr-o situaţie de practici deficitare, cand nu se poate
rezolva problema prin schimbarea atitudinilor sau actiunilor şi se prefera scoaterea
copilului din mediul respectiv şi situarea lui în altul.
Aceste nivele se pot intrepatrunde şi succeda intr-o ordine care apartine
fiecarui caz în parte
Aplicaţii:Aplicaţii: Analizaţi comparativ cele 5 nivele ale intervenţiei şi precizaţi specificulAnalizaţi comparativ cele 5 nivele ale intervenţiei şi precizaţi specificul
fiecăreia dintre ele. fiecăreia dintre ele.
Exemplificaţi prin acţiuni / activităţi concrete ale părinţilor şi ale centrelorExemplificaţi prin acţiuni / activităţi concrete ale părinţilor şi ale centrelor
de informare şi consiliere a familiei cele 5 niveluri de intervenţie. de informare şi consiliere a familiei cele 5 niveluri de intervenţie.
7.2.9. Principiile interventiei socio-educative în favoarea copilului şi a familiei7.2.9. Principiile interventiei socio-educative în favoarea copilului şi a familiei
Intervenţia socio-educativa este caracterizata de urmatoarele principii:
Investigarea se face organizat în cadrul unui proces de evaluare intiala şi
continuua şi se incheie cu o evaluare finala. În evaluare se strang datele necesare pentru
identificarea nevoilor de intervenţie şi orientarea activitatilor viitoare.
Proiectarea predictiva se refera la managementul resurselor de timp şi
informatie în functie de planificarea şi monitorizarea continuua a schimbarilor
preconizate.
Abordarea integrata se refera la maniera deschisa cu adresabilitate maxima
a programelor propuse. Centrul este deschis tuturor membrilor din comunitate şi
strategiile interventiei se adapteza problematicii diferite şi variate a copiilor şi familiilor.
Abordarea sistematica se refera la analiza tuturor factorilor implicaţi în
riscul de dezvoltare şi adaptare a copilului, evitand centrarea numai pe anumite aspecte.
Intervenţia personalizata defineste metoda aleasa în intervenţie şi optiunea
individualizarii ca metoda de lucru.
Parteneriatul educaţional constituie un punct nodal al actiunilor centrului şi
se refera la modalitatile de solutionare a problemelor, de luare a deciziilor şi de acţiune
propriu-zisa în colaborare, cooperare şi unitate intre partenerii persoane fizice
( profesionistii pe de o parte; psihologi, profesori, medici, politisti, preoti, etc., beneficiari
pe de alte parte: copiii, părinţii, alte rude, etc.)şi intre institutiile implicate (şcoală,
familia, dispensarul, politia, biserica, etc.)
Aplicaţii:Aplicaţii: Argumentaţi importanţa proiectării predictive în cadrul intervenţiei socio-Argumentaţi importanţa proiectării predictive în cadrul intervenţiei socio-
educative asupra familiei. educative asupra familiei.
Definiţi rolul părinţilor în intervenţia personalizată şi argumentaţiDefiniţi rolul părinţilor în intervenţia personalizată şi argumentaţi
necesitatea implicării acestora în demersul de intervenţie. necesitatea implicării acestora în demersul de intervenţie.
7.3. Centrele de zi7.3. Centrele de zi
În diferite studii şi documente care orienteaza sfera sprijinului oferit familiei şi
copiilor se specifica existenta Centrelor de zi ca forme de acţiune şi prevenire în sfera
familială.
7.3.1. Definitia7.3.1. Definitia
Centrul de zi sprijina funcţile familiei de intreţinere şi educaţie a copiilor şi oferă
asistenţă în situaţiile de risc. Ca structură de sprijin Centrul de zi întăreşte funcţiile
familiei prin asigurarea unor servicii oferite copiilor pe anumite perioade ale zilei.
Centrul de zi este în primul rând un centru de ingrijire care asigură un cadru
adaptat nevoilor individuale pentru copiilor aflaţi în situaţie de risc în cadrul familiilor lor
de origine.
Centrul de zi poate asigura:
Ingrijirea,
Siguranta,
Supravegherea
Dezvoltarea
Educaţia
Există o mare varietate pentru centre de zi. Am putea considera că şi creşele şi
grădiniţele pentru copiii sunt tot centre de zi. Majoritatea acestor structuri dezvoltă
servicii care au în centru rezolvarea unei probleme de tipul: programul educativ al
copilului, supravegherea, situaţiile de neadaptare, dizabiltăţile, etc.
7.3.2. Argumentarea7.3.2. Argumentarea
Centrul de zi isi exercita atributiile în sprijinul copiilor şi familiilor cu scopul de a
promova dreptul de păstrare a relaţiilor familiale în condiţiile în care acestea nu se
pot exercita optimal şi au efecte negative asupra urmaşilor. Părinţii nu au resurse (timp,
situaţie socio-economică, etc.) sunt limitaţi de o boală sau o problemă personală ( plecaţi
la muncă în altă ţară, lipsiţi de libertate, etc.) sau nu reuşesc să gestioneze singuri
problemele legate de dezvoltarea şi şcolarizarea copiilor (abandonul studiilor,
dizabilitatea, etc.) şi să îşi exercite rolurile parentale.
7.3.3. Vârsta copiilor7.3.3. Vârsta copiilor
În general, studiile realizate asupra structurilor de intervenţie în aceste situaţii se
refera la trei vârste care trebuie avute în vedere:
1. Preşcolaritatea
2. Perioada şcolarităţii
3. Trecerea de la perioada de şcoală la viaţa activă.
Aşa cum am descris, în literatura de specialitate se specifică faptul ca
problematica copiilor şi adolescentilor "în risc" constituie una din principalele probleme
pe care trebuie să o rezolve puterea publică prin serviciile propuse familiilor.
Argumentele aduse în acest sens se referă la:
consideraţiile demografice
imperativele date de dreptatea socială
necesitea de a oferi unui număr cat mai mare de tineri un nivel acceptabil de
calificare pentru a asigura prosperitatea economică.
La varstele preşcolare, s-au evidenţiat ca direcţii ale activităţilor propuse în acest
tip de servicii socio-educaţionale: educaţia familiei, consiliere pentru intelegerea
rolurilor şi responsabilitatilor sociale faţă de copiii , orientarea sprijinul pentru
dezvoltarea copiilor aflaţi în situaţii de risc, cât mai eficient şi adecvat în functie de
nevoile şi cerintele individuale pentru a elimina costurile crescute de mai târziu.
La vârstele şcolare există o mare varietate de probleme care necesită acţiuni
îndreptate în direcţia familiilor şi în principal a părinţilor. Sistemul şcolar este perceput
tot mai mult ca un factor de progres şi de ameliorare a competenţelor individuale şi
atitudinilor sociale deschise, flexibile, democratice. De aici se recunoaşte tot mai mult
faptul ca şcoala, în mod paradoxal determină eşecul prea multor copii., ceea ce are efecte
personale şi sociale grave.
Rata scazută a natalităţii, problemele relative la priorităţile sociale, evoluţia pieţii
muncii, cererea de lucrători tot mai specializaţi caracterizaţi de diversificarea
competenţelor, nevoia de supleţe şi voinţa de schimabare la un anumit moment al vieţii,
sunt tot atâtea cerinţe de analiză a serviciilor ţintite pentru vârsta adolescenţilor.
Se vorbeste chiar de o formă de dizabilitate de tip social sau inadaptare socială
(dificultăţi de învăţare socială) datorată unei adaptari inadecvate familiale, şcolare şi/sau
sociale. Acesta pune accentul pe dificultatile de învăţare datorate caracteristicilor
sociale sau culturale şi lipsei de cunoştinte. În acelasi timp, alte studii definesc ideea ca
defavorizarea sociala nu constituie un handicap decât daca nu se iau masuri de prevenire
şi nu se oferă structuri de sprijin. Astfel, persoanele defavorizate social nu sunt prin ele
insele persoane cu dizabilităţi ci societatea, reproduce în şcoală diferenţele şi percepţiile
despre calitatea lor socio-economica. Asta determină ca procesele economice generale să
opereze distinctii pe care şcoală poate să le agraveze.
Termenul "în situaţie de risc"inlocuieste pe cel de "defavorizat" şi este acceptat
ca definind mai bine posibilitatea pozitiva a inteventţei preventive.
În economiile contemporane, dinamice, globale, complexe şi mobile
problematica eşecul şcolar a inceput să devina o prioritate pentru tratarea adecvata a
copiilor şi pentru grija fata de viitorii producători sociali. Reuşita şcolară nu mai este
considerată numai o problema individuală (deşi în perspectiva drepturilor omului şi ale
copilului devine şi ea o cerinţă socială) ci şi o nevoie socială, pentru ca societatea are
nevoie de cât mai multi profesionişti şi de cât mai multe competenţe dezvoltate.
Aplicaţii:Aplicaţii: Exemplificaţi alte situaţii problematice în care se impus servicii socio-Exemplificaţi alte situaţii problematice în care se impus servicii socio-
educaţiuonale, în afara celor prezentate anterior. educaţiuonale, în afara celor prezentate anterior.
Analizaţi principalele diferenţe între vârstele şcolare în privinţa situaţiilor deAnalizaţi principalele diferenţe între vârstele şcolare în privinţa situaţiilor de
risc. risc.
7.3.4. Functiile7.3.4. Functiile
Centrele de zi au ca functii:
Prevenirea institutionalizării
Rezolvarea situaţiilor critice
7.3.5. Beneficiarii7.3.5. Beneficiarii
Copiii cu vârste intre 0-7 ani, 7-10 ani şi 10 pana la 18 ani, care se gasesc în
situaţie de risc.
7.3.6. Problemele de rezolvat7.3.6. Problemele de rezolvat
Problemele (tipul de sprijin necesar) avute în vedere prin situaţiile risc:
1. Sprijin material pentru copil şi familie prin asigurarea mesei zilnice şi
supravegherii;
2. Sprijin pentru dezvoltarea copiilor prin programe speciale, când este cazul;
3. Sprijin şcolar pentru copiii care intâmpină dificultăţi de învăţare;
4. Sprijin pentru adaptarea socială şi integrare pentru adolescenţi.
7.3.7. Incaperile necesare intr-un CENTRU DE ZI7.3.7. Incaperile necesare intr-un CENTRU DE ZI
1. Camera de stimulare şi recreere, de jocuri, cu depozit de jocuri şi jucarii
2. Camera de studiu cu biblioteca şi mese de lucru
3. Camera pentru servirea mesei, ca o sufragerie, în care să fie pastrata
permanent şi să fie pusa în dulapuri vesela.
4. Dormitor cu dulapurile individuale ale copiilor. Acestea trebuie să aiba usi şi
sertare pentru ca fiecare copil are sosete, ciorapi, haine de corp şi alte haine personale,
dar şi obiecte proprii (pieptan, perie, jucarii, cartiel personale, etc.).
5. Baia care poate fi la fiecare dormitor, şi în care este necesar ca fiecare copil să
aiba paharul personal, periuta şi prosopul.
6. Camera pentru musafiri/camera părinţilor cu toate coordonatele mentionate
mai sus (în acelasi timp este necesar de specificat ca activităţile cu părinţii se pot
desfasura şi în sufragerie şi ca părinţii trebuie să aiba acces la toate incaperile, insotiti de
personalul institutiei).
7. Bucataria, la care copiii trebuie să aiba acces şi unde copiii mai mari pot ajuta.
8. Holul de intrare unde se tin hainele groase iarna şi umbrele, haine de ploaie.
7.4. Tipuri de structuri existente7.4. Tipuri de structuri existente
Pentru varstele preşcolare de la 0 la 7 ani – Centre de zi pentru prevenirea
instituţionalizării şi Centre de zi pentru copii cu dizabilităţi.
Pentru scolaritate de la 7 la 15/16 ani – Centre şcolare cu regim de
semiinternat, Centre de zi pentru copiii cu dizabilităţi, Centre de “respiro” (centre pentru
relaxare şi program de petrecerea timpului liber pentru copiii cu dizabilităţi şi părinţii
lor),Centre de zi pentru copiii dezavantajaţi social (tot un tip de centre cu semiinternat),
Centre pentru prevenirea abandonului şcoar, Centre de asistenţă psihopedagogică pentru
copiii cu probleme de adaptare şcolară şi dificultăţi de învăţare, Centrele logopedice
pentru tulburările de limbaj, etc.
Petru integrarea activa în viata sociala de la 15/16 ani la 18/19
(problematica adolescenţilor)sunt cunoscute Centre de asistenţă psihopedagogică şcolară,
Centrele pentru petrecerea timpului liber, Centrele de “respire” pentru adolescenţi, etc.
Din nou accentuăm ideea că, aceste centre nu pot fi doar de asistenţă socială
sau doar educaţionale, ci socio-educaţionale.
Aplicaţii:Aplicaţii: Definiţi caracterul socio-educaţional al centrelor de zi şi argumentaţiDefiniţi caracterul socio-educaţional al centrelor de zi şi argumentaţi
necesitatea acestei dualităţi de roluri. necesitatea acestei dualităţi de roluri.
7.4.1. Principiile de functionare7.4.1. Principiile de functionare
Acest tip de servicii socio-educaţionale funcţionează după un set de principii care
integrează comunitatea şi familia în sprijinul dezvoltării individuale a copiilor şi
părinţilor. Enumerăm cele mai importante principii:
Functionarea integrată a servicilor oferite
Asigurarea parteneriatului social şi educaţional între factorii implicaţi.
Accesul deschis la toate tipurile de activităţi pentru oricine are nevoie.
Disponibilitatea pentru toate tipurile de activităţi necesare în sprijinul
beneficiarilor.
Asigurarea continuităţii serviciilor între diferitele instanţe implicate.
Axarea intervenţiilor pe nevoile beneficiarilor şi pe prevenire nu numai pe
criză
Claritatea folosirii resurselor/planificarea intervenţiilor şi resurselor.
Respectarea beneficiarilor (copii şi părinţi) ca persoane valoroase, unice, care
necesită sprijin pe perioade limitate.
Participarea beneficiarilor la proiectarea activităţilor, derularea şi continuarea
lor.
Împletirea sprijinului cu responsabilizarea, întărirea propriilor capacităţi şi
împuternicirea în preluarea sarcinilor familiale.
Sprijinul prin servicii socio-educaţionale se acordă pe o perioadă limitată, cu
scopul funcţionalităţii familiei la parametri de calitate, eficienţă şi eficacitate în relaţiile
familiale şi parentale.
Aplicaţii:Aplicaţii: Argumentaţi necesitatea continuităţii serviciilor oferite de diferite instanţe /Argumentaţi necesitatea continuităţii serviciilor oferite de diferite instanţe /
structuri şi precizaţi modalităţile concrete de realizare a acesteia. structuri şi precizaţi modalităţile concrete de realizare a acesteia.
Cum poate cadrul didactic să se implice în aplicarea practică a acestorCum poate cadrul didactic să se implice în aplicarea practică a acestor
principii? Care este rolul său?principii? Care este rolul său?
7.4.2. Tipul de intervenţie necesara7.4.2. Tipul de intervenţie necesara
Intervenţie este integrată, socio-educaţională , în functie de vârsta copiilor şi de
profilul centrului. Intervenţia integrata presupune echipa pluridisciplinară sau
multidisciplinară în planificare, decizie şi acţiune. Existenţa unei echipe de specialişti
determină folosirea tehnicilor de lucru în grup şi a deciziilor luate în comun.
7.4.3. Agentii de intervenţie7.4.3. Agentii de intervenţie
Agenţii de intervenţie sunt :asistenti sociali, educatori, profesori , psihologi,
consilieri psihopedagogi, medici, etc.
7.4.4. Activităţile necesare7.4.4. Activităţile necesare
Prevenire inadaptare şi prevenire institutionalizare
Intervenţie socio-educativa asupra copilului şi asupra familiei
Sprijin şcolar.
Intervenţii specializate de recuperare.
7.4.5. Directiile acţiunilor7.4.5. Directiile acţiunilor
Acţiunile organizate în centrele de zi se realizeaza în trei mari direcţii:
Amenajarea mediului de viaţa şi educaţional
Observarea şi evaluarea capacitatilor copilului sau adolescentului
Intervenţia propriu-zisa care difera în funcţie de problemele intâlnite la
copii, adolescenţi şi tineri şi se realizează asupra copilului şi a familiei
Se folosesc în acest sens mai multe tipuri de programe de intervenţie:
Programe individualizate (personalizate) de dezvoltare
Programe de sprijin în învăţarea individuală şi socială
Programe specializate de intervenţie
Programe sociale pentru copil şi familie
7.5. Exemple: Principalele tipuri de Centre de zi7.5. Exemple: Principalele tipuri de Centre de zi
7.5.1. Centre de zi preşcolare de prevenire a institutionalizarii7.5.1. Centre de zi preşcolare de prevenire a institutionalizarii
Definire
Sunt centre în care este sprijinita familia în cresterea şi educarea copiilor
prescolari (O-7 ani),. Ele asigura prevenirea situatiilor de risc în dezvoltarea copiilor şi
previn institutionalizarea.
Functii
De prevenire a situatiilor de risc prin supravegherea,ingrijirea, educarea şi
sprijinirea dezvoltarii copiilor şi familiilor lor.
Scop
Asigură prevenirea situatiilor de risc în cresterea şi dezvoltarea copilului datorate
mediului socio-cultural şi economic al familiei, prin ingrijire, supraveghere şi educaţie.
Beneficiarii
copiii de varsta 0-7 ani, aflati în situaţie de risc de institutionalizare şi/sau
nescolarizare adecvata,
părinţii acestora.
Activităţile :
1. Supravegherea copiilor, ingrijire şi hranire,
2. Programe de educaţie şi stimularea dezvoltarii,
3. Programe de sprijin social pentru familii,
4. Programe de dezvoltare a competentelor şi responsabilitatilor paternale şi de
educaţie a părinţilor.
Profesionisti
Asistent maternal pentru 0-3 ani
Asistenti sociali pentru familii
Educator-puericultor pentru 0-3 ani
Educatoare pentru 3-7 ani
7.5.2. Centre de criză pentru prescolari7.5.2. Centre de criză pentru prescolari
Asigura ingrijirea şi tratamentele speciale, educaţia şi supravegherea copiilor care
au probleme de dezvoltare, dizabilităţi, boli cronice, în cazurile în care familia are nevoie
de sprijin şi pentru a nu lua copilul din mediul său natural.
Beneficiari
Copiii preşcolari cu dizabilităţi (severe sau profunde) şi boli cronice.
Părinţii acestor copii.
Profesionisti
Educator puericultor
Educator specializat
Psihopedagog specializat în functie de cerintele educative speciale
manifestate de copii.
Consilier psihopedagog pentru familii.
Psiholog
Asistent social
Activitati
Supravegherea copiilor, ingrijire şi hranire, programe de educaţie şi
stimularea dezvoltarii,.
Programe individualizate şi personalizate pentru cerintele educative speciale
ale copiilor.
Programe de grup, individualizate şi personalizate pentru familiile copiilor.
Reţele de familii şi programe de întărirea relaţiilor între familii:
Programe de sprijin social pentru familii şi copii
Programe desfasurate în echipa pluriprofesională
7.5.3. Centrele de zi pentru copiii scolari7.5.3. Centrele de zi pentru copiii scolari
Locul de funcţionare: Pe langa şcolile generale obişnuite şi speciale
Scopul
De prevenire, sprijin social şi rezolvare a unor probleme de adaptare şcolară şi
sociala. Programul de sprijin material şi cel educaţional sunt doua componente care
trebuie avute în vedere în aceeaşi măsură.
Funcţii
Supraveghere, sprijin material, sprijin şcolar, eliminarea riscurilor de abandon,
prevenirea instituţionalizarii, rezolvarea unor probleme de adaptare şcolară şi socială.
Pentru copiii de la 7 la 14/15 ani exista mai multe probleme de rezolvat:
adaptarea şcolară la programe şi învăţare( dificultăţi de învăţare)
probleme de comportament
supraveghere şi pregatirea lectiilor
ajutor social cu hrana
sprijin educaţional
pregatirea pentru viata activa.
educaţia sexuala a adolescentilor
legatura cu familia şi colaborarea cu părinţii
Se pot realiza astfel de centre pe langa şcolile generale şi pe lânga licee.
7.5.4. Centrele de zi pentru copiii cu CES7.5.4. Centrele de zi pentru copiii cu CES
Pentru organizarea oricarei forme de sprijinire, educare şi acordare de servicii
copiilor cu CES, în plan international se porneste de la respectarea principiilor elaborate
de documente cunoscute la nivel internaţional precum:
Conventia cu privire la drepturile copilului – 1989,
Declaratia Conferintei mondiale a educatiei de la Jomtien, Tailanda care a
lansat ideea unei educatii pentru toti copiii – 1990,
Declaratia de la Salamanca -1994, care stabileste directiile de acces şi
participare a tuturor copiilor la educaţie şi viata sociala.
OCDE, Raportul cu privire la situaţia de risc,Paris, 1995
OCDE, Raportul cu privire la structurile sociale pentru situaţiile de risc, Paris
1996
Direcţiile de dezvoltare a centrelor pentru copiii cu CES
Organizarea unor Centre de ingrijire, educaţie şi sprijin sau orice alt serviciu
acordat, inclusiv relaxarea şi respiro, pentru copiii cu CES, indiferent de tipul dizabilităţii
sau tulburările semnalate, trebuie să porneasca de la doua directii fundamentale:
Să asigure abordarea individualizata şi sprijinul profesional şi
adecvat necesar nevoilor mai mult sau mai putin speciale ale copiilor ( asistenţă, educaţie
şi ingrijire)
Să incurajeze procesul de integrare şi/sau incluziune a acestor copii în cadrul
institutiilor obisnuite.
Aceste doua directii de acţiune se realizeaza prin urmatoarele forme specifice:
Integrarea în programe ale centrelor şi asigurarea formelor de intervenţie
specializate/speciale de educaţie, respiro, ingrijire sau asistenta.
Educaţia şi formarea comunităţii: asigurarea şi pregatirea prin mijloace
specifice a integrarii unor copii/sau abordarea incluziva a acestora, în şcolile şi
institutiile obisnuite de asistenta ingrijire şi educaţie.
Se presupune că participarea unui copil la programul dintr-un centru specializat se
face pe o perioadă limitată şi scopul acestei participări este integrarea în structurile
obişnuite de educaţie, pentru o integrare cât mai firească în societate şi viaţă.
O politica coerenta şi eficientă trebuie să prevada ambele aspecte prin crearea
unor Centre de zi flexibile, deschise, în acelasi timp cu orientarea, organizarea,
monitorizarea, evaluarea experienţelor de integrare şi/sau incluziune precum şi
implementarea rezultatelor bune în alte institutii şi forme.
Datorită reformei din protecţia drepturilor copilului in România, trebuie să
recunoaştem că s-au facut paşi mari pe calea oferirii unor servicii cât mai adecvate tuturor
situaţiilor de dificultate din viaţa copiilor şi acoperirea riscurilor în dezvoltare. Când ne
referim la copii cu CES găsim o sferă mult mai mare de servicii decât cea care acoperă
dizabilitatea. Este vorba de toate situaţiile care limitează participarea şi împiedică “buna
funcţionare” a copilului şi a familiei lui în viaţa societăţii precum şi exprimarea şi
afirmarea propriei persoane. De aceea, centrele care oferă servicii copiilor cu CES şi
familiilor lor, au în vedere nu numai dizabilitatea(care este în fapt o formă de exprimare
a experinţei umane) ci şi defavorizarea, marginalizarea pe orice criteriu, sărăcia, situaţiile
sociale grave determinate de abandon, migraţia forţei de muncă, război, cataclisme, etc.
Centrele de zi pentru copiii cu CES au aparut din necesitatea prevenirii şi/sau
diminuarii institutionalizarii sau a izolarii de şi în familie a acestor copii.
Ele pot indeplini functii de recuperare - cu tipologie şi funcţionalitate diversă din
punct de vedere al timpului de şedere (de zi, saptămânal sau rezidenţial), al serviciilor
oferite (reabilitatre/recuperare sau şi de protecţie inclusiv sociala) sau al tipului de
reabilitare/recuperare oferit: kinetoterapie (fizioterapie), ergoterapie, logopedie,
psihoterapie, intervenţie (terapie) vizuala sau auditiva, etc.
Centrele de zi pentru copii cu CES pot fi în acelasi timp Centre de recuperare dar
şi Centre de respiro, dand posibilitatea părinţilor să cunoasca şi alte familii şi să se
elibereze pe anume perioade ale zilei de problemele cu care se confruntă în creşterea
copiilor cu probleme deosebite. Un asemenea centru poate prelua pentru perioade scurte
(de la cateva ore pe zi pâna la câteva saptămâni) copiii cu dizabilităţi severe sau profunde
din familii pentru:
1. acordarea unui timp liber acestora în weekend sau în concediu,
2. mentinerea copilului pe durata unor crize sau perioade de tratament intensiv,
3. alte motive din partea copilului sau a părinţilor care impun separarea temporara
a acestuia de familie.
Dacă se manifestă ca puncte de reper pentru acest tip de servicii , au efecte şi
asupra personalului şi realizeaza funcţii de schimb de experienţă prin folosirea
rezultatelor lor pozitive, aceste centre pot deveni şi Centre de resurse.
Tendinţa astazi în lume este ca aceste centre să fie integrate în comunitate, să aiba
un program de zi sau rezidential de scurtă durată, să aibă un sistem de intervenţie
(recuperare/reabilitare în echipa multidisciplinară) şi să implice cât mai mult părinţii şi
comunitatea.
Putem oferi ca exemple în Romania cîteva centre care oferă servicii copiilor cu
dizabilităţi şi sunt considerate centre de resurse prin experienţele acumulate: "Centrul de
educaţie speciala şi recuperare 'Primavara' din Reşiţa, (infiintat în 1992), Centrul Sf.Ana
şi Aurora din Bucureşti , Centrul Speranţa din Timişoara şi Centrul de resurse Cluj.
Obiectivul general
Favorizarea dezvoltarii globale a copiilor cu CES şi sprijinirea familiilor lor.
Obiective particulare
favorizarea dezvoltarii autonomiei copilului şi părinţilor prin programe de
intervenţie, educaţie şi recuperare individualizate.
facilitarea integrarii şcolare a copilului
facilitarea integrarii sociale a copilului
promovarea parteneriatului cu familia şi asigurarea sprijinului educatioanl
necesar părinţilor care au copii cu CES.
Serviciile asigurate la Centrul de zi pentru copiii cu CES
Se pot realiza urmatoarele servicii, unele dintre ele avand o pondere mai mare în
functie de nevoile comunităţii şi de cerintele părinţilor şi profesionistilor implicaţi
servicii de educaţie şi scolarizare cu frecventa temporală sau permanenta
servicii de educaţie speciala/recuperare prin programe individaulizate cu
frecenta periodica/un numar de sedinte saptamanale
servicii de recuperare neuromotorie (kinetoterapie)- frecventa
periodica/numar de interventii saptamanale
servicii de intervenţie logopedica- frecventa periodica/numar de interventii
saptamanale
servicii medicale care pot fi periodice în functie de problemele copiilor.
servicii de asistenta sociala, daca este vorba de copii orfani sau din familii în
situaţie de risc.
servicii de informare, orientare şi consiliere a familiilor care se refera la
asigurarea informatiilor necesare despre problemele legate de nevoile specifice ale
copiilor, asigura comunicarea intre familiile copiilor cu CES, stimuleaza colaborarile
intre părinţi şi profesionisti implicaţi în activitatea Centrului pentru consolidarea
programelor propuse.
Beneficiarii Centrelor de zi pentru copiii cu CES
Copiii cu CES care prezinta dizabilităţi de tip mediu sau sever, cu vârste de la 3 la
15 ani şi care nu sunt scolarizaţi în alte institutii precum şi copiii aflaţi în situaţii critice,
de risc pentru dezvoltare (familiile nu pot asigura material şi psihosocial calitatea
necesară vieţii zilnice).
Selectia beneficiarilor
Este în funcţie de:
- excluderea copiilor din mediul şcolar obisnuit
- diagnosticul medical şi evaluarea psiho-pedagogica la Serviciul de evaluare
complexă în cazul copiilor cu dizabilităţi de tip senzorial, intelctual sau motorii
- situatia familiala critica (material şi cat priveste posibilitatea de intervenţie
specializata în cazul copiilor cu deficiente şi handicap)
Activitati
- Intervenţie speciala în diferitele probleme de învăţare
- Sprijin în problemele de învăţare şi adaptare individuala şi sociala a copiilor şi
familiilor lor.
- Programe de sprijin social pentru copii şi familii
- Programe de sprijin socio-educaţional pentru părinţi
Resursele de care trebuie să dispuna centrul
Indiferent de natura dizabilităţii sau a problemelor de dezvoltare ale copiilor
centrul trebuie să fie dotat cu:
- local adecvat şi accesibilizat;
- resurse materiale de sprijin în interventiile specializate;
- incaperi specializate pentru interventii specifice (cabinet logopedic la
problemele de limbaj şi auz, cabinet de evaluare psihologica, cabinet de kinetoterapie sau
stimulare motorie, etc.), camera de joc, camerele de odihna, incaperile în care se
desfasoara activitati cu părinţii, camera de resurse sau locul unde se prezinta materialele
de psrijin pentru părinţi şi pentru personalul centrului, administratia, etc.
- mijloace proprii de transport (în cazul deficientelor motorii şi a celor severe
sau asociate)
- facilitati de acces în cazul deficientelor motorii pentru carucioarele necesare
- materiale pedagogice şi de stimulare psihologica
- materiale de informare, documentare pentru părinţi şi pentru cadrele centrului
Echipa de profesionisti ai centrului
Centru de zi pentru copiii cu CES este asigurat de o echipa multidisciplinară.
Echipa se alcatuieste în functie de specificul problemelor intalnite la grupul de
copii pe care ii serveste. La un Centru care se adreseaza copiilor cu deficiente senzoriale,
vor fi psihologi, asistenti sociali, logoped, profesor de sprijin sau educator, profesorul de
cerinte speciale. La un centru pentru cerinte educative motorii va fi în plus
kinetoterapeutul.
În general echipa este alcatuită din:
- educator specializat sau profesor de educaţie speciala (psihopedagogie specială)
- logoped
- kinetoterapeut
- psiholog
- asistent social
- medic
- asistent medical.
Activitatea poate fi sprijinita prin voluntari, părinţi sau membrii unor asociatii
neguvernamentale.
Servicii asociate şi profesionisti asociati (Activitati de sprijin din exterior)
Activitatea Centrelor de zi poate fi sprijinita în mod direct de activitatea
desfasurata din exterior de:
- profesorul-consultant,
- profesorul itinerant sau
- consilierul psihopedagog
- asistentii sociali
- centrul logopedic,
- centrul de informare şi consiliere a familiilor,
- centrul de asistenta psihopedagogica.
- directia penru protectia copilului
Forme de organizare
Centrele de zi funcţionează prin mai multe forme de organizare:
1. Grupe speciale în instituţii obişnuite sau pe langa institutii abilitate cu serviciile
de sprijin, asistenta şi educaţie (pe langa spitale- Centre de zi educaţionale pentru copii
spitalizati pe perioade mai lungi, pe langa şcoli - grupe de copii cu deficienţe diferite
care nu sunt scolarizati în mod obisnuit, etc.)
2. Institutii de sine statatoare. Au clădiri separate, autoritate juridică şi
administrativă.
Premise de funcţionare
Pentru asigurarea conditiilor în instituţiile obisnuite care dezvoltă servicii de tip
Centru de zi este nevoie de urmatoarele premise:
- Asigurarea accesului fizic prin construirea de facilitati în cladiri şi incaperi,
cum ar fi: scari prevazute cu platforme de acces, toalete cu uşi suficient de largi, lifturi
sau scări rulante speciale pentru copiii cu dizabilităţi motorii care folosesc carucioare
- Pregatirea initiala a tuturor profesionistilor din domeniul serviciilor sociale şi
educaţionale să cuprinda elemente din problematica copiilor cu CES, drepturile,
egalizarea de şanse şi familiarizarea cu integrarea/includerea copiilor cu CES
- Asigurarea sprijinului (materiale necesare, profesionisti, cursuri de formare)
în cazul integrarilor/inclziunii copiilor cu CES (pregatirea continuua)
- Motivarea cadrelor sociale şi educaţionale prin forme specifice pentru a
incuraja acceptarea şi integrarea copiilor cu CES.
- Antrenarea familiilor în sprijinirea directa a initiativelor de
integrare/incluziune a copiilor cu CES. (parteneriatul profesionişti-părinţi, voluntariatul
părinţilor, asociatiile de părinţi, consilierea familiilor, etc.)
Case/centru de viaţă de tip familial (group-home)
Forma de fiintare a Centrelor de zi poate fi şi aceea a unei Case/centru de viaţă
de tip familial (group-home)
Acestea sunt institutii de ocrotire rezidentiala organizate dupa sistemul familial -
copiii locuiesc în grupe de 4-12 în case sau unitati/module de viata autonoma, sub
ingrijirea unor persoane cu rol de părinţi (mama şi tata, numai mama sau numai tata). Ele
sunt destinate de regula copiilor cu handicap fara părinţi - orfani sau abandonati; în
anumite situaţii ele pot primi în rezidenta şi copii cu handicap sever în criza puternica sau
cu tulburări asociate de comportament.
Centrul de zi pentru copiii cu dizabilităţi
Centrul de zi pentru copiii cu dizabilităţi este o institutie cu profil pluridisciplinar
(socio-educaţional şi medical, uneori) care favorizeză dezvoltarea globala a copiilor care
nu pot frecventa şi participa în programele obişnuite ale copiilor de vârsta lor din cauza
unor limitări determinate de bariere provenite din dizabilitate (/deficienţe senzoriale,
intelectuale, mentale pe termen lung) sau din mediul lor apropiat de viaţă ( bariere
economice, sociale, culturale, etc.). Se cunosc centre pentru copii cu autism, down, alalie,
pentru copii cu dizabilităţi severe neuro-motorii, etc.
Amplasare
În comunitate, sau pe lânga anumite institutii sau şcoli speciale (Centre de zi
pentru copiii cu dizabilitati severe-grave, în cea mai mare parte pentru dizabilitati
multiple şi sau asociate)
Definirea
Este centru care ofera servicii în program zilnic, prelungit, pentru copiii scolari cu
dificultăţi severe-grave/specifice de învăţare şi pentru familiile lor. Asigura intervenţia
specializată şi şcolară în problemele copiilor cu dizabilităţi severe, asociate, grave,
neşcolarizati precum şi sprijinirea famiilor lor.
Este şi o forma de şcolarizare (dacă prevede şi program legat de activitatea
şcolară) şi de sprijinire a familiei şi copilului. În mod firesc, aşa cum cum prevede
Constituţia şi Legea învăţământului, orice copil trebuie să urmeze un traseu şcolar. Dacă
limitarea participării copilului este foarte severă şi acesta nu poate avea acces la
programul şcolar obişnuit, se organizează adaptarea curriculum-lui şi flexibilizarea
acestuia pentru a se asigura dezvoltarea competenţelor şi capacităţilor sale la paramatrii
optim. Un centru de zi pentru copilul cu dizabilităţi severe sau asociate oferă servicii de
sprijin, programe individualizate dar, nu înlocuieşte şcoala. Politicile din lumea întreagă
merg pe linia acceptării copilului cu dizabilităţi severe la anumite activităţi şcolare,
pentru integrarea sa în comunitatea din care face parte. Programul centrului de zi este
deci, în măsura posibilului, complementar sau în colaborare cu programul şcolar,.
Functii
- Prevenirea institutionalizarii,
- intervenţia specializata,
- supraveghere,
- educaţie generala
- educaţie şcolară,
- dezvoltare individuala şi sociala,
-sprijin material şi educaţional pentru copil şi familie.
Centrul trebuie:
- să fie deschis, să dea posibilitatea integrarii copiilor spre institutiile
obisnuite;
- să acorde servicii speciale/specializate pentru tipul de probleme de
dezvoltare pe care le are copilul,
- să se adreseze atât copilului, familiei cat şi pregatirii continuue a personalului
implicat,
- să posede o serie de facilitati care să asigure succesul interventiilor;
- să fie itinerant cînd este cazul (service la domiciliu) şi eventual să poata facilita
servicii de transport la în cazul copiilor cu probleme motorii grave;
- să fie pus în miscare de o echipa multidiscilinara;
- să functioneze în parteneriat cu părinţii;
- să organizeze planificat programe individualizate pentru copii, familii şi
profesionistii implicaţi.
Functiile Centrului pentru copii cu dizabilităţi
- asistenta medicala şi socială (protectie şi ingrijire) pentru copii şi părinţi
- educaţie pentru copii şi părinţi
- intervenţie specializată (reabilitare/recuperare) în functie de problemele
specifice fiecarui copil.
- relaxare şi respiro pentru copii şi părinţi
Aplicaţii:Aplicaţii: Analizaţi şi descrieţi rolul părinţilor în eficientizarea activităpţilorAnalizaţi şi descrieţi rolul părinţilor în eficientizarea activităpţilor
desfăşurate în cadrul centrelor de zi pentru elevi cu CES. desfăşurate în cadrul centrelor de zi pentru elevi cu CES.
Descrieţi modalitatea de relaţionare dintre centrele de zi pentru elevi cu CESDescrieţi modalitatea de relaţionare dintre centrele de zi pentru elevi cu CES
şi instituţiile şcolare şi precizaţi cum ar putea fi realizată eficientizarea acesteia. şi instituţiile şcolare şi precizaţi cum ar putea fi realizată eficientizarea acesteia.
7.5.5. CENTRELE DE RESURSE PENTRU PĂRINŢI - forme de sprijinire a7.5.5. CENTRELE DE RESURSE PENTRU PĂRINŢI - forme de sprijinire a
părinţilor în unitatile generale de invatamantpărinţilor în unitatile generale de invatamant
Centrele de resurse pentru părinţi sunt structuri construite în cadrul grădiniţei
sau şcolii pentru a sprijini programul de educaţie timpurie sau a completa programul
şcolar, în favoarea copiilor şi a familiilor lor. Ele nu necesită profesionisti anume ci
proiectarea şi organizarea periodica a unor activitati pentru părinţi. Cum programele se
bazeaza pe relaţii de parteneriat cu familia, în CRP se pot organiza şi sustine activitati de
implicare, informare, educare, consiliere, orientare, şi voluntariat a părinţilor
CRP este un spatiu anume pregatit să asigure un mediu propice comunicării
optime şi pozitive dintre profesori sau educatoare şi părinţi.Ca spatiu, el trebuie să
indeplineasca toate condiţiile pe care le indeplineste mediul educaţional : să constituie o
punte de legîtură, de comunicare cu familia. De aceea, în acest spatiu trebuie amenajate
obiecte de mobilier placute şi functionale (canapea, fotolii, mese mici, etc.) care să ofere
o ambianţa pozitiva şi relaxata.
În cadrul mobilierului este bine să existe şi o mica biblioteca în care să fie expuse
cărţi despre educaţie, brosuri educative pentru părinţi, materiale care ii pot interesa pe
părinţi, jocuri şi jucarii model pentru vârste diferite, desene şi lucrari efectuate de copii
din grupe diferite sau în activităţile şcolare, materiale produse de gradinita sau şcoală ca:
ghidul şcolii, grădiniţei, programul educativ, orarul zilnic şi trimestrial, programa , cărţi
pentru copii (modele), manuale, casete cu expereintele de învăţar ale copiilor sau cu alte
xemple de bune practici educaţionale, etc.
CRP este şi un loc de desfasurare a activitatilor cu părinţii în mod individual şi
în grupuri mici. De aceea, în masura posibilului este bine să existe şi cateva scaune în
jurul unei mese de discutii.
În acest loc, care poate fi chiar un hol anume amenajat sau o sală specialăp, se
intâlnesc părinţii şi educatorii, eventual consierii psiho-pedagogi care pot sprijini acest tip
de activitate, pentru legarea unui parteneriat educaţional.
Tot aici, comitetul de părinţi isi poate ţine întâlnirile periodice şi profesorii şi
educatoarele pot invita părinţii implicaţi, de câte ori este de discutat o problemă , pentru a
evita întâlnirile la uşa clasei-grupei sau în faţa tuturor.
Tipurile de activitati desfasurate sunt toate cele prezentate mai sus ţinand seama
că:
la o activitate cu un grup mare de părinţi nu este obligatoriu să participe toti
părinţii, dar este bine să fie implicaţi pe rand, de-a lungul unei perioade, toti părinţii;
se pot desfasura activitati cu un singur parinte, cu cativa şi cu un grup mare,
în functie de obiectivele urmarite;
activităţile trebuie planificate şi gandite inainte, ca orice activitate educativa,
cu exceptia momentelor de discutie iscate de diferite probleme curente;
părinţii trebuie considerati în acelesi timp parteneri şi beneficiari ai
programului educativ;
se face o „şcoală a părinţilor”, dar este bine ca acest lucru să nu fie specificat,
pentru a nu pune părinţii în situaţii dificile şi a-i valoriza;
de cate ori este posibil, construiti o atmosfera placuta, ca cea de acasa, chiar
serviti părinţilor un ceai, o cafea, sau o prajitură: pentru aceasta implicaţi comitetul de
părinţi şi sponsorii ;
sarbatoriti impreuna cu părinţii anumite date, sarbatorile, onomastici, Ziua
şcolii,grădiniţei, Ziua părinţilor, Ziua usilor deschise,etc.
folositi produsele activitatilor copiilor ca decor al CRP (desene, caiete de
teme,modelaje, colaje, etc,)
În 1993, într-o gradiniţă din Ploiesti am participat la o Zi a părinţilor. Atmosfera
de sarbatoare facea ca toata lumea să fie zambitoare şi emotionata. Părinţii au sosit la
gradinita impreuna cu copiii lor. Ei au fost pentru doua ore copii. S-au raspandit în grupe
şi au ales impreuna cu copiii activităţile pentru ziua respectiva. Au modelat, au desenat,
au construit şi au facut colaje. La sfarsit sau strans intr-o clasa şi au povestit cum au
lucrat impreuna cu copiii şi ce impresii au. Emotiile şi placerea cu care au discutat au fost
impresionante. Copiii, se simteau mândrii şi fericiti ca au demonstrat părinţilor lor cum se
joaca şi lucreaza la gradinita. Totul s-a terminat cu flori, vorbe bune şi o comunicare
extrem de eficientă intre gradinita şi familiile copiilor. Fiecare a învăţat cate ceva nou! În
orice caz, gradinita a devenit cea mai cautata în cartierul respectiv. Acum toate şcolile şi
grădiniţele organizează Ziua uşilor deschise. Sunt experienţe foarte bune şi care aduc de
fiecare dată lecţii noi de parteneriat atât pentru profesori cât şi pentru părinţi. Pasul
următor de care avem nevoie este o mai mare încredere acordată părinţilor care ar putea
să organizeze singuri un asemenea eveniment. Mai este de lucru şi la crearea unor relaţii
calde, simple, clare, de respect şi stimă reiciprocă, dar de parteneriat între profesori şi
părinţi.
Un alt exemplu pot să fie serbările şcolare care însă, constituie încă, doar
momentul de premiere a unor performanţe superioare, a „competiţiei” şi nu a
„cooperării”, în prea multe şcoli din România. Dacă serbările ar fi pregătite împreună cu
părinţii, dacă premiile ar fi şi pentru cooperare şi comunicare eficientă, la serbare
atmosfera ar fi diferită şi toţi părinţii ar simţi nevoia să participe. O altă iniţiativă
necesară ar fi Ziua uşilor deschise la şcoală, când părinţii ar putea participa direct la ore,
ar comunica cu profesorii în mod organizat şi s-ar cunoaşte mai bine între ei. Activităţile
cu părinţii la şcoală trebuie să prevadă şi momente în care se construiesc reţelele de
colaborare între părinţi. Competiţia exagerată din şcoală este de mult transferată la
părinţi. Aceştia influenţează copii şi cercul se închide pentru a promova doar relaţii
încordate, de competiţie şi întrecere cu orice preţ. Prin activităţile organizate la Centrele
de resurse părinţii pot deveni aliaţii profesorilor în realizarea unor relaţii de cooperare în
şcoală.
Deşi centrele pentru părinţi au devenit o constantă a preocupărilor reformei
învăţământului trebuie precizat că în România nu există încă spaţii special amenajate
pentru întălnirile cu aceştia, decât în anumite grădiniţe. Se impune când e vorba de relaţia
profesori-părinţi ca în toate şcolile să se manifeste o altă abordare, care să deschidă
„poarta” la propiu şi la figurat părinţilor. Să îi invite să participe la decizii, acţiuni şi
forme de instruire. Rămâne de preconizat ca în viitorul apropiat experienţele grădiniţelor
să se extindă la şcoli să să devină o soluţie cunoscută pentru toţi.
Materiale de sprijin pentru CRP
În afara bibliotecii propuse mai sus este bine ca la CRP să fie o serie de brosuri
educative care se adreseaza părinţilor .
Brosurile educative trebuiesc formulate simplu, clar şi pe scurt cu o tematica
foarte variata. Ele trebuie să priveasca sanatatea, cresterea, dezvoltarea, educaţia, hrana,
relatiile copiilor, etc. Modul de prezentare trebuie să fie expresiv şi simplu pentru a atrage
atentia şi a formula principiile necesare intr-o maniera cat mai atractiva.
De exemplu: Zece reguli pentru a ii invata pe copii să invete, Cât şi cum privesc
copiii la Tv, Afectiunea pentru copiii nostrii, Masa în familie, Minciuna la copii, Cum
influenţează divorţul părinţilor dezvoltarea copilului, etc.
Este bine ca aceste brosuri să fie intr-o colectie unitara şi să se poata multiplica.
Fiecare gradinita şi şcoală poate confectiona o Carte a şcolii, grădiniţei cu date
de baza privind programul educativ şi administrativ, cu obiectivele generale şi particulare
urmarite, personalul didactic şi de sprijin, şi cu alte elemente care să particularizeze
unitatea respectiva. Aceasta carte poate purta numele grădiniţei respectiv al şcolii şi poate
prezenta simbolul/emblema acesteia.
În acelasi sens, fiecare clasa/grupa poate aduga în carte anumite informatii.
Este bine ca la CRP din gradiniţă să existe şi o ludotecă în care părinţii să
gaseasca cele mai utile jucarii pentru copiii de vârste diferite. În cursul diferitelor
activitati părinţii se vor familiariza cu acele jucarii care dezvolta creativitatea şi
antreneaza capacitatile fundamentale varstei. La şcoală este nevoie de manuale şi cărţi
variate cerute de procesul instructiv-educativ.
Un lucrare utilă elaborat de Asociaţia RENINCO România şi UNCEF în sensul de
mai sus este cartea „Să comunicăm cu plăcere”. Această lucrare este sub forma unui
dosar de instruire a părinţilor şi comunităţii pentru a cunoaşte mai bine dizabilitatea în
toate aspectele ei şi a o înţelege prin comunicare. Partea a doua a cărţii, denumită „Să
învăţăm cu placere” este un set de aproape 300 de fişe de stimulare a comunicării verbale
şi scrise, fişe care sunt prezentate drept „Exerciţii pentru acasă”.
Avem nevoie de tot mai multe astfel de lucrări şi materiale pentru a încuraja
părinţii să se informeze şi să cunoască cât mai adecvat dezvoltarea copiilor lor. Literatura
străină abundă dar, experienţa de educaţie romînească are specificul ei, care nu trebuie
neglijat.
La CRP este bine să existe şi o videoteca, în care să fie adunate diferite filme
educative, inclusiv filme cu serbarile copiilor şi cu programul educativ propus de
gradinita.
CRP este bine să fie în responsabilitatea tuturor cadrelor didactice şi chiar cu
părinţi voluntari; fiecare să aiba acces permanent şi periodic.
Activităţile planificate de CRP este bine să se desfasoare dupa un program
stabilit impreuna cu comitetul de părinţi. Fiecare clasa/grupa să poata periodic desfasura
activităţile cu părinţii aici şi să se permita şi intilniri ale părinţilor. În gradiniţele şi şcolile
unde comitetul de părinţi este foarte activ el poate prelua o parte din sarcinile CRP şi
părinţii pot amenaja şi organiza impreuna cu profesorii sau educatoarele acest spatiu şi
activităţile lui. În acest spatiu se pot desfasura şi activitati cu sponsorii, acele unitati şi
intreprinderi care accepta să sprijine cu resurse materiale programul educativ. De
exemplu o fabrica de mobila poate oferi mici bucatele de lemn pe care părinţii şi
educatoarele să le transforme în cuburi. O fabrica de sticlarie poate ajuta cu oglinzile
necesare şi am vazut şi capace colorate şi cutii primite de la intreprinderi diferite. Este
cert ca gradinita are nevoie de sprijin material pentru a putea realiza permanent un suport
de jocuri şi jucarii variate în procesul de individualizare a predarii şi invatarii.
Părinţii pot contribui daca au posibilitatea, cu obiecte care nu le mai sunt de folos
(la coltul casei) şi cu donatii de jucarii de la copiii lor mai mari.
La CRP dn gradinite se poate realiza şi albumul grădiniţei, impreuna cu părinţii.
În acest album este bine să se gaseasca fotografii cu activităţile din gradinita inclusiv cu
cele cu părinţii. Daca exista sponsori, în acest album pot fi şi
fotografi cu intreprinderile respective. Exista foarte multe exemple pozitive în
acest sens: în anumite gradinite, prin grija părinţilor şi a sponsorilor s-au cumparat
jucarii, în altele s-au luat mochete, în alta s-au primit diferite obiecte utile grădiniţei sau
flori şi plante. Mai puţin găsim exemple de şcoli.
Pentru educatoare şi pentru profesori este important să identifice acei părinţii,
sau factori din comunitate, care o pot sprijini, să ii antreneze în acest domeniu şi să
valorizeze şi să faca cunoscuta intervenţia lor.
În masura posibilitatilor, la CRP pot exista şi seturi de materiale despre copiii
grădiniţei sau şcolii şi caiete sau mape cu produsele activitatilor lor. Părinţii pot primi
informatii despre copii şi să vada diferitele obiecte pe care acestia le-au realizat în
gradiniţă sau proictele de la şcoală. Pot exista rafturi cu grupe diferite, sau sertare pentru
fiecare calsă sau grupa.
Reţinem însă că în nici un caz nu trebuie să valorizam numai anumiti copii. De
aceea desenele, lucrarile, proiectele copiilor sunt toate expuse. Nu numai cele perfecte:
toate. Este foarte important ca toţi copiii să se regăseaqscă în aceste expoziţii.
Daca sumarizam cele prezentate despre CRP putem spune:
Scopul CRP - parteneriatul educaţional
Obiectivele CRP - educaţia adultilor;
sprijinirea educatiei copiilor;
autoformare;
comunicare şi interrelatii;
culegere de informatii în sprijinul programului educativ al grădiniţei.
Mijloacele folosite - activitati comune familie- gradinita;
materiale de sprijin (brosuri, cărţi, pliante,etc.)
programe speciale de educare a părinţilor şi de comunicare intre acestia şi
educatoare;
echipe interdisciplinare de sprijin
Tipuri de CRP -
locale, în fiecare gradiniţă sau şcoală
zonale, ca centre model, de referinta pe o zona sau chiar la nivel naţional.
Aplicaţii:Aplicaţii: Exemplificaţi activităţi ale CRP şi materiale de sprijin pentru desfăşurareaExemplificaţi activităţi ale CRP şi materiale de sprijin pentru desfăşurarea
activităţii CRP în cadrul liceelor. Sunt acestea necesare?activităţii CRP în cadrul liceelor. Sunt acestea necesare?
Cum poate fi asigurată implicarea părinţilor în activitatea CRP?Cum poate fi asigurată implicarea părinţilor în activitatea CRP?
7.6. Un model de Centru pentru părinţi în şcoală, bazat pe7.6. Un model de Centru pentru părinţi în şcoală, bazat pe
comunitatecomunitate
Comunitatea educativa se defineşte ca ansamblul institutilor şi relatilor sociale
din mediul social apropiat al copilului.
Complexitatea problemelor lumii contemporane cere deschiderea şi flexibilizarea
strategilor didactice către parteneriatul educaţional.Implicarea ca agenţi ai educatiei, a
diferitelor institutii şi persoane din comunitate, dezvolta actual o imagine complexa şi
dinamica a influenţelor educaţionale.
Fiecare institutie din comunitatea apropiata copilului poate influenţa formarea şi
instruirea cestuia: prin modalitati indirecte dar şi prin modalitati directe: sprijin,
colaborare, cooperare. În fapt este o responsabilitate pe care o au diferitele institutii, de a
contibui la efortul educativ şi a sprijini şcoală.
Institutiile din comunitate care pot fi antrenate în parteneriatul educativ cu
şcoală şi familia sunt:
- biserica- valorile moral-religioase sunt un punct important de reper în educaţia
morala şi comunitara a copilului;
- politia- educaţia preventiva şi cultivarea comportamentelor prosociale ;
- asociatiile nonguvernamentale ca forma de participare la viata societatii şi de
promovare a voluntariatului şi activitati în favoarea rezolvarii problemelor sociale;
- intreprinderile economice care pot sprijini material şcoală şi anumiti elevi
(burse şi ajutoare);
- institutiile sanitare care constituie un partener necesar cresterii şi dezvoltarii
tuturor membrilor comunităţii şi la care familia face cel mai des apel;
- mass-media ca sprijin al programelor educative, promovare a ideilor noi,
inovatiilor şi reformei, dar şi a unor perceptii, imagini şi idei în sensul valorilor educatiei.
Aplicaţie:Aplicaţie: Stabiliţi şi exemplificaţi rolul fiecărei instituţii în cadrul parteneriatuluiStabiliţi şi exemplificaţi rolul fiecărei instituţii în cadrul parteneriatului
educativ şi activităţile concrete pe care le pot desfăşura. educativ şi activităţile concrete pe care le pot desfăşura.
Relatiile sociale necesare educatiei sunt relatiile pe care le promoveaza azi toate
documentele internationale ale politicilor educative în lume:
-relatiile tipice societatilor democratice pluraliste şi deschise. Acestea implica
parteneriat, cooperare, colaborare, comunicare efectiva şi eficientă, acceptare şi toleranta,
negociere, identificare şi rezolvare creativa a conflictelor, multiculturalism, atitudini
nediscriminative şi flexibile.
Construirea unui parteneriat educativ în comunitatea în care creste, se dezvolta şi
este educat copilul constituie o cerinta a educatiei de azi.
Toate acestea sunt promovate de psihipedagogia contemporana prin strategiile
euristice, participativ-active, empatice, deschise, flexibile, propuse activitatii didactice,
extradidactice şi de sprijin.
În perioada 1995-1997 în urma colaborarii dintre PHARE componenta 3,
Dezinstitutionalizare şi catedra de Pedagogie a facultatii de Psihologie şi Stiintele
Educatiei s-a creat la Şcoală 141 din Bucuresti un Centru pentru Informarea, Consilierea
şi Orientarea Părinţilor (CICOP). Acest Centru a deschis perspectiva unor servicii socio-
educative pentru părinţi şi în acelasi timp a dat nastere unei miscari neguvernamentale a
profesionistilor în favoarea unor noi profesii şi tipuri de activitati care să puna bazele unei
colaborari eficiente intre şcoală, familie şi comunitate. De asemenea, acest Centru a
promovat şi experimentat ideea de voluntariat în favoarea copiilor.
În jurul CICOP-ului s-a infiintat în 1997, Asociatia Comunitatea în Sprijinul
Copilului, organizatie neguvernamentala care militeaza pentru cooperare şi colaborarea
intre profesionisti şi părinţi, intre toti membrii comunităţii pentru a asigura servicii socio-
educaţionale de buna calitate pentru copii.
Una din ideile de la care porneste aceasta Asociatie este parteneriatul educaţional
în comunitate.
Proiectul PE (Parteneriat Educaţional) derulat în perioada 1998-2000 cu finantare
de la Duch Found, a avut în vedere tocmai aceasta idee. A fost organizat pe langa Şcoală
148 (sector 5, Bucureşti) un Centru Comunitar de Sprijin pentru Copil şi Familie. Acesta
şi-a desfăşurat activităţile bazat pe comunitate şi în favoarea copiilor din cartierul care
inconjoara şcoală respectiva. Acest Centru a constituit nu numai un model de organizare
a servicilor pentru familie dar şi o formă de cercetare acţiune asupra rolurilor şi funcţiilor
cadrului didactic de sprijin şi a consilierului şcolar.
Vom prezenta mai jos elementele de bază ale metodologiei de functionare a
acestui centru ca model de elaborare a unei asemenea structuri.
1. Ce este centrul “P.E.”
Centru este construit pe urmatoarele dimensiuni
Centru de sprijin social şi psihopedagocic pentru copil şi familie
Centru deschis pentru comunitate, familie şi şcoală
Centru de resure informationale pentru autoritatea locala şi pentru membrii
comunităţii
Model de actiuni preventive şi de rezolvare a unor situaţii socio-educaţionale
de criza
Model de dialog şi interactiune sociala şi profesionala
Model de activitate cu părinţii în şcoală pentru un parteneriat eficient
Centru de pregatire pentru viitorii profesionisti în domeniile socio-educative
Model de activitati profesionale integrate, în favoarea sprijinirii copilului şi a
familiei
Centru de dezvoltare şi acţiune pentru prevenirea discriminarii intre sexe,
nationalitati, religii, particularitati,(romi, copii cu CES şi copii provenind din Centre de
plasament).
2. Scopurile Centrului P.E.
Sprijinirea dezvoltarii socio-educative a copilului şi familiei în cadrul
comunităţii locale
Prevenirea institutionalizarii şi integrarea sociala şi şcolară a copiilor cu
cerinte educative speciale
Analiza şi construirea strategiilor de rezolvare a crizelor intre şcoală, familie,
comunitate şi copil
Asigurarea accesului şi participarii actorilor educationali nu numai la intrarea
în sistem, ci şi pe tot parcursul procesului instructiv- educativ
3. Obiective generale
Dezvoltare de activitati şi programe de informare şi formare (educaţia
părinţilor şi a membrilor comunităţii)
Identificarea şi dezvoltarea resurselor umane, materiale, metodologice
Formarea deprinderilor şi practicilor de parteneriat în relatiile dintre copil,
şcoală, familie şi comunitate
Dezvoltarea unor atitudini pozitive şi a unor perceptii sociale fata de
problematica cresterii, dezvoltarii şi educarii copiilor şi eliminarea discriminarilor de
orice natura
4. Obiective particulare urmarite
Antrenarea resurselor institutionale profesionale şi umane din comunitate în
educaţia părinţilor
Dezvoltarea miscarii de voluntariat în favoarea cresterii, dezvoltarii şi
educarii copilului şi a familiei
Dezvolatea deprinderilor educative ale părinţilor
Identificarea rolurilor parentale şi responsabilizarea părinţilor
Identificarea şi derularea unor forme de activitati de sprijinire a
parteneriatului educaţional intre şcoală şi familie, familie-copil; profesor-elev şi parinte-
profesor
Dezvoltarea parteneriatului educaţional în cartier (comunitatea apropriata) cu
sprijinul moral al şcolii
Identificarea şi orientarea pozitiva a rezolvarii problemelor speciale aparute
în şcoală şi cartier (institutionalizare, cerinte educative speciale, abandon şcolar,
discriminare criterii etnice, etc.)
Dezvolarea şi producerea unor instrumente materiale adaptate nevoilor
specifice acestor grupuri
Dezvoltarea de noi practici şi profesii sociale, promovarea activitatii
integrate în echipa interdisciplinara, în favoarea dezvoltarii copilului şi a familiei şi
asigurarii adaptarii şcolare
Antrenarea cadrelor didactice în relaţii de parteneriat cu părinţii
Schimbarea perceptiilor sociale asupra copiilor institutionalizati şi a celor cu
CES sau abandon şcolar
Dezvoltarea unor atitudini pozitive referitor la copii institutionalizati, cu
CES, de etnii diferite sau cu probleme şcolare (insucces şi abandon)
Dezvoltarea unor forme de comunicare şi cooperare intre persoane implicate,
profesionisti, institutii şi membrii ai comunităţii locale
5. VOLUNTARII Centrului P.E.
Voluntari părinţi: pentru sustinerea activitatilor şi participarea directa la
organizarea şi derularea programelor
Voluntari cadre didactice: pentru a cunoaste, comunica şi interveni mai activ în
relatia dintre şcoală şi familie şi a se familiariza cu noi strategii de sprijinire a copilului şi
părinţilor
Voluntari studenti: pentru a deschide perspectiva unor noi activitati profesionale,
a se familiariza cu activitatea comunităţii şi cu strategiile de implicare a factorilor sociali
responsabili în educaţia formala, nonformala şi incidentala
Aplicaţie:Aplicaţie: Cum ar putea fi atraşi părinţii în desfăşurarea unor astfeld e activităţi deCum ar putea fi atraşi părinţii în desfăşurarea unor astfeld e activităţi de
voluntariat? Ce resurse ar putea fi utilizate? Dar cadrele didactice?voluntariat? Ce resurse ar putea fi utilizate? Dar cadrele didactice?
6. Tipuri de activitati
a. Preventive
b. Rezolvare a situatiilor de criza
c. Sustinere şi sprijin prin:
Educaţia părinţilor
Informare
Orientare
Consiliere sociala şi şcolară
7. Echipa Centrului este INTERDISCIPLINARA
asigura actiunile concrete de
Sprijin
Informare
Orientare
Educaţie
Echipa INTERDISCILINARA alcatuita din
Consilier psiho-pedagog
Asistent social
Psiholog
Educatori
Invatatori şi profesori
8. Influenţa interventiilor din Centrul P.E. asupra beneficiarilor
* asigura sprijinul social şi educaţional la nivel local.
* formarea unei retele de comunicare în promovarea cresterii şi educarii şcolare şi
nonscolare a copiilor
* responsabilizarea şi sprijinirea participarii comunităţii
* responsabilizarea, sprijinirea şi participarea părinţilor
* egalizarea sanselor de acces şi participare
* imbunatatirea calitatii deprinderilor parentale
* cresterea accesului la educaţie şi formare
* cresterea accesului la sprijin şi facilitati comunitare
* implicarea comunităţii
* imbunatatirea respectului de sine
9. Beneficiarii centrului P.E.
Copii
Părinţii
Cadre didactice şi profesionisti din domeniul ocrotirii şi educarii copiilor
Care dintre ei?
Toti părinţii şcolii 148 şi comunităţii locale, care intampina dificultăţi socio-
educaţionale
Părinţii din vecinatate care solicita sprijinul
Copii şcolii 148 care solicita sprijinul
Copii cu dificultăţi de învăţare şi adaptare/integrare din şcoală 148
Cadrele didactice ale şcolii 148
Trei grupuri tinta de copii:
-20 copii integrati în şcoală, provenind din centrele de plasament;
-15 copii cu cerinte educative speciale din şcoală;
-15 copii care au abandonat şcoală;
Studentii şi profesionistii care se pregatesc pentru activitati de asistenta şi
educaţie
10. REZULTATE URMARITE - Indicatori
Domenii
1. În cadrul procesului instructiv educativ.
2. În relatiile şcoală familie.
3. În resursele materiale şi instrumentele de sprijin social şi educativ
(instrumente metodologice, actiuni, materiale informative,etc.)
Indicatori de valuare a impactului acestui centru
- rata abandonului şcolar
- rezultatele şcolare
- scolarizarea copiilor
- integrarea şcolară şi sociala a grupurilor tinta
- gradul de participare şi de acces
- gradul de solicitare spontana
- materiale confectionate
- programele derulate şi opiniile beneficiarilor
- centrul ca resursa metodologica şi materiala
- biblioteca de specialitate
11. Actiunile INITIALE
Identificarea profesionistilor şi formarea echipei pluridisciplinare
Identificarea grupurilor tinta de beneficiari
Proiectarea activitatilor zilnice, saptamanale şi periodice cu diferitele
categorii de beneficiari
Proiectarea programului şi sarcinilor concrete ale fiecarui profesionist
Proiectarea şi confectionarea instrumentelor metodologice de lucru
aplicarea unui chestionar de opinie adresat părinţilor şi cadrelor didactice
programul de functionare al Centrului
programul actiunilor principale ale profesionistilor
proiectarea strategiei de lucru a echipei (cat de des colaboram şi cum)
lista grupurilor tinta
emblema şi brosura Centrului P.E.
amenajarea spatiului cu instrumentele necesare( pictare pereti, biblioteca,
etc.)
monitorizarea progreselor
12. Instrumente de inregistrare a activitatilor Centrului P.E.
Caietul de activitati
Caietul profesionistilor/sarcinile de lucru şi observatiile asupra activitatilor:
-educatori
-asistent social
-consilier psihopedagog
- profesor itinerant
- kinetoterapeut
- voluntari
Caietul echipei-intalnirile
Caietul vizitatorilor
Caietul de consiliere: notarea persoanei, problemei
Dosare de urmarire a consilierii
Fisele de ancheta sociala
13. Axele de continut ale programelor cu părinţii
Axa 1. Voluntariat, dezvoltarea spiritului comunitar şi sprijin civic.
Axa 2. Educaţie pentru sanatate şi prevenirea imbolnavirilor.
Axa 3. Dezvoltare, crestere, educaţie şi viata şcolară.
Axa 4. Sprijin în situaţii de dificultate: consiliere sociala şi psihopedagogica şi
terapie complexa pentru toti beneficiarii.
14. Axele de continut ale programelor cu copiii
Axa 1. Sprijin suplimentar în clasa.
Axa 2. Dificultăţi de învăţare şi programe individualizate în afara clasei.
Axa 3. Incurajarea opiniei personale, voluntariatului şi participarea la rezolvarea
propriilor probleme.
Axa 4. Comunitate, educaţie nonformala şi sanatate.
Axa 5. Abandon şcolar şi repetentie.
Axa 6. Integrare scoalara şi sociala.
Axa 7. Comunicare eficientă, probleme de comportament şi interrelatii.
Monitorizarea şi evaluarea evolutiei relatiilor familiale pentru copiii care ies din
Centrele de plasament
15. Concluzii
Activitatea acestui Centru şi rezultatele obtinute sunt doar un inceput care ne
incurajeaza să deschidem şi alte posibilitati pentru sprijinirea socio-educaţională a
familiei. În urma activitatilor derulate timp de un an s-a creat un curent în favoarea
sprijinirii familiilor şi pentru cercetarea realitatilor romanesti care determina nevoia unor
forme specifice de intervenţie. S-au realizat o serie de instrumente de lucru printre care
un set de 54 de brosuri educative, un Dictionar pentru părinţi, chestionare, fise de
observatie şi materiale ilustrative pentru fiecare din activităţile desfasurate. Implicarea
comunităţii este deosebit de dificila intr-un oras ca Bucurestiul şi intr-un cartier cu
probleme sociale. În acelasi timp fiecare realizare este de durata daca implica nu numai
părinţii dar şi membrii comunităţi. Principala reusita a programelor nostre a fost
parteneriatul educaţional în favoarea copiilor. Au castigat experienta şi s-au implicat în
aceeasi masura profesorii, părinţii şi profesionistii centrului. Managementul şcolii este de
asemenea deosebit de important. Numai impreuna cu un director/o directoare motivata
pentru schimbare şi care gandeste constructiv la problemele şcolii poti avea succes.
Voluntarii au constituit un alt punct forte al Centrului.
Cele mai reuşite activităţi au fost legate de cultura locală, de tradiţiile familiilor şi
de momentele de sărbătoare trăite împreună. Botezul a doi copii orfani, crescuţi de
bunică; concursul de mucenici pe data de 9 martie; carnavalul de Crăciun sau concursul
de vopsire a gardului şcolii; excursiile la mînăstire, la gradina zoologică, la munte care au
reunite familiile din proiect şi familiile profesioniştilor implicaţi; toate au fost lecţii de
viaţă trăite în cadrul comunităţii de părinţi şi copii împreună cu educatorii lor. Cel mai
important lucru învăţat în acest proiect a fost să trăim împreună, să ne sprijinim şi să ne
respectăm. De aceea relaţiile de parteneriat dintre familii, profesori şi membrii echipei de
proiect au fost reuşite.
Aplicaţii:Aplicaţii: Analizaţi comparativ centrele de tip parteneriat educaţional cu celelalteAnalizaţi comparativ centrele de tip parteneriat educaţional cu celelalte
tipuri de centre de zi şi stabiliţi punctele tari, respectiv punctele slabe ale acestui tiptipuri de centre de zi şi stabiliţi punctele tari, respectiv punctele slabe ale acestui tip
instituţional. instituţional.
Ar fi posibilă implementarea unui astfel de centru de tip parteneriatAr fi posibilă implementarea unui astfel de centru de tip parteneriat
educaţional în instituţia şcolară în care activaţi? Care ar fi dificultăţile întâmpinate?educaţional în instituţia şcolară în care activaţi? Care ar fi dificultăţile întâmpinate?
Dar resursele care ar putea fi valorificate?Dar resursele care ar putea fi valorificate?
Bibliografie
Vrasmas, E. Educaţia copilului preşcolar. Elemente de pedagogie la varstele
timpurii, Ed. Pro Humanitate, Bucuresti, 1999
Vrasmas Ecaterina, Consilierea şi educaţia părinţilor, Ed.Aramis, Bucuresti,
2003
Vrasmas Ecaterina, Interventia socio educationala ca sprijin pentru parinti,
fragmente cap.8, Ed.Aramis, Bucuresti, 2008