��

�

7 Dimineti cu parintele Staniloae

Joi/2 aprile/92

Sorin Dumitrescu - Intr-una din c�r�ile sale, Olivier Clement relateaz� episodul unei c�latorii cu trenul pe care a�i fi f�cut-o împreuna. în compartiment, zice el, pe banca din fa��, se aflau doi tineri care se îmbr��i�au cu mare delicate�e, vadit îndr�gostiti unul de celalalt. Olivier Clement noteaza c�, în contextul unei discu�ii duhovnice�ti pe care o aveati impreun�, privelistea celor doi tineri îndr�gostiti v-a prilejuit o remarc� uimitoare. Se pare c� i-a�i fi spus înceti�or, la ureche: "Vede�i, domnule Clement, �i cei din fa�a noastr� se roag� acum în felul lor"!

P�rintele Dumitru St�niloae - Ha, ha, ha.

S.D. - Ce va determinat s� face�i aceast� observa�ie surprinzatoare?

Pr.D.S. - Nu-mi mai aduc aminte episodul, dar daca as reflecta acum la aceast� afirma�ie, cred c� doi tineri care se iubesc �i se iubesc înc� f�r� a fi ajuns la nivelul mai coborît al pl�cerilor trupe�ti v�d, fiecare din ei, taina celuilalt. �i cred c� nici unul dintre ei n-ar voi s�-l defineasca pe celalalt. Celalalt r�mîne un mister nedefinit, �i infinitul se întinde dincolo de marginile lumii acesteia, se intinde pîna la Dumnezeu. Atunci, probabil, c� implicit, cei doi tineri, care sînt într-o iubire curat�, tr�iesc într-un fel prezenta negrait� a lui Dumnezeu între ei. �i aceasta îi face s� se înalte peste ei, s� se înalte spre acel izvor al iubirii, al apropierii între oameni, al trebuin�ei lor unul de altul �i, poate c� asta înseamn� o nea�teptat� în�l�are a sufletului. Poate c� la aceasta m� voi fi gîndit, dar nici nu mai �tiu despre ce discutam noi înainte, ca s� fi tras o astfel de concluzie...

S.D. - Mie mi se pare - a�a cum am înteles-o eu - c� afirmatia dumneavoastra era spectaculoasa. fiindc� asociati acea coregrafie vizuala a dragostei cu rug�ciunea, iar, pe de alta parte. fiindc� s-ar putea, in contextul discutiei, s� fi fost în sensul de dintotdeauna al Ortodoxiei, care nu elimina din reflexie trupul. In cazul acesta, atît timp cît erosul se tr�ie�te la nivelul trupului - Mîntuitorul spunea despre c�s�toriti "sa fie una in trup" - nu exist� un anumit platonism în afirma�ia dumneavoastr�, in aceast� idealitate înal��toare ce respinge pogorîrea iubirii in trup? Poate c� e cazul s� v� referi�i la propria dumneavoastr� experient�. S-ar putea despar�i, în fr�gezimea unui asemenea fapt, inf��i�area, trupul, pl�cerea pe care mi-o ofer�, de sentiment?

Pr.D.S. - Ortodoxia, desigur c� nu dispretuieste trupul, dar nici nu vrea s� ne coborîm la pl�cerile pur trupe�ti, ci vrea s� ne în�l��m la o tr�ire spirituala prin trup; sa în�l��m trupul. S� nu uitam de duh, de spirit, în legatura trupeasc�. Aceasta ar înseama coborîre la animalitate. Omul nu poate cobori aici, �i este o misiune pentru el sa înal�e tot mai mult legatura prin trup la o leg�tur� transfigurata spiritual.

��

�

S.D. - Eu cred c� înteleg afirma�ia teologic� a dumneavoastr�, dar ea se poate în�elege �i a�a: întîi s� coboare repede în trup, s� faci un copil fiindca a�a trebuie, dup� care urgent s� se înalte! �i dac� o si fac� vreo 10-15 copii, atunci vreo 10-15 de ani e coborit în animalitate, dup� care, dup� ce a terminat cu fecunditatea, ar urma episodul distins spiritual!

Pr.D.S. - Cred c� leg�tura între b�rbat �i femeie, care produce un copil, nu este o leg�tur� trupeasc� �i se tr�ie�te si în mod cre�tin, cu r�spunderea acestui act prin care dau na�tere unui copil de care vor avea grij�. Ei se angajeaza reciproc la toate grijile, la toate oboselile �i la toate eforturile pe care le va angaja rodul acestei uniri. Cred c� ei, chiar gîndindu-se c� prin aceast� unire iese un copil, gîndesc c� asta aduce o anumit� spiritualizare acelei legaturi.

S.D. - Totu�i eu am s� continui s� v� sîcîi. Cei doi tineri din fata dumneavoastra, s� m� �i ierta�i, poate �i dumneavoastr� illo tempore, v� gîndeati în chip-util, în momentul acela la o întreprindere comuna, lucrativ�. cu copii? Nu cumva dragostea �i iubirea, a c�ror priveliste a�i contemplat-o atunci, aveau o natur� generoas�, liber�, "nedeterminist�"?

Pr.D.S. - Dar nici nu era o iubire foarte trupeasc� între cei doi tineri. Poate c� am trecut �i eu prin aceast� stare, dar nu m-am gîndit deloc la unirea trupeasc�, poate c� am fost �i eu îndr�gostit de o fat�, dar nu vedeam in ea decît ceva care dep��ea placerea trupeasca; nici nu m� gandeam la aceste lucruri. Vedeam în ea �i poate c� �i ea vedea în mine ceva ce nu avea leg�tur� cu... Pe urma, cînd m� gîndesc la c�satorie, atunci încadrez �i aceast� perspectiv� de unire trupeasca. Oamenii, pîna nu ajung, ma rog, s� se gjndeasc� la casatorie, cred c� au între ei o dragoste foarte curata. De�i sînt în trup, nu se gîndesc deloc la trupul acela.

S.D. - S� ma ierta�i, dar asta este o postura - s�-i zicem - ideali, de manual de teologie sau, poate, într-un mediu satesc ideal de acum 500 de ani. Poate. Eu nu �tiu daca cineva la ora asta mai tr�ie�te a�a. Sau poate c� r�ul sporit extraordinar...

Pr.D.S. - Da, da, asta în orice caz.

S.D. -... fie a�a este mersul cuplului în genere. Aceast� situatie în care ne iubim curat, dup� care cerem aprobarea parintilor �i de-abia dup� aceea ne c�s�torim �i, în noaptea nuntii se petrece �i prima noapte de dragoste, este in lucru r�mas în negura vremilor. V� întreb, daca lucrurile nu sînt a�a în realitate, cum pot teologia, Biserica a ajute cuplul în mod real?

Pr.D.S. - In orice caz, trebuie si-i ajut�m a�a dup� cum i ajuta pe oameni sa ajung� la credint�. Ii ajut�m s� se ridice, încet, încet, din tr�irea trupeasc� si din pl�cerile pur trupe�ti care îi ispitesc, la a-�i vedea �i altceva care atrage. Cred c� cuplurile care nu sînt înc� cupluri, cred ca �i ast�zi mai au ceva din aceasta. Nu cred c� toat� firea este atît de decazuta, c� tot tineretul este atît de dec�zut. Biserica trebuie s� vin� cu misiunea ei ca s� arate c� leg�tura dintre un b�rbat �i o femeie nu este una pur trupeasc�. �i mai ales la început.

S.D. - V� rog s� definiti asta. Dumneavoastra spune�i c� Biserica trebuie s� marturiseasca c� leg�tura dintre un b�iat �i o femeie, în chip originar, nu este o leg�tur� pur trupeasc�. V� rog s� dezvoltati acest gînd.

��

�

Pr.D.S. - Este �i trupeasc�, dar este trupeasc� f�r� s� lipseasca o simtire, o unire spirituala. De�i se spune in Geneza "si vor fi amîndoi un trup", dar trup aici nu are numai sens de trup material, ci vor fi amîndoi o unitate. Spune undeva Sfîntul Ioan Gura de Aur: "Omul nu este întreg dac� este numai barbat, nu este întreg daca este numai femeie. Omul întreg este b�rbat �i femeie". Acest lucru îl dezvolta Evdokimov, am spus �i eu în Dogmatica mea, in legatur� cu taina cas�toriei, c� omul întreg este �i b�rbat, �i femeie. Dar, precum barbatul nu este numai trup, ci este �i suflet, la fel ca �i femeia, ei se întregesc reciproc �i simt nevoia si se întregeasca �i sub raport spiritual. Femeia are un fel de admiratie, o încredere în b�rbat, c� el este mai tare �i o poate ajuta în viat� �i admir� o anumita for��, dar nu numai o for�� trupeasca, ci �i spirituala, o capacitate de discern�mînt. B�rbatul admir� la femeie delicate�ea ei, capacitatea ei de a aduce o dulcea�� în via��, de a-l mîngîia, de a-l încuraja în felul ei; adic�, ei se întregesc si spiritual. Via�a b�rbatului ar fi prea opac� dac� ar fi numai a lui, �i iar��i, via�a femeii ar fi un sentimentalism s�lciu, dar �i un sentiment de neputint�, de gol. Ea trebuie s� mîngîie pe cineva. �i b�rbatul iar��i, trebuie s� ajute pe cineva; ei se întregesc. Cred c� nu s-a dezvoltat poate pe deplin nici de c�tre filozofi, nici de catre psihologi, nici de catre teologi aceasta taina de intregire intre barbat si femeie, care produce si sustine dragostea intre ei, ca mijloc de unire. Insa o dragoste care trebuie sa inainteze cat mai mult posibil in plan spiritual, purtand si trupul in acest plan.

S.D. - P�rinte, dac� tot v� �icanez in diminea�a asta, nu pot s� nu v� atrag atentia c�, în opinia mea, din textele teologice pe care le-am citit asupra acestor lucruri, Ortodoxia se cabreaza, se crispeaz� în fata temei sexualit�tii �i a cuplului �i, dintr-o data cade în curs� �i se comporta într-un spirit destul de catolic. Adic� eticismul plat începe s� invadeze substanta mistica a discursului. Din aceast� cauz�, cred eu, a ajuns s� fie mai pertinent� închipuirea. De pild�, toata tema existen�ial� a marchizului de Sade se mi�c� în intervalul dintre desfrinare �i moarte. Marchizul de Sade �i scrierile lui au gasit o asemenea audient� fiindc� el a reu�it, în interiorul p�catului, prin practica p�catului cu toata r�utatea lui, s� stîrneasc� mai multa "taina" decît cateheza Bisericii în a ap�ra partea pozitiva a dragostei. Biserica se crispeaz� �i devine idealista, eticista, lansînd slogane care sînt inoperante. Teologic vorbind, cum acoperi�i dumneavoastra intervalul acesta între desfrînare �i moarte?

Pr.D.S. - As vrea s�-mi explicati putin chestiunea aceasta a marchizului respectiv, cum a ajuns el la aceast� concluzie, �i ce inseamna pentru el mi�carea între desfrînare �i moarte?

S.D. - Sintetizînd, mai mult sau mai putin, ceea ce în cazul meu apare ca un act simplificator, Sade exalt� abisul mortii, vertijul pe care îl anticipeaza sexualitatea. In toiul extazului sexual ai ocazia ca atingi vertijul mor�ii. De aici un fel de drog, pentru c� de-asta vrei s�-1 reiei de mai multe ori, pentru beatitudinea agonic� pe care o presupune acest lucru. Termenii în care descrie el aceast� observatie - altminteri scriitor mare, înzestrat ca �i Cioran, de Dumnezeu! - sînt excelen�i. �i convinge implicit mai mult decît glos�rile catehezelor, care, aici, devin neinspirate.

Pr.D.S. - De obicei toate descrierile patimilor sînt mai cuceritoare decît descrierile care vor s� puna un accent pe spirit, ce aduce prin puterea lui �i o frina fa�a de toate. �i pare c� acesta este eticism, c� este superficialitate, crispare, �.a.m.d. Nimic adev�rat. Este aici o alta adîncime în spirit. Mi se pare c� pentru marchizul acesta, dragostea trupeasca este deja p�r�sirea oricarei prezen�e a spiritului. Biserica Ortodoxa cel pu�in nu aprob� aceasta, ea se gînde�te c� �i în actul

��

�

trupesc dintre b�rbat �i femeie este �i ceva con�tient, ceva con�tient �i responsabil. De aceea Biserica noastr� prive�te ca o tain� �i sfinte�te ca o taina leg�tura între un b�rbat �i o femeie.

S.D. - Sexualitatea.

Pr.D.S. - Nu sexualitatea.

S.D. - De ce se ab�ine s� sfinteasca �i sexualitatea? E un domeniu care este exclus de la sfîn�enie?

Pr.D.S. - Nu, deplina unitate între b�rbat �i femeie, �i prin trup, dar nu lipsita de o anumit� con�tiin��. Noi ne iubim, noi prin aceasta ne lu�m responsabilitate pentru copilul pe care-l avem.

S.D. - Dar nu avem copil acum. Noi acum ne iubim pur �i simplu. A�a fac majoritatea tinerilor. Dumneavoastra puteti s�-i numi�i ca sînt desfrîna�i, dar a�a sînt ei.

Pr.D.S. - Asta nu înseamn� c� noi trebuie s� aprobam tot ceea ce se întîmpla ast�zi. Asta nu înseamna normalitate. Trebuie s� ne gîndim cum a fost înainte �i s� revenim. Asta este o taina pentru c� este o unire, nu numai trupeasc� ci �i una sufleteasca. Eu îi sînt recunosc�tor, ea îmi va fi recunoscatoare, ea va fi toat� ziua cu grij� pentru mine pentru c� i-am dat pl�cere, eu voi fi iar��i grijuliu toat� ziua, dar ne gîndim c� toat� via�a eu voi avea o r�spundere fa�� de ea �i ea fa�� de mine. Toate acestea nu le putem despar�i; matale prea le despar�i, reduci c�s�toria la sexualitate �i la iubirea trupeasc�...

S.D. N-am spus asta.

Pr.D.S. - A�a mi s-a p�rut. Iubirea între un b�rbat �i o femeie nu este numai sexualitate. Nu-i numai un lucru trec�tor, se întîlnesc, "hai, tu, s� ne culc�m împreunâ �i pe urm� du-te de aici". Asta-i sexualitate. Nu-i nici o responsabilitate în asta. De aceea Biserica sfin�e�te aceast� leg�tura, pentru c� este o responsabilitate. 0 face taina! Catolicismul nu o face taina. Poate de aceea au ajuns acolo. Catolicii spun a�a: preotul este numai un martor, nu binecuvînteaz� c�s�toria. Cei doi se c�s�toresc, preotul nu sfinte�te nimic. A�a este la ei. Sau, pentru c� o socotesc c� este pur� sexualitate, îl opresc pe preot s� se c�s�toreasc�. Catolicii au venit cu propunerea ca preo�ii s� fie nec�s�toriti. NU! Preotul trebuie s� fie c�s�torit pentru ca asta presupune �i o suma de responsabilita�i, �i asta il face pe om serios, cu grij�. Mi-a spus odat� un român la Paris, nu mai �tiu cum îl cheam�, a f�cut un film despre Notre-Dame...

S.D. - Paul Barb�neagr�.

Pr.D.S. - A�a, Barb�neagr�, cu el am vorbit. Zice:

"Dom'le eu il admir pe preotul ortodox ca-l vâd cu fa�a brazdat� de r�spunderi, de griji. Dar �sta catolic are o fa�� de feti�can�, lipsit de responsabilit��i". V�d o responsabilitate în preotul c�s�torit ortodox. Exista o spiritualitate jertfelnic� în omul care se c�s�tore�te �i care vrea s� aib� copii.

��

�

S.D. - Asta fa�� de ce-am vorbit ieri, unde defineati anxietatea cotidian� prin conceptul existent - fire�te - al grijii, �i spuneati c� a sc�pa de griji î�i asigur� decolarea înspre orizontul rugaciunii continue. Iat� c� acum exalta�i, tocmai grija ca pe un mijloc pe unde se poate p�trunde în adev�r, �i asta, nu v� ascund, m� uime�te!

Pr.D.S. - Am f�cut deosebirea între rug�ciunea neîncetat� a c�lug�rului care nu are nici o grij�, �i între rug�ciunea omului în via�a care se roag� în mijlocul grijilor lui.

S.D. - Sînt la fel de curate amîndou� rug�ciunile?

Pr.D.S. - Sfîntul Ioan Gur� de Aur �i al�i sfin�i au scris tratate despre virginitate �i au scris �i tratate despre c�s�torii �i le-au l�udat deopotriv�. Este foarte curios: tunderea în monahism nu este o tain�, în vreme ce c�s�toria este o taina pentru Biseric�.

S.D. - Este o ierurgie?

Pr.D.S. - Da, o ierurgie. Pe cînd c�s�toria este o tain� între cele 7 taine. Nu este a�a cum a�i spus dumneavoastra ca s� las�m grijile. Avem griji, dar nu grija lui Heidegger care nu vede decît individul. Eu nu v�d la Heidegger grija pentru cel�lalt.

S.D. - P�rinte, dumneavoastra a�i descris un model de cuplu care se iube�te curat, aproape ideal. E ca �i cum - în termenii rug�ciunii - eu v-a� descrie un om care tr�ie�te în ora� �i care reu�e�te s� adumbreasc� grijile �i reu�e�te s� fie un monah în mijlocul ora�ului. Chiar dumneavoastra ati spus ieri c� nu crede�i in acest tip de monahism citadin. Deci, nu poate Biserica s�-�i asume s� sfinteasc� �i acest tip de grija care-1 presupune iubirea �i trupescul pe care-1 presupune?

Pr.D.S. - Toat� via�a b�rbatului c�s�torit �i toat� via�a femeii cas�torite, care nu calc� pe de l�turi, este o viat� de fidelitate permanenta �i de permanent interes al unuia pentru cel�lalt, cu toate problemele lor. Dar mai ales, s� fac� distinctie între grijile cinstite �i grijile necinstite.

S.D. - Dati-mi exemple de griji cinstite �i griji necinstite.

Pr.D.S. - Grija s� ma îmbrac frumos, s� plac unei femei...

S.D. - Elegan�a, deci.

Pr.D.S. - Da, este o grij� necinstita. Dar grija s� v�d de so�ia mea cînd este bolnavâ, s�-1 ajut pe b�iatul meu si mearg� mai bine la �coal�, astea sînt griji cinstite din cadrul familiei.

S.D. - Ati mai f�cut distinctia între griji cinstite �i griji necinstite?

Pr.D.S. - Cred c� nu...

S.D. - Vedeti c� este bine s� vorbim? S� �titi c� este foarte importanta asta, nu numai în plan moral, ci chiar în planul existential al credin�ei.

��

�

Pr.D.S. - Heidegger nu face nici o distinctie, totul este sorge, ca �i cînd ar fi numai omul singur. Nu, domnule, dac� sînt singur, ce-mi mai trebuie griji? Daca-s câlugar ce-mi trebuie griji? M� las de griji. Dar dac� sînt om cu familie trebuie sa m� îngrijesc. Dar s� nu uit pe Dumnezeu. Am �i eu rugaciuna continua,dar nu o rugaciune care elimina orice alta preocupare, ci o rug�ciune care

este mereu pusa în serviciul rezolvari problemelor pe care mi le pune via�a de casatorie.

S.D. – Dumneavoastra considerati ca grija sfintita este cea care sfinteste cuplul?

Pr.D.S. – Mentine sfintenia cuplului �i dezvolta sfinfena pe care i-a dat-o Biserica.

S.D. - A� vrea sa v� mai întreb ceva. Intreb tot timpul, �i v� rog s� tineti cont c� eu nu uit o clip� ca m� adresez unui teolog. Deci, ca teolog, adulterul vi se pare o frauda spirituala sau o tr�dare a fidelitatii?

Pr.D.S. - Este numai o tradare a fidelitatii. Dar chiar tr�darea fidelitatii fa�a de cea care mi-a fost dat� în grija �i asta este un pacat: Dar este �i o exacerbare a poftelor trupe�ti, o lipsa de frîn�. Este in toate felurile un pacat; Chiar �i spiritual.

S.D. - Cine p�catuie�te mai mult? Cel care în�eala sau în�elatul care admite cateodata asta? Sînt foarte multe cupluri care exist� prin consensul �sta. Este o realitate �i, ca duhovnic. Trebuie s� o �titi. "�tiu c� m� în�eal�, p�rinte, dar n-am încotro, se sparge familia". "O în�el, p�rinte, fiindca este proast�, n-a �tiut s� fie împreuna cu minc". Deci fiecare are o justificare.

Pr.D.S - Asta nu. Ra�iunca asta este o mare curv�, cum s-a spus.

S.D. - Desfranata.

Pr.D.S. - Da, o mare desfrînata. O putem folosi pentru orice. Asta înseamn� c� are dreptate în toate. Eu, cand m-am c�s�torit, sînt dator a avea grij� s� fie a�a cum trebuie, �i, dac� nu, s� stau înfrînat în cadrul leg�turii cu ea. Asta este, n-am voie. Cine p�c�tuie�te? Pac�tuie�te cine se desfrîneaz�, cel ce în�eala. Cel în�elat, s�racul, dac� merge pe aceea�i linie il urmeaza pe acela în p�cat. Dac� nu, el r�mîne curat �i ramîne sfînt �i poate merge pîn� la iertare, �i asta este un merit cu atît mai mare.

S.D. - Biserica încurajeaz� actul de iertare sau considera c� trebuie s� întrerupa chiar aceast� c�s�torie?

Pr.D.S. - Dac� acela poate s� reziste, este bine s� reziste. Pentru c� trece la altul, r�man copiii, cine �tie cum nimere�te la altul, pe urma cu altul. �i pe urm� ar merita s� m� gîndesc �i altfel: nu cumva mi-a dat Dumnezeu aceast� împrejurare ca s�-mi trebuiasca mai mult� r�bdare? Dac� i-a dat Dumnezeu unuia un organism mai predispus la boli n-are ce face, trebuie s� rabde. Rabdarea este o mare for��, prin care int�rim spiritul. Biserica recomand� foarte mult� r�bdare.

S.D. - C�snicia este o ambianta în care cei doi parteneri - sotul �i so�ia - pot experia în chip nemijlocit r�bdarea?

��

�

PR.D.S. - Da. Depinde de fiecare. O, sînt greut��i foarte mari în via��, sau pentru unul sînt mai mari, pe care trebuie s� le suporte �i cel�lalt. �i cel care sufer�, care-i bolnav, �i acela trebuie s� rabde, a�a dup� cum trebuie s� rabde �i cel care st� lîng� cel�lalt. In c�s�torie este �i mult� r�bdare, poate mai mult� r�bdare decît la monahi. Monahii au �i ei virtu�ile loc, dar au �i mirenii virtutile lor. Este sfînt� �i c�s�toria. Nu spun c� nu-i sfînt �i monahismul de�i - am accentuat - monah devii prin ierurgie, om c�satorit devii prin tain�.

S.D. - P�rinte, daca ar fi s� calific tonul �i ambianta spirituala ale acestor dimineti pe care le-am petrecut impreun�, gratie atît bunavointei cît �i r�spunsurilor dumneavoastra, a� zice c� au fost pecetluite de modera�ie, de m�sur�. Cum se împac� aceast� modera�ie cu sentimentul întotdeauna excesiv - al preaplinului dragostei, cu bucuria sufocant�, resim�it� ca nemasurat� pe care �i-o provoac� contemplarea subiectului iubit?

Pr.D.S. - Dar în rabdare este numai moderatie? In r�bdare este mai multa for�a, mai multa exaltare, decît în nerabdare.

S.D. - Vreti s� dezvoltati pu�in...?

Pr.D.S. - Este mai mult� for��. Si rabd pe cel care este cas�torit cu mine, �i poate este bolnav, chiar toat� viata. Este �i o iubire a lui Dumnezeu, încît nu eu v�d în r�bdare moderatie. Vad în ner�bdare. Din pornirea spre toate poftele. Acolo este o proasta moderatie; adic� o p�catoas� moderatie. Poate moderatia este cerut� de iubirea adev�rat�. Iar��i trebuie s� împ�cam aceste doua antinomii: s� fiu r�bd�tor înseamna s� iubesc pe Dumnezeu far� margine, s�-mi fac datoria fa�� de ceilal�i, s�-i împac. Singur, poate cu greutate, cu suferint�, poate nu cu placeri c� nu în asta st� iubirea. Iubirea st� într-un sentiment de r�spundere fat� de importan�a celuilalt, fa�� de valoarea celuilalt, fa�a de mîntuirea celuilalt. Daca-l iubesc, �in s� se mîntuiasca.

S.D. - Gabriel Marcel, citat mereu de P�rintele Galeriu, spune: "Cînd spun cuiva te iubesc, spun tu nu vei muri niciodat�".

Pr.D.S. - A�a este. „Te iubesc" este o concluzie c� cel�lalt nu va muri. Te iubesc, nu vreau s� mori spiritual în ve�nicie. Cel�lalt poate muri pentru mine dac� nu-i ar�t iubire, r�bdare. Poate muri, da. �i ve�nicia în iad este o moarte. Un chin este o moarte. Cre�tinul nu mai admite o moarte ca inexisten�a total� a persoanei.

S.D. - Ca neant.

Pr.D.S. - Da, fiecare traie�te in veci. Dar vai de via�a aceluia care se duce în iad. Eu am o datorie, mai ales fa�� de cei de lînga mine sa nu se duca in iad. S� fac totul ca s� mearg� la fericire. �i numai a�a merg si eu la fericire. Numai a�a vom fi cu adevarat viu. Trebuie s� rabd pentru c� în asta se arata valoarea pe care i-o dau celuilalt, �i datoria mea este ca el si-�i afirme �i s�-�i fac� v�zut� valoarea în veci.

S.D. - Rabdarea, a�a cum în�elege�i dumeavoastra în chip existential si teologic, este o dimensiune defensiv� sau, dimpotriva, care iese în întîmpinare? Este o ac�iune defensiva, un mod de a suporta totul?

�

�

Pr.D.S. - Este un mod de a suporta, pentru c� sînt foarte multe greut�ti care cer numai r�bdare.

S.D. - Trebuie s� cauti r�bdarea, pricina ei, deci trebuie sa-i cau�i insuportabilitatea?

Pr.D.S. - Nu, nu este nevoie, asta vine singura. Poate ne-o trimite ambianta general� a societ�tii, poate toate cîte s-au întîmplat omenirii dup� C�dere, poate sl�biciunea corpului care, mergînd spre moarte trece prin boli, insuficien�ele noastre pe care le avem �i pe care cel�lalt te vede, dar trebuie s� le rabde �i sa vad� dincolo de ele valoarea etern�. Ca sa nu-1 prabu�esc in iad in insuficientele lui încerc ca, rabdind eu, s� ma rabde si el , pe mine. Dar, in afara de insuficientele sale sufletesti, sunt cele de natura biologica. Prin insuficientele sufletesti poate avem �i noi o vin�, insuficientele trupe�ti, poate vin din ambian�a general�.

S.D. - De ce atunci P�rintele Isac Sirul, sa zicem, se roag� sa i se dea o boala?

Pr.D.S. - Se roaga sa i se dea o boal� pentru c� �tie ce multa fort� spirituala se afl� în îndurarea bolii.

S.D. - Deci ei caut� "cu lumînarea'' for�a suferintei?

Pr.D.S. - Da, ei a�a se roaga, dar dac� ar fi c�s�toriti le-ar veni boala f�ra sa se roage.

S.D. - (Ha, ha, ha)

Pr.D.S. - Lucrurile sînt complicate, nu trebuie s� le simplificam, nici s� le reducem.

S.D. - Senzatia erotica a cuplului de a fi un singur trup o realizeaza fitecine; nu multi totu�i. Este o chestiune care poate si fie �i în afara familiei. Exista cazuri - cum se spone - cînd doi in�i s-au în�eles extraordinar sexual, au simtit ca pe o realitate unitatea fizica în trup.

Pr.D.S. - Nu numai fizic.

S.D. - Sunt împreun� toate, bineînteles, sufleteasca, a intregului dispozitiv uman.

Pr.D.S. - Chiar a�a, este un p�cat s� tot despar�i trupul prea mult de suflet. Toate sînt foarte legate, �i leg�tura asta nu trebuie v�zut� numai trupe�te.

S.D. - Eu voiam s� va întreb, tocmai în sensul aeesta, de a fi un singur trup, a celor doi care se iubesc, trebuie obligatoriu s� fie consolidat prin con�tiinta c� sîntem una în doi.

Pr.D.S. - Da, �i asta ne vine prin sfin�enie, care este de la Duhul Sfînt.

S.D. - Bine, dar dac� sfîntul este con�tient c� este sfint, nu mai este sfînt.

Pr.D.S. - P�i niciodat� sfîntul nu spune c� este sfînt. Noi zicem de el!

S.D. - Atunci nici cuplul nu o s� spun� c� este una. C�ci sfintenia lui este s� fie una.

�

�

Pr.D.S. - Nu. E o datorie a mea s� tr�iesc conform rînduielilor �i înva��turilor Bisericii. Dac� le tr�iesc, vor vedea al�ii daca sînt sfînt!

S.D. - Dar eu pot s� nu-mi dau seama.

Pr.D.S. - S�-mi dau seama cînd fac p�cate categorice si accentuate.

S.D. - Dar nu fac. Stau acas� lîng� so�ia mea �i toropim amîndoi în c�snicie. Nici adulter nu fac, nici nu o bat, nici nu o cert. Atîta doar c� ostenim împreuna. Dar n-am senza�ia c� m-am sfintit.

Pr.D.S. - Nici sfîntul nu are senza�ia c� este sfînt. Dar totu�i este o mare deosebire între ei �i cei care tr�iesc pe lîng� ei. O vede toat� lumea �i încep s�-�i dea seama �i ei. Sotii au o oarecare con�tiint�, au con�tiinta ca nu s-au în�elat unul pe altul, c� au f�cut cît au putut, dar tot mai erau multe; adic� niciodata nu m� socotesc ajuns la sfintenie. �i tot a�a nici sfintul.

S.D. - Atunci n-am cum s� nu v� întreb acest lucru. Spuneti-mi ce înseamna, pentru evolutia cuplului prin nunta al doilea vin din episodul sfînt al Nuntii din Caana.

Pr.D.S. - Al doilea vin? Adica a venit �i de la Dumnezeu o putere. N-a fost numai o în�elegere între ei ca s� se cas�toreascâ, a venit �i o încuviintare a lui Dumnezeu. �i incepusem s� v� spun: acolo unde este o mare unire între doi, este Duhul Sfînt.

S.D. - Nu se poate altfel.

Pr.D.S. - Nu. Duhul singur ne une�te f�r� s� ne confundam, Si sim�im iar��i c� nu depinde numai de puterea noastr� ca s� fim în aceast� unitate, depinde �i de El.

S.D. - Dar este de ajuns aceasta tain�, care este rostit� de preot cînd �i-a pus pirostriile pe cap, este de ajuns numai taina? Nu seam�n� cu botezul? �i la botez sînt din nou introdus în ambianta harului, dar mai este �i o lucrare a mea. In c�snicie exist� simetria asta?

Pr.D.S. - Sigur c� da. Orice tain� este o putere ce �i s-a dat de la Dumnezeu. Dar aceast� putere te angajeaz� �i pe tine, cu efortul �i vointa ta.

S.D. -Ce s� faci tu?

Pr.D.S. - S� pui în lucrare aceasta putere ce �i s-a dat. Sa pui �i tu de la tine tot ce po�i. E foarte greu s� spui c� pîn� aici este lucrul meu, de aici încolo este lucrul lui Dumnezeu. Nu o putem face. Dar eu trebuie s� fac totul, ca �i cînd ar depinde numai de mine. �i totu�i, dac� am putea face totul ca �i cînd ar depinde numai de mine, atunci acolo a fost in primul rind darul lui Hristos.

S.D. - In nunta din Caana, ceea ce m-a tulburat totdeauna este cît de simplu si de prompt, de urgent, de nesofisticat realizeaza toat� lumea prezenta la festin calitatea celui de-al doilea vin. Ba, mai mult, se creeaz� o stupoare, c�ci de obicei vinul bun se da la început. V� Intreb, dar r�spundeti-mi far� ocoli�, a�i realizat în c�snicie, pute�i marturisi la cap�tul unei vie�i, calitatea

���

�

indubitabila a celui de al doilca vin? Majoritaiea casniciilor sînt descrise cu un fel de amar�ciune resemnata Nimic din exaltarea mesenilor de la nunta din Caana, de a realiza calitatea vinului. Ce se strica în c�snicie de nu se adevere�te întamplarea?

Pr.D.S. —Poate ca ceea ce spuneti dumneavoastra e un fenomen mai nou, al slabirii credintei. Mai demult, oamenii nu gindeau a�a. Femeia spunea - întîi s� merg la biserica s� fiu binecuvîntata �i pe urm� s� tr�iesc cu el Numero�i soti aveau con�tiin�a aprob�rii �i binecuvîntarii Bisericii. Foarte mul�i considera un p�cat dac� tr�iesc necununa�i la biserica. Vine �i harul care-i une�te f�r� sa-i confunde �i le intare�te con�tiinta c� sînt uniti �i prin puterea lui Dumnezeu �i c� au datoria de a r�mîne uniti prin aceasta �i chiar s� fac� efortul acesta. Divorturile sînt un semn ca a sl�bit credin�a. In unele din imaginile mai vechi din catacombele primelor secole cre�tnie, b�rbatul �i femeia sînt prezentati ca avînd în mijlocul lor pe Hristos. El ne uneste, El spune "s� fiti una in Mine, precum si sint Eu in Tatal, apoi cu atît mai mult si fiti una - tu, b�rbat �i femeie - în Mine.

S.D. - Bine, asta-i ce trebuie s� facem. Dumneavoastra puteti s� m�rturisiti ca �ti�i cupluri care într-adevar pot s� spuna la 80 de ani: ceea ce tr�iam noi la 20 de ani, cînd ne sorbeam din ochi, nici nu se compar� cu ceea ce tr�im acum - cu vinul cel bun. Eu, v� spun sincer, n-am întîlnit pîn� acum a�a ceva. Faptul ci n-am întilnit nu mi face s�-mi pierd încrederea în f�g�duinta tainei, propunerca ei se mentine, dup� cum �i harul ei. Ce se întîmpla îns� pe traseu? lat�, lumca a început s� evite s� se c�s�toreasca. Pe un preot nu se poate s� nu-1 intereseze toate astea...

Pr.D.S. - Constat �i eu asta, dar asta nu înseamn� c� trebuie s� aprob, ca nu consider necesar ca Biserica s� lupte pentru a aduce lumea la credinta, �i astfel s� descopere �i respectul c�s�toriei. Problema este s� crezi în Dumnezeu care este în toate, în taine mai ales. Sfînta Imp�rta�anie ne înt�re�te �i mai mult unirea cu to�ii, dar este o unire special� între barbat �i femeie pe care a l�sat-o Dumnezeu, �i asta este taina c�satoriei, în taria acestei unita�i speciale. Preotul ar trebui sa predice astea mai serios. Este adev�rat, cînd sînt tineri �i au pl�cerea trupeasc� se simt mai uniti, cînd sînt mai b�trîni vin necazurile, omul nemultumirea unuia de cel�lalt. �i totu�i parc� unirea este �i mai adînca, aproape sfî�ietoare...

S.D. - Eu �intesc undeva, �i de aceea v� întreb: taina cuplului, din care m-am considerat ca facînd �i eu parte, perceperea, sesizarea ei, poate fi arvunita de aici, de pe p�mînt, sau nu?

Pr.D.S. - Sigur, tainele nu se dau ca s� castig�m din ele înca din viata de acum, s� «ne preg�tim mîntuirea pentru via�a viitoare. A�a este botezul, împarta�ania, toate sînt a�a. Cas�toria este o problema mai deosebita. Legatura trupeasc� dintre un b�rbat �i o femeie tine o vreme, apoi nu mai este. însa ei r�mîn suflete�te mai uniti decît- în tinerete, decît era unirea trupeasca. Era o placere care nu mai este, dar r�minc totusi sentimentul de pretuire a celuilalt, de înduio�are pentru tot ceea ce a facut. Un profesor de la Facultatea de Teologie a pus întrebarea dac� sîntem cas�toriti în via�a viitoare? Nu, nu mai sîntem c�s�toriti în via�a viitoare, atunci nu mai �ine taina de a fi b�rbat �i femeie într-o leg�tur� închisa în ea îns��i. �i totu�i, ceea ce a fost în via�a asta r�mîne de ne�ters, întip�rit. Vom fi uni�i cu to�ii, �i spre aceast� unire s� tindem. Totu�i. aceast� unire cu to�ii nu devine uniform�, iar��i este aceast� îmbinare între distinct �i unire. Eu m� voi întîlni cu mama mea. în mod deosebit, cu tat�l meu, cu copii mei care au murit înainte; �i ei se vor bucura de mine. Amintirile acestea bune nu se �terg. Au pus peste noi o pecete de afectivitate

���

�

sfînta cu totul deosebit�. Undeva am spus c� trecutul este f�cut ca s� se uite. De fapt, s� se uite relele, p�catele pe care le-am f�cut. Binele nu-i f�cut s� se uite. Binele nu se trece.

S.D. - Con�tiin�a c� doi sînt una, pe care o constat� b�rbatul �i femeia iubindu-se, se poate realiza în afara familiei?

Pr.D.S. - Nu, Biserica nu aprob� aceasta.

S.D. - Din ce pricini?

Pr.D.S. - Pentru c� este o tain�.

S.D. - Adica te lipse�ti de un har, de o putere.

Pr.D.S. - Te lipse�ti de Duhul Sfint care te une�te, te lipse�ti de toate binecuvîntarile Bisericii. Hristos, prin binecuvînt�rile Bisericii, vine între oameni. Nu numai în om, ci �i intre oameni. �i este un har special care inter-vine în leg�tura dintre b�rbat si femeie.

S.D. - Atunci, din tot ceea ce a�i spus, reiese c� scopul c�s�toriei, al familiei este dobîndirea acestei puteri, a harului de la Duhul Sfînt, �i nu procrearea?

Pr.D.S. - Bineînteles.

S.D. - Deci, o familie care n-are copii si n-a putut s� aib�...

Pr.D.S. - Asta-i altceva. Dar dac� putea s� aib� �i n-au avut, atunci c�s�toria lor nu a fost la în�l�imea tainei, a binecuvîntarii. �i prin copii te une�ti. S� te une�ti în veci cu ace�ti copii, ce mare bucurie!

S.D. - Pe ucenic, pe fiul spiritual îl resim�i, ca p�rinte duhovnicesc mai profund decît pe "fiul de carne"?

Pr.D.S. - Calug�rii au fii spirituali, n-au fii trupe�ti. Dar un preot iar��i are datoria s� aibe �i fii spirituali. îns� alta este grija fa�� de copilul t�u, de familie, decît fa�� de fiul spiritual.

S.D. - Care-i mai temeinica dintre aceste dou� leg�turi?

Pr.D.S. - Amîndoua trebuie s� fie la fel de temeinice, dar nu-i atît de obligatorie �i afît de, m� rog, permanenta ca datoria fa�� de copiii pe care-i ai din familie.

S.D. - C�lug�rul, se spune în budhism, in secunda în care vine si intra într-o mîn�stire, trebuie în chip evident s� nu mai aib� nici un fel de dependen�� filial� fa�� de tat�l lui. Maestrul lui spiritual este acum autoritatea suprema din momentul cînd intr� în mîn�stire.

Pr.D.S. - Asta se spune �i în c�rtile noastre vechi.

���

�

S.D. - A�a spuneti.

Pr.D.S. - V-am spus c� la Lavaicon, se dau vreo 70 de exemple de oameni care s-au dus in pustie �i nu mai vroiau nici m�car s� vin� s�-�i vad� familia. Hristos Insu�i ne-a spus c� un adev�rat c�lug�r trebuie s� uite de familie �i s� aibe p�rinti duhovnicesti, �i apoi fii duhovnice�ti. Ins� acest lucru nu este valabil pentru omul care s-a cas�torit.

S.D. - Dar nu se pune problema �i viceversa? In cazul acesta, �i leg�tura între fiu si tat�l de carne este mai deosebita decît legatura dintre fiu �i p�rinte duhovnicesc. în sensul c� este o antinomie, a�a cum spuneti. Sînt egale, dar totu�i este mai tare cea dintre fiul de carne �i tat�l s�u.

Pr.D.S. - Vedeti, aici se poate spune ca p�rintii sint cei care au datoria s� creasc� copiii, nu copiii sa creasca p�rintii. Tat�l este deja b�trin. C�ci mai traie�te cît mai traie�te, dar eu trebuie sa caut inainte. �i dac� m-am dus la mînastire, s� caut acolo. �i s� m� leg de un p�rinte duhovnicesc nu ca sa-l îngrijesc eu, ci el s� mi îngrijeasca pe mine. Adica totul merge in directia inainte, nu înapoi.

S.D. - Spre fiu merge sau spre tata?

Pr.D.S. - Merge spre fiu, nu spre tat�. Tat�l, dac� a fost în stare s� m� creasca pe mine a�a cum trebuie, va fi fericit cu aceasta. El nu va avea mai mare fericire decît s� �tie ca m-a d�ruit cu totul lui Dumnezeu. Nu-i va trebui sa am eu grij� de el, c� el a v�zut c� a realizat cre�terea mea cu adev�rat. �i iar��i p�rintele duhovnicesc din mîn�stire, nu va avea el grija s� aibe fiul duhovnicesc grij� de el. Este bucuros c� l-a f�cut pe el s� mearg� înainte. Inseamn� c� el este deasupra nevoilor de a fi sf�tuit de fiul s�u.

S.D. - Intr-un cuplu de credinciosi care s-au c�s�torit, a�a cum spuneati înainte, leg�tura erotica, sexuala, sl�be�te de la sine. Ei însa, credinciosi fiind, trebuie sau nu s� vrea, cu de la sine putere, si se stinga erotic?

Pr.D.S. - Da, e bine. E bine s� se imputineze erotic. Mai ales de la o vreme, cînd leg�tura trupeasca nu mai are perspective de a aduce copii. Am auzit c� sînt familii care duc o via�� de mare cur�tenie chiar din tinerete.

S.D. - Cunoa�te�i ''Flautul Fermecat" al lui Mozart. Tema lui este evolutia unui cuplu care trece prin multe initieri, nu le discut eu calitatea - pîn� cînd ajung batrîni, la o treapt� foarte sus. Dar majoritatea operei o reprezint� cintecele de dragoste între doi oameni tineri: Tamino �i Pamina, a�a cum se numesc ei. Lucian Pintilie, marele regizor, a pus-o în scena. El, din capul locului, a ales doi actori b�trini, ie�i�i la pensie. Deci, de la început, este un cuplu b�trîn, ace�ti tineri sint de fapt b�trîni. Pe modelul acesta trebuie si- se comporte tinerii care se c�satoresc? Cînd pornesc aventura c�s�toriei trebuie si fie ca pruncul din bra�ele Maicii Domnului? Teologia mistic� bizantina. a figurat prima arhetipul pruncului batrîn. din aceast� cauz� au fost închipuite modific�ri morfologice, in care pruncul nu seam�n� cu acela de pe cutiile de lapte. Credeti c� în c�s�torie trebuie s� func�ioneze modelul tinerilor b�trîni, care-�i anticipeaza sorocul?

���

�

Pr.D.S. - Evdokimov, în "Les sacrements de l'amour", sustine c� nu-i important s� aibe copii cei ce se casatoresc, importanta este dragostea dintre ei. Dac� ar putea trai în cur�tenie nu-i opre�te nimeni s� se întregeasc� spiritual. Biserica nu vrea s� cear� lucruri peste m�sur� de grele, oamenii trebuie s� creasc� spiritual. Faptul c�-�i iau r�spunderea s� fac� �i s� creasca copii este deja un lucru destul de serios.

S.D. - Revista "Interval" - foarte buna - i-a luat un interviu arhimandritului Teofîl Pârâianu. A acceptat, ca �i dumneavoastra s� fie întrebat orice; bineînteles, cu o îndrazneal� m�surat�. La un moment dat, reporterul îl întreab� ni�te lucruri care �ineau de intimitatea sexualit�tii. Arhimandritul a r�spuns cu o smerenie formidabila. A zis: nu m� întreba�i c� eu nu cunosc chestiile astea. Acum eu m� adresez preo�iei ortodoxe care, fa�� de catolicism, traind c�snicia cu structurile specifice, are competenta ei. In acest sens întreb: în "Filocalia" pe care a�i tradus-o, am observat cum e pus� tema curviei. Am mai constatat c� este totdeauna v�zut� ca o consecin��, nu ca un p�cat de sine st�t�tor. Ai mîncat prea mult, banii, be�ia, trufia atrag dup� ei desfrînarea. Deci curvia este mijlocita de alte p�cate, nu este luat� în sine, în perspectiva p�catului ontologic. Din contr�, tot comentariul modern al psihanalizei care asediaz� con�tiinta unui om tîn�r, accentueaz� elanul erotic ca fiind în sine, îl descrie în sine, deci nu-l diminueaz� ca o consecint� a altor p�cate "majore". Cum v� explica�i c� în limbajul P�rintilor el este dedus din altceva, �i c� nu s-a f�cut o teologie a pulsiunii sexuale în sine �i a orizontului ei?

Pr.D.S. - Ar trebui citite cu atentie cît mai multe texte. Eu cred c� sînt si texte în care curvia este descris� ca patim� în sine. Cred c� sînt �i oameni care, far� si aibe alte p�cate notabile, s�vîr�esc p�catul curviei. Nu sint totdeauna p�catele legate între ele. Este cîte unul care are slav� de�art�, f�r� a avea preten�ia de a fi bogat, da-i place s� fie l�udat pentru a�a-p�ruta smerenie a lui. Sînt �i legate, sînt �i nelegate între ele. Curvia cred c� este legat� �i sporit� de alte patimi, dar cred c� este si în sine. Sigur c�, dac� m�nînci mai mult, dormi mai mult, ai bani mai mul�i, daca e�ti mai frumos, patima se dezvolt�. Dac� nu le ai pe acestea, poate sl�be�te �i ea. Patimile se �i Înt�resc una pe alta �i, dac� nu sînt prea legate, mai �i sl�besc.

S.D. - Apelînd la competent� dumeavoastra ca preot c�s�torit, crede�i c� existâ castitate f�r� incontinen��?

Pr.D.S. - La ce incontinent� v� referiti?

S.D. - Adic� f�r� s� opre�ti sexualitatea.

Pr.D.S. - Cred ca da.

S.D. - Comentariul modern al psihologilor, al psihanali�titor, adunati pe aceast� pulsiune, au identificat în chip existential c� exist� o castitate în interiorul sexualit��ii: poate pe cea care a�i v�zut-o dumneavoastra în tren. Dumneavoastra nu aveti de unde �tii dac� tinerii aceia nu tr�iau cumva împreun�. Crede�i c� se poate presupune a�a ceva?

Pr.D.S. - Da, eu cred c� exist� o cur��enie a dragostei între tineri.

S.D. - Deci pl�cerea este mai puternica decît acea cur��enie?

���

�

Pr.D.S. - Experienta p�catului m�re�te p�catul.

S.D. - Si încerc�m s� t�lm�cim ceva din Matei, cap. 19, unde zice: "�i au venit la El fariseii, ispitindu-1 �i zicînd: Se cuvine, oare, omului s�-�i lase femeia sa, pentru orice pricina? R�spunzînd, El a zis: N-ati citit c� Cel ce i-a f�cut de la început i-a f�cut b�rbat �i femeie? �i a zis: Pentru aceea va l�sa omul pe tat�l s�u �i pe mama sa �i se va lipi de femeia sa �i vor fi amîndoi un trup". �i mai departe spune: "lar Eu zic c� oricine va lasa pe femeia sa, în afar� de pricina de desfrinare. �i se va însura cu alta, s�vir�e�te adulter; �i cine s-a însurat cu cea l�sat� sâvîr�e�te adulter. Ucenicii i-au zis: Dac� astfel este pricina omului cu femeia nu este de folos s� se insoare. lar El le-a zis: Nu to�i pricep cuvintul acesta, ci aceia c�rora le este dat". Deci, ucenicii spun c� se în�elege c� este bine s� nu aib� femeie...

Pr.D.S. - Pentru ca sa nu fie ispiti�i s� treac� pe urm� la alt� femeie.

S.D. - Mai bine s� nu se însoare - spune. lar lisus se în�elege c� este de acord. �i spune: c� nu toti pricep aceasta, ci numai cei carora le este dat. S� fîe aceasta o prefigurare a monahismului?

Pr.D.S. - Cred c� da. Fiecare om are ni�te daruri, ni�te predispozi�ii. Unii sînt mai porni�i spre pl�cerea aceasta. al�ii mai pu�in �i au o întelegere mai mare a celor spiri-tuale. Dac� cineva simte c� ar putea s� tr�iasc� necas�torit, s� o fac� neîntîrziat.

S.D. - Dar f�ra sa p�catuiasca.

Pr.D.S. - Da, f�r� s� pac�tuiasca. în castitate.

S.D. - Indiferent c� e�ti în ora� sau la mîn�stire.

Pr.D.S. - Asa, da

S.D. - C� este a�a, �i Mintuitorul continua versetul 12, si spune: "Ca sînt fameni desfranati. Asta înseamn�...

Pr.D.S. - Nu, însemneaz� om castrat. Turcii castrau. Dar sînt unii castra�i de la Dumnezeu, nu le-a dat aceast� pomire.

S.D. - Uita�i cum se spune: "Sînt unii fameni care s-au n�scut a�a din pîntecele maicii lor" - natural, nu?

Pr.D.S. - Da, a�a s-au n�scut, f�r� pornire.

S.D. - "Sînt altii - zice Mîntuitorul - pe care oamenii i-au f�cut fameni. �i sînt fameni care s-au facut fameni pe ei în�i�i, pentru împar��ia lui Dumnezeu". �sta-i Origen?

Pr.D.S. - Cred c� nu-i Origen. Pentru c� Origen s-a facut famen trupe�te, pe cînd este bine s� te faci famen spiritual.

���

�

S.D. - El spune ca cine poate s� in�eleag� sa înteleag�.

Pr.D.S. - Da, cine are for�� spirituala s� fie ca un famen, f�ra s� se castreze. Origen s-a castrat la propriu. �i sint �i printre c�lug�ri destui care nu sînt fameni de la na�tere, ci care au atîta credint� care-i face s� nu mearg� la via�a aceasta, �i s� tr�iasc� în cura�enie. Ace�tia sint cei care se fac fameni pentru împ�r�tia lui Dunuiezeu, nu Origen.

S.D. - Este un act sinergic?

Pr.D.S. - Da, este un act sinergic. De la Dumnezeu, dar si o voint� a omului. Aceasta este o mare vitejie. Ferice de cei care pot s� fac� aceasta. �i cred ca la femei este mai u�or.

S.D. –De ce?

Pr.D.S. - Pentru c� femeile trebuie s� a�tepte propuneri de la b�rbati, pe cînd b�rbatii vin ei...

S.D. - Adica s� fie ispitite.

Pr.D.S. - Da, �i dac� au ocazia s� fie într-o via�� mai retras�, n-au ocazia s� fie atît de ispitite. �i la femei este mai u�or pentru c� �tiau, cel pu�in înainte era a�a, c� vor aduce un copil din flori, va rîde lumea de ele. B�rbatul are o leg�tur� cu o femeie, apoi cine mai �tie? Pentru el este mai u�or si ispiteasca, �i poate de aceea femeile se duc mai u�or la mintuire.

S.D. - A� vrea sa va pun o întrebare mai teologica. Labflitatea Evei este o labilitate morala sau duhovni-ceasca? Prin labilitate etica a ispitit-o �arpele, sau printr-o labilitate duhovniceasca, mistica?

Pr.D.S. - Eva este o mare tain�, este foarte greu sa decidem cum a fost, poate ca sînt multe întelesuri aici. Omul a fost facut la inceput cu o predominare a spiritului in el. Nu-1 prea interesau lucrurile materiale ca mîncarea, ca unirea trupeasca. Vedea lumea ca un diafan, vedea ceea ce este spiritual in lume. Or, Eva a fost ispitita sa caute �i o pl�cere în cele materiale. Poate si in privinta aceasta ea este mai slaba decît barbatul.

S.D. - Deci duhovniceste.

Pr.D.S. - Da, duhovniceste poate e mai slab�. Mai u�or de ispitit, dar parca sta în contrazicere cu ceea ce am spus înainte. Ea ispite�te mai mult, dar ispite�te din sl�biciune parca.

S.D. - Deci forta, puterea nu ispiteste?

Pr.D.S. - Pare a fi ceva in contradictie cu faptul c� nu ea se ofer� b�ibatului, ci barbatul îi cere sa se ofere. Poate ca ei îi plac cele ce sa vad, mai mult decît barbatului, care le vede parca mai mult pe cele spirituale decît le vede ea. �i asta o face poate sa cada mai u�or.

S.D. - Poate ca din aceasta cauz�, tipologic, a�a cum este redata in icoana, Maica Domnului reprezinta pe Eva înduhovnicita. Din aceasta cauza, imaginea catolica a tabloului religios, care

���

�

accentueaz� feminitatea, pe frumusetea madonelor, din capul locului nu mai poate scanadaliza printr-o feminitate exploziv�, noua, nemaiîn-tilnita, restaurata.

Pr.D.S. - Cred ca asta este, da, Sfintul Chiril din Alexandria, în cartea care va ap�rea acum, 'Transparente pline de gratie in Vechiul Testament", spune mereu c� omul, prin Hristos, este redus la starea de dinainte de p�cat. Deci, înainte de p�cat a fost o stare duhovniceasca, ce putea s� înainteze in duhovnicie, fari s� se fi întrupat Hristos.

S.D. - Dar aceast� stare îndumnezeita nu reprezinta mai mult decît starea adamica? Raiul este acela�i cu raiul lui Adam? Sînt oare compatibile?

Pr.D.S. - Sfîntul cam a�a spune, ci am fi ajuns acolo daca am fi fost mai rezistenti, mai tari in ispitele materiale ale lumii, �i deci la ispita trupeasca a femeii. Poate ca am fi crescut la aceast� duhovnicie la care este dus sfintul. Se pune întrebarea: bine, dar acum putem noi acum, dupa ce purtam urmele p�catului �i slabiciunile lui, s� nu ne mai urcam la aceast� stare? O putem face numai prin Hristos. De aceea trebuie s� ne unim cu Hristos, care a restabilit omul de dinainte de cadere, care-l avea pe Dumnezeu în el. Eu am scris cartea aceea "Iisus Hristos sau restaurarea omului”, si unii dintre profesori m-au întrebat: cum restaurare, numai restaurare? N-am �tiut de Sfintul Chiril din Alexandria �i, uite, sînt confirmat de el; c�ci nu-i numai restaurare, ci �i indumnezeire. Adica �i ceva în plus!

S.D. – �i o îmbogatire. Parintii vorbesc - nu pot acum sa va spun acum cine anume - ca cele doua raiuri sînt diferite.

Pr.D.S. - Sfintul Chiril nu vorbe�te a�a. Eu n-am pus aceast� problem� in introducere, las pe fiecare s�-l citeasca pe Sfîntul Chiril. El spune c� vom fi redu�i la raiul de la început.

S.D. - Dar mai este oare compatibil acel rai? Raiul nu evolueaza?

Pr.D.S. - I-a mutat în rai pe cei care au cazut în iad; Hristos i-a mutat în rai.

S.D. - In acela�i rai?

Pr.D.S. - Da, în acela�i rai, a�a spune. Acum este greu, în ceea ce prive�te acest rai, nu trebuie înteles ci se elimin� Universul; noi nu sc�p�m de Univers. Raiul este tot Univers, dar un Univers devenit transparent, spirituali-zat.

S.D. - Dar atît timp cît Sfintul Grigorie de Nyssa are o viziune atît de dinamic� asupra noului eon care ne a�teapt�, Nu putem admite �i o dinamic� a raiului? Nu-�i potriveste Dumnezeirea ambian�a pentru noua postura a omului? Nu este mai complex omul indumnezeit decît Adam?

Pr.D.S. - De aceea m-am mirat �i eu de Sfîntul Chiril, pentru c� �i eu am dezvoltat ideea acesta.

S.D. - Cred c� v� este specifica.

���

�

Pr.D.S. - Cred c� vom înainta la nesfar�it în aceast� îndumnezeire, �i am luat ca model pe lisus Hristos de pe Tabor, �i pe Moise, �i pe Ilie, plini de lumin�, dar nu �tiu daca în lumina te po�i opri vreodata, daca în cunoastere te poti opri vreodat�, dac� în iubire te poti opri vreodat�. Insa pe de alt� parte cred c� nici Universul nu va fi anulat, într-un fel vom vedea �i prin Univers pe Dumnezeu. De aceea, in pictura Bisericeasc� sînt date am�nunte concrete despre iad, dar foarte pu�ine despre rai.

S.D. - Tot timpul raul este mai expresiv decît binele!

Pr.D.S. - Ha, ha, si îl cunoa�tem.

S.D. - Nu este asta o dovada c� într-adev�r am c�zut?

Pr.D.S. - �i recunoa�tem ci tr�im în el.

S.D. - Cum vede�i maternitatea în perspectiva iconomiei Evei, a biografiei ei mondiale? Deci maternitatea în general, nu a Maicii Domnului, care este un apogeu. Eva, in rai, avea disponibilitate pentru maternitate?

Pr.D.S. - Cred c� da, de�i P�rin�ii spun c� oamenii s-ar fi inmultit f�r� leg�turi trupeasca. Dar eu cred c� totu�i o anunmita unire trebuie s� fî fost �i acolo, pentru c� de ce femeia ar fi fost f�cut� a�a cum este facut�, cu organele ei, �i b�rbatul cu ale lui? Cred îns� ca, pe de alt� parte, era foarte puternic� via�a spirituala în ei, încît aceasta cople�ea placerea trupeasca; era aproape ca o na�tere dintr-o mare iubire între ei, dintr-o mare iubire spirituala.

S.D. - Nu ajungem la un "emana�ionism1'?

Pr.D.S. - Nu. Emanationism este mai degrab� cînd mergem pe partea trupeasc�.

S.D. - Totu�i na�terea Atenei din teasta lui Zeus pare a fî destul de asem�n�toare.

Pr.D.S. - Mai degraba iubirea este faptul vointei �i faptul personal. �i cred ca iubirea era atit de mare între ei, de ordin spiritual, încît aceasta provoca ni�te fenomene in trupul femeii. Precum a provocat venirea Duhului Sfînt în trupul Evei Celei noi.

S.D. - Vi se pare ca maternitatea pe care o posed� orice femeie, ca un orizont, este o stavil� pus� de Dumnezeu în calea unei ispite continue?

Pr.D.S. - Da, de aceea Dumnezeu a dat-o, ca urmare a p�catului, s� nasca în dureri.

S.D. - Deci, na�terea în dureri este stavilâ în cazul acesta.

Pr.D.S. - Femeia se mai gînde�te �i la durerile na�terii, �i la toate grijile care vin de pe urma copiilor, �i asta o face s� se mai fereasca �i in special cu barbatul cu care nu este cas�torita, care nu-si ia angajamentul s� o ajute in cre�terea copiilor. Dar cred c� femeia este f�cut� s� nasca,

��

�

ins� altfel decit prin aceasta legaturi trupeasca. Nu �tiu cum era cople�ita placerea trupeasca prin aceast� dragoste foarte spiritualizata. Sînt lucruri de taina.

S.D. - Totu�i eu v-as aduce mai încoace, în zona sfatului, iar asta este �i ultima intrebare. Ati inaugurat ast�zi ceva insolit: 0 teologie a grjii Astfel a�i aratat binecuvîntarile grijilor bune, rolul lor în terapeutica cuplului, de asemenea, trambulina catre sfintirea lui. Deci, societatea moderna, a c�rei permamenta obsesie este ameliorarea vietii...

Pr.D.S. - Societatea de consum.

S.D. - Da, confortul, caie preia majoritatea ostenelilor cuplului: gr�dinite luxoase, guvemante dibace etc. Cuplul, mai mult sau mai putin, se elibereaza de avatarurile c�sniciei, cum se zice, putînd s�-�i traiasc� tineretea în voie. Vedeti un lucru bun in asta?

Pr.D.S. - Nu, absolut nu. Dimpotriva, aceasta sl�be�te leg�tura între b�rbat �i femeie. Familia a sl�bit enorm in Occident. in Suedia nu se mai c�satoresc nici 3% din oameni. Femeia are �i ea serviciu, cî�tig� bani, copiii ii d� la gradinita, dar se plingeau to�i de copiii strazii, care au inceput sa fie si la noi. Le pune cheia de git �i pleaca, femeia pleaca. Atunci de ce s�-i mai faci? Atunci de ce sa mai fim impreuna, dac� nu avem ni�te griji împreuna?

S.D. - Grija une�te.

Pr.D.S. - Grija pentru altul, iubirea pentru al treilea, grija pentru al treitea, fata de care ai o datorie. Aici este inca un reflex al Treimii. Este bine oare sa mergem spre o disolutie a familiei? Eu cred ca nu-i bine. Imi spunea cineva ca a fost într-un sat, �i �coala era inchisa. NU mai erau copii în sat. Sînt �i astea ni�te forme apocaliptice, ne distrugem noi pe noi.

S.D-- Ave�i îngaduina fa�a de avort?

Pr.D.S. - Nu.

S.D. - Ieri spuneati ca Biserica sare ca ars� la erezie, dar are mil�. Avortul nu este o erezie, este ceva penal. Daca aveti mil� de Nicolski, de ce sînte�i atit de categoric cu avortul? Ci �i femeile cer mil�, c� se chinuie cu copiii.

Pr.D.S. - Faptul c� ne comportam altfel fata de p�cat decît fat� de erezie arat� �i aici o deosebire. Femeia care a facut un avort nu este iertat� simplu, ci i se dau ati�ia ani de ispa�ire. A venit la mine odata o femeie care era de vreo 70 de ani �i f�cuse un avort, �i preotul i-a spus sa nu se împart��eascâ niciodatâ, pîna la bâtrînete. A venit la mine si ma întrebe ce sa faca. Ea însa se chinuia spunînd c� a omorit un om. Deci, iata, nu este iertare a�a simpl�, ca poc�int�.

S.D. - �i cu ��tia care au gre�it unui popor întreg pentm ce sînteti a�a de clement? Fiti la fel de r�spicat ca �i cu avortul.

Pr.D.S. - Tot a�a spuneam.

��

�

S.D. - Ieri ati spus: noi nu judec�m, noi l�s�m în pace. Biserica s� penalizeze.

Pr.D.S. - Dac� Nicolski merge la un preot, acesta îi spune: ai omorît atîtia oameni; nu te vei împ�rt��i.

S.D. - P�i nu merge, c� el este evreu.

Pr.D.S. - Dac� nu merge...

S.D. - Ce fac atunci? Traie�te într-o societate.

Pr.D.S. - Am eu oare dreptul s� ma amestec în alte societ�ti, la evrei �i la altii? Aici intervine rolul sinagogii.

S.D. - Biserica condamna f�r� s� ezite avortul. Eu nu discut acum dcspre relatia dintre parintele duhovnicesc �i cutare femeie care se marturise�te. Biserica Ortodoxa �i cea Catolica declar� public c� este o crima.

Pr.D.S. - Dar nu spune: cutare �i cutare au f�cut un avort.

S.D. - Nu spune. Dar de ce nu face acela�i lucruri in plan politic. De fapt, nici nu este un plan politic.

Pr.D.S. - Ba da, Biserica condamna pe to�i cei care nu sint credincio�i �i pe toti cei care adopta marxismul ca doctrina.

S.D. - A dat Preafericitul Teoctist vreun act? Cred ci toate partidele i-ar s�ri în cap ci nu este pluralist. Dar în privinta avortului, a dat ceva? Nimic, �i estc o crim� carc se face nepedcpsit� de 2 ani. Dumneavoastr�, prin in-fluen�a dumneavoastra, trebuie sa interveni�i.

Pr.D.S. - Eu cred c� Biserica condamna avorturile. Biserica condamn� prin canoane care sînt mereu actuale.

S.D. - Public, aici? Niciodata. Biserica Ortodoxa Român� tace ca de obicei!

Pr.D.S. Negresit trebuie sa se faca ceva. Dar eu cred ca deja a si facut.

S.D. – Pana acum, cel putin, nu am cunostiinta sa fi facut ceva...

�