gawrylyta.files.wordpress.com · 7 De prin balcoane +i coridoare Albe tulpane F`lf`ie-n soare. Ies...

$: gawrylyta.files.wordpress.com · 7 De prin balcoane +i coridoare Albe tulpane F`lf`ie-n soare. Ies gospodinele Iu\i ca albinele, P[rul le flutur[, Toate dau zor. Unele m[tur[, Altele$
��

��

��

��

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele au fost reproduse dup[:

G. To p ` r c e a nu, Scrieri ]n dou[ volume. Edi\ie ]ngri-jit[, prefa\[, note, comentarii, tabel cronologic =i biblio-grafie de Al. S[ndulescu. Editura Minerva, Bucure=ti,1983.

Coperta: Isai C`rmu

ISBN © «LITERA», 1997

CZU

3

TABEL CRONOLOGIC

1886 21 martie S-a n[scut la Bucure=ti George, cel de-al doilea copilal so\ilor Ion =i Paraschiva Top`rceanu.

1893 }ncepe s[ ]nve\e la o =coal[ m[rgina=[ din Bucure=ti.

1895—1898 Face ultimele clase ale =colii primare la +uici-Arge= =iprimele ]ncerc[ri literare.

1898 Este ]nscris la liceul “Matei Basarab” din Bucure=ti.

1901 Este transferat la liceul “Sf. Sava”.

1904 Top`rceanu debuteaz[ la revista umoristic[ “Belgia Orientu-lui”.

1905—1907 Public[ versuri sentimental-epigonice ]n revistele “Dumi-nica”, “Revista noastr[”, “Revista ilustrat[” etc.

1906 }=i ]ncheie studiile liceale. Se ]nscrie la Facultatea de drept,f[r[ s[-=i termine studiile.

1907 Colaboreaz[ la “Via\a literar[ =i artistic[”, revist[ condus[ deG. Co=buc.

1909 Se ]nscrie la Facultatea de litere. Public[ ]n “Via\a rom`neasc[”=i ]n alte reviste.

1910 Public[ poeziile Noapte de mai, Balada chiria=ului gr[bit,Balada popii din R[deni.

1911 Se stabile=te la Ia=i, devenind secretar de redac\ie la revista“Via\a rom`neasc[“. Public[ poezii, proz[, cronici teatrale etc.

4

1912 Se c[s[tore=te cu Victoria Iuga, ]n acela=i an n[sc`ndu-i-sefiul Gheorghe.

1912—1913 Redacteaz[ revista “Teatrul” ]mpreun[ cu M. Sevastos.

1913 Ia parte la r[zboiul balcanic.

1916 Apar primele volume ale lui G. Top`rceanu: Balade vesele =iParodii originale.

1918 Colaboreaz[ la ziarul “Lumina” al lui Constantin Stere (Bu-cure=ti). Public[ Balada mor\ii =i note memorialistice.

1919 Se ]ntoarce la Ia=i =i redacteaz[, ]mpreun[ cu M. Sadoveanu,revista “}nsemn[ri literare”. Public[ Balada mun\ilor, Rap-sodii de toamn[.

1920 Apare volumul Balade vesele =i triste.

1921 Apare edi\ia a II-a a Parodiilor originale.

1926 G. Top`rceanu devine laureat al Premiului na\ional de poezie.La 7 mai este numit director al Teatrului Na\ional din Chi=in[u.

1927 Apare edi\ia a III-a a Parodiilor originale.

1928 Apar volumele Migdale amare (edi\ia I-a) =i Balade vesele =itriste (edi\ia a III-a).

1930 Este numit inspector general teatral pentru Moldova.

1931 Baladele vesele =i triste apar ]n edi\ia a IV-a.

1932 Apar Parodiile originale (edi\ia a IV-a).

1933 Roste=te la Bucure=ti conferin\a Cum am devenit moldovan?

1935 |ine conferin\a Cum am devenit ie=ean?

1936 Este ales membru corespondent al Academiei Rom`ne. }i aparevolumul Pirin-Planina.

1937 7 mai Moare la Ia=i, de cancer la ficat.

BALADE VESELE +I TRISTE

6

RAPSODII DE PRIM{VAR{

I

Sus prin cr`ngul adormit,A trecut ]n tain[ mare,De cu noapte, risipind+iruri de m[rg[ritareDin panere de argint,

Stol b[laiDe ]ngera=iCu alaiDe topora=i.

Prim[var[, cui le dai?Prim[var[, cui le la=i?

II

Se-nal\[ abur moale din gr[din[.Pe jos, pornesc furnicile la drum.Acoperi=uri ve=tede-n lumin[}ntind spre cer ogeacuri f[r[ fum.

Pe l`ng[ garduri s-a zv`ntat p[m`ntul+i ies g`ndacii-Domnului pe zid.Ferestre amor\ite se deschidS[ intre-n cas[ soarele =i v`ntul.

7

De prin balcoane+i coridoareAlbe tulpaneF`lf`ie-n soare.Ies gospodineleIu\i ca albinele,P[rul le flutur[,Toate dau zor.Unele m[tur[,Altele scutur[Colbul din p[tur[+i din covor.

Un zarz[r mic, ]n mijlocul gr[dinii,+i-a r[sfirat crengu\ele ca spiniiDe fric[ s[ nu-i cad[ la picioare,Din cre=tet, v[lul sub\irel de floare.

C[ s-a trezit a=a de diminea\[Cu ramuri albe — =i se poate spuneC[-i pentru-nt`ia oar[ ]n via\[C`nd i se-nt`mpl[-asemenea minune.

Un nor sihastru+i-adun[-n poal[Argintul tot.Cerul e-albastruCa o petal[De miozot.

8

III

Soare crud ]n liliac,Zbor sub\ire de g`ndac,

Glasuri miciDe r`ndunici,

Viorele =i urzici...Prim[var[, din ce raiNevisat de p[m`nteniVii cu m`ndrul t[u alaiPeste cr`nguri =i poieni?Pogor`t[ pe p[m`nt}n m[t[suri lungi de v`nt,La=i ]n urm[, pe c`mpii,

Galbeni viiDe p[p[dii,

B[l\i albastre =i-nsoriteDe om[t topit abia,+i pe dealuri muceziteAr[turi de catifea.

+i porne=ti departe-n susDup[ iarna ce s-a dus,Dup[ trena-i de ninsoriA=ternut[ pe colini...Drumuri nalte de cocori,C[l[uzii cei str[ini,}\i ]ndreapt[ an cu anPasul tainic =i te mintSpre \inutul diafanAl c`mpiilor de-argint.Iar acolo te opre=ti

9

+i doar pasul t[u u=or,}n om[t str[lucitor,Las[ urme vioriiDe conduri ]mp[r[te=tiPeste albele stihii...

Prim[var[, unde e=ti?

C~NTEC

Frumoas[ e=ti, p[durea mea,C`nd umbra-i ]nc[ rar[

+i printre crengi adie-abiaUn v`nt de prim[var[...

C`nd de sub frunze moarte ies}n umbr[ viorele,

Iar eu str[bat huceagul desCu g`ndurile mele...

C`nd str[lucesc sub rou[ greaC[r[ri de soare pline,

Frumoas[ e=ti, p[durea mea.+i singur[ ca mine...

10

BALADA MOR|II

Cobora pe TopologDintre mun\i, la vale...+i la umbra unui stogA c[zut din cale.

}n ce var[? }n ce an?Anii trec ca apa...El era drume\ s[rmanMuncitor cu sapa.

Oamenii l-au ]ngropat}ntr-un loc aiurea,Unde drumul c[tre satTaie-n lung p[durea.

+i de-atunci, l`ng[ morm`nt,Plopi cu frunz[ rar[S-au zb[tut u=or ]n v`nt,Zile lungi de var[.

Soarele spre asfin\it+i-a urmat c[rarea.Zi cu zi l-au troienitVremea =i uitarea.

Diminea\a ca un fumUrc[ pe coline,Zvon de glasuri dinspre drumP`n[-n preajm[-i vine.

11

Peste v`rfuri lunec`nd}n argint, condurii}nfioar[ c`nd =i c`ndLini=tea p[durii...

Numai colo-ntr-un frunzarGalben ]n lumin[,St[ pe-o creang[ de ar\arPas[re str[in[.

St[ =i-a=teapt[ f[r[ glasParc[ — s[ m[soareCum se mut[, ceas cu ceas,Umbra dup[ soare...

*

Astfel, tot mai ne=tiutSpre ad`nc ]l fur[+i-l ]ngroap[-n s`nu-i mutVe=nica Natur[.

Vara trece; pe c[r[riFrunza-n codru sun[.Trec cernite ]nser[ri,Nop\i ad`nci cu lun[.

Iar c`nd norii-nv[luiescAlba nop\ii Doamn[,Peste groapa lui pornescV`nturi lungi de toamn[...

12

BALADA C{L{TORULUI

O, e-at`t de bine c`nd pe drumuri ninse}nt`lne=ti o cas[ cu lumini aprinse,Un ogeac din care se ridic[ fum,C`nd te prinde noaptea c[l[tor la drum!

Sania coboar[ clinul de p[dure.Fug ]n urma noastr[ lumini=uri sure+i-n singur[tatea care ne petrece,Peste v`rf de arbori, asfin\itul receStr[b[t`nd podoaba crengilor sub\iriLumineaz[-n aer bol\i de trandafiri.

Dar amurgul palid a-nceput s[ scad[.Noaptea, ca un abur, cre=te din z[pad[.Se ivesc departe m[guri de hotar,}ntr-un loc se face drum pustiu de car,+i-o f`nt`n[ str`mb[ pe lumina z[riiPare c[ spore=te lini=tea-nser[rii...

Drum de vis! E clipa mutei agoniiC`nd alaiul Nop\ii zboar[ pe c`mpii,C`nd singur[tatea umbrele-=i arat[+i departe-n =esuri Ziua alungat[L`ng[ reci fruntarii alergarea-=i curm[,Cu ochi mari de spaim[ s[ priveasc[-n urm[,S[-=i adune-n locul unde-a-ncremenitPeste s`ni de ghea\[ p[rul despletit.

Ca-ntr-o presim\ire sufletul \i-e-nchis.Unde e=ti? }\i pare c[ tr[ie=ti un vis...

13

Treci l[s`nd ]n urm[, la r[sp`ntii mute,Umbre solitare =i necunoscute,Treci duc`nd o parte din triste\ea lor,Un suspin, o rug[, un zadarnic dor.Iar t`rziu, c`nd taina dimprejur te cheam[+i-\i strecoar[-n suflet un fior de team[,Singur cu povara cugetului t[uTe cuprind deodat[ lungi p[reri de r[uDup[-o fericire care ]nt`rzie,Dup[ c`te n-au fost, dar puteau s[ fie,Dup[ cele duse pentru totdeauna...

Astfel, cu mirare, te treze=ti c`nd lunaLumineaz[ somnul unei lumi din basme,Iar om[tul umple noaptea de fantasme.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

O, e-at`t de bine c`nd pe drumuri ninse}nt`lne=ti o cas[ cu lumini aprinse,Un ogeac din care se ridic[ fum,C`nd te prinde noaptea c[l[tor la drum!

BALADA POPIIDIN RUDENI

De la t`rg la Vadul-MareTaie drumul prin poieni,Leg[n`ndu-se c[lare,Popa Florea din Rudeni.

14

+i-n priveli=tea bogat[Sus pe culme, jos pe drum,Iarna palid[-=i arat[Pl[zmuirile de fum.

Somnul rev[rsat ]n fire,Gerul sf`nt al BoboteziiA-nchegat argint sub\irePeste faldurii z[pezii+i, leg`nd ]n ghea\[ stropii,Bura care-n aer joac[A \esut pe barba popiiFire lungi de promoroac[.

Bolta sur[ ca cenu=a,Codrii vine\i — dorm ad`nc.Sun[ numai c[ld[ru=aAt`rnat[ de obl`nc.

Bate Surul din potcoav[Drum de iarn[, f[r[ spor,Calc[ rar =i cu z[bav[Lunecu=uri de pripor.+i-n t[cerea care cre=te,Ad`ncit ca-ntr-o visare,Popa c`nd =i c`nd =opte=teLeg[n`ndu-se c[lare...Scutur[ din treac[t salbe,Reci podoabe care mint,Surp[ bol\i de ramuri albeCu portaluri de argint.L`ng[ drum b[tut de s[nii

15

Unde malul st[ s[ cad[,Vede urme de dih[nii}nstelate pe z[pad[.Iar pe culmea unei creste,Ame\it de zare mult[,Str`nge fr`ul f[r[ veste+i-mpietrit pe cal ascult[.

Nici o =oapt[... nici un ropot...Numai din ad`ncuri sureVine vuiet lung de clopotPeste-ntinderi de p[dure...

Lung ]i sun[ ]n ureche,Pe c`nd el cu grij[ scoateP`ntecoas[ plosc[ vecheDin desaga de la spate.

+i cu plosca ridicat[,Zugr[vit pe cerul gol,Popa cap[t[ deodat[M[re\ie de simbol.

*

Colo-n vale, unde drumulTaie lumini=uri rare,Printre plopi se vede fumulHanului din Vadul-Mare.

Calul, vesel, simte locul+i s-abate scurt din cale, —

16

C-a-nv[\at =i dobitoculPatima sfin\iei-sale...

Iar hangi\a iese-n u=[,Bucuroas[ de c`=tig.Ochii-i r`d spre c[ld[ru=[:— Frig, p[rinte?

— Stra=nic frig!

BALADA MUN|ILOR

I

S-au ivit pe r`nd ]n soare,Jos, la cap[tul potecii,Turma alb[ de mioare,Noatinele =i berbecii.

Sunet de t[l[ngi se-ng`n[.Sub poiana din Fruntarii,Z[bove=te-n deal la st`n[Baciul Toma cu m[garii.

El se pleac[ din c[rare+i tot leag[ =i dezleag[,Cump[ne=te pe samareO gospod[rie-ntreag[:Mald[r de t[rhaturi greleCu desagi, c[ld[ri =i p[turi,C[ de-abia pot sta sub eleDoi m[gari voinici al[turi.

17

Gata!... Baciul st[ pe g`nduri,Peste frunte m`na-=i duce.Se ridic[-n dou[ r`nduri+i domol ]=i face cruce.

Apoi cat[ lung spre creste+i spre \arcurile goale...+i convoiul, f[r[ veste,A pornit ]ncet la vale.

*

Cerul =i-a schimbat ve=m`ntul.Ploaia parc[ st[ s[-nceap[.Printre brazi coboar[ v`ntulCa un fo=net lung de ap[.Ad`ncit ]n g`nduri multeBaciul st[ =i nu-=i d[ seam[C-a r[mas ]n loc s-asculte...

Dup[ el, c[lc`nd cu team[,Merg t[cu\ii lui prieteniPrin s[lbatice pripoare,Pe sub poale verzi de cetini,Pe potec[ f[r[ soare,Ori str[bat ]n pas aleneLumini=uri f[r[ flori,Singuratice poieneCu mesteceni vis[tori...Rar trezesc ]n a lor caleC`te-o piatr[ sub copit[.Iar c`nd drumul se pr[valeJos, la coast[ pov`rnit[,

18

Calc[ baciul ca pe gratii+i-i strune=te bl`nd cu gura:— C[tinel, feciorii tatii,Ca s[ n-o pornim de-a dura!...

II

Astfel, turm[ dup[ turm[Pleac[ toamna de la st`ni,De r[m`n pustii ]n urm[Mun\ii singuri =i b[tr`ni.

Ast[zi ca =i-odinioar[,C`t s-afund[-n vreme anii,Ei v[zur[ cum coboar[Pe c[r[ri de plai ciobanii,C`nd pe soare, c`nd pe ploaie,Vreme mult[, f[r[ num[r,Cu c[ciula lor de oaie+i cu sarica pe um[r,A’ trecutului vii moa=tePeste care vremea cre=te, —Culmea verde mi-i cunoa=te,St`nca sur[ mi-i iube=te...

Iar ]n urma lor, pe sar[,Ast[zi ca =i alte d[\i,Lung[ lini=te coboar[Peste mari singur[t[\i.

19

Toamna cu-a ei alb[ frunte+i cu galbenii-i conduriA l[sat argint pe munte+i rugin[ pe p[duri.

La r[sp`ntii cre=te stogulDe foi moarte de cur`nd.Strig[-n vale Topologul,+i-a lui larm[, c`nd =i c`nd,Ca o voce omeneasc[P`n[ sus pe culmi tresare,Preajma mut[ s-o trezeasc[Din senina ei visare.

Tot mai jos apoi se las[Poala norilor pe munte.Vin din iarna-ntunecoas[Zile lungi cu ploi m[runte.Neguri dese-ncep s[ cad[,Se t`r[sc ]n jos pe plai.Pe p[duri se str`ng gr[mad[Falduri albe de buhai.Brazii stau ]n nemi=care,Printre ramuri ploaia pic[, —Nici o creang[ nu tresare,Nici un zbor de p[s[ric[.Numai ferigele ude,Putregaiul =i bure\ii}=i trimit miresme crude}n desimea groas[-a ce\ii.Trunchiuri str`mbe, r[sturnateScorburile =i bu=tenii

20

Cu-a lor cioturi, pe-nserateUmplu codrii de vedenii.

Sihla neagr[ se-nfioar[.Speriat, dintr-un h[\i=Pui sfios de c[prioar[A ie=it la lumini=...Cu bl[ni\a zgribulit[St[ =i-ascult[ nemi=cat...Vremea pare-ncremenit[...Brazii fruntea =i-au plecat,Sp[im`nta\i, ca pentru rug[:Colo-n fundul curm[turii,Dormit`nd pe-o buturug[S-a ivit Muma-P[durii...Dar nu-i nimeni s[-i z[reasc[Trupul h`d =i de=irat,Fa\a galben[ de iasc[,Nasul — ciot de brad uscat.Nici nu vede, nici n-aude,Doar ]=i scutur[ pe-o m`n[P[rul ei de vreascuri ude,Fruntea plin[ de \[r`n[.+i cum st[ cu cea\a-n spateIstovit[ l`ng[ trunchi,R[d[cini =i crengi uscate}i at`rn[ pe genunchi.Negurile-i sug puterea.Ochii-i nemi=ca\i =i suriCheam[ noaptea =i t[cereaDin ad`ncuri de p[duri...

21

III

+i se duc pe nesim\iteNop\i pustii =i zile reci,Cum s-adun[, putrezite,Frunze moarte pe poteci.Colo sus, culcat pe-o r`n[,St[ Negoiul mohor`tCu-a lui negur[ b[tr`n[Care-i \ine de ur`t.Fulgii-ncep apoi s[ cad[.Firea-=i doarme somnul eiAmor\it[ sub z[pad[...

Iar t`rziu, la Sf`ntu-Andrei,C`nd cobori de la povarn[Printre plopi sub\iri =i rari,}n senin[ zi de iarn[Vezi departe mun\ii mariCum ]=i zugr[vesc ]n soarePiscuri vinete spre cer,Pov`rni=uri sclipitoare,Brazi ]mpodobi\i de ger,At`rn`nd ca ni=te salbePe grumajii lor de st`nci,Peste plaiurile albe+i pr[p[stiile-ad`nci.

22

PASTEL

Din asfin\it, de peste munte,R[sfr`ngeri ro=ii de amurgSe sfarm[-n lic[riri m[runte+i-n Dun[rea umbrit[ curg.

Dar unda tulbure le-ngroap[C`nd, sub r[chitele din vale,De-abia mai tremur[ pe ap[Ca ni=te coji de portocale.

Acolo jos, peste cununa}ntunecatului boschet,Sclipe=te-n aer semilunaDin v`rful unui minaret.

+i parc[ zugr[vit anume,}=i culc[ umbra p`n[-n malOstrovul izolat de lumeCa un castel medieval.

El pare-o nav[ fermecat[Ce-a ancorat aici, sub munte,Minune ]ndelung visat[De valul Dun[rii c[runte!

A a=teptat ]n nop\i senineStr[lucitoarea diminea\[,C`nd din ad`ncul apei lineS-a ridicat la suprafa\[

23

Ca o gr[din[ plutitoareCu pomi =i p[s[ri ]mpreun[,Cu florile-i ce r`d ]n soare+i noaptea tremur[ sub lun[.

RAPSODII DE VAR{

I

Cine-ar putea s[ spun[C`\i secoli au trecut

De-o lun[,De c`nd nu te-am v[zut?...

Salc`mii plini de floareSe uit[ lung spre sat,

+i-n soareFrunzi=ul leg[nat

Le-at`rn[ ca o barb[...Acolo mi-am g[sit

}n iarb[Refugiul favorit.

Acolo, ca-ntr-un templu,De-at`tea dimine\i

ContempluO tuf[ de scaie\i.

24

Pe c`nd departe-n zare,Mirat ca un copil,

R[sareUn astru inutil...

II

Iubito, f[r[ tine}ncepe-o nou[ zi...

Dar cineLe poate socoti?

C[ zilele-n restri=teSe-nal\[ =i apun

Ca ni=teBaloane de s[pun...

Cu m`inile sub t`mpl[Cum stau a=a culcat,

Se-nt`mpl[Un fenomen ciudat:

Privirea mea distrat[Prin negre r[muri=ti

Mi-arat[Doi ochi ad`nci =i tri=ti

+i-n orice strop de rou[V[d dou[ bra\e, mici

Ca dou[Picioare de furnici.

25

Dar dac[ o l[cust[,Din verdele talaz,

Robust[}mi sare pe obraz, —

Din ochii mei dispareMirajul interpus,

Pe careL-am zugr[vit mai sus,

+i-n ochii mei deodat[,Ca-n alte dimine\i,

S-arat[O tuf[ de scaie\i...

III

Acum natura-ncepeCu tainicul ei glas

Din stepeS[ c`nte-ncet pe nas.

Prin ierburile crude,Sub cerul f[r[ fund,

S-audeUn b`z`it profund

+i p`n[ la amiaz[P[m`ntul ]ncropit

Vibreaz[Ad`nc =i lini=tit.

26

Sunt g`ze =i g`ng[niiCe sar =i fac mereu

M[t[niiC`nd trec prin dreptul meu,

+i-mpreun`ndu-=i zborul,}n ierburi ]=i ascund

AmorulMultiplu =i fecund.

IV

+i-n vremea asta, oare,C`nd eu visez mereu

La soare —Ce face dorul meu?

Iubirea mea nebun[,De-abia trezit[-n zori,

Adun[M[nunchiuri mari de flori.

Se-ntreab[ — ce s[ fac[?+i f[r-a pregeta,

Ea pleac[}ntins, la casa ta.

+i nici nu bagi de seam[Cum pasu-i furi=at

Cu team[S-apropie de pat,

27

Ci doar treasari deodat[+i parc[-\i pare r[u.

Mirat[,Te ui\i ]n jurul t[u...

Iar ea-ntr-un suflet vineCu p[rul desf[cut

La mine,S[-mi spuie ce-a f[cut...

A=a, spre zarea larg[,Pe zi de-at`tea ori

Alearg[Pe drumuri lungi de flori.

V

T`rziu, c`nd peste lanuriCoboar[ spre c`mpii

NoianuriDe umbre argintii;

C`nd luminosul crainic,Luceaf[rul stingher

+i tainicS-aprinde iar pe cer

+i cu lumina nou[Sclipe=te ca un strop

De rou[Pe v`rful unui plop,

28

Iubirea mea fugar[De-abia s-a lini=tit,

+i-afar[,Ca un copul trudit,

Pe-un mald[r de sulfine,Cu cel din urm[ g`nd

La tine,Adoarme suspin`nd.

BROA+TELE

Am ascultat din umbr[ c`ntarea lor ]nalt[.Buchetele de trestii dormeau cu fo=net lin.Era o lun[ plin[ ]n fiecare balt[,+i-n fiecare und[ o piatr[ de rubin.

Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroap[C`nd i-a-nchegat ]n tremur lumina unui val,P[reau luceferi galbeni, c[zu\i ad`nc ]n ap[S[-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.

Ostroave mari de umbr[ ]nchipuiau cor[bii,Iar papura, mi=cat[ ]n treac[t de zefiri,N[l\a m[nunchi ]n aer tremur[toare s[bii,Prin p`nza de lumin[ a undelor sub\iri.

+i broa=tele seme\e c`ntau cu glasuri multePe c`nd, din ]n[l\ime, privindu-=i fa\a-n lac,Un nour singuratic st[tea uimit s-asculteCum bat ca toaca toate =i-o clip[ toate tac.

29

Se ridicau departe prelungi b[t[i din palme+i note-ad`nci de flaut ie=eau de jos, din stuh.P[rea c[ lapideaz[ t[cerea nop\ii calmeO grindin[ de note zv`rlite ]n v[zduh.

+i cum deasupra apei s-amestecau ]ntrunaUmpl`nd singur[tatea de fream[t viu, p[reaC[ toate laolalt[ apostrofeaz[ luna.C[ fiecare broasc[ se ceart[ cu o stea.

Erau oc[ri ]n larma lunaticei orchestre+i rug[ arz[toare ]n tainicul ei zvon.Spuneau Nem[rginirii durerile terestreCu imnul lor zadarnic, solemn =i monoton...

Cum le-ascultam din umbr[ acvatica fanfar[,Sub cerul vast al nop\ii cu ele-am retr[itO noapte luminoas[ din era ter\iar[.Nefericit =i singur ca primul troglodit.

ACCELERATUL

Peste fagi cu v`rfuri sureA c[zut amurgul rece.}nserarea mut[ treceFuri=at[ prin p[dure.Spre apus abia s-arat[Printre crengi, ]ntunecat[,O v[paie de rubin...Din frunzi=urile greleDe-nnoptare, tot mai vinGlasuri mici de p[s[rele...

30

Reci =i palide-n seninSe ivesc deasupra stele.

*

+i deodat[, dintre dealuriSe desprinde larg un zvonDep[rtat =i monoton,Ca un murmur lung de apeRev[rsate peste maluri...Cre=te-n lunc[, mai aproape,Umple v[ile vecineDe r[sunet mare...Vine!...

Fulger negru... tr[snet lungDus pe aripi de furtun[,Zguduind p[m`ntul tun[,Z[rile de-abia-i ajung...Parc[ zboar[,Parc[-noat[.Scuip[ foc, ]nghite drum,+i-ntr-un valv`rtej de fumTaie-n lung p[durea toat[...

A trecut...Dinspre c`mpie,

Vuiet greu de fier[rieSe destram[ ]n t[cere...Scade-n dep[rtare...Piere...

*

31

Iar ]n urm[-i, din tufi=uri,De prin tainice-ascunzi=uri,Se ivesc pe jum[tateP[s[rele ciufulite,Alarmate+i-ngrozite:Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?...Ciripesc cu glasuri miciCinteze =i pitulici.Doar un pui de pi\igoi,}ntr-un v`rf de fag pitic,St[ cu penele vulvoi+i f[c`nd pe sup[ratul:— Ce s[ fie? Nu-i nimic.A trecut Acceleratul...

SF~R+IT DE VAR{

Dac[ lini=tea p[durii adormiteNici o veste de-alt[dat[ nu-\i trimite+i pe fream[te pornite de departeNu te-ajunge glas de dincolo de moarte,Vin’ cu mine s[ ne pierdem ]n zadarPrintre galbenele rari=ti de stejar,Cu sfioase campanule =i sulfine,Pe c[r[ri pe unde nimeni nu mai vine.

Dulce zumzet somnoros =i irealS[ ne cheme spre poienele din deal.Taina lini=tii ]nalte s[ ne furePrin cotite lumini=uri de p[dure

32

+i la umbr[ s[ ne-mbie mai t`rziuO clopotni\[ de aur str[veziu,Leg[n`nd deasupra cre=tetelor noastreLicuricii ]n[l\imilor albastre...

F[r[ g`nduri, ca-ntr-un somn abia deschis,S[ tr[im ]n clipe lungi acela=i vis.Foi uscate-n jurul t[u s[ cad[ rar,La ureche s[-\i desc`nte un bondar+i cum stai cu ochii-nchi=i pe jum[tate,Soare galben printre ramuri nemi=cateS[-\i ]nv[luie-n t[cere =i-n lumin[Fruntea mic[ de domni\[ bizantin[.

*

Iar la-ntoarcere, s[ trecem prin p[=uni+i prin funduri de livad[ cu aluni,Printre garduri fumurii =i solitareCe se uit[-n urma noastr[ cu mirare...+i din treac[t, ici =i colo, s[ culegiS`nziene cu tulpinele ]ntregi,Margarete, sc`nteioare =i aglice,Un buchet de flori orfane =i calice,Lung ]n coad[ =i ghimpos =i cu \[r`n[.La plecare s[-l \ii falnic ]ntr-o m`n[,Dar cu vremea, desfoiat, s[-\i par[ greu+i la urm[ s[ mi-l dai s[-l duc tot eu...

O =op`rl[ pe c[rare, l`ng[ noi,Speriat[ s[ fo=neasc[ dintre foi+i s[ stea, s[ v[ uita\i o dat[ bine,De departe, tu la ea =i ea la tine,

33

Tu de sus =i ea din pietrele fierbin\i,Am`ndou[ serioase =i cumin\i.

Mai ]ncolo o crengu\[ de m[linOri un ghimpe s[ te-nt`rzie pu\in+i — purt`nd de-a lungul v[ilor prin \ar[Vestea nou[ a sf`r=itului de var[,Flutur mic, ]ntr-o lucire de-asfin\it,S[ ne-nt`mpine din \arin[ gr[bit,Cu rugin[ pe albastre aripioareCa o ve=ted[ petal[ de cicoare.

RAPSODII DE TOAMN{

I

A trecut ]nt`i o boarePe deasupra viilor,+i-a furat de prin ponoarePuful p[p[diilor.

Cu acorduri lungi de lir[I-au r[spuns f`ne\ele.Toate florile =optir[,}ntorc`ndu-=i fe\ele.

Un salc`m privi spre munteM`ndru ca o flamur[.Solzii frunzelor m[runteS-au zburlit pe-o ramur[.

34

Mai t`rziu, o co\ofan[F[r[ ocupa\ieA adus o veste-n goan[+i-a f[cut senza\ie:

Cic[-n munte, la povarn[,Plopii =i r[surileSpun c[ vine-un v`nt de iarn[R[scolind p[durile.

+i-auzind din dep[rtareVocea lui tiranic[,To\i ciulinii pe c[rareFug cuprin=i de panic[...

Zvonul prin livezi coboar[.Colo jos, pe mla=tin[.S-a-nt`lnit un pui de cioar[C-un b`tlan de ba=tin[

+i din treac[t ]i arunc[Alt[ veste stranie,C-au pornit-o peste lunc[Frunzele-n bejanie!

II

}ntr-o clip[, alarmate,Ies din =an\uri vr[biile.Papura pe lac se zbateLeg[n`ndu-=i s[biile.

35

Un l[stun, ]n frac, apareSus pe-un v`rf de trestieCa s[ \ie-o cuv`ntare}n aceast[ chestie.

Dar broscoii din r[stoac[}l insult[-n pauze+i din papur[-l provoac[Cu prelungi aplauze.

Li=i\ele-ncep s[ strigeCa de mama focului.Cocost`rci, pe catalige,Vin la fa\a locului.

Un \`n\ar, nervos =i foarteSlab de constitu\ie,}n zadar vrea s[ ia parte+i el la discu\ie.

C`nd deodat[ un erete,Poli\ai din na=tere,Peste balt[ =i boscheteVine-n recunoa=tere

Cu porunc[ de la centruContra vinovatului,Ca s[-l aresteze pentruSiguran\a statului...

36

De emo\ie, ]n surdin[,Sub un snop de bozie,O pastaie de sulcin[A f[cut explozie.

III

Florile-n gr[dini s-agit[.Peste straturi, dalia,Ca o doamn[ din elit[}=i ]ndreapt[ talia.

Trei petunii sub\irele,Farmec d`nd regretelor,Stau de vorb[ ]ntre ele:“Ce ne facem, fetelor?...”

Floarea-soarelui, b[tr`n[,De pe-acum se sperieC-au s[-i cad[ ]n \[r`n[Din\ii, de mizerie.

+i cu galbena ei zdrean\[St[-n lumina matur[,Ca un talger de balan\[Aplecat pe-o latur[...

}ntre g`ze, f[r[ fric[Se re-ncep idilele.Doar o g[rg[ri\[ mic[,Blestem`ndu-=i zilele,

37

Nec[jit[ cere sfatulUnei molii tinere,C[ i-a disp[rut b[rbatul}n costum de ginere.

}mprejur ]i c`nt[-n =ag[Greierii din flaute.“Uf, ce lume, soro drag[!”Unde s[-l mai caute?

L-a g[sit sub trei gr[un\eMort de inani\ie.+i-acum pleac[ s[ anun\eCazul la poli\ie.

IV

Buruienele-ngroziteDe-a=a vremi protivniceSe vorbir[ pe =optiteS[ se fac[ schivnice.

+i cum =tie-o rug[ciuneDoamna m[s[lari\[,Tot soborul ]i propuneS-o aleag[ stari\[.

Numai colo sus, prin vie,Rumenele lobodeVor de-acuma-n v[duvieS[ tr[iasc[ slobode.

38

Vezi! de-aceea m[tr[gunaA-nv[\at un brustureS[ le spuie-n fa\[ unaCare s[ le usture!...

Jos, pe-un v`rf de campanul[Pururea-n vibra\ie,+i-a oprit o libelul[Zborul plin de gra\ie.

Mic, cu solzi ca de balaur,Trupu-i fin se clatin[,Juvaer de smal\ =i aurCu sclipiri de platin[.

V

Dar deodat[, pe colineScade anima\ia...De mirare parc[-=i \ineV`ntul respira\ia.

Zboar[ ve=ti contradictorii,Se-ntretaie =tirile...Ce e?... Ce e?... Spre podgoriiTo\i ]ntorc privirile.

Iat-o!... Sus ]n deal, la strung[,A=tern`nd p[m`ntuluiHaina ei cu tren[ lung[De culoarea v`ntului,

39

S-a ivit pe culme Toamna,Z`na melopeelor,Spaima florilor =i DoamnaCucurbitaceelor...

Lung ]=i flutur[ spre vale,Ca-ntr-un nimb de glorie,Peste =olduri triumfaleHaina iluzorie.

Apoi pleac[ mai departePustiind c[r[rile,Cu alai de frunze moarteS[ colinde z[rile.

. . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . .

G`ze, flori ]nt`rziate!Muza mea satiric[V-a-nchinat de drag la toateC`te-o strof[ liric[.

Dar c`nd =tiu c-o s[ v[-nghe\eIarna mizerabil[,M[ cuprinde o triste\eIremediabil[...

40

BALADA UNUI GREIER MIC

Peste dealuri zgribulite,Peste \arini zdren\uite,A venit a=a, deodat[,Toamna cea ]ntunecat[.

Lung[, slab[ =i z[lud[,Botez`nd natura ud[C-un m[nunchi de ciumafai, —C`nd se scutur[ de ciud[,}mprejurul ei departeRisipe=te-n evantai

Ploi m[runte,Frunze moarte,Stropi de tin[,

Guturai...

+i cum vine de la munte,Blestem`nd+i l[crim`nd,

To\i ciulinii de pe valeSe pitesc prin v[g[uni,Iar m[ce=ii de pe c`mpuriO ]nt`mpin[ ]n caleCu gr[bite plec[ciuni...

Doar pe coast[, la urcu=,Din c[su\a lui de hum[A ie=it un greieru=,Negru, mic, muiat ]n tu=+i pe-aripi pudrat cu brum[:

41

— Cri-cri-cri,Toamn[ gri,

Nu credeam c-o s[ mai vii}nainte de Cr[ciun,C[ puteam =i eu s-adunO gr[un\[ c`t de mic[,Ca s[ nu cer ]mprumutLa vecina mea furnic[,Fi’ndc[ nu-mi d[ niciodat[,+i-apoi umple lumea toat[C[ m-am dus =i i-am cerut... Dar de-acu=,Zise el cu glas sf`r=itRidic`nd un picioru=,Dar de-acu= s-a ispr[vit...

Cri-cri-cri,Toamn[ gri,

Tare-s mic =i nec[jit!

CATRENE

“N-o s[ mai iubesc”, ziseseBiat[-mi inim[ naiv[,Dar v[z`ndu-te pe tine,A c[zut ]n recidiv[.

*

Sup[r[rile iubiriiSunt ca ploile cu soare:

42

Repezi, dar cu c`t mai repeziCu at`t mai trec[tore.

*

Musafiri la mine-acas[,F[r[ s[-i poftesc vreodat[,Am un =oarec, doi painjeni+i, din c`nd ]n c`nd, o fat[.

*

La fereastra ta-mi z`mbir[Toate florile din glastr[,Numai floarea cea mai dulceA fugit de la fereastr[.

*

Cum pierzi noaptea cu cititul!Am trecut din ]nt`mplare+i-mi venea, a=a, s[ intru+i s[ suflu-n lum`nare...

*

Zici c[ la r[zboi, iubito,Vii cu mine f[r[ preget...O, dar cum pl`ngeai asar[,C`nd te-ai ]n\epat la deget!

*

Greu mi-i, drag[, f[r[ tine+i te chem de-at`tea ori, —

43

Nu din zori =i p`n[-n sar[,C`t din sar[ p`n[-n zori...

*

Multe-i spun c`nd nu m-ascult[,Dar tresar =i tac din gur[C`nd, c-un z`mbet, ]=i ridic[Ochii de pe cus[tur[.

*

Ochii negri, fa\a alb[P[r ]ntunecat =i mare,Inima — un sloi de ghea\[.Alte semnalmente: n-are.

*

Draga mea, f[r[ cuvinte,Doar din ochi pricepe toate.Numai c`t m[ uit la d`nsa+i-mi r[spunde: “Nu se poate!“

*

“Toate-s vechi”, a zis poetul...Chiar =i c`ntecul acestaA mai fost, odinioar[,Publicat ]n Zend-Avesta.

44

MANON +I DES GRIEUX

Ea-=i pune voalul cu mi=c[ri discrete.El st[ cuprins de-o presim\ire grav[.Cer=indu-i mut o clip[ de z[bav[.S[rut[ bra\ul z`mbitoarei fete.

— Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnav[...At`t =opti, cu fa\a la perete,C[ci se temea acum s[ nu-l ]mbeteAme\itoarea ochilor otrav[.

+i ea s-a dus... }n clipa asta mareI-a aruncat din prag o s[rutare+i n-a-n\eles durerea-i f[r[ nume...

O, tu cea mai nebun[ dintre toate,Manon, Manon! de ce-ai l[sat pe lumeAt`tea zeci de mii de str[nepoate!...

BALADA CHIRIA+ULUI GR{BIT

Trec anii, trec lunile-n goan[+i-n zbor s[pt[m`nile trec.R[m`i s[n[toas[, cucoan[,C[-mi iau geamantanul =i plec!

Eu nu =tiu limanul spre carePornesc cu bagajul acum,Ce demon m[ pune-n mi=care,Ce tain[ m[-ndeamn[ la drum.

45

Dar simt c[ m-apas[ pere\ii, —Eu sunt chiria= trec[tor:}n scurtul popas al vie\iiVreau multe scimb[ri de decor.

Am stat la mansard[ o lun[.De-acolo, de sus, de la geam,+i ziua =i noaptea pe lun[Priveam ca la teatru, madam!C`nd luna-mi venea la fereastr[,Ora=ul p[rea c[ m[ cheam[S[-i v[d ]n lumin[ albastr[Fantastica lui panoram[...Mai sus, ]ntr-o camer[ mic[,F[ceau ]mpreun[ menajUn mo=, un actor =i-o pisic[.Iar dincolo, jos, la etaj —O dam[ cu vizite multe+i-al[turi de ea un burlac,Un demon serios de la CulteCu cioc =i cu ghete de lac.

De-acolo, pe-o vreme ploioas[,Mi-am pus geamantanu-n tramvai+i-abia am ajuns p`n-acas[:Pe Berzei, la conu Mihai.

|in minte =i-acuma gr[dina,Fersetrele unse cu var...}n fa\[ sta coana Irina+i-n curte, un fost arhivar.Vedeai r[s[rind laolalt[,

46

Un col\ luminos de ietac,Pridvorul cu ieder[ nalt[+i flori z`mbitoare-n cerdac...Pe-atunci ]nflorea liliacul+i noaptea c[dea parfumat[Umpl`nd de miresme cerdacul, —+i-avea arhivarul o fat[...Stam ceasuri ]ntregi sub umbrarulDe flori, a=tept`nd neclintit(C-avea obicei arhivarulS[ sfor[ie noaptea cumplit).T`rziu, c`nd se da la o partePerdeaua, p[rea c[ visez...+i iar am plecat mai departe,De team[ s[ nu m[ fixez.

Str[ine priveli=ti fugare!Voi nu =ti\i c[-n inim[ portO dulce mireasm[ de floare,Parfumul trecutului mort...

+i-am stat la un unchi, pe Roman[,|iu minte... dar unde n-am stat?La domnul Manuc, o persoan[Cu nasul pu\in coroiat;La doamna Mary, pe Regal[(O, cum m[ ruga s[ nu plec!Mi-a scris chiar o carte po=tal[);Pe strada Unirii la +beck;Pe Grant, l`ng[ birtul lui Sbierea;Pe Witing, pe Tei la Confort, —M-a dus pretutindeni puterea

47

Aceluia=i tainic resort.C-a=a mi-e via\a — o goan[,+i astfel durerile trec...

R[m`i s[n[toas[, cucoan[,C[-mi iau geamantanul =i plec!

NOAPTE DE MAI

S[rman cizmar!Ce demon te-a ursit s[ staiPe trepiedul t[u barbar,}n noaptea limpede de mai?...

O =oapt[ prinde s[-nfioareUmila ta singur[tate.Prelung =i rar, ]n dep[rtareUn clopot miezul nop\ii bate.Coboar[ vremea ca o ap[Nest[vilit[-n lunga-i cale,+i fiecare ceas ]ngroap[Comoara tinere\ii tale.Ca ni=te ritmice ciocaneR[sun[ pa=ii pe asfalt:Sunt ghete mari “americane”+i ghete mici cu tocul nalt...Acum odaia-\i pare mic[.Te ui\i cu sil[ ]mprejur...Un fum sub\ire se ridic[Din lampa ta cu abajur...+i iat[, ca-n at`tea r`nduri,

48

Ai devenit sentimental,Privind cu ochii du=i pe g`nduriPantoful delicat de bal.}n c[ptu=ala-i de m[tas[Te-ndeamn[ visul t[u curatS[ pui o form[ gra\ioas[De picioru= aristocrat...

. . . . . . . . . . . . . . .

O vezi la bal... a=a, ]nalt[+i elegant[ ca o floare...}n ploaie de confetti salt[Perechile d[n\uitoare...+i visul t[u acum te-arat[Frumos ca un locotenent,C`nd vii ]n fa\a ei deodat[+i-i faci u=or un compliment:— Dansa\i cu mine, domni=oar[?— Mersi! r[spunde ea ]ncet...+i-n luxul care v[-nconjoar[,O str`ngi la pieptul t[u, discret.Te prinde redingota bine.Sunt m`ndre ghetele de lac:Z`mbe=ti, ]ncrez[tor ]n tine...Apoi, c`nd muzicile tac,La bra\ v[ strecura\i afar[,Prin parcul lini=tit s[ staiCu ea, pe-o banc[ solitar[,}n noaptea tainic[ de mai...+i-\i tremur[ deodat[ m`naC`nd te g`nde=ti c-ai s[ruta,

49

}n raza lunii, pe st[p`naPantofului din m`na ta.

O, m`na ta rudimentar[,Cu piele aspr[, de toval!...Acum ]n pieptul t[u coboar[Revolta cald[, ca un val.Alungi vedeniile tristeDin lumea celor ferici\i,+i mii de g`nduri anarhisteS-aprind ]n ochii t[i trudi\i.O, cum ai r[scula norodul,“S[rmana plebe care-asud[“, —Ai da nebun cu calapodul}n r`nduiala asta crud[!Va trebui s[ vie-odat[Acel feeric viitor...+i-n mintea ta ]nfierb`ntat[,Te vezi deodat[ orator:}nfl[c[rat roste=ti tirade,Porne=ti mul\imea dup[ tine.Se-nal\[ mii de baricade+i cad palatele-n ruine.Tu vezi ]n noapte mii de tor\ii,“Femei cu p[rul despletit”,Prin aer trece duhul mor\ii+i-al r[zbun[rii v`nt cumplit!...

Dar p`n[-atunci, la judecat[,Pe trepiedul t[u barbar,Cu fruntea-n m`n[ rezemat[Ai adormit... S[rman cizmar!

50

NOAPTE DE IARN{

Cad din cer m[rg[ritarePe ora=ul adormit...

Plopii, umbre solitare}n v[zduhul neclintit,Vis[tori ca amoreziiStau de veghe la fereastr[,+i pe marmura z[peziiCulc[ umbra lor albastr[.

Iarna!... Iarna trist[-mbrac[Stre=inile somnoroase,Pune v[l de promoroac[Peste pomi =i peste case.Scoate-o lume ca din basme}n lumini de felinare —Umple noaptea de fantasmeNeclintite =i bizare.Din ogeagul de c[rbuneFace alb[ colonad[+i pe trunchiuri negre puneCapiteluri de z[pad[,Iar prin crengile cocheteFlori de marmur[ anin[, —O ghirland[ de bucheteCare tremur[-n lumin[.Reci podoabe-n ramuri goalePlou[ f[r[ s[ le scuturi,Ici, risip[ de petale,Colo, roi u=or de fluturi...

51

*

+i din valul de z[pad[,Ca o mut[ ar[tareLeg[n`ndu-se pe strad[,Un drume\ ciudat r[sare...Vine cu popasuri multe,Face-n calea lui m[t[nii.C`te-odat[ st[ s-asculteClopo\eii de la s[nii.Alteori uimit tresare,D[ din m`ini =optind gr[bit —Parc[ spune-o tain[ mareUnui so\ ]nchipuit...Ca o umbr[ din povesteSe strecoar[-ncet, =i iarSt[ deodat[ f[r[ vesteRezemat de-un felinar.

Fa\a lui se l[mure=te, —Pare-nduio=at acum...Vis[tor =i lung prive=teCasele de peste drum:Poart[ mic[... pomi ]n floare...O fereastr[ luminat[...Stre=ini albe de ninsoare...Toate-i par ca alt[dat[!

+i p[reri de r[u trecuteCad pe inima-i trudit[,Ca un stol de p[s[ri mutePe-o gr[din[ p[r[sit[:

52

“Bulg[ra= de ghea\[ rece,Iarna vine, vara trece+i n-am cu cine-mi petrece...Bulg[ra= topit ]n foc,Dac[ n-am avut noroc!Dac[ n-am avut noroc...”

Glasul, ]necat, se curm[.Omul, =ov[ind ]n strad[,Pleac[ iar, l[s`nd ]n urm[Pete negre pe z[pad[.

SINGURI

Dormi!... Un val de aer umed am adus cu mine-n cas[.Tremur`nd s-a stins v[paia lum`n[rii de pe mas[,Iar acuma numai ochiul de j[ratic din c[minLic[re=te-n umbra dulce, ca o piatr[ de rubin.

Bate v`nt cu ploaie-n geamuri+i e noapte neagr[-afar[...Pl`nsul stre=inii suspin[ ca un c`ntec de vioar[Monoton, =optind povestea unei vremi de mult uitate...Nici o raz[ nu p[trunde prin perdelele l[sate.

Ci-ntunericul prieten st[p`nind p`n[ departe,+i de oameni =i de patimi fericirea ne-o desparte.Singur eu veghez ]n noapte,Ploaia c`nt[ tot mai tare...+i m-apropii, ochii negri s[-i deschid cu-o s[rutare.

53

}N DRUM

Peste firea mut[ doarmeCerul plin de stele.Patru plopi ascund ]n umbr[Casa dragei mele.

Dar mi-a fost pesemne caleaDe-un du=man ursit[:Am g[sit lumina stins[,U=a z[vorit[...

De trei nop\i aceea=i caleBate c[l[torul.Cine n-are dor pe valeNu-mi cunoa=te dorul.

G`nduri triste, m`ine sar[Viu ]n ciuda voastr[, —+i de-o fi z[vor la u=[Intru pe fereastr[!

NOAPTE DE TOAMN{

Murmur lung de stre=ini, risipite =oapteCresc de pretutindeni =i se pierd ]n noapte.Rareori prin storuri o lumin[ scap[De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de ap[+i-mi trimite-n fa\[ raza ei r[sfr`nt[...

Ploaia bate-n geamuri, stre=inile c`nt[.

54

Dar treptat, cu larm[ potolit[ scadeC`ntecul acestui tremur de cascade.Tot mai des ]n preajm[ umbre vii r[sar,Ploaia peste case pic[ tot mai rar+i-n gr[mezi de neguri apele se str`ng...

Lumea-ntreag[ doarme, stre=inile pl`ng.

P`n[ c`nd o raz[ de argint ]n zare,L[murind pe bolt[ straturi de ninsoare,Lin desface umbra =i de crengi anin[Sc`nteieri albastre, boabe de lumin[.Iar acum din taina cerului deschis,Peste firea mut[ cad lumini de vis+i-n troiene albe norii se desfac...

Dar c`nd iese luna, stre=inile tac.

*

Dormi, iubire dulce!...Numai eu ]nt`rziu, singur pe c[rare,Farmecul acestei clipe c[l[toare...G`ndurile mele vin s[ te de=tepte,Din pridvorul tainic s[ cobori pe trepte.S[ cobori ]n toamna limpede =i rece+i, vis`nd cu mine clipa care trece,S[-mi spore=ti triste\ea ceasului t`rziuC`nd, str[in de tine, sufletu-mi pustiuVa porni zadarnic, r[t[cind pe drum,S[ s[rute urma pa=ilor de-acum.

55

ROMAN|{

O, vis al iubirii trecute!Sunt singur — om[tul t`rziuP[teaz[ aleile mute+i parcul e ]nc[ pustiu.

V[d iar[=i castanii =i plopii.Prin ramuri suspine str[bat.Acum cu sfial[ m-apropiiDe banca pe care ai stat.

+i pieptul ]ncepe s[-mi bat[.De sus flutur`nd a c[zutPe banc[ o foaie uscat[,O frunz[ din anul trecut...

P{INJINI+

}n plasa g`ndurilor mele de lumin[|i-am prins imaginea: o viespeSub\ire-n mijloc, ager[ =i fin[.

O adiere poate s-o desprind[Din luminosul ei hamac.S[ cad[ ca o floare pe fa\a unui lac,S[-i tulbure metalica oglind[...

E sear[... Plopii ]n=ira\i ]n zareSe sting departe —

56

V[p[i de umbr[, facle funerareLa c[p[t`iul zilei moarte...

De ce s[-mi stai zadarnic ]mpotriv[?R[m`i a mea...O, nu te zbate, dulcea mea captiv[, —Re\eaua fin[ s-ar cutremura+i fiecare fir ]ntins prea tareM[ doare...

C[ le-am urzit — painjen solitar —Nu din argintul razelor de lun[,Ci din fiorul unui vis bizarPe care Noaptea mi-l aduce-n darCa s[-l tr[im o clip[ ]mpreun[...

EPILOG

L`ng[ \[rmul tristei m[riM-am oprit pe-o st`nc[.Apa tremur[ spre z[ri,Verde =i ad`nc[.

Sufletu-mi, ]mpov[ratDe-o iubire moart[,Se ridic[ ne-mp[cat+i cu el o poart[,

Cum ]=i duce greu ]n zborVulturul de mare,Peste valuri c[l[tor,Prada moart[-n gheare...

57

DISTIH EROIC

Plop t`n[r, ]ncrustat ]n miezul verii,Cu ramuri vii =i frunz[ sclipitoare,C`nd r`ul v`ntului te scald[,}nva\[-m[ s[ r`d ca tine-n soare,S[-i sorb lumina cald[.

*

Plop negru, ]ncrustat ]n ger+i-ncremenit sub lun[Cu r[muri= de zgur[ =i de fier...}nva\[-m[ s[ uit lumina verii+i-n c`mp silhuiS[ dau triste\ea mea t[cerii+i g`ndurile mele nim[nui...

INFERNUL

Stan\e apocrife la Divina Comedie

I

“Allor si mosse, ed io gli tenni dietro.”1

D a n t e

... Trudit apoi, m-am a=ezat pe-o st`nc[.La cap[tul c[l[toriei meleSe deschidea pr[pastie ad`nc[.

1 “Atunci el porni =i eu ]l urmai” (Infernul, C`ntul I).

58

+i str[b[t`nd a norilor perdeleCu-nveninate ace de lumin[,Sclipeau ]n ]ntuneric =apte stele.

Eu le sim\eam arsura pe retin[+i-n van m[ ap[ram, cu fa\a-ntoars[,De raza lor caustic[ =i fin[.

Sim\ii atunci c[-n juru-mi se revars[Un pal amurg ce umple de-ntristareV[zduhul mirosind a piatr[ ars[.

+i-n aburi de pucioas[, pe c[rare,V[zui venind spre mine f[r[ grab[Un om cu nasul dezolat =i mare.

P[rea c[ Cerul pe figura-i slab[A pus stigmatul dragostei =i-al urii,Eterniz`nd profilul lui de bab[:

Triste\e-amar[-n col\urile gurii,O frunte devastat[ de furtun[+i de-ale vremii nobile injurii.

Purta pe cap o ve=ted[ cunun[+i-n ochii lui p[rea c[, deopotriv[,Melancolia lumii-ntregi s-adun[.

A=a, din vasta vremii perspectiv[,El cobora-n t[cere c[tre mine,|in`nd ]n gol privirea-i corosiv[.

59

— De unde vii =i cine e=ti, str[ine?L-am ]ntrebat, abia =optind cuv`ntul.— Eu viu de unde nimeni nu mai vine...

De =ase veacuri m-a-nghi\it p[m`ntul.Via\a-mi dete vitrega Firenze,+i la Ravena mi-am g[sit morm`ntul.

Poet am fost =i-n libere caden\eC`ntai Amorul ce-mi robi to\i anii,Din pragul tristei mele-adolescen\e.

Dar vr`nd s[-mpac a’ patriei z`zanii,M[runte intrigi, lupte intenstine,Cu ur[ grea m-au prigonit du=manii.

}n crud exil, pribeag prin \[ri str[ine,Visai atunci o vast[ trilogiePe care-am prins-o-n =iruri de ter\ine

S[pate ]n granit pe ve=nicie;+i ca o r[zbunare milenar[Am publicat Divina Comedie.

Un op, pe care anii-l ]ngropar[Sub comentarii sterpe =i pedante,Ce-mi fac contemporanii de ocar[...

— Cum, tu, e=ti tu nefericitul Dante,Cel care-a Mor\ii jalnice mistereLe-a evocat ]n rapsodii vibrante?

60

Nu pot, Maestre, nici n-am prec[dereS[ te sl[vesc a=a cum se cuvine!...Dar mult a= vrea, spre umedele sfere,

}n patria eternelor suspineS[ m[ conduci, precum odinioar[Virgiliu te-a c[l[uzit pe tine.

El, mie: — Oare, crezi c[ tot ce zboar[,Cum zice un adagiu, — se m[n`nc[?Fiindc-ai scris o cronic[ u=oar[,

Nici superficial[, nici ad`nc[,Vrei s[-\i servesc acum de cicerone?...— Nici tu, Maestre, nu scrisese=i ]nc[

La ]nceput, dec`t vreo cinci Canzone,

O carte plin[ de elucubra\ii+i c`teva sonete monotone.

Dar lui Virgiliu i-ai intrat ]n gra\ii(Ad[ugai, v[z`ndu-l c[ rezist[), —El se purta mai bine cu confra\ii...

— Epoca voastr[ materialist[Mi-a zdruncinat credin\a de-alt[dat[, —O-ntoarse el. Infernul nu exist[,

Sau cel pu\in eu unul niciodat[Nu l-am v[zut dec`t cu ochii min\ii,Orbit de-o supersti\ie uzat[.

61

Eu, lui: — Acestea-s roadele +tiin\ei!Concep\ia lui Strauss =i-a lui Nietzsche,De care mi s-au strepezit to\i din\ii!

Dar cel pu\in te-ai ]ntrebat ce-ar zice}n clipa asta, dac[ f[r[ vesteTe-ar auzi divina Beatrice?

El mi-a r[spuns placid: — Amorul esteUn ce banal, prin care Firea dregeA Nimicirii opere funeste;

Un van instinct, de sub a c[rui legeNici microorganismele nu scap[.Eu, lui: — At`t? El, mie: — Se-n\elege!...

V[zui atunci ]n lini=te cum crap[A st`ncilor ]ntunecate blocuri+i trec plutind pe-a nop\ii neagr[ ap[.

Fantome prinse-n diafane jocuriC[lcau m[runt v[zduhul, f[r[ tropot,Ca cei ce poart[ cauciuc la tocuri.

Apoi un sunet dep[rtat de clopotP[ru c[ bate-n aer tarantella

+i ploaia se porni cu grabnic ropot.

}nfrico=at de fream[tul acelaCe se-n[l\a vuind ]n vijelie,Am zis: — Maestre, s[ deschid umbrela?

62

N-a= vrea s[ facem hidroterapie.La anii t[i, o grip[ subversiv[}\i poate-aduce vreo pneumonie.

— Eu nu m[ tem de moarte, dimpotriv[,R[spunse el, — c`nd ai murit o dat[E foarte greu s[ cazi ]n recidiv[...

Aceast[ vorb[ ]mi p[ru ciudat[.Cuprins de-un fel de vag[ presim\ire,P`ndii pe-ascuns figura-i nemi=cat[.

— Nu m-ai luat cumva c-un plan sub\ireMai adineaori c`nd ziceai, Magistre,C[ Iadul nu-i dec`t o-nchipuire?

El, mie: — V[d din vorbele-\i sinistreC[-n orice caz, Infernul pentru tine}=i va deschide negrele registre.

Destul am ]ncercat a-\i face bine.Ca s[ te vindeci pentru totdeauna,Ridic[-te =i vino dup[ mine...

Cu fulgere verzui cre=tea furtuna.Rostind aceste nobile cuvintePrin care =i-a r[scump[rat minciuna,

Maestrul a pornit-o ]nainte,Pe c`nd, sub cer de zgur[ =i aram[,Eu m[ \ineam ]n urma lui cuminte

Precum se \ine puiul dup[ mam[.

63

II

“...E caddi comme corpo morto cade.”1

D a n t e

“Pe-aici se intr[-n bra\ele durerii,Pe-aici se intr[-n bezna subteran[,Precum afirm[ Dante Alighieri.

M-a conceput o-nchipuire van[,Un rafinat instinct de r[zbunare,Dar m-a-ntrecut mizeria uman[.

Zadarnic[ e orice protestare.Voi, cei ce-n lume a\i comis p[cate,L[sa\i-v[ n[ravul la intrare.”

Aceste vorbe, oarecum ciudate,Citindu-le cu jum[tate gur[Deasupra unei por\i d[r[p[nate,

Am zis: — Intrarea pare cam obscur[...N-ar fi prudent s[ renun\[m, Maestre?C[ci la un caz cumva de-ncurc[tur[,

Nu v[d nici u=i deschise, nici ferestrePe unde teaf[r s[ purced afar[,Utiliz`nd resursele-mi pedestre...

1 “+i am c[zut cum cade un trup f[r[ via\[” (Infernul, C`ntul V).

64

El mi-a r[spuns cu voce funerar[:— De ce te por\i acum ca fariseii,Au vrei s[-mi faci fantoma de ocar[?

Prive=te cel pu\in prin borta cheii,S[ =tiu c[ nu m-am ostenit degeaba.Eu, lui: — Pardon! A=a fac doar lacheii.

}ncepe tu! Ori m-ai luat cu graba,S[-mi sco\i la urm[ niscaiva ponoase?(+i-n g`ndul meu: “Se o\[r[=te baba!”)

Ce interes avut-ai, ce foloase,Ca s[ m-atragi cu vorbele-\i viclenePrin locurile-acestea dubioase?

Doar =tim noi c[ pe-aici, prin buruiene,Se afl[ o panter[-n libertate+i alte lighioane indigene.

Vrei s[ m-aplec din curiozitate,+i-n vreme ce nici nu g`ndesc cu g`ndul,Vrun cerber s[ m-apuce pe la spate?...

A=a vorbii, cu ochii spion`ndu-l;Iar la sf`r=it cedar[m fiecare,C`nd el, c`nd eu, s[ st[m privind cu r`ndul.

V[zui atunci, aproape de intrare,Un pudel gras =u plin de panglicu\e,Cu scabie canin[ pe spinare.

65

O leb[d[ =i c`teva maimu\e}nconjurau dihania neroad[,Ce se l[sase moale pe l[bu\e.

Cu gingiile neput`nd s[ road[Un beefsteak crud =i tare ca de piatr[,El sta sug`nd din propria lui coad[.

— Acest c[\el ce toat[ ziua latr[,Rosti Maestrul cu-a lui voce trist[,A fost un biet erou, l[sat la vatr[.

— Cunosc! am zis cu nasul ]n batist[.D[-mi voie s[-i dedic, fiindc[-i place,Aceast[ rim[ impresionist[...

— Vezi colo, ]ntre dou[ vingalace,Un om cu alfabetul la spinare,Venind pe sub colin[ ]ntr-acoace?

Acela este tipograful care,}n primul t[u poem, din z[p[ceal[,|i-a mutilat trei strofe lapidare.

Atunci la borta cheii, cu sfial[,Urm`nd ilustrei mele C[l[uze,V[zui o mutr[ plin[ de cerneal[:

Un om trecea... +i cele nou[ Muze}l zg`riau, purt`ndu-l sub escort[+i oblig`ndu-l s[ le cear[ scuze.

66

— Degeaba cau\i, i-am strigat prin bort[,S[ scapi de blamul negrei tale fapte!Sus, pe p[m`nt, poetul te suport[,

Dar jos te-a=teapt[ a lui Cain noapte,Precum a zis Francesca da Rimini,Infernul, c`ntul V, 107...

El s-a oprit pe cre=tetul colinei,}nfrico=at de-aceast[ amenin\are,+i, neclintit[-n tremurul luminii,

Statura lui s-a proiectat pe zare,}ncovoiat[, lung[, am[r`t[,Ca un fantastic semn de ]ntrebare...

V[zui apoi o namil[ ur`t[,Un fel de baci cu sarica sub glug[,Ce sta deoparte sprijinit ]n b`t[.

De propria lui umbr[ vrea s[ fug[,Dar se trezea c[-n juru-i graviteaz[,M`nat de-o oarb[ for\[ centrifug[.

O clip[ se oprea =i, cu emfaz[,|intea-n p[m`nt c[ut[tura-i proast[,Apoi din nou pornea ca o sf`rleaz[.

Acest Zoil, cu proza lui nefast[,A p`ng[rit de dou[ ori pe lun[A Venerei stea limpede =i cast[...

67

At`t Maestrul apuc[ s[-mi spun[.}n umbr[ se ivise-o alb[ pat[,Un corp suav ca un reflex de lun[...

O blond[ apari\ie-ntristat[Plutea spre noi din umeda genune...+i-n ]ntuneric, albu-i trup de fat[,

}ngenuncheat ca pentru rug[ciune+i luminos =i fin ca diamantul,P[rea-ncrustat ]n roc[ de c[rbune.

— Cu glas pierdut ]=i caut[ amantul...Ea are-n ochi misterul nop\ii clare,Pe buze-Amor =i-n inim[ Neantul...

Iubirea ei crescuse ca o floareSub ziduri de f[\arnic[ Gomor[,O dulce-mp[timire arz[toare:

}n ceasuri caste, m`ng`ieri de sor[.S[rutul ei — v[paie purpurie,Privirea — lumini= de auror[...

+i-o clip[ fu de-ajuns: pe ve=nicieSe risipir[ toate, f[r[ urm[,}ntr-un fior de neagr[ isterie.

— Destul! Destul!... Sim\eam cum mi se curm[Via\a-n piept, — cum vipere rebeleSe zv`rcolesc ]n inima-mi =i scurm[...

68

+i f[r[ glas, cu capul gol sub stele, —V[z`nd cum iar[=i piere-n fund, departe,Fantoma trist[ a iubirii mele,

M-am pr[bu=it cu bra\ele-ntr-o parte,}mpins ]n gol de-o tainic[ povar[,Cum cade omul fulgerat de moarte.

P[rea c[ peste sufletu-mi coboar[O noapte lini=tit[ =i ad`nc[+i-n giulgii moi de umbre m[-nf[=oar[...

Apoi, cu ochii plini de visuri ]nc[,M-am scuturat ca dup-o catastrof[+i m-am trezit din nou pe-aceea=i st`nc[ —

Pe care m[ g[seam ]n prima strof[.

Din ciclul

“PARODII ORIGINALE”

70

}N LOC DE PREFA|{

Unui confrate

Tu nu-n\elegi, Zoile, r`sul meu...}ntr-un ora= din asfin\it, departe,Cu mult nego\ =i =tiutori de carte,Tr[ia pe vremuri un s[rman evreu,

Anume Baruch... Fire de elit[,}n lume vie\uind ca-ntr-un pustiu, —+tia s[ taie sticl[ poleit[+i to\i nerozii ]l credeau geamgiu.

Dar timpul sufl[ limpede ca v`ntu+i Moartea le-a gr[bit metamorfoza:Pe to\i f[c`ndu-i una cu p[m`ntul,A transformat pe Baruch — ]n Spinoza.

Tu nu cuno=ti, Zoile, g`ndul meu...Din tine-ntreg tu faci literatur[.Oferi ]n studiu mica ta structur[,Naiv =i comic, ca un crustaceu.

E=ti tulbure, dar fundul \i-i aproape;Aveam =i eu (pe c`nd m[ dam pe ghea\[)

71

Obscuritatea ta — de suprafa\[,+i profunzimea ta — de dou[ =chioape.

Iar azi lirismul meu e clar, vezi bine,C[ci tuturor ]=i d[ruie secretul,Dar ca s[ po\i citi c`ndva ]n mineTu nu-mi cuno=ti, Zoile, alfabetul.

Zadarnic dar ne-amestec[ vultoarea,Noi nu putem urma acela=i \el...+i dac[ totu=i \i-am f[cut onoareaAcestor aspre stihuri de o\el, —

C`nd ]mi cite=ti poemele =i prozaG`nde=te-te la geamul lui Spinoza.

P a g i n i d i n d i f e r i \ i a u t o r i

Al. DEP{R{|EANU:

VARA LA |AR{...

Locuin\a mea de ver[E la \er[...

Acolo era s[ morDe ur`t =i de-ntristare

Beat de soare+i p`rlit ]ngrozitor!

Acolo, c`nd n-are treab[,Orice bab[

72

Este medic comunal.Via\a ce aci palpit[

E lipsit[De confort occidental.

Nu exist[ ber[rie,Nici regie...

Doar un ho\ de c`rciumarCare are marf[ proast[

+i-o nevast[Ce se \ine c-un jandar.

C`nd te duci pe drumul mareLa plimbare,

Este praf de nu te vezi.Trec, mi=c`nd domol din coad[,

Spre livad[Ale satului cirezi.

+i te poart[ sub escort[O cohort[

De \`n\ari sub\iri ]n glas,}nzestra\i la cap c-o scul[

Minuscul[Cu preten\ie de nas...

C`nd se ia c`te-o m[sur[,Lumea-njur[

Pe agentul sanitar+i-l ]ntreab[ f[r[ noim[:

— Ce-ai cu noi, m[?Pentru ce s[ d[m cu var?...

73

Ale satului mari feteF[r[ ghete

Ies la garduri pe-nserat...(Am v[zut aci-ntr-o noapte

Ni=te fapteCare m-au scandalizat!)

L`ng[ foc, o bab[ surd[+i absurd[

Spune, ca =i alte d[\i,Tot povestea cu Ileana

Cos`nzeana,Plin[ de banalit[\i.

Doarme-apoi ad`nc comuna...Numai luna

Galben[ ca un bostanIese, mare =i rural[,

La iveal[,Dintr-o margine de lan.

C`nd =i c`nd un c`ine url[Ca din surl[...

Carul mare s-a opritSuspendat, ca un macabru

Candelabru,Peste satul adormit...

Dar ]n zori ]ncep coco=ii,P[c[to=ii,

Ca s[ fac[ iar scandal, —S[ te saturi de via\[

74

+i dulcea\aTraiului patriarhal!

D-aia zic eu, prin urmare,Vorb[ mare:

C[ de-acuma, s[ m[ tai,Nu-mi mai trebuie-alt[ cur[

}n natur[,S[ m[ duce\i cu alai!

Mearg[ pictorii la \ar[Ca s[ piar[

De c[ldur[ =i de praf!Mie da\i-mi str[zi pavate,

M[turate, —Da\i-mi cinematograf!

Ca un fluture pe floare,Beat de soare,

Pentru ce s[ mor a=a?Nu mai vreau \[r[nci naive,

Primitive...Mie da\i-mi altceva!

Da\i-mi, da\i-mi strada-ngust[Unde gust[

Omul via\a mai din plinCu tr[suri, femei cochete

+i cu fete}nc[l\ate cel pu\in!

75

DIMITRIE BOLINTINEANU:

MIHAI VITEAZUL +I TURCII

O=tile p[g`ne pas[ la hotare.Mihai-vod[ =ade la o mas[ mare.C[pitanii-n juru-i beau, se veselesc,C`nd deodat[-n sal[ intr[-un sol turcesc.— Padi=ahul nostru m-a trimis la tineS[-i pl[te=ti tributul ce i se cuvine!...

Mihai-vod[ tace. Oaspe\i, mare-mic,Cu onor din teac[ spedele-=i ridic.Luna vars[ raze dulci =i auroase,C[pitanii-=i scutur coamele pletoase.Iat-acum se scoal[ doamna-i tineric[Rumen[, suav[ ca o zambilic[.Sub hlamid[-i salt[ rotungioru-i s`n,Crini =i garofi\e pe-al ei chip se-ng`n,P[rul pe-a ei frunte joac[ gra\ios,Ochii cu triste\e cat-acum ]n jos:

— Unde este timpul cel de alt[dat[C`nd Mihai Viteazul =tia s[ se bat[?Cela ce-n primejdii st[ =i se g`nde=teInamicii \[rii jugu-i preg[te=te.Pentru tron, m[rire, dulcea-i so\ioar[Gata-i s[ se duc[ =i-n locu-i s[ moar[!Doamne, tu ai dreptul s-o abandonezi,Dar nu ai pe-acela pl`ng`nd ca s-o vezi,Du-te, mori ]n lupt[, dulcele meu mire,C[ de nu e=ti vrednic, plec la m[n[stire!

76

Atunci Mihai-vod[ se scoal[ deodat[+i spre sol ]ntoarce fa\a-i g`ndurat[:— Mergi =i spune celui care te-a trimisC[ Mihai Viteazul ochii n-a ]nchis.Au voie=ti pe \ar[ biruri noi a pune?Au vrei s[ iau pielea de pe Na\iune?...Padi=ahul vostru, f[r[ de-nconjor,Vrea s[ nimiceasc[ p-acest brav popor.Dar mai bine piar[ dac[ i-a fost dat,Dec`t cu ru=ine, mic =i at`rnat!

+i zic`nd acestea, ia o bard[-n m`n[,Iute str`nge-n juru-i armia rom`n[+i cu ea de-a valma, f[r’ s[ z[boveasc[,Sfarm[ =i respinge armia turceasc[.Chiar =i Sinan-Pa=a, plin de umilin\i,A c[zut ]n ap[ =i-a pierdut doi din\i.

Iar Mihai Viteazul, dup[ dou[ ceasuri,Nal\[-o m[n[stire =i trei parastasuri!

GEORGE CO+BUC:

|IGANII

Dorm c`mpiile-n lumin[.Peste pacea lor senin[Cade soarele-n apus.Un convoi s-arat[-n zare...Cre=te-ncet pe drumul mare

77

+i cum vine tot mai tarePulberea se-nal\[-n sus.

Vin \iganii!... F[r[ vestePe la por\i r[sar neveste,Satul se de=teapt-acum —C`nd prin v[l de praf sub\ire}ncepur[ s[ se-n=ireCar[ mici cu coviltireSc`r\ìnd ]ncet pe drum.

Trec fl[c[i cu ur=i ]n lan\uri.Cìnii, de=tepta\i din =an\uri,Latr[ f[r[ s[-i asmu\i+i orbi= s-arunc[-n cete, —Dar fl[c[ii largi ]n spete,Cu ochi mari, cu negre plete,Calc[ m`ndri =i t[cu\i...

Vine-apoi pestri\a gloat[Cu gospod[ria toat[.Caii slobozi, f[r[ frù,Duc merindele-n spinare+i se \in pe l`ng[ care,Iar v[tavul st[ c[lareCu harapnicul la brù.

Sar copiii goi =i strig[,Cer la poart[ m[m[lig[,Babe fr`nte din mijloc,Iar \ig[ncile cu gura}nte\esc harababura

78

C`nd ]\i umplu b[t[turaS[-\i ghiceasc[ din ghioc.

Vin mi=c`nd din =old aleneCu privirile viclene+i cu s`nii ar=i de v`nt,De la sudul tainic, undeSoarele-ndelung p[trundeBronzul formelor rotundeStingherite de ve=m`nt...

S-a oprit l`ng-o poiat[Un \igan r[zle\ de ceat[, —Ochii-i fug dup[ g[ini...Str`ns ]=i \ine-acum vioara+i, cum trece ulicioara,Fac ]n urma lui ca cioaraTo\i copiii din vecini.

Mai ]ncolo, pe-o m`r\oag[,Dintr-o gur[ de desag[At`rnat[ de obl`nc,F[r[ sc`ncet, cu sfial[,Iese negru la iveal[Numai c`t o portocal[Un c[p=or mirat de \`nc.

Lume pe la por\i se-ndeas[.Chiar =i doamna preuteas[+i-a l[sat gherghefu-n pat+i-=i p[ze=te-n prag odaia.Cre=te-n uli\i harmalaia

79

C`nd domoal[ trece laiaC[tr[ margine de sat.

. . . . . . . . . . . . . . . . .

+i s-au dus... Pe c`mp, pe drumuri,Pale str[vezii de fumuriSe ridic[-n dep[rt[ri.Limpede-asfin\it coboar[;Crezi c[-n uria=a-i par[Un ora= ]ntreg, o \ar[Arde dincolo de z[ri...

Th. SPERAN|IA:

C~INELE OVREIULUI

“Anecdot[ pip[rat[“

}ntr-un an, c`ndva-ntr-o var[,Nu =tiu unde, ]n ce sat,Un ovrei merg`nd cu marf[}ntr-o curte a intrat.+i cum intr[ el pe poart[Cu bagajul la spinare,Hop, ]i sare ]nainteUn dul[u ur`t =i mare.“Ce s[ fac acum? se-ntreab[Bietul I\ic sup[rat.Dac[ strig s[ vie omul,P`n’ s[ vie — m-a m`ncat!Dac[ plec pe poart[ iar[, —

80

A= pleca eu bucuros,Dar dul[ul e ]n stareS[ m-apuce pe din dos...Nici ]ncolo, nici ]ncoace,Eu mai bine stau pe loc;+i-am s[-l iau cu vorb[ bun[, —Chiar a=a s[ am noroc!”

— Moi Grivei, zic zou, ascult[,De c`nd umblu eu pe josN-am v[zut ]n toat[ lumeaUn c[\el a=a frumos!M[ mai duc la t`rg eu, las[,|i-oi aduce un covrig.Ce folos ai dac[ latri?Parc[-\i iese vrun c`=tig?Moi Grivei, tu e=ti cuminte,Ce-ai cu mine de-mp[r\it?Am venit la badea Gheorghe, —Ei =i ce-i dac-am venit?N-am s[ stau un an la d`nsul,Plec ]ndat[ la haham...Dar dul[ul se repede+i mai tare: Ham! ham ham!— Stai pe loc! Ai-vei mi-e fric[!Ci p[cat c[ n-am o pu=c[!Badi Gheorghe, badi Gheorghe,Ie=i afar[ c[ m[ mu=c[!Badea Gheorghe iese-n u=[,D[ c-o piatr[ dup[ c`ine+i-apoi zice: — Nu te teme!|ine-\i inima, jup`ne!

81

Nu =tii vorba rom`neasc[De la mo=i-str[mo=i l[sat[,C[ un c`ine care latr[Nu te mu=c[ niciodat[?— +tiu proverbul — zice I\ic —C[-l avem =i la ovrei,+tiu prea bine... dar e vorbaDac[-l =tie =i Grivei!

A. MIREA:

C A L E I D O S C O P

I. UNEI FOSILE

De-at`tea ori noi \i-am f[cut ova\ii,|i-am preg[tit m`ndria ta pedant[.Salut[ dar sinteza ambulant[A celei mai nebune genera\ii!

C[ci la at`tea mari evenimenteEu am luat o glorioas[ parte:Doar am avut principii con=tiente+i capul spart la 13 marte!

Nu vezi ce iute m[ deprind cu zborul?Aeroplanul visurilor meleVertiginos m[ duce c[tre stele,Cum ]l ducea pe Blériot motorul.

Iubesc =i c`nt!... Nep[s[tor cultivA sufletului gratuit[ zestre, —

82

C[ci eu sunt t`n[r =i-mi bat joc, maestre,De prognosticul t[u definitiv.

Tu ai ajuns de mult fatalul termen+i te-a orbit sterila ta splendoare;Eu port ]n suflet durerosul germenAl operelor mele viitoare.

II. BUSTULUI MEU

Tu, “cap de studiu”, mobil[ intact[,Discret tovar[= de proiecte mari,Tu reprezin\i persoana mea abstract[, —Un alter ego f[r[ ochelari.

+i laolalt[ noi tr[im ca fra\ii...Dar vezi tu c`t de nebulos apareDestinul t[u, premàtur[-ntrupareA tainicelor mele aspira\ii!

C`nd m[ cuprind presentimente releM[ uit la tine, mosafir posac,+i nu =tiu dac[ voi putea s[-\i facUn piedestal din visurile mele...

Ori m[ voi stinge ca un foc de paie+i voi pieri cum piere-n lume totul,Ori te r[stoarn[ slujnica cu cotulC`nd va veni s[ scuture-n odaie.

Dar dac[ scapi de-o moarte-a=a brutal[+i dac[ eu mi-oi face datoria,

83

Atunci e obligat[ prim[riaS[-\i dea =i \ie-un loc ]n capital[.

Nemuritor =i rece ca metalul,De=i nu e=ti dec`t un “plagiat”,Vei fi mai m`ndru, mai apreciat+i mai iubit dec`t originalul.

Z`mbind vei sta pe negru piedestal}mpodobit cu litere de aur,+i trei \[r[nci enorme de metal}\i vor ]ntinde trei cununi de laur.

Iar eu, obscurul, eu acesta careDe dou[ ceasuri stau ]n fa\a taCu m`inile v`r`te-n buzunare, —Eu voi muri =i to\i m[ vor uita.

C[ci omul are partea cea nedreapt[:El c`nt[, r`de, sufer[, iube=te,Adoarme-apoi =i nu se mai de=teapt[, —Pe c`nd poetul supravie\uie=te...

III. R{SPUNSUL MICILOR FUNC|IONARI

Da, ave\i dreptate: noi o ducem prost,|[c[nim ]ntruna la ma=ina Yost.}nnegrim h`rtie, forfec[m cupoane,Urm[rind cu ochii tinere cucoaneCare trec pe strad[... Sunt tr[suri =i lume,Pretutindeni zgomot, soare cald =i glume.

84

Vremea parc[-=i merge mersul ]n galop+i aspectu-=i schimb[ ca-n caleidoscop.Iar noi st[m deoparte...

Asta ni-i via\a!Tot mereu aceea=i, seara, diminea\a:Slujba, facultatea, birtul =i chiria, —Peste tot apas[, grea, monotonia.Da, ni-i trist[ soarta =i de nimeni pl`ns[.}ns[... S[ tr[iasc[ salvatorul “]ns[“!

Seara, c`nd cad lene=i fulgii de z[pad[,V-a\i oprit vreodat[ la un col\ de strad[, —C`nd lumini la geamuri, vesele, pe r`nd,Una dup[ alta se aprind, =i c`nd“Centrul” ]=i trimite c[tre mahalale,}n amurg, prisosul farmecelor sale?E o-nv[lm[=al[, un popor de feteRumene, vioaie, sprintene, cochete,Care trec gr[bite, chicotind ]n =oapte.Au ]n ochi lumin[ =i-n privire noapte.Blonde ucenice, oache=e modisteTrec uit`nd pustiul ceasurilor triste, —Cine le pricepe z`mbetul fugar?Numai oropsitul mic func\ionar!

C`t ]i par de calde hainele sub\iri,}n v[paia unei tainice priviri!Un cuv`nt, o =oapt[ ce de-abia se-ng`n[,Mai t`rziu o cald[ str`ngere de m`n[, —P`n[ c`nd al[turi ei se duc, perechi,+i se pierd ]n noaptea uli\elor vechi...Da, ni-i trist[ soarta, domnule A. Mirea, —

Dar avem Iubirea!

85

Dar noi suntem tineri, noi avem speran\e!C`nd ne-nchidem visul ]n obscure stan\e(Nu =ti\i c[ noi facem =i literatur[?)O, atunci se schimb[ vitrega natur[:Ne-aminte=te teancul de h`rtii albastreC`t de larg e cerul visurilor noastre:}n biroul umed soarele coboar[,Foarfecele cade, fantezia zboar[,|[c[ne ma=ina ritmul unui vers...

Voi atinge\i culmea, noi suntem ]n mers.

IV. R{SPUNSUL COMETEI

Regret c[ m[-ntrerupi din caleCu interviul dumitale,Dar iat[, m[ opresc o clip[S[-\i dau r[spunsul meu ]n prip[.

V-am salutat odat[ sfera,Acum vreo zece mii de ani,C`nd astronomii de pe TerraErau de-abia orangutani.(Flammarion era goril[,+i bietul Newton, diplodoc,

Camil era de-abia c[mil[,Iar Duic[... nu era deloc!El de-abia azi, c`nd scrie proz[,Se afl[ ]n metamorfoz[+i se transform[ tare greu:Aspir[-acum la cimpanzeu.)

86

*

De-atunci, prin negrele stihii,}n noaptea larg[ =i profund[,Am r[t[cit cu zeci de mii

De metri pe secund[,+i diafan[ m-am ivit,Din period[-n perioad[,Ca fulger blond ]ncremenitS[-mi desf[=or spectrala coad[Pe cerul nop\ii la zenit...Planetele cu sateli\ii,Purt]ndu-=i m]ndre parazi\ii,Mi-au dat portretul prin gazete+i m-au fixat mii de lunete...Dar, gata s[-mi g[sesc morm]ntul}n vreun sistem de constela\ii,Am revenit zbur]nd prin spa\ii,C[ci nu dispre\uiam P[m]ntul.(De-a\i fi ]n cer ca mine voiV-a\i minuna ]ntotdeaunaCum globul [sta de noroiSe vede luminos ca Luna...)+i-aveam de g]nd — ca un simbolDe milenar[ simpatie —Cu cel din urm[-al meu ocolS[ ne unim pe ve=nicie}ntr-un fantastic carambol.+i m[rit`ndu-i neagra hum[Cu luminosul meu adaos,}ntr-un aprins v]rtej de spum[S[ ne rostogolim ]n haos.

87

*

Dar c]nd v[zui ce... porc[rie(S[-mi ier\i cuv`ntul) a\i f[cut,C`t s`nge-a curs din neghiobiePe bietul vostru glob de lut, —Ca spaim[, la perihelieDin zborul meu m-am ab[tut+i nimbul clar =i trena lung[Ca o e=arf[ de lumin[Mi le-am ferit s[ nu le-ajung[Vreun strop ]ntunecos de tin[.

*

De-atunci, iubitul meu, ]mi vineDe sup[rare =i ru=ineS[ fug...cu coada-ntre picioarePrin spa\ii interplanetare+i s[ m[ mistui ]n neant.M[ duc... Adio! Salutare!S[-mi scrii: Uranus, poste-restante.

V. SONETE

1. LA CINEMATOGRAFUL MUT

Se face bezn[. Tremur`nd aparePe p`nza alb[, f[r[ nici o cut[,Un domn cu cioc... Z`mbe=te =i salut[Jur ]mprejur pestri\a adunare.

88

E un salon ]n care to\i discut[+i r`d mereu. E via\[, e mi=care —Dar nici un zgomot... Fermecat[ pareSocietatea asta surdomut[.

Cuiva, din sal[, i-a sc[pat un ban.U=or, ]ntoarce capul indignat[Madama care c`nt[ la pian.

Al[turi o cucoan[ se fr[m`nt[,A enervat-o lini=tea ciudat[Din lumea “celor care nu cuv`nt[“...

2. SONET TEATRAL

Te urm[resc cu ochii to\i b[rba\ii.O ploaie de priviri sentimentaleS-abat asupra frumuse\ii tale+i toate-i fac erotice ova\ii.

Ce fericit e so\ul dumitale!El ]n antracte st[ de conversa\ii...De-a= fi, ca el, st[p`n pe-at`tea gra\ii,Eu a= pleca la cele trei semnale.

M[-]ntorc, frumoasa mea necunoscut[,+i ochii mei din umbr[ te salut[De c`te ori se-ntunec[ lumina.

Dar ochii t[i n-au prea b[gat de sam[C[-n pieptul meu se-ncepe-o nou[ dram[,C]nd a c[zut definitiv cortina.

89

3. UN ROMANTIC

De dou[ ceasuri tremur`nd ]n strad[,Cu ochii plini de mut[ resemnare,}=i face planuri extraordinare+i-n mintea lui roste=te o tirad[.“Poftim la geam, sublim[ ar[tare!De-ai auzi t[cuta serenad[,Te-ai apleca u=or pe balustrad[Ca s[ trimi\i ]n v]nt o s[rutare.”

El sper[ ]nc[... Poate, cine =tie,De la distan\[, prin telepatie,Va-nfiripa cu ea un dialog.

Dar inima-i se str`nge ca-ntr-un cle=te,Pe c`nd vardistul trece =i-i =opte=teC-un z`mbet straniu: — Circula\i, v[ rog!...

VI. SAHARA

Eu nu m[ duc la cinematograf.}n suflet port o lume minunat[, —Tablouri vechi, pe care niciodat[Nu le p[teaz[ mu=tele de praf...

Vene\ia, Bosforul, Niagara,Brazilia, Eghipet, Dardanele,Fiorduri, mun\i, priveli=ti din SaharaIes r`nd pe r`nd din noaptea min\ii mele.

90

Sahara!... Uite, vreau s[ fac o prob[,S-aduc Sahara chiar la mine-acas[:Mut scaunul beteag de l`ng[ mas[+i stau a=a, cu spatele la sob[...

S-a ridicat grozav temperatura!...Pe galbene nisipuri arz[toareUn palmier ]ncremenit ]n soareViseaz[ lung... Abia suport c[ldura.

Mi-am rupt ]n coate hainele de dril.Pe drumul [sta lung c`t Ramajana,

De-o s[pt[m`n[ mergem c[tr[ Nil...A poposit ]n oaz[ caravana.

}nm[rmurit ]n farmecul acestaDe mii de ani, Pustiul pare mort.C[milele =i-au preg[tit siesta+i rumeg[ culcate l`ng[ cort.

Iar noi, ]n tihn[ binecuv`ntat[,Gust[m, de form[, c`teva curmale.(Sunt ]nv[\at cu mesele frugaleDe c`nd tr[im ]n zona temperat[.)

Apoi o mreaj[ de senza\ii rareM-adoarme-n cadrul vastei acvarele,C`nd urm[resc pe g`nduri cum dispare}n dep[rt[ri o turm[ de gazele.

V`nat ar fi, — dar cine s[-l ]mpu=te?Din cer coboar[ voluptoasa lene.

91

La capul meu, c-un eventai de pene,Un sclav buzat m[ ap[r[ de mu=te.

Nu simt nimic... =i mi-i at`t de bineLa umbra palmierului culcat...A= vrea... a= vrea acuma... Ce p[catC[ n-am luat pe draga mea cu mine!

O. GOGA:

I. MUCENICII

V-a dobor`t al[turi deopotriv[Amarul trudei f[r[ de hodin[.La c[p[t`iul vost’ ]ntr-un opai\,Domol clipe=te-un s`mbur de lumin[.Din cet[\uia str[lucirii, luna+i-a pogor`t sfiala prin fereast[,Ca s[ vegheze a=ternutul ma=ter}n care doarme trudnica nevast[.

Biet mucenic neistovit al p`inii!La s`nul ei, ]\i lumineaz[ lunaUn prunc de-o zi, ]nv[luit ]n scutec,Ce te-a-nfr[\it cu ea pe totdeauna.Tu sim\i chemarea gliei milostive+i te-mpresoar[ o n[dejde sf`nt[...

Ca un prinos de cuminec[tur[,O raz[ rece bine-v[-cuv`nt[,

92

Domol pe fruntea pruncului se fr`nge+i rostul ei v-aduce o solie:C[-n el trezi-va-nfrico=atul viforAl judec[\ii care va s[ vie.

II. VADE RETRO...

Invective la adresa unui fostco-director, ]n ziua c`nd a disp[rut

revista Luceaf[rul.

Multiscusita min\ii limb[Nu-mi spune clipa n[zdr[van[Ce mi te-a scos de mult ]n cale,Fiin\[ ma=ter[ =i van[!Uitat-am ziua =i v[leatulCe-au ]nfr[\it pe vremi, odat[,A mele stihuri de aram[Cu proza ta cea nes[rat[.

Iscoditor, cu ochii tulburi,Bicisnic f[c[tor de rele,Te-ai ag[\at odinioar[De haina str[lucirii mele.+i te-am r[bdat s[-mi stai al[turi+i nime n-a putut s[ =tieAmarul ce l-am tras cu tine}n scurta noast’ tov[r[=ie.

O, blestemat[ fie clipaC`nd ai purces apoi ]n \ar[

93

+-ai cump[rat tipografieS[-mi faci revista de ocar[.S[-mi por\i Luceaf[rul prin lume,}n cap cu proza ta neroad[,Cu ac\ibilduri pe spinare+i cu noti\e slabe-n coad[.

Din pieptul zbuciumat de patimiEu simt cum lava =i-o revars[Cumplita vorbelor n[val[,Potop p[g`n pe buza-mi ars[.+i nu =tiu, nu g[sesc ]n prip[Destule vorbe-nfrico=ate,Cu smal\ de fulgere albastre,S[ \i le sparg ]n cap pe toate!

*

Ce-ai f[cut cu-a taleProaste combina\ii?Unde-s cititorii,Unde-s abona\ii,P[c[tosule, r[spunde: unde-s abona\ii?

Nu =tiu ce m[ \ineS[ nu-\i stric eu planul,S[ vezi numai steleVerzi ca leu=teanul,Numai stele =i... luceferi verzi ca leu=teanul!

94

I. MINULESCU:

TREI ROMAN|E PENTRU MAI T~RZIU

I. ROMAN|A AUTOMOBILULUI

P[zea!P[zea c[ trece-n goan[,Alearg[,V`j`ie ca v`ntul,+i dac[ n-ai urechi normale te face una cu p[m`ntul!El vine drept din arsenalul Progresului umanModern,S[ te trimat[-n bezna rece a Absolutului etern.P[zea!C[ trece-n zbor copilul civiliza\iei extreme+i zv`rle-n aer trei semnale, —Trei versuri miciDin trei poemePe care trei poe\i deodat[}n trei ora=e le-au c`ntat, —Un leit-motiv,

Trei note scurte, cu timbrul galbenului mat.Dar cine poate s[ priceap[Simbolul celor trei semnaleCe contureaz[-n spa\iuAlbe+i verziInten\ii criminale?P[zea, c[ e iresponsabil,El are flac[ri ]n artere+i te p[le=te f[r[ veste cu patruzeci de cai putere!

95

Pufne=te,Zb`rn`ie,Se-ntoarce+i las[-n urma lui, pe drum,Miros albastru de benzin[+i nori de pulbere+i fum...

*

S-a dus,Adio!Poate-acuma deja comite alte crime,Pe c`nd ]n urma lui se scoal[ din prafInfirmele victime, —O hecatomb[ de cadavrePe-altarul nobilului Sport,Gesticul`nd cu indignare, din drum, —Iar tu e=ti primul mortCare-a-nviat...+i scutur`ndu-\i de praf ]n soare macferlanul,Suspini ]n urma lui:— Degeaba! Te face mar\ Aeroplanul!

II. ROMAN|{ AUTUMNAL{

Ploaia trist[ =i banal[,Ploaia obsedant[,PloaiaCare pasti=eaz[ clima de pe Alpi+i Himalaia,Ploaia cade vertical[ din cerescul alambic

96

+i sfideaz[ pacien\a trec[torilor:Pic-pic...Cu vedenii de umbrele ce se-nchid+i se deschid,Resemnat prime=ti ]n fa\[ proiectile de lichid.C`nd =i c`nd, pe p[l[rieSim\i un ropot de cascad[, —C`nt[ stre=inile toate...Iar ]n jurul t[u, pe strad[,E-o obsesie galant[ de picioare =i frou-frou,

De dantele,De jupoane+i ciorapi de la “Bon-Goût”...

*

De trei zileFirmamentul desf[=oar[ peste noiO imens[ zdrean\[ ud[ cu largi pete de noroi.Pe mizeria terestr[ a foburgului umilDe trei zile cerul vars[ lacrimi mariDe crocodil... Plou[!Plou[ ca-n Parisul lui Verlaine...Din loc ]n loc,Te insult[ modestia unor ghete f[r[ toc.Mai departe,C`nd coboar[ din cupeul ei gr[bit[,P`n[ sus z[re=ti dessous-ul unei doamneDin elit[, —Iar pe strada animat[ ca la cinematografPloaia zugr[ve=te-n aer s`rme lungi de telegraf.

97

III. ROMAN|A GRAMOFONULUI

Eu sunt un genial amestecDe Poezie+i de Proz[,Eu sunt extrema ]ntrupare =i ultima metamorfoz[A Spiritului, care lupt[ de zeci de veacuri s[ supuieMateriaDin care zilnic ]=i modeleaz[ o statuie...Eu sunt un sarcofag de note ]mbalsamate,Un album}n care-o primadon[ moart[D[GratisUn concert postum.Prin mine mor — ca s[ renasc[ —Vibra\ii pentru mai t`rziu,Eu sunt ce n-am fost niciodat[+i-un sfert din ce era s[ fiu!Un capelmaistru invizibil comand[ p`lniei sonoreTrei game ultraviolete+i alte trei, multicolore, —Pe c`nd bagheta lui ocult[,B[t`nd frenetica m[sur[,}nscrie notele ]n aer pe-o-nchipuit[ partitur[...Eu sunt un mecanism precoce,Sunt o cutie ventriloc[,Un fericit concurs de piese cu ac\iune reciproc[:+uruburi,Ace,Manivel[,Sunt arcul primului av`nt, —

98

Trompet[,Plac[,Diafragm[+i... dracu =tie ce mai s`nt!...Pornesc metalice acorduri+i-n ritmul unui dan\ romanticSe-nal\[,Cresc tumultuoase, ca o tempest[ pe Atlantic,Apoi coboar[, se-ntretaie =i mor ]ncetCa un ecouProdus de zborul unei mu=te}n cavitatea unui ou...Dar placa se-nv`rte=te-ntrunaCa un perpetuum-mobile.

Pe ea =i-au imprimat scheletul un =ir de suneteFosilePrin care oamenii de m`ineVor =ti cum fluierau str[bunii...C[ci, ce e placa?E un zero ]n exerci\iul func\iunii.O suprafa\[ c`nt[toare.Un ghem de note.O tipsiePe care doarme o roman\[ c[zut[ ]n catalepsie.E o spiral[ fecundat[ de v`rful unui ac virgin.Carusso, Patti, Batistini+i tragicul +aliapin.

Eu sunt...Dar nu!Antichitatea mi-a-mprumutat un nume straniuDin trei silabe —

99

Frontispiciul nem[rginitului cavou...Eu sunt Trecutul care gemeCu rezonan\a unui craniu}n golul c[ruia Via\a ]=i c`nt[ ultimul ecou.

M. CODREANU:

S O N E T E P A R N A S I E N E

I. SCAMATORUL

}ntinde bra\ul... +i, din p[l[rie,Ca prin minune-ncep acum s[ ias[Un porumbel, un iepure de cas[,Cutii, panglici, o-ntreag[ flor[rie.

Dar, hocus-pocus, bini=or o las[Cu gura-n jos... E alt[ bosc[rie:De sub joben apare-o farfurieC-un =ni\el bine garnisit, pe mas[.

A=a, mereu... +i vulgul casc[ guraLa cel ce pare c-a ]nvins Natura,El concureaz[ pe copiii Muzii.

El, din nimic, ]\i d[ fripturi =i poame+i, totu=i, rabd[ uneori de foame...E fabricantul nostru de iluzii.

100

II. PAGLIACCIO

O zi nefast[ m-a adus pe lume}n veacul vostru de melancolie.Durerea mea — prilej de veselie,+i cugetarea mea — un lan\ de glume...

Nu pentru biata-mi inim[ pustie+i nici de dragul gloriei postume,Ci pentru voi am f[urit anumeStr[lucitoarea mea filozofie.

Eu pretutindeni caut ]n via\[Prilej de r`s la fiecare pas —+i-adesea pl`ng sub fardul de paia\[...

Dar c`nd triste\ea cearc[ s[ m[ prind[,M[-ntorc atunci cu fa\a spre oglind[+i r`d, nebun, de propriul meu nas.

III. SAMSON +I DALILA

Samson vorbi cu glas ad`nc: — +tiu bineC[-n s[rutarea asta care-n=eal[Ai pl[nuit v`nzarea criminal[,C[ voi c[dea =i voi muri prin tine.

Dar nu te-alung. E patima fatal[Mai scump[ dec`t via\a pentru mine...+i adormi, str`ng`nd-o l`ng[ sine.L-a biruit o curtezan[ pal[!

101

L-a dezmierdat, l-a adormit cu sila, —O, veacuri viitoare, contempla\i-i!...O clip[ numai a cuprins-o mila,

Dar aplec`ndu-=i trupul plin de gra\ii,Z`mbind i-a smuls un fir de p[r, Dalila,+i-a suspinat pe g`nduri: — Oh, b[rba\ii!...

IV. TESTAMENTULUNUI POET CUNOSCUT

Din cel ce sunt acum o jum[tateE c`t p-aci s[ zboare c[tre stele...Las dracului necazurile mele+i-un post vacant la “Contabilitate”.

Las dragei mele scumpa libertate, —De azi ]ncolo poate s[ m[-n=ele.Nepo\ilor le las instincte rele,Du=manilor, o dragoste de frate.

Las doamnei +var\ ]n urma mea “un nume”+i-n loc de bani — suprem[ m`ng`iere —Un geamantan cu opere postume.

+i plec r`z`nd de propria-mi durere,C[ tuturor v[ las aceast[ lume...Dar tuturor v[ zic: la revedere!

102

MIRCEA DEM. R{DULESCU:

NOCTURN{

Dormi, frumoasa mea! De-acumNoaptea luminoas[

Ca o und[ de parfumN[v[le=te-n cas[.

Luna clar[ din neantPune pe covoare

Str[luciri de diamant+i m[rg[ritare.

Ea prive=te ca-n extazBluza ta lejer[

+i pantofii de atlazL`ng[ etajer[.

+i trec`nd prin buduar,Raza-i ce se rumpe

Lumineaz[ un lavoarCu flacoane scumpe...

Luna toarn[ pe parchetBlonde tuberoze

+i-\i dezv[luie discretS`nurile roze,

C`nd dantelele din patTremur[-n lumin[

Pe culcu=ul t[u curatDe oland[ fin[...

103

*

Dar vis[rile ce trec,Ca s[ te dezmerde,

|i-au aprins la cap un becCu lumin[ verde.

Din oglinzi piciorul finPe m[tasa moale

Se r[sfr`nge ca un crinCu nuan\e pale.

Dormi! Amorul rafinatCheam[ deopotriv[

Spre minciun[ =i p[catGura ta lasciv[.

Dormi, frumoasa mea! Eu stau}n extaz, la poart[:

E=ti f[ptur[ vie, sauOper[ de art[?

I. U. SORICU:

}NCHINARE

M[rire \ie! }ngeri =i imnuri de urareStr[bate-vor v[zduhul g[tit de s[rb[toare+i firea picura-va din larg de z[ri albastrePrinos de bun[tate pe sufletele noastre.Te v[d biruitoare, minunea mea senin[,

104

+i tr`mbi\e =i harfe ]n drumu-\i de lumin[,Cu binecuv`ntare sporind a noastre pl`ngeri,Striga-vor pentru tine din corul cel de ]ngeriC`nt[ri de biruin\[ spre-a cerului solie.Au cine fuse omul ce pl`nse ]n pustie?

M[rire \ie, alb[ =i palid[ cr[ias[!Din slav[, heruvimii s-au pogor`t s[ \eas[Cu fire diafane hlamida ta de raz[,+i-n ceasul ]nfr[\irii te binecuv`nteaz[.

De unde vii =i cine c[r[rile-\i arat[?V[zduhul se-nfioar[ =i fruntea-nseninat[,}n valuri de lumin[ acoperind trecutulN[dejdii de mai bine care-mi ]ntinde scutul,De-a pururi, preacurat[, cu raze te-ncunun[Sub pulberea uit[rii. M[rire \ie, lun[!

CINCINAT PAVELESCU:

E P I G R A M E

LUI NIGRIM

Ie=ind de la o =ez[toare literar[din Gala\i, unde se citise =i o epi-gram[ de Nigrim, prietenii m-au

rugat s[ improvizez ceva.

De ce e trist[ luna oare}n noaptea asta? Da, ghicim:A ascultat la =ez[toareO epigram[ de Nigrim.

105

NIGRIM LUI CINCINAT

C`nd suspini pe la ferestre}ntristate madrigale,Luna-i vesel[, maestre,Ca... chelia dumitale!

UN ANONIM DIN CRAIOVALUI CINCINAT

Maestre drag[, ce mai vrei?Nigrim \i-a spus un adev[r}nc`t ]\i vine s[ te ieiCu m`inile de... p[r!

CINCINAT LUI NIGRIM & COMP.

Talentul vostru-n adev[rS-a m[rginit numai la p[r,Dar toat[ str[lucirea meaNu st[-n chelie, ci sub ea!

ADRIAN MANIU:

MENAJERIE

}n ora=ul de provincie banalunde niciodat[ nu se v[zuse vrun papagal,la col\ul str[zii pe maidana ap[rut un cort.(Nu se mai v[zuse a=a ceva de-un an.)

106

La intrare sta-n picioare un om mort=i o fla=net[ \ipa indiscret[ melancoliide amurguri pustii,pe c`nd o femeie cochet[,cu pantaloni verzi=i cu ciorapi,\inea ]n m`n[ o crava=[ ca o baghet[=i f[cea semne ca s[ ]ndemne din cales[ intre ni=te solda\i la animale.(Mai era acolo =i o maimu\[ indecent[.)Atunci trei copii cu nasul murdarde pe maidan,a scos fiecare din buzunar c`te un ban=i madama le-a dat c`te-un bilet...

Cerul se f[cuse la apus violet.

N. DAVIDESCU:

d i n C ~ N T A R E A O M U L U I

I. PLOAIA

A venit ]nt`i un norc[l[tor=i-a acoperit ca fumulo jum[tate de cer =i soarele.Eumi-am dezgolit picioarele=i-am pornit ]ncet pe drumulcare duce la p[dure.

107

To\i copacii au ]nceput s[ murmure.Mai t`rziu un fulger a spart p`ntecelecerului.Copacii =i-au ]ncetat pesemne c`ntecele=i pic[turi de culoarea fieruluiau c[zut.Sub coroana palmieruui se f[cuse-aproape noapte.Eu ]ns[,cu inima str`ns[,am m`ncat smochine coapte=i-am t[cut.

II. }NTOARCEREA FIULUI RISIPITOR

Eu, tat[, am plecat=i te rog s[ nu fii sup[rat,c[ci dac-a= fi r[masn-ai fi t[iat acum vi\elul cel mai gras.Am colindat fl[m`nd p[m`nturile,=i m-au b[tut ]n fa\[ v`nturile,=i m-a p`rlit soarele,=i m-au durut picioarele...Acum te v[d =i-mi pare bine,a=adarte rog s[ nu te ui\i ur`t la mine —c[ plec iar.Eu sunt st`lpul de care inima ta se razim[.Porunce=te s[-mi aduc[ ni=te poame=i o bucat[ mai mare de azim[,c[ p`n[ s-o frige vi\elul mor de foame...Phi! c`te lucruri ciudate am v[zut

108

pe unde-am trecut.De vreo dou[ oriam fost chiar slug[=i-am p[zit o turm[ de r`m[tori.Dar st[p`nul m-a luat la fug[:Zicea c[ eu am =tiutc[ femeiape care-o luase tocmai din Idumeease \inea cu un vecin(st[p`nul meu avea =aptezeci de ani cel pu\in).+i m-a b[tutcu un b[\ uscat de m[slin.Vai, tat[, prin c`te locuri am umblat!Dar s[ =tii c[ nic[ieri nu te-am uitat,ci de c`te ori vedeam pe al\ii st`nd la mas[,eu m-am g`ndit:“Ce bine trebuie s[ fie-acum acas[!”+i-am venit.

O DOMNI+OAR{ DE PENSION:

MISTERUL NOP|II

Poetului Victor Ef.

Stelele clipesc ]ntrunaC[l[toare-n infinit.Ceru-i luminos =i lunaChiar acum a r[s[rit.

Peste-a nop\ii feerieAdie v`ntul ]ncetinel.

109

Compun`nd o poezieG`ndul meu zboar[ c[tr[ el!!

Totul doarme prins de vrajeFarmec bl`nd misteriosNumai eu mai stau de strajeAh, c`t este de frumos!

UN }NCEP{TOR DE TALENT:

APOSTROFE LA LUN{

“Per amica silentia lunae...”1

Glob r[t[citor de st`nc[ rece, trist[ ca morm`ntul,Fiic[ stearp[ a-nt`mpl[rii, lun[, sor[ cu p[m`ntul,}n zadar de mii de veacuri, tu cu raze-mprumutateFermecat-ai parazi\ii uria=ului t[u frate!

Arc v[psit pe bolta rece de-un penel muiat ]n aur,Solz zv`rlit din coada unui legendar ihtiozaur, —C`\i s[raci din lumea asta, c`nd luce=ti ]n noaptea trist[,N-ar voi s[ fii moned[, s[ te lege-ntr-o batist[?

Sloi de-argint ce se tope=te ]n azurul dimine\ii!Ve=nic te-au iubit aman\ii, ve=nic te-or c`nta poe\iiL[ud`nd ]n osanale mincinoasa ta splendoare,Dar tu vei r[m`ne ve=nic rece =i nesim\itoare.

1 “Prin lini=tea binevoitoare a lunii...” (Virgiliu — Eneida).

110

Apari\ie banal[ ca un fund de farfurie!Talere cu dou[ fe\e! Cap de monstru f[r[ trup!Orologiu f[r[ ace! Nastur de manta! Chelie!Felinar! Conrup[toare de minore! Cantalup!

Cum po\i tu privi de veacuri globul nostru de argil[+i at`ta suferin\[, — f[r[ s[ te stingi de mil[?Pieri ]n noaptea nefiin\ei, rece simbol de minciun[,Piei =i las[-ne mai bine cerul nop\ii f[r[ lun[!

OTILIA CAZIMIR:

I. VIS ALB

A= vrea cu tine s[ m[ duc departe,La Polul Nord, sub cerul de opal,C`nd ghea\a m[rii clare se desparte}n blocuri plutitoare de cristal.

Desf[=ur`nd culorile-i spectrale,S-ar ]n[l\a deasupra noastr[ ca un faldDantela aurorii boreale,De purpur[, de aur =i smarald.

Banchiza alb[ ne-ar a=terne-n fa\[Covoare de om[t imaculat.+i-n ad[postul mic, scobit ]n ghea\[,Am arde-un foc de spirt denaturat.

Din larga-mp[r[\ie de z[pad[,S-ar aduna fantasticul norod

111

Al nop\ilor polare, s[ ne vad[:Ur=i albi, de vat[ — foce mari, de glod...

Iar c`nd natura-n soare nou ]nvie+i c`nd v[zduhul nu mai e opac,}ntr-un bazin de sticl[ argintieAr lic[ri oglinda unui lac.

Acolo-n apa-i calm[ =i albastr[M-a= duce-n zori de ziu[ s[ m[ scald+i c`t ar fi de frig, iubirea noastr[M-ar face s[-mi ]nchipui c[ mi-i cald!

II. STROFA RISIPIT{

Eu niciodat[ nu pot fi de vin[...C`nd plou[ sau e cerul ]nnorat+i mor pe straturi florile-n gr[din[, —S[ =tii c[ numai tu e=ti vinovat.

III. ARICIUL

Asear[, prin gr[dina amor\it[,Din tufe de pelin cu frunze miciA ap[rut ]n tain[ un arici, —O mic[ vietate ghemuit[.

Copii l-au z[rit de pe cerdacCum se mi=ca domol pe sub gutui,+i to\i au alergat ]n jurul lui.Iar el a-ncremenit pe loc, posac,

112

Cum ]l prinsese vremea pe c[rare, —Ca o perni\[ sferic[ ]n careO fat[ rea, ca s[ se joace,A-nfipt o sumedenie de ace.B[teau copiii din v[trai =i cle=te,Dar el t[cea, s[racul, ca un pe=te,+i doar fiori de groaz[, c`nd =i c`nd,Treceau pe trupu=orul lui pl[p`nd...

Am alungat copiii s[ se culce+i-n ]nserarea limpede =i dulceCe se l[sa din cer ]ncetinel,Am stat acolo, singur[ cu el.

+i m[-ntrebam pe g`nduri: Oare, cumA fost f[ptura-i la-nceput de lume?Din care veacuri ]necate-n fumPorni el oare, ca un scai, la drum,

S[ se opreasc[-n dreptul meu anume?Ce v`nt vr[jma= =i mohor`tCa pe-un m[cie= pitic l-a scuturat,De-a mai r[mas dintr-]nsul doar at`t:Un ghem de spini, ostil =i speriat?

O fi av`nd el oare pui?M[-ntreb, de=i nu pot pricepe:Cum sug ei oare, f[r[ s[ se -n\epe}n ghimpii lui?...

*

C`nd a sim\it c[-i singur doar cu mine+i nici un du=man dinspre cas[ nu mai vine,

113

A scos cu fric[ de sub elUn bot tmid =i mic, ca de c[\el,+i cu instinctul lui obscurA explorat terenul ]mprejur.+i-abia ciulindu-=i \epile pe spate, —Pe sub petunii grele de parfum,Atras de noapte =i singur[tate+i-a c[utat ]ncet-]ncet de drum...S-a mai oprit ]n magheran o dat[Ca sub ]ndemnul unei tainice porunci,Apoi a disp[rut pe sub poiat[...

+i nu l-am mai v[zut deloc, de-atunci...

DEMOSTENE BOTEZ:

I. PROHOD

}n ora=ul nostru putrezit ]n cea\[Unde toat[ ziua c`nt[ catirinci,Au murit cinci oameni ]ntr-o diminea\[+i i-au dus la groap[, mor\i, pe c`te=icinci.

Dup[-aceea al\ii s-au pornit s[ moar[,Care mai de care, c`te doi pe ceas.Din locuitorii vii odinioar[Nu se =tie bine c`\i au mai r[mas.

Dar a=a se-nt`mpl[ regulat c`nd plou[,Moare ici o bab[, dincolo un domn.

114

Ceilal\i ]l ]ngroap[ pe la ceasul dou[,Ca s[ nu-l trezeasc[ lini=tea din somn.

Merge-ncet cortegiul funerar prin ploaie,Nimenea nu-l roag[ s[ mai stea un pic.+i pe strada lung[ trec tr[suri, tramvaie, —Rudele, sp[site, calc[ dup[ dric.

Ceilal\i, pe de laturi, to\i ]=i v[d de treab[,Unul la catedr[, altul la proces.Rareori din treac[t se opre=te-o bab[,+i pe urm[ pleac[ dup[ interes.

Doar ]n deal, departe, la Eternitate,S-a pornit un clopot ca s[-i indispun[...Bate-a dezn[dejde =i-a pustietate,I-auzi cum mai bate,I-auzi cum mai sun[...

Ca un glas de moarte singur ]n furtun[,Sun[ lung s[ spun[ z[rii-ndep[rtateC-a uitat, pesemne, ce-a avut s[-i spun[...

I-auzi cum mai sun[,I-auzi cum mai bate...

Dar nu se opre=te nimeni s[-l aud[,+i la noapte, t`rgul, ]nc[ populat,O s[-=i duc[-n spate atmosfera ud[,Ca =i cum nimica nu s-ar fi-nt`mplat!

Ca =i cum nimica nu s-ar fi-nt`mplat...

115

II. TRISTE|I PROVINCIALE

Triste\i de dup[-amezi ploioase+i de nostalgice obsesii,C`nd stai cu storurile trase+i-a=tep\i s[ vie ora mesii...

Triste\i de str[zi pustii =i mute,Cu ziduri vechi =i cu fa\adeDe edificii cunoscute}n care nu =tii cine =ade...

De domicilii spa\ioaseCu flori la geam =i cu salon,Din care pe la ceasul =aseAuzi url`nd un gramofon...

Triste\i ad`nci de guvernanteCe nu =tiu bine rom`ne=te+i de fla=nete ambulanteCu papagal care ghice=te...

De cartiere suferinde,De u=i cu lac[te-n verigi+i de dughean[ care vindeFitil de lamp[ =i covrigi...

Triste\i de goarn[ funerar[,Melancolii de c[\elu=iUita\i de cineva pe-afar[S[ scheaune pe l`ng[ u=i...

116

Triste\i romantice de fat[Cu nasul lung =i demodat,+i de odaie mobilat[}n care-a stat un magistrat...

Triste\i ad`nci de pui de m`\[Zv`rli\i pe undeva, prin scai...De copila= ur`t, de \`\[,Uitat de maic[-sa-n tramvai...

Triste\i de garduri invalide,De por\i ie=ite din \`\`ni,De doici care-au r[mas gravide+i-acum li-i fric[ de st[p`ni...

De ordonan\e f[r[ leaf[+i de tr[sur[ cu un cal+i cu scapetul ras la ceaf[...Triste\i de b`lci provincial,

De panor[mi, cu-o ferestruic[+i cu-o maimu\[ roas[-n dos,Ce-ar sem[na cu domnul Duic[De-ar fi oleac[ mai frumos...

Triste\i de cioar[-mb[tr`nit[Ce st[ a=a, pe-un v`rf de pom,+i de f`nt`n[ p[r[sit[}n care s-a-necat un om...

117

Triste\i pustii, molipsitoare...De ce m[ urm[ri\i mereu+i, fie ploaie ori ninsoare,V[ \ine\i scai de capul meu?...

III. COBE

Tu care m[ cite=ti cu voie bun[,Necunoscut prieten inocent,Tu vei muri la noapte, peste-o lun[Sau peste zece ani, — indiferent.

Un mare potentat ce st[ departe(+i nimeni nu-i mai mare dec`t El)Te-a os`ndit nevinovat la moarte,Rostind sentin\a-i f[r[ drept de-apel.

+i dac[, liber ca ]ntr-un ospiciu,Te las[ ]nc[-un pic s[ mai respiri,O face doar a=a, dintr-un capriciu:Tu nu po\i evada pe nic[iri.

Zadarnic l-ai ruga, c[ nu te-aude,Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic.La EL nu merge cu protec\ie, cu rude;Nu te salveaz[ nimeni =i nimic...

Tu vei muri =i-n urma ta ogradaVa sta sub soare-a doua zi la fel.+i factorul postal va trece strada,L[trat de-aceea=i jarv[ de c[\el.

118

Apoi pe-aceea=i strad[ solitar[Vor trece ]ndr[gosti\i pe-nserat,Vis`nd ]n fiecare prim[var[Un vis pe care =i tu l-ai visat.

De diminea\[-acelea=i servitoareVor scoate a=ternutul pe balcon,+i fiecare doamn[, la culcare,Va da pe nas cu crem[ “Tokalon”...

Iar tu, ca o mom`ie-ncremenit[}n fundul gropii umede =i reci,Vei sta privind ]n bezna nesf`r=it[Cu ochii fic=i, ]ntuneca\i =i seci.

Nu vei vedea apusurile ro=ii,Nici nu vei =ti de-i noapte ori e zi.+i-n veci de veci tu nu vei auziCum c`nt[-n soare, peste tot, coco=ii...

TUDOR ARGHEZI:

I. PSALM

Ajuns acum la pragul t[u, m[ iat[.Cremene dur[, m[ putui ]n piscS[ m[ g[sesc prin st`nci =i s[ m[ iscDin pulbere, cu glezna-ns`ngerat[.

}ngerul t[u merinde nu-mi prea dete.Eu ]ns[ niciodat[ din b[rdaceN-am fost b[ut f[r[ s[-mi fie sete,Nici am m`ncat vrodat[ ce nu-mi place.

119

Gr[dina florile =i le-a deschisCare-o f[ceau s[-mi am[geasc[ drumulCu ispitiri de rou[ =i de vis.Eu am l[sat ]n urma mea parfumul.

Vrui, Doamne, s[ te pip[i pe spinare+i mai de-aproape s[-\i dau ghesCu recea mea-ncruntat[ ]ntrebare:De ce nu vru=i s[ mi te-ar[\i mai des?

Dar caprele-amintirilor =i iezii,Care m[ duc s[ cad ]ntru ispit[,+i-au risipit prin iarb[ c[c[rezii+i mi-au l[sat livada p[r[sit[.

II. MENIRE

Printre cimbru =i susai,Fir pl[p`nd de p[p[dieNal\[, greu, ]n v`rf de pai,Un b[nu\ de floare vie.

Norii lungi, pe sus, de plumb,Nu-l ghicesc dintre urzici,Soare galben, c`t un bumb,R[s[rit pentru furnici.

Doar f[r`ma de p[m`nt,Care-l =tie =i cunoa=te,}i p[streaz[ chipul sf`ntC`nd un bou, trec`nd, ]l pa=te.

120

III. UTRENIE

Pe pieptarul ve=nicieiSumedenii negi de foc,Galbeni, strugurii t[rieiSe r[sfir[ =i se coc.

Lumea-=i culc[ fruntea-n poal[,Purecat[ de profe\i,Sub lumina sideral[Ce se scurge prin pere\i.

Dar ]n fiecare noapteLimba ei, suind pe zid,Am[git[ linge lapteDin t[rie, agurid.

IV. BLESTEME

U=ure, prin le=ia dimine\ii,La ceasul c`nd se isc[ precupe\iiAm fost lovit din trecere o bab[Ce se ivise-n calea lumii, slab[.G`ndul, r[mas ]n urma mea,O a ghicit zic`nd pre ea:

}n dou[ surcele de vreasc s[ se fac[Picerele tale, f[ptur[ buimac[.Plesni-\i-ar timpanul,S[ n-auzi c`nd trece traivanul.S[ ui\i la cetanii tipicul+i psalmii ]n zi de Cr[ciun.

121

S[ n-ai dup[ mas[ tutun.S[-\i put[ buricul.

Vedea-te-a= ]n vreo fi\uic[Pus cu litere de-o =chioap[.Curge-\i-ar pe-o nar[ \uic[,Pe cealalt[ numai ap[.L[uda-te-ar Bogdan-Duic[+i pupa-te-ar Popa Iap[!

R[stoarne-se cerul, s[-\i cad[-mprejurT[ria sf[rmat[ ]n cioburi de-azur.Porneasc[-se v`ntul, c`nd somnul ]ncepe,La cap s[-\i necheze o mie de iepe.

Stihia, deasupra, s[ macine-n gu=eNinsori de funingini =i ploi de cenu=e.S[ latre la tine, c[zut ]n noroi,Z[vozii furtunii cu coada vulvoi.La urm[ =i mun\ii, scula\i ]n picioare,Cu labele-n =olduri pornind fiecare,Pe cre=tet s[-\i calce, f[c`ndu-te turt[,S[ nu se cunoasc[ genunchii de burt[.

Pe tine, jivin[ de mare valoare,Te blestem s-adormi de-a-n picioare+i c`nd vei cerca s[ mai scrii vreo sudalm[,S[-\i fete un =oarice-n palm[.

La fund, c[limara aproape uscat[S[ aib[ =i-o musc[-necat[+i stropi de negreal[ zv`rlind pe h`rtie,

122

Peni\a cr[cit[ s[ nu vrea s[ scrie.Un dinte s[-\i creasc[, de cremene lung[}ntors c[tre lume s[-mpung[,Iar altul, de coc[ =i moale, atins,S[-l sim\i c[ te doare-ntr-adins...La urm[, o droaie de tipuri nefaste,Profund imbecile =i vag pederaste,S[-\i str`mbe-n ne=tire \inuta =i graiul,+i-n uli\i s[ creasc[ alaiulV`rtej petrec`ndu-te-n caleP[cate, m[sc[ri, osanale.

Iar tu, piaz[-rea,Nu te dep[rtaDe prin preajma sa.D[-i ]n ochi albea\[,}n p[r m[trea\[,}n nas ro=ea\[,}n inim[ un ceas r[u.}n piept o scoab[+i-n pat o bab[.F[ din el p[pu=e,

S[-l striveasc[-n u=eFat[ juc[u=e:S[-i smulg[ urechea =i \`\ele,S[-i curg[ prin coate t[r`\ele,Stuchi-l-ar m`\ele!

Din ciclul

“MIGDALE AMARE”

124

PREFA|{

Prin ce \inuturi r[t[ce=tiPribeag[?

}n care grot[ din pove=tiAi hibernat — o var[-ntreag[?

O, Muza mea cu nasul mic+i coapse fine,

Abia sculptate din nimic,De ce te-ai dus de l`ng[ mine?...

|i-am prins ]n p[rul inelatVreo floare artificial[?

Te-am ofensatCu vreo metafor[ banal[?

Ori mi-ai b[tut vreodat[-n geam+i, spion`nd perdeaua tras[,Te-ai sup[rat c[ nu eram

Acas[?...

Vrei poate macii din liveziPe to\i cu m`na ta s[-i scuturi?

Sau te distreziCu p[l[ria dup[ fluturi?

125

N-ai adormit cumva pe-afar[+i te-ai trezit sub un umbrar,}ndr[gostit[ de-un m[garCa-n Visul unei nop\i de var[?

Cu Demonul lui LermontofTe-i fi-nt`lnit =i \i-a fost fric[?...Nu \i-a intrat cumva-n pantof

O pietricic[?

(De-aceea-mi iese =chiop =i micUn vers, ]n fiecare stan\[...Vezi, tot m-ai inspirat un pic

De la distan\[!)

Ori m-ai z[rit vreodat[ st`ndCu Muza altuia? Se poate.Le-am spus cuvinte dulci, pe r`nd,

La toate...

Dar n-am f[cut-o pe furi=Cum fac confra\ii mei cu tine,

Ci pe afi=Mi-am spus p[catul la oricine,

+i confiden\ele, tu =tii,Le-am dat pe fa\[, tale-quale,

}ntr-un volum de ParodiiOriginale...

Oricum, de-o fi ca-n viitorS[ plac[ stihurile mele,

126

Las m[rturie tuturorC[ n-ai colaborat la ele.

C[ singur m-ai l[sat s[ scriuO carte-ntreag[ f[r[ tine...+i dac[ totu=i mai t`rziuTe vei ]ntoarce l`ng[ mine,

Nici nu te-alung, nici nu te-mpac,Ci-n fundul c[lim[rii crunteMuind un deget, am s[-\i fac

Un benghi ]n frunte!

C{LIMARA

Mi-ai d[ruit, frumoas[ doamn[, o c[limar[ de argintCu dou[ guri ]ntunecate, ca dou[ por\i de labirint,Prin care g`ndurile mele s-or afunda ne=tiutoare+i-adesea n-or g[si ie=ire din bezna umed[, la soare.Cu dou[ guri ca de f`nt`n[, din care ultimul meu vis,Scafandru mic, privind cu spaim[ spre fundul negrului

abis,Va ]ncerca, zadarnic poate, s-adune ]n=irat[-n salbeRecolta de m[rg[ritare a viitoarelor nop\i albe.}n c[limara asta nou[ roiesc ca fluturii imaginiCe vor c[dea c`ndva, inerte, pe c`mpul alb al unei

pagini,}nchipuiri nepl[smuite =i g`nduri neg`ndite ]nc[Pe care stropul de cerneal[ le-nchide-n noaptea lui

ad`nc[,Cuvinte =terse peste-o clip[, fantome de idei defuncte,

127

O ploaie miniatural[ de-accente, virgule =i puncte —+i-acele negre arabescuri pe care-o vag[ fantezieSau numai m`na mea distrat[ le zugr[ve=te pe h`rtie.}n ea, t[cute =i smerite stau viitoarele regrete,Al[turi de bilan\ul zilei =i de adresa unei fete;Scrisoarea de condolean\e pe care, poate, o voi scrieUnui amic ]n doliu dup[ vreo rud[ care-i ]nc[ vie;O epigram[ inedit[; figura unui tip ridicol,Pe care nu-l cunoa=tem ]nc[; un titlu mare de articol,Asupra unei chestii care va fi de actualitate,Cu siguran\[, peste-o lun[ sau peste-un an =i jum[tate, —+i toate cifrele arabe stau, de la 1 p`n’ la 9,Amestecate =i stupide, ]n c[limara asta nou[...}n cupa ei de ]ntuneric dorm viitorul =i prezentul,Cuvintele prin care, poate, ]mi voi ]ncepe testamentul;O poli\[ abia schi\at[, un madrigal, o amintireA unei clipe viitoare, — sau o poem[ de iubirePe care voi citi-o, poate, atras de noaptea lor bizar[}n ochii t[i cei mari =i negri ca dou[ guri de c[limar[....

CIOARA

C`mpul alb, ca un cear=af,P`n[-n z[ri se desf[=oar[...Sus pe-un st`lp de telegraf,S-a oprit din zbor o cioar[,

Nemi=cat[-n v`rf de parCa o acvil[ pe-un soclu,Oache=[ ca un hornar+i macabr[ ca un cioclu;

128

Neagr[ ca un as de pic[,Sub nem[rginitul cer;Singuratic[ =i mic[C`t o boab[ de piper;

G`rbov[ ca o fe=til[}ntr-un cap de lum`nare;Ca o mutr[ imobil[De harap cu nasul mare,

Dar sinistr[ =i p`rlit[De la coad[ p`n[-n plisc,Ca o pajur[ tr[snit[}ntr-un v`rf de obelisc;

}ncrustat[-n atmosfer[Ca un ou de ciocolat[;Am[r`t[ =i stingher[Ca o prun[ afumat[;

Cu alura interlop[Ca un muzicant ]n frac,Cuvioas[ ca un pop[+i smolit[ ca un drac;

Demn[, ca un om celebru;Mistic[ =i f[r[ chefCa un basoreliefDe pe-un monument funebru;

}ncomod[-n soare, caUn gunoi ]n ochi; nefast[

129

Ca un chibi\ ce-\i st[-n coast[La un joc de bacara;

Suspendat[ ca o not[Pe un portativ gigant;Slut[, ca o hotentot[P[r[sit[ de amant;

Mic[-n mijlocul naturiiCa un fir de praf de pu=c[;Neagr[ cum e cerul guriiLa un c`ine care mu=c[;

Crunt[ ca o v`n[taieCauzat[-n match de box;Ca un bulg[re de coxCare-a stat o noapte-n ploaie;

Resemnat[, ca-n vitrin[O reclam[ pentru vulg,+i u=oar[ ca un fulgDe funingine-n lumin[;

Trist[ ca un crep de doliu}n v[zduhul diafan, —Ca un punct aerianPe-al z[pezii alb orgoliu;

Stranie ca un ponosAl priveli=tei de cret[;Solitar[ =i cochet[Ca un cuc de abanos;

130

Neagr[, ca o musc[-n lapte,+i fantastic[-n contur,Ca un miez ad`nc de noapte,Cu lumin[ ]mprejur;

Fin[ ca o acadeaDe \i\ei topit la soare;Prins[-n falduri de ninsoareCa un fiong de catifea;

Ireal[, ca un duhCu penajul ei feeric, —Ca o cup[ de-ntunericR[sturnat[ ]n v[zduh;

Grav[ ca o rug[ciune+i posomor`t[ ca oFigurin[ de c[rbuneCu nuan\e de cacao;

Tragic[, ca o emblem[A ob=tescului sf`r=it;Sumbr[ ca o anatem[Arucat[-n infinit;

Mut[-n lini=tea c`mpieiCa un bloc de piatr[ ars[,Ca un ghem de bezn[ toars[Din fuiorul ve=niciei, —

At`rn`nd de bolta goal[Ca un uger de catran

131

Unde pruncii lui SatanVin, pl`ng`nd, s[ sug[ smoal[;

Piaz[-rea, ca un blestemAzv`rlit a=a-ntr-o doar[Creatorului suprem, —+i banal[... ca o cioar[!

FUM

Vis albastru al Naturii!Cum se-nal\[-ncet din sferaP[m`nte=tilor combustii, spre azur,Spre Infinit,Cu podoabe ireale decoreaz[ atmosferaAnun\`nd Nem[rginirii opera unui chibrit.

Colonade f[r[ num[r leag[ cerul cu p[m`ntul+i-n ogeagurile albe stau ]nfipte...Dar acumPeste case, ca o mare de lumin[, trece v`ntulSpulber`nd arhitectura colonadelor de fum.

Din c[delni\i =i din pipe prin v[zduh se ]ntretaieFum albastru de t[m`ieCu fum galben de tutun,Ori plute=te-n tr`mbe albe peste c`mpuri de b[taieFumul s`ngelui =i-al mor\ii,Fumul gurilor de tun...

132

Alteori, din mari dezastre izvor[=te ca un fluviu,Dar cu aceea=i nep[sare ]l prime=te cerul trist:Din incendiile Romei,Din StambulSau din Vezuviu,Din altarele lui Buda sau din templele lui Crist.

Orientul ]=i ]nal\[ fumul greu de mirodenii:Visul pagodelor albe =i-al fachirilor g`ngavi.Miaz[noapte, cea\a deas[ care-nchipuie vedenii,Iar Apusul, fum de fabrici,Jertfa turmelor de sclavi.

Sus, ]n spa\ii reci, adun[ cataracte de z[pad[.Lungi cor[bii, la hotarul infinitului, str[batAltitudini glaciale care-amestec[ gr[mad[Cu buhai de pe Negoiul aburii din Eufrat.

Sunt acolo sc[ri ]nalte, str[vezii ca floarea spumii.Dar cu ochii c[tre ele, ]n zadar a=tep\i mereuS[ se clatine azurul din catapiteazma lumii+i pe treptele de marmur s[ coboare Dumnezeu...

Fum! }nv[luie p[m`ntul ca s[-l apere de soare.Fum! Cu-ncetul ne cuprinde =i ne str`nge ca un zid+i ne-n[bu=e de veacuri ]n rotund[ ]nchisoareCu ferestre de lumin[ care nu se mai deschid.

133

AEROPLANUL

Spre apusul de j[raticCu livezi sc[ldate-n aur,Trece-un nour singuraticAlb =i mare c`t un taur.

Iar ]n urma lui s-abate,Gata-gata s[-l ajung[,Un \`n\ar cu coad[ lung[+i cu aripi nemi=cate.

Cre=te-n asfin\it pojarul.Dealurile stau s-adoarm[.Norul tace, dar \`n\arulUmple lini=tea de larm[...

SONET ESTIVAL

Din cerul mat, ]ncovoiat pe zareCa un imens cuptor de por\elan,Un soare imobil =i diafanTrimite raze perpendiculare.

Ora=ul “ad`ncit ca-ntr-o visare”,Cu tot aspectul lui cotidian,E b`ntuit ]n fiecare anDe felurite boli imaginare.

Prin atmosfera plin[ de insecte,Vin de departe adieri suspecte:Se furi=az[ molima perfid[...

134

Trag storul la fereastr[ =i, de fric[,Simt inima cum mi se face mic[C`t un microb de febr[ tifoid[.

ALBUMUL

O, blestemat[ curiozitate!Deun[zi, cu g`nduri indiscrete,Am profanat odaia unei fete, —Acest muzeu de lucruri parfumate.

Albumul ei cu scoar\e violeteE plin de c[r\i po=tale ilustrate:Vederi din \ar[ =i str[in[tate,Ora=e, fluvii, parcuri =i portrete.

Pe una scrie: “Drag[ veri=oar[,Ai auzit c[ P.P.K. se-nsoar[+i vrea s[ ia o fat[ din Buz[u?...”

Pe alta scrie numai: “Cugetare.Amorul e un lucru foarte mare.”+i isc[le=te: Gu\[ Pop`nd[u.

SONETE PLUVIOASE

De-o s[pt[m`n[ \ine-ntruna ploaia, —+i-mi pic[-n pat, de sus, din bagdadie...O noapte ]nc[ de-ar mai fi s[ \ieNu m-a= mira s[-mi caz[-n cap odaia!

135

Avea simptome vagi de nebuniePeninsula Balcanic[... =i d-aia,De c`nd s-aprinse-n Orient v[paia,P[m`ntul face hidroterapie!

Sau poate c[ divinul MizantropA hot[r`t al doilea potop?...Oricum ar fi, eu nu m[ tem de moarte.

Dar c`nd o-ncepe alt[ ve=nicie,Fac cerere s[ m[ permute-n Marte,C-aici avem prea mult[ igrasie!

*

Sunt izolat ca Robinson Crusoe,Nu vine nime-n u=a mea s[ bat[,+i dac[ stau cu u=a ]ncuiat[E c[ nici eu de nime n-am nevoie.

Mai fericit ca legendarul Noe,Din toat[ omenirea inundat[,}n arca mea nu am dec`t o fat[...Deasupra lumii noi plutim ]n voie...

Degeaba v[-ndesa\i ca la poman[,Reprezentan\i ai faunei terestre, —Nu iau cu mine nici o lighioan[!

C[ci e destul o singur[ pereche:Un trubadur =i-o fat[ f[r[ zestre,Ca s[ refac[ toat[ lumea veche!

136

LA V~N{TOARE

I. DECORUL

Sus, pe dealuri, Toamna puneMiri=ti galbene-n lumin[,Ar[turi ca de c[rbune+i mohoare de rugin[.

R`nduri-r`nduri, spre c`mpieSe perind[ nori de plumbPeste larga simetrieDe coline cu porumb.

Iar c`nd soarele str[bate,Lumin`nd peisajul vastDe dreptunghiuri colorate}ntr-un limpede contrast,

Salt[-n valuri juc[u=e+i fo=ne=te lung sub soare,Cu m[tas[ la p[nu=e,M[m[liga viitoare...

II. UN IEPURE

Scurt, mohorul a fo=nit...+i spre neagra ar[tur[}ntr-o clip[ s-a ivitUn m[gar-miniatur[!

137

Din c[pi\[ sare pleav[,Sar gunoaie dintr-un snop.Pu=ca scoate fum pe \eav[+i porne=te ca un dop...

A c[zut... ba nu! Din goan[,Mic, elastic =i urgent,L`ng-o tuf[ de simzian[A f[cut un compliment.

Spre porumb acum s-abate...Un scaiete z[p[cit}l ]ntreab[: — Ce e, frate?— Sunt teribil de gr[bit!...

Alungat ca de furtun[,Cu picioare de l[cust[,Se destinde =i s-adun[Peste-o miri=te ]ngust[.Ca o minge se pr[vale,Se coboar[ =i se suiePrin h`rtoapele din vale:Uite-l — nu e, uite-l — nu e!...

Lini=tea coboar[ iar[=iPeste \arinile moarte...— L-ai sc[pat! zice-un tovar[=.— Mi-a s[rit cam de departe...

138

III. MASA

Din v[zduh abia s-aude|ip[t jalnic de prigorii...Cu ciubote mari =i udeStau la mas[ v`n[torii.

To\i cu pu=ca l`ng[ geant[,Guralivi =i or[=eni,Pun o pat[ discordant[Pe c[pi\a de strujeni.

+i e frig, =i to\i ]nghea\[...+i din c`nd ]n c`nd nu stric[,}ncep`nd de diminea\[,C`te-un strop de s[c[ric[...

— }ntr-o toamn[, zice unul,La un cap[t de r[zorM-am oprit s[ scot tutunul...C`nd, de jos, de la picior,

F[r[ veste v[d c[-mi sareUn =oldan c`t un vi\el,+i st`rne=te-n goana mareAl\i vreo =apte dup[ el!

Trag cu ploaie ]n gr[mad[,F[r[ s[ \intesc deloc...Cine s-a=tepta s[-mi cad[Patru iepuri dintr-un foc?...

139

— Astea sunt inven\ii pure...Mie mi s-a ]nt`mplat,La o goan[-ntr-o p[dure,Un mister adev[rat.

Nici nu m-a=ezasem bine,Stam cu pu=ca subsuoar[...C`nd deodat[ l`ng[ mineSe opre=te-o c[prioar[.

St[ =i-ascult[, imobil[...Eu atunci — m[ =ti\i cum s`nt —M-a cuprins un fel de mil[:Am oftat... =i-am tras ]n v`nt.

C`nd v[zu c[ “umplutura”Trece f[r[ s-o ating[,Ea =i-a-ntins la pu=c[ gura+i-a-nceput... a=a s-o ling[...

— I-auzi colo, ce curaj, m[!Asta =i-a-ntrecut perechea!... Buruienile din preajm[Trag =i ele cu urechea.

Un m[ce= de dou[ =chioapeZice-n tain[ unui spin:— Dumneata e=ti mai aproape,Ia-l de m`nec[ pu\in!

140

IV. LA }NTOARCERE

V`ntul curge spre c`mpieTransparent =i uniform.Toate ierburile-nvie,Toate \arinile dorm.

Ici =i colo se ridic[C`te-un nour alb de praf...Str[juind =oseaua mic[St`lpii rari de telegraf

(Tot mai singuri, ceaf[-n ceaf[,Suluri vinete de fumLungi ca g`turi de giraf[),}n=ira\i pe l`ng[ drum,

Spre ora=ul plin de turleStau privind c-un aer t`mp...+i deodat[-ncep s[ urleC[-i apuc[ noaptea-n c`mp.

OCTOMBRIE

Octombrie-a l[sat pe dealuriCovoare galbene =i ro=ii.Trec nouri de argint ]n valuri+i c`nt[-a dragoste coco=ii.M[ uit mereu la barometru+i m[-nfior c`nd scade-un pic,

141

C[ci soarele e tot mai mic}n diametru.

Dar pe sub cerul cald ca-n maiTrec zile albe dup[ zile,Mai nestatornice =i mai

Subtile...

}nt`rziat[ f[r[ vremeSe plimb[ Toamna prin gr[diniCu faldurii hlamidei plini

De crizanteme.

+i cum abia plute=te-n mersCa o marchiz[,

De parc[-ntregul universPrive=te-n urm[-i cu surpriz[, —

Un liliac nedumeritDe-alura ei de domni=oar[S-a-ng[lbenit, s-a z[p[cit+i de emo\ie-a-nflorit

A doua oar[...

NOIEMBRIE

Plou[ stupid...Cerul ]=i scutur[Ca dintr-o ciutur[

Frigul lichid.

142

C`rduri de ciori —Neagr[ pecingine,Flori de funingine

Zboar[ sub nori...

Plou[ perfid.+i-n doz[ minim[Picur[-n inim[

Neant acid.

Plou[ de sus...Toamna ironic[}mi scrie-o cronic[

C`t un Larousse.

(O Halimà, —Pentru c[ nu cereNici introducere,

Nici “va urma”...)

Plou[ placid:A...e...i...o...u...[...Dac[ continu[

M[ sinucid!

FANTEZIE DE TOAMN{

Acesta-i un c`ntec pe care de multAm vrut s[ vi-l c`nt dumneavostr[.

Natura-l repet[ cu aspru tumult.Acesta-i un c`ntec pe care-l ascult

Cu nasul lipit de fereastr[.

143

Ca vechiul ceasornic cu muzic[, portC`ntare latent[ ]n mine.

Se pune-n mi=care un tainic resort+i-mi c`nt[ roman\a trecutului mort

}n fream[te lungi de suspine.

Cu crengile ude =i f[r[ ve=m`ntSalc`mii la poart[ se-ndoaie.

Pe strad[ se plimb[ iernaticul v`nt+i fluier[-n tactul aceluia=i c`nt

+i pl`nge cu lacrimi de ploaie.

}n cas[ tac toate. Un singur covorAtac[, pe nas, uvertura.

+i c[r\ile toate-l urmeaz[ ]n cor,}ncepe s[ c`nte ]ntregul decor, —

Ceasornicul bate m[sura.

+i-acuma-i un c`ntec ad`nc, ne-ntrerupt:Dulapul cu-o arip[ fr`nt[,

+i patul, =i soba, =i scaunul rupt,+i vechile cadre cu flori dedesubt

Se uit[ la mine =i c`nt[.

Ca undele m[rii izbite de digPere\ii-mprejur fredoneaz[...

+i numai o musc[ surprins[ de frigPe mas[, al[turi de-un rest de covrig,

Cu labele-n sus, hiberneaz[.

144

PRIM{VAR{

Dup[-at`ta frig =i cea\[Iar s-arat[ soarele.

De-acum nu ne mai ]nghea\[Nasul =i picioarele!

Cu narci=i, cu crini, cu lotu=i,Timpul cald s-apropie.

Prim[vara asta totu=iNu-i dec`t o copie.

Sub cerdac, pe l[urusc[,Cum trecur[ Babele,

A ie=it un pui de musc[S[-=i usuce labele.

P[s[rile migratoareSe re-ntorc din tropice.

G`zele depun la soareOu[ microscopice.

Toat[ lumea din ograd[C`nt[ f[r[ pauz[.

Doi coco=i se iau la sfad[Nu =tiu din ce cauz[.

Un curcan st[ sus, pe-o b`rn[,Nu vrea s[ se bucure.

Mo\ul ro=u ]i at`rn[Moale ca un ciucure.

145

Doar Grivei, b[tr`nul, n-areCu ce roade oasele.

C[ de c`nd cu postul mare,Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru c`te-a tras, s[rmanul,Cui s[ cear[ daune?...

Drept sub nasul lui, motanulA venit s[ miaune.

Dar acum l-a prins potaia+i-a-nceput s[-l scuture...

Peste toat[ h[rm[laiaTrece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, al[turi salt[Dou[ fete vesele...

Z[u c[-mi vine s[-mi las balt[Toate interesele!

LA PA+TI

Ast[zi ]n sufragerieDormitau pe-o farfurie,Nec[jite =i m`njite,Zece ou[ ]nro=ite.

Un ou alb, abia ouat,Cu mirare le-a-ntrebat:— Ce v[ este, fr[\ioare,

Ce v[ doare?

146

Nu v[ ninge, nu v[ plou[,Sta\i g[tite-n hain[ nou[,Parc[, Dumnezeu m[ ierte,N-a\i fi ou[...— Suntem fierte!Zise-un ou rotund =i fraise

L`ng[ pasca cu orez.+i schimb`ndu-=i brusc alura,Toate-au ]nceput cu gura:— P`n’la urm[ tot nu scap!— Ne g[te=te de parad[.— Ne ciocne=te cap ]n cap+i ne zv`rle coaja-n strad[...— Ce ru=ine!

— Ce dezastru!— Preferam s[ fiu omlet!— Eu, de m-ar fi dat la clo=c[,A= fi scos un pui albastru...— +i eu, unul violet...— Eu, mai bine-ar fi s[ tac:A=a galben sunt, c[-mi vineS[-mi ]nchipui c[ pe mineM-a ouat un cozonac!...

UN DUEL

Eroii mei sunt doi coco=iDe ras[, pintena\i, frumo=i

Ca ofi\erii la parad[.Doi cavaleri aristocra\i.Dintr-o privire ofensa\i

147

}ncep duelul f[r[ spad[.Au martori puii speria\i.Teren — o parte din ograd[,

Dar n-au motiv de sfad[,C[ci nu se =tie-a cui e vina —Misteru-nv[luie pricina, —Deci: c[uta\i g[ina...

Din am`ndou[ p[r\ileSe-ncep ostilit[\ile.Ei stau o clip[ fa\[-n fa\[Cu ciocurile la p[m`nt,Apoi deodat[-=i iau av`nt+i lupta-ncepe s[lt[rea\[:Sar deodat[,Dau cu ciocul.Cad al[turi,Schimb[ locul.Bat din aripi,Dau din gheare.Unul cade,

Altul sare...Iar s-atac[,Iar se pi=c[...

Dar deodat[ nu mai mi=c[...Fa\[-n fa\[, mult[ vreme,Stau a=a, ca dou[ gheme

Neclintite+i zburlite,

P`n[ c`nd, pe nesim\ite,Unul p[r[se=te sfada,}ntorc`ndu-se cu coada...

148

*

Atunci ie=i de sub =opronUn folozof-clapon,

Ur`t+-at`ta de b[tr`n ]nc`tA dat ]n mintea puilor...El s-a oprit ]n fa\a lor

Cotcod[cind sonor:— Eu dezaprob acest conflict.E o ru=ine, un delictNedemn de vremi civilizate.Dar a=tept[m un viitorC`nd, m`ndri de chemarea lor,Coco=ii nu se vor mai bate...Voi v[ certa\i pentr-o g[in[,Dar nu vede\i? E curtea plin[!Ba trece\i gardul la vecini,C[ =i p-acolo sunt g[ini...De ce v[ pune\i gheara-n g`t?S[ lase unul c`t de c`t,S[ dea =i cel[lalt ceva, —Eu, c`t de c`t, socot c-o da!

BALADA CORBILOR

Posomor`\i, cu gheara lung[,Cu pliscuri negre de o\el,Ne-am ]nfruptat c`t s[ ne-ajung[Din pr`nzul marelui M[cel.Cu patrio\ii la parad[,Amesteca\i printre eroi,

149

De-a valma cobor`m ]n strad[, —Dar nu ne ducem la r[zboi!

C`nd geme-n vaier lung c`mpia,C`nd stau ]ntor=i spre bolta crunt[Cei logodi\i cu ve=niciaSub ploaia rece =i m[runt[;C`nd moartea secer[ fl[m`nd[F[c`nd mormane de eroi, —}n dosul frontului, la p`nd[,Noi nu ne ducem la r[zboi!

T`rziu, cu penele m`njiteDe s`nge negru — =i s[tui,}n cuiburi calde =i feriteNe-mperechem =i scoatem puiCe s-or hr[ni ca =i p[rin\iiDin hoituri slabe de eroi, —C[ci, soli voio=i ai suferin\ii,Noi nu ne ducem la r[zboi!Alte\[, zvonul cre=te iar[=i,Adun[-\i ceata de eroi...Cu moartea suntem buni tovar[=i,Dar nu ne ducem la r[zboi!

SINGUR

Cu cea din urm[ raz[ ce tremur[-n amurg,Se-ntunec[ palatul b[tr`nului Habsburg.E noapte. V`ntul toamnei aduce de departeUn fream[t de suspine prin s[lile de=arte,

150

C[ci a pornit monarhul ]ncovoiat =i chelO=tiri din =apte neamuri s[ moar[ pentru el!

F[clia lumineaz[ fantastice vitraiuri+i-n umbra colorat[ ca umbra din seraiuri,}n lini=tea capelei pe-o treapt[-ngenuncheat,Cu fruntea-n m`ini se roag[ b[tr`nul ]mp[rat:— St[p`ne, codrii url[ =i r`urile gem,Din fiece colib[ se-nal\[ un blestem+i-n inima mea scrum[ p[rerile de r[u!St[p`ne, sloboze=te de-acum pe robul t[u...

Dar v`ntul geme-n noapte:“E prea t`rziu, b[tr`ne!

Pe \[rmurile noastre de-a pururi va r[m`ne!Pe \[rinile noastre de-a pururi va r[m`neSinistr[, ca o p`nz[ de doliu, umbra ta.O, dac[ El te iart[, noi nu te vom ierta!...”

Tresare ]mp[ratul. Mi=c`nd ]ncet din buze,}ncearc[ s[-=i adune g`ndirile confuze...Dar dou[ diamante str[lucitoare curg}ncet-]ncet pe nasul b[tr`nului Habsburg,+i-n lini=tea solemn[, cum pic[ pe parchet,Par dou[ lacrimi grele =i mari — de sperman\et.

}N JURUL UNUI DIVOR|

Mi=u St. Popescu vrea s[ divor\eze.Lung prilej de vorbe =i de ipoteze!Unii spun c[ Mi=u singur e de vin[,

151

C[ la ei ]n cas[ n-a fost zi senin[.C[ nu poate nimeni s[-i mai intre-n voie+i-a avut norocul de-a g[sit pe Zoe,Care-i rabd[ toate de c`nd l-a luat.C[ desigur alta nu l-ar fi r[bdatNici m[car o lun[, ]ns[ biata fat[Este bun[tatea personificat[!C[-nainte Zoe p`n[ nu-l luaseA respins partide mult mai serioase:Jorj Athanasiu, c]nd era fl[c[u...Goldman de la Credit... Gu\[ Pop`nd[u,Angrosist de vinuri, — o partid[ rar[+i cu care Mi=u nici nu se compar[ —To\i cu situa\ii =i destul de “bine”,Refuza\i de d`nsa, ca s[ ia... pe cine!C[ s[raca Zoe c`nd l-a cunoscutEra f[r[ slujb[ =i dator v`ndut.C[ de-atunci ]ncoace ea zadarnic sper[,C[ el n-are-n cas[ nici o manier[,Nu respect[ seara orele de mas[,Rareori cu leafa nimere=te-acas[,Frecventeaz[ cele mai de jos localuri+i se \ine noaptea numai de scandaluri...Dar mai e un lucru mai fenomenal:Mi=u St. Popescu este imoral!Parc[ ea nu =tie c[, de-acum un an,Dumnealui se \ine cu madam V`rlan?O caricatur[... un chibrit... o aiaCu piciorul mare =i c-un p[r c`t claia,O mahalagioaic[... Afectat[... rea, —De se mir[ lumea: ce-a g[sit la ea?

152

Al\ii spun c[ totu=i nu-i de vin[ el,C[ din contra, Mi=u e un so\ model,}ns[ ea, Popeasca, este o ingrat[.C-ar fi stat =i-acuma tot nem[ritat[,Dac[ din p[cate nu s-ar fi g[sitUn neghiob ca Mi=u, un ]mbrobodit...C-a luat-o tocmai de pe la VasluiUnde se dusese la un v[r de-al luiCare-avea la d`n=ii cas[ cu chirie.C[ vorbeau adesea la buc[t[rie,Mai cu seam[ ziua c`nd trecea la mas[.C[ duduca Zoe scutura prin cas[+i — nu zice nimeni c[ era bigot[ —}ns[ fran\uze=te nu =tia o iot[!C[ g[sind odat[ ni=te c[r\i franceze,A rugat pe Mi=u “s-o ini\ieze”...(Promitea feti\a!) Tot a=a mereu,Azi o s[rutare, m`ine... mai =tiu eu?Ba cu fran\uzeasca, ba cu scuturatul,P`n[ c`nd la urm[ a-ncurcat b[iatul!...Toate astea ]ns[ la un loc denot[C-a luat-o goal[, f[r[ nici o dot[.Trei perechi de case? +tie Dumnezeu...Trei perechi de mofturi! — N-o spun numai eu.}ntreba\i pe Lambru, pe madam Palade(O persoan[-n v`rst[, foarte cumsecade)+i pe toat[ lumea care-o cuno=tea,C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea...El putea desigur altfel s[ se-nsoare, —Dar ]n loc s[-i fie recunosc[toare,S[-l respecte-n cas[ =i s[-l menajeze,Dumneaei, din contra, \ine s[ dicteze!

153

Mi=u nu e liber nici m[car un pas,Toat[ lumea vede c[ l-a dus de nas.Dar ]n schimb, fire=te, ea, de la-nceputF[r[ nici o jen[ a f[cut ce-a vrut,Seara, c`nd o cau\i, pleac[ la cucoane.Ziua se ocup[ numai cu romane,Iar buc[t[reasa (c-au schimbat femeia)Are tot pe m`n[, p`n[ c`nd =i cheiaDe la magazie =i de la dulap, —Care va s[ zic[ =i-a f[cut de cap.

Al\ii spun c[ Zoe, la madam Lipan,A-nt`lnit pe unu, Iorgu Damian, —Flutur de saloane, mare pu=lama.C[-ntre ei desigur exista ceva,Fi’ndc[ ea-ntr-o clip[ de sinceritateA sc[pat o vorb[ la madam Stamate:“Ah, ma chere, ce nobil =i distins b[iet!...”Iar madam Stamate n-a \inut secret,+i-i destul s[ afle c`teva persoane...Tot atunci, se vede, una din cocoaneI-a f[cut pesemne lui o anonim[Unde isc[lise doar at`t: “Cu stim[...”+i-i scria acolo — spun din auzite —C[ “madam Popescu prea se compromite...”Dar el n-a citit-o, nefiind francat[.+i-a trecut =i asta.

}n sf`r=it, odat[Trebuind s[ plece Mi=u la VasluiPentru ni=te case, — un amic de-al lui,Unul de la Banc[, l-a pornit cu silaS[ ia trenul numai p`n[ la Chitila

154

+i s[ stea acolo tocmai timpul strict,Ca s[-i poat[ prinde ]n flagrant delict...C[ venind Popescu =i v[z`nd lumin[,A intrat ]n curte tocmai prin gr[din[+i b[t`nd la u=a care d[-n salon,Cineva din cas[ i-a stigat: “Pardon!”

Zoe sta de vorb[, nici nu s-a=tepta(C[ era devreme... zece =i ceva)+i crez`nd c[-i m`\a sau vrun alt ecou,C`nd v[zu c[-i Mi=u, a r[mas tablou,El p[ru deodat[ foarte ]nc`ntat.— M[ ierta\i — le zise — c[ v-am deranjat!...Puse-apoi paltonul peste geamantan+i venind cu-ncetul c[tre DamianCare sta s[ plece, zise: — Bun[ seara.(Damian atuncea s-a f[cut ca ceara.)Nu mai sta\i de vorb[? Poate c[ \i-e somn...Te gr[be=ti prea tare, mult stimate domn!+i zic`nd acestea cu o voce calm[,Vru s[-l ia de guler =i s[-i dea o palm[.— Domnule Popescu... nene! stai un pic...Pe parola noastr[ c[ n-a fost nimic!...Damian, s[racul, nu =tia ce zice, —Dar g[sind la urm[ un moment propice,C`nd v[zu c[ treaba tot mai r[u se-ncurc[,A fugit...

Iar so\ii se certar[ furc[.Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din “drag[“,Socotind c[ astfel va putea s-o dreag[,Dar la urma urmei, ca s[-l deie gata,A-nceput s[ fac[, ea, pe sup[rata.

155

C[ odinioar[ l-a iubit un pic,Dar nu-l cunoscuse chiar a=a mojic...+i-ntorc`nd o clip[ capul ]nd[r[t,I-a strigat din u=[: — Te-ai prostit di t[t!...

*

Toate astea ]ns[ n-au nici un temei,C[ nu =tie nimeni ce-a fost ]ntre ei.Vineri toat[ lumea a putut s[-i vad[Am`ndoi al[turi, bra\ la bra\, pe strad[...Ei, =i =ti\i, asear[, dup[ ce-a stat ploaia,Ce-a aflat T[n\ica de la ProcopoaiaC`nd s-a dus s[-i cear[ un model de =or\?...C[ madam Popescu nu mai d[ divor\.

DEDICA|IE

Lira sp`nzurat[-n cuiCam de mult am p[r[sit-o,De ur`tul t[u, iubito,+i de dragul nim[nui.

Degetele-mi amor\iteDe-abia lunec[ pe strune.Toate coardele sunt bune,Doar a’ inimii-s plesnite.

Pentru tine, adorato,Vreau s[-mi c`nt de azi ]ncoloBucuriile-n tremolo+i triste\ea-n pizzicato.

156

+i de s-o-nt`mpla ca tonulOri m[sura s[ nu-\i plac[,Vom ]ntoarce patefonul+i vom pune alt[ plac[.

GELOZIE

Dac[ nu ne-am fi-nt`lnit(Absolut din ]nt`mplare),Tu pe altul oarecareTot a=a l-ai fi iubit.

Dac[ nu-\i ie=eam ]n drum,Ai fi dat cu bucurieAltuia str[in, nu mie,M`ng`ierile de-acum.

Ai avea =i vreun copilCare, poate (idiotul!),Ar fi s[m[nat ]n totulCu-acel tat[ imbecil.

Dar a=a... ce lucru mareC[-ntr-o zi ne-am ]nt`lnit+i c[-s foarte fericit, —Absolut din ]nt`mplare!

157

POPULAR{

Ah, r[zboiul blestematC`te v[duve-a l[sat}n durere — =i c`\i prunciAu r[mas orfani de-atunci!

Dar c`nd stai s[ te g`nde=ti,Toate cele p[m`nte=tiSunt ca umbra norilor,Ca mireasma florilor.

Nu-i mirare c[, de-atunci,Au crescut s[rmanii prunci+i v[d ]nc[ soareleToate v[duvioarele...

Doar pe mor\ii din r[zboiPutrezi\i ]n v`nt =i-n ploiN-are cine-i ]ntrebaDac[-s ferici\i ori ba.

TOAMNA }N PARC

Cad gr[bite pe aleeaParcului cu flori albastreFrunze moarte, vorba ceea,Ca iluziile noastre.

Prin lumina estompat[De m[tasa unui nor,

158

Vis[toare trece-o fat[C-un plutonier-major.

Rumen de timiditateEl se uit[-n jos posac.Ea strive=te foi uscateSub pantofii mici de lac.

+i-ntr-o fin[ discordan\[Cu priveli=tea sonor[,Merg a=a, cam la distan\[,El major =i ea minor[...

BALADA UNEI STELE MICI

|ii minte tu, iubita mea,O noapte de argint ]n careMi-ai ar[tat pe cer o stea

Din Carul mare?

Cu fa\a-n sus spre Dumnezeu,L[s`ndu-\i capul s[ se culce

Pe bra\ul meu,Te leg[nam, povar[ dulce.

Deasupra noastr[, un castanCu frunze pudic r[sfiratePentru-a servi de paravanIubirilor nevinovate,

159

Tinz`nd o ramur[-n zadarCa s[ ne apere de stele,Fusese martor ocular

La toate cele.

+i nu mi-ai spus atunci nimic,Dar c`nd mi-am cobor`t privirea,

Un deget micMi-a ar[tat Nem[rginirea.

Un strop de-argint a lunecat,+i, cu paloarea-i sideral[,Pe cerul negru a-nsemnatUn fir sub\ire de beteal[...

|ii minte ce fior str[inTrecu atunci, din constela\ii,Prin bluza ta de crepe-de-Chine

Cu aplica\ii?

Ce ve=ti din cerul dep[rtatA nins pe fruntea ta zenitul?Ce g`nduri tainice-ai schimbat

Cu Infinitul?...

Sclipind departe, prin frunzi=,O stea smerit[ =i albastr[Sta singuratic[, piezi=

Deasupra noastr[.

+i ca un spin,Cu raza-i rece =i sub\ire,

160

Mi-a strecurat un g`nd str[in}n visul meu de fericire.

Zicea: — Sub cerul vast =i mutV-a aruncat aceea=i soart[Pe-un strop de lutCe-n ]nv`rtirea lui v[ poart[.

S[rman atom sentimental!Nu =tii tu oare

C[ via\a voastr[-i colosalDe trec[toare?

Zicea: — M[ mir c[ te-ai g`nditS[-mi c`n\i o od[.

De c`nd poe\ii s-au prostit,Amorul nu mai e la mod[.

Oricum, voi sunte\i prea m[run\i+i eu, prea mare...

N-ar fi mai bine s[ renun\i+i s[ v[ duce\i la culcare?

C[ nu exist[ pe p[m`ntMai venerabil[ manieDec`t — sub stele jur[m`nt

Pe ve=nicie.

+i nu exist[-n universMai mare crim[

Dec`t — la coada unui vers —S[ pui o rim[...

161

}N IA+I

Dou[, post-meridiane...Sun[ lung =i monotonOrnicul cu trei cadraneDe la Sf`ntul Spiridon.

Toamna prin v[zduh adieCa un zbor de libelul[.}n lumina str[vezieMerge-agale o patrul[.

Pe trotuarul plin de soareSalt[-n mers gr[bit perechiDe studente z`mbitoareCu frizete la urechi,

+i spre UniversitateTrec, duc`nd pe servieteClarit[\i ]ntunecate+i sclipiri de baionete.

EXPUNERE DE MOTIVE

Pentru ce n-am concurat niciodat[

la premiile Academiei.

}nt`i, fiindc[ mi-a fost lene...Al doilea, nu-s modernistSentimental ca Demostene+i nici ca Blaga — futurist...

162

Al treilea, mi-e imposibil:Eu dezaprob =i versul =chiop+i orice premiu divizibil...Al patrulea — sunt mizantrop.

Al cincilea, din fudulie...Al =aselea, fiindc[ n-am}ncredere-n Academie+i nici la cine s-o reclam...

Al =aptelea, — mi-a fost ru=ine...Al optulea, n-aveam nici euP[rere bun[ despre mine...Al nou[lea, ]mi vine greu

S[ m[ prezint cu opu-n m`n[Pe la ilu=trii mei confra\iDin Academia Rom`n[,S[ zic: “E bun — mi-l premia\i?...”

Al zecelea, nu pot admiteS[ fiu ]nvins la handicap —+i c`nd m-ar scoate din s[riteLe-a= da, pardon, cu opu-n cap!

Al unsprezecelea, — valutaReduce-o parte din talent.C`nd mia face azi c`t suta,Ori dai un spor echivalent,

163

Ori tragi oblonul la fereastr[...+i-al doisprezecelea — nu pot,Fiindc[ printre dumneavoastr[E unul c`rn =i idiot...

COCOST~RCUL ALBASTRU

Cu prilejul intr[rii

dlui Mihail Sadoveanu la Academie.

R[sun[ cobza =i vioara,Fac gospodinele pomeni...Ce chef La noi ]n Vii=oara,Ce praznic mare-n R[d[=eni!

Chiar Hanul-Boului ]nvie!Iar jos, la Cr`=ma lui mo= Precu,E-at`ta zvon =i veselieDe parc[ azi se las[ secu!

La vod[ Tom=a vin r[ze=iiS[ afle ast[zi crez[m`nt.+oimaru bea cu megie=iiIzbind c[ciulile-n p[m`nt

Pe c`nd Dudia Margareta,R[mas[ singur[-n ietacS[-=i fac[-n grab[ toaleta,S-a-mpuns la deget cu un ac...

164

Vuiesc pe Bistri\a nahlapii+i c`nt[ volbura la Toance.Pluta=ii d`rzi, ]n sforul apei,}nfig pr[jina, ca o lance.

Spre-o lume care-a “fost odat[”Duc vestea undele-n r[sp[r...St[ Z`na Lacului mirat[,C-un nuf[r galben prins ]n p[r...

Pe grindul unui lac sihastru,Din dep[rt[ri =i din trecutUn m`ndru Cocost`rc albastruMisterios a ap[rut...

El vine cu mi=c[ri atente,}nainteaz[ f[r[ glas,F[c`nd u=oare complimenteDin cap, la fiecare pas.

+i-n urm[ zice c[tre Z`n[,Oprindu-se ]ntr-un picior:

—C`nd falnic m-am l[sat din zborPe Academia Rom`n[,Eram de mult nemuritor...

165

SCRISOARE

R[spuns dlui Al. O. Teodoreanu

...Ba mata e=ti tip ridicol!Eu n-am scris nici un articol}ntru ap[rarea Muzii,Despre cel carePareC[-mi faci treizeci de aluzii...

Criticul pe care-aici}l ataci ]n versuri miciNu-i, desigur, m[sc[rici,Colibri sau licurici...}ns[ niciBou sau vac[, precum zici.

E profesor (onorabil),Autor (interminabil),Om politic (execrabil),Critic (foarte vulnerabil,Dar pasabil),Pre=edinte (incurabil).

C`nd ]=i laud[ ciracii,}i compar[ cu to\i dracii.F[r[ spirit diplomatic,Cu-ale lui precepteDrepte,Are cioc, dar e simpatic.

166

*

Cel pe care-n adev[rL-am luat c`ndva-n r[sp[rE un tip mai fistichiu.C`nd ]l iei ]n prip[,|ip[...Las[-m[ s[ \i-l descriu.

Are-o mutr[ anodin[De frizer cu mandolin[,O privire clandestin[,Nas de parafin[Fin[,+i la gur[ vaselin[.

Bra\ rotund =i crup[ plin[,Organism de gelatin[,Cu structur[ androgin[, —Iar la-nf[\i=arePareO statuie de sl[nin[.

+i mai are... Ce mai are?C`nd se duce la culcareE de genul feminin,Dar c`nd scrie proz[Roz[,Isc[le=te masculin.

}n al Criticii domeniuOrice Eu se crede geniu,Dac[-i secondat de pro=ti...

167

Alte semnalmente?Niente!

Trebuie s[-l recuno=ti.

*

Deci scriind el prin revisteCronici impresionisteCu dantele ]mprejur,}ntr-o zi =i-a zis c[Risc[S[ r[m`ie prea obscur.

Cum avuse \ara pace,El ie=i din carapace,+i cu pagini din r[zboi,Dup-acel masacruSacru,S-a v`r`t printre eroi.

+tiu, pe astfel de specimeniAst[zi nu-i condamn[ nimeni,Au ajuns la apogeu.Ei, dar [sta s[ m[-nfrunte?...Pun’teUn moment ]n locul meu!

C[ m[ =tie fiecare,Sunt sfios ca fata mare+i blajin de obicei, —}ns[ c`nd m[ ap[rScap[rCa din cremene sc`ntei!

168

}n cuptor ]mi v`r colaciiC`nd s-arat[ v`rcolacii.Spada-mi gata de atac,Luminoas[ ca o d`r[,V`r[Spaima-n orice v`rcolac!

*

Ce folos avui de-acolo?...Cu s[geata lui Apollo}n zadar l-am s[getat,C[ci o epiderm[Ferm[Este greu de perforat...

Nimeni pace nu-\i d[ dac[Ai nevoie de d[dac[.Dragul meu, de-aceea zicC[ scriind sudalmeCalmeNu po\i c`=tiga nimic.

Ci, mai bine, — Muzei caleS[-i deschizi cu muzicaleRime, ca de obicei, —Iar pe p[r s[-i scuturiFluturiDe imagini =i idei.

169

RIPOST{

Unui gazetar care cerea s[ fiu sp`nzurat

Vrei s[ m[ sp`nzuri, vas[zic[?...C`nd te-am citit, ]n adev[r,}\i dau cuv`ntul c[ de fric[Mi s-a zb`rlit un fir de p[r!

Cum? |i-a venit a=a, deodat[,Netam-nesam?

P[reai un om cu judecat[ —La asta nu m[ a=teptam.

Te-ai sup[rat =i-\i pare r[uC[-s ]nc[ viu?

P[cat c[ e=ti de la Tazl[u,P[cat c[ trebuie s[-\i scriu!

Dar asta-i datoria mea:S[ dau cu zacherlin[-n pro=ti.

Talent avem — o recuno=ti.Atunci, p[zea!

P[zea, s[ nu dai de ru=ine,S[ nu te str`ng ]ntr-un sonet.S[ nu te sp`nzur eu pe tine

De-un epitet!

P[zea, c[ muza mi-i fecund[+i c`nd te-oi prinde nu te scap:

170

Cu =apte rime pe secund[}\i dau la cap!

P[zea, s[ nu te-a=tern pe-o fil[+i-n roca unui vers masivS[ te-ncrustez definitiv

Ca pe-o fosil[!

P[zea, s[ nu-\i ]nfig ]n coast[O epigram[ ca un cui.S[-\i sparg ]n cap o od[ proast[,

S[ faci cucui!

S[ nu-\i arunc ]n ochi o stan\[Cu versuri mici,

S[ nu te ard de la distan\[C-un hexametru ca un bici!

+i-apoi, ]n hazul galeriei,C-un vers sub\ire ca un ac,Pe frontispicul Ve=nicieiS[ te fixez ca pe-un g`ndac!

PARODII }N PROZ{,

CONFERIN|E

172

M. SADOVEANU

“Hm! f[cu primarele, ridic`ndu-se ]n capul oaselor.Vinul Corjoaii este bun, care nu se mai afl[...”

}n t[cerea od[ii, luna sclipea cu luciri tainice pe podele.De undeva, dintr-un ungher, se auzi un zgomot nel[murit;un coco= tr`mbi\[ prelung, departe.

“Hm, bun! Care va s[ zic[ iar m-am ]mb[tat. Stra=nicm-am ]mb[tat! Sunt un tic[los...” rosti el ]ncet, c-o ml[-diere de durere ]n glas. Se cobor] din pat, deschise ferea-stra. Apoi z`mbi =i-=i cl[tin[ capul cu am[r[ciune.

Aburiri de r[coare ]i m`ng`iau obrazul. Din livad[p[trundeau domol ]nfior[rile nop\ii. Lilieci negri treceauprin pulberea de argint a lumini=urilor. O ]nv[luire u=oar[de v]nt mi=ca frunzi=ul =i prin \es[tura de ramuri lunastrecura f`=ii palide de lumin[. }n dep[rtare, ca ni=te v[luride cea\[ pluteau peste ]ntinderi.

Primarele r[sufl[ ad`nc miresmele nop\ii =i r[masea=a, ca-ntr-o visare, cu ochii a\inti\i ]n lun[.

173

C. HOGA+:

NOTE DIN C{L{TORIE

UN POPAS

...F[r[ multe marafeturi, f[cur[m cinstea cuvenit[bor=ului de chitici, din care ]ncepur[m a sorbi cu iu\eal[,]nghi\ind repede =i ]ncre\ind spr`ncenele deasupra aburu-lui fierbinte =i mirositor. Cina fu scurt[.

Dup[ ce ne osp[tar[m astfel, Axinia ]=i ghemui cumputu pe o lavi\[, l`ng[ vatr[, trupul ei sprinten =i m[runtde \arc[ ostenit[, tovar[=ul meu a=ez[ ]n t[cere la cap[tultarni\ei o pern[ v`rtoas[ =i disp[ru numaidec`t sub o pocla-d[ uria=[, potrivit[ parc[ anume pe m[sura persoanei salelungi =i de=irate, iar eu ie=ii ]n cerdac =i de acolo coborì]n livad[, ca s[ m[ pot ]nc`nta ]n voie de priveli=tea m[-rea\[ a nop\ii aceleia.

Din ]nalta ]mp[r[\ie a umbrelor, luna =i stelele care]notau ]n negrele =i dep[rtatele ad`ncuri ale Nem[rginirii,p`n[ dincolo de hotarele ochiului, umpleau v[zduhul str[-veziu cu o pulbere diafan[ =i viorie. Sub m`ngìerile u=oare=i nev[zute ale unui v`nt de r[s[rit, f`na\ul ad`nc seml[dia ]n valuri molatice, pe ]nclinarea lin[ a costi=ei, iarprin rari=tea frunzi=ului mi=c[tor treceau adieri r[coroase=i u=oare, ca f`lfìtul unor aripi fantastice =i nev[zute.Spre dreapta, mun\i ]ntuneco=i cu piscuri pierdute ]n ne-gur[ ]=i topeau ]n aerul limpede =i larg cre=tetele lor sin-guratice. Iar peste tainica ]nsufle\ire a florilor, care-=iridicau deasupra ierburilor sub\iri =i ml[dioase potirelelor str[lucitoare, din mozaicul verde-auriu al livezilorrev[rsate peste coline ca fermecatele gr[dini ale Semira-midei, se a=ternea ca un v[l str[veziu, \esut din fire delumin[, pulberea de argint a lunii.

174

M[ ridicai de pe a=ternutul meu mirositor de f`na\moale, care r[mase culcat sub neclintirea frunzi=ului ne-gru, =i intrai ]n cas[.

— Scoal[-te, nevrednic str[nepot al lui Pitagoras,alung[ din ]nc[perea str`mt[ =i ]ntunecoas[ a ochilor t[ide motan somnoros fantasmagoriile molaticului Morfeu=i spune-mi ]n c`te miliarde de ani ai fi ]n stare s[ numeristr[lucitoarele alaiuri de stele cu care luna a g[sit decuviin\[ s[-=i ]mpodobeasc[ obi=nuitul ei drum aerian ]nnoaptea aceasta? zisei v`r`nd o m`n[ sub poclad[ =i alta]n p[rul ]nc`lcit =i aspru al tovar[=ului meu.

Convins de t[ria acestui argument, el scoase o clip[ laiveal[ n[soasa =i mirata lui persoan[, morm[i ceva clipindcu iu\eal[ dintr-un ochi, apoi disp[ru ]n ]ntregime subpoclad[ =i numaidec`t ]ncepu a sfor[i ca un cal n[r[va=.P[rea c[ toate lighioanele p[m`ntului =i toate p[s[rilecerului =i-au dat ]nt`lnire =i se sf[desc ]n ]nc[perea neagr[=i p[roas[ a n[rilor lui urie=e. F[cea ca gai\a =i ca mistre-\ul, ca ursul =i ca pi\igoiul. Aci slobozea o not[ ascu\it[=i pl`ng[toare, ca o primadon[ oftigoas[, aci c`r`ia iute=i scurt ca o g[in[ sp[riet[ de hultan, =i melodia se ridicaapoi de la bas p`n[ la soprano, c`nd pizzicato, c`nd tremolo,de d`rd`iau giurgiuvelele fere=tilor. Flaute =i l[ute, picu-lini =i tromboane ]=i amestecau atunci sunetele haotice ]n]ntunecoasele guri de tartar ale nasului supranatural cucare Cel-de-sus ]mpodobise f[ptura somnoroas[ =i hulpav[a tovar[=ului meu.

Alungat de aceast[ orchestr[ vrednic[ de urechiler[bd[toare ale ucenicilor lui Hefaistos, am ie=it afar[ dinodaie, am smuls c`teva bra\e de f`n proasp[t dintr-o c[pi\[=i m-am lungit cu fa\a-n sus, ]n lumina plin[ de taine ac[l[torului disc al Dianei.

175

PROBLEMA R~SULUI+I HUMORUL ROM~NESC

I

Ce e humorul?C`nd zicem despre un scriitor c[ are humor, ]nseamn[

oare c[ avem a face cu un scriitor vesel?... <Omul pecare-l ave\i acum ]n fa\a domniilor-voastre =i care a scris,totu=i, destule pagini de literatur[ humoristic[, dezminteaceast[ p[rere...> }n privin\a asta e foarte semnificativ[o anecdot[, pe care-i pl[cea lui Caragiale s-o povesteasc[]n momentele lui de pesimism acut, adic[ la un pahar devin — anecdot[ pe care unii din d-voastr[ o cunosc, poate,din Anatole France sau din alt autor. Se zice c[ la unmare psihiatru, la un doctor de nervi din Roma, s-a prezen-tat ]ntr-o zi un pacient necunoscut, un om cu figura taretrist[, care se pl`ngea c[, de mult[ vreme, e atins de oafec\iune sufleteasc[ deprimant[, de o melancolie cronic[.R`nd pe r`nd, marele psihiatru i-a prescris diferite lea-curi: odihn[..., aer curat..., b[i reci..., =pri\ la ghea\[...Degeaba! Pacientul se ]ntorcea de fiecare dat[ tot maitrist, mai sinistru, mai... incurabil dec`t oric`nd. }n celedin urm[, doctorul i-a zis:

— Am ]ncercat cu d-ta toate leacurile, toate procedeele,toate mijloacele de ]nveselire. Nu mai r[m`ne s[-\i reco-mand dec`t unul singur...

— Care?— Am auzit c[ s-a stabilit ]n ora=ul nostru de c`t[va

vreme un tip fenomenal... Un actor care-=i joac[ pe scen[propriile-i improviza\ii comice, un mare creator de veselie,care face pe toat[ lumea s[ r`d[ cu lacrimi. Du-te s[-l

176

vezi... +i dac[ nici [sta nu e ]n stare s[ te vindece, s[ tefac[ s[ r`zi, eu unul nu mai am nici o putere, nu mai =tiuce s[-\i recomand — ]nseamn[ c[ melancolia d-tale esteincurabil[.

— +i.. [sta e ultimul d-tale cuv`nt? ]ntreb[ pacientul.— Da.— Atunci s-a ispr[vit cu mine. Trebuie s[ m[ sinucid.— Pentru ce?— Pentru c[ omul la care m[ trimi\i, tipul fenomenal

care face pe toat[ lumea s[ r`d[... sunt tocmai eu, suntchiar eu, domnule doctor!

Aceast[ mic[ ]nt`mplare, chiar dac[ nu e adev[rat[, ec`t se poate de verosimil[. Ea ilustreaz[ =i subliniaz[adev[rul c[ un humorist nu e ]ntotdeauna un om veselprin natura lui, c[ humorul nu se poate confunda cu vese-lia. Pe de alt[ parte, un om poate foarte bine s[ fie veselde la natur[ =i, totu=i, s[ nu aib[ darul de a-i face =i pesemenii lui s[ r`d[. +i cu c`t el, cel dint`i, r`de mai tarede propriile-i glume, cu at`t cei din jurul lui se las[ maigreu contagia\i, mai greu convin=i s[ r`d[ =i ei.

C`nd e vorba de un scriitor, se cuvine s[ facem aici dintreac[t o observa\ie, s[ relev[m un curios fenomen depsihologie pe care istoria literaturii ne d[ ocazia s[-lconstat[m adeseori, c`nd confrunt[m opera unui scriitorcu biografia lui. De pild[, un scriitor care duce o via\[foarte cast[, o via\[ de om cuminte, poate fi foarte erotic,foarte senzual ]n pl[smuirile lui literare — ba uneori poatechiar s[ frizeze pornografia prin felul arz[tor, colorat =iam[nun\it ]n care descrie unele scene de dragoste =i toaterealit[\ile fizice ale erotismului, de care el pare obsedat.+i invers: un autor ]ndeob=te cunoscut ca temperamenterotic prin excelen\[, cu o via\[ plin[ de aventuri amoroase,

177

scrie numai lucruri surprinz[tor de pudice =i de caste, efoarte rezervat ]n expresii, ba uneori exclude cu des[v`r=ireamorul din opera lui literar[. Un sentimental naiv ]n via\ade toate zilele face pe grozavul ]n scris — =i invers, uncinic dezordonat, un Don Juan ]n practica vie\ii face, ]nversuri =i ]n proz[ literar[, pe sentimentalul, credinciosunei singure femei. Un om foarte timid ]n via\a practic[de toate zilele poate fi un polemist violent =i un pamfletarplin de o aprig[ b[rb[\ie ]n scrierile lui.

S-ar p[rea c[ ne afl[m ]n fa\a unei legi a compensa\iilor:omul cheltuie=te, trebuie s[-=i cheltuiasc[, ]n fantezii cre-atoare de art[, surplusul unei anume forme de energievital[ <sau sufleteasc[> pe care o economise=te ]n via\ade toate zilele. S[ nu uit[m m[rturisirea lui Goethe c[ ascis romanul lui Werther numai ca s[ scape de sentimen-talism — =i c[, dup[ ce l-a scris, s-a vindecat ]n adev[rpentru totdeauna...

De aceea, c`nd observ[m c[, de obicei, humoristul nu eun om vesel, nu trebuie s[ ne ]n=el[m: triste\ea lui poates[ ]nsemneze numai c[, f[c`nd pe al\ii s[ r`d[, el ]=i ca-nalizeaz[ ]n acest mod =i ]=i cheltuie=te pe aceast[ caletoat[ rezerva lui de bun[ dispozi\ie fireasc[ — =i <iar elpersonal> nu mai r[m`ne cu nimica. Dar ]nainte de a ocheltui, el trebuie s[ aib[ aceast[ rezerv[ de vitalitate,poate chiar ]n grad mai mare dec`t semenii lui. C[ci, f[r[a se confunda cu veselia, cu buna dispozi\ie, humorultrebuie, totu=i, s[ fie grefat pe un exces de vitalitate, peun fond autentic de veselie nativ[, oric`t de mascat[ ar fiea — deoarece humor amestecat cu duio=ie sau cu melan-colie poate s[ existe, dar humor trist nu exist[, e o con-tradic\ie ]ntre termeni.

Bergson, marele filozof =i subtilul psiholog din zilele

178

noastre, ]ncearc[ s[ defineasc[ humorul ca un simplu pro-cedeu de fabrica\ie a comicului pe cale artificial[. Dup[el, humorul =i ironia sunt dou[ procedee u=or diferitepentru ob\inerea efectului comic ce poate rezulta pe urmaunei confrunt[ri glume\e ]ntre ideal =i realitate. “Ironia,zice el, const[ ]n a enun\a ceea ce ar trebui s[ fie, pref[-c`ndu-te a crede c[ tocmai a=a este; iar humorul const[ ]na zugr[vi am[nun\it ceea ce este, pref[c`ndu-te a credec[ chiar a=a ar trebui s[ fie...” Precum vede\i, Bergsonreduce humorul <sau numai ironia> la o simpl[ atitudineintelectual[. Dac[ ar fi a=a, atunci orice om ar putea s[aib[ humor, numai s[ vrea — c[ci o atitudine intelectu-al[, c[ =i una fizic[, material[, poate fi luat[ sau imitat[de oricine, dup[ voie. Dar se =tie c[, ]n realitate, <=ti\ibine c[ > lucrurile nu stau tocmai a=a. Nu oricine poate fispiritual =i, mai cu seam[, nu oricine poate avea humor.Gre=eala vine de acolo c[ marele filozof a dat cuv`ntuluihumor un ]n\eles prea restr`ns, adic[ alt ]n\eles dec`tacela pe care suntem ]nclina\i s[ i-l d[m noi. +i apoi, separe c[ el s-a g`ndit numai la humorul englez =i, maiales, la o caracteristic[ a lui, la care a ]ncercat s[ reduc[tot humorul.

O explica\ie diametral opus[ ar fi aceea a lui Gabrielde Lautrec, traduc[torul lui Mark Twain ]n limba francez[.“Humorul, zice acest autor, e o chestie de temperament.Fiindc[ totul e s[ prinzi ra\ionamentele =i icoanele sub ununghi particular, ca acei pictori care g[sesc atitudineacea mai potrivit[ ca s[-=i a=eze modelul ]ntr-o lumin[nou[“.

<...A\i ]n\eles d-voastr[ acum, din aceste cuvinte alelui Lautrec, ce e humorul? V[ m[rturisesc c[ nici eu...>Ceea ce francezul pare s[ afirme aici mai clar ar fi ideea

179

c[ humorul este o chestiune de temperament. Fire=te. Daraceasta nu e o explica\ie, aceasta are numai aerul uneiexplica\ii... <Este ca =i cum, cer`nd unui om s[ te l[mu-reasc[: ce e un metru? — el \i-ar r[spunde: un metru eun b[\ lung de un metru.>

Nici Mark Twain, vestitul humorist american, nu emai explicit ]n privin\a humorului. Iat[ ce ne spune el:“Efectul povestirii humoristice at`rn[ de chipul cum eaeste povestit[: al celei comice at`rn[ de subiect. Povestireahumoristic[ trebuie povestit[ grav; povestitorul se sile=tes[ ascund[ punctul ce i se pare ]n stare s[ provoace r`sul.”

<Foarte bine. Dar tot nu =tim ce e humorul.>Mille, autorul unei antologii a humori=tilor francezi,

ne spune ]n prefa\a lui: “}n engleze=te, orice scriere careare scopul s[ provoace r`sul se nume=te humoristic[“. Sepoate s[ fie a=a, ]n engleze=te. }n rom`ne=te, ]ns[, pentruca o scriere s[ fie humoristic[ nu-i de ajuns s[ aib[ numaiscopul de a provoca r`sul; ea trebuie s[ aib[ =i mijloacele,adic[ darul de a-l provoca... +i apoi, s[ nu uit[m c[ exist[unele ]ncerc[ri literare care provoac[ r`sul, adic[ sunthumoristice, de=i autorul \intise la un efect cu totul dealt[ natur[.

Dup[ cum vede\i, problema e mai complicat[ dec`t ]=i]nchipuiau savan\ii =i speciali=tii.

II

Nu voi avea impruden\a =i preten\ia s[ v[ prezint =i euo defini\ie a humorului. +i poate c[ nici nu e nevoie, p`n[pe acolo.

Exist[ ]n jurul nostru at`tea lucruri pe care nu le putem

180

prinde ]ntr-o defini\ie <verbal[>, dar pe care le cunoa=temtotu=i ]ndeajuns ca s[ putem vorbi despre ele cu folos,c`nd avem nevoie, =i cu legitim[ ]ncredere. Toat[ lumea=tie ce e un c[\el — dar c`\i dintre d-voastr[ ar putea s[-mi dea acum o defini\ie exact[ a c[\elului..., o defini\iedup[ care, dac[ am avea absolut toate mijloacele de labo-rator la ]ndem`n[, s[ putem fabrica un c[\el ]n ]ntre-gime, cu toate ale lui, f[r[ s[-i lipseasc[ un fir de p[r?

Tot a=a stau lucrurile =i cu humorul.F[r[ s[-l putem defini, noi =tim cu to\ii cam ce ]nsem-

neaz[ acest cuv`nt. C`nd zici despre un om — fie el scrii-tor, fie simplu cet[\ean — c[ are humor, toat[ lumea]n\elege c[ acel om are darul de a face, cu inten\ie, cubun[-=tiin\[, pe semenii lui s[ r`d[. Humorul, ]n vorbireanoastr[ practic[, este, prin urmare, un dar natural, opredispozi\ie special[, o aptitudine ]nn[scut[. El nu e nu-mai o stare de suflet, pentru c[ atunci orice om vesel aravea humor; el nu e nici o simpl[ atitudine intelectual[,voit[ =i ob\inut[ prin mijloace con=tiente, pentru c[ atunciorice om inteligent, ]n orice stare sufleteasc[ s-ar g[si =if[r[ alte ]nsu=iri ]nn[scute, ar putea s[ aib[ humor, nu-mai s[ vrea.

Cum am putea caracteriza acum, dup[ cele expuse maisus, humorul rom`nesc?

S-a spus despre humorul anglo-saxon c[ e grav, desprecel german c[ e greoi =i exuberant, despre cel francez c[ eu=or =i spiritual..., caracteriz[ri ce par a se referi maimult la veselia acestor popoare dec`t la humorul lor. }nacela=i mod, prea schematic =i destul de conven\ional, amputea s[ caracteriz[m =i noi ]n dou[ cuvinte humorul ro-m`nesc, spun`nd despre el, de pild[, c[ e senin =i cump[nit.Dar noi nu urm[rim s[ ]nchidem aceast[ caracterizare a

181

humorului rom`nesc ]ntr-o formul[ lapidar[ =i impresio-nant[, care s[ aib[ aerul s[ spun[ aproape nimic.

Noi credem c[ humorul unui popor se poate caracteri-za <dup[ dou[ criterii>: 1) dup[ mijloacele de care sefolose=te, ]n crea\iile lui literare, pentru a provoca r`sul,=i 2) dup[ lucrurile de care lui ]i place s[ r`d[ =i s[-=i bat[joc de predilec\ie.

Mijloacele de care se folosesc humori=tii, ]n chip natural=i incon=tient, pentru a provoca r`sul, mijloacele pe carefantezia lor creatoare le g[se=te la ]ndem`n[ ]n momentulinspira\iei, sunt de o diversitate extraordinar[. Nici unpshiholog p`n[ ast[zi nu a reu=it, dec`t foarte par\ial, s[le identifice =i s[ le clasifice. O catalogare a acestor mijloa-ce, c]nd e vorba de un popor, ar fi laborioas[, chiar dac[nu ar presupune ]n prealabil o inventariere universal[ afenomenelor comice.

Cel mai comod criteriu, a=adar, pentru caracterizareahumorului unui popor este acela al ]mprejur[rilor ]n careel r`de <criteriul obiectelor care-l fac s[ r`d[ mai tare>=i al lucrurilor de care lui ]i place s[-=i bat[ joc de predi-lec\ie.

Aici subiectul nostru ne pune fa\[-n fa\[ cu problemar`sului. C[ci dac[ ]ntreb[m: ce anume ne face pe noi,rom`nii, s[ r`dem mai adeseori =i mai din toat[ inima?— ar trebui s[ r[spundem mai ]nt`i la ]ntrebarea: de cer`de omul?

Iat[ o problem[ de psihologie, foarte spinoas[ =i foartecomplicat[, a c[rei solu\ie, ]n momentul c`nd pare gatas[ fie prins[, le alunec[ printre degete celor mai agericuget[tori, dup[ ce a jucat nenum[rate farse spirituluide analiz[.

A= putea s[ v[ expun aici, pe scurt, teoriile tuturor

182

anali=tilor care s-au ocupat cu aceast[ problem[, a r`sului.M[ mul\umesc s[ <v[> amintesc numai pe cea mai venera-bil[ dintre ele, teoria lui Aristotel, dup[ care r`sul ar fiprovocat de sentimentul de triumf pe care ni-l d[ concep\iasubit[ a unei superiorit[\i a noastre, ]n compara\ie cuinferioritatea altuia.

}n adev[r, spectacolul inferiorit[\ii sau defectelor al-tuia ne face, ]n unele ]mprejur[ri, s[ r`dem. Iar dintredefectele, dintre lipsurile care ne fac s[ r`dem, pe primulplan stau cele mintale, fiind cele mai importante.

Lipsurile mintale cele mai frecvente <obi=nuite> se potgrupa ]n trei categorii mari:

1) Lipsa de instruc\ie, de ]nv[\[tur[ propriu-zis[ —adic[ ignoran\a;

2) Lipsa de experien\[, adic[ lipsa acelor ]nv[\[mintepe care i le d[ omului experien\a (deci naivitatea, subtoate formele ei) =i

3) Lipsa de aten\ie, adic[ distrac\ia — cu toate cauzeleei, c`t de dep[rtate =i cu toate efectele ei practice, mate-riale, cu toate m[runtele nepl[ceri, gafe, accidente etc. lacare <omul distrat este expus> sau o neb[gare de seam[ amomentului pot duce.

Aceste trei cusururi ]ntrunite ]n acela=i individ seam[n[mult cu prostia — de=i fiecare ]n parte nu ]nsemneaz[numaidec`t prostie. }n adev[r, un gur[-casc[ ve=nic dis-trat, care pe deasupra este =i ignorant =i pe care nici expe-rien\a de toate zilele nu-l poate instrui, se nume=te ]ntoate limbile un prost — =i mare parte din manifest[rilelui, fatal neadaptate ]mprejur[rilor, ne fac s[ r`dem.

Calit[\ile corespunz[toare celor trei cusururi (la care a=ad[uga =i lipsa de memorie practic[, elementar[ — c[ciun om care uit[ de la m`n[ la gur[, un ramolit, de ex., ne

183

face, de asemenea, s[ r`dem) — calit[\ile corespunz[toare,adic[ o minte pururi treaz[, ]narmat[ cu multe cuno=tin\e,din c[r\i =i din experien\[ — se numesc inteligen\[.

Numai c`t, fiecare popor pune un accent deosebit pecutare latur[ a inteligen\ei mai mult dec`t pe alta. No\iu-nea de inteligen\[ are nuan\e u=or diferite de la popor lapopor, nuan\e care indic[ firea =i gradul de civiliza\ie afiec[ruia — indic`nd asupra c[rui defect mintal apas[mai cu deosebire aten\ia acelui popor =i care anume calitatemintal[ i se pare mai pre\ioas[.

}n mijlocul unei societ[\i foarte civilizate, lipsa deinstruc\ie, adic[ ignoran\a, creeaz[ individului o stare deinferioritate cu mult mai grav[ dec`t aiurea, cultura fi-ind o calitate mintal[ tot a=a de necesar[ vie\ii practice,ca =i aten\ia pururea treaz[ asupra realit[\ilor cu careomul trebuie s[ lupte pentru via\[. Acolo, pentru a puteatr[i, f[r[ a fi ]nl[turat, pur =i simplu, de la festinul modestal vie\ii de mul\imea competitorilor, cuno=tin\ele c[p[tate]n =coal[ sau prin o bogat[ experien\[ sunt absolut indis-pensabile. Iar lipsa lor constituie o surs[ foarte bogat[ deefecte comice: fiecare semn exterior de ignoran\[ e primitcu z`mbete sau cu hohote de r`s.

Un popor t`n[r ca al nostru, ]ns[, nu <prea> r`de deignoran\[, de incultur[. Nu at`ta pentru c[ el ]nsu=i,fiind pu\in cultivat, e incapabil s[ remarce, de ex., o in-exactitate =tiin\ific[ chiar elementar[, c`t, mai ales, pen-tru c[ o minte prea instruit[ nu era necesar[ p`n[ maiieri omului ca s[ tr[iasc[ bine prin p[r\ile acestea...Spune\i unui \[ran rom`n c[ p[m`ntul are forma unuicilindru — el nici n-o s[ z`mbeasc[ m[car, chiar dac[ a

]nv[\at la =coal[ c[ p[m`ntul e rotund. Poporul nostrupre\uie=te, ]n primul r`nd, calitatea care a fost ]ndelung[

184

vreme suficient[ unui om ca s[ tr[iasc[ bine pe melea-gurile noastre — de celelalte put`nd s[ se dispenseze cuu=urin\[, f[r[ ca prin aceasta s[-=i pericliteze existen\a =ibunul trai. Aceast[ calitate este inteligen\a practic[ aomului ]nzestrat cu o minte pururi treaz[, neadormit[. Esemnificativ ]n aceast[ privin\[ faptul c[ cuv`ntul in-

teligent, care e un neologism, nu are ]n limba neao= rom`-neasc[ alt echivalent dec`t cuv`ntul de=tept — adic[ treaz,neadormit... Cu aceast[ singur[ calitate a spiritului,rom`nul confund[ toat[ inteligen\a. Pentru el, un om lip-sit de aceast[ singur[ calitate e un prost. Indiferent dince cauz[ ar fi distrat, un om cu g`ndurile aiurea ]i facerom`nului nostru o impresie detestabil[. +i ]n judecataasta simplist[, el nu-=i d[ seama c[ ar putea uneori s[gre=easc[. Un Kant, un Newton, cu distrac\ia lor prover-bial[, l-ar fi f[cut s[ r`d[ grozav de st`ng[cia lor prac-tic[, de gesturile lor cam anapoda, =i s[-i taxeze ]n mintealui drept mari gugumani, tocmai pe ace=ti reprezentan\ide elit[ ai intelegen\ei umane speculative. C[ci rom`nul,dup[ cum am spus, nu ]n\elege =i nu admir[ dec`t inteli-gen\a practic[. +i numai lipsa acestui fel de inteligen\[ ]lface s[ r`d[, cu tot cortegiul ei de urm[ri comice, adic[de p[\anii nea=teptate =i hazlii — =i cu toate r[d[cinile ei:pasiuni, vi\ii, defecte de caracter, care fixeaz[ aten\iasubiectului ]ntr-o direc\ie =i-i distrag mintea =i sim\urilede la realitatea ]nconjur[toare imediat[.

III

Procedeul obi=nuit prin care poporul nostru ]=i exteri-orizeaz[ humorul este, prin excelen\[, folosirea me=te=u-git[ a aceluia=i cuv`nt primordial, pe claviatura c[ruia

185

joac[ ]n trei moduri deosebite, dup[ ]mprejur[ri — =ianume:

1) Inventeaz[ situa\ii =i p[\anii comice, datorite lipseide aten\ie sau de inteligen\[ practic[, pe socoteala celorde care vrea s[-=i bat[ joc — =i poveste=te, pur =i simplu,acele p[\anii =i ]nt`mpl[ri de haz (]n aceast[ categorieintr[ toate snoavele =i anecdotele ]n care rom`nul ]=i batejoc de neamurile str[ine cu care se ]nvecineaz[ sau cucare tr[ie=te laolalt[: ungur, neam\, bulgar, evreu sau\igan).

2) Sau afect`nd el ]nsu=i, vorbitorul, o neb[gare deseam[ sau o naivitate pref[cut[ (ironia) <adic[ f[c`nd peprostul, cum se exprim[ singur> spune cuiva indirect =if[r[ s[ aib[ aerul c[ o face dinadins adev[ruri sup[r[toare— =i ]n acest caz comicul st[, mai ales, ]n forma literar[]n care ]=i ]mbrac[ g`ndul. }n aceast[ a doua categorieintr[ o mare parte din literatura popular[ cu form[ de-finitiv cristalizat[: <proverbe, zic[tori, cimilituri =i> acelecurioase strig[ri la hor[, care sunt uneori minunate epi-grame rustice, mici juvaeruri de ironie mu=c[toare:

Bade, nu m[ s[ruta...

— strig[ un fl[c[u ]n hor[, uit`ndu-se pe sub spr`ncenela o fat[ cu buzele prea ro=ii —

Bade, nu m[ s[rutaC-a fi r[u de dumneata...Te-i trezi de diminea\[Cu ro=a\[ pe musta\[+i-i porni la ar[tur[,

Cu funingine pe gur[!

186

+i cum voinicul e cam mic de statur[, fata pe care aironizat-o ]i r[spunde la r`ndul ei, cu ochii ]n p[m`nt =icu buzele sub\iate:

C`tu-i voinicu de nalt,

+ede-n chicioare sub pat...

}n S[li=te...3) }n sf`r=it, cele dou[ procedee <expuse mai sus> se

pot g[si combinate ]n una =i aceea=i povestire — ]n minu-nata povestire a lui P[cal[, eroul nostru popular, plin dehumor =i de spirit inventiv, care ]=i bate joc, prin vorbe =iprin fapte, nevinovate ]n aparen\[, de to\i du=manii lui,=i care e o figur[ unic[ ]n galeria personagiilor hazliicreate de fantezia popoarelor.

}n lumina celor expuse p`n[ acum, dup[ ce am ar[tatcare este esen\a tainic[ a humorului rom`nesc, nu ne-arr[m`ne dec`t <s[ d[m c`teva exemple> s[ trecem ]n re-vist[ c`teva modele diferite de humor na\ional. Dar aceast[exemplificare, ca s[ fie complet[, ar trebui s[ fie prealung[, ne-ar cere prea mult spa\iu.

Totu=i, nu cred c[ ar fi prea de prisos s[ adaug aici <s[completez analiza de p`n[ acum prin> c`teva observa\iunisecundare, dar nu lipsite de interes <indispensabile> pen-tru cine vrea s[-=i fac[ o idee just[ despre humorul nostruna\ional.

|[ranul rom`n — c[ci despre el a fost vorba =i la elm-am g`ndit tot timpul, ca la adev[ratul depozitar alsufletului rom`nesc, — nu-=i bate joc dec`t de acele defectecare pot fi remediate =i care l-au f[cut s[ sufere pu\in,]ntr-un fel sau altul. }n str[inii cu care vine ]n contact elironizeaz[ numai defectul principal, care sare ]n ochi, dar

187

aceasta nu ]nsemneaz[ c[ e xenofob: la muscal — darulbe\iei, la ungur — fudulia, la bulgar — ]n\elegerea gre-oaie, la \igan — l[ud[ro=enia, calicia, mania furti=agului=i-a minciunii gogonate, la evreu — =iretenia, spiritul deghe=eft =i mai cu seam[ lipsa de curaj fizic... Evlavios ]nad`ncul sufletului, asta nu-l opre=te ca ]n snoavele lui s[-=i bat[ joc chiar =i de pop[, atunci c`nd preotul nu-=ip[streaz[ purt[rile lume=ti la ]n[l\imea darului =i a misi-unii sale. De multe ori \[ranul ]=i exercit[ verva satiric[asupra femeii, tovar[=a lui de necazuri, ]mpletind hu-morul cu minunate observa\ii asupra naturii feminine =ia defectelor ei milenare. Lenea, sulimanul, infidelitatea=i =iretenia sunt defectele cele mai frecvente la femei, pecare el le subliniaz[ de preferin\[ =i le ia ]n r`s.

M-a impresionat ]ntotdeauna, de asemenea, =i atitudineamoral[, juste\ea cu care \[ranul rom`n =tie s[ aleag[ =is[ loveasc[ numai ce trebuie... }n snoavele =i povestirilelui humoristice, niciodat[ nu vom avea ocazie s[ vedemc[ se creeaz[ o situa\ie privilegiat[ unui personagiu cuatitudine imoral[ sau suspect[. S[ <v[> dau un exemplucurios =i frapant. D-voastr[ =ti\i ce figur[ ridicol[ estepentru un francez un b[rbat pe care-l ]n=eal[ nevasta. Dec`te ori ]nt`lne=ti un astfel de tip nenorocit ]n literaturahumoristic[ francez[, el este invariabil un tip comic,ridicol.

}n snoavele lui, povestitorul popular rom`n nu-=i bateniciodat[ joc de b[rbatul pe care-l ]n=eal[ nevasta, ci maidegrab[ de ea =i de complicele ei. Oric`t de surprinz[torar p[rea, faptul este exact. C`nd ]ntr-o snoav[ apare unibovnic, o femeie =i un b[rbat ]n=elat — so\ul este acelacare ]ntotdeauna biruie p`n[ la urm[, iar femeia =i aman-tul r[m`n ridicoli =i p[c[li\i. +i sim\ul este at`t de puter-

188

nic ]n firea povestitorului care creeaz[ snoava, ]nc`t co-v`r=e=te celelalte cerin\e artistice, de verosimilitate, deadev[r obiectiv: fie ibovnicul oricine o fi, boierul sau chiarpreotul, snoava ni-l arat[ la urm[ p[c[lit =i ridicol, fa\[cu b[rbatul a c[rui cinste a ]ncercat s-o nesocoteasc[... Sevede c[ a=a se petrec lucrurile la \ar[ <cine =tie?>.

Acest fapt, pe care nu-l ]nt`lnim ]n literatura noastr[cult[, aceast[ concep\ie de via\[ curat[, pe care o g[simaplicat[ ]n povestirile lui satirice, indiferent de forma lorlicen\ioas[ =i de vocabularul lor naiv pornografic, esteproba cea mai elocvent[ de echilibru sufletesc =i de inalte-rabil[ s[n[tate moral[ a \[ranului rom`n.

<Este =i ultima caracteristic[ a humorului rom`nescpopular, pe care am \inut s-o subliniez =i s-o recomandaten\iunii d-voastre>.

ARTICOLE, CRONICI, RECENZII

190

PE UN VOLUM DE EMINESCU

(}nsemn[ri inedite =i alte digresii cu privirela “arta nou[“ indigen[)

S-a zic c[, din punct de vedere artistic, opera poetic[ alui Eminescu e imperfect[.

Acei care cred astfel confund[ perfec\iunea tehnic[ cuperfec\iunea artistic[.

Orice om inteligent, care a \inut o prozodie ]n m`n[,poate face versuri perfecte. Semnatarul acestor r`ndurinu e poet. Totu=i:

Asear[, fix la ora 9,

Trec`nd a=a pe strada Nou[

Sau poate Amzei — nu import[!

M-am pomenit cu o escort[

De oameni be\i ca ni=te bestii

Vorbind — pe l`ng[ alte chestii —

C[ monoplanul n-are c`rm[,

Dar totu=i dac[ tragi de-o s`rm[

Vireaz[ scurt — =i prin urmare

Aici e lucru foarte mare!

Toate rimele sunt bogate sau rare =i v[ desfid s[ g[si\io singur[ gre=eal[ de ritm sau de m[sur[.

191

Nu oricare om inteligent, ]ns[, poate face versuri ar-

tistice (=i cu at`t mai pu\in poezie).A=adar, ]nc[ o dat[, una e perfec\iunea tehnic[ =i alta

e perfec\iunea artistic[. Ele se condi\ioneaz[ poate re-ciproc, dar nu se pot confunda.

Eminescu a fost un artist at`t de mare pe c`t a fostpoet.

Nici un critic ]ns[ nu a analizat definitiv structuraintim[ a poeziei sale; nimene nu s-a cobor`t ]n laborators[ surprind[ tainele acestui artist incomparabil.

*

Desp[r\ind ad-hoc forma de fond, observ[m c[ la uniipoe\i de ieri =i de ast[zi expresia formal[ ]ntrece cu multcon\inutul sufletesc.

Poetul are mania de a spune totul c`t mai pe departe,cu ocol, cu diploma\ie parc[... E un labirint de ]ntors[turiprecaute ]n care uneori te pierzi definitiv. Trebuie s[ daicuvintele la o parte cu lopata, ca s[ descoperi o idee lili-putan[, care de obicei nu merit[ osteneala:

Nu vezi tu c[-n ]n\elesul cel zadarnic =i cuminte,

Care tremur[-n bel=ugul de z`mbiri =i de cuvinte,E podoaba unei calde, dulci comori nerisipiteDe dorin\i pe care ochii nu le las[ t[inuitePrin v[paia lor duioas[, rug[toare =i senin[

Ca o raz[ ne-ntinat[ de sfielnic[ lumin[?1

Toate acestea vor s[ ne spun[: “Nu vezi cum te doresc?”Alteori, forma ]mbrac[ exact, f[r[ cute inutile, inten\ia

1 Compuse ad-hoc pentru edificarea cititorului (n.a.).

192

poetului; e manifestarea onest[ a talentului veritabil, micsau mare:

Greu mi-i, drag[, f[r[ tine+i te chem de-at`tea ori —Nu din zori =i p`n[-n sar[,

Ci din sar[ p`n[-n zori...1

}n sf`r=it, c`teodat[, poetul face at`ta economie dematerial, ]nc`t ajunge la acest ideal de exteriorizare: expri-m[ direct numai o parte din ce are de spus, l[s`nd pecititor s[ completeze inevitabil restul. Acesta e Eminescu.

El spune ]ntotdeauna mai mult dec`t exprim[ direct.Con\inutul sufletesc ]ntrece cov`r=itor expresia formal[...De aceea el a avut, ]ntr-o m[sur[ unic[ la noi, puterea dea evoca.

Aleg, din epoca lui de maturitate artistic[, dou[ ver-suri — destul de simple ]n aparen\[:

C[ci azi le sameni tuturor

La umblet =i la port...

Ideea exprimat[ de-a dreptul: “azi le sameni tuturor”cuprinde ]n sine ideea inevitabil[: “odinioar[ te deosebeaide toate”. A=adar, ]n cinci cuvinte dou[ idei opuse, cadou[ fe\e ale unui obiect luminat dintr-o parte; iar ideeasub]n\eleas[, provocat[ de un singur cuv`nt (“azi”).

+i lua\i seam[: convingerea c[ femeia iubit[ e singurape lume (aceast[ iluzionare exprimat[ indirect prin sub-]n\elesul “odinioar[ te deosebeai de toate”) este ceea ceStendhal explic[ pe zeci de pagini prin fenomenul crista-

1 Idem. Vezi nota precedent[ (n.a.).

193

liza\iei; e cel mai caracteristic efect sufletesc al amoru-lui; e ]nsu=i Amorul...

“La umblet =i la port...”

De ce a ales poetul (nu e vorba de-o alegere calculat[)tocmai umbletul =i portul?

A ales “umbletul” pentru c[ la ochi, la gur[ sau lafrunte, se ]n\elege c[ nu \i-ar fi greu s[ faci deosebire]ntre iubita ta =i celelalte femei, chiar dac[ n-ai fi a=a de

]namorat. Pe c`t[ vreme ca s[ po\i deosebi o femeie detoate celelalte numai de pe umblet, de departe (s[-i po\ipresim\i apropierea), trebuie s[ iube=ti ]ntr-adev[r. Nu-mai amorul singur ]\i d[ putin\a de a observa o deosebirecare scap[ privirilor indiferente.

Tot a=a ]n ce prive=te “portul”. Ba ]nc[ aici poate fivorba =i de cunoscutul feti=ism al ]namora\ilor. Cine aiubit =tie c`t prestigiu cap[t[ numai o panglic[ din p[ruliubitei. Rochia? Dar rochia ei nu seam[n[ cu nici o rochiedin lume! Tot ce a venit odat[ ]n atingere cu iubita numai poate fi banal: a ]mprumutat ceva tulbur[tor dinfiin\a ei unic[...

(Ceea ce a ajutat pe poet s[ g[seasc[ tocmai “umbletul”=i “portul” e f[r[ ]ndoial[ sinceritatea lui absolut[, decare voi pomeni mai departe. Aici ]ns[ e vorba numai deprocedeele artistice, iar nu de ]nsu=irile suflete=ti care aucondi\ionat aceste procedee.)

A=adar, la cele spuse ]n primul vers se al[tur[ ceea ceversul al doilea spune lapidar =i indirect: “Te iubeam at`tde mult, ]nc`t eram ]n stare s[ te deosebesc dintre toatecelelalte femei, numai de pe umblet =i de pe port”.

Deci ca s[ recapitul[m: primul vers indic[ un senti-ment ]n cea mai caracteristic[ manifestare a lui, al doilea

194

vers, concentr`nd esen\ialul ]n dou[ cuvinte, arat[ inten-sivitatea acestui sentiment — =i am`ndou[ la un loc stin-gerea lui.

Ad[uga\i la acestea regretul dup[ amorul disp[rut,apoi tonul care d[ acestui regret o nuan\[ de m`ndrie =i,f[r[ s[ v[ mai g`ndi\i la lumina care se r[sfr`nge ]n modfatal din strofele anterioare asupra lor, v[ pute\i da seam[c`t punea Eminescu numai ]n dou[ versuri de c`te cincicuvinte, at`t de simple ]n aparen\[.

*

Darul de a sugera e deci, ]n parte, coralul puterii de ag[si =i de a exprima concis numai strictul necesar.

Dar acest strict necesar, aceast[ parte luminat[ a unuitot r[mas ]n umbr[, e exprimat de-a dreptul cu toat[claritatea permis[ de subiect =i posibil[ mijloacelor artis-tului.

Se ]n\elege, prin urmare, c[ nu e vorba aici de proce-deul acelor poe\i care nu exprim[ nimic de-a dreptul, civor s[ sugereze totul. Ace=tia, fiindc[ nu pot s[ ne comu-nice, prin procedee oneste =i experimentate, ceea ce simt=i g`ndesc (de g`ndit, mai ales, nici nu prea au obicei), ]=iascund neputin\a sufleteasc[ =i artistic[ ]n cele mai nebu-loase teorii estetice.

Ei au preten\ia c[ ne pot sugera idei =i st[ri suflete=tinumai prin imagini =i prin =iruri de cuvinte, reduse larolul de sunete.

+i astfel, ]n loc s[ ne arate, de pild[, ]n lumin[ conve-nabil[, cel pu\in col\ul unei s[li, ca s[ putem completarestul, poetul ne poart[ prin ]ntuneric sau prin od[ilevecine! Dec`t a=a, prefer[m s[ ne lumineze cinstit toat[sala dac[ poate, ori s[ ne dea pace.

195

}n literatura noastr[, acest poet exist[, dup[ cum vomvedea (ca un ecou tardiv al unor cenacluri literare dinFran\a), sub dou[ aspecte diferite.

C`nd e sincer, el e victima unui bovarism inofensiv decare nu se va lecui niciodat[.

Un soliloc. Singur el e ]n stare s[-=i priceap[ opera —pe care totu=i o ofer[ cititorilor.

Procedeul lui, ]ns[, nu exclude posibilitatea unor ima-gini noi =i c`teodat[ admirabile. E =i greu s[ ba\i c`mpiia=a, f[r[ s[ g[se=ti din ]nt`mplare c`te o floare rar[, pecare n-ai g[si-o dac[ ai fi nevoit s[ str[ba\i drumul several unui =ir de idei. Tocmai acestea deruteaz[ pe unii citi-tori. Oricum, ]ns[, cu toat[ aparen\a lui de farsor, poetulni se pare, ]n fond, =i mai naiv dec`t admiratorii lui...

}n cele mai multe cazuri ]ns[, poetul nu e sincer (aldoilea aspect al “artei nou[“ indigene). }n obscuritateasonor[ a produc\iilor sale, e o mare doz[ de =arlatanismliterar. El ]ncearc[ s[ ne sugereze un fond care nu exist[,sau care se reduce la infinitul mic p`n[ la propor\ii at`tde microscopice, ]nc`t dispare cu totul.

Pe un nor de ametiste luna grea, halucinant[,Monocleaz[ orizontul cu tergivers[ri de plant[.Voluptatea sepulcral[ distileaz[-n mine sevaVesperalelor litanii, templele lui Saki-deva,Contureaz[ nostalgia de fenol =i de mister+i-mi p[trunde-acut ]n craniu, ca un vers de Baudelaire...1

Iar exhibi\ia acestui vid sufletesc e colorat[ apoi, dup[gradul de inteligen\[ al fiec[ruia, de dorin\a de a p[rea

original =i mare cu orice pre\.

1 Vezi notele precedente (n.a.).

196

Unul e diabolic, altul e macabru. Unul sufer[ de spleen

=i caut[ originalitate ]n oglinzi =i-n etajere, altul str`nge]n bra\e schelete =i vrea s[ ne epateze prin imagini de ohidoas[ pornografie, exager`nd o senzualitate de care nue capabil.

To\i cred c[ fug de banal c[ut`nd subiecte bizare, =inici unul nu pricepe c[ adev[rata originalitate, care sevede mai ales ]n tratarea unui subiect simplu, n-o po\ivedea dac[ nu te-ai n[scut cu ea. +i astfel, printr-o ironiea soartei, ajung to\i s[ samene ]ntre ei f[r[ s[-i po\i deo-sebi: goana dup[ bizar devine foarte banal[.

Ce spectacol amuzant pentru cititor!}nchipui\i-v[ un om exasperat c[ s-a n[scut cu o figu-

r[ de lacheu; ]n loc s[ se resemneze cu ce l-a h[r[zit natu-ra, el ]=i picteaz[ fruntea ]n verde =i obrajii ]n albastru.Nu e a=a c[ omul a devenit interesant?

}nchipui\i-v[ acum c[ nu unul, ci mai mul\i au avutaceast[ trist[ fantazie. Vopseaua le-a luat p`n[ =i cea mais[rac[ urm[ de expresie individual[. +i nimeni nu simteridicolul acestei originalit[\i en bloc!

Dac[ te-ai apropia de oricare dintre ei, s[-i treci cuburetele ud peste fa\[, ai vedea ce mutr[ banal[ de burgheziese la iveal[...

Totu=i s[ nu te atingi cumva de Arta lui, de Principiilelui, de Teoriile lui estetice, c[ devine agresiv =i r[u ca unc`ine de sex, care-=i ap[r[ puii ce n-au f[cut ]nc[ ochi.

Originalitatea poeziilor lui Eminescu nu st[ nici ]n bi-zarerie, nici ]n obscuritate. Subiectul celor mai bune poeziie luat din domeniul sentimentelor etern =i general-ome-ne=ti!

Iar obscuritatea relativ[ a unora dintre ele nu e delocvoit[, ci e condi\ionat[ de ]nsu=i cuprinsul poeziei. Poetul

197

a dat, pe c`t i-a permis natura subiectului, cea mai clar[expresie unor sim\iri nel[murite sau unor st[ri suflete=ticomplexe =i pline de umbr[.

Deosebirea e evident[:Dou[ ape c[rora nu le vezi fundul. Dar una, de=i e

limpede, nu poate fi str[b[tut[ cu privirea ]n ]ntregime,fiindc[ e prea ad`nc[. Pe c`t[ vreme alteia, de=i e numaide o =chioap[, nu-i vezi fundul, fiindc[ e tulbure.

*

Rar ]nt`lnim la Eminescu neologisme sau cuvinte ab-stracte =i generale. C`nd ]ntrebuin\eaz[ de acestea, el leconcentreaz[ sau le personific[, d`ndu-le via\[ poetic[:

S-a dus amorul, un amicSupus am`ndurora...

Uitarea le ]nchide-n scrinCu m`na ei cea rece...

Neologismul e necesar uneori =i e justificat de naturasubiectului sau de gen.

Altminteri, neologismul e prozaic, sec, sclipitor =i so-nor, ca o bucat[ de tinichea. El poate da unui vers maimult[ lapidaritate: primul sau prima e mai sonor =i maiscurt dec`t cel dint[i, cea dint[i. Dar ]ntr-o poezie liric[,unde un singur cuv`nt e destul ca s[ strice impresia to-tal[ =i efectul \intit de autor, primul sau prima ]mi aducaminte proza presei cotidiene: prima sesiune, primeleinvestiga\ii, primul recens[m`nt etc. — =i ajunge aceast[pic[tur[ de proz[ ]n cupa poeziei, ca s[-i altereze totcon\inutul.

Neologismul e de obicei un cuv`nt abstract =i general.El e lipsit de seva cuvintelor neoa=e, care de veacuri =i-au

198

tot ]mbog[\it cuprinsul =i s-au ]nc[rcat de acea tainic[via\[ pe care nu o poate avea un neologism sfrijit. Suntunele cuvinte vechi, care de=teapt[ ]n sufletul nostru rezo-nan\e atavice inexplicabile. Dac[ au r[sfr`ngerea unuicontext potrivit, ajutorul unei vecin[t[\i unice, abia atunciele dau la iveal[ toat[ bog[\ia lor neb[nuit[ =i impalpabil[.

Iar Eminescu a avut, ca nimeni altul, norocul s[ g[seas-c[ asemenea geniale ]nvecin[ri de cuvinte.

*

S-a spus c[ ]n opera lui Eminescu nu e aproape nimicocazional =i special. Totul are o semnifica\ie etern[.

El n-ar fi ]nceput niciodat[ cu: “Te-am v[zut pl`ng`ndasear[“, ca s[ ne c`nte un episod m[runt din epopeea luisentimental[.

Chiar c`nd pleac[ de la motive speciale, poezia lui se]nal\[ p`n[ la etern =i general. “Pe l`ng[ plopii f[r[ so\”

nu e numai un oarecare amor stins al poetului, ci e ]nsu=iAmorul: e aproape tot ce cuprinde mai semnificativ pen-tru noi acest cuv`nt scris cu liter[ mare.

+i aceast[ tendin\[ de a se desm[rgini face ca, ]n poeziilelui Eminescu, s[ ]nt`lnim de at`tea ori =i ]n at`tea formesplendide ideea de infinit (“sure v[i de haos”; luna “vis al

negurii eterne”; “vremea cearc[ ]n zadar din goluri a se

na=te”; “din ce noian ]ndep[rtat au r[s[rit ]n mine” etc.).Chiar =i ]n descrieri se observ[ uneori aceea=i tendin\[:

Dar un luceaf[r r[s[ritDin lini=tea uit[riiD[ orizon nem[rginit

Singur[t[\ii m[rii...

Cine ar putea pune acest tablou ]n ram[?

199

*Niciodat[ Eminescu nu sacrific[ termenul propriu pen-

tru frumuse\ea tehnic[ a versului.Sinceritatea ]n art[ e o ]nsu=ire suprem[. }n ultim[

analiz[, ea mi se pare chiar condi\ia unic[ a poeziei liri-ce... Nu oricine ]ns[ poate fi sincer ]n versuri.

Eminescu avea aceast[ putere, unit[ cu o rar[ onesti-tate artistic[.

El c[uta cu patim[ “cuv`ntul ce exprim[ adev[rul” =inu se putea hot[r] s[ renun\e la el, atunci c`nd necesit[\iletehnice ale versului cereau alt cuv`nt. Ar fi ]n=elat pecititor; ar fi sacrificat o frumuse\e sigur[ pentru altadubioas[.

De aceea multe din versurile lui au gre=eli de ritm, pecare le-ar putea evita ast[zi oricare poeta=tri de salon.

Aceasta a f[cut pe unul dintre ei, pe cel mai ritos, s[declare c[ Eminescu n-avea ureche muzical[!...

Dar ar fi s[ cerem prea mult aceluia care, pe c`ndliteratura noastr[ r[suna ]nc[ de glasul dulceag al “filo-melei”, a f[urit limba literar[ =i forme noi, pentru unfond tot at`t de uria= pe atunci, ca =i munca istovitoare aacestui poet f[r[ noroc.

Ce ar fi putut el s[ fac[ =i pentru tehnica versului, ne-adovedit-o cu prisosin\[ ]n c`teva buc[\i, din care n-am ne-voie s[ citez dec`t urm[torul exemplu de onomatopee fin[:

Adormind de armonia

Codrului b[tut de g`nduri,Flori de tei deasupra noastr[

Or s[ cad[ r`nduri-r`nduri.

N-avea ureche Eminescu? Grozav de lungi trebuie s[le aib[ acela care a ]ndr[znit s[ afirme aceast[... negare— ca s[ zicem a=a.

200

DESCHIDEREA STAGIUNII.S{PT{M~NA CARAGIALE

Dl M. Sadoveanu, directorul Teatrului Na\ional, des-chide stagiunea, ]n sara de 18 octombrie, printr-o cuv`ntarefestiv[ despre Caragiale... D-sa evoc[ ]n c`teva cuvintecalde figura =i opera marelui disp[rut =i mul\ume=te pub-licului ie=an, care ]ntotdeauna a iubit =i a pre\uit pe Cara-giale, c[ a venit =i de ast[ dat[ ]n num[r mare ca s[s[rb[toreasc[ ni=te piese at`t de cunoscute.

Publicul acopere cu aplauze entuziaste cuv`ntarea d-lui Sadoveanu, c[ruia i se fac ova\ii de simpatie, ca direc-tor =i ca scriitor — =i p`nza se ridic[ asupra primului actdin Scrisoarea pierdut[.

Pristanda =i cu Tip[tescu vorbesc.Avem ]n fa\a noastr[ dou[ personagii foarte deosebite

]ntre ele mai ales prin modul cum le-a zugr[vit Caragiale.Prefectul Tip[tescu e un om modern. Lustrul manierelor]i acopere fondul de necinste =i-i d[ aproape aparen\a unuioccidental. El e mai cult =i mai inteligent dec`t to\i oame-nii din Scrisoarea pierdut[. S-a mai spus c[ el singurdintre to\i e ]n stare s[-=i dea sam[ de situa\ie. El eacela care ]ntr-un moment se ia cu m`inile de cap =i excla-m[: “Ce lume, ce lume!” }n lumea aceasta el pare un ex-patriat.

Tip[tescu e mai general, mai pu\in local =i tocmai deaceea mai pu\in intens dec`t Pristanda.

Vechiul poli\ai e o figur[ at`t de popular[, ]nc`t nicin-a deschis bine gura, =i lumea ]ncepe s[ r`d[.

Poli\aii de ast[zi nu mai sunt a=a.Pristanda nu mai exist[. De aceea publicul a g[sit c[

201

piesele lui Caragiale nu vor putea tr[i, c[ ele sunt dejademodate, fiindc[ tipurile lui au disp[rut...

S-ar p[rea c[ marele Caragiale trebuie s[ se supun[acestei fatalit[\i. C[ opera lui pierde ]n durat[ ceea ce ac`=tigat ]n intensitate. S-ar p[rea c[ Tip[tescu tr[ie=te =iast[zi, tocmai pentru c[ are prea pu\in[ via\[ personal[.C[ Pristanda a murit, tocmai pentru c[ a fost odinioar[prea viu. C[ un personagiu viu ]mp[rt[=e=te =i soartanoastr[: moare.

S[ nu ne ]n=el[m ]ns[.Pristanda a murit ca tip, dar tr[ie=te =i va tr[i ca om.

Strig[tul lui: “famelie mare, renumera\ie mic[“ e at`tde omenesc, at`t de pu\in special! Grija lui pentru soartaacestei “famelii”, dragostea lui mi=c[toare pentru cele“paispce” suflete, pentru care fur[ =i minte =i-=i ]nco-voaie spinarea, e at`t de etern-omeneasc[!

Pristanda niciodat[ nu m-a f[cut s[ r`d.El nu e numai un tip de comedie de moravuri. Sub

cuvintele lui obi=nuite Caragiale a pus o profund[ triste\e.Pristanda se ]ncovoaie =i r`de pref[cut. Pristanda e min-cinos =i la=, fiindc[ nu poate tr[i altfel. Dac[ nu s-arpurta a=a, el ar fi aruncat pe drumuri ]mpreun[ cu cele“paispce” suflete. Cinstea sau “famelia”! Din aceast[dilem[, cred c[ 90 la sut[ dintre oameni n-ar ie=i maicura\i dec`t bietul Pristanda.

Iat[ pentru ce cred c[ el are destul fond general-ome-nesc, ca s[ poat[ tr[i.

+i tot astfel =i celelalte personagii din comediile luiCaragiale (afar[ de dou[-trei excep\ii) — oric`t de locale=i de speciale ne-ar p[rea ele.

Cavaleri medievali nu mai exist[ de 5 veacuri, dar Don

202

Quijote tr[ie=te. Doctori ca Argan nu mai sunt pe nic[ieri,dar Argan tr[ie=te. Tipuri ca exageratul Tartarin suntfoarte speciale =i se g[sesc numai ]ntr-o provincie dinFran\a, dar Tartarin tr[ie=te...

Ace=tia, fire=te, nu sunt tipuri din “comedii de mora-vuri”; dar nici eu nu vorbesc de opere, ci de personagiiizolate. Inten\ia autorului de a zugr[vi mai mult car-acterul sau sufletul dec`t moravurile mi-e indiferent[,]ntruc`t nimeni nu poate determina cu siguran\[ propor\ia]n care trebuie s[ se ]mbine tr[s[turile generale cu celelocale =i speciale, pentru ca un tip s[ tr[iasc[ ]n veci =i s[poat[ fi ]n\eles pretutindeni.

Moravurile dispar. Dar ]ntotdeauna ne va interesa ocomedie de moravuri care au fost odat[, dac[ oamenii cucare au fost zugr[vite aceste moravuri au un fond general=i etern sub pulberea special[ a timpului =i a locului ]ncare au tr[it.

+i personagiile principale din teatrul lui Caragiale auacest fond.

Jup`n Dumitrache Titirc[ inim[-rea din Noapte fur-

tunoas[ nu e numai un personagiu tipic social, reprezen-tantul unei clase; el e din ]nt`mplare =i tipul b[rbatuluipe care nevasta ]l ]n=al[ chiar sub nasul lui, cu acela ]ncare el are mai mult[ ]ncredere.

Coana Veta e nu numai mahalagioaica tipic[, dar e =ifemeia sentimental[, foarte pu\in zv[p[iat[, care a tre-cut de prima tinere\e =i ]n urma unui adulter ]ndelungat=i comod, ]=i iube=te amantul cu o iubire aproape conjugal[.

Chiriac e nu numai sergentul din garda civic[, dar =itipul =arlatanului aciuat ]n casa omului c[ruia a reu=its[-i c`=tige toat[ ]ncrederea =i pe care-l ]n=al[ f[r[ ru=ine.

203

... Toate acestea vor s[ v[ spun[ c[, chiar dac[ come-diile de moravuri sunt menite s[ aib[ ]n mod fatal numaio anumit[ durat[, chiar dac[ pentru comediile lui Cara-giale am crede c[ aceast[ durat[ e relativ scurt[, ]ntruc`tel nu a zugr[vit nici m[car moravurile unei societ[\i de-finitiv clarificate, ci numai pe acele dintr-o epoc[ de tran-zi\ie — tot putem afirma c[ opera teatral[ a marelui nostruscriitor va tr[i, deoarece tipurile lui au destul fond gene-ral omenesc.

*

De=i distribu\ia rolurilor a fost cea mai fericit[ dinc`te se putea face, totu=i, ]n general, interpretarea comedi-ilor lui Caragiale ]n aceast[ s[pt[m`n[ ]nchinat[ lui n-a]ntrecut a=tept[rile. S-a impus cu putere ]ns[ un nou ele-ment c`=tigat pentru teatrul nostru: dl Vernescu-V`lcea.E un actor de m`na-nt[i, cu un joc sigur =i foarte personal,care a c`=tigat de la ]nceput pe to\i spectatorii.

D-sa a fost, din plin, un Jup`n Dumitrache violent,credul =i mai ales v[dit am[r`t c`nd poveste=te lui Ipin-gescu manoperele moftangiului de la “Union”. A=tept[mcu ]ncredere =i curiozitate apari\iile d-sale ]n alte roluriviitoare.

N[pasta a fost un succes pentru interpre\ii ei prin-cipali.

Montarea pieselor se face cu o extrem[ ]ngrijire, iardecorurile cele noi (ale pictorului Alexandrescu) sunt ad-mirabile.

204

EMINESCU +I EPIGONII LUI

Pentru genera\iile care vin, Eminescu, a=a cum ne obi=-nuisem a-l cunoa=te, nu mai exist[.

Exist[ alt Eminescu — un poet inegal, adeseori medi-ocru =i incorect, care-=i repet[ unele figuri =i ]ntors[turide cuvinte p`n[ la satura\ie.

Aceasta se datore=te tocmai unora dintre admiratoriilui entuzia=ti, care nu s-au mul\umit s[-l admire de ladistan\[, ci s-au apropiat s[-l pip[ie, s[ se frece bine deel, pentru propriul lor lustru.

Se =tie cum a ]nceput infamia.A ap[rut ]nt`i un volum timid de “postume” — adic[

poezii definitive care nu au fost publicate de poet ]n tim-pul vie\ii lui... Noi ne revoltam atunci c[ se dau drept“poezii postume de Eminescu” =i se pun la ]ndem`na pub-licului mare ni=te buc[\i de versuri pe care Eminescu ]nsu=ile condamnase. Acele buc[\i nu trebuiau s[ serveasc[ dec`tcercet[torilor speciali, pentru l[murirea personalit[\iiartistice =i suflete=ti a poetului.

A ap[rut apoi alt volum ]n care, printre poeziile defini-tive, publicate ]n timpul vie\ii, erau strecurate =i c`tevapostume, f[r[ indica\ia c[ sunt “postume”... Admiratorii]=i continuau opera. Publicul neprevenit primea acum ni=tebuc[\i condamnate de Eminescu, drept poezii publicate cu=tirea =i ]n timpul vie\ii lui!

Am suspinat iar[=i dup[ edi\ia clasic[ Maiorescu, sin-gura care se apropie, credem noi, de ceea ce Eminescu]nsu=i ar fi dorit s[ lase posterit[\ii.

+i iat[ c[ acum, c`nd se ]mpline=te un sfert de veac dela moartea poetului, se pune ]n v`nzare un volum de “operecomplete”: ni se dau drept “poezii de Eminescu”, f[r[ nici

205

o alt[ indica\ie, toate ]ncerc[rile lui neizbutite sau, dup[cum a ar[tat pe larg dl Ibr[ileanu, buc[\i din care p[r\i]ntregi fuseser[ utilizate de el, bruioane, note, ebo=uri,simple arunc[turi pe h`rtie, la un loc cu poeziile clasicecare i-au f[cut gloria. Ni se d[ drept “roman de Emines-cu” o lung[ bucat[ de proz[, scris[ ]n adolescen\[, plin[de naivit[\i, gre=eli de limb[ =i ardelenisme, din care el deasemenea a utilizat o bun[ parte. Se public[ acest material

literar, pe care poetul, de=i ar fi avut destul[ vreme, n-ag[sit de cuviin\[ s[-l publice. +i se dau ]n vileag, dreptpagini definitive de Eminescu, p`n[ =i acele pasagii pecare el evident le condamnase definitiv, =terg`ndu-le cu

creion ro=.

Astfel au sc[zut pe Eminescu admiratorii lui. Du=manis[-i fi fost, =i poate c[ i-ar fi respectat mai mult memoria!

Dac[ unui poet din zilele noastre i-ai umbla prin sal-tare, ca s[ furi =i s[ dai publicit[\ii drept opere definitiveni=te ]nsemn[ri provizorii imperfecte, acest poet te-archema ]n judecat[ sau — genus irritabile — s-ar ap[ra cupumnii ]mpotriva unei astfel de injurii.

Eminescu ]ns[, despre care se =tie c`t era de scrupuloscu propria-i produc\ie, nu se mai poate ap[ra.

+i aceast[ injurie i se aduce tocmai acum, c`nd se ]mpli-nesc 25 de ani de la moartea lui — ca un omagiu!

}ntr-o \ar[ unde bunul-sim\ =i priceperea nu pot \ine,]n publicistic[, locul unei legi efective ]mpotriva nechema-\ilor =i r[uf[c[torilor, =tim c[ nu mai e cu putin\[ s[ seremedieze r[ul ]nf[ptuit. Altminteri, am cere Societ[\iiscriitorilor rom`ni s[ apere pe Eminescu ]mpotriva admi-ratorilor lui.

Oamenii de gust vor =ti desigur s[ aleag[ =i de aici]nainte pe Eminescu cel adev[rat, din Eminescu cel astfel

206

pocit de admira\ia activ[ a epigonilor. Dar pentru citi-torii cu un gust mediocru — =i tocmai ace=tia au nevoiede ]ndrumare — Eminescu cel clasic nu mai exist[.

}n alte \[ri, opera marilor scriitori caut[ s[ fie limpe-zit[, degajat[ =i selec\ionat[, cu fiecare edi\ie nou[.

La noi s-a ]nt`mplat pe dos. Urma=ii lui Eminescu i-au]ncurcat toat[ opera, a=a ]nc`t criticii viitorului vor tre-bui s-o descurce din nou, ca s[ arate genera\iilor care vinpe Eminescu a=a cum a fost.

*

Partidul Conservator vrea s[ ridice un bust sau o statuie“aceluia care a fost ziaristul” Eminescu.

Acum, ]n preajma reformelor, c`nd =i poetul este lamod[, s-a g[sit c[ e bine s[ se aminteasc[ ]n mod concretconservatorismul lui teoretic.

Facem o reflec\ie banal[: Ce bine ar fi fost dac[, cujum[tate din banii cheltui\i acum pentru bustul “aceluiacare a fost ziaristul” Eminescu, s-ar fi u=urat atunci exis-ten\a chinuitului ziarist! +i ce bine ar fi fost dac[, m[carcu a suta parte din ace=ti bani, i s-ar fi ]nlesnit cel pu\inrepaosul acela “de trei zile” despre care vorbe=te poetul]ntr-o scrisoare.

Dar, ce vre\i, mor\ii de la groap[ nu se mai ]ntorc. +iapoi, vina e a tuturor =-a nim[nui.

Ini\iativa ridic[rii unui monument “ziaristului” a g[sit]n pres[ o aprobare deplin[. Un gazetar, cuprins de unsentiment de colegialitate frenetic[, a luat chiar ap[rarealui Eminescu ]mpotriva acelora care cred c[ poetul a fostgazetar numai de ocazie, silit de nevoi.

Ca s[ vad[ cu c`t[ pl[cere f[cea Eminescu gazet[rie laTimpul, ]l rug[m s[ consulte Amintirile dlui Vlahu\[ sau

207

chiar propriile m[rturisiri ale poetului: “Simt c[ nu maipot, m[ simt c[ am secat moralice=te =i c[ mi-ar trebui unlung repaos, ca s[-mi vin ]n fire. +i cu toate astea, calucr[torii cei de r`nd din fabrici, un asemenea repaos nu-lpot avea nic[ieri =i la nimeni. Sunt strivit, nu m[ maireg[sesc =i nu m[ mai recunosc. A=tept telegramele Ha-vas, ca s[ scriu, iar s[ scriu de meserie, scrie-mi-ar nu-mele pe morm`nt =i n-a= mai fi ajuns s[ tr[iesc”...

C[ Eminescu f[cea gazet[rie bun[, e firesc. Dac[ el arfi fost nevoit s[ ]nve\e ciubot[ria, ca s[ tr[iasc[, poate c[ciubotele f[cute de el ar fi ie=it minunate. (S-ar fi g[sit =iatunci oameni care s[ sus\in[ c[ aceast[ activitate a luiare mai mult[ importan\[ dec`t cea poetic[!)

Gazetari de talia lui Eminescu au mai fost — poate =imai mari. Poe\i de talia lui, nu.

Adev[ratul lui titlu de glorie este =i va r[m`ne poezialiric[ — acele minuni de armonie =i sim\ire ]n care s-a]nchegat puterea hipnotic[ a geniului s[u.

Pentru acelea s[-i ridic[m statui =i monumente, iar nupentru ni=te articole de gazet[, stoarse din mizeria neno-rocitei lui vie\i — articole care ne-au lipsit poate de c`tevacapodopere, sec[tuind, tocmai ]n timpul din urm[ c`ndgeniul lui ajunsese la apogeu, o energie sufleteasc[ at`tde rar[ =i at`t de scump[.

*

Am v[zut, mai ales cu prilejul anivers[rii, portretulpoetului ]nso\it pretutindeni de Veronica Micle. Rare aufost articolele despre Eminescu ]n care Veronica s[ nu fifost men\ionat[. Eminescu =i Veronica, peste tot; ]n tim-pul din urm[ a fost o adev[rat[ Veronicomanie.

Sunt oameni pe care aceast[ ]ntov[r[=ire perpetu[ i-alovit ]ntotdeauna ]n chip nepl[cut. Mai ]nt`i, ea nu e toc-

208

mai potrivit[ cu admira\ia viril[ pe care o dator[m unuiom ca Eminescu. Cu prilejul ei avem nepl[cerea ca, f[r[voia noastr[, s[ ne aducem aminte de ]mperecherea, camcomic[, a ve=nicului “Jeanot avec sa Jannette”.

+i apoi, din scrisorile poetului c[tre Veronica Micle, sevede clar, pentru cine are ochi s[ vad[, c`t[ dreptate aveadl Maiorescu c`nd spunea c[ pe Eminescu o femeie cugreu l-ar fi putut prinde =i re\ine ]n mrejele ei mai mult[vreme... +i, ca s[ fim drep\i, Eminescu a avut mai multe,a=a-numite, cu un termen dr[g[la=, muze. Se =tie acumc[ unele din cele mai bune poezii ale lui nu au fost inspi-rate de Veronica. Pentru ce dar s[ le nedrept[\im pe cele-lalte? De ce, c`nd am pornit-o pe calea biografiei indis-crete =i picante, s[ nu d[m portretul poetului, ]nconjuratde toate muzele sale?...

Goana dup[ senza\ional =i reclam[ a f[cut pe unii bio-grafi s[ dea ]n vileag — nulla ratio — chiar =i acele scri-sori care con\ineau pasagii cu des[v`r=ire intime =i ru-=inoase.

Ba ceva mai mult.Inocen\ii biografi nu s-au mul\umit s[ fie singuri ridi-

coli cu comentariile =i extazul lor ]n fa\a prieteniei curatedintre Eminescu =i Veronica, pe timpul c`t tr[ia Micle.

Ei au reprodus, f[r[ nici o necesitate, o scrisoare a lui+tefan Micle c[tre un prieten, ]n care spunea c[ are de-plin[ ]ncredere ]n cinstea so\iei sale. +i aceasta, al[turi deo scrisoare din acela=i timp, ]n care Veronica se adresaamicului ei: “Mi\icule, dac[ vii la Ia=i, voi fi at`t de bl`nd[cu tine =i te voi leg[na pe bra\ul meu”...

S-a bovaryzat astfel, din prostie, un om cu totul str[inde discu\ie — expun`ndu-se ridicolului postum figurab[tr`nului profesor Micle.

209

Cabotinajul se ]ntinde tot mai mult ]n publicistica noas-tr[. Ceea ce caracterizeaz[ pe cabotin este mai ales dorin\alui de a-=i expune mutra, obiceiurile, preferin\ele, amicii=i via\a intim[ v[zului tuturor — =i credin\a c[ publiculdore=te s[ i le cunoasc[. Iar publicul — acest mare cabotin,cum i-a zis Lema]tre, sau acest mare protector al caboti-nilor, cum i-am zice noi, — aplaud[ ]ntotdeauna. C[ci peel ]l intereseaz[ parc[ mai mult dessous-urile vie\ii unuiom mare, dec`t ]ns[=i opera acestui om.

Dar Eminescu, ne]nduplecat ]n m`ndria lui singurati-c[, om superior ]n ]n\elesul inaccesibil gloatei, n-a avutnici un atom de cabotin ]n fiin\a lui. El niciodat[ nu acomis indiscre\iuni, ca un Emil Isac oarecare.

De ce dar s[-i scormonim cu at`ta ]nver=unare intimi-t[\ile?

L[sa\i-l s[ se odihneasc[ a=a cum a tr[it: solitar =ideparte, ca luceaf[rul.

C[ci dac[ s-ar scula din morm`nt, Eminescu ar trebuis[ se expatrieze acum, de ru=ine.

C. HOGA+:

PE DRUMURI DE MUNTE

Hot[r`t lucru c[ dl Calistrat Hoga= este un scriitorf[r[ noroc.

Volumul de fa\[, afar[ de c`teva buc[\i, a fost scrisacum vreo 25 de ani, =i trebuia s[ apar[ atunci. Impresiape care ar fi l[sat-o cititorilor ar fi fost mai puternic[,fire=te — pentru c[ volumul, de=i e scris de at`ta vreme,pare c[ e scris ast[zi...

210

Via\a rom`neasc[ i-a republicat buc[\ile vechi =i unelenoi.

Acum doi ani volumul era tip[rit, dar c`nd s[ se pun[]n v`nzare s-a v[zut c[ avea at`tea gre=eli de tipar, ]nc`tera imposibil s[ apar[ astfel ]n lume.

Dl Hoga= n-avea noroc.Ast[-toamn[, ]n sf`r=it, volumul apare... ]n timpul

r[zboiului european =i chiar ]n momentul culminant alpreocup[rilor noastre at`t de pu\in literare! O t[cere su-veran[ l-a ]nt`mpinat. Au t[cut nu numai cei care o facdin sistem[ fa\[ cu scriitorii no=tri pu\in g[l[gio=i =i cuoperele bune, pe care nu pot s[ le guste, dar =i acei care,]n vremuri normale, ar fi fost ]n stare s[ pre\uiasc[ talentuloriginal =i puternic al autorului nostru.

Dl Hoga= este o apari\ie cu totul surprinz[toare ]nliteratura noastr[. C`teva am[nunte biografice ar ]ndrep-t[\i =i mai mult aceast[ surpriz[.

}nchipui\i-v[, acum treizeci de ani, un profesora= deliceu ]ntr-un or[=el de provincie din Moldova. Cu ce fel deoameni ar veni ]n contact =i ]n mijlocul c[ror preocup[ricotidiene ar tr[i un profesor de provincie, ast[zi, necumcu treizeci de ani ]n urm[, nu e nevoie s[ mai st[ruim.Profesorul cite=te totu=i cu pasiune, =i mai ales literaturaclasic[ a antichit[\ii. }ntr-o bun[ zi, ]mbrac[ un costumbizar, ]=i caut[ un tovar[= de drum =i-o porne=te raznaprin mun\ii Moldovei. Iar la ]ntoarcere, din propria-i por-nire, dintr-o necesitate sufleteasc[ imperioas[ =i tainic[,s-apuc[ cu r[bdare s[-=i scrie impresiile... Dar ce impresii!C`t[ str[lucire ]n stil, ce sim\ admirabil al realit[\ii vii]n dialogurile cu \[ranii, ce sentiment profund =i debor-dant al naturii! }nsemn[rile lui din c[l[torie te poart[, cuo putere de evocare uimitoare, prin mun\ii Moldovei de

211

acum c`teva decenii, cu s[lb[t[cia =i p[durile lor, cu satelev[ilor =i cu schiturile de c[lug[ri pierdute ]n splendoareaacelor singur[t[\i fermec[toare. H[l[uca =i Ceahl[ul, Sihla,Dur[u, R`=ca, P`ng[ra\ii — toate frumuse\ile s[lbatice,care ]mpodobesc cu m[re\ie cre=tetele Moldovei =i fac m`n-dria duio=ilor ei admiratori, trec pe dinaintea cititoruluicaptivat. +i c`te tipuri memorabile, c`\i c[lug[ri =i \[rani,c`te figuri ginga=e =i vii de \[rance =i de t`rgove\e, c`teaspecte variate ale naturii, c`te popasuri =i peripe\ii, c`tebor=uri de chitici =i nop\i cu lun[ plin[!

Dl Hoga= intr[ ]n literatur[ cu talentul barbar =i primi-tiv, dar n[valnic =i str[lucitor al unui poet epic din anti-chitate. Natura figurilor sale de stil, proaspete ca florile,sintaxa lui savant[, cu perioade largi =i cump[nite, abun-den\a m`nc[rilor =i pornirea fireasc[ de a da propor\iineobi=nuite personajelor, toate ]\i fac impresia c[ autorulnostru e un mic str[nepot, dup[ o eclips[ de veacuri, dar]n linie dreapt[, al lui Homer.

Dac[ via\a =i ]mprejur[rile ]n care i-a fost dat s[ pro-duc[ i-ar fi fost mai prielnice, am fi avut ]n dl Hoga= peunul dintre cei mai mari prozatori ai no=tri.

Caragiale, rafinatul =i exigentul Caragiale, vorbea ]ntot-deauna cu entuziasm despre buc[\ile dlui Hoga= =i maiales despre acel minunat episod cu p[rintele Gherm[nu\[,din care =tia fraze ]ntregi pe de rost.

Ne-ar trebui ]ns[ cadrul unui articol, iar nu spa\iulrestr`ns al unei recenzii gr[bite, ca s[ putem spune tot cese cuvine despre acest scriitor.

Fie ca aceste r`nduri ale mele s[ atrag[ asupra luiaten\iunea m[car a acelor pu\ini iubitori de literatur[]nalt[ =i autentic[, pe care desigur c[-i avem.

212

L. REBREANU:

GOLANII

Nuvele =i schi\e

Subiectele schi\elor dlui Rebreanu sunt simple =i origi-nale.

}n prima bucat[ a volumului (Golanii), asist[m la zbu-ciumul unui “]ntre\inut” care =i-a f[cut o carier[ din josni-cia lui =i care, ajung`nd ]n pragul b[tr`ne\ii, se vede p[r[sitpentru ]nt`ia oar[ de amanta ]nt`mpl[toare care-l hr[ne=te.Tot at`t de impresionant[ e criza sufleteasc[ prin caretrece acest tip, \esut[ din gelozie, triste\[ sf`=ietoare =ispaim[ pentru viitor, pe c`t sunt de interesante via\a pecare o duce =i “concep\ia” lui asupra acestei vie\i. C[citipul filozofeaz[ pe alocurea.

Cu aceast[ schi\[ (ca =i cu alta, Culcu=ul) dl Rebreanune duce ]ntr-un mediu neexplorat ]nc[ de prozatorii no=tri.}ntre\inu\ii ace=tia, de spe\a cea mai de jos, ca GoneaBobocel, alc[tuiesc un fel de breasl[ aparte, certat[ cumorala =i aproape ]ntotdeauna =i cu legile societ[\ii. Pen-tru ei lumea e ]mp[r\it[ ]n “=mecheri” =i “fraieri”. +me-cherii sunt acei care au ]n\eles rostul acestei vie\i (!), au]n\eles adic[, din vreme, c[ trebuie s[ tr[iasc[ f[r[ munc[pe spinarea altora, s[ trag[ chiulul vie\ii. Iar “fraierii”sunt pro=tii de oameni cinsti\i, care muncesc =i care auadeseori parale, sunt g`=tele de jumulit ale =mecherilor,cu ajutorul femeilor de strad[.

+mecherii cu cocotele duc un trai foarte pitoresc dinpunct de vedere literar =i c`t se poate de straniu pentru]n\elegerea noastr[, a fraierilor, ca s[ zic a=a.

213

Leg[turile lor s-ar p[rea c[ se ]ntemeiaz[ numai peinteres: b[rbatul are nevoie de bani, iar femeia are ]ntot-deauna nevoie de protec\ie =i c[l[uzire ]n via\[.

Totu=i, oric`t de ciudat s-ar p[rea, cine cunoa=te lu-crurile mai de aproape =tie c[ aceste soiuri de concubinajeau ]ntotdeauna la baza lor =i un fel de dragoste sui generis,

care se manifesteaz[ prin terorizare =i b[taie din parteab[rbatului, fric[ =i supunere la=[ din partea femeii. Mar-gareta p[r[se=te pe Gonea c`nd vede c[ n-o mai bate...

— “Nu m[ mai ba\i, t[ticule... nu m[ mai ba\i!” sus-pin[ ea cu voce mustr[toare.

B[taia e oarecum simbolul virilit[\ii =i al iubirii b[rba-tului, nu numai pentru Margareta, dar =i pentru alt[ eroi-n[, cam de acela=i fel, a autorului nostru. Didina dinCulcu=ul m[n`nc[ b[taie cu un fel de voluptate sadic[. +ice b[taie!

— “Omoar[-m[, t[ticule!... A= vrea s[ mor de m`nata!...” =opte=te ea, cu voce tremur[toare de pl[cere. “T[-ticul”, de r`ndul acesta, e un pu=c[ria= resping[tor, care]mpreun[ cu al\i golani =i cu amanta lui ]=i trece nop\ile=i mare parte din zi ]n “culcu=ul” de la “Trei g`=te”, adic[]n iarb[, sub un nuc p`ntecos, la marginea ora=ului. C`n-t[reanu ]l cheam[. El ]=i bate amanta ca s[-i dea bani, s[joace ]n zaruri baboroasa cu tovar[=ii lui. Dar Didina se]nc[p[\`neaz[ =i nu-i d[. +i tocmai dup[ ce C`nt[reanu olas[ din b[taie, ostenit, o las[ lungit[ =i plin[ de s`nge =inu-i mai cere nimic, ea ]i d[ banii pe care-i \inea ascun=i]n ciorap. Iar t`rziu, c`nd golanii adorm sub stele, ]nmurmurul dep[rtat al ora=ului, amanta =opte=te ]nc[ dulcicuvinte de dragoste, alipindu-se “ca un copila=” de piep-tul torturatorului ei...

214

Dar, cu celelalte buc[\i, dl Rebreanu ne scoate din lumeaaceasta pitoreasc[ a golanilor.

}n Dintele, ni se arat[ tot zbuciumul “d[sc[li\ei” Aglaia,c`nd ]=i pierde primul dinte =i vede c[ ]mb[tr`ne=te. E obucat[ remarcabil[ prin puterea analizei =i prin semni-fica\ia ei.

Dintre celelalte, Pro=tii, Ocrotitorul =i Nevasta ni separ cele mai bune. Hora mor\ii, ]n care e vorba de doirezervi=ti din Ardeal care se duc ]n r[zboi, e interesant[prin descrierea unei lupte cu muscalii =i prin surprinz[-toarea juste\[ a unor observa\ii suflete=ti f[cute cu acestprilej, c[ci pretutindeni autorul dovede=te mult[ intui\ie]n priceperea sufletelor.

Cartea dlui Rebreanu ]\i las[ o impresie de cople=itoaretriste\[. Oameni, mediu, ]nt`mpl[ri, totul e de o triste\[cenu=ie, mohor`t[, definitiv[. +i pesimismul acestui scri-itor ia forma literar[ a celui mai navrant realism. Cepoate fi mai trist, de pild[, dec`t zbuciumul zadarnic alomului care-=i d[ seama deodat[ c[ ]mb[tr`ne=te =i ]=ipl`nge via\a dus[? Iar dl Rebreanu, ]n cele dou[ schi\eamintite, care au acest fond, oarecum predilect, nu nec`nt[ poezia melancolic[ a acestui sentiment, ci ne zugr[-ve=te tocmai reversul lui prozaic, real, incolor, de o am[r[-ciune terasant[.

Stilul dlui Rebreanu e simplu =i uneori robust, potrivitcu subiectul. Dar dialogurile nu prea sunt fire=ti, sun[fals de multe ori. Autorul e mai tare c`nd e descriptiv =inarativ. Se folose=te ]ns[ prea des =i f[r[ necesitate evi-dent[ de unii termeni... cum s[ zicem? nici triviali, nicivulgari, ci pur =i simplu ur`\i, ur`t-evocatori.

“Se zbor=i la d`nsa”, “se rop=ti d`nsul” (de ce nu “el”?),

215

“s[ se hoalbe”, “se r[p=ti”, “lanurile g[lbejite de soare”(de ce nu “]ng[lbenite”?), “o beteal[ de aur aprins seb[l[b[nea sub albastrul l[ptos al cerului”, toate astea suntexpresii care-i stric[ pagini ]ntregi de descrieri sugestive=i multe imagini ]n adev[r frumoase. De asemenea =icompara\iile prea evocatoare ]n fiziologie nu ni se parpotrivite, mai ales c`nd sunt accentuate ]nc[ prin ur`\eniacuvintelor: “capul i se ]nfierb`ntase ca un ibric ]n careclocote=te ceva”, “i se p[rea c[-i clocotesc creierii”, “doidin\i afuma\i =i g[uno=i”, “]=i frec[ ochii p`n[ ce se ro=ir[ca dou[ sfecle fierte” etc.

}nc[ o dat[, nu e vorba de cuvinte tari, de expresiiplebeiane — acestea erau chiar necesare pentru naturasubiectelor dlui Rebreanu; e vorba de acele cuvinte, destulde comune, care ]njosesc o fraz[, care nu spun nimic nou,put`nd fi ]nlocuite f[r[ pagub[ prin altele aproape cores-punz[toare.

Am st[ruit at`ta asupra lor, fiind siguri c[ ele aducprozei dlui Rebreanu o pagub[ cu mult mai mare dec`t=i-ar putea-o ]nchipui. +i e p[cat!

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU:

SFINXUL

Sufletul femeii e o enigm[; femeia e un sfinx, o =arad[— spun adoratorii ei ferven\i, care se cred totu=i misogini.

Aceast[ concep\ie, datorit[ misticismului erotic alvremii, a intrat cu timpul ]n r`ndul adev[rurilor curente.Psihologii =i romancierii au ]ncercat s-o documenteze la

216

infinit, poe\ii “anormali” au pus-o ]n versuri =i i-au exage-rat con\inutul. Iar femeia a acceptat-o cu gra\ie...

Sfinxul ]=i intituleaz[ =i dna Hortensia Papadat-Benges-cu noua sa carte de feminit[\i.

}n treac[t fie zis, ceea ce vrea s[ sugereze acest titluu=or ostentativ poate fi ]ns[ obiect de controvers[ pentruspiritul vremii ]n care intr[m. Se pare c[ omul acesteivremi va ]ntinde, ]n sf`r=it, antagonistei sale de p`n[ ierio m`n[ de ]mp[care =i de ajutor: “Ai fost roab[ umilit[,ai fost sfinx idolatrizat. Fii de acum ]nainte om, =i vinoal[turi de mine...”

Idolatrizarea ]ngrozit[ a femeii nu se potrive=te cu ostructur[ viril[ robust[ =i armonioas[. Pentru un b[rbatechilibrat, femeia nu poate fi nici idol, nici enigm[.

S[ ne ]n\elegem. }ntr-un anume sens, orice lucru e oenigm[. Enigma universului ]ntreg se r[sfr`nge =i se ]ntru-peaz[ ]n fiecare parcel[ a realit[\ii care ne ]nconjoar[. Sezice c[ un chibrit, un banal =i ridicol chibrit, ]n momentulc`nd se aprinde a scos din haosul microcosmic al g[m[lieisale un sistem ]ntreg de lumi autentice, o puzderie deconstela\ii adev[rate, care se mi=c[ dup[ legile lui New-ton ]n infinitul c`torva secunde, deschiz`nd astfel min\iinoastre ]nsp[im`ntate pr[pastia unor analogii bizare, ]n-tr-un ocean de mistere... Dar dac[ mintea noastr[ se co-boar[ ]n mijlocul relativit[\ilor care ajut[ s[ ne ]n\elegemunii cu al\ii, atunci chibritul devine iar[=i un obiect, ba-nal, ca oricare altul.

Tot astfel =i femeia e o enigm[, ]ntocmai ca b[rbatul.Sufletul feminin, ]n opozi\ie cu celalt, nu e ]ns[ mai enig-matic dec`t el. Acela=i determinism le st[p`ne=te deopot-riv[. Fondul am`ndurora e acela=i. De la cele mai de josmanifest[ri (nici o femeie nu r`de c`nd o doare) p`n[ la

217

cele mai subtile emo\ii estetice, sufletele celor dou[ fiin\eomene=ti de sexe diferite mai mult se aseam[n[ dec`t sedeosebesc, =i deci se pot ]n\elege, c`t e dat s[ ]n\eleag[ ompe om...

Exist[, fire=te, =i deosebiri suflete=ti profunde. Dar =ipe terenul acestora intui\ia masculin[ se poate orienta, =i]n\elegerea r[m`ne posibil[, p`n[ la pragul psihiatriei.

Pentru Bianca Porporata, ca =i pentru Adriana =i Ali-sia — eroinele dnei Papadat-Bengescu din ultimul s[u vo-lum, Sfinxul, — ni se pare un titlu excesiv, o caracteriza-re prematur[ cu care le gratific[ autoarea, ]nainte ca nois[ le fi f[cut cuno=tin\a. +i c`nd, la urm[, sim\i c[ ele]nf[\i=eaz[ sub trei aspecte felurite unul =i acela=i exem-plar original de femeie, ]n ipostaza ei de iluzionist[ arz[-toare =i spiritual[, de pasionat[ naiv[ =i de ibsenian[ dezar-mat[, ai dreptul s[ plasezi o mic[ impertinen\[ de cititor,singur cu g`ndurile lui: — Sfinx?... Las[-ne s-o spunemnoi. C[ci dac[ o spui d-ta, e ca =i cum Adriana, de pild[,ne-ar declara de la ]nceput: “Eu sunt un sfinx”. }n cele ceurmeaz[ am s[ v[ documentez acest lucru... +i Adriana,=i mai ales Bianca, l[sat[ de capul ei, n-ar face a=a; pentruc[ spirituala Bianca ne ]nc`nt[ mai cu seam[ prin distinc\ieintelectual[ =i delicate\[ de sensibilitate, ]nsu=iri pe careizolarea ei provincial[ i le p[strase intacte, departe deliteraturism =i de orice sugestie grosolan[.

Pe Bianca Porporata, autoarea o plaseaz[ vag ]n timp=i spa\iu, dar ]n condi\ii de via\[ destul de precise, ca s-oputem ]n\elege. Claustrarea ]n care tr[ie=te Bianca Por-porata, ca orice femeie iubit[, iubit[ cu legitim[ pasiunede un don Camillo prevenitor =i cuminte, lipsa ei de ocu-pa\ie propriu-zis[, temperamentul vibrant =i, ]n sf`r=it,

218

candoarea ei de fapt, care presupune o total[ lips[ deexperien\[ vinovat[, ne explic[ nostalgiile-i arz[toare,puterea de iluzionare ve=nic re]mprosp[tat[, revolta =iresemnarea alternativ[ =i ironizarea dureroas[ a proprii-lor aspira\ii... p`n[ =i faptul c[ ea se adreseaz[ “lui donJuan”, ca singurul destul de intrepid pentru situa\ia ei,=i i se adreseaz[ nu pe p[m`nt, ci “]n eternitate” — fiind-c[ Bianca Porporata e cast[.

Dar condi\iile ]n care a tr[it Bianca Porporata, “]nciclul lunar al XVI-lea” =i probabil ]n Italia, nu sunt unice.Cu varia\ii care nu schimb[ fondul, ele sunt condi\iile devia\[ ale mai tuturor femeilor oneste din aceea=i clas[.Biografia unei femei oneste e lipsit[ de evenimente. Istoriaei sufleteasc[, ]ns[, e cu at`t mai bogat[ ]n nuan\e =i ]nam[nunte.

Faptul c[ autorul de care ne ocup[m e o femeie explic[]n mare parte ]nsu=irile operei sale. Dl Ibr[ileanu a carac-terizat foarte just literatura dnei Papadat-Bengescu:lucr[ri de miniatur[ executate pe dimensiuni de fresc[...Miniatur[ — din cauza evenimentelor liliputane pe care ile ofer[ via\a; fresc[, din cauza importan\ei pe care le-od[ impresionabilitatea pururi treaz[, sufletul lacom deemo\ii, imagina\ia prompt[ ]n am[giri.

Caracterul subiectiv =i liric al operei dnei Papadat-Bengescu ne arat[ c[ avem a face mai mult cu un poetdec`t cu un prozator. Dna Papadat-Bengescu nu zugr[-ve=te via\a, ci o c`nt[. +i aproape ]n toate eroinele sale aiimpresia c[ autoarea ]=i expune propria-i personalitate,propriul ei suflet sub diferitele-i aspecte, ce-i dreptul ne-spus de fluide, de nuan\ate =i de schimb[toare, dup[ ano-timpuri, dup[ momentul zilei, dup[ o mie =i una de ]mpre-jur[ri m[runte, care se ]nt`lnesc, se ]ntretaie =i se ]mbin[,

219

ca s[ dea unei clipe fugare caracterul ei unic, imposibil dereg[sit.

}n opera dnei Papadat-Bengescu e prea mult lirismpentru un prozator, prea mult[ analiz[ pentru un poet.Analiza liric[, dac[ ni se permite aceast[ al[turare decuvinte, o duce p`n[ ]n domeniul celor mai subtile =i raresenza\ii, a c[ror expresie formal[ e un straniu mozaic deimagini. Prin aceasta, dna Papadat-Bengescu st[ maiaproape de poe\ii no=tri “moderni=ti”, care-=i pun ]n versurinu g`ndurile, ci senza\iile, dec`t de oricare dintre proza-torii no=tri adev[ra\i.

Partea anecdotic[ din buc[\ile dnei Papadat-Bengescue redus[ la minimum, uneori lipse=te cu des[v`r=ire. In-trig[ =i ac\iune nu exist[. Subiectul propriu-zis se reduceadeseori la un simplu pretext, la un banal punct de ple-care. +i lucrul e foarte explicabil. Fiind femeie p`n[-nv`rful degetelor, autoarea e excesiv de subiectiv[: via\asa e lipsit[ de evenimente, iar via\a altora n-o interesea-z[. Pe de alt[ parte, discre\ia =i pruden\a, ]nsu=iri femi-nine ]nn[scute =i de-a dreptul impuse de ]mprejur[ri, ofac s[ st[ruiasc[ numai asupra efectelor suflete=ti ale unuifapt material =i s[ lase ]n umbr[ ]nsu=i faptul care le-acauzat. Minunata ]ndr[zneal[ artistic[ a autoarei ]n ceprive=te m[rturisirile pur suflete=ti dispare c`nd e vorbade fapte.

+i mai e ]nc[ ceva. Ca orice liric, dna Papadat-Bengescue lipsit[ de imagina\ie constructiv[, creatoare de via\[.Deci =i din aceast[ cauz[, d-sa evit[ faptele. Nimic epic ]naceast[ oper[ de introspec\iune =i lirism cov`r=itor.

Dar fiindc[ dna Papadat-Bengescu scrie ]n proz[, oric`tde =ubred[ ar fi schela de care s[-=i aga\e str[lucitoarelep`nze de paianjen, ea trebuie s[ existe. +i atunci c`nd e

220

silit[ s[ fac[ =i arhitectur[, s[ inventeze o intrig[ oare-care, o ]nl[n\uire de fapte materiale, ]n povestirea pro-priu-zis[ a=adar, dna Papadat-Bengescu pierde admirabi-la siguran\[ cu care ]=i m`nuia materialul propriilor g`n-duri =i senza\ii. Povestirea e plin[ de ezit[ri. Compozi\iae lipsit[ de grada\ie, ansamblul — de armonie ]ntre p[r\i.Cele c`teva am[nunte materiale, expuse parc[ ]n sil[, preaspeciale uneori =i f[r[ semnifica\ie pentru economia]ntregii buc[\i, fac impresia c[ autoarea nu le-a inventat]n vederea scopului anumit, ci le-a cules de-a dreptul dinrealitatea unui fapt divers, f[r[ s[ le prelucreze artistic.

Dar obiectivitatea, imagina\ia creatoare de via\[, st[-p`nirea =i coordonarea materialului =i me=te=ugul expuneriisunt la urma urmei atribute masculine prin excelen\[.Iar farmecul operei dnei Papadat-Bengescu st[ tocmai ]nceea ce-i constituie originalitatea fundamental[: caracterulei eminamente feminin. }n domeniul acesta, al feminit[\ilorpure, al stenografierii senza\iilor, al exprim[rii lucruri-lor impalpabile =i nuan\elor suflete=ti insesizabile, d-sa semi=c[ cu amploare =i gra\ie, f[r[ team[ de rivalitateavreunui b[rbat.

Ar fi nedrept s[-i cerem mai mult. +i ar fi nedrept s[-ijudec[m din alt punct de vedere concep\ia asupra vie\ii =imijloacele artistice.

*

De o concep\ie larg[ =i original[, de o concep\ie pro-priu-zis[ asupra vie\ii nu poate fi vorba la aceast[ autoare.

}n toat[ opera sa, luat[ ]n ansamblul ei stufos, se afirm[mai l[murit =i cu mai mult[ putere o singur[ tendin\[dominant[: sete intens[ de via\[ =i revolt[ ]mpotriva sta-vilelor care o z[d[rnicesc.

221

Aceast[ tendin\[ presupune, desigur, =i o concep\ie maiabstract[: afirmarea dreptului, pentru femeie ca =i pentrub[rbat, la o existen\[ liber[, dreptul oric[rei fiin\e ome-ne=ti la deplina dezvoltare a tuturor facult[\ilor cu care avenit pe lume, dreptul naturii individuale la realizareatuturor aspira\iilor =i posibilit[\ilor ]nn[scute — dreptulla via\[.

Toate scrisorile Bianc[i Porporata strig[ cu pasiuneacest drept. Sub frivolitatea lor aparent[, se ascunde osuferin\[ real[ =i profund[, o protestare de fiecare clip[,zbuciumul tragic al fiin\ei care se crede oprimat[, r[z-vr[tirea zadarnic[ ]mpotriva fatalit[\ilor care ]nc[tu=eaz[via\a unei femei.

Dna Papadat-Bengescu nu e o feminist[, ]n ]n\elesulcurent al cuv`ntului. Ca oricare dintre eroinele sale, Bi-anca Porporata nu are nimic sufragetic ]n ea. Bianca nuvrea drepturi pentru femei. (Ea doar ]=i zice “Sfinx” pecopert[ — iar un sfinx nu poate merge la vot...)

Dar dreptul la via\[ al naturii individuale este impre-scriptibil.

Nefiind pl[smuit[ cu mintea, ci oarecum impus[ de]nsu=i complexul temperamental ca o expresie simplist[ alui, aceast[ concep\ie nu e nic[ieri formulat[ direct, ]nmod discursiv, ]n opera dnei Papadat-Bengescu, dar str[-bate ]ntotdeauna printre r`nduri. O singur[ dat[, ni separe, autoarea a ]ncercat s-o fac[ s[ r[sar[ mai direct dinstructura unui subiect anume imaginat, ]n nuvela Romanul

Adrianei. Dar, conceput =i condus la ]nceput parc[ ]n ve-derea unei teze, subiectul nu d[ p`n[ la urm[ ceea cef[g[duise, =i nuvela sf`r=e=te prin c`teva pagini, ferme-c[toare ]n sine =i de o suprem[ delicate\[ de execu\ie, ]ngenul obi=nuit al dnei Papadat-Bengescu.

222

Adriana aminte=te pe Nora lui Ibsen. Am`ndou[ p[-r[sesc “c[minul conjugal”! Dar cum din piesa mareluidramaturg nu =tim ce s-a ]nt`mplat cu Nora dup[ plecareaei, s-ar p[rea c[ dna Papadat-Bengescu, ]ncep`nd cu dezno-d[m`ntul piesei lui Ibsen, c[reia vrea s[-i dea un epilogpesimist, a ]ncercat s[ arate z[d[rnicia revoltei ]ns[=i,inexorabila fatalitate care pune pe o femeie ]n neputin\ade a-=i crea singur[ condi\iile unei vie\i proprii, conform[cu aspira\iile... Dar poate c[ ne ]n=el[m. }n orice caz,inten\ia autoarei r[m`ne mai confuz[ dec`t aceea din Casa

de p[pu=i. La Ibsen, concep\ia reiese puternic =i unitar,fiindc[ el face pe Nora s[ plece numai dup[ ce ne-a ar[tatlimpede motivele pentru care pleac[, motive de ordin mai]nalt =i mai general, care dau piesei o larg[ semnifica\iesocial[. Autoarea noastr[ nu arat[ motivele pentru care aplecat Adriana din casa so\ului ei. Faptul c[ i s-a p[rut c[iube=te pe altul l[mure=te pu\in episodul ]n sine, dar ]iscoboar[ mult semnifica\ia, ]ngusteaz[ =i ]ntunec[ teza— dac[ e una.

Eroinele dnei Papadat-Bengescu au despre via\[ o con-cep\ie p[g`n[.

C`nd ]ns[ via\a ]\i apare ca un rezervoriu imens debucurii =i pl[ceri, ca un prilej unic de desf[tare, =i nu cao “vale a pl`ngerilor”, e greu s[ nu te crezi mustrat =inedrept[\it atunci c`nd \i se pare c[ nu ai partea ta ]ntreag[la osp[\ul comun. (+i aproape totdeauna omului i se pareacest lucru, dorin\ele lui fiind infinite.)

Dar nimic nu face pe om mai r[u, ]n ]n\elesul cre=tin,ca nedreptatea. Nimic nu-i ]ntoarce cu mai mult[ putereprivirile asupra soartei proprii, f[c`ndu-l surd =i orb pen-tru suferin\ele altora. Naturile impresionabile =i pasiona-te, egoiste prin defini\ie, c`nd se mai cred =i nedrept[\ite,

223

se revolt[ ]mpotriva universului ]ntreg; iar revolta numai las[ loc pentru ]ng[duin\[ =i iertare.

A\i observat c[ ]n toat[ aceast[ oper[ de femeie, nuexist[ aproape nici o urm[ de duio=ie sentimental[, demil[ cre=tin[, de comp[timire cu suferin\ele altora?

}n locul moralei curente, un estetism naiv, superb, in-con=tient serve=te eroinelor de ]ndreptar ]n via\[. Fiecaredintre ele cuget[, simte, aspir[ ]n ]nc[perea ermetic[ aunui egoism ireductibil. Aproape fiecare se ]nduio=eaz[numai asupra soartei proprii, ]=i inventariaz[ cu com-plezen\[ propriul s[u suflet, ]=i etaleaz[ numai suferin\elesale, bucuriile sale, aspira\iile sale.

*

Dar cu c`t[ verv[! Cu ce fine\[ de sim\ire =i de limbaj!Dna Papadat-Bengescu posed[ arta sub]n\elesurilor

abile, ]ntors[tura de fraz[ care lunec[, atinge u=or ideea=i l[mure=te f[r[ s[ precizeze. Nici unul dintre scriitoriino=tri nu are ]n a=a grad curajul de a spune orice =i talen-tul de a ]nv[lui totul ]n gra\ia expresiilor alese, f[r[ s[loveasc[ nici o susceptibilitate. Reciti\i ]n aceast[ privin-\[ scrisoarea XVI-a a Bianc[i Porporata... }nchipuindu-=ic[ a fost ofensat[ de ]nchipuitul ei corespondent, nefericitaBianca reac\ioneaz[. Pic[tura de foc pe care i se pare c[ aprimit-o peste r[nile ei deschise ]i rede=teapt[ orgoliul, oface s[-=i mascheze durerea resim\it[, sub ironiile =i sar-casmul ripostei. Bianca alege, cu un discern[m`nt sigur=i f[r[ s[ uite nimic, tot ce poate r[ni fatuitatea mascu-lin[ a lui Juan, singurul lui punct vulnerabil, muindu-=is[ge\ile ]n cel mai subtil venin al r[ut[\ii feminine. S-arp[rea c[ fantoma sceleratului din “eternitate” anume a

224

provocat pe Bianca, numai pentru ca dna Papadat-Bengescus[-=i arate =i aceast[ latur[ a talentului s[u.

Dar ironia, care presupune o doz[ de r[ceal[ =i st[p`-nire, e ceva incidental ]n opera aceasta de lirism cald =isus\inut, ]n care autoarea intervine necontenit =i c[reia ise ]mprumut[ cu ]ntregul suflet. Chiar =i descrierile denatur[ sunt animate, sunt umanizate, sunt colorate depasiune, femeia neput`nd avea o atitudine impar\ial[ nicichiar fa\[ cu lucrurile ne]nsufle\ite.

Iar bog[\ia de senza\ii, c[ldura =i pateticul debituluis[u poetic sunt poten\ate la dna Papadat-Bengescu de ominunat[ putere de inven\ie verbal[. D-sa g[se=te ]ntot-deauna cuv`ntul care exprim[ nuan\a. Cuvintele sc`nteiaz[de-a lungul frazei, ca mici explozii de praf de pu=c[. Imagi-nile ]ns[, cu str[lucirea lor de piatr[ rar[, se clatin[ ]nmetalul frazei, nu sunt bine ]ncrustate. Montura e inferi-oar[ nestematelor. Fraza e prea lung[ adeseori, cu sinu-ozit[\i multe: nu are contur precis, puritate de linii, nu esculptat[ dintr-o bucat[. Se vede =i aici, ]n mic, aceea=ilips[ pe care am observat-o c`nd era vorba de compozi\ie:frumuse\e de am[nunte, ]n dauna ansamblului.

Femeia nu e nici sculptor, nici arhitect, prin natura ei.Nu =tie s[ construiasc[, nu poate s[ sculpteze. S-a zis c[pe femeie o atrag =i o intereseaz[ mai mult senza\iile,dec`t formele... Faptul se v[de=te ]nc[ o dat[ =i prinobserva\ia m[runt[ pe care o facem mai sus.

*

Ascensiunea dnei Papadat-Bengescu ]n literatur[ a fostbrusc[ =i surprinz[toare. Originalitatea d-sale e incontes-tabil[. De la Caragiale ]ncoace, singur dl Sadoveanu d[duse

225

o ]ndrumare nou[ prozei rom`ne=ti, prin personalitatealui puternic[. Iar dup[ dl Sadoveanu, dna Papadat-Benges-cu a izbutit s[ aduc[ iar[=i o not[ tran=ant diferit[... Micsau mare, oricum ar fi socotit, talentul d-sale nu a ad[ugato simpl[ nuan\[, ci a proiectat o nou[ culoare pe ecranulnu tocmai variat ]n culori al prozei noastre literare. +iasta ]nseamn[ mult...

Exuberan\a produc\iilor sale, ca o izbucnire artezian[,a ridicat-o dintr-o dat[ p`n[ la un loc de onoare, dup[care al\ii t`njesc ]ndelung[ vreme. Iar aceast[ bog[\ie neface s[ n[d[jduim c[ dna Papadat-Bengescu va mai d[rui]nc[ multe lucr[ri de pre\ literaturii noastre. E drept c[]n ultimul timp, ]n ceea ce a publicat prin reviste, d-sa nus-a mai ridicat niciodat[ p`n[ la ]n[l\imea de inspira\ie =ide realizare pe care a atins-o ]n acele ne]ntrecute scrisoriale Bianc[i Porporata c[tre don Juan. Dar asta nu ]nseamn[nimic ]n privin\a talentului. Calitatea unei ]nf[ptuiri lite-rare nu depinde numai de talent. Izvorul inspira\iei, depild[, e =i el un factor destul de important. Talentul r[-m`n`nd acela=i, ]mprejur[rile din afar[ decid singure degradul =i de natura inspira\iei. Este evident c[ un nourm`nat de furtun[ ]\i treze=te ]n suflet alt fel de ecouridec`t, bun[oar[, un m[gar — s[ zicem.

Dar lumina aceasta fiind infinit de variat[ ]n aspecteleei, =i via\a infinit de fecund[ ]n combina\ii de fapte, de]mprejur[ri =i de surprize, sufletul unui artist va fi ne-contenit solicitat ]n rezerva lui de for\e creatoare s[ as-pire, s[ viseze =i s[ produc[.

226

MIHAIL SADOVEANU:

COCOST~RCUL ALBASTRU

Ia=i 1921, Edit. “Via\a rom`neasc[“

Cocost`rcul albastru cuprinde o serie ]ntreag[ de poves-tiri, independente una de alta, dar legate ]ntre ele printr-un fin procedeu de compozi\ie.

Fiecare ]n parte face impresia unei mici capodopere.Al[turarea formeaz[ ca un mozaic de pietre pre\ioase =ifarmecul lor spore=te ]nc[ din ansamblu.

Este o armonioas[ ]mbinare de romantism =i realism, operindare captivant[ de ]nt`mpl[ri din trecut =i din vre-mea mai nou[, de oameni m`na\i de patimi care sf`r=escuneori tragic; o galerie variat[ de figuri, unele prinse ]ncadrul mai aspru al prezentului, altele evocate ca ]ntr-olumin[ de vis din p`cla vremii =i din lini=tea mor\ii.

Niciodat[, chiar ]n opera dlui Sadoveanu, poezia na-turii =-a amintirilor, nostalgia =i melancolia p[trunz[toarea lucrurilor disp[rute pentru totdeauna nu =i-au g[sit oexpresie artistic[ mai des[v`r=it[.

Cartea aceasta e cea mai pur[ esen\[ de sadovenism.+i toat[ poezia care plute=te de-a lungul ]ntregii opere

a dlui Sadoveanu culmineaz[ ]n apari\ia aceea stranie =imisterioas[, ]ntr-un amurg de prim[var[, a cocost`rculuialbastru... Evocarea aceasta plin[ de gra\ie simbolic[ nise pare, ]n opera dlui Sadoveanu, realizarea suprem[ amarelui =i fermec[torului s[u talent. Ea ne ]ndrept[\e=tes[ facem ]nc[ o dat[ constatarea paradoxal[ c[ acest proza-tor este cel mai mare poet al nostru de la Eminescu ]n-coace. Poetul dragostei sfioase ori p[tima=e, poetul na-

227

turii =-al trecutului sentimental, poetul duios al p[m`n-tului Moldovei.

Nuvela Bulboana lui V[lina= completeaz[ volumul.Subiectul ei, cu un u=or caracter tenden\ios, arat[ cum]ntr-un sat de pe Bistri\a ]n sus, din fundul mun\ilor,“civiliza\ia” nou[ prin reprezentan\ii ei stric[ armonia =ipoezia veche a vie\ii de acolo. E vorba de idila unui pluta=cu o fat[ din sat =i de dragostea, aprig[ =i iute, a unuibiet notar tic[los, pentru aceea=i fat[. Conflictul se anga-jeaz[ cu putere =i sf`r=e=te dramatic. Peripe\iile lui \inaten\ia ]ncordat[ de la ]nceput p`n[ la sf`r=it. Figurile deal doilea plan, pluta=ii, femeile, via\a =i obiceiurile sa-tului se proiecteaz[ cu mult pitoresc, ]n cadrul naturiigrandioase. Iar tablourile din natur[... Al[tura\i numaiaceste dou[ cuvinte — Sadoveanu =i Bistri\a. V[ ]nchipui\ice poate ie=i de aici! Un tablou de noapte, pe malul apei,te urm[re=te ca o obsesie. Iar pe alocurea sim\i ]nsu=imirosul de cetini, aerul umed de buhai, frigul v[ratic almun\ilor...

Singur acest volum ar fi de ajuns ca s[ consacre pe unscriitor. Iar dac[ unul din volumele dlui Sadoveanu arap[rea sub semn[tura unui necunoscut sau chiar scriitorcu oarecare reputa\ie, am avea un r[sun[tor evenimentliterar. Dar de la dl Sadoveanu ne-am obi=nuit s[ primimat`tea crea\ii fermec[toare, ]nc`t ni se pare acum foartenatural ca noi s[ a=tept[m =i d-sa s[ dea, infailibil.

Poate c[ =i aceast[ atitudine a noastr[ l-a f[cut s[ nuadoarm[ niciodat[ pe laurii c`=tiga\i. Cu fiecare nou vo-lum al dlui Sadoveanu, acel ce scrie aceste r`nduri a avutimpresia unui necontenit progres, ]n m`nuirea savant[ amijloacelor de execu\ie. Maturitatea artistic[ i-a adus pro-zatorului nostru o rafinat[ sobrietate de stil, o des[v`r=it[

228

siguran\[ ]n calcularea efectelor =i o mai mare simplici-tate de linii ]n compozi\ie.

Dl Sadoveanu nu creeaz[ tipuri, ]n aceast[ carte, cioameni. Dar oamenii lui sunt cu at`t mai vii. “Tipul” esteo crea\ie mai intelectual[, deci mai artificial[, care presu-pune un proces de crea\ie mai con=tient, prin abstragerea]nsu=irilor comune unei categorii =i ]nl[turarea elemente-lor individuale, care, mai ales, dau impresia des[v`r=it[ avie\ii.

Oamenii lui ]ns[, din alt punct de vedere, sunt foartereprezentativi: ei sunt rom`ni moldoveni, =i nimic altce-va. Sufletul lor, ca =i faptele, ca =i atmosfera =i natura]n mijlocul c[reia tr[iesc, sunt profund =i exclusiv rom`-ne=ti.

Din punctul de vedere al literaturii universale, scriito-rul cel mai original este acela care poart[ mai ad`nc im-primat[ ]n opera lui pecetea geniului rasei din care faceparte.

C[ acest lucru este, poate, adev[rat din toate punctelede vedere, am avea o prob[ ]n faptul c[ dl Sadoveanu,chiar ]nl[untrul literaturii noastre, este unul din cei maioriginali scriitori. El a venit cu un fond absolut propriude sentimente =i observa\iuni, cu un ton sufletesc nou =ipersonal, cu o limb[ proprie, ferm[ =i, ]n acela=i timp, de-o ml[diere, de-o bog[\ie de nuan\e =i colorit f[r[ pereche.

Noi ne-am obi=nuit de mult cu d-sa =i cu imitatorii.Dar ca s[ ne d[m mai bine seama de puternica =i fireascalui originalitate, de ]nsemn[tatea apari\iei sale ]n litera-tura noastr[, s[ ne ]nchipuim un moment c[ dl Sadoveanun-ar fi existat...

Aceste considera\ii ]ns[ privesc mai mult pe istoriculliterar =i dep[=esc cadrul unei simple recenzii.

229

ST. O. IOSIF:

PATRIARHALE =i C~NTECE

Despre Iosif s-a spus la ]nceput c[ face parte din =coalalui Co=buc. +i de atunci a=a a r[mas. El a fost definitivcategorisit ]n con=tiin\a publicului, dup[ critica gr[bit[de atunci, sub aceast[ etichet[ sumar[ =i precis[. Ceea cep[rea c[ justific[ aceast[ apropiere a fost faptul c[ am`ndoipoe\ii aduceau ]n opera lor subiecte =i atmosfer[ de la\ar[, =i anume din Ardeal, iar Iosif venea ]n urma luiCo=buc cu c`\iva ani. Dar tot a=a s-ar putea spune, depild[, c[ p[unul seam[n[ cu vulpea fiindc[ am`ndoi aucoad[ lung[.

}n afar[ de valoarea lor prea inegal[, cei doi poe\i suntprofund deosebi\i: prin temperamentul lor poetic, prinatitudinea ]n fa\a vie\ii, prin subiecte =i natura inspira\iilorca =i prin ]ns[=i realizarea tehnic[, nu numai stilistic[, aacestor inspira\ii. Co=buc era mai ales un mare artist alcuv`ntului, un poet expresiv =i aproape deloc sugestiv =iliric, Iosif — tocmai dimpotriv[: un poet sentimental liric,reflexiv.

Despre Co=buc, cu clasicismul lui cronologice=te exotic,s-a spus de at`tea ori c[ e un fenomen literar straniu, oapari\ie unic[ ]n literatura modern[. Putea oare acestpoet s[ aib[ imitatori de talent?... Ca s[ fie viabil[, poe-zia co=bucian[ de dup[ Co=buc trebuia s[ purcead[ m[car]n parte din complexul acelora=i condi\iuni multiple =iexcep\ionale, cu neputin\[ de reg[sit de dou[ ori ]n acela=iveac. +i nu e nevoie s[ str[batem =irul de cauze p`n[ lanebuloza primitiv[, ca s[ ne d[m seama pentru ce melan-colicul =i timidul dezr[d[cinat care a fost Iosif nu putea

230

s[ aib[ nu numai senin[tatea sufletului m`ndru, sprin\ar=i ]nalt al \[ranului din N[s[ud, dar nici cultura lui cla-sic[ =i gustul lui pentru clasicism. Vioiciunea artistic[ =itemperamental[ a lui Co=buc, neast`mp[rul s[n[tos, co-pil[resc, str[lucitor, nu se g[sesc nic[ieri ]n opera unuipoet at`t de sf[tos, de “cuminte”, cum se zicea pe vremuri,=i de am[r`t ca Iosif. Versifica\ia bogat[, ritmul s[lt[re\,rima abundent[, ]n cascad[, puteau fi mai degrab[ imi-tate. Dar Iosif nici pe acestea nu le-a imitat. I se face decio nedreptate c`nd e privit, sub un unghi de eclips[, ca unsatelit ]n orbita luminoas[ a maestrului.

*

Iosif n-a fost un poet de talia celor mari, dar a fost dinaceea=i familie. }ntre el =i oricare dintre liricii de elit[ nua fost deosebire ca ]ntre opai\ =i lun[, ci ]ntre stea =ilun[: o sc`nteie, dar o sc`nteie de foc ceresc.

Poezia pentru el a fost o m`ng`iere, versul — o necesita-te. De aceea arta lui a fost lipsit[ de orice =arlatanismascuns ori superficial, de aceea nu s-a ]ncurcat el nicioda-t[ ]n teorii estetice =i nu s-a ]nregimentat ]n =coli. In-stinctiv a ]n\eles banalul adev[r, pe care orice antologie ]lilustreaz[: c[ sinceritatea sim\irii e singura condi\ie ]npoezia liric[, unde talent nu ]nseamn[ alt[ceva dec`tposibilitatea de a fi sincer cel pu\in cu tine ]nsu\i.

Am r[sfoit cele dou[ volume cu un sentiment curios de]nstr[inare =i melancolie. F[r[ s[ se fi “]nvechit” pro-priu-zis, poezia lui Iosif pare departe ]n timp. De ea, ca =ide tot ce-a fost atunci, ne-a desp[r\it r[zboiul, c`t unveac de ]ntuneric.

N-am g[sit ]n aceste pagni cele mai bune poezii ale luiIosif, care au fost, printr-o ciudat[ contradic\ie cu natu-

231

ra lui subiectiv[, ni=te balade cu caracter popular, legen-dar sau istoric: Gruia, Doi voinici, Somnul lui Corbea =ialtele. Am reg[sit ]ns[, =i ]n Patriarhale, dar mai cu seam[]n C`ntece, cu aceea=i emo\ie, o poezie curat[, ating[toare=i simpl[ ca un suspin.

Dac[ lui Iosif i-au lipsit vioiciunea =i doza de copil[rescat`t de necesare unui liric, dac[ a fost adesea prea sf[tos]n ton =i prea cuminte ]n expresii, e c[ a suferit prea detimpuriu ]n lupta aspr[ cu via\a — suferin\[ stearp[,mohor`t[, de nem[rturisit, care taie aripile unui poet =iimprim[ ]n toate manifest[rile lui o timiditate f[r[ leac.Iosif a fost naiv =i dezarmat, ca om. Pe deasupra, i-avenit pe cap =i nenorocirea unui amor — cu deznod[m`ntulfatal al oric[rui amor — care pe oamenii de aceast[ na-tur[ ]i sfarm[ infailibil. La treizeci de ani Iosif iubea caun adolescent =i se pl`ngea ca un copil. Cu sensibilitate depoet bolnav — bolnav ]n ]ns[=i structura ad`nc[ a orga-nismului — a trebuit s[ suporte durerea h[r[zit[ unuib[rbat...

+i nici ca profesionist n-a avut satisfac\iile pe care leau mai sigur cei din arena de jos a literaturii. C[ci de=iera mic, era totu=i poet autentic =i asupra lui ap[sablestemul care apas[ asupra marilor damna\i.

PANAIT ISTRATI

Nu cunoa=tem ]nc[ proza literar[, de crea\ie propriu-zis[, a dlui Panait Istrati, fenomenalul proletar rom`ndin Br[ila, c[ruia Romain Rolland i-a deschis drumulcelebrit[\ii ]n literatura apusean[. Am urm[rit ]ns[ cuviu interes articolele lui din Adev[rul literar. Cu tot fon-

232

dul lor ideologic, adesea naiv =i uneori confuz, articolelelui Istrati, prin c[ldura sincerit[\ii lui impresionante, atragca orice manifestare liber[ a unui viguros temperamentde scriitor. P`n[ =i vocabularul lui cam plebeian sau je-manfutismul =i fudulia cu care-=i nareaz[ succesul nu suntlipsite de un oarecare farmec bonenfant, care “]l prinde”...Deprin=i p`n[ la satura\ie cu proza beletri=tilor no=tridin ultimul timp, ]nc[rcat[ de o preten\ioas[ etalare deerudi\ie ]ntr-un stil fad, pom[dat =i pedant, era gata s[uit[m c[, la urma urmei, chiar atunci c`nd scrie numaiarticole =i spune prostii, talentul e ceva mai rar =i maiscump dec`t o arhiv[ sau o bibliotec[ ambulant[. De la ovia\[ sufleteasc[ intens[, generoas[, tot se mai pot ]nfrupta=i cei de pe del[turi cu c`te ceva, — pe c`nd de la egois-mul ascet, oric`t de cultivat ar fi, nimenea nu s-a alesniciodat[ cu nimic.

Am m[rturisit de la ]nceput c[ nu cunoa=tem ]nc[ ope-ra literar[ a lui Panait Istrati. Cuv`ntul lui Rolland =imai cu seam[ succesul larg =i spontan, pe care l-a ob\inut]n Occident, sunt ]ns[ chez[=ii mai presus de ]ndoial[ c[ne afl[m ]n fa\a unui mare talent de povestitor =i-a unuiputernic creator de via\[.

Ar fi inutil — =i mai r[u dec`t inutil — s[ st[ruim ]nanumite rezerve ori s[ neg[m realitatea, cum fac uniiconfra\i bucure=teni. Cu voia ori f[r[ voia noastr[, aces-tui v`ntur[-lume i-a fost dat s[ sparg[ cel dint`i zidul deindiferen\[ care desparte lieratura rom`n[ de spa\iul largal literaturii universale. Am avut totu=i p`n[ acum celpu\in un poet =i doi sau trei prozatori ]n stare s[ ]nfruntecompara\ia cu marii creatori tradu=i ]n toate limbile civi-lizate. Prin sp[rtura f[cut[ de Istrati ei vor p[trunde,poate, ]n marea incint[, tr[g`nd ]n urma lor =i pe al\ii

233

mai m[run\i care vor avea norocul s[ poat[ prezentastr[inilor altceva dec`t ceea ce str[inii aveau deja la eiacas[.

Iat[ pentru ce, ]n loc s[-l ]ndep[rt[m definitiv de lanoi prin zeflemeaua de vulpe care nu ajunge la strugurisau (breasl[ p[c[toas[ ce suntem) prin graba cu care-iarunc[m piatra din m`na altora, — ar fi mai bine s[-itrimitem lui Istrati salutul nostru unanim de dragoste =i]ncurajare =i s[-l revendic[m, c]t mai e vreme, literaturiifranceze care l-a ]ncet[\enit cu at`ta grab[.

IOAN SLAVICI

Cu Slavici a disp[rut cel din urm[ sol, ]nt`rziat printrenoi, al unei genera\ii str[lucite de scriitori, al literaturiide dincolo de S[m[n[torul, cea din urm[ leg[tur[ vie,peste decenii, cu vechea tradi\ie literar[. B[tr`nul p[real[sat anume ]n urm[ de c[tre ceilal\i, sentinel[ de arier-gard[, s[ priveasc[ ]n juru-i, senin =i treaz p`n[ la sf`r=it,ca s[ poat[ duce din lumea aceasta a noastr[ vestea su-prem[ marilor lui prieteni, trecu\i de mult ]n ]mp[r[\ialini=tii.

Pu\ini cititori de literatur[ rom`neasc[ din genera\ialui l-au pre\uit de la-nceput =i l-au urm[rit cu dragoste.Dar cititorii mai tineri, de azi, ori nu-l cunosc deloc, ori ]lcunosc prea pu\in, din ultimele lui scrieri, de aceea nu-lpre\uiesc cum se cuvine. C[ci opera literar[ a lui Slavici afost cam inegal[: ca s[ tr[iasc[ zi cu zi, scriitorul a fostnevoit s[ produc[ necontenit =i, desigur, nu s-a oprit lavreme.

Adev[ratul Slavici se g[se=te numai ]n cele dou[ volu-

234

me de Nuvele, cu care a debutat. Acolo e Popa Tanda,

acolo e Budulea taichii, acolo sunt Scormon, O via\[ pier-

dut[ =i Moara cu noroc. Cine nu cunoa=te mai cu seam[aceast[ din urm[ nuvel[ nu cunoa=te pe Slavici =i nucunoa=te una din cele mai puternice crea\iuni ale litera-turii rom`ne ]n acest gen.

Ne-am delectat ]n copil[rie cu Budulea taichii =i cuPopa Tanda =i le-am recitit mai t`rziu, cu acea indulgen-\[ =i lips[ de rezerve mintale cu care r[sfoim c[r\ile ]mbi-bate de farmecul unor amintiri personale, deci cu aceea=ipl[cere. Dar aceste dou[ nuvele, de care pomenesc predi-lect to\i criticii lui Slavici, nu mi se par totu=i cele maiizbutite crea\iuni ale lui. Genul ]n care a excelat talentullui Slavici este, f[r[ ]ndoial[, nuvela tragic[. Moara cu

noroc, care nu poate s[ plac[ at`ta ]n copil[rie, recitit[ dec`teva ori mai t`rziu, la intervale, cu toat[ blazarea necru-\[toare a unui spirit saturat de literaturism, las[ aceea=iimpresie puternic[. E povestirea unor fapte dramatice pecare autorul le plaseaz[ cu vreo cincizeci de ani ]n urm[,]n preajma unui or[=el din Ardeal, ]ntr-un col\ de lumeevocat cu o mare putere de sugestie. Caractere tari, deoameni primitivi, se ciocnesc violent ]ntr-o atmosfer[ tragi-c[ impresionant[, zugr[vite viguros =i nuan\at ]n acela=itimp, cu o p[trundere psihologic[ surprinz[toare. Intrigae condus[ cu aceea=i m[iestrie. Toate sunt fericit ]mbi-nate, p`n[ =i tonul sf[tos =i stilul cam greoi al scriitoru-lui ardelean pare potrivit anume, ca s[ contribuie la im-presia aceea de tragic, de trecut, de fapte ]nt`mplate aievea,de “via\[ adev[rat[“ intens[. Locurile =i personagiile ]\ir[m`n pentru totdeauna ]n minte. Drumul care urc[ dea-lul dinspre Ineu, hanul acela izolat, frecventat de drume\ipitore=ti la anumite epoci ale anului =i la anume ceasuri

235

ale zilei, Ghi\[ hangiul =i so\ia lui Ana, Pintea c[prarulde jandarmi, fost t`lhar, S[il[ boarul =i Buz[-Rupt[ — =imai cu sam[ acel neuitat, cinic =i inteligent Lic[ s[m[d[ul,

personagiu unic ]n literatura noastr[, exemplar de omstraniu, care te urm[re=te ca enigmaticul Svidrigailof dinCrim[ =i pedeaps[. Moara cu noroc nu-i numai o nuvel[bogat[, e ]n acela=i timp un mic roman de moravuri, totat`t de interesant, prin fondul de via\[ local[ pe care eproiectat[ ac\iunea principal[, prin tipurile de al doileaplan sau abia ]ntrez[rite, prin pitorescul lui special — ca=i Bordeienii dlui Sadoveanu.

Slavici are meritul c[ a inaugurat ]n literatura noas-tr[ nuvela realist[, — a scris nuvele realiste pe vremeaS[rmanului Dionis, cu mult ]nainte de S[m[n[torul undea ]nflorit mai t`rziu, totu=i, nuvela romantic[ =i \[r[nist[.Aceasta se datoreaz[ desigur faptului c[ Slavici era scri-itor ardelean, c[ avea alt[ psihologie dec`t scriitorul rom`ndin Regat.

Fecior sau nepot de \[ran, ca to\i intelectualii de din-

colo, Slavici a p[strat toat[ via\a lui, ]n fond, ceva dinpsihologia specific[ a \[ranului din Ardeal. A=a se explic[p`n[ la un punct =i atitudinea lui din via\a public[ de mait`rziu =i calvarul pe care l-a ]ndurat; la noi, a intrat ]npu=c[rie fiindc[ nu era patriot rom`n — iar ]n Ardeal af[cut pu=c[rie tocmai fiindc[ era patriot rom`n, adic[fiindc[ era, la fel cu \[ranul ardelean, ]mpotriva ungurilor— cu ]ncredere ]n “dr[gu\ul de ]mp[rat”. Acest din urm[sentiment, profund ardelenesc, care i-a d[inuit ]n fundulcon=tiin\ei, spre norocul b[tr`ne\elor lui, p`n[ la sf`r=it— a fost completat poate de siguran\a convingerii pe carei-a ]nfipt-o ]n minte continuitatea politicii externe a Rega-tului, unanim sus\inut[ patruzeci de ani ]n aceea=i direc\ie

236

sau, poate, de ]nc[ un sentiment ]nr[d[cinat ]n inima luicu puterea instinctului de conservare: sentimentul sp[i-m`nt[toarei primejdii care ar amenin\a neamul nostrudinspre Rusia. [...]

Toate aceste ]ns[ n-au fost, dup[ p[rerea mea, pentrusoarta lui Slavici dec`t ni=te capcane ale destinului, ni=temijloace deghizate prin care marele Necunoscut a g[sit decuviin\[ s[-l loveasc[ mai profund =i mai sigur.

Slavici a fost un scriitor de valoare, adic[ un sufletdeosebit =i ]nc[ — un scriitor rom`n. Trebuia s[-=i pl[-teasc[ vama. Trebuia s[-=i ]ndure partea lui de chin, h[r[-zit[ celor ale=i, asupra c[rora apas[ parc[, de la ]nceputullumii, un inexorabil blestem. T`r`t la b[tr`ne\e ]n ]nchi-soare, cu sensibilitatea s`ngerat[ de ofense, umilit =i scui-pat, Slavici poate c[ n-a ]n\eles totu=i niciodat[, clar,pentru ce anume sufer[. Dar a ]n\eles marea tain[ c[trebuie s[ sufere, ]nainte de a intra ]n istoria literar[al[turi de cei mai ale=i fii ai neamului s[u. De aceea aputut s[ treac[ cu resemnare =i cu senin[tate marele prag.

DIN PERIODICE

238

FURTUNA

Nimeni n-a r[mas ]n strad[.Norii negri vin gr[mad[.Zboar[ frunzele uscate}n v[zduh ]mpr[=tiate+i salc`mii stau s[ cad[:

Bate v`ntul, bate...

A ie=it de la r[scruceO femeie care duceUn copil de m`n[... Sun[Por\i izbite de furtun[+i femeia face cruce:

Fulger[ =i tun[.

Dar a norilor n[fram[Se sf`=ie... Biata mam[,Cu puterile sc[zute,Vrea copilul s[-=i ajute+i cu glas pierdut ]l cheam[:

— Hai cu mama, iute!

L-a luat acum ]n bra\e.Ploaia o izbe=te-n fa\[.Bolta parc[-i spart[-n dou[...

239

Cu m`nu\ele-am`ndou[El de g`tul ei s-aga\[:— Plou[, mam[, plou[!

P{CATUL

Trist v`j`ie v`ntul =i crengile-ndoaie,}n negur[ c`nt[ al codrilor glas+i calul str[bate, prin p`nze de ploaieDrum f[r[ lumin[ =i f[r[ popas...

Un fulger deasupra tresare o clip[,Se v[d nouri vine\i pe cerul cernit,+i pas[rea nop\ii s[lbatic[ \ip[De spaim[, cu glasul prelung, ascu\it.

+i \ip[tul jalnic r[sun[ departe,Ecou-l repet[ cu sute de guri. —Ad`nc r[sp`nde=te o spaim[ de moartePlutind peste-ntinderi de negre p[duri...

Noaptea-i oarb[, v`ntul bate,Ploaia pic[-n picuri reci,Fulgerele dep[rtateDau lumin[ pe poteci.

La apus, din vreme-n vreme,Tunetul departe geme, —Du-te, du-te, nu te teme!

Noaptea-i neagr[, — las’s[ fie,C[-\i arat[ drumul greu

240

Doi ochi negri — =i te-mbieS[ te duci spre ei, mereu.

Pentru ochii de c[rbune,Iadu-n cale de s-ar pune,Spaima lui nu te-o r[pune.

+i de ploaie nu te pl`nge,Bra\e albe c`nd te-or str`nge,Sim\i ]n vine foc, nu s`nge!

II

Vuind prelung se-ntinde a clopotelor jale}n pacea nop\ii negre. La vechea m[n[stire,Chiliile — b[tr`ne zidiri medievale —}n sunetul de clopot tresar din amor\ire.

Din lini=tea chiliei, prin ferestruici boltite,Str[bate-n ]ntuneric o palid[ lumin[,T[iat[-n dungi de groase z[brele ruginite,+i liliacul nop\ii, cu aripa lui fin[,

O spintec[ ]n zborul cotit, — apoi dispare|ip`nd ]n ]ntuneric. R[sar de prin chiliiC[lug[ri\e — negre fantome solitare —Cu haine lungi, cernite, purt`nd ]n m`ini f[clii.

Biserica ]nalt[ ]ncepe s[ r[sune,Curg note t`nguioase ]n lini=tea ad`nc[,+i lin plutind ]n noapte c`nt[ri de rug[ciuneSe-ntorc =i se repet[, lovite-n zid de st`nc[.

241

III

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

— Epifànio, c`nd toaca te de=teapt[ la utrenii+i c`nd maicile vin toate s[ se roage la altar,Pentru ce stai ]n iatacul ]nc[rcat de mirodenii,Urm[rind, prin ]ntuneric, voluptoasele vedenii

Care r`nd pe r`nd dispar?

}n t[cerea din odaie, ale g`ndurilor =oapte}\i r[sun[-ncet ]n suflet, ca un c`ntec adormit,Din trecutul t[u cr`mpeie de icoane =i de fapteCa prin vis le desf[=oar[ a uit[rii neagr[ noapte,

Parc[ altul le-a tr[it...

A ascuns ]n tine Domnul un tezaur de virtute,Dar \i-a dat ochi plini de visuri, negri, mari, cu

gene lungi,|i-a s[dit ]n s`nge s`mbur de dorin\i necunoscute,O, credin\a ta e mare, dar cu-at`tea nop\i pierdute,

Maic[, unde vrei s-ajungi?

Trupul t[u plin de via\[ n-a =tiut ce e iubirea,Gura ta nes[rutat[ numai sfin\i a s[rutat,Tu e=ti moart[ pentru lume, — dar a=a \i-a fost

menirea,Las[ g`ndurile triste, — maic[, maic[, ia psaltirea

+i f[-\i cruce de p[cat!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Arde candela pe mas[, cu o palid[ lumin[,+i bolnavele ei raze ]ntunericu-l p[trund.

242

Neclintit[ ca de piatr[, Epifània se-nchin[La icoanele-nnegrite, care stau ]n umbra fin[,

Pe peretele din fund...

— Vezi-mi inima-ntristat[,Maic[ preacurat[,

+i de sus mi-o lumineaz[Cu cereasc[ raz[!

C[ un demon, plin de ur[,Lini=tea mi-o fur[,

Demon r[u, trimis de Domnul,S[-mi alunge somnul.

D[-mi credin\[ neclintit[,Pav[z[-n ispit[,

+i c`nd dorul m[ fr[m`nt[,D[-mi puteri de sf`nt[!

C[-mi ]nchin durerea \iePentru vecinicie,

+i via\a mea \i-o-nchinPe p[m`nt. Amin.

Lini=tea ne\[rmurit[ iar[=i sufletul i-apas[,Ce pustiu =i ce t[cere! Din bogatul ei pervaz,Maica pururea Fecioar[ o prive=te bl`nd miloas[,Cum st[ alb[, nemi=cat[, cu un cot lipit de mas[+i cu palma sub obraz.

243

Pe acelea=i c[i natura, oarb[-n veci, pe to\i ne m`n[,F[r[ voie, tuturora ne d[ m[rul lui Adam.}n zadar ]ncearc[ omul cu neputincioas[ m`n[S[-i supuie mersul tainic; ea ni-e mam[ =i st[p`n[...— Maic[, cine bate-n geam?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

IV

Prin trupul ei str[bate un lung fior de ghea\[:E el — =i-ar vrea s[ cread[, ca alte d[\i, c[ nu e...Un val aprins de s`nge ]i n[v[le=te-n fa\[}ntunec`ndu-i mintea. Ea sare =i-i descuie.

Iar el s-arat[-n u=[ ca-ntr-un pervaz de sc`nduri,+i-un cle=te de foc parc[ i-a str`ns inima ei.Din noaptea min\ii sale, din v[lm[=ag de g`nduri,Un glas ad`nc ]i strig[: “E ]nc[ timp de vrei!”

Dar buzele lor arse de flac[ra dorin\iiS-apropie ]n tremur =i lung se ]mpreun[.Uit`ndu-=i m[n[stirea, =i cerul, =i to\i sfin\ii,Ea l-a cuprins ]n bra\e cu-o patim[ nebun[.

V

Noapte-ad`nc[ =i furtun[,Tunetul deasupra tun[Tot mai tare: o ghiuleaCare zguduie natura,Aruncat[-n cer de-a duraPeste-a norilor podea.

244

Ca sclipirile de spad[Fulgerele-ncep s[ cad[Lumin`nd de zeci de ori,Jos: puternica armat[De p[dure, zbuciumat[,Sus: gr[mezile de nori...Iar pe drum, un cal ca v`ntulBate-n goana lui p[m`ntul.Printre arborii uimi\i.Zboar[ orb, duc`nd pe spateDou[-umbre-mbr[\i=ate,Doi aman\i nelegiui\i...

VI

Zori de ziu[. Norii fug ]n goana mare,Un ocean de ghea\[ rece =i seninPare ceru-n urm[. V`ntul bate tare,C`nd din ramuri ude, tremur`nd apareDiscul lunii plin.

Aurora clar[ =i trandafirieR[s[ritu-n fl[c[ri l-a aprins acum,Pe c`nd, p[r[site, reci pentru vecie,Dou[ trupuri albe zac ]ntr-o pustieMargine de drum.

+i c`nt`nd se lupt[ r[zvr[tit-armat[,Lupt[tori de veacuri arborii gigan\i,Numai luna rece — palid chip de fat[ —Dintr-un v`rf de paltin se uita mirat[La cei doi aman\i...

245

SOMNUL

C`nd numai luna singur[ din noapteVegheaz[ din ]ntinderea albastr[,+i c`nd o raz[ alb[, vis[toare,S-a strecurat sfioas[ prin fereastr[+i-a adormit pe pern[, l`ng[ tine, —Atunci din cer, cu aripi nev[zute,Copilul mor\ii — somnul — tainic vine,Pe ochii-nchi=i, u=or s[ te s[rute...

Tu, dragul meu, dac[ te sim\i prea singur+i n-ai pe nime-n camera s[rac[Dec`t un nou du=man =i oaspe: foamea...}nchide ochii! Foamea o s[-\i treac[,+i f[r[ veste somnul ]\i aduceO mas[ cu ]mp[r[te=ti bucate, —Bel=ugul unei lumi mai fericite,Cu soare cald =i parcuri, =i palate...

+i nu te miri, a=a firesc ]\i pare,C`nd vin din trista lor singur[tateIcoane scumpe de odinioar[,Fiin\e dragi, de mult ]nmorm`ntate.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

O, ]nger bl`nd, alin[tor durerii!De pe cernita sufletului-zare,Ridic[-mi v[lu-n fiecare noapteS[ v[d splendoarea lumii viitoare!...

246

Mi-aduc aminte...-n serile de iarn[,La gura sobei, — f[r[ s[-mi dau seama,M[ cuprindeai ]n bra\e moi de visuri,C`nd ]mi spunea pove=ti frumoase mama...+i-acuma simt singur[tatea rece+i tot pustiul nop\ilor t`rzii.Te chem s[-mi vindeci sufletul, o clip[, —Dar ]n zadar te chem, — c[ nu mai vii!O, vino iar... =i s[-mi aduci cu tineIubitul chip de care sunt departe!At`ta am, ]n lumea asta mare,+i r[utatea lumii ne desparte...S[rut[-mi ochii! — Dintre ea =i mine,Pieri-va ca prin farmec dep[rtarea:Z`mbind frumoas[ ]mi ]ntinde gura+i-n vis e-at`t de dulce s[rutarea...

C~NTEC

A= vrea s[ m[-nve\e picturaUn Rembrandt maestru, — s[-\i facDin carmin =i purpur[ guraA=a cum \i-a dat-o natura,Aprins[ ca floarea de mac.

+i taina privirilor tale,Cu z`mbetul cald =i senin,+i g`tul =i bra\ele goalePl[p`nde ca ni=te petaleDe flori delicate de crin.

247

+i-a= vrea s[ mai am, laolalt[,Talentul de sculptor, copilo.+i-atunci s[-mi r[sari de sub dalt[Din marmur[, — alb[, ]nalt[,Frumoas[ ca Venus din Milo!

Pe frunte s[-\i pun o coroan[De nunt[, din flori de l[mì, —+i astfel ]n apriga goan[,A anilor, bl`nd[ icoan[,De-a pururi a mea s[-mi r[mì!

1908

Domnului A. Vlahu\[

Bine-ai venit, an nou! — Cu voie bun[,}ncrez[tori \i-ngenunchem-nainte:Ni-aduci comoar[ de speran\e sfinte,Ori prevestiri grozave de furtun[?...

De pretutindeni se ridic[ =oapte+i pl`ns ]n[bu=it spre cel ce, \ie,}nduio=at acum, \i-a dat solieS[ luminezi odat[ trista noapte!

C[ sunt aici dureri nem`ngìate,Blesteme dureroase, — sunt copiiFl[m`nzi =i goi, =i casele pustii, —Sunt cruci de lemn, la margine de sate...

+i mor\ii lor a=teapt[ de la tine,An milostiv, ]n toate s[ fii darnic —

248

+i s[ le spui c[ n-au jertfit zadarnicAt`ta s`nge, gloan\ele haine.

C-au ]ncetat s[lbaticele goane, —Iar dac[ sunt colibele cernite,Copii orfani =i mame v[duviteNu vor mai pl`nge, sara, la icoane...

*

Un glas pornit din inim[ curat[,Un t`n[r glas te-nt`mpin[ acum:Din largul \[rii spulber[ odat[Mirosul greu de s`nge =i de fum.

An nou, an sf`nt, — adu biel=ug ]n \ar[!Dar s[ nu lege-n \ern[ s`ngerat[Un rod spurcat, s[m`n\a cea bogat[...— An sf`nt, adu-ni alt[ prim[var[!

S[-nfr`ni, cu grija zilelor de m`ine,Nelegiuitul r`s al l[comiei —+i din prinosul roadelor c`mpieiS[ se hr[neasc[ cei ce ne dau p`ine.

De fructe multe, pomii ]nc[rca\i+i spicul greu de boabe s[ se rup[!O, an frumos, — cu bog[\ii astup[Pr[pastia deschis[ ]ntre fra\i!...

}mpac[ vrajba sufletelor noastre!Nici pl`nsu-amar, nici blestemele gurii,

249

Nici pumnii str`n=i de vechiul foc al uriiS[ n-amenin\e cerurile-albastre...

Te-om pream[ri ]n laude, cu to\ii,O, an al p[cii binef[c[toare!+i-\i vor aduce-n veacuri viitoarePrinosul lor de cinste, str[nepo\ii!

EPITAFURI

pe morm`ntul:

Unui be\iv

De s[r[cie =i necaz}nt`ia oar[ doarme treaz.

Unui so\ iubit

Ici doarme Ni\[ Busuioc, —+i nu mai sfor[ie deloc!

Unui vardist

Ce te-ai oprit la criptolog?Hai, circula\i, m[ rog!

Unui prost

El doarme \eap[n, doarme drept, —Dar =ti\i voi: c`nd a fost de=tept?

250

Lui A. C. Cuza

Hei, trec[torule, -napoi!...S[ nu-i miro=i a usturoi.

Iubitei

S-a stins. Dar s[ n-o pl`ngi, str[ine,Mai mult pe ea dec`t pe mine!

C~NTEC

+i-mi f[cui din doruri muteC`ntece nepricepute, —+i din c`ntecele mele

Salb[ de m[rgele.

Inim[ cu dulce chin,Cine m-a-ndemnat s-aninDup[ g`tul dragei mele

Salba de m[rgele?

C[ le smulse f[r[ vin[S[ le risipeasc[-n tin[Ro=ii boabe de m[rgele,

Dorurile mele!...

251

CEASORNICULUI MEU

Ce, — iar ai a\ipit?... Ru=ineC[ por\i blazonul de “patent”!Te \iu, de-o lun[, eu pe tineCu mersul vremii ]n curent.

Ma=in[ria ta perfect[Cunoa=te ordinul legal+i-n fiecare zi respect[Repaosul... duminical.

*

Dar poate la=i necontrolateS[ curg[ clipele ]n haos, —C[ ai =i tu nevoie, frate,De lini=te =i de repaos.

E=ti surmenat =i tu pesemneCa =i st[p`nu-t[u, s[racul!Ce lege poate s[ te-ndemneS[ ba\i necontenit tic-tacul?...

E=ti “atacat”, cu siguran\[.Deci, c`t[ vreme pulsu-\i bate,Te duc la munte pe vacan\[, —...La muntele de pietate.

252

ECLIPS{

Pe-acelea=i c[i de mii de ani umblate,}n goluri vaste leg[n`ndu-=i sfera,Neptun ador[ vis[tor pe Terra, —O biat[ lume plin[ de p[cate...

El niciodat[ n-a trecut barieraSingur[t[\ii lui nevinovate, —+i-n clipa asta ea e moart[, poate:O umbr[ deas[-i umple atmosfera.

Neptun, se vede c[ tu n-ai lunet[S[-i studiezi eclipsa de departe, —C`nd inocenta t`n[r[ planet[

Se-ntreab[, cu privirea-ntr-alt[ parte:“Ce face oare Venera cochet[Pe ]ntuneric, singur[ cu Marte?”

DOLEAN|ELEUNUI CRONICAR TEATRAL

Pe cerul plin de sclipitoare puncte,Trec efemere linii de lumin[.Sub pasul meu ]nt`rziat, suspin[Sonorul glas al frunzelor defuncte.

Zadarnic luna m[ petrece-n calePe bulevardul alb =i singuratic, —C[ subsemnatul, “cronicar dramatic”,Acum e-n rolul misiunii sale.

253

De-abia ]ncerc un singur vers de od[, —+i-n capul meu vin stafii inedite,Cu gesturi largi, — cu r[cnete cumplite:Mo\oc, Spancioc, Ciub[r =i Despot-vod[!

“Sunt eu?... Sunt treaz?... Deschide-te, morminte!...”Deodat[ tace ritmicul meu pas:}n scena a III-a, mi-am adus aminte,Madam Pruteanu a str`mbat din nas.

De ce-a str`mbat?... Probabil, o nuan\[De fin dispre\, c`nd vede pe Carmina, —Fiindc[-=i pierde ultima speran\[...De n-a= uita nuan\a cu pricina!

+i iar pornesc... dar m[ opresc deodat[.Ah, sunt dator s[ fiu cu mintea-n patru:De ce nu vin ie=enii to\i la teatru?...O chestiune foarte complicat[!

Francisca... art[... rasa =i talentul...Deci, vas[zic[, vor s[ se r[zbune...Ce-i vinovat Onor. Direc\iune?Domnia-sa regret[ incidentul...

...V`r degetul ]n buzunarul vestii,Sunt plictisit =i-mi pare r[u de lun[.Hm!... bulevardul pare o lagun[...Mi-e capul plin cu fel de fel de chestii.

Dar e-n zadar!... Va trebui s[ scriu

(Chiar dac-ar fi s[ nu mai c`nt o lun[)

254

De Dragomir, de pies[ — c[ e bun[.De Tom=a, de Pisoschi, tot ce =tiu!

...A= ataca pe d. Sadoveanu(C[ci n-a aniversat pe d. Iorga),A= l[uda pe d-ra Horga,Dar ce-o s[ zic[ d. Ibr[ileanu?

Chiar dac[-n Ilia= a fost perfect[,O s[ v[ par[ c[... mi s-a p[rut!(Dealtminteri, eu =tiam de la-nceputC[ voi emite-o laud[ suspect[...)

*

A=a, m[ duc ursuz prin promoroac[,}n pacea nop\ii albe =i compacte, —+i nici nu =tiu c[-n capul meu “se joac[“O tragedie-n paisprezece acte!...

DE PROFUNDIS

I

Nu, asta nu pot s-o suport!Cur`nd, e-un an =i jum[tateDe c`nd a\i declarat c[-s mort

}n unanimitate.

To\i pro=tii c`\i m-au cunoscutZiceau: “Mi-era un fel de rud[ —

255

S[racul! Cine-ar fi crezut?...”}mi vine s[-nviez de ciud[!

Profane m`ini mi-au r[sfoit,La Ia=i, arhiva.

Revistele m-au prohodit,Amicii mi-au m`ncat coliva.

M[ pip[i, stau nedumerit.M[ trag de p[r, simt c[ m[ doare...

Nu, n-am murit!V[ dau cuv`ntul de onoare.

Scriu versuri proaste, deci exist!Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o fat[.Tr[iesc, de vreme ce sunt trist+i r`d ca alt[dat[.

Dar ast[zi, negru =i zburlitDe cum m-a prins du=manul, —V[ dau de veste c-am sosit}ntreg, =i eu, =i geamantanul!

II

Am fost la ]nceput ]n raiLa Neam\, la m[n[stire:

P[duri de cetini, flori de plai,Singur[tate =i iubire...

Pe urm[ am intrat ]n iadLa Turtucaia,

256

+i ]nc[ miroseam a bradC`nd s-a-nceput b[taia.

Acolo jos, un c[pitanCu barba rar[

M-a pus al[turi d-un \iganS[-mi dau via\a pentru \ar[.

Mi se p[rea c[ e un basm,C`nd gloan\ele veneau din valeSpre mine, cu entuziasm+i cu inten\ii criminale.

M[ c[utau prin cucuruzS[ m[ m[n`nce, s[ m[ frig[!+i c`nd c[dea c`te-un obuzC`t un ceaun de m[m[lig[,

Trosnea, cu flac[r[ =i fum,De se cutremura maidanul, —}nc`t m[ minunez =-acumC[ nu mi-au spart timpanul!...

De-acuma chiar de m-a= zv`rli}ntr-o vultoare,

De mine Moartea va fugiCu coasa-ntre picioare.

C[ci ]=i va zice-n g`ndul ei:“Mor to\i, — fl[m`ndul =i s[tulul...Dar [sta are obicei

S[-mi trag[ chiulul!”

257

PO+TA REDAC|IEI

Cite=te-mi oda =i repet-o,Amicul meu necunoscut.Tu, colaborator in petto,

Prime=te primul meu salut!

De cum ]ncepe s[ vorbeasc[Rom`nul nostru e poet.Nu-i om ]n \ara rom`neasc[S[ nu fi scris un triolet,O strof[ p-un album de fat[Sau cel pu\in un acrosti=Pe care, tremur`nd, odat[,L-a dat iubitei pe furi=...

De-aceea f[r[ sup[rareNoi ]\i ]ntindem m`na, frate:A tale crime literareMai dinainte-\i sunt iertate...De vrei s[ publici versuri nule,Vreo nuvelet[, un articol, —Noi am luat m[suri destuleS[ te sc[p[m de-acest pericol.Consemnul nostru e teribil:S-aduci ]nt`i certificatPrecum c[ e=ti inamovibil, —Profesor... pop[... magistrat...S[-\i faci ]nt`i o carier[,Ori cel pu\in o sinecur[,Ceva, un loc ]n atmosfer[...+i mai apoi literatur[.

258

Credeam =i noi odinioar[+i poate ast[zi credem ]nc[,De=i iluziile zboar[, —C[ tot ce zboar[ se m[n`nc[...Da, zboar[ g`ndurile mele+i versul meu e-naripat, —+i-n loc s[ m[n`nc eu din ele,Pe mine ele m-au m`ncat!

*

Dar dac[ sim\i arz`nd ]n tineAl artei foc nepotolit,C[ldura “fl[c[rii divine”Ce =i pe mine m-au p`rlit;De vrei ca vulgul s[ te-admire+i orice prost impertinentC-un z`mbet de comp[timireS[-\i zic[: bravo, ai talent!}n existen\a ta pribeag[Tot singur, m`ndru =i s[rac,De vrei s[ lup\i cu lumea-ntreag[Ca Cyrano de Bergerac;De-s ]n zadar a mele sfaturiPe l`ng[ visul t[u, frumosCa un castel cu zece caturiDin care cazi cu capu-n jos;De vrei s[ fii trimis ]n frunteC`nd s-o isca un nou r[zboi,+i nenorocul s[ te-nfrunteC`nd te-i ]ntoarce ]napoi, —

259

Necazuri cu nemiluita}n lunga ta captivitate,S[-\i pierzi amicii =i iubita+-un post la Universitate...Vis`nd, ]n urm[, o balad[Cu mun\i, cu soare, =i cu flori,S[ tragi pe Lucifer de coad[Precum l-ai tras de-at`tea ori;+i dac[ vrei s[ ai, pe l`ng[Acestea, =-alte mici belele:De vrei ca gheata s[ te str`ng[+i ca iubita s[ te-n=ele,Flirt`nd cu primul n[t[flea\[Pe care-l are la-ndem`n[,+-apoi din nou s[-\i cad[-n bra\eDe =apte ori pe s[pt[m`n[;De vrei ca dup[ astea toateDe-a binele s[-nnebune=ti,C-o hain[ verde roas[-n coate+i cu jambiere musc[le=ti;C`nd \i-ai pierdut complet busolaS[ faci bucluc dup[ bucluc,De vrei s[ intri la Socola,S[ scapi de-at`ta balamuc,Ori s[-\i fii victim[ =i g`deTu \ie singur deopotriv[...+i dac[ totu=i ]\i sur`deAceast[ neagr[ perspectiv[,Ia pana, domnul meu, =i... scrie!Eu unul nu pot s[ te scap.Dar te previu, ca s[ se =tie,C[ singur \i-ai f[cut de cap.

260

CATRENE IMPROVIZATE

(]n onoarea ilustrului T[sl[oanu)

Ca o comet[ f[r[ coad[Ai ap[rut pe firmamentCu-al t[u Luceaf[r pus pe sfad[, —

Dar n-ai talent.

Ai tot ce-\i trebuie: h`rtie,Cerneal[, public indulgent,Parale =i tipografie, —

Dar n-ai talent.

Te-ai instalat ]n Capital[Ca s[ creezi =i tu curent.Vrei s[ te-afirmi ca cap de =coal[, —

Dar n-ai talent.

La cafenea c`nd vii alene}\i iei un aer grav, absent...Satisf[cut te umfli-n pene, —

Dar n-ai talent.

Iar c`nd te duci s[ scrii acas[Un nou articol vehement,Te str`mbi ur`t, te-a=ezi la mas[...

Dar n-ai talent.

Av`ntul t[u =i idealulPlasat ]n \ar[ cu procent

261

}\i salt[-ntruna capitalul, —Dar n-ai talent.

Consta\i de dou[ ori pe lun[C[-\i d[ bilan\ul excedent.Negustoria merge strun[, —

Dar n-ai talent!

E=ti f[r[ scrupul =i m[sur[C`nd vrei s[ scapi de-un concurent.}\i fierbe sufletul de ur[, —

Dar n-ai talent.

Nu ne distruge dintr-o dat[,Catone, fii mai indulgent!Tu ai o mutr[ indignat[, —

Dar n-ai talent...

PORTRET

Ea are ochii mari,Ea are gura mic[,Un corp cu forme tari+i gra\ii de pisic[.

Dorin\e, pururi noi —Sc`ntei ascunse-n vatr[ —+i dou[ bra\e moi,+i-o inim[ de piatr[.

262

+OAPTE

}n noaptea trist[ care ne desparte,Tu poate sim\i ]n jurul t[u suspine+i f`lf`iri de aripi =i de =oapte...E dorul meu ce vine de departe+i ostenit adoarme l`ng[ tine,Cuminte ca un fluture de noapteCe s-a l[sat la capul t[u, pe-o carte

}nchis[ de la sineC`nd ai sim\it c[ somnul ne desparte...

FABLES MICROSCOPIQUES*

TOTO ET L’AUTO

— Au revoir! dit TotoEt partit en auto.Il n’avait nul souci.

* Fabule Microscopice

Toto =i otomobilul

Toto spuse: — Pe cur`nd!}n ma=ina lui urc`nd.N-avea griji de nici un fel.La virajul cu bucluc,I-a plesnit un cauciuc.Toto a plesnit =i el.

Morala:

C`nd mori parc[ pleci ni\el...(Traducerile Fabulelor microscopice apar\in lui Romulus Vulpescu.)

263

Au tournant dangereuxIl lui crêva un pneu...Toto crêva aussi.

Moralité:Mourir c’est partir un peu...

LE VAILLANT MOUCHERON*

Un moucheron d’un jour piqua le grand Enée...

Moralité:La valeur n’attend pas le nombre des années!

FABLE ESQUIMAUDE**

Un grand ours blanc mangea un petit daim.Il assouvit sa faimAu moins pour une fois...

Moralité:On a toujours besoin d’un plus petit que soi.

* Viteazul de \`n\ar

Pe marele Enea ]l ciupe-un mic \`n\ar...

Morala:

Valoarea nu a=teapt[ s-ajungi la centenar!

** Fabul[ eschimoas[

Un urs alb uria=, pe c[prior m`nc`ndu-l,Se s[tur[, fl[m`ndul,M[car o dat[, bine...

Morala:

Ai pururea nevoie de-un mai m[runt ca tine.

264

L’~NE PHILOSOPHIE*

Un jeune `ne amoureux d’une noble cavale,Lui demanda la main (le sabot de devant).— Mais... vous êtes du peuple, et moi — je suis pur

sang,Je vous ferai cocu! lui promit-elle.— J’avaleTout ce que vous voudrez! dit l’`ne sans émoiCar...

Moralité:

Promettre c’est noble, tenir serait bourgeois...

LUMIN{

Viseaz[ plopul, nemi=cat ]n soare,+i umbra din el, neagr[, ]i curge la picioare...

Un melc ]=i taie drumul prin gr[din[De-a dreptul, ca un tanc de gelatin[,Amenin\`nd albine =i furniciCu patru tunuri mici.

* M[garul filozof

Se-namor[ m[garul de-o nobil[ sireap[...Ba i-a cerut =i m`na (copita dinainte).— P[i... E=ti neam prost; eu, ]ns[, am nobil[ sorginte...+i i-a promis ]ndat[: Am s[-\i pun coarne, \oap[.— M[ rog, rosti el calm, dar eu, de, nu prea crez...

Morala:

Promit cei nobili, vorba, s-o \ii, e cam burghez...

265

T[cerea ]=i adun[ trupul sferic}ntr-un boboc de nalb[.O musc[ trece prin lumina alb[,Ca o sc`nteie de-ntuneric,

Un fluture, cu aripi de umbr[ =i m[tas[Stropite-n dou[ locuri cu carmin,Din zboru-i fr`nt =i plutitor se las[Pe v`rful unui spin.

+i florile se-nal\[-ntr-un piciorS[-l poat[ contempla mai bine.Cum doarme-n pragul clipei care vine,Cu aripile desf[cute-n viitor.

ACVAREL{

}n p[durea de cristalCa un alb decor de teatru,Stau copacii vertical(Trei plus dou[zeci =i patru).

}nger trist de abanos,}nger micS-a trezit cu fa\a-n jos}ntr-un cuib de borangic.

Un luceaf[r ideal,Verde i s-a prins pe gene,Ca un fulg de papagalDin p[duri braziliene.

266

Iar c[p=unii de pe jos}i trimit ]n n[ri mireazm[De t[m`ie =i aghiazm[,Pruncului de abanos.

PARAGINI...

Pe-aici,A fost p[m`ntul binecuv`ntatDe trei vl[dici+i de-un mitropolit primat.

A fost odinioar[ =i-un castelCu br`u multicolor de portolac.+i-n fundul parcului, un lacCu nuferi de argint pe luciu de o\el.

A fost...Acum, abia se mai cunoa=teO balt[ p[r[sit[, la o parte,Singur[tatea strig[ din apele ei moarteSpre cer, cu glas de broa=te.

+i numai calul-dracului,Prin lini=tea s[rac[ dimprejur,Atinge fa\a laculuiCu aripi de azur.

267

BIOGRAFIE

(Replic[)

A fost un om ca orice om de treab[Ca tine =i ca mine bun[oar[,+i care niciodat[ nu se-ntreab[Ce interes au oamenii s[ moar[.

A=a, fiindc[ s-a trezit pe lumeCa omul care n-a cerut anume,El =i-a f[cut ]n atmosfer[ loc,

+i-a-nfipt ]n v`nt c[ciula \uguiat[+i s-a-ncrustat ]n spa\iu ca un blocDe piatr[ detunat[.

Dar ]ntr-o zi, c[sc`nd prea tare gura,Pe veci i-a-ncremenit f[ptura.

+i sufletul ]nchis ]n el, s[racul,Spre cer a dat n[val[,Ca ]ntunericul dintr-o cutie goal[C`nd ai deschis capacul.

268

MARTIE

I. SINGUR{TATE

Prin lumini=ul cr`ngului t[cut,De-at`ta vreme nimeni n-a trecut.

Copacii goi, ]n lung[ nemi=care,Pe umbra lor ce st[-n[l\at[ ]n picioare.Arar ajunge p`n[-aiciO pas[re cu aripile mici,+i glasul ei r[sun[ ]n lini=te prea tare.

Dar Prim[vara, care =tie tot,Va risipi prin iarba dimprejurSc`ntei de-azur —Albastru miozot.+i dintre foi tivite cu argint,Vor cre=te ciucuri albi de m[rg[rint.

*

Pe-aici, o z`n[ mic[ coboar[ dintre stele,+i-n fiecare noapte culege viorele.Dar nim[nui pe lume nu-i e dat s-o vad[Cum vine pe c[r[rile din mlad[,F[c`nd ]n tain[ ]ndelung popas,Din loc ]n loc, pe unde-a mai r[masZ[pad[...

269

II. VIN |IG{NCILE LA CR~NG...

Vin \ig[ncile la cr`ngS[ culeag[ viorele,Vin cu fustele-n par`ng+i cu dancii dup[ ele.

+i e soarePe ponoare,

+i miroase-n v`nt a floarePe c[r[rile pustii,Prin stufi=urile goaleN[p[dite de basmale+i de zdren\e stacojii...

Vin \ig[ncile gr[bit,S[ culeag[ pe sub mlad[Flori cu m`zg[ de z[pad[Din huceagul adormit,+i s-aduc[-n panera=Prim[vara la ora=:

— Urzicèle, urzicèle,Ghiocei =i viorele,Alb[stri\e de suhat!— Iarb[-mare, iarb[-mare,S[ =i-o puie-n sc[ld[toareFetele de m[ritat...

270

APRILIE

Baloane mari de spum[ alb[ prin gr[dini(+i zarz[rul, =i vi=inul, =i perii)Stau gata s[ se-nal\e din tulpini

Spre cerul prim[verii...

Caisul nostru s-a g[tit la poart[Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,+i cu zulufi de floare la urechi,Cum ast[zi nic[ieri nu se mai poart[.

Pe strada mare,Ies flori ]nalte la plimbare}n rochii de sezon, u=oare,Cu toate c[-i o vreme a=a de schimb[toare.

Ah, fetele — =i mai ales cucoanele —C`nd vine prim[varaSunt dulci =i colorate ca bomboanele!

Pe cea care-a trecut o cheam[ Clara,Fiindc[ areOchi alba=tri tare,

+i gura ei cu rouge ca de coralSur`de vertical...

Un mic v`rtej, copil al Nefiin\ii,De-a curmezi=ul str[zii r[t[cit,Nebun ]n jurul lui s-a r[sucitS[-=i prind[ coada galben[ cu din\ii.

271

Departe, ]n azurul dintre nori,S-arat[ bifurcat pe cerUn =ir sub\ire de cocori,O escadril[ de pe vremea lui Homer...

C~|I CA VOI!

Sus, pe gardul dinspre vie,O g[in[ cenu=ie+i-un coco= ]mpintenatS-au suit =i stau la sfat:— Ia te uit[, m[ rog \ie,C`t de sus ne-am ]n[l\at!...

+i deodat[, cu glas mare,}ncepur[ am`ndoi,S[ cotcod[ceasc[-n soare:— Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...

Dar de sus, din corcodu=,Pitul`ndu-se-ntre foi,Mititel =i juc[u=,Le-a r[spuns un pi\igoi:— C`\i-ca-voi! C`\i-ca-voi!...

POSTUME

273

ZI DE VAR{

Lini=te. C[ldur[. Soare.S[lciile pl`ng[toareStau ]n aer, dormit`nd.Un vi\el ]n r`u s-adap[+i-o femeie, l`ng[ ap[,Spal[ rufele, c`nt`nd.

+i din vale abia vineMurmur slab, ca de albine,Somnoros =i uniform:R`ul, str[lucind ]n soare,Ceart[ s[lciile, careToat[ ziulica dorm.

Sub o salcie b[tr`n[+i cu-o carte groas[-n m`n[Care-mi \ine de ur`t,M-am culcat ]n f`n pe spate, —Somnul lin, pe nechemate,A venit numaidec`t.

C`ntec, murmur, adiereDe zefir ]n frunze piere

274

+i r[m`ne doar un glasCare umple valea-ngust[.

. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

Ia te uit[, o l[cust[Mi-a s[rit tocmai pe nas!

DOAMNEI AFTALION

Declar aici c[, prin telepatie,O m`n[ delicat[ mi-a trimis|ig[ri =i zece lei ]ntr-o cutie —+i pentru toate astea dau ]n scris

C[ orice floare poate fi plantat[}ntr-un p[m`nt str[in — dar, ]n sf`r=it,Ea n-o s[-=i uite patria vreodat[, —Gr[dina m`ndr[-n care-a r[s[rit...

Deci pentru mine are importan\[Nu darul, ci pornirea care d[.De-aceea, scump[ doamn[, v[ rog s[...S[ nu-mi lua\i poezia drept chitan\[!

V[ dau =i eu ]n schimb aceste glume, —Primi\i-le c-un z`mbet, doamna mea...Cea mai frumoas[ fat[ de pe lumeNu d[ dec`t ce are... chiar c`nd vrea!

275

DOAMNEI ERMOSA AFTALION

O amintire, doamna mea,E ca un vag parfum de floare.Cu c`t te dep[rtezi de ea,Cu-at`t se-ntunec[ =i moare.

Pe c`nd imaginile viiR[m`n frumoase dup[ moarte,Ca ni=te fluturi argintiiFixa\i cu acul ]ntr-o carte.

Prime=te dar acest album}n care-am aruncat pe paginiTriste\ea zilelor de-acumTopit[-n vesele imagini.

LA NEIGE

Que de fois, mon amour, auprès du feu qui tremble,Pénétrés par les doux regrets du jour mourant,Nous rest`mes rêveurs à regarder ensembleLes grands flocons de neige qui tombaient lentement...

Maintenant je suis seul, hélas! Le jour se p`me...Et je souris (combien plus triste qu’autrefois!)Aux doux regrets d’antan qui tombaient sur nos `mesComme les grands flocons de neige, sur les toits!

276

LE PAPILLON

Je fis un voeu tendre:Je cueilllerai la fleurOù il va descendre,Pour guérir mon coeur.

Il vole, il hésite,Il monte, il descend —Puis pose un instant,Sur ta main petite,Son vol inconstant.

O, la belle offrande,La petite fleur!Je te la demandePour guérir mon coeur...

+OMERUL

Umbl`nd ]n sus =i-n jos pe bulevard,A poposit la umbr[ sub un gard,+i-i trist fiindc[ nimeni nu-l ]ntreab[Dac-a m`ncat ori dac[ are treab[...

277

FABULE PENTRU COPII

BIVOLUL +I CO|OFANA

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,Se plimba o co\ofan[C`nd ]n sus =i c`nd ]n jos.

Un c[\el trec`nd pe-acolo s-a oprit mirat ]n loc:— Ah, ce mare dobitoc!Nu-l credeam a=a de prostS[ ia-n spate pe oricine...Ia stai, frate, c[ e rostS[ m[ plimbe =i pe mine!

Cuget`nd a=a, se trage ]nd[r[t s[-=i fac[ v`nt,Se pite=te la p[m`nt+i de-odat[ — zdup! — ]i sareBivolului ]n spinare...

Ce s-a ]nt`mplat pe urm[ nu e greu de-nchipuit.Apucat cam f[r[ veste, bivolul a tres[rit,Dar i-a fost destul o clip[ s[ se scuture, =i-apoi

S[-l r[stoarne,S[-l ia-n coarne

+i c`t colo s[-l arunce, ca pe-o zdrean\[ ]n trifoi.

— Ce-ai g`ndit tu oare, javr[? Au, crezut-ai c[ suntmort?

Co\ofana, treac[-mearg[, pe spinare o suportC[ m[ ap[r[ de mu=te, de \`n\ari =i de t[uni+i de alte spurc[ciuni...

278

Pe c`nd tu, potaie proast[, cam ce slujb[ po\i s[-mi faci?Nu mi-ar fi ru=ine mie de vi\ei =i de malaci,Bivol mare =i puternic, gospodar cu greutate,S[ te port degeaba-n spate?...

}NTREBARE +I R{SPUNS

Rumeg`nd cocenii de pe l`ng[ jug,S-a-ntrebat odat[ boul de la plug:

— Doamne, pe c`nd al\ii huzuresc mereu,Pentru ce eu singur s[ muncesc din greu?...

La-ntrebarea asta, un prelung ecouI-a r[spuns din slav[:

— Pentru c[ e=ti bou...

BOIERUL +I ARGATUL

Un boier, c[lare pe-o frumoas[ iap[,Trebuind s[ treac[ ]ntr-un loc o ap[Peste-o punte-ngust[ — =i fiind gr[bit,+i-a chemat argatul =i i-a poruncit:

— Ia-mi ]n spate iapa+i mi-o trece apa!

— Nu pot, zise omul l[s`nd nasu-n jos.— Hm! f[cu boierul foarte m`nios:

Lene=ul la toate

Zice c[ nu poate...

279

LEUL DEGHIZAT

Leul s-a-mbr[cat odat[}ntr-o piele de m[gar,S[ colinde \ara toat[Din hotar p`n[-n hotar,

Ca s[ vad[ cum se poart[ lupii (marii dreg[tori)Cu noroadele-i blajine de supu=i rumeg[tori.

Deci, trec`nd el ]ntr-o sear[ la o margine de cr`ngCa un biet m[gar n[t`ng,

Ni=te lupi, cum ]l v[zur[, se reped la el pe loc+i-ntr-o clip[ ]l ]n=fac[, gr[m[dindu-l la mijloc.

— Sta\i, mi=eilor! Ajunge, — c[ v[ rup ]n din\i acu=i!(Strig[ leul, ap[r`ndu-=i pielea cea adev[rat[.)Astfel v[ purta\i voi oare cu iubi\ii mei supu=i?...

Lupii, cunosc`ndu-i glasul, ]nd[r[t s-au tras pe dat[,+i de fric[ se f[cur[ mici, ca ni=te c[\elu=i.

— O, m[ria-ta! Iertare!Zise cel mai diplomat, —Sem[nai a=a de tareC-un m[gar adev[rat!...

280

FABULE MICI PENTRU OAMENI MARI

OMUL +I RA|A

Unui om, s[racul, ]ntr-o diminea\[,I-a murit o ra\[,

Bietul om, de ciud[, tare s-a-ntristat,C`nd v[zu c[-i moart[ cu adev[rat.Dar la scurt[ vreme, ]n aceea=i lun[,I-a murit =i soacra — tot de moarte bun[...

Morala:

S[ nu pierzi n[dejdea, orice-ar fi s[ fie:Dup[ ]ntristare, vine bucurie.

DOI PRIETENI

Un be\iv din lumea toat[(Care se nume=te Nae),Ce fusese rupt odat[De nevast[-sa-n b[taie,

Auzind cum c[ nevasta unui prieten i-a c`rpit+i aceluia o palm[, foarte mult s-a veselit...

Morala:

R`de ruptul de c`rpit.

281

CIN’ S-A FRIPT CU CIORB{...

Fratele nevestei unui negustorA venit odat[ pe la casa lor,Zic`nd c[ la noapte, m`ine, cine =tie,Are g`nd s[ plece ]n c[l[torie

+i c[, prin urmare,Vrea s[-=i s[rute sora la plecare.

— Ba s[ nu pui gura pe nevasta mea,A strigat b[rbatul, c[ intri-n belea!— +i de ce s[ nu pun gura, m[i cumnate,

C`nd =tii c[ mi-e sor[ =i c[ eu i-s frate?— Po\i s[-i fii =i tat[! zise omul scurt, —

Cin’ s-a fript cu ciorb[ sufl[ =i-n iaurt.

V{DUVA +I PITICUL

Zice c[ demult, odat[,Un pitic s-a ]nsuratCu o v[duv[ bogat[,Ce fusese m[ritat[Cu un mare om de stat.

+i-o fi dus ea, alt[dat[, o via\[ mai tihnit[,Dar la urm[ =i piticul a f[cut-o fericit[...

Cu munc[ =i cu r[bdare,

Po\i face c`t unul mare.

282

M{GARUL }N GREV{

Un m[gar s-a pus ]n grev[, nu se =tie pentru ce...E=ti folositor, vezi bine,

Dar s[ nu crezi c[ pe lume nu se poate f[r[ tine.

MICROSCOPIC{

C`nd pleca odat[ la r[zboi un om,I-a strigat o cioar[ dintr-un v`rf de pom:

— Du-te la b[taie, pentru \ar[ mori,+i-\i va da nevasta un copil din flori.Omul,Auzind acestea, n-a mai vrut s[ plece,Deci a fost la urm[, fiindc-a dezertat,Condamnat la moarte =i executat.

Morala:

Cine crede tot ce-i spui

Este vai de capul lui.

PLOU{...

Pe-aici c`nd plou[, plou[ ]ndesat,Nu \ine ca la noi un ceas ori dou[.C[ ziua plou[, plou[ pe-nserat,+i c`nd se crap[ iar de ziu[, — plou[.

}n faptul zilei, stre=inile pl`ng.P[durea st[ plouat[ ca o curc[.

283

Natura calc[ cu piciorul st`ng:Pe-aici c`nd plou[, — plou[, nu se-ncurc[!

Iar c`nd s-arat[ soarele s[rac.De dup[ nouri, ca s[-\i fac[-n ciud[,N-apuci a scoate nasul din cerdac,C[ p`n[ la ]ntoarcere, — te ud[.

Exist[ =i r[stimpuri c`nd se moaie,C`nd parc[ nu mai toarn[-a=a, de sus,+i cerul c`te-oleac[, spre apus,Se lumineaz[ pu\intel — a ploaie.

Atunci se cheam[ c[ e timp frumos(M[car c[ tot mai cade-un pic de bur[),Dar fumul din ogeac se las[-n jos,+i porcul umbl[ tot cu paiu-n gur[...

ROMAN|{ }N STIL VECHI

Se stinge amurgul cu ro=ii v[p[i,+i noaptea de var[

Coboar[-n t[cere pe mun\i =i pe v[i,}nalt[ =i clar[.

La marginea apei s[-=i caute vadO turm[ s-abate.

R[sare =i luna din codri de brad,}n singur[tate.

284

M[icu\ele-n umbra p[rerii de r[uSe duc s[ se culce;

Din vale s-aude un glas de p`r[uS[lbatic =i dulce.

Odihna s-a=terne pe sf`ntul l[ca=Din vremea str[bun[.

+i numai o fat[ cu dor p[tima=Mai c`nt[ sub lun[.

Iubitul =i-a=teapt[ s-o prind[ ]n bra\La poal[ de munte,

+i lung s-o s[rute cu dulce nesa\,Pe ochi =i pe frunte.

DIN TREN

Ca un val de cer seninPrins ]n volbur[ nomad[Curge v`ntul cristalinPe c`mpia de z[pad[.

F[r[ urm[, f[r[ \el,G`ndul meu pierdut alearg[La ]ntrecere cu el,+i se pierde-n zarea larg[.

285

REFERIN|E CRITICE

“Dl Top`rceanu este mai ]nt`i un poet liric. Dar un poet liric de onatur[ special[. D-sa combin[ ]n multe din poeziile sale, =i anume ]ncele mai reu=ite, impresionabilitatea =i pasiunea celui mai subiectivliric cu observa\ia p[trunz[toare a unui realist. Poate din aceast[cauz[ inspira\ia sa poetic[ ne d[ o impresie neobi=nuit[ de luciditate,dac[ cumva luciditatea aceasta nu se datore=te controlului pe care-lexercit[ inteligen\a asupra inspira\iei. A releva rolul prea excesiv alinteligen\ei ]n crea\ia liric[ nu credem c[ este un elogiu de invidiat,adus unui poet liric. De aceea ne vom permite s[-i aducem dlui To-p`rceanu acest elogiu. Cu at`t mai mult, cu c`t singur ne-a dat demulte ori a ]n\elege (de pild[, ]n prefa\a Parodiilor originale) c[facultatea lui dominant[, creatrice, este inteligen\a. F[r[ ]ndoial[ c[dl Top`rceanu gre=e=te. Ar fi banal s[-i mai dovedim acum c[ nuexist[ art[ f[r[ instinct artistic =i s[-i ar[t[m c[ d-sa are un instinctartistic sigur. Este drept ]ns[ c[, ]n inven\ia =i mai cu seam[ ]nrealizarea poetic[ a dlui Top`rceanu inteligen\a joac[ un rol neobi=nuit.Aceasta este ]ns[ o for\[ =i o sl[biciune ]n acela=i timp. O for\[, c[ciprin inteligen\[ dl Top`rceanu este st[p`n pe toate mijloacele sale —senza\ii, imagini, sentimente —, din care =tie s[ scoat[ maximum derandament...

Dl Top`rceanu este =i un prozator. +i un prozator de talent, carenu utilizeaz[ forma prozei pentru a-=i vehiculiza =i astfel fondul pecare ]l pune aiurea ]n versuri. Lucru rar, dac[ nu neobi=nuit la poe\iilirici, proza dlui Top`rceanu este obiectiv[. }n schi\a Pe v`rful Pirinu-lui, ]n Cantaragieva etc., dl Top`rceanu a =tiut s[ se \in[ ]n umbr[ =i

286

s[ ne dea c`teva scene din via\[, c`\iva oameni =i c`teva pasiuni curealitatea =i cu diversitatea lucr[rilor din natur[. Cu toat[ lipsa luide for\[ primordial[ de crea\ie, dl Top`rceanu, trebuie s-o accentu[m,este unul din prozatorii cei mai talenta\i. Lucrul acesta ar fi maiclar, dac[ ]n con=tiin\a publicului d-sa nu ar fi clasat mai dinainte capoet ]n versuri.

Dar dl Top`rceanu a f[cut =i critic[. +i nu ne g`ndim deloc acumla recenziile sale, isc[lite =i neisc[lite. Ne g`ndim la minunatele saleParodii..., ]n care a prins esen\a =i fizionomia at`tor scriitori =i le-aredat ]n chip surprinz[tor, prin acel gen de exagerare care const[ ]nizolarea =i reliefarea ]nsu=irilor caracteristice ale unui scriitor. Une-le din aceste parodii scot ]n relief fizionomia scriitorului respectivmai bine dec`t orice critic[ propriu-zis[.”

Garabet IBR{ILEANU, Pagini alese, vol. 2, Editura pentru litera-tur[ =i art[, Bucure=ti, 1957, p. 55—57.

“Cu privire la G. Top`rceanu se constat[ dou[ atitudini ]n sferaunei considera\ii generale. Unii ]l pre\uiesc ca pe un poet mare, al\iica pe un poet minor. Cea dint`i opinie este greu de sus\inut. }ns[ ]nstarea poeziei de azi, c`nd adesea lipse=te scriitorului ]ndrept[\irea]ns[=i de a scrie, expresia “minor” poate s[ fie r[u interpretat[. S[spunem dar c[ Top`rceanu e socotit ca un poet al universului mic.Dar unde se afl[ adev[rata poezie? Oric`t[ ]nc`ntare ne-ar produceParodiile originale, spiritul nostru critic ]nt`mpin[ greutate s[g[seasc[ alt merit dec`t acela de observa\ie =i virtuozitate ]n ni=tecompuneri al c[ror punct de plecare este ]n poezia altora. O parodieeste ]n definitiv o pasti=[, exagerat[, ca spre a-=i g[si iertarea ]nrecunoa=terea imit[rii. Top`rceanu ]nsu=i le numea “pagini modestede critic[ literar[ ]n pilde”. Totu=i se poate observa la el acel fenomende uitare ]n model care e chiar semnul clasicei inspira\ii...”

G. C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]nprezent. Edi\ia a II-a rev[zut[ =i ad[ugit[. Editura Minerva, Bu-cure=ti, 1986, p. 826.

287

“Spiritul persiflant a convertit neologismul sau termenul prozaic,a dat via\[ unei poezii a c[rei valoare st[ nu ]n m[rturisirea, ci ]ndisimularea sentimentului, nu ]n grandilocven\[, care, ori de c`te oriapare, umbre=te opera, ci ]n discre\ie, ]n =[g[lnicie, ]n onestitatealiric[ a poetului. C[ci fa\[ de mul\i contemporani, Top`rceanu a avutluciditatea propriilor sale for\e pe care a =tiut s[ le utilizeze cu folos.Umorul nu e numai o tr[s[tur[ fundamental[ a Baladelor =i Parodi-ilor, dar =i formula ingenioas[ care, dezvolt`ndu-se ]n tiparele cla-sice, a izbutit s[ ]nchege un mesaj profund original...”.

Al. S{NDULESCU, G. Top`rceanu, Editura pentru literatur[,Bucure=ti, 1958, p. 90.

“Con=tiin\[ artistic[ exemplar[, autorul de balade =i rapsodii a cre-at un stil. Verva neast`mp[rat[, mobilitatea ritmurilor, preciziuneanota\iilor sugereaz[ o naturale\e organic[. Totul e armonic =i rotund,de o mare simplitate. P[r`nd foarte pu\in “compuse”, paginile reprezen-tative implic[ totu=i o lung[ lupt[ cu materia rebel[, geometria impe-cabil[ fiind rezultatul voin\ei ordonatoare. Elanurile comprimate n-aul[sat nici o urm[ care s[ jeneze claritatea arhitecturii. Arborescen\ele=i podoabele frivole lipsesc, aici prezid`nd o limpezime latin[.”

Const. CIOPRAGA, G. Top`rceanu, Editura pentru literatur[,Bucure=ti, 1966, p. 396.

“...Dac[ ]n Balade vesele =i triste G. Top`rceanu este ]n primulr`nd liric, umorul duios =i uneori ironia men\in`ndu-se pe un plansecund, ]n Parodii originale spiritul critic, mali\iozitatea =i umorulautorului se afl[ ]n prim-plan, ele fiind folosite ]n func\ie de operaasupra c[reia s-a aplecat. Mai trebuie precizat =i faptul c[ G. Top`r-ceanu, chiar atunci c`nd a scris parodii... “prietene=ti”, ... le-a elabo-rat la o ]n[l\ime egal[... }n ansamblu ]ns[ ]n acest “gen nou de poezie”,cum ]l considera G. Top`rceanu, autorul Parodiilor originale, dato-rit[ mult prea ascu\itei sale inteligen\e, a dovedit “putin\a de a tr[ipe felurite chei muzicale...”.

Virgiliu ENE, G. Top`rceanu, Editura Tineretului, Bucure=ti,1969, p. 103.

288

“Opera lui George Top`rceanu, la fel ca cea a lui Ion Creang[ =iMihail Sadoveanu, este o str[lucit[ expresie a specificului na\ional.Peisajul, istoria, datinile, tradi\iile =i limba neamului nostru — ]nceea ce au ele mai autentic =i mai firesc — sunt prezentate ]n ver-surile =i proza celui ce-a dat via\[ Rapsodiilor. Tonalit[\i grave, u=ormelancolice alterneaz[ cu aparent improvizate ritmuri s[lt[re\e, undeoptimismul, voia bun[ =i umorul se afl[ la ele acas[. Toate acestea, ]nimpecabila form[ a unui vers cizelat cu minu\iozitate de artizan, de-orar[ sobrietate, perfec\iune =i muzicalitate.”

Mircea HANDOCA, Pe urmele lui George Top`rceanu, EdituraSport-Turism, Bucure=ti, 1983, p. 7.

“George Top`rceanu a crezut (prea mult) ]n “muza satiric[“ ce i-arfi inspirat stihurile. Se refer[ la ea ]n Rapsodii de toamn[, iar Prefa\aversificat[ la edi\ia a doua din Balade vesele =i triste este un textaproape programatic.

Spiritual din fire, autorul n-a avut totu=i for\a s[-=i ]nfr`nezedorin\a de succes facil. Viz`nd aplauzele “galeriei”, a ignorat preten\iile“este\ilor”, oferind o tipic[ literatur[ “de consum”: }n jurul unuidivor\, Bacilul lui Koch =.a.m.d. A cultivat cronica rimat[, ]ncerc`nds[ revigoreze o specie de mai bine de un secol defunct[. Ca =i P[storel,a optat, ]n poezie, pentru o “miz[“ prea m[runt[...

Versurile originale ale lui Top`rceanu sunt expresia celui maiautentic provincialism cultural. Autorul a intuit psihologia succesu-lui literar rapid (pe care l-a =i dob`ndit, de altfel, num[rul reedit[rilorantume st`nd m[rturie): frivolitate, ton satiric, licen\ios pe alocuri[...], discursivitate ce face versurile u=or inteligibile =i lesne de memo-rat. Stihurile lui nu tulbur[, nici nu pun pe g`nduri lectorul, oferin-du-i cu generozitate o literatur[ de vacan\[, echivalentul unei cafeleori al unei carafe de vin.

Verva lui satiric[ a dat compozi\ii notabile ]n genul parodic. Num[ g`ndesc doar la volumul at`t de cunoscut (]n ciuda neinspiratuluititlu: Parodii originale)... Multe alte texte ale poetului se ]nscriu ]nregistrul parodic: Balada unui greier mic (dezvoltare a motivului din

289

La Fontaine), Infernul (subintitulat: “Stan\e apocrife la Divina Come-

die”)...Uneori dup[ o strof[ original[, precum cea secund[ din Cioara, se

declan=eaz[ procesul parodic, o atare compunere put`nd continua lanesf`r=it, “mecanismul” fiind acela=i. Debitul verbal este la fel demare ca la Anton Pann, gratuitatea curgerii stihurilor (mai degrab[

automatismul construirii lor) produc`nd efectul comic.”

Mircea SCARLAT, Istoria poeziei rom`ne=ti, vol. IV, Editura Mi-

nerva, Bucure=ti, 1990, p. 106—107.

“Imit`nd forma, dar =i fondul unor poe\i, Top`rceanu cultiv[ unmimetism superior, izbutind s[ recreeze, dep[=ind sau chiar ]nlo-cuind originalul... Des[v`r=it tehnician, poetul nu e =i ]n poezia sa

proprie la acela=i nivel, fie dintr-o incoercibil[ dispozi\ie pentru comic,ceea ce i-a adus reputa\ia nu totdeauna m[gulitoare de poet umorist,fie dintr-o alunecare ]ntr-un sentimentalism minor, oric`t de cenzu-rat. Adev[rul e c[ G. Top`rceanu are o natur[ dual[, e ]n acela=i timp

jovial =i duios, niciodat[ at`t de vesel ]nc`t s[ frizeze ridicolul, nicio-dat[ at`t de duios ]nc`t s[ devin[ dulceag.

Specialitatea sa erau baladele, la ]nceput Balade vesele (1916),apoi Balade vesele =i triste... Celebre sunt Balada chiria=ului gr[bitpe tema nostalgiei locurilor p[r[site (dup[ Rondel de l’adieu de Ed-

mond de Haraucourt), Balada popii din Rudeni, cu portretul pitorescal unui cleric voios de \ar[..., Balada mor\ii..., Balada mun\ilor...,Balada unui greier mic =i Balada unei stele mici...

O larg[ audien\[ au avut =i au ]nc[ rapsodiile lui: Rapsodii devar[ (1915), Rapsodii de toamn[ (1919) =i Rapsodii de prim[var[

(1928), ]ndeosebi Rapsodii de toamn[, replic[ modern[ la Concertul]n lunc[ de Alecsandri, la Nunta lui C[lin de Eminescu =i la Nunta ]ncodru de Co=buc, bizuit[ pe trucuri stilistice =i nu mai pu\in ingenioaserime...”

Al. PIRU, Istoria literaturii rom`ne, Editura “Grai =i suflet—

Cultura na\ional[“, Bucure=ti, 1994, p. 159—160).

290

CUPRINS

Not[ asupra edi\iei ............................................................. 2

Tabel cronologic .................................................................. 3

BALADE VESELE +I TRISTE

RAPSODII DE PRIM{VAR{ .................................................. 6

C~NTEC ............................................................................. 9

BALADA MOR|II............................................................... 10

BALADA C{L{TORULUI .................................................... 12

BALADA POPII DIN RUDENI .............................................. 13

BALADA MUN|ILOR ......................................................... 16

PASTEL ............................................................................ 22

RAPSODII DE VAR{ .......................................................... 23

BROA+TELE ..................................................................... 28

ACCELERATUL ................................................................. 29

SF~R+IT DE VAR{ ............................................................ 31

RAPSODII DE TOAMN{ ..................................................... 33

BALADA UNUI GREIER MIC .............................................. 40

CATRENE ......................................................................... 41

MANON +I DES GRIEUX .................................................... 44

BALADA CHIRIA+ULUI GR{BIT ......................................... 44

NOAPTE DE MAI ............................................................... 47

NOAPTE DE IARN{ ........................................................... 50

SINGURI .......................................................................... 52

291

}N DRUM ......................................................................... 53

NOAPTE DE TOAMN{ ....................................................... 53

ROMAN|{ ........................................................................ 55

P{INJINI+ ....................................................................... 55

EPILOG ............................................................................ 56

DISTIH EROIC ................................................................... 57

INFERNUL ....................................................................... 57

Din ciclul “PARODII ORIGINALE”

}N LOC DE PREFA|{ ......................................................... 70

Al. DEP{R{|EANU: VARA LA |AR{... ............................... 71

DIMITRIE BOLINTINEANU: MIHAI VITEAZUL +I TURCII ...... 75

GEORGE CO+BUC: |IGANII ................................................ 76

TH. SPERAN|IA: C~INELE OVREIULUI .............................. 79

A. MIREA: CALEIDOSCOP

I. Unei fosile .............................................................. 81

II. Bustului meu .......................................................... 82

III. R[spunsul micilor func\ionari .................................... 83

IV. R[spunsul cometei ................................................... 85

V. Sonete

1. La cinematograful mut ....................................... 87

2. Sonet teatral ..................................................... 88

3. Un romantic...................................................... 89

VI. Sahara ................................................................... 89

O. GOGA:

I. Mucenicii ............................................................... 91

II. Vade retro... ........................................................... 92

I. MINULESCU: TREI ROMAN|E PENTRU MAI T~RZIU

I. Roman\a automobilului ............................................. 94

II. Roman\a autumnal[ ................................................. 95

III. Roman\a gramofonului ............................................. 97

292

M. CODREANU: SONETE PARNASIENE

I. Scamatorul ............................................................. 99

II. Pagliaccio ..............................................................100

III. Samson =i Dalila .....................................................100

IV. Testamentul unui poet cunoscut ................................101

MIRCEA DEM. R{DULESCU: NOCTURN{ ...........................102

I. U. SORICU: }NCHINARE ................................................103

CINCINAT PAVELESCU: EPIGRAME

Lui Nigrim ............................................................104

Nigrim lui Cincinat .................................................105

Un anonim din Craiova lui Cincinat ...........................105

Cincinat lui Nigrim & comp. .....................................105

ADRIAN MANIU: MENAJERIE ..........................................105

N. DAVIDESCU: din C~NTAREA OMULUI

I. Ploaia ...................................................................106

II. }ntoarcerea fiulului risipitor .....................................107

O DOMNI+OAR{ DE PENSION: MISTERUL NOP|II ..............108

UN }NCEP{TOR DE TALENT: APOSTROFE LA LUN{ ..........109

OTILIA CAZIMIR:

I. Vis alb ..................................................................110

II. Strofa risipit[ ........................................................111

III. Ariciul ..................................................................111

DEMOSTENE BOTEZ:

I. Prohod ..................................................................113

II. Triste\i provinciale .................................................115

III. Cobe .....................................................................117

TUDOR ARGHEZI:

I. Psalm ...................................................................118

II. Menire ..................................................................119

III. Utrenie .................................................................120

IV. Blesteme ...............................................................120

293

Din ciclul “MIGDALE AMARE”

PREFA|{ ........................................................................124

C{LIMARA ......................................................................126

CIOARA...........................................................................127

FUM ...............................................................................131

AEROPLANUL .................................................................133

SONET ESTIVAL ..............................................................133

ALBUMUL .......................................................................134

SONETE PLUVIOASE ........................................................134

LA V~N{TOARE

I. Decorul .................................................................136

II. Un iepure ..............................................................136

III. Masa .....................................................................138

IV. La ]ntoarcere ..........................................................140

OCTOMBRIE ....................................................................140

NOIEMBRIE .....................................................................141

FANTEZIE DE TOAMN{ ....................................................142

PRIM{VAR{ ...................................................................144

LA PA+TI ........................................................................145

UN DUEL ........................................................................146

BALADA CORBILOR .........................................................148

SINGUR ..........................................................................149

}N JURUL UNUI DIVOR| ..................................................150

DEDICA|IE ......................................................................155

GELOZIE .........................................................................156

POPULAR{ .....................................................................157

TOAMNA }N PARC ...........................................................157

BALADA UNEI STELE MICI ...............................................158

}N IA+I ...........................................................................161

EXPUNERE DE MOTIVE ...................................................161

COCOST~RCUL ALBASTRU ...............................................163

294

SCRISOARE .....................................................................165

RIPOST{ .........................................................................169

PARODII }N PROZ{, CONFERIN|E

M. SADOVEANU...............................................................172

C. HOGA+: NOTE DIN C{L{TORIE

UN POPAS .......................................................................173

PROBLEMA R~SULUI +I HUMORUL ROM~NESC ................175

ARTICOLE, CRONICI, RECENZII

PE UN VOLUM DE EMINESCU ...........................................190

DESCHIDEREA STAGIUNII. S{PT{M~NA CARAGIALE ........200

EMINESCU +I EPIGONII LUI .............................................204

C. HOGA+: PE DRUMURI DE MUNTE .................................209

L. REBREANU: GOLANII ..................................................212

HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU: SFINXUL ....................215

MIHAIL SADOVEANU: COCOST~RCUL ALBASTRU ..............226

ST. O. IOSIF: PATRIARHALE =i C~NTECE ..........................229

PANAIT ISTRATI .............................................................231

IOAN SLAVICI .................................................................233

DIN PERIODICE

FURTUNA .......................................................................238

P{CATUL ........................................................................239

SOMNUL .........................................................................245

C~NTEC ..........................................................................246

1908 ................................................................................247

EPITAFURI ......................................................................249

C~NTEC ..........................................................................250

CEASORNICULUI MEU .....................................................251

295

ECLIPS{ .........................................................................252

DOLEAN|ELE UNUI CRONICAR TEATRAL .........................252

DE PROFUNDIS................................................................254

PO+TA REDAC|IEI ...........................................................257

CATRENE IMPROVIZATE ..................................................260

PORTRET ........................................................................261

+OAPTE ..........................................................................262

FABLES MICROSCOPIQUES

Toto et l’auto ...............................................................262

Le vaillant moucheron ...................................................263

Fable esquimaude ..........................................................263

L’`ne philosophe ...........................................................264

LUMIN{ ..........................................................................264

ACVAREL{......................................................................265

PARAGINI... ....................................................................266

BIOGRAFIE......................................................................267

MARTIE

I. Singur[tate .............................................................268

II. Vin \ig[ncile la cr`ng... ............................................269

APRILIE ..........................................................................270

C~|I CA VOI! ..................................................................271

POSTUME

ZI DE VAR{ ....................................................................273

DOAMNEI AFTALION .......................................................274

DOAMNEI ERMOSA AFTALION..........................................275

LA NEIGE........................................................................275

LE PAPILLON ..................................................................276

+OMERUL........................................................................276

FABULE PENTRU COPII ...................................................277

Bivolul =i co\ofana ........................................................277

}ntrebare =i r[spuns ......................................................278

Boierul =i argatul .........................................................278

Leul deghizat ...............................................................279

FABULE MICI PENTRU OAMENI MARI ..............................280

Omul =i ra\a ................................................................280

Doi prieteni .................................................................280

Cin’ s-a fript cu ciorb[... ................................................281

V[duva =i piticul ..........................................................281

M[garul ]n grev[ ..........................................................282

Microscopic[ ................................................................282

PLOU{... .........................................................................282

ROMAN|{ }N STIL VECHI ................................................283

DIN TREN .......................................................................284

Referin\e critice .................................................................237

G e o r g e T o p ` r c e a n u

POEZIE +I PROZ{

Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32

Coli tipar: 14,35. Coli editoriale: 13,54. Tiraj: 5000 ex.

Casa de editur[ «LITERA»str. B.-P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova

Culegere =i paginare computerizat[: LITERACorector: Elena Bivol. Redactor de carte: Ion Ciocanu

Director fondator: Anatol Vidra=cu

Tiparul executat sub comanda nr. .Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,

Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova

Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

gawrylyta.files.wordpress.com · 7 De prin balcoane +i coridoare Albe tulpane F`lf`ie-n soare. Ies...

Documents

Transcript of gawrylyta.files.wordpress.com · 7 De prin balcoane +i coridoare Albe tulpane F`lf`ie-n soare. Ies...