Caracterizarea personajului Vitoria Lipan

Vitoria Lipan, este o figura reprezentativa de erou popular, intrunind calitatile fundamentale ale omului simplu de la tara, este exponenta unei societati arhaice, cu datini si obiceiuri stabilite din vremuri stravechi. Eroina traieste viata austera a muntelui din Moldova, Magura-Tarcaului, impreuna cu familia: Nechifor, sotul ei, si cei doi copii, Minodora si Gheorghita.

Inca din expozitiune Sadoveanu surprinde portretul fizic al femeii “ochii ei caprii in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului erau dusi departe”. Gandindu-se la Nechifor Lipan, care nu se intorsese acasa, Vitoria trece printr-un proces de interiorizare, intreaga sa viata devenind launtrica “acei ochi ageri si inca tineri cautau zari necunoscute”, ceea ce necesita o autoizolare de lumea din jur, “in singuratatea ei femeia cerca sa patrunda pana la el. Nu putea sa-i vada chipul”.

Autorul dezvaluie nelinistea eroinei cauzata de intarzierea “peste obicei” (73 zile) a sotului ei, “dragostea ei de peste 20 de ani”, Nechifor Lipan plecat la Dorna sa cumpere oi. Zbuciumul interior se intrevede si in exterior, “fusul se invartea harnic, dar singur”. Fiind o persoana credincioasa, merge la parintele Daniil Milies pentru sfat si refuza sa creada ca sotul ei intarzie la petreceri mai mult “de o zi ori doua”, pentru ca “stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata”. Se duce si la ghicitoarea satului, baba Maranda, si nu are incredere in prezicerile acesteia, ca Nechifor ar fi parasit-o pentru o alta femeie “cu ochii verzi”, asa ca devine tot mai sigura ca s-a intamplat o nenorocire. Neavand incredere in autoritati si fiind o persoana superstitioasa, se ghideaza in presupunerile ei dupa stiinta semnelor, dar si dupa experienta sa morala, intuitiva si actioneaza in functie de acestea. Primele semne rau-prevestitoare sunt visele: unul care a “impuns-o in inima”, i-l arata “pe Nechifor calare cu spatele intors catre ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape”, iar alta data l-a visat, “trecand calare o apa neagra…era cu fata incolo”. Alt semn este si glasul lui Lipan venit din memoria ei afectiva, “dar nu putea sa-i vada chipul”. Eroina nu masoara timpul dupa calendar, ci se conduce dupa semnele naturii pe care le intelege: vantul da semne “susuind prin crengile subtiri ale mestecenilor”, padurea de brad “clipi din cetini si dadu si ea zvon”, brazii erau “mai negri decat de obicei”, dar mai ales “nourul catre Ceahlau e cu bucluc”- venirea iernii era iminenta. Alte semne provin din timpuri mitice: “cucosul se intoarse cu secera cozii spre focul din horn si cu pliscul spre poarta da semn de plecare”- Lipan nu se va mai intoarce.

Cand banuiala devine certitudine, ea se hotaraste in sine sa plece in cautarea sotului ei, “daca a intrat el pe celalalt taram, oi intra si eu dupa dansul”. Inaintea calatoriei simte nevoia unei purificari sufletesti, tine post negru in toate “vinerele negre fara hrana, fara apa, fara cuvant, cu broboada cernita peste gura”. In exterior, ea pare mereu aceeasi, dar viata ei interioara este profunda, acolo in sine “se oranduieste totul”. Inteleapta, cu luciditate isi dirijeaza comportamentul, reprosandu-i Minodorei ca se indeparteaza de traditii. Fiind conservatoare, ea doreste sa transmita si copiilor ei legea

arhaica: “nici eu, nici bunica-ta, nici bunica-mea n-am stiut de acestea – si-n legea noastra trebuie sa traiesti si tu”. Avand o intuitie psihologica patrunzatoare considera ca drumurile pe care le vor strabate il vor maturiza pe Gheorghita, si incepe pregatirile pentru plecare. Daruieste manastirii Bistrita o icoana cu Sf. Ana, careia ii spune “taina”ei, vinde agoniseala ca sa aiba bani pentru drum negustorului David, si o trimite pe Minodora la manastire.

Hotarata sa afle adevarul, pe data de 10 martie porneste la drum cu Gheorghita si domnul David. In popasurile de la Farcasa, la Borca sau la Cruci, Vitoria respecta traditia si onoreaza ceremoniile la care asista – un botez sau o nunta (un alt semn prevestitor, pentru ca mai intai intalneste botezul si dupa aceea nunta). Banuiala devine aproape certitudine ca ceva rau s-a intamplat cu barbatul ei, iar luciditatea Vitoriei in descoperirea adevarului este sugestiva: “mai ales daca-i pierit, cata sa-l gasesc; caci viu, se poate intoarce si singur”. Ca un adevarat detectiv, aceasta aduna informatii din locurile unde poposeste, indicii care sa o conduca la adevar. La Farcasa afla despre trecerea omului “cu caciula brumarie si cu cal negru tintat” in frunte, dar presimte acut ca sotul ei a murit, de aceea conform traditiei „leapada o picatura din pahar inainte de a bea rachiul”.

Vitoria reconstituie drumul facut de barbatul ei, se amesteca printre oameni ca sa poata afla mai multe amanunte, cautand confirmari la lumea din jur. La Dorna, afla primul lucru concret despre Nechifor, faptul ca a cumparat 300 de oi si a pornit inspre casa cu inca doi ciobani. Se intoarce pe urmele sotului ei, intreband cu discretie si inteligenta, din han in han, despre stapanii oilor. Punand cap la cap cele aflate cu o logica impecabila, ia urma oilor si a ciobanilor. Astfel afla ca la Sabasa, turma avusese 3 stapani, iar la Suha numai doi, Nechifor nemaifiind printre ei.. Semnele vremii ii intaresc certitudinile, vantul nu mai batea, semn ca Vitoria va afla adevarul in rapa de sub Crucea Talienilor. Gasirea cainelui la Sabasa ii da femeii speranta si incredere ca se afla aproape de adevar. Dupa gasirea osemintelor sotului ei, ii face toate ritualurile crestinesti (priveghiul, inmormantarea), iar cu o deductie uimitoare de detectiv reconstituie infaptuirea crimei, astfel demascandu-i pe cei doi vinovati. Datina inmormantarii si pedepsirea ucigasilor, vin dintr-o credinta straveche a poporului si sunt implinite dupa legi nescrise, “cine ucide om nu se poate sa scape de pedeapsa dumnezeiasca”.Odata implinita datoria si infaptuita dreptatea, viata reintra in normal, “ne-om intoarce iar la Magura ca sa luam de coada toate cate le-am lasat”.

Personaj complex, Vitoria este caracterizata direct de autor si de celelate personaje (acestea contribuind la definirea personajului); dar este caracterizata si indirect – prin fapte, gesturi, mimica. Astfel eroina, in actiunea sa dovedeste spirit justitiar, inteligenta, luciditate, stapanire de sine, devotament si neclintire in implinirea traditiilor si datinilor stravechi. Criticul George Calinescu afirma in lucrarea sa, ca Vitoria Lipan “e un hamlet feminin, care banuieste cu metoda, cerceteaza cu disimulatie, pune la cale reprezentatiuni tradatoare si, cand dovada s-a facut, da drum razbunarii”.

Caractezirearea personajului Gheorghita Lipan

Gheorghita, unul dintre personajele secundare ale romanului, este fiul Vitoriei si al lui Nichifor Lipan, unul din cei “sapte prunci cu care-i binecuvanteaza Dumnezeu” si din care le ramasesera daor doi.El era mult indragit de mama, care il ocrotea sa-l apara ori de cate ori aparea in ochii lui Lipan erau nouri de vreme rea.

El purta “numele adevarat si tainic al lui Nechifor Lipan”, caruia-I mostenise nu numai numele, dar si alter dintre insusiri.

La cei saptespreze ani ai sai era un flacau sprancenat s-avea ochii caprui ai Vitoriei.Avea un zambet frumos de fata si abia “ sa-I infireze musatioara”.Dupa daina oierilor de la munte, purta un chimir nou si o “bandita inflorita”, pe care, vorbind, o desfacea ca “sa-si cufune palmele de chimir.”

Baiatul nu este prea vorbaret, dar e explicit, sties a-I dea lamuriri mamei nsale asupra starii in care se aflau turmele ramase in baltile Jijiei la Cristesti.Asadar, inca de la saptesprezece ani el este deja initiat in viata de pastor intrucat coborase cu ciobanii, cu oile, cu asinii si cu dulaii la iernat.Ager la mint, stiutor de carte, baiatul ii comunica mamei sale despre intarzierea lui Nechifor Lipan.Scrisoarea lui evindentiaza totodata dorul, sensibilitatea, respectful filial si credinta in Dumnezeu:”Iar oile sunt bine-sanatoase si noi, din mila lui Dumnezeu, asemenea; si vremea-I inca buna, si mi-I dor de casa.Sarut mana, mama; sarut mana, tata.”

Ajuns la adolescenta si fiind o fire sensibila si meditativa, Gheorghita isi aminteste nostalgic de copilaria lipsita de griji si petrecuta in mijlocul naturii, cu turmele si in tovarasia povestilor.El a fost stapanul naturii al carei glas l-a inteles:”Paraul cu bulboanele au fost ale lui.Potecile de zmeura si mai sus de afine[…].Povestile la stana[…]Stia sa cheme in amurgit ieruncile si capriorii.Toate acestea I le aducea aminte mirosul de fan, in care plateau ara si copilaria.”Acum, pus in fata altor realitati, baiatul cugeta dureros, trist si deznadajduit la trezerea varstei fericite a copilariri:”Cum se risipeste mireasma in ger, asa s-au dus toate.Acuma a intrat la slujba grea si la necaz.”

Gheorghita trece la starea de inocenta a copilariei la maturitate; alaturandu-se mamei sale in tentative acesteia de a-l gasi si de a-l pedepsi pe asasinul tatalui sau.

Initial, nu-si da seama, nu intelege intentiile mamei sale ascunse sub vorbe mestesugite si de aceea se intreaba:”Ce-a fi vrand ea sa spuie?”, constatand doar cu o nemarginita admiratie si uimire ca Vitoria sties a ghiceasca gandurile omului;”Mama asta trebuie sa fie fermecatoare; cunoaste gandul omului.”

Cu toate acestea, personalitatea sa, trece de la copilarie, de la adolescenta la barbatie, la maturitate se realizeaza la scoala vietii sub indrumarea VItoriei, alaturi de care parcurge un drum initiatic, deoarece eroina isi da seama ca baiatul are nevoie de

mintea ei, iar ea de bratul lui si pleaca impreuna la drum.Gheorghita se maturizeaza treptat pe masura ce trece toate incercarile.Pregateste mai intai singur caii si sania se si lupta cu “troianul” pe ca-l biruie;este supus, tacut si ascultator tot drumul si il alunga pe strainul care-I acosteaza in cale.In urma unora din acestea incercari, baiatul insusi ajunge la concluzia ca “Femeile-s mai viclene[…] ele-s mai iscusite la vorba’ iar barbatii is mai prosti; insa mai tari de vartute.”

Portretul lui Gheorghita, prinde contur indirect din faptele pe care acesta le savarseste, din parerea celorlalte personaje despre el si din relatiile lui cu acestea.Vitoria nu este numai cea care i-a dat viata, ci sic ea care se zbate pentru implinirea lui ca om, avand amandoi acelasi scop – descoperirea lui Nechifor Lipan, ale carui calitati baiatul le dobandise.Prin incadearea lui Sadoveanu ii evidentiaza o parte din insusiri tot in mod indirect.

El apeleaza insa si la caracterizarea directa, realizata mai ales prin descrierea, cad este vorba de insusirile fizice si de vestimentatie sau prin dialog, atunci cand celalalte personaje isi exprima direct pararea.Dialogul si monologul interior sunt totodata si procedee de caracterizare indirecta, pentru ca felul de a vorbi si de a gandi al personajului ii releva o parte dintre insusiri.

Caractezirearea personajului Nechifor Lipan

Nechifor Lipan este capul familiei, dar el nu apare, ca personaj, direct in actiune.Portretul sau fizic si moral este o priectie afectiva in mintea si in sufletul Vitoriei, care retraieste retrospective intamplarile din existenta si casnicia lor, exprimandu-si iubirea si devotamentul.Portretul se completeaza, la modul obiectiv, din relatarile celorlalte personaje care l-au cunoscut pe Lipan.

Imeaginea oierilor se oglindeste in chipul si in faptele baiarului, ale lui Gheorghita, care-I mostenise si numele, dar si unele dintre insusuri, pentru ca inca de la o varsta tanara dovedeste pricepere in ale oieritului.De aceea, in baiat, in acest “flacau mandru si voinic”, dragostea lor din tinerete, Vitoria il vede pe Nechifor, mai ales ca Gheorghita era si numele tainic al lui Lipan, pe care femeia il rostea in clipele de bucurie, dar si de tristete.

Munteaca este acea prin care se realizeaza legatura intre cei doi barbate.Mai intai cu gandul la gasirea sotului si la razbunarea mortii lui, ea isi pregateste fiul, cu multa iscusinta, pentru viata, radicandu-l spre constiinta de sine sis pre responsabilitatea de barbat pe care Gheorghita si-o asuma treptat, fara nici un fel de impotriva.Apoi, femeia ii incredinteaza lui Gheorghita indeplinirea anumirot misiuni urmarindu-l indeaproape.La randul ei, Vitoria este, prin modul de a proceda, de a se comporta, o pilda pentru copilul inca nelovil de greutatile vietii.

In final, eroina reuseste sa stabileasca o armonie definitive, caci isi gaseste simtindu-se puternic si curajos, capabil sa razbune moartea tatalui sau.

Caractezirearea personajului Minodora Lipan

Aceasta triada este completata de un alt membru al familiei Lipan – Minodora, care ara mai mare decat Gheorghita si era dezmeridata mai mult de tata.Numele i-l daduse tot el, pentru ca il auzise de la o maica de la Agapia si-I placuse.Ea este fata de maritat si-I umbla gandul la feciorul dascalului Andrei, “care face slujba militariei la Piatrta”, dar pe care Vitoria nu-l accepta si se opune inversunare, invinuidu-l ca “tot nu se astampara si tulbura mintile fetei”.Mama este hotarata si o avertizeaza pe fata:”Mananca si mai ales nut e gandi la lunganul acela al dascalitei.Are un nas, drept dupa porecla care li s-a dat tuturor din neamul dascalului.Ochii mititiei si nasurile topot[…] Oricat ai lacrima, sa sti ca finere ca feciorul dacalitei nu-mi trebuie”.

Fata este pana la urma supusa si ascultatoare.Poarta, ca fetele de varsta ei, dupa oviceiul locului, camasa alba si catrinta neagra, vrastata cu rosu, parul impetit cununa si fara brodaoda.Ciubotele sunt numai pentru hora sau nunti ori pentru drumurile la targ.Ea este nevoita sa pastreze “randuiala”; sat raga lana rin fusalai, sa bata sis a scuture pernele si laicerele de zestre.Daca nu respecta traditia, ca avea de suportat consecintele: “Iti arat eu tie coc, valt si bluza, arda-te para focului!Nici eu, nici tu, nici bunica-ta, nici bunica-mea n-am stiut de asrea – si-n legea noastra trebuie sa traiesti sit u.Altfel iti leg o piatra de gat sit e dau la Tarcau!

Cu un singur lucru fata nu este de acord – o casatorie dupa voia mamei si nu a ei, si de aceea o implora cu disperare:”-Mamuca, sa nu ma dai dupa urat si dupa batran, ca sa ma bucur si eu de viata, cum te-ai bucurat dumneata.”Asadar, nu accepta o casatorie impusa si dictate de interese materiale.

Insusirile Minodorei sunt reliefate de autor fie direct prin descriere, fie indirect, in relatie cu mama ei, Vitoria Lipan, care vegheaza cu intransigenta la comportarea fetei ca san u ramana de rasul satului.Dialogul dintre cele doua femei le reliefeaza insusirile, evidentiind candoarea, sinceritatea si puritatea sufleteasca a fetei care doreste sa-si urmeze chemarea inimii, dar este nevoita sa si asculte sfaturile mamei sale, femeie aspra, cu principii ferme si sanatoase.