Constantin Gane Trecute vieti de Doamne si domnite, Vol. l In volunule cu frumosul nume Trecute vie i de Doamne si domnite sini descrise vi eti demnii traite dar care \rind 5311 nevnnd au lasat urme m cro nicile m tine i mentele timpului Ideea de a vorbi despre Doamnele si dommtee romane in legatura c u tumultuoasele evenimente de pe aceste meleaguri este foarte fericita deoarece n da cititorului un tablou mai clar asupra trocutului strabuni lor nustri Volumele srt ilustrate cu clisee lucrate numai dupa stampe ale epocii sau a p auri murale Volumul i include vietile Daamnelor romane de la nceputurile neamului n veacul al XIV Ica 51 pina la asa isa epoca fanariota II) PREFATA Domnul C Gane cunoaste perfect baza docu meniara a icoanelor pe care cu mestesug literar le nfatiseaza publicului capabil de a ceti, n acest vrtej de ne bunie si de nselaciune, literatura buna. Talentul sau nvie figuri cari nu meritau sa fie uitate. Astfel de vieti ca acelea pe care ie prezinta snt de natura sa creasca ncrederea n noi care am putut rabda a tta, ramnnd totusi vn si capabili de o creatiune pe care numai nemasurata ignoranta a conducatorilor a mpiedicat o pna acum Nicolae lorga CUVNT NAINTE Tragndu-se din neamul Ganestilor, neam vechi si statornic n Moldova, nrudit, la rndu -i, cu destule genealogii carturadresti, Constantin Gane s-a nascut la 27 martie 1885, la Botosani. Si, cum blazonul familiei obliga, Constantin Gane i-a continua t traditia. Urmeaza, n orasul natal, Liceul A, T. Laurian (1895 1903) liceu de renume n Moldova, datnd din 1859, din vre-mea lui Cuza Voda, apoi studii de drept n Germania, la Uni -versitatea din Rostock, absolvite n 1910. La rentoarcere, practica avocatura n biro urile din Botosani si Ilfov. Anii tineretii sint si anii unor dramatice ncercari militare campania din 1913, i n urma careia va scrie Amintirile unui fost holeric (Bucuresti, Editura Minerva, 1914), razboiul n-tregirii tarii (19!6 1918), evocat n Prin uiroage si coclauri (Bu curesti, Cultura Nationala, 1922), ambele sub culorile Re-gimentului 37 Infanter ie din Botosani, pe care le va onora ntotdeauna exemplar, cu arma si condeiul. Mai ales epopeea T916 1918, moment de culme a vitejiei si jertfei romnesti, este, tot -odata, o proba de maxim angajament a scriitorului. Din gra-mada de carte strivit a, scrie Constantin Gane, din boli, din foamete, din saracie, din istovire si din lacrimi se desprinde, nebanuita poate, o poezie naltatoare, poezia durerii omenes ti, poezia vitejiei, a jertfei, a rabdarii si a dragostei de Neam". Ei bine, dra gostea aceasta de Neam 1-a urmarit ca o obsesie. Autorul o defineste printr-o su ma de ntrebari puse siesi: Dar daca pamntul nu e mai frumos aici dect n alta parte, n ici oa-menii mai buni si nici moravurile nu-mi plac mai mult atunci de ce nu pot trai n alta tara dect numai n asta? De ce, cum trec de stipul granicerului, mi-e do r de ce-am lasat n urma si, cum ma aflu printre straini, mi sare inima din loc, de -aud, n treacat, vreo vorba romneasca? De ce-mi place mai mult dect cea mai maiestr ita cntare, danga ni tu l monoi^n al unei vechi romante nationale si dect cea mai bogata orchestra, fluierul si cobza? De ce-mi snt dragi obiceiuri batrne, faclia d e Pasti, Steaua si Irozii? De ce-mi plac cronici prafuite, vechi ispisoace cu sl ovele lor nclcite, lespezi de morminte, usi de biserici, trecutul nostru dureros ma i mult dect trecutul glorios, al lor, al tuturor! De ce, din mbinarea attor culori, mi place mie numai una, acea cu ros, cu galben si albastru?" Excelent memorialist, Constantin Gane se dovedeste un veri-tabil cronicar de raz boi, atunci cnd deseori, pe VILI, drumul prin viroage si coclauri" al Regimentulu i 37 Infanterie boto-sanean, al carui brav ofiter era, schitnd portretele camaraz ilor de arme, surprinznd omenestile temeri, dar si sufletul mare, romnesc, din inima tuturor. Dar, Constantin Gane mai este si un veritabil cronicar al timpului trecut si atu nci cnd scrie Trecute vieti de Doamne si domnite, ale carei volume apar succesiv n 1932, 1933, 1935, 1941, nsumnd mai multe editii, c drept, istorii romantate, dar, cum remarca Nicolac lorga, rod al unei cunoasteri perfecte a bazei documentare, si atunci cnd scrie altele Farmece Viata lui Despot Voda; Acum o suta de ani. Cr onica lunara a anului 1834; Cronica lunara a anului 1935; P. P. Carp si locul sa u n istoria politica a tarii; Neamurile Mavrodinesti din Tara Romneasca si Moldova si Monografia familiei fon Mavrodi vel hatman; Amante SL vesele vieti de j u p n e se si cucoane; Pe aripa vremii; Dincolo de zbuciumul veacului. Ca publicist, a semnat n numeroase periodice, ntre care: Cele trei Crisuri, Arhiva Romneasca, Convorbiri literare, Epoca, Curentul, Cuvntul, Libertatea, Revista Fund atiilor Regale, Snzeana. Nascut n Botosani, orasul plin de gradini si de soare", Constantin Gane a evocat d eseori locurile natale, oamenii lor, caci toamna, ploaie, Botosanii tot frumosi r amn". Mai aies gradinile Botosanilor, care fac vara verde si iarna alba". Constantin Gane nceteaza din viata Ia 12 aprilie 1962. Desigur, Trecute vieti de Doamne si domnite ramne, dintre toate scrierile lui Con stantin Gane, cea mai cunoscuta, ea acoperind faptic istoria Tarii Romnesti si a M oldovei de la primele domnii la Unirea Principatelor, din 1859. Detaliile, fie e ie ct de numeroase, aduse n prim plan de autor, servesc ntregul, n fond, istoria unu i popor este o ntreaga succesiune de fapte si ntmplari, ea nu este data doar de eve nimente mari, centrale Deci, cu att mai mult, oportunitatea cartii se releva. Ree ditarea ei, n anii 1971 1973, de Editura Junimea din Iasi, sub ngrijirea lui Victor Leahu, s-a dovedit un act de trebuinta. Si chiar daca unele pagini din editia in itiala au ramas pe dinafara dogmatismul politic si cultural de atunci greu de su rmontat, faptul s-a dovedit salutar, interesul cititorului fund real, ntreaga edit ie epuizndu-se complet.Un atare subiect vietile Doamnelor si domnitelor romne ntmpina, pentru nceput, o gre utate din cele mai mari, cea mai mare din toate: iipsa de documentare. ncepnd cu veacul al XVI-Iea, material pentru des-crierea acestor vieti aflam ndeaju ns, bogat uneon, interesant ntotdeauna, nsa pentru epoca anterioara acest ma-terial se face din ce n ce mai rar, abia cteva vesti si o searbada nomenclatura pentru a nii 1400 la 1500, iar pentru nceputurile neamului n veacul al XlV-lea lipsesc adese ori pna si numele nevestelor Voievozilor nostri. Totusi nu se poate ncepe fara nceput. Si acest nceput are, dincolo de domeniul prop riu-zis al subiectului nostru, o bogata latura interesanta n strnsa legatura cu vi ata de altadata a Doamnelor romne. E vorba de lupta ce s-a dat n trecut pentru ras pndirea catolicismului n meleagurile noastre, lupta care se coboara n timp mult naint de ntemeierea voievodatelor Moldovei si Munteniei. Cnd n anul 1038 regele Stefan al Ungariei, zis Cel Sfnt, a mbratisat crestinismul, i ar ctiva ani mai trziu (dupa schismul din 1054) si-a umplut tara de preoti si de c alugari catolici, de biserici, de mnastiri si de episcopate papistase, fireste ca ncercat n toate chipurile ca vechile asezari romnesti din Ardeal si din Oltenia ( voievodate, banate, cnezate) sa fie convertite si ele la catolicism. Ceea ce nsa n-a izbutit ungurul sa faca atunci, a fost nfaptuit de un romn, cam doua veacuri m ai trziu, si anume n anul 1204 de catre Ion Assan, mparatul ro-mno-bulgarilor. Acest om, care prin nesamuita lui energie a stiut sa scuture de lanturile bizantine att populatia bulgareasca, ct si acea romneasca din ntinsele sale domnii, care s-a pric eput, ntru nfaptuirea planurilor sale, sa capete si sprijinul romnilor de dincoace de Dunare (vlahii din Muntenia si brodnicii din Moldova), acest om a nteles ca pe ntru mentinerea si afirmarea neasteptatei lui puteri, ct si pentru a putea duce m ai departe lupta 10 mpotriva Imperiului Bizantin, i trebuie sprijinul Papei, care pe vremea aceea deti nea n miinile lui nu numai puterea spirituala, ci si pe cea lumeasca. Si astfel sa putut ca n anul 1204 uniunea imperiului assanesc cu biserica din Roma sa se nfaptuiasca. Cnd 40 ani mai trziu, n .1241, Ion Assan al II-iea, fiul lui Assan, s-a lepadat de" biserica romna, pentru scopuri politice, de altfel analoage caci Bizantul cazuse n minile cruciatilor, formnd acum Imperiul Latin din Orient, si Iui Ion Assan i tre buia deci un nou sprijin mpotriva vesnicului dusman bizantin, pe care 1-a aflat n a lianta ce a ncheiat cu mparatul din Nicea, ortodox cind deci n anul 1241 Imperiul Ro mno-Bulgar s-a lepadat de Papa, acesta, vazndu-si straduirile zadarnice, se adresa r egelui Ungariei pentru a-1 ndupleca de a face o expeditie mpotriva necredinciosilo r romni si bulgari si de a-i aduce din nou. cu sila, la catolicism. Bela O T ' ' al IV-Iea, ntru mplinirea mandatului sau, se pregatea tocmai de a calca teritoriul lui Assan, cnd se ntmpla evenimentul repercuta r n veacuri al navalirii tatarilor. Din nvalmaseala care a avut loc atunci a rezultat si desfacerea Imperiului Romno-Bu lgar. Bulgarii au urmat totusi, dincolo de Dunare, a avea o viata nationala a lo r, Foarte slabita, pna la distrugerea statului lor de catre turci, iar romnii, din coace de Dunare, pentru a putea rezista mpotriva tatarilor, au fost nevoiti sa ce ara sprijinul regelui Ungariei, supunndu-se Iui. Este constatat astazi documentar ca n momentul invaziunei tatare, 1241, romnii dintre Carpati si Dunare, din ambele parti ale Citului, erau organizati n voievodate, probabil sub suzeranitatea Imper iului Romno-Bulgar al Assanestilor. n Oltenia domnea Lytuon, sau Litovoi, iar n Mun tenia (Tara Romneasca, Terra Blacorum) domnea Voievodul Seneslau. Acestia, supunnd u-se acum regelui Ungariei, avura din nou a nfrunta stradaniile bisericii romane pentru a-i aduce sau pentru a-i readuce Ia catolicism, stradanii care, dincolo d e munti, n Ardeal, nu ncetasera de fel niciodata si care, o suta de ani mai trziu, au pricinuit descalecatui Moldovei de catre Bogdan. Pe de alta parte, fiind mereu hartuiti de tatari, iar regele Ungariei, cu toata protectia nominala ce le acor da, fiind prea slab pentru a-i apara mpotriva barbarilor, romnii ajunsera cu ncetul a ntelege ca a-si uni puterile nseamna a rezista mai bine cotropitorilor. Astfel, dupa moartea lui Seneslau (cea. 1260), Lytuon, Voievodul Olteniei, mpreuII na cu fratii lui, a cucerit teritoriul acestuia si le-a unit cu ale lui, nfimtnd a stfel unitatea nationala dintre Carpati si Dunare. Douazeci de ani mai trziu ei s e simtira destul de tari n noul lor voievodat pentru a ncerca de-a se scutura de la nturile maghiare. Atacnd pe regele Ladisiau al Ungariei (probabil, n banatul Sever inuiui, pe care ar fi vrut sa si-1 rensuseasca), Lytuon muri n batalie, iar fratesau Barbat, facut prizonier, trebui sa plateasca o nsemnata suma de bani pentru a se rascumpara (1285). Urmasii lor, Tucomir si Basarab cel Mare, au ramas supusi coroanei unguresti, pna cnd, dupa moartea celui din urma rege arpadian, Basarab s -a scuturat de acea suzeranitate, benevola la nceput, prin stralucita victorie ce a repurtat mpotriva regelui Carol Robert d'Anjou, lnga Cetatea Argesului, n anul 1 330 (batalia de Ia Posada). De aici ncolo credinta papistasa nemaiputnd i impusa ni ci prin arme, nici prin alte mijloace (cum fusese, de pilda, mai nainte prin mijlo cul Ordinului Cavalerilor Teutoni si loaniti, carora regii Ungariei Ie dadusera c elor dinti Tara Brsei, iar celor de-al doilea Oltenia si Muntenia ntr-un fel de apa naj), biserica romana va ncerca, dupa cum vom vedea, de a catoliciza tara prin fem ei. Dar, fiindca procedeul acesta a fost ncercat n acelasi timp si n Moldova, cteva vorb e mai nti asupra romnilor de la nord. n Moldova de azi, n tot timpul navalirilor barbare, de la geti (271) si pna n veacul al XlI-Iea, adica vreo 900 ani, nu s-au putut constata urme de asezari mai train ice. Au trecut puhoiuri de navalitori, au stat o vreme, au venit altii peste ei, care la rndul lor au fost iar alungati de alti noi veniti. Cumanii singuri au avu t o organizare mai temeinica, desi de fapt sediul lor principal era dincolo de Ni stru. Totusi, n perioada de liniste de sub dominatia lor, asezarile au nceput a se nmulti. Prin anul 1150 documentele si cronicile straine ne arata Tara Moldovei l ocuita de romni, ca si Muntenia, ca si Oltenia, ca si ntreg Ardealul, ca si Macedo nia. Romnii din partile acestea purtau, cel putin printre straini, numele de brod -nici la sud (de la slavonul brod vad, oameni de pe vaduri, caci locuiau pe margi ni de ruri) si de bolohoveni la nord (de la boloh, vloh, vlah). Acesti bolohoveniaveau cnejii lor si erau asezati ntre Prut si Nistru, ntinzndu-se mai mult dincolo de acest ru, spre nord, dar avnd ramificatiile lor nspre sud si vest, pna n muntii C arpati. Peste ei, ca si peste toata lumea, s-au napustit 12 tatarii n anul 1241, adica cam 100 de ani dupa ce se pot constata primele asezami nte ale acestor stramosi romni din Moldova. Cel dintii veac dupa navalirea tatari lor a trebuit sa se petreaca, ca pretutindeni, n nencetate lupte. Abia n anul 1342, cnd tronul Ungariei fu ocupat de valorosul ei rege Ludovic d'Anjou, acesta hotar o expeditie pentru respingerea lor de la hotarele tarii sale. Voievodul Ardealulu i, Andrei, comanda ostirea acestei expeditmni, s nobilul romn Dragos din Badeu, n M aramures, se afla printre capitanii sai. Tatarii fiind nvinsi si respinsi. Dragos cu familia lui si cu o seama de alti nobili romni maramureseni-romni ungureni, cu m i numesc cronicile noastre, drept dovada ca bolohovenii de dincoace de munti er au romni si ei primira n dar de la rege pamnturi pe malurile Moldovei si se stabili ra acolo, unde le veni cu att mai usor a sta, cu ct, pe de o parte, ei gasira pa-mn tiirile locuite tot de romni, fara organizatiune nchegata, dar romni, iar pe de alta parte, ntruct, desi supusi unguri, se bucurau, din cauza muntilor ce-i desparteau d e suzeranii lor, de mai multa libertate. Acesta fu adevaratul nceput al neamului moldovenesc, contopirea romnilor de dincolo de munti cu acei de dincoace, primul d escalecat, cum 1-au numit cronicile. Dragos, batrn, muri doi ani mai trziu, si fiul sau Sas i lua locul. n timpul acesta, n Maramures domnea Bogdan, fiul lui Stefan, nepot lui Nicolae, Vo ievozi de Maramures si conti de Udoci Acest Bogdan, nemultumit la culme de felul cum ntelegeau ungurii sa faca propaganda papis-tasa, se razvrati. Si iata de ce: drept rasplata a trecerii romnilor la catolicism, regele dadea renegatilor mosii si titluri de nobilime, n felul acesta, nu numai c-i catoliciza, dar i si maghiariz a, scaznd astfel numarul populatiei romnesti din regat. Procedeul acesta care tinea demult ajunsese Ia culme sub regii angevini. Bogdan, care ntruchipa aspiratiile r omnesti de pe atunci, se razvrati. Revolta fu nabusita, oamenii lui pedepsiti, iar voievodatul Maramuresului scos de sub sceptrul lui, care fu dat unei rude a Iul Dragos Atunci Bogdan cu o rnna de credinciosi voinici de-ai fui, cu oameni recruta ti mai cu voie si mai cu sila, trecu muntii n Moldova, pentru a-si cauta o patrie noua. Atacnd pe Drag, fiul lui Sas, n cetatea lui de Ia Siret, i sdrobi ostirea si l alunga peste munti napoi, lundu-i locul n Moldova. Iata a doua descalecare, descot orosita de legenda, fara vnatoare de zimbru, 13 pe care nici Dragos, nici Bogdan nu 1-au urmarit niciodata nici prin paduri batrne , nici pe malul apelor. Stema Moldovei, un cap de bour, era vechea stema a Voiev osilor de Maramures. Ludovic d'Anjou ntreprinse o expeditie, pentru a pe-depsi pe razvratitul sau vasa l si a aduce pe Drag din nou n Moldova, nsa, batut de Bogdan, se ntoarce umilit n ta ra Iui ungureasca si astfel voievodatul Moldovei capata neatrnarea n anul 1359 prin Bogdan, precum voie-vodatu OHeno-Muntcnesc capatase pe a lui pnn Basarab, cu 29 de ani nainte 1330). Moldova fu numita de catre straini Bogdania si Mun-tenia Basarabia. Numeie acesta din urma a disparut mai trziu, pentru a fi adoptat de catre noi numai pentru par tea din preajma deltei Dunarii, care fusese n stap-nirea lui Mircea Basarab, si nti ns apoi de catre rusi, n anul 1812, Ia partea Moldovei, cunoscuta azi sub aceasta denumire. Si acum ca principatele erau njghebate si ca nu mai erau ordine de primit de la B uda sau de la Roma, credinta stramoseasca putea nfon n toata pravoslavni-cia ei. nsa, aici voiam sa ajungem, aceasta floare a orto-doxismului a crescut printre sp ini, care nu o data erau s-o nabuse. Precum am aratat, ceea ce Sanctitatea Sa Pap a de Ia Roma nu mai putea face prin mijlocirea regelui Ungariei sau a cavalerilor sai teutoni, a ncercat a face cu ajutorul primelor Doamne romne, care, din ntmplare sau nu. au fost n buna parte catolice PRIMELE DOAMNEALE MUNTENIEI SI ALE MOLDOVEIDOAMNA CLARA A LUI ALEXANDRU BASARAB n Tara Romneasca noua politica de convertire a Romei avu nceputuri anevoioase. Domni i nostri ortodocsi aveau, pentru a-si alege sotii, vecini ortodocsi, n vremea ace ea, voievozii romni, cu obiceiuri mostenite din strabuni, nu-si, aicgeau nevestele dect din case domnitoare. Or, n Muntenia, tara asezata ntre Carpati si Dunare, aleg erea de femei ortodocse le era usoara. Tara lor se nvecina cu cele trei mparatii b ulgaresti existente pe atunci, cele de Ia Marea Neagra, de Ia Trnova si de Ia Vidi n, cu regatul Serbiei, cu al Bosniei si Chir, caci au fost si astfel de ncuscriri , cu mparatia Bizantului n Moldova, dimpotriva, n afara de ndepartatii stapnitori ai oscovei si de abia mai apropiatii nobili lituanieni, voievozii nostri nu aveau a legere dect la catolicii unguri si poloni. Din aceasta cauza vom vedea deci ca, ac olo n nord, ncuscririle cu catolicii si n genere influenta catolica a fost mai nsemn ata dect la sud n adevar, daca cercetam perioada de la 1300 pna la 1400, nu gasim de fapt, pentru Doamnele cunoscute noua n Muntenia, dect o singura catolica, pe celebra Doamna Cla ra. Numele nevestelor de Domni dinainte de Basarab cel Mare, adevaratul ntemeieto r al Tarii Ro-mnesti, nu ne snt cunoscute. Stim doar atft ca Lyfuon (Litovoi) si-a maritat o fata cu regele srbilor, Milutin (cea. 1370). n pomelnicul de la Cmpulung aflam numele ctorva din primeie Doamne muntene. Astfel, Basarab cel Mare tinea pe Marghita. Fetele acestora erau Teodora si Ruxanda, ce a dinti maritata cu tarul Bulgariei, Alexandru (din Vidin, nepot si co-regent ai tarului Mihail). Ea se calugari mai trziu sub numele de Tcofana. A doua fata, Rux anda, a fost sotia regelui Serbiei, Stefan Uros III, iar fiul lui Basarab cel Mar e, Alexandru-Nicolae Voievod, a avut doua sotii, pe Maria si pe Clara, despre ca re vom vorbi ndata. 15 Radu I (1374 85) cel Mare, zis apoi Radu-Negru, pre-supusul descalecator al legend ei (confuzia dateaza din veacul al XVII-lea), a avut, dupa pomelnicul din Cmpu-lu ng, de sotie pe Ana, iar dupa cel din Tismana, pe Cali-nichia. Pomelnicul fiind de data recenta, primul din 1711 si al doilea din 1798, nu putem pune multa baza pe ele. Ramne totusi ipoteza ca Radu Voda a avut doua neveste, n tot cazul pe Cal inichia o cunoastem, prin binevoitorul concurs al marelui nostru Hasdeu. Ea era de neam mparatesc din Bizant, sora sau vara mparatului Ion Paleo-logul. Stim si fel ul cum s-a facut aceasta casatorie, prin mijlocirea Iui loachim Critopol, mitrop olitul Vicinei', ajuns mai trziu cel dintii mitropolit al Ungro-Vlahilor si ai Pl aiurilor (Munteniei si ducatele de peste munti) drept multumire pentru serviciul prestat lui Radu Voda. Dan I, fiul lui Radu, tinea pe fata lui Vuc Brancovici, regele srbilor, iarMircea cel Batrn pe Mara, o vara pri-' mara de-a Iui, deci o basaraba si ea. Pentru a p utea face aceasta casatorie, oprita de canoane, Mircea Voda ceru nti nvoirea arhiep iscopului de Ohrida, care i-o dete, si apoi aceea a patriarhului de Constantinop ol, care-i raspunse (1394) ca nu aproba o nsotire cu o femeie care-i este ruda att de apropiata, nsa ca nu dezaproba o casatorie recunoscuta de arhiepiscopul de Ohri da. Uite popa, nu e popa! Si Mircea se nsura! Ct despre Clara, a doua sotie a iui Alexandru-Nicolae Voievod, cel care a domnit n tre anii 1330 si 1364, ea era din neamul banilor unguri de Severin, conti de Dob oka. Se stie ca pe vremea aceea tinutul Mehedinti si partea de vest a Gorjului a partineau coroanei ungare. La sfrsitul veacului al XlII-lea aflam acolo pe un put ernic senior transilvan, Stefan Mikud Kukenus, numit ban de Severin si primind n apanaj de la rege un ntins domeniu, compus din satele Dabacesti, Runcu, Blta, Brad iceni, Stroesti, Stolojeni etc., care domeniu fu erijat n comitat ereditar. Stefa n Mikud avu patru fii, pe Ion (lanos), Dumitru, Ni-colae si Petru. Ei mostenira de la tatal lor domeniul Da-bacestilor, n parti egale, purtnd cu totii titlul de c onte, iar Ion, cel mai mare din fii, mosteni si bania Severinului. Clara era fat a acestuia, si casatoria ei cu Voievodul Tarii Romnesti nsemna nu numai o ntarire a neamului ei n tinuturile noastre, ct mai aies un nou mijloc de-al Papei de-a ncerc a raspndirea catolicismului la noi. Doamna Clara, fiind bigota si n strnse legaturi cu regele Ungariei si cu Papa, sia petrecut viata de Doamna16n Curtea de Arges, att n timpul domniei sotului ei Alexandru Voievod, ct si ntr-a iul i ei vitreg, viteazul Voda Vladislav, cautnd sa converteasca pe sot, pe fiu, pe f ratele ei, pe boieri si tot poporul la adevarata credinta crestineasca, dupa par erea ei, catolicismul. Cu toate aceste stradanii, cu toate ca era nconjurata de p reoti si de mi-sionari papistasi, cu toata corespondenta ce ntretinea cu scaunul papal din Roma, ea nu reusi sa catoliceasca dect numai una din fetele ei, Ana, ca re ajunse nevasta de crai, a lui Strasimir, tarul Bulgariei. Biserica papistasa din Curtea de Arges a fost facuta de ea, acea biserica ale carei pitoresti ruine se mai vad si astazi, pe an deal, n mijlocul gradinei publice din acel orasel de provincie, fosta glorioasa capitala a Tarii Romnesti. Aceasta ruina, acum 120 de ani, a fost luata de un calugar englez prin tarile noastre, Mister Clarcke, drep t un templu roman, ca dovada ca civilizatia si cultura nu sunt numaidect gemene s urori. Un alt succes trecator al Doamnei Clara fu cel de a influenta pe fiul ei vitreg, Vladislav I, dupa ce acesta, n anul 1369, ncheiase definitiv pacea cu regele Unga riei, a-1 influenta sau poate a-I sili, sa cheme pe un episcop catolic, din Tran silvania, n Tara Romneasca, pentru a sfinti aici biserici si altare, pentru a iert a pacate si a judeca pricim. Ceea ce dovedeste de altfel, ca numarul catolicilor d in tara era totusi destul de mare. Papa, la auzul acestei vesti, fu cuprins iar de fiorii nadejdei, scrise lui Vladislav Voievod (1370) pentru a-i multumi de bu na lui vointa si pentru a-1 ndemna si a-1 ruga sa treaca el nsusi la catolicism, nc redintndu-1 ca astfel va deveni un atlet al lui Christ, care n orice timp si n oric e mprejurare va avea sprijinul scaunului papal. Drept raspuns la aceasta epistola , si sfatuit fiind de sfntul Nicodim al Tismanei, care pna la moarte a luptat mpotr iva tendintelor eretice ale Clarei, Vladislav nfiinta la Severin, adica la chiar m arginea tarilor catolice, o a doua mitropolie romna ortodoxa. Papa o fi muscat din buze, iar ce a facut Doamna Clara, istoria nu ne spune. De altfel, istoria nu n e spune despre Doamna Clara aproape nimic altceva dect cele nsirate mai sus. Tot r estul e nchipuire, iar Alexandru Davila, n celebra lui drama Vlaicu Voda", s-a pric eput a da acestei nchipuiri o forma, care I-a asezat n fruntea listei bunilor nost ri scriitori2. Doamna Clara pare a fi avut o singura fata, pe Ana, mparateasa BuTgariei, nevasta lui Ion Strasimir, ultimul tar din Vidin. De altfel, Ana si Strasimir erau veri pri2 Comanda Ws 84 17 mari, mama tarului, Teodora, fund sora Voievodului Ale-xandru, fiica Iui Basarab cel Mare. Sngelc romnesc al basarabiior curgea deci n vinele multor crai vecini. F emeie desteapta si energica, ca si mama ei, Ana a protejat n Bulgaria arta si lite ratura. Se cunoaste, n limba slavona, o culegere a Vietii Sfintilor, scrisa sub al ei patro-naj: Multumita ngrijirii pioasei si vestitei tarine Ana, si din porunca ei a fost scrisa aceasta carte numita Syna-xarul Sfintelor Femei, la Vi din, 136 0". Cu zece ani mai nainte, 1350, Papa Urban al V-Iea scria Doamnei Clara ce feri cit se simte de a afla ca Prea iubita n Chnstos fiica noastra, slavita mparateasa a Bulgariei, a urmat pilda mamei sale, trecnd la catolicism", dar ca Anca, regina s lavita a Serbiei, ramasa n legea rasaritului, va trebui convertita si ea. Aceasta Anca, nevasta Iui Uros, regele Serbiei3, rfu poate sa fi fost dect fata v itrega a doamnei Clara, fiica Iui Alexandru Voda din prima casatorie. Astfel s-a r ntelege de ce a ramas ea ortodoxa, si iarasi s-ar putea talmaci cum de purtau dou a surori acelasi nume, Ana si Anca. O a treia sora, domnita Elisabcta, a fost maritala cu Ladislau, palatinul Ungari ei. Moarta la 1370, ea a fost ngropata la Oradea Mare. n timpul acesta, n Moldova, lucrurile se petreceau altfel. Acolo, de ia nceput, afl am nu numai Doamne catolice, dar si pe un domn convertit, renegat, Latcu, fiul lu i Bogdan. Papa, neputndu se mngia de desfiintarea episcopiei Cumanilor, cum afla caMoldova s-a organizat n stat independent, ncepe o politica de convertire, n care s cop ncerca n toate chipurile sa renfiinteze episcopia pierduta. Planurile lui nu izb utira pe aceasta calc, n-truct partea de sud a Moldovei, n care fusese episcopia Cu manilor, nu era nca pe vremea aceea n stapnirea Domnilor Moldovei. Dar, ce n-a putu t face la sud, reusi sa nfaptuiasca, n buna parte, Ia nord, prin mijlocirea emisari lor sai. Sarcina lor fu, n Moldova, cu att mai usoara, cu ct Voievozii descalecator i adusesera cu ei din Ardeal o parte din populatia catolica ungureasca si sasa, care se stabili n inima trii, cu institutiile si preotii lor, si ale caror urme se mai constata astazi, att prin existenta ruinei bisericii catolice de la Baia (pe atunci centrul de capetenie al sasilor), ct si prin populatia ungureasca, asezata nc a n zilele noastre prin partile Romanului si ale Bacaului si ramasa din punct de vedere etnic intacta 18 Moldova pravoslavnica a trait zile de grea cumpana n primele decenii dupa nfiintar ea ei Pericolul a fost nla-turai daca se poate vorbi de un pericol, ceea ce nu pu tem sti si ortodoxismul a triumfat. Despre Doamnele primilor descalecatori nu stim nimic. De altfel, Dragos Voda si fiul sau Sas nu mai pot fi priviti astazi, dupa datele istoriografiei moderne, ca Voievozi moldoveni. Ei erau nu numai vasalii regelui Ungariei; erau procuratori i lui, un fel de guvernatori de provincie. Abia cnd, dupa moartea lui Sas, Bogdan din Cuhnea, fost Voievod al Maramuresului si conte de Ugoci, razvra-tindu-se co ntra craiului Ungariei, navali cu oamenii lui n Moldova, ataca pe Drag, fiul si m ostenitorul Iui Sas, l nvinse Ia Siret, resedinta lui, si-1 alunga dincolo de munt i, mpreuna cu toti cei ramasi credinciosi coroanei lui Arpad, abia de atunci pute m vorbi de o tara independenta si de un prim Domn al Moldovei. Acest Domn a venit n Moldova, btrn, cu o nevasta batrna, Maria, o polona catolica. F aptul ca fostul Voievod al Maramuresului tinea pe o catolica dovedeste ca nu att u ra mpotriva acestei credinte facuse pe Bogdan sa se raz vi ateasca mpotriva regelu i sau, ct sistemul ce aveau angevinii de a desnationaliza pe romni. ntemeierea Moldovei o datoram deci mai curnd unui fenomen etnic dect religios, desi , dupa curn am vazut, legatura ntre aceste fenomene era foarte strnsa. n tot cazul, lucru de importanta pentru scurgerea evenimen-telor viitoare, prima Doamna a Mo ldovei a fost deci o ca-tolica, Doamna Maria a fui Bogdan Voievod. Dupa ctiva ani de domnie (date controversate), Bogdan Voda moare, lasnd n 1365 moste nitor tarii nfiintata de el pe fiul sau Latco. Numele nevestei lui n-a ajuns pna Ia noi, nsa era ortodoxa. Iar despre aceasta a doua Doamna a Moldovei avem de poves tit ceva frumos. Latco Voda, prin presiunile si fagaduielile venite de la Roma, prin influenta ma mei lui desigur, a trecut la catolicism, nfiintnd chiar n Siret o episcopie catolic a. Papa triumfa, si odata ce Voievodul Moldovei mbratisase aceasta credinta, aceas ta forma a credintei crestine, era si firesc sa caute nainte de toate a-si conver ti sotia. Dar aceasta femeie ortodoxa din Ardeal se mpotrivi. Se mpotrivi sotului ei, misionarilor care misunau prin tara si ndeosebi n Siret, capitala; se mpotrivi n susi Papei, care cu mina lui i scrie o scrisoare, careia Doamna, al carui nume nu l stim, raspunse ca ea de legea stra19bunilor nu se leapada. Energia acestei femei a facut ca, mpotriva vointei sotului ei, care era doar Domn, singurul lor copil, domnita Anastasia, sa ramna si ea ort odoxa. Prin aceasta ndaratnicie a ei, ea a scapat de legea romana care, dupa moart ea Iui Latco, s-ar fi latit pretutindeni, de ar fi fost si Anastasia catolica. Ca ci, n adevar, cnd n 1373 Voievodul Latco si dadu obstescul srsit n cetatea lui dm Si , nu lasa n urma-i alt mostenitor de-ct pe fnca lui, Anastasia. Obiceiurile de atu nci nu ngaduiau ca o femeie sa se urce pe tron, dar nici ca mostenirea acestuia sa treaca n mini .straine, atta timp ct mai curge n vinele cuiva sngele fostilor stapni i. Asadar, Ia moartea tatalui ei, Anastasia trebuia maritata pe data, spre a da Mold ovei un Domn. De ar fi fost aceasta domnita catolica, catolic i-ar fi fost proba bil bar batui. Dar mama ei, Doamna vaduva, ndaratnica ortodoxa, era nca n viata si veghea. Ea si alege ginerele, care, dupa credinta ei, trebuia sa fie de vita domne asca si crestin pravoslavnic, si ndrepta deci privirile asupra Lituaniei si peti, ca sa zicem asa, pentru fata ei pe luga Coriatovici, fiul ducelui Lituaniei. Istoria romnilor, cea de la 1850 ncoace, stie sa ne povesteasca multe lucruri frum oase despre acest Voievod, care ar fi domnii n Moldova ntre anii 1373 75, precum si despre Doamna Anastasia, nsa, precum nici vechile cronici moldovenesti nu pomenes c o vorba despre domnia lui, astfel si istoricii cei mai noi i neaga existenta1. Sa nu fi fost Anasiasia nici macar maritata cu el? n tot cazul Anastasia a avut o fata, pe care o chema tot Anastasia si care fu nevasta lui Roman Musat. Copiii lor au purtat numele de Alexandru (cel Bun), Bogdan si luga (cel care a domnit ct eva luni n 1400)5. E deci de presupus ca acest luga, care a existat ca Domn al Mo ldovei, purta numele bunicului sau. Concluzia ce trebuie trasa este ca, chiar da ca ducele lituanian, luga Coriatovici, nu a domnit la noi dupa cum ar fi dorit s oacra-sa, el a fost n tot cazul barbatul Anastasiei Musat, fata lui Latco Voievod Ramne acum de vazut n ce chip si pe ce temei de drept au ocupat, dupa moartea lui Latco daca nu a Iui luga I Musatmii scaunul Moldovei. MUSATA SI NEVESTELE LUI ALEXANDRU CEL BUN n anul 1375, Petru, fiul Musatei, s-a urcat n scaunul Moldovei. Cine nsa era aceasta Musata, care a dat numele ei ntreg sirului de Domni ce s-a perindat n Moldova timp de aproape 250 de ani? Unii istorici ndeosebi Xenopol au crezut ca era munteanca, din vita basarabilor, altii au luat-o drept o poloneza, pe cnd ea, vestita Musata, ar fi de fapt mol-do veanca, nici mai muit nici mai putin dect fata lui Bogdan descalecatorul, sora lu i Latco, si prin urmare matusa Anastasiei. Aceasta presupunere, de data recenta si nu nca do-vedita documentar, pare cea mai verosimila, si pna la proba contrarie trebuie adoptata. Ea arunca o lumina vie a supra felului, foarte precis, de buna si deja stabila organizare a nceputurilor st atului moldovenesc. Nu o n-tmplare a adus prin meleagurile noastre o ceata de vna-t ori, carora le-a trecut deodata prin minte sa nfiinteze si sa organizeze un stat. Ci, dimpotriva, ntemeietorii Moldovei au venit din Ardeal cu gndul bine preconcepu t de a crea aici un stat neatrnat si care nu s-ar deosebi de acel pe care-1 aveau din vechi n Maramures. Si de aceea, dupa moartea lui Bogdan si a fiului sau Latc o, domnia, pentru a nu ncapea pe mini straine, a fost data lui Petru, fiul Musatei , care era fata lui Bogdan. Petru era si el fiu de Domn. l putem chiar privi ca adevaratul ntemeietor al Moldo vei. Caci tatal sau, Stefan, barbatul Musatei6, era Voievodul Sepenitei, adica a portiunii de teren cuprins ntre Prut si Nistru, cu ntinderea aproximativa a judetu lui Hotin de astazi. Bogdan, care-si ntinsese teritoriul voievodatului sau de la cotul Prutului n jos, s i maritase fata, nainte sau dupa descalecare, cu acest Voievod vecin, Stefan al S epen-tului, probabil urmasul bolohovenilor. La moartea lui 21 Stefan i-a urmat n scaun fiul sau, Petru, iar la stingerea dinastiei Bogdanestilo r, moldovenii 1-au rugat sa Ie fie si lor Domn, ca fiind nepot de fata al Iui Bo gdan, nepot de sora al lui Latco si var primar cu Anastasia. Astfel dinastia Bog danestilor va putea continua prin femei, astfel s-a nfiintat domnia Musatinilor n M oldova, astfel, prin aceasta alegere, unindu-se voievodatul lui Bogdan cu acel a l Iui Petru, s-a creat adevarata Moldova, care, de bine de rau, a stiut sa-si pa streze o relativa neatmare pna trziu, pna cnd, abia dupa 400 de ani, ncepu cunoscuta i dezmembrare prin succesivele rapiri ale Bucovinei si ale Basarabiei, si apoi ia rasi ntregirea tuturor teritoriilor n anii acestia din urma. Musata, fiind fata catolicei Maria, a fost catolica si ea. Purta chiar, prin str aini, numele de Margareta. Totusi fiii ei au ramas n credinta tatalui lor, Voievo dul Stefan, ortodocsi. Acesti fii au domnit tustrei: Petru saisprezece ani, frate -sau Roman trei ani, si cel mai mic, Stefan, sase ani (de la 1357 pna Ia 1400). Alexandru cel Bun, care, dupa scurta domnie a unui ai doilea luga, neidentificat pna azi, ce a urmat lui Stefan n scaunul Moldovei, era fiul lui Roman si al Anastasiei . Asadar, ntr-o vreme cnd viata patriarhala avea alta nsemnatate dect azi, Musata no astra era fata de Domn, a Iui Bogdan, sora de Domn, a lui Lafco, nevasta de Domn , a lui Stefan din Sepenit, mama a trei Domni, Petru, Roman si Stefan, bunica lui Alexandru cel Bun, razbunica Iui Stefan cel Mare si stramoasa tuturor celorlalt i Domni: Stefanita, Petru Rares, Lapusneanu, etc. Iata pentru ce numele ei de bo tez a ramas n istoria noastra un nume patrimonial, cunoscut de toata romnimea timp de aproape 600 de ani. Amanuntele vietii ei nu se cunosc. Dar putinul ct stim ajunge pentru a-i da o fai ma care merita sa fie reamintita. Ca mama de Domni, ea a locuit n Siret, unde cato licii o numeau doamna Marghita si unde a cladit o biserica, Sf. Ion Botezatorul, pe care a ncredintat-o calugarilor dominicani. Att aceasta biserica, ct si aceea a calugarilor franciscani s-au naruit si nu ramne astazi din ele nimic. Si sub Alexandru cel Bun, desi intram n secolul al XV-Iea, lupta pentru catolicis m a urmat a se da cu n-versunare. Acest Domn, una din cele mai deosebite figuri a le istoriei noastre, a fost nsurat de patru ori. Cea dintii sotie, pe care o avea nca nainte de a urca treptele tronului, se chema Margareta si era catolica, fiica palatinului 22 Stefan din Losontz, din Transilvania7. Ea facu biserica papistasa de la Baia, unde si fu ngropata. Celebrul calator Bandini, trimisul Pape i, a vazut, n anul 1646, mormn-tul ei acolo, astazi disparut, atunci nsa ntreg si n b una stare. Stradaniile Margaretei de a-si converti sotul Ia catolicism ramasera, ca si ale Clarei n Muntenia, zadarnice. Dupa moartea ei, Alexandru Voda se nsura din nou, cu o romnca de data aceasta, Nea csa, sau, curn i zic autorii straini, nu se stie de ce, Ana. N lorga ne spune ca a ceasta Doamna pare a fi fost fata lui Mircea cel Batrn. Ceea ce este sigur, e ca ea muri, scurta vreme dupa cununie8, si ca Alexandru cel Bun, caruia nu-i placea vaduvia, se nsura a treia oara, lund de sotie iar pe o catolica, nsa de neam mare de lot. Anume pe Ringata, vara regelui Vladislav al Poloniei (sora lui Vitold). Rin gala era de altfel vara de al treilea cu Alexandru. Rudenia aceasta ar i venit du pa bunica lui Alexandru cel Bun, Musata, a carei mama, Maria, era polona, dupa c um stim. Maritata ntia oara cu ducele de Mazovia, Ringala era vaduva cnd o lua Alexandru. Casatoria ei, facuia cu mare alai n anul 1411, se desfacu fara multe forme, zece a ni mai trziu, n 1421. De ce si-a trimis Alexandru sotia acasa, dupa o convietuire cuviincioasa, zice-se, nu se stie. Istoricii tac, din lipsa de documentare, nsa b anuiala trebuie sa cada tot asupra chesiiunei catolicismului. Propaganda acestei Doamne ajunsese att de ntinsa, nct pna si mitropolitul tarii fu convertit la credint a catolica. Un document din 1435, adica doi ani dupa moartea Iui Alexandru, ni-1 arata pe acest nalt prelat, fost mitropolit ortodox al Moldovei, cutreie-rnd Europ a, spre a face propaganda credintei papistase. De altfel, cronicile polone arata lamurit, ca Ringala s-a despartit de sotul ei Alexandru din pricina ca acesta nu voia n ruptul capului sa devie catolic". Asadar, a plecat *:a, de buna voie; n-a fost alungata. E deci nvederat ca -,istemul de convertire pe cale piezisa, adopt at de Papa pentru propaganda n tarile noastre, a urmat nca multa vreme dupa nfiinta rea voievodatelor, timp aproape de ) suta de ani. Alexandru cel Bun, fie ca-i era sufletul larg, fie din diplomatie, pentru a nu s e strica cu puternicul sau vecin, regele Poloniei, dete fostei Iui sotii, dupa d espartire, venitul a doua orase din Moldova, Siretul si Volohavatul, precum si 60 0 de zloti pe an. Ba mai rnult dect att, si aceasta arata ca n adevar tinea foarte m ult sa nu se certe 23 cu regele Vladislav, n 1422, adica un an dupa despartire, i trimise 400 de calareti sub conducerea spatarului Coman, pentru a-i veni n ajutor n razboiul ce purtau po lonii cu cavalerii teutoni. Patru am mai trziu, n 1426, Alexandru arata nca o data dorinta ce avea de a ramne prietenul Poloniei, cernd, pentru fiul sau Ilie, ce avusese cu Doamna Ana, mna Marin cai, cumnata regelui Vladislav lagcllon. S, aceasta este nca o dovada ca nu Alexa ndru, nsurat cu vara regelui Poloniei si care cerea acum n casatorie pentru fiul s au pe cumnata acestuia, ca nu el alungase pe Ringala, ci ca, dimpotriva, ea, une alta Papei, plecase de buna voie si mhnita dmtr-o tara pe care, cu toate stradanii le ei, nu o putuse ndruma pe calea adevaratei credinte". De altfel, dupa despartirea lui de Rmgala, orientn-du-si politica mai mult spre B izant, mai ales dupa trecerea mparatului loan al VUI-lea prin Moldova (1424), Ale -xandru cel Bun se nsura a patra oara, cu o ortodoxa de data aceasta, Marina, des pre care se stie numai ca era fata lui Marin si ca se ntitula, dupa pilda sotului ei, Doamna de sine statatoare a toata Moldova si a malului mani". Din aceasta ti tulatura, ce-si dadeau Voievodul si Doamna lui, se vede lamurit ca Moldova se co nsidera, catre sfrsitul domniei lui Alexandru, neatrnata de poloni. Legaturile cu a ceasta tara ramasesera cordiale, dar vasalitatea disparuse. Marina e ntia Doamna romnca, de la care ne-a ramas chipul autentic", Lfn epitrafir, tesut de mesteri bizantini contemporani si care se afla nainte de razboi nti-unul din muzeele Petrogradului, ne-o arata pe Marina n bo-gatul ei costum de Doamna, s ubtire si mladioasa, cu ochii galesi, spnncenele ncondeiate si foarte ridicate de asupra ochilor, nasul subtire, gura mica, parul mpletit Aceasta din urma Doamna a lui Alexandru a fost mama lui Petru Aron, despre care vom vorbi n capitolul urma tor9. DOAMNA MARI1WCA A LUI ILIE VODA aria, sau Mannca, sau Manca, era sora re-ginei Poloniei, Solia, ambele tete ale ducelui lituanian, Andrei Ohgmandovici. Nunta ei cu Ilie, fiul mai mare al lui Alexandru cel Bun, s-a facut la Suceava, n ziua de 23 octombrie 1425, nunta cu alai mare, cu slujba oficiata de cel dinti m itropolit al Moldovei, losf, varul Domnului. Tnara domnita nu banuia atunci viata de durere ca-re o astepta, n fata altarului, toate miresele, n toate vremurile, sunt la fel. ndragostite sau nu, ele cred, cnd l i se pune cununa pe cap si preotul le bmecuvnteaza, ca de acurn viata va nsemna pe ntru ele o necurmata fericire. Abia atunci nsa ncep grijile si necazurile. Ct despr e domnita Mana a lui Voda Ilie Musat, viata ei a fost un blestem Sapte am dupa cununie, n 1433, Alexandru cel Bun moare. Ilie si Mana urca treptel e tronului, nsa nu apu-cara bine a gusta din placerile domniei, ca iata, un frate de al lui, numit Stefan, al doilea fiu al lui Alexandru, soseste din Muntenia c u ajutor de la Vlad Dracul si-I alunga, mpreuna cu Doamna lui, peste hotarele Mol dovei ' . Ilie si Marinca, izgoniti de Stefan, parasiti de boieri, fug n Polonia, la cumnatul lor, regele Vladislav. Marinca avea doi prunci, pe Roman si pe Alexan dru, de 6 si de 5 ani. Credea biata femeie, ca cumnatul ei i va ajuta sa recapete scaunul, nsa Vladislav si primi rudele, le gazdui, le mngie, le purta cu vorba si ma i mult nimic. Stefan, noul Domn al Moldovei, i se nchinase, pri-mind suzeranitatea Poloniei, as a nct regele Vladislav chibzui ca este mult mai cuminte sa-si gazduiasca cumnatii, dect sa faca, de ochii lor, razboi moldovenilor. nsa nu trece bme anul si, n 1434, Vladislav lagello si da duhul n capitala tarii lui , plns zic cronicele polone de ntreg poporul, iar eu zic ca de cumnatii Iui 25 nu cred sa fi fost plns. Ti urmeaza n scaun Vladislav al III-lea, de care bietii n ostri prizonieri caci de fapt asta erau Ilie si Maria, niste prizonieri n-avura cu ce se fali. Acest rege, ca si predecesorul sau, si tinu rudele nchise n palat, nevrn d a Ie da ajutorul cerut de ei pentru redobndirea domniei pierdute. Ilie nsa nu era om sa stea cu minile n sn. Vaznd ca de la rege nu putea capata sprijinul dorit, el s i facu prieteni n nobilimea polona, stiind ca nobilii erau adeseori mai puternici dect regeie nsusi. Astfel, ntr-o zi, prietenii lui l facura scapat si, cu o armata strnsa de ei, l dusera pna la hotarele Moldovei. Aflnd regele despre aceasta si fiin du-i teama ca daca Ilie si-ar redobndi scaunul, fara ajutorul sau, s-ar lepada de suzeranitatea polona, i trimise n ajutor o armata destul de puternica pentru a pu tea ataca, cu sorti de izbnda, pe rivalul sau frate. Ilie, pentru a se feri de luptele interne, se mpaca n curnd cu fratele sau, hotarnd mpreuna sa domneasca amndoi, nul asupra Moldovei dintre Carpati si Siret, iar celalt asupra partii de jos a t arii, spre mare. Ilie, simtindu-se sprijinit de poloni, pastra totusi un fel de s uprematie. Pe el l vedem locuind n Suceava, si tot pe el figurnd n fruntea documentel or oficiale. Au domnit astfel noua ani, de la 1435 Ia 1444. Doamna Marinca, ntoarsa la caminul ei, putu crede m rastimpul acesta ca s-a ispravit cu zilele amare. Nestiutoare de vi-itor, si crestea n liniste odraslele, pregatindu-le pentru o viitoare domnie , n 1444, Roman, cei mai mare dintre fiii e, mplini 18 ani, cu care prilej se facur a la Curtea din Suceava mari serbari, petreceri populare n oras, mpartire de daruri boierilor, popilor, prostimei. nsa abia cteva luni mai trziu, nenorocirea, care pnd este pe om si vine cnd nu crezi si dincotro nu stii, se napusti asupra casei Iui l ie Voda si a Doamnei Marinca. Vladislav al III-lea, regele Poloniei, murind n batalia de la Varna mpotriva turci lor, Ilie ramne fara sprijinul care tinea pe frate-sau n ascultare. Stefan, Domnul Tarii de Jos, aflnd momentul prielnic, si strnge prietenii si oamenii si sosind n S uceava fara veste, prinde pe ra-te-sau Ilie, i scoate ochii si-1 arunca n nchisoare. Doamna, nu se stie prin ce ntmplare, scapa de urgia cumnatului ei si, lundu-si cop iii, fugi din nou n Polonia, la sora ei, regina vaduva, Sofia. Pentru a ntelege ce urmeaza, trebuie amintit ca n timpul domniei lui, Ilie restitu ise Poloniei cetatile Hoti26 nului si a Hmielnovului, pe care Viadislav lagello e amanetase Iui Alexandru cel Bun. Stefan, dupa ce uzurpa scaunul fratelui sau, nevoind sa recunoasca aceasta resti-tuire facuta de Ilie, se pregati sa atace cetatile pentru a pune din nou s tapnire pe ele. n timpul acesta, Ilie, orb, murise n nchisoare. Doam-na Marinca, ramasa vaduva, exi lata si ndurerata, n ioc de a se lasa covrsita de nenorocire, se arata deodata fata de duce si sotie de Domn. Chema mprejurul ei pe fostii prieteni ai lui Ilie, nobilii poloni, care l sprijinis era cu 9 ani nainte de redo-bndirea scaunului Mo!do\ei, aduna cu ajutorul lor o ar mata de lefegii si, nainte ca Stefan sa se dezmeticeasca, puse ea stapnire pe ntrite le cetati ale Hotinului si ale Hmielnovului. ncredmtnd apoi paza unor prieteni, po ate chiar rude. iui Ion de Cicior, capitanul Cracoviei, si iui Petru de Sprowa, palatinul Liovului (Lemberg), ea se ntoarce n Cracovia si prin farmecele ei, prin vointa, prin bani, prin rugaminti, prin amenintari, prin fagaduieli, nu stim prin ce mijloace, dar stim ca si-I impuse pe fiul ei Roman, baietandru de 18 ani, Do mn al Moldovei, cu dreptul de stapnire asupra cetatilor amintite. Ciopr-tita Moldo va, dar strasnica femeie. n 1445, Roman facu juramntul de credinta lui Ca-zimir al IV-lea, noui rege al Polo niei. El nsa domneste din mila acestui rege si prin vointa mamei lui, domneste cu numele, de la Hotin, de la Hmielnov, de Ia Cracovia, nsa n Moldova nu se poate nto arce. Acolo era stapn unchiul sau Stefan, uzurpatorul, care si coasociase la domnie pe alt frate, Petru, al treilea fiu al lui Alexandru cel Bun. Acest Petru, numi t si Aron, pare a fi ajutat pe Stefan la detronarea, orbirea si omorrea fratelui l or Ihe, iar drept rasplata, Stefan i-ar fi ngaduit a domni n Moldova mpreuna cu el, pastrndu-si nsa ntietatea pentru sine. Din Cracovia, Doamna Maria veghea, i trebuia pe de-o parte domnia efectiva pentru fiul ei, iar pe de alta parte i trebuia razbunare pentru omorul sotului ei. Si a stfel, dupa vreo trei ani de neobosite sfortari, ea izbuteste, prin ru dele si p rietenii ei, a ndupleca pe regele Cazimir sa-i dea o armata pentru a alunga pe cu mnatul ei din scaunul Moldovei. Comanda trupelor e ncredintata fiului ei, Roman, c are trece hotarul, ajunge pe neasteptate la Su-ceava, prinde pe unchiul sau Stef an si-1 omoara, raz-bunnd astfel n sfrsit ratacitoarea umbra fara odihna a tatalui sau. 27 Iata-1 pe Roman, la vrsta de 21 de ani, razboinic ostas, razbunator asasin. Domn! lat-o pe Doamna vaduva Ma'rinca ntoarsa la caminul ei, razbunata n sfrsit de schingiuirea si de omoru! bietului ei sot. Si de acum vor curge zile de apte si de mier e, daca... daca n-ar fi daca si poate". Petru-Aron, la auzul omorului lui Stefan, se refugiase n Ardeal de frica nepotulu i sau Roman, la curtea fui Ion Corvin de Hunyade, cu gndul de a-i cere ajutor pen tru recapatarea domniei Moldovei. Acolo, pentru a-si ajunge mai lesne scopul, ce ru n casatorie pe sora Iui Ion Corvin. Mna ei fu acordata, caci domnisoara Corvin de Hunyade avea 50 de ani batuti, ceea ce a facut pe unii gravi istorici, unguri si romni, sa zmbeasca, si cu oarecare dreptate Petru-Aron, fiul lui Alexandru cel Bun cu Marina, trebuie sa fi avut prin 1448 cel mult 23 de ani, cam de vreo vrsta deci cu nepotul sau. Asa nct aceasta casatorie, care ne aduse pe tronul Moldovei o Doamna ardeleanca, n-a\ea alt scop dect de a ndupleca pe Hunyade sa-i dea ajutor ul de care Petru avea nevoie pentru a-s alunga nepotul din scaun. Veni deci cu ar mata ungureasca si, lo-vindu-se cu Roman Voda lnga Suceava, l batu si-1 alunga din tara, asezndu-se n scaun n locul lui. Roman, care domnise abia cteva luni de zile, lun-du-si mama si fratiorul, fugi din nou la Cracovia aceea, scaparea attor Domni moldoveni pribegi. Un an mai trziu, la vrsta de abia 22 de ani, fugarul Domn si da duhul n capitala Pol oniei, de boala zic unii, iar altii zic ca de otrava. Ce s-o fi petrecut n suflet ul Doamnei Mari nea, a stiut ea si Dumnezeu. Dar ce a stiut lumea si ne-a repeta t-o istoria, e ca aceasta curajoasa si neobosita femeie, nelasndu-se abatuta nici de aceasta lovitura a soartei, ncepu din nou lupta pentru capatuirea singurului fiu ce-i mai ramnea, Alexandru. A gasit, de data aceasta un sprijin mai grabnic d ect nainte, ntruct polonii, ne-putnd ngadui amestecul ungurilor n treburile Moldove hotarra pe data sa scoata din scaun pe Petru-Aron, creatura si cumnatul lui Huny ade. Tnarul Alexandru capata deci o puternica oaste leseasca si intrnd n Moldova alu nga pe unchiul sau din Suceava. Cum nsa ntre timp Cazimir si Hunyade se mpacar ntre d sii, Alexandru fu nevoit sa se mpace la rndul sau cu Petru-Aron. Domnira deci, ca si predecesorii lor, amn-doi mpreuna, nepotul si unchiul, unul n Tara de Sus, celal alt n Tara de Jos, precum, dupa cum se vede, se facuse obicei acum de a mparti Mold ova 28 Domnia aceasta mpreuna t'mu un an, n care timp, Doamna Marinca, mbatrnita si satula de attea hartuieli, ramase n Polonia. suparndu-se pe cumnatul sau Petru-Aron, l dete Ion Corvin nu se stie din ce cauza afara din Moldova, nici mai mult nici mai putin. Avea si putere destula pentru ac easta, n locul lui, trimise ca Domn al Moldovei de Jos pe un general de-al sau, C iopor. Pe acesta, care mpreuna cu Alexandru a domnit cteva luni n Moldova, 1-a botez at poporul mai trziu: Ciubar Voda, despre care povestea ne spune ca 1-ar fi mncat guzganii! n timpul acesta, un pretendent domnesc, Bogdan, fiu din flori al Iui Alexandra ce i Bun (si tatal lui Stefan cel Mare), sosi n Moldova, cu oaste adunata nu se stie de unde, nvinse pe Alexandru si pe Ciopor, i alunga din tara si urca treptele bntu ituiui scaun moldovenesc. Ca si tatal sau, ca si frate-sau, Alexandru se refugiaza n Polonia, la rudele si prietenii lui. Gaseste n Cracovia pe Doamna Marinca, obosita vaduva care nadajdui a sa-si ispraveasca zilele acolo, n liniste, nsa, cum afla batrna ca fiul ei si-a p ierdut iar domnia, energia de altadata renvie, si iarasi, prin alergaturi, prin r ugaminti, prin agaduinti pune la cale ntoarecea lui n Moldova. Acolo, n Polonia, se retrasese si fugarul Pctru-Aron, cumnatul lui Corvin. Fostii codomnitori, unchi si nepot de aproape aceeasi vrsa, se nteleg usor si, cu sprijinul lui Cazimir, por nesc la Suceava sa-1 scoata pe Bogdan din piine. Vom arata n capitolul urmator cu m 1-au prins pe neasteptate, Ia Reuseni lnga Suceava, si cum i-au omort, mpartin-du -si apoi din nou Moldova, Alexandru Domn al Tarii de Sus si Petru-Aron Domn al T arii de Jos. n rastimp de mai putin de zece ani s-au facut trei omoruri, maceluri de frati, de unchi si de nepoti ntre ei. Cruzimea acelor vremuri e nspaimntatoare, si cam la fel, de altmintrelea, era pretutindeni. Omenirii, iesita cu greu din epoca tulbure a invaziumlor barbare, i-a trebuit multa vreme pna sa paseasca pe ca ile civilizatiei. Unchiul si nepotul, ba cu certuri, ba cu mpacari, de bine, de rau, domnesc mpreunanca patru ani. Aron Voda, ambitios, cu veleitati de ntietate, de a domni singur dac a se poate, izbuteste, dupa scurgerea acestor patru ani, sa-si formeze un partid destul de puternic, pentru a pune mina pe Alexandru, a-1 scoate din scaun si a1 trimite prizonier la Cetatea Alba, unde dupa scurta vreme tnarul Voievod Alexand ru moare otravit! 29 lat-o pe Doamna Mannca, despre care nici nu mai stim unde se afla, n Polonia, n Mo ldova, ia Cetatea Alba, iat-0 traind zile destule pentru a vedea si moartea aces tui din urma copil al ei Barbatul orbit si sugrumat, fiul mai mare mort de boala Ia vrsta de 22 de ani, tiul mai mic mort otravit Ja 27 ani Cta deosebire ntre mnea sa de ia Suceava, fata ducelui Lituaniei, si mama ndurerata de la Cetatea Alba, v aduva Domnului Moldovei' Ce imensa tragedie omeneasca n scurtul rastimp de 30 de ani' Pe urma, nimic Istoria nu mai pomeneste de numele Doam nei ManncaFAMILIA LUI STEFAN CEL MARE tefan cel Mare, care alaturi de Mihai Vi-teazul a fost podoaba si mndna tarii noa stre, s a urcat pe scaunul Moldovei n anul 1457, trei ani dupa cucerirea Bizantulu i de catre turci NICI d/i nu ne dam ndeajuns de bine seama ce noroc am avut de-a avea tocmai atunc i, tocmai pe Stefan Viata iui fund nchinata luptei pentru pastrarea neatr-nani neamului sau in vremea cmd turcii cotropeau popoa-rele, e firesc sa fi avut el drept simbol de lupta cr ucea mpotriva semilunei Atletul lui Chnst, cum l numea Papa, a fost fara voia lui O urmare a ce-1 mpingea nevoia sa faca nsa aparatorul credintei stramosesti a fost cu voia Iui, din ndemnul unui neam care voia sa traiasca Ca atare, Stefan fund, c onstient, figura reprezentativa a ortodoxismului poporului sau, el si-a luat de sotii femei ortodoxe, toate patru sotii numai ortodoxe Cu toata corespondenta cea avut cu Roma, cu tot ajutorul ce, la strimtoare, I-a cerut de Ia Papa, influen ta catolicismului a fost, ct a trait Stefan, inexistenta n Moldova. Domn la Suceava a venit cu ajutorul Iui Vlad Tepes, scotnd din scaun pe Petru-Aro n, ucigasul tatalui sau Acest Petru-Aron era fiul lui Alexandru cel Bun si al Ma rinei, si deci frate vitreg cu Bogdan Voda, tatal Iui Stefan Intrat n Moldova n fr untea unei armate polone, el nainta pna la Suceava, unde se alia ca frate-sau Bogda n, nestiutor de ce-l asteapta, petrecea fara grija la nunta unui boier de-al lui , n sat la Reusem, n apropierea buceve si ndrepta o parte din oaste ntr-acoio, si, s nd noaptea, n toiul chefului acelei nunti, cnd Voda nsusi trebuie sa fi fost ametit de vin, nconjura conacul si intra pe neasteptate n camera n care benchetuiau nunta sii si Voda. Scotnd de acolo pe frate-sau n curte, puse sa i se reteze capul n fata Iui si a oaspetilor ncre31 meniti de spaima. Era n noaptea de vineri spre smbata, la 15 octombrie 1451. Se spune ca Stefan, nca foarte tnar pe atunci, ar fi fost si el la nunta aceea din Reuseni, c-ar fi fost de fata la omorul tatalui sau si c-ar fi fugit, n toiul no ptii, nt n Polonia si de-acolo, prin Ardeal, n Muntenia. Odihna n-ar fi avut pna n-a azut pe ucigasul tatalui sau scos din domnie si omort la rndul sau. Fapt e, ca-i v edem, sase ani mai trziu, sosind cu o oaste adunata n Muntenia cu ajutorul lui Vlad Tepes, nvingnd, la Joldea, n ziua de 12 april 1457, pe unchiul sau Petru-Aron, si aruncndu-I dincolo de hotare la prietenii sai poloni. Si astfel bulu-citu-s-au a d oua oara Petru Voda", spune Ureche, n Le-topiseti. Ctiva ani mai trziu, Stefan urma ri pe acest ucigas, pna n inima Ardealului si, punnd mna pe el, l strapunse cu sabia lui. La acea data, Stefan era nensurat, nsa, cum avea un fiu numit Alexandru, care a tr ait pna trziu (1496), e de presupus ca noul Voievod era vaduv. Se cunoaste si nume le mamei acestui Alexandru, Marusca. Si ca sa fi fost ea numai tiitoarea lui Ste fan, nu e de crezut, fiindca, pe de o parte, o aflam trecuta ntr-un pomelnic alat uri de celelalte Doamne ale lui Stefan cel Mare, iar pe de alta parte, fiindca Do mnii, desi aveau obiceiul sa-si creasca copiii naturali pe linga ei, totusi nu-i pomeneau n genere n documente si nici nu-i luau cu ei la razboi, cum facea Stefancu fiul sau Alexandru. Acuma, c-o fi una, c-o fi alta, fapt e ca ntia casatorie sigura pe care o cunoaste m e cea facuta de Stefan sase ani dupa urcarea iui n scaun, la 1463. Mireasa era o Olteanca, Evdochia, si venea din Kiev, fata principelui OJeJco si sora lui Simi on. Acestia erau vasalii regeiui Poloniei, vasali att de credinciosi, nct Simion din Kiev lasa, la moartea lui, regelui Poloniei, spre a-i dovedi dragostea si supun erea ce avusese pentru el, i lasa n dar cele mai sfinte lucruri ale lui: calul si arcul! Nunta lui Stefan cu Evdochia se facu la Suceava, bmecuvntata fiind de mitro politul Moldovei Teoctist si de Tarasie, episcopul de Roman. Binecuvntarea acesto r nalti prelati nu Ie fu de folos. Evdochia, dupa ce darui sotului ei doi baieti care au murit copii (1479) si o fata, a carei nenorocita viata o vom povesti mai jos, se stinse, de boala, dupa abia patru ani de casnicie (1467). Cinci ani mai trziu, n 1472, Stefan se nsoara din nou. De data aceasta, marele nost ru Voievod a dat lovitura", 32cum s-ar zice n zilele noastre. Sau mai curnd a ncercat s-o dea, caci nu i-a mers n plin. n ultimele timpuri ale imperiului bizantin, mparatii Comneni, hartuiti mereu de tu rci, devenisera att de siabi, att de neputinciosi fata de pericolul turanic care-i ameninta, nct ei, n loc de-a tine piept dusmanului, se certau numai ntre ei: ba de f mostenirea tronului, ba de la mpartirea ultimelor petice de pamnt ce Ie mai ramase sera din ntinsa lor mparatie de altadata. Astfel se ntmpla ca Comnenii sa-si mparta, la un moment dat, stapnirea imperiului, unul din ei ramnnd la Bizant, stapn n Europa, celalt la Trapezunt, pe Marea Neagra, stapn n Asia. Imperiul Trapezuntului mai da inui ctiva ani, iar cnd, la 1461, cazu si el la rndul lui, Comnenu de acolo, alunga ti de. turci, se refugiara n Crimeea, hanui Crmului le dadu n stapnire Mangopul, un domeniu cu un castel pe-o stnca, la malul marii. Pe fata acestui Com-nen o peti S tefan cel Mare, pe Maria de Mangop. Casatoria aceasta nu numai ca dadea Domnului Mol-dovei si ntregii tari o deosebit a vaza, venita de ia stra-lucirea neamului mparatesc al Comnenilor, ct mai ales da dea lui Stefan posibilitatea de a pune cndva stapnire pe Mangop, prin drept de mos tenire, n adevar, tatal Mariei, Olobei Comnen, fiind batrn, la moartea lui tinutul Mangopului urma sa se mparta ntre fiul sau Isac si fata Iui, Maria. Iar Stefan, a carui politica a fost mereu atintita asupra marii, care se luptase cu atta nversun are pentru mentinerea Chiliei si a Cetatii Albe, nu putea dect sa rv-neasca la ace asta posesie bizantina din peninsula Crimeei, ale carei coaste erau stapnte de gen ovezi, cu care comertul nostru ntretinea strnse legaturi. Nunta lui Stefan cu Maria Comnen se facu Ia Suceava, n ziua de 24 septembrie 1472 . Aceasta casatorie nu fu mult mai norocoasa dect pre-cedentele. Convietuirea Marie i cu Stefan fu scurta si fara noroc. Trei ani dupa sosirea acestei odrasle mparat esti n meleagurile noastre, turcii atacara Crimeea, supusera pe han, pusera stapni re asupra Calfei si Mangopului si omorra pe ultimii Comneni de acolo: pe Isac, fr atele Mariei, si pe Alexandru, un var de-al ei. Aceasta nenorocire familiala se l ega n curnd de alta, mai grozava pentru Maria, nenorocirea casnica. Trebuie sa se fi petrecut n cetatea din Suceava, pe vremea aceea, o grozava drama, si multe lacr imi trebuie sa fi curs n camara Doamnei. 3 Comanda JA 84 33 Stefan cel Mare tinea mai de mult de acuma, la Curtea lui din Suceava, doua feme i prizoniere, pe Doamna Maria, nevasta lui Radu cel Frumos a) Munteniei, si pe f iica ior Maria- Voichita. Le avea la curte ia dnsul dinainte chiar sa se fi n-surat cu Maria din Mangop, cu un an nainte, din 1471, cnd nfrnsese el pe nversunatul sau dusman, Radu, Vo-ievodul M unteniei, ! batuse lnga Bucuresti, la Soci, n martie 1471, si-i nimicise ostirea, nct acesta, n graba lui de a trece mai repede Dunarea, si parasise n capitala sofia, fata si ntreaga lui avere. Stefan puse stapnire pe bogatiile Iui Radu, iar pe femei Ie lua cu el la Suceava, prizoniere. Maria-Voichita pare a fi mostenit frumusetea tatalui ei Radu, supranumit ce) Fru mos. Cu timpul, crescnd fata sub ochii Iui Voda, acolo n cetatea Sucevei, s-a ndrag ostit Stefan de ea. Cnd turcii cucerira Mangopul, omornd pe Isac Comnen, Stefan, pi erznd nadejdea ce ntretinea de-a fi cndva stapnul acelui tinut din Crimeea, se nstrai a de sotia lui Maria, Ia dragostea careia se vede ca tinea rnai putin dect la zes trea ei, rapita de turci. Ca s-ar fi despartit Stefan de Maria Comnen, dupa cum spune Xenopoi, si ca s-ar i rensurat chiar n acel an, 1475, cu Maria Basarab, fata l ui Radu cel Frumos, nu poate fi adevarat. De nicaieri nu rezulta lucrul acesta. Dimpotriva, N. lorga ne spune ca n anul urmator, 1476, dupa batalia de la Razboie ni, Stefan Voda, fiind biruit de turci si um-blnd o vreme fugar prin tara, Doamna lui, Maria de Mangop, ramasa n Suceava, se ngrijea ca de saptamni de zile era fara vesti de la barbatul ei. Daca nsa Stefan nu se despartise de ea, n tot cazul se nst rainase. Ochii frumosi ai celelalte Maria, farmecele ei, l subjugasera. Si rivalit atea ntre doua femei, ntre Doamna si viitoarea Doamna, durerea de a-si vedea dragos tea stingherita, de-a se vedea parasita cnd tocmai avea mai mare nevoie de sprijin , de-o vorba buna, din pricina doliului e recent aceste toate au dus desigur n mor mnt pe tnara Domnita de neam mparatesc. Ea moare n anul 1477, n luna de-cembrie, n po tul Craciunului, dupa abia cinci ani de cas-nicie. A ngropat-o Voda Stefan, cu al ai si cinste multa, la mnastirea Putnei, noua iui ctitorie. Stofa cusuta cu fir, care-i acopera morrnnul, o arata moarta, mbracata n scumpe haine domnesti, cu coroan a bizantina n cap si cu armele Bizantului cusute n colturile stofei12. Stefan, fie ca a vrut sa tie un doliu cuviincios, fie ca 34 fata lui Radu cel Frumos era nca prea tnara, s-a n-surat cu ea abia trei ani mai trz iu, n 148013. Aceasta din urma casnicie tinu 24 de ani, pna Ia moartea lui Ste-fan , ntmplata ia 1504. Doamna Maria-Voichita i-a su-pravietuit 7 ani. A fost ngropata la Putna, alaturi de cealalta sotie, n anul 1513, n timpul domniei fiului ei Bogdan . Desi n timpul casatoriei Iui cu Maria Basarab, Stefan era trecut demult1 de vrsta maturitatii, totusi vioi la suflet si la trup, el mai avea ibovnice. Cea mai cun oscuta din toate era ntretinuta lui din Hirlu, Maria, nevasta unui negustor de pes te, numit Rares. Deseori se abatea Voda de Ia Suceava fa Hrlau sa-si vada iubita, daca nu cumva o fi luat-o, n vremea din urma, la Curte Ia el. In tot cazul, fruc tul nelegitim al acestei mpreunari a fost un fiu, Petre, caruia i s-a zis Rares, dupa numele mamei sale si care va ajunge mai trziu si el Domn al Moldovei. Despre mama lui Stefan, acea pe care Bolintineanu ne-o arata, ca-n medievalurile timpuri ale lui Malbrough, stnd n turnul Cetatii Neamtului si refuznd sa deschida fiului ei, nvins si ranit, poarta castelului prin vorbele: De esti tu acela, nu-ti sunt .mama eu", despre aceasta strasnica femeie legendara nu se stie aproape ni mic. Subiectul poeziei Iui Bolintineanu e scos din O sama de cuvinte a cronicarului I on Neculce, al carui text este urmatorul: Stefan Voda cel Bun, batndu-1 turcii la Raz-boieni, a mers sa intre n Cetatea Neamtului, si fiind ma-ma-sa n cetate nu I-a lasat sa intre si i-a zis ca pasarea n cuibul ei piere, ce sa se duca n sus sa st rnga oaste, ca izbnda va fi a lui. Si asa, pe cuvintul tnne-sa, s-a dus si a strns o aste". Neculce, traind cam la doua-trei sute de ani mai trziu, a raportat si el numai ce -a auzit din batrni. Dar legendele avnd ntotdeauna un fond de adevar, concluzia pe c are o putem trage este ca Doamna Oltea trebuie sa fi fost neaparat o femeie ener gica, o femeie care stia sa impuie chiar strasnicului ei fiu, De asemenea nu se poate sti cu siguranta daca Doamna Oltea era sotia legitima a lui Bogdan Voda, cel omort de frate-sau la nunta din Reuseni, sau poate numai o 35 ibovnica de-a lui. O chema si Maria si Oltea, caci ambele numiri se gasesc, alte rnate, n documente. La moartea ei, a fost ngropata nti la Poiana, de unde o muta apoi nepotul Petru Rares n apropiata mnas-ti re a Probote, ctitoria lui. n schimb avem vesti ndeajuns despre copiii Iui Stefan, Din casatoria lui cea dintii cu Marusca, care muri nainte de a apuca sa fie Doamna, el a avut numai doi fii. Pe unul din ei, Ilie, l cunoastem numai din pomelnice. O fi murit tnar. Despre cel mai rnare, Alexandru, am vorbit mai sus. Acesta, favoritul lui Stefan, cel n care -si pusese el nadejdea pentru apararea mai departe a Moldovei, a murit totusi nain te de-a ajunge Domn, la vrsta de vreo 45 de ani. n ziua de 28 iulie 1495 a fost ngr opat de catre amartul sau tata, care-i adusese trupul tocmai din Stambul, unde co conul Sandrel fusese ostatec. Din casatoria cu Evdochia de la Kiev, Stefan a avut trei copii: pe Bogdan si pe Petru, morti amndoi n ace-lasi an (1479), ngropati la Putna, si pe Elena, maritata cu Ion, fiul tarului loan al III-lea al Moscovei, a carei viata zbuciumata o vom povesti-o mai jos. Cu Maria din Mangop, Stefan nu a avut copii si poate o fi fost si aceasta una di n cauzele pentru care i se nstrainase inima de ea. n sfrsit, cea din urma sotie, Maria-Voichita Basarab, a mai daruit si ea sotului e i doi copii. O fiica, Maria, zisa Chiajna, ramasa nemaritata, fiindca nu gasise un sot de rangul ei, muri fata batrna, la 18 martie 1518; si un fiu Bogdan, zis o rbul sau chiorul, sau ncrucisatul, care a urmat n scaunul Moldovei dupa moartea ta talui sau, n 1504, Stefan a mai avut o fata cu una din aceste trei sotii, maritata cu principele po lonez Wisnowiecki. Nu i se cunoaste, pna acuma nici numele, nici mama, desi nu ar fi greu de aflat aceasta n att de bine pastratele arhive nobiliare polone. Se stie numai ca fiul lor a rvm't la tronul Moldovei pe vremea Iui Despot Voda, ca fiind nepot de fata al lui Stefan14 si dupa cum vom vedea rnai departe, nepotul sau st ranepotul acestuia a luat si el pe-o domnita moldoveanca, pe Chiajna, fata lui E rema Voda Movila. Acestia din urma au fost bunicii regelui Mihai Corybut Wisnowie cki (1669-73), care avea deci de doua ori snge romnesc n vine, sngele musatin al lui Stefan cel Mare si cel movilesc al lui Voda Eremia. n afara de casnicie nu i se cunosc lui Stefan, pna 36acum, dect trei copii: pe Petru Rares despre care am vorbit si Vom mai vorbi, pe u nul Ion sau lani, care se spunea n 1521 fiu al marelui Voievod, si pe-o fata mari tata cu nobilul polonez Sambuszko. Poate nca pe Stefan Voda Lacusta, despre care nu se stie de era feciorul lui Stefan sau al fiului sau Sandrel. Din toate aceste figuri disparute, unele fara a lasa aproape nici o urma, intere sante snt numai acele despre care vom vorbi fiecare Ja rndul lui, anume ale Voievoz ilor Bogdan Orbul si Petru Rares, a domnitei Maria Chiajna, nemaritata din mndrie , si a Elenei, cea care era sa fie tarina, dar a fost numai o foarte nenorocita femeie. Prin anii 1480 sau 81 se pomeni Voievodul Stefan, al carui nume era cunoscut n to ata Europa, cu o delegatie a tarului Moscovei Ivan Vasilievici al III-lea, care venea sa-i ceara mna domnitei lui, Elena, pentru fiul sau, on cel tnar. Mihai Plestev, trimisul tarului, sosi la Suceava cu o numeroasa si stralucita nto varasire de boieri moscoviti si cu mputernicirea de-a savrsi logodna, ca procurato r al tnarului Ion, Urmara ospete si serbari si domnita Elena porni, prin Polonia, nspre destinul ei. pe Lascu, pe Snger si pe Gherasi Stefan Voda i darui trei boieri s-o ntovaraseasca m, cu jupnesele lor. Regele Cazimir al Poloniei primi pe tnara domnita moldoveanca si pe nsotitorii ei curn se si cuvenea viitoarei tarine moscovite, dndu-i bogate daruri, si alaiul domnesc porni mai departe, ajungnd la Moscova de postul sfntuiui Filip. Acolo, tnara domnita fu dusa nt ntr-o mnastire, unde, prin mijlocirea mamei t lui, facu cunostinta cu logodnicul ei, iar de boboteaza avu Ioc nunta. Din aceast a casatprie se nascu, doi ani mai trziu, un fiu, Dumitru. Fericirea Elenei parea asigurata. Sotie si mama iubi-toare, ea mai avea si bucur ia de a fi favorita tarului Ivan, socrul ei, care, la nasterea nepotului Dumitru , vazndu-si dinastia asigurata, de multa voie buna si ncarca fiul si nora cu cele m ai bogate daruri. De dupa usa, nenorocirea o pndea. Ivan, Ia batrnete, se nsura a doua oara, cu o greaca ambitioasa, de neam mparatesc, Sofia Paleologa, fiica celui din urma despot a l Peloponezului. Din aceasta casatorie se nascu un fiu, Vasile, Din clipa aceea inima batrnului ncepu sa se nstraineze de a nepotelului Dumitru si de a mamei sale E lena. 37pe ascuns, greaca lucra, desi fara sorti de izbnda, deoarece n ar fi fost nici un chip de-a putea nlatura pe Ion, sofuJ EJenei, de la drepturile sale de mostenitor legitim al tronului Soarta favoriza pe Sofia n 1490, de boala, sau poate din alt a pricina, tareviciul Ion muri. Din clipa aceea, tarina Sofia nu mai avu odihna pna nu-si mplini scopuf, de-a vedea pe fiul ei proclamat mostenitor a! tronului Cur tea, boierii, tara se mpartira n doua tabere, una pentru Dumitru, fiu! Elenei, mos tenitor prin drept de pnmogenitura, alta pentru Vasilc, fiul Sofiei, ca fund fecio r, nu nepot al tarului Ivan Partida Elenei era mai tare, nti tundca memoria lui Io n cel tnar era draga moscovitilor si al doilea, fiindca Sofia bizantina, nconjurata numai de grecj, era mai puj/n simpatizata n fara dect moldoveanca noastra Sirntin du-se n inferioritate, Sofia recurse Ia complot Ea puse la cale omorrea copilului r ivalei ei, precum si, se pare, nlaturarea, pnntr-o lovitura de stat, a nsusi sotul ui ei, ca fund prea batrn si incapabil de-a domni Complotul fu descoperit nainte d e-a fi nfaptuit Tarul Ivan condamna pe conjurati la mnastire si proclama pe fiul n urorei^ sale mostenitor aJ tronului n 1498, Dumitru, baietas de 5 am, fu dus cu u n stralucit alai Ia catedrala dm Moscova si ncoronat, n vazul si auzul ntregului po por, drept viitor tar al Moscovei, al Vladimirului si al NovgoroduJui Mama sa, stn du-i de-a stnga, pmgea de bucurie Iar dincolo n mnastire plngea greaca de necaz Dar, nu era doar n zadar vlastarul mpar atilor bizantini, traiti de veacuri n viclenii, n intrigi, n comploturi Schim-bndu-s i cu totul felul de-a i, ea se arata pocaita si smerita, pna capata iertarea sotulu i ei Odata ntoarsa la curte, ncepu, dulceaga din mndra ce fusese, sa puie nti stapntr pe mima barbatului ei, si apoi, cu ncetul, sa-st cstige dragostea boierilor si a poporului Cnd dupa patru am de truda se sunti destul de tare pentru a Iovi, ea nvin ui la rndu ei pe Elena de complot, asigurnd pe Ivan ca nora Iui vrea sa-1 omoare, p cnhu a-si vedea nul ajuns mai curnd stapnitorul tinutului moscovit Tarul Ivan, bat rn acum de tot, ajuns n mintea copiilor, crezu aceasta nscenare, dezmosiem pe Dumit ru, l rnm,se cu mama-sa la nchisoare si proclama pe nul sau Vasile mostenitor al tr onului Acestea se ntmpla n 1502. Stefan cel Mare, la auzul acestei nedreptati facute fiice i iui si n neputinta de a se razbuna mpotriva acestui cuscru a carui tara eia des38 partita de a lui prin Polonia si Lituania, si racori neca-zul oprind si bagnd la nc hisoare pe niste soli de-ai lui Ivan al IlI-Iea ce treceau prin Moldova n drumul lor din Italia m Rusia Platonica razbunare, caie nu folosi nici bietei domnite E lena, nici fiului ei Dumitru Ei ramasera n nchisoarea Moscovei, unde, doi ani mai trziu. Elena afla de moartea tatalui ei Stefan, ultimul sprijin n care mai nadajdu ia Aceasta lovitura o fi dus o n inormnt, caci un an dupa aceea, n 1505, muri si ea , acolo n beciu ne nchisorii Fiul ei Dumitru a fost otrawt din porunca tarinei Sofi a, morala iumn a fost satisfacuta si vesnica dreptate, ca ntotdeauna, si-a rnai p us o data pecetea pe o pagina a istoriei. DOAMNELE MUNTENE DIN VEACUL AL XV-Iea DOAMNA RUXANDA A LUI BOGDAN VODA na a ajunge Ia Bogdan, fiul lui Stefan cel Mare, vom fi nevoiti a face nti o mica i ncursiune n istoria Munteniei, pe care de la moartea lui Mircea o parasisem cu tot ul. Trebuie nsa marturisit, spre parerea noastra de rau, ca epoca aceasta a istor iei Tarii Romnesti de la Mircea cel Batrn pna la Neagoe Basa-rab, adica ntreg veacul al XV-lea, este nca at de saraca, sau mai bine zis istoriografia ei att de nentregit a cu privire la domnitele muntene, nct va trebui sa ne marginim la o seaca si necom peta nomenclatura, n loc de-a face o placuta descriere a unor vieti demult traite, cu care doresc a atrage luarea-aminte a cititorului ngaduitor.Vom trece usor peste aceasta epoca nclcita si nici azi nca bine lamurita vreme a lu ptelor interne dintre Draculesii si^Danesti, pretendenti la scaunul Tarii Romnesti , pe care,- tirnp de 100 de ani, 1-au apucat cu rndul, unul si altul, slabindu-i si pregatindu-i astfel drumul spre desavrsita supusenie turceasca. Si mai nti, pentru a nu parasi firul ideii conducatoare de pn'acum a acestei scrier i, trebuie spus ca, daca n Moldova ncercarile papistasilor de-a converti tara la c atolicism prin mijlocul casatoriilor domnesti s-au mentinut, dupa cum am vazut, n t ot cursul veacului al XV-lea, apoi n Tara Romneasca nu mai dam de urmele unei atar e ndaratnice propagande. Pricina poate fi aceea ca Danestii si Draculestii, prea efemeri n scaunul domniei lor, nu inspirau puternicilor nostri vecini destula ncred ere pentru a se ncuscri cu^ei. Singur Vlad Tepes a tinut n casatorie pe-o catolica , pe Elena Corvin, vara regelui Matej Corvin de Hunyadi. -Ba chiar despre Vlad T epes el-nsusi se spune c-ar fi trecut la catolicism, lucru nedovedit de altfel, n t ot cazul, casatoria aceasta a cam zapacit pe cobortojii lui Tepes, care, basarabi fiind, nu aveau nevoie de nrudirea corvinilor pentru a se fali cu neamul 40lor. Totusi, toti drculestii au adaugat n urma, n titu-latura lor, vorbele: Din fami lia regeasca a corvinilor". Nu trebuie nsa uitat ca, nca acum 80 de ani, era o rus ine de-a se zice romn. Eu sunt boier moldovean", zicea Todi-rita Bals, romn e taranu l"! Celelalte Doamne, ale caror nume ne sunt cunoscute, erau ortodoxe, fete de boier i, sau fete de Domni munteni sau moldoveni. Astfel Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Batrn si tatal lui Vlad Tepes (Draculea), tinea probabil pe Mana Musai, sora lui Roman, Domnul Moldovei. Vlad Calugarul, fratele Iui Vlad Tepes, tinea pe Mar ia, din calugarie Epraxia. Aceasta pare a fi pasit n viata monahala odata cu sotul ei, pe vremea cnd erau numai boieri; iar cnd Vlad, lepadndu-se de calugarie, a aju ns Domn, si-a lasat nevasta la mnastire si dupa moartea ei (de zile amare poate) s-a nsurat a doua oara cu o fata de boier, despre care nu stim nimic dect ca o che ma Rada, calugarita si ea la batrnete sub numele de SamonidalQ Radu cel 'Frumos, un alt frate al lui Vlad Tepes, era nsurat cu Maria, sau MariaDespina, despre care am vorbit n capitolul precedent, cnd am aratat ca Stefan cel M are, nvingnd pe sotul ei la Soci, n martie 1471, 1-a mpins peste Dunare, lund cu el n Moldova bogatiile fostului Domn muntean, precum si pe nevasta lui Maria-Despina si pe fata lor Maria-Voichita. Mai trziu Stefan s-a nsurat cu Voichita, astfel nct p rizoniera de la Suceava, Doamna Maria-Despina a lui Radu Basarab cel Frumos, ajun se soacra marelui Voievod moldovean Cnd, dupa aproape 30 de ani de exil, muri ace asta Doamna n cetatea Sucevei, la 11 mai 1500, ea fu ngropata cu alai domnesc n gro pmta Domnilor moldoveni, la mnastirea Putnei. O descoperire recenta, publicata n Arhivele Olteniei", ne arata pe Tepefus Voda sa u Basarab cel Tnar, nsurat cu Ana Bengescu, iar despre Radu, zis cel Mare, stim ca tinea pe Catalina, curat si frumos nume romnesc, care nseamna Ecaterina. Astazi s e mai zice si Catinca, dar ce deosebire ntre asonantele acestor doua nume: Catinc a si Catalina! Chipul acestei Doamne, cu coroana pe cap, benzi de fier pe piept si la urechi cercei cu pietre scumpe, ne-a fost pastrat la mnastirea Govorei, ala turi de-al sotului ei Radu, ctitorii mnastirii. Desi nu e vorba de-o Doamna, ci numai de mama unui Domn, voi arata totusi doua s ugestive si frumoase scri-sori din anul 1481, din care se va vedea ca sngele rom41 nului iute a fost ntotdeauna si ca poate multumita acestui fapt ne-am pastrat noi, n veacuri, cu toate greutatile prin care am trecut, integritatea acestui teritoriu ce Io cuini. Stefan cel Mare, care nu se putea lasa de obiceiul de-a se tot amesteca n trebiie Munteniei, dupa ce alungase din domnie pe Radu cel Frumos si pe Basarab cel Bat rn, voia acum sa scoata din scaun pe Basarab cel Tnar. EI tinea la Curtea lui dm S uceava pe un pretendent domnesc, Mircea, care se zicea fmi natural al lui Vlad Dr acul si a carui mama Caltuna, o braileanca, fusese se spune batjocura pescarilor de acolo. Stefan, cu gndul de a da domnia Tarii Romnesti protejatului sau Mircea, scria braileniior, la 15 martie 1481, urmatoarea scrisoareIo Stefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn a toata tara Moldovei, scriem Domnia Mea la toti boierii, si mari si mici, si la toti judetii, si la toti sarmanii, de ia mic Ia mare, din tot tinutul asa sa va fie n stire ca am luat Domnia Mea lin ga mine pe feciorul Domniei Mele Mircea Voievod si nu-I voi lasa de la mine, si voi starui pentru binele lui ca si pentru al meu, nsumi cu capul meu si cu boieri i mei si cu toata tara, pna ce va fi n bastina sa, Tara Romneasca, care-i este drea pta bastina, cum si Dumnezeu stie si cunoasteti si voi. Drept aceea va zic: n ce ceas veti vedea aceasta scrisoare a mea, voi sa va ntoarceti la locurile voastre cu tot avutul vostru cit veti fi avnd, fara vreo frica, ori grija si teama. Caci asa sa stiti, ca nu ma gndesc a va face vreun rau sau vreo paguba, ci sa traiti n p ace. Si iarasi cine va voi sa vie la Domnia Mea si la Mircea Voievod, l vom milui si hrani si cinsti. Scris n Trgul de Jos (Roman), martie, 15" Iar peste putin raspunsul braj'Jenilor fu acesta: De Ia toti boierii braileni, si de la toti cnejii, si de la toti romnii, ti scriem tie, Stefan Voievod, Domn Mol-dovenesc. Este n tine omenie, ai tu minte, ai tu cr eieri, de-ti strici cerneala si hrtia pentru un copil de femeie stricata, fiul Ca ltunei, si zici ca-ti este fecior? De-ti este fecior si vrei sa-i faci bine, ornd uieste deci sa fie dupa moartea ta Domn n locul tau, si pe ma-sa ia-o si o tine s a-ti fie Doamna, ca au tinut-o n tara noastra toti pescarii Brailei, ci tu tine-o sa-ti fie Doamna. Si nvata n tara ta cum sa te slujeasca, iar pe noi sa ne lasi n p ace, ca de-ti cauti dusman, l vei gasi. Si asa sa stii ca avem Domn mare si bun s i avem pace n toate partile. Sa stii, de nu ne lasi, ca toti pe capete vom veni a supra ta si vom 42 sta pe lnga Domnul nostru Basarab Voievod, pna ce vom pierde capetele!" _ _ Bravo lor, boieri, cneji si romant braileni! Cu aceasta ncheiem istoria veacului al XV-lea. Iar n pragul celui de-al XVl-!ca af lam n scaunul Moldovei pe Bogdan, fiul lui Stefan cei Mare, si ntr-al Tarii Romnesti pe Mihnea cel Rau, fiul lui Vlad Tepes. Pe sotiile lui Mihnea le-au chemat Smar anda si Voica. Voica, alt frumos nume romnesc, iar fata Iui Ruxanda, Cum aceasta se marita n 1513 cu Bogdan, Domnul Moldovei, istoria amnduror tari, pentru aceasta epoca, se comunda n aceasta privinta si o vom trata-o deci paralel. Bogdan, fiul lui Stefan, se urcase n scaunul Moldovei nainte de moartea tatalui sa u, care-1 asociase la domnie nca din anul 1502. Cnd, n 1504, se stinse marele nostr u Voievod, si, trecnd prin sabie pe ctiva boieri razvratiti, asigura cteva clipe nai nte de moarte pasnica domnie viitoare a fiului sau, acesta era holtei, baiat tnar de altfel, de vreo 23 de ani. Ambitios, avnd firea tatalui sau, dupa cum marturi seste un contemporan, el dorea sa faca o casatorie stralucita, dupa cum facuse, de mai multe ori, parintele sau. Peti deci pe EHsabeta, sora regelui Alexandru al Poloniei. Acesta, care dupa ultimele nfrngeri suferite de la Stefan prinsese frica moldovenilor, nu ndrazni sa refuze, nsa mama lui, care era deci si marna Elisabet ei, se mpotrivi din rasputeri Ia aceasta nsotire, sub cuvnt ca Bogdan era ortodox. Iar ca sa treaca Domnul Moldovei la catolicism, nu putea fi vorba, ntre vremea tr ecutelor sfortari de propaganda catolica si timpurile de acum, trecusera nu numa i anii zadarnicelor stradanii ale Rin-galei, trecuse mai ales chipul luminos al Voievodului Stefan, de la care nvatasera papistasii nostri vechi ca Moldova e ort odoxa, autonoma si destul de puternica pentru a-si pastra bunurile sale. Asadar, chestiunea casatoriei lui Bogdan ramase n suspensie pna a moartea reginei vaduve a Poloniei, catolica ndaratnica. Cnd afla Domnul Modovei ca aceasta murise, trimise d in nou crainicii sai regelui Alexandru pentru a-i cere, a doua oara, mna Elisabate i. Se pare nsa, ca ntre timp Domnul Moldovei si sora regelui Poloniei se ntlnisera un deva, deoarece acum Eiisabeta se opune ea nsasi la casatorie, sub cuvnt ca Bogdan e ncrucisat" (sasiu, spanchi). 43 n aceasta privinta trebuie sa ne dam de partea pa-rerii lui Xenopol, care afirma (ca si cum 1-ar fi vazut) ca Bogdan era ntr-adevar ncrucisat, ca adica se uita, cu m spune romnul, cu un ochi la faina si cu altul la slanina. Orb, cum i zice Ureche,sau chior, cum spun mai toti istoricii, nu putea fi Bogdan, caci atunci ar fi f ost n-semnat, si oamenii nsemnati nu puteau domni16. Voievodul Bogdan, sirntindu-se jignit si n vanitatea lui de Domn, si n mndria lui d e om, si aduna ostirea si, trecnd hotarele tarii, intra n Polonia, pusulnd-o. Lesi l resping, l alunga peste granita, si intrnd n tara, prada la rndul lor Moldova. Dupa aceste hartuieli, Domnii se mpaca si casatoria se hotaraste definitiv, cu conditi a ca Bogdan sa cladeasca o biserica catolica si sa primeasca n Moldova un episcop papistas. Multumit de putinul ce i se cerea, Bogdan se pregatea de nunta, cnd af ia deodata, n luna august 1509, ca regele Alexandru murise. Noi tratative cu Sigis mund, urmasul lui Alexandru. Umblau forfota stafetele ntre Suceava si Cracovia, sc risori, raspunsuri, nimic: noul rege al Poloniei refuza sa-i dea Iui Bogdan pe E lisabeta n casatorie, ntre moldoveni si poloni iarasi ncepu razboiul, un razboi car e tinu aproape doi ani. Dupa cum se vede, pe acele vremuri mureau nca oamenii de hatrul ambitiei Voievodulu i lor si pentru ochii unei domnite care nu-i voia. Bogdan devasteaza Pocutia si ajunge pna la Liov (Lemberg). Sigismund l respinge si, intrnd n tara, arde Hotinul, Cernautii, Dorohoii, Botosanii, Stefanestii. Abia prin ianuarie 1510, prin mijloc irea ungurilor, pacea se ncheie ntre: Noi Sigismund, regele Poloniei, si prietenul nostru magnificul Domn Ion Bogdan, Voievodul Tarii Moldovei!" ntre timp, Bogdan, nemaiputnd rabda de-a tot ra-mne holtei si de-a avea copii neleg itimi, cum a fost bunaoara Stefanita cu Stana si Alexandru cu nevasta lui Cernea, se hotar sa se nsoare cu cine o fi, numai sa-si aiba s el muierea. Se casatori deci cu Nastasia (probabil n chiar anul 1519), o fata de boier din Lapusna. Aceasta f u mama cunoscutului Domn Alexandru Lapusneanul. Ea nsa muri peste doi ani, Ia 14 octombrie 1512, si fu ngropata la Dobrovat, unde se mai afla si azi piatra ei de m or-mnt, alaturi de mormintele mai noi ale familiei domnitoare Racovita. Desi se zice ca pietrele nu mint, iar mormntul din Dobrovat ne-o arata pe Nastasi a Doamna", totusi casa44 (oria aceasta dinti a lui Bogdan nu pare foarte sigura. Caci n-am ntelege de ce, d upa moartea lui, i-ar fi urmat n scaun fiul sau din flori, Stefanita, pe cnd el ar fi avut un Ou legitim, pe Alexandru al Nastasiei. Noi credem mai curnd ca din ce i trei copii din flori si nevrstnici, ce lasase Bogdan ia moartea sa, a aratat nsus i ca urmas al sau pe cel mai mare din ei, Steanita. Iar vorba Doamna" de pe mormntu l Nastasiei o fi pus fiul ci, Alexandru, s-o sape, asa, nct piatra e cea care ramne de minciuna. Zece luni dupa moartea Nastasiei, nevasta sau ibov-nica, ce-o fi fost ea, Bogdan si ia o femeie de vita domneasca, o basaraba, pe Ruxanda, fiica lui Mihnea cel Ra u si a Smarandei (august 1513) Cu aceasta Smaranda Mihnea mai avusese si un iu1 Mrcea. La moartea Smarandei, Mihn ea se nsura a doua oara cu o fata nca tnara si frumoasa, Voica, mama vitrega a lui M ircea si a Ruxandei, si, lucru rar, o buna mama vitrega. Acest Domn al Munteniei, Mihnea cel Rau, fiul lui Vlad Tepes, crud si iesit din minti, ca si tata-sau, fusese alungat din tara de boieri si, retras la Sibiu cu nevasta si cu copiii Iui, fu omort acolo de catre un srb, laxici (unchiul lui Neag oe Basarab), unelta boierilor munteni, care-si urmareau razbunarea dincolo de ho tare. A fost pumnalat n piata din fata bisericii n care se nchinase si n gropnita ca reia se mai vede si azi bogatul lui sicriu. Voica, ramasa vaduva, se aseaza cu c opiii lui Mihnea la Sibiu, ngrijind de ei, ca o adevarata mama. Pe Mircea (care a fost tatal Iui Alexandru si al lui Petre Schiopul) 1-a sprijinit ntotdeauna, cu vorba si cu fapta, n toate ncercarile lui de-a recapata tronul tatalui sau, Ia car e de altfel fusese coasociat. Iar pe Ruxanda o marita ea nsasi, de doua ori. Primul barbat al acestei domnite a fost un boier muntean, logofatul Dragomir, cu care fu maritata, scurta vreme dupa moartea tatalui ei, n 1511. Cu prilejul aceste i nunti, Doamna Voica avu de nfruntat o ntreaga epopee din pricina unor cesti de ar gint. Mihnea Voda Ie comandase la Brasov pentru a face parte din zestrea fiicei s ale Ruxanda. Dupa moartea Voievodului , vaduva lif le ceru brasovenilor, care, ga sindu-le pesemne prea frumoase> nu se nvoira a i Ie da. Doamna trebui sa se roage de nsusi regele Ungariei, care porunci sa i se restituie pe data cestile comandate de Mihnea. Nici n urma acestei porunci magistratii Br a45 sovuui nu dadura obiectele, scriind Doamnei Vocai cum ca ordinul regal spunea ca c estile trebuiesc date mamei lui Mircea", iar ea, Voica, nu-i era mama Recunoscnd f aptul, Doamna raspunse totusi ca desi Mircea nu este nascut din trupui meu, dar l iubesc ca pe un fiu si el ma iubeste ca pe o mama", n urma acestei demonstratii, orasenii trimisera n sfrsit la Sibiu 23 de cesti din cele 24 comandate de Mircea s i ele ntregira zestrea domnitei Ruxanda. Logofatul Dragomir, mereu de-a dreapta cumnatului sau Mircea n ncercarile acestuia de a-si redobndi scaunul, muri probabil ntr-una din aceste lupte, poate nici un an dupa cununie. Doamna Voica ncepe atunci tratativele unei noi casatorii a Ruxandei cu Bogdan, Domnul Moldovei, tratative ajunse n scurta vreme la bun sfrsit. La 35 august 1513 nunta se facu la Suceava, cu mare alai, mireasa aducnd cu ea n Moldova bogata ei zestre, P care erau si cestile de argint att de iscusit lucrate dt mest erii brasoveni, nct multa vreme s-a vorbit la noi de cestile Ruxandei. La aceasta nunta, Bogdan pofti si pe vecinul sau Si-gismund, regele Poloniei, ce l cu care se razboise doi ani de zile din pricina Elisabetei. Regele, fireste, n u veni. Trimise nsa ca loctiitor al sau pe capitanul Liowului, Stanislas de Chode z, care, avnd darul sa nu placa lui Bogdan, fu trimis peste granita napoi n Polonia . S-gismund se scuza si-1 nlocui cu Krupsky, castelanul din Bels. De unde se vede ca Domnul Moldovei se simtea pe atunci stnd pe picior de egalitate cu regele Polo niei, caci altfel nu i-ar fi fost ngaduit sa-i arunce solul peste granita, fiindc a nu-i placeau ochii lui. Dar sa nu uitam ca Bogdan era fiul lui Stefan cel Mare , cel temut de toti, iar de atunci ncoace, cum au curs lucrurile, vom vedea mai c u durere n paginile ce urmeaza. Si aceasta casatorie a Ruxandei, din care nu s-au nascut copii, a fost scurta. E a a tinut patru ani, ntrerupta fiind de moartea prematura a Domnului Moldovei, n a nul 1517. Vaduva pentru a doua oara, Doamna Ruxanda dispare din istorie. DOAMNA Sl DOMNITELE LUI NEAGOE BASARAB orbesc Le topi se tii Bistritei si ale Iui Ureche Vornicul despre un mitropolit ce-ar fi avut n vremuri Tara Romneasca, si care ar fi sa-vrsit o prea frumoasa fapt a. Cica n anul 1507 s-ar fi pornit Bogdan Orbul, Domnul Moldovei, cu razboi mpotri va dusmanului sau Radu cel Mare, Domnul Munteniei. Si cnd ajunse la Relezeni, lnga Rmnic, a facut tabara pe un mai al riuui, iar Radu Voda era pe celalalt mal. Si s -a sculat din tabara Radului Voda un calugar si a venit la Voievodul" Bogdan cu l acrimi si rugaminti sa-si faca ntoarsa calea, caci e pacat sa omoare moldoveni si munteni, fiind ei crestini de acelasi neam". Si mult s-a rugat de el, pna Domnul Bogdan s-a nduplecat si-a facut pace cu Radu Voda, jurnd pe Evanghelie, chiar acol o pe malul rului, ca sa-si pastreze fiecare hotarele si cearta ntre ei pe viitor s a nu mai fie. Acest calugar, care stia acum patru veacuri ca moldovenii si muntenii snt de-un ne am si ca e pacat sa se omoare unii pe aitii, era un srb, care a ajuns mai trziu mi tropolit n Tara Romneasca, cu numele de Maxim. Numele iui de mirean fusese Gheorgh e Brancovici, nepot de fiu al sinonimului sau, acel Gheorghe Brancovici, ultimul despot ai sirbiior, alungat de turci din scaunul si din tara lui. Familia domnitoare a Brancovicilor ratacise, timp de mai mulie generatii, prin U ngaria si prin Albania, luptnd mpotriva turcilor, fie cu scopul de a-si recapata d omnia pierduta si neatrnarea tarii lor, fie din simtaminte de razbunare Gheorghe Brancovici, ei nsusi Maxim al nostru purtase armele n Ardeal, calugarindu-se abia pe Ia sfrsifui veacului al XV-lea, cnd trecu n Tara Romneasca n timpul domniei lui Ra du cel Mare, care, pentru a-1 rasplati de mpacarea ce pnlejuise ntre el si Bogdan al Moldovei, l facu mitropolit. 47 Maxim rmase n tara pna la moartea acestui Domn, iar sub urmasul acestuia, Mihnea, p oreclit cel Rau, el se ntoarse n Ardeal, neputndu-se mpaca cu apucaturile acestui om crud si nebisericos.n Transilvania traia pe atunci un rvnitor al scaunului Munteniei, dusman nversunat al Iui Mihnea cel Rau, un boier craiovean, Neagoe Basarab. El era fiul din pacat e domnesti al lui Voda Tepelus si al Neagai Craioveasca, sotia Prvului vornic Num ele sau de Neagoe venea deci' att de la rnama-sa Neaga, ct si de la bunicul Neagoi Craiovescu Din neamul acesta de bani craiovem, puternici aproape ct Voievozii di n Trgoviste, se vor trage mai trziu, prin femei de altfel, Radu Voda Serban, Matei Basarab si Constantin Brncoveanu Mitropolitul Maxim, plecat din Muntenia de raul lui Mihnea, se mprieteni cu Neago e Si pentru ca aceasta prietenie sa aiba si consfintirea rudeniei, el se gndi sa1 nsoare cu o nepoata de-a lui, Milita-Despma, fata fra telui sau, Jon Brancovici Casatoria proiectata^se si efectua, si n anii primului deceniu al veacului al XVIea Neagoe Basarab din stralucita vita de Domni romni se cununa cu Miiita-Despina , prin prea stralucita vita de despoti srbesti Ctiva ani mai trziu, Mihnea cel Ru, alungat din scaunul lui de catre boierii craiovesti, se refugia la Sibiu Acolo, ntr-o zi, fu omort la iesirea din b iserica de catre Dumitru laxici, unchiul lui Neagoe (1510) Sa fi avut acesta vreun amestec n omorul rivalului sau, nu se stie nsa doi ani dupa savrsr ea crimei, n 1512, scaunul Tarii Romnesti fu ocupat n sfrsit, cu ajutorul turcilor de altfel, de catre Neagoe Basarab, care, nsotit de Doamna Despina, i ntra, nvingator, n Trgoviste Viata mpreuna a acestor doi soti, care s-au nteles si s-au iubit, a fost nchinata b isericii si artei. Fata de omorul din Sibiu, cucernicia acestui Do