REGIUNILE BIOGEOGRAFICE (CURS)

I. REGIUNEA HOLARCTIC Ă

- vast teritoriu din emisfera boreală: mare parte din Asia, toată Europa, America de N şi o parte din N Africii;- multe specii de animale şi asociaţii vegetale;- areal întins: Rosaceaee, Ranunculaceaee, Compositae, Umbeliferae, Pinaceae;- animale: canidele, castoridele, ochotonidele (iepurii), diapodidele (şoarecii), ursidele, tetraonidele, urodele (batracienii), salmonidele (somonii), esocidele (ştiucile);- mare diversitate a lumii vegetale şi animale;- cuprinde mai multe subregiuni biogeografice:

1. Subregiunea Arctică- ocupă părţile cele mai nordice ale Regiunii Holarctice, suprapunându-se practic peste tundră;- vegetaţia şi fauna prezintă adaptări speciale;- condiţii climatice aspre (iarna 9-10 luni/an);

2. Subregiunea Euro-Siberiană- este cea mai mare subregiune, ocupând aproape toată Europa şi o parte din Asia;- predominante: taigaua şi pădurile de foioase;- având în vedere diversitatea teritoriului, această subregiune cuprinde mai multe sectoare:

a) Circumboreal – cuprinde pădurea de taiga din N Europei şi Siberiei;b) Atlantic-European - dominat de ericacee şi mărtăloagă;c) Central-European – în Europa centrală, predomină pădurile de foioase;d) Muntos înalt – formaţiuni ierboase şi tufişuri la peste 1900 m, întâlnindu-se în:

Pirinei, Alpi, Apenini, Carpaţi, Balcani, Caucaz şi Himalaya;

3. Subregiunea Chino-Japoneză- ţinutul Amurului, Japonia, Pen. Coreea, SE Chinei şi partea orientală a Himalayei;

4. Subregiunea Pontico-Central-Asiatică- răspândită din E Europei până la meridianul de 130º E din Asia;- cuprinde: câmpiile Ungariei şi României, partea sudică a Ucrainei, Siberia Apuseană, Asia Centrală, Mongolia, o parte din Tibet;- a fost divizată în 4 provincii:

a) Provincia Pontică – cu graminee;b) Provincia stepelor vest-siberiene;

c) Provincia Turanică sau provincial pustiului central-asiatic;d) Provincia armeano-iraniană (Asia Mică, Iran, Armenia);

5. Subregiunea Mediteraneană- în jurul M. Mediterane (Pen. Iberică, S Franţei, Pen. Italică şi Balcanică, S Crimeii, litoralul Asiei Mici) + ţările din N Africii;

6. Subregiunea Macaroneziană- suprafaţă redusă formată din insulele situate la NV de Africa (Azore, Canare, Madera, capul Verde);

7. Subregiunea Nord- Africană-Indiană de Pustiu- în Africa de N, Pen. Arabiei şi NV Indiei;

8. Subregiunea Nord-Americană de Est- din Alaska până la Atlantic (Marile Lacuri) cu păduri de răşinoase şi de aici până la Gf. Mexic cu păduri de foioase;- datorită întinderii foarte mari se subdivide în:

a) Provincia Alaska-Canada – considerată provincia pădurilor de conifere cu 2000 – 3000 de specii;

b) Provincia Marilor Lacuri americane – predomină răşinoasele;c) Provincia Mississippi – Alegani – cuprinde bazinul mijlociu al fluviului

Mississippi cu păduri de foioase;d) Provincia statelor sud-atlantice – vegetaţie cu influenţă tropicală: chiparoşi,

palmieri;

9. Subregiunea Nord-Americană de Vest (Pacifică)- zona litorală a Pacificului şi S Alaskăi până în N Pen. California iar în interior până la M-ţii Stâncoşi;- climatic omogenă: pe litoral climat oceanic umed, în interior secetos;

10. Subregiunea Preriilor Nord-Americane- în partea centrală a SUA (Dakota de N şi S, Nebraska, Kansas, Colorado, Missouri, Iowa);- climat temperat-continental de nuanţă excesivă;

II. REGIUNEA NEOTROPICALĂ

- include în întregime Mexicul, America Centrală şi America de S;- faună extrem de bogată şi variată;- vegetaţia cuprinde peste 70 000 specii;- păduri pluviale, stepe, savane şi vegetaţie de tip matorral şi de deşert;- dintre specii: palmele, euoforbiaceele, myrtaceele, cactaceele;- cuprinde mai multe subregiuni şi provincii:

1. Subregiunea Caraibilor - cuprinde următoarele provincii:a) Provincia mesoamericană montană – cea mai mare parte din teritoriul

Mexicului cu zonele montane înalte (Sierra Madre de E şi de V), regiunea montană din Guatemala şi Panama; altitudinea reliefului este cuprinsă între 1000 şi 4000 m;

b) Provincia xerofilă mexicană – pe teritoriul Mexicului, cu perioadă de secetă până la 11 luni/an;- vegetaţie adaptată, xerofilă;- faună bogată, originală;

c) Provincia Caraibilor – sistemul de i-le Antilele Mari şi Antilele Mici;- condiţii geografice diferite cu mare varietate de asociaţii vegetale, fiind împărţită în 9 districte;

d) Provincia Guajira – partea nordică a litoralului Columbian şi partea nord-occidentală a litoralului venezuelean;- climat secetos şi vegetaţie xerofilă;

e) Provincia insulelor Galapagos – la cca 1000 km V de coastele Ecuadorului;- vegetaţia şi fauna prezintă influenţele regiunii aride din Peru şi a provinciei umede a Caraibilor;- flora = 640 specii;

2. Subregiunea Braziliană sau Domeniul Amazonian- cuprinde mijlocul Americii de S şi o parte din America Centrală -> 5 mil. km²;- climat cald şi umed => floră şi faună bogată şi variată;- cuprinde mai multe provincii:

a) Provincia Amazoniană – se suprapune peste bazinul Amazonian, cuprinzând pădurea ecuatorială denumită “selvas”;

b) Provincia Pacifică – V Anzilor din Ecuador şi Columbia, văile intraandine şi coasta SV a Americii Centrale;- pp foarte bogate (10 000 mm/an), temperaturi ridicate (23-30ºC);

c) Provincia de las Yungas – fâşie îngustă pe flancul oriental al Anzilor, din Venezuela până în NE Argentinei, cu relief de 500-3500 m;- vegetaţia: pădurile tropicale umede şi cu frunze căzătoare;

d) Provincia Cerrado – pe platoul central din V Braziliei, pe 2 mil. km² (25% din Brazilia);- altitudine 500 – 1000 m;- pp 1200 – 2000 mm, temperaturi 20-25 ºC;

e) Provincia Paranense – în extremitatea sudică a Braziliei, NE Argentinei şi E Paraguayului;- climă caldă şi umedă;- veg. de la pădurea subtropicală, la conifere, stepă şi savană;

f) Provincia de savană – în Venezuela şi Columbia cu graminee (Imperata, Andropogon);

g) Provincia venezueleană – între savana din Venezuela şi Columbia şi versanţii orientali ai Anzilor;- pp bogate (1200 – 1800 mm) şi temp. de 24-28 ºC;

h) Provincia Atlantică – în zona de coastă a Braziliei între 7-30 ºlat. S, pe o fâşie îngustă de 50-100 km;- climat cald şi umed (2000 – 4000 mm) şi temp. 19-25 ºC;

i) Provincia del Paramo – sistemul montan andin între 3800 – 4500 m din Venezuela, Columbia, Ecuador;

3. Subregiunea Guyana- cuprinde platoul înalt (până la 2000 m) din NE Americii de S;- 8000 specii endemice;

4. Subregiunea Chaquena- areal cu character disjunctive în NE Braziliei şi NV Argentinei, S Boliviei, centrul Paraguayului şi o parte din platoul Mato Grosso;- cuprinde mai multe provincii:

a) Provincia Caatinga = pădure deschisă;- în NE Braziliei, cu climat cald şi secetos (27 ºC), pp 400-750 mm/an);

b) Provincia Chaquena – cea mai extinsă în S Boliviei, Paraguay şi N Argentinei;- climat continental, temp. 20-23 ºC, pp 500-1200 mm;- păduri xerofile;

c) Provincia Espinal – fâşie arcuită în partea centrală a Argentinei;- climat cald şi umed;

d) Provincia Prepunena – NV Argentinei (22-30 ºlat S) cu relief de 1000-3400 m);- climat cald, secetos => tufişuri xerofile;

e) Provincia Montana – în V provinciei Espinal (27-40 ºlat S);- climat arid (80-250 mm/an);

f) Provincia Pampas – bazinul inferior al fluviului Parana (30-39 ºlat S), pe o suprafaţă de 0,5 mil. km²;- climat umed şi temperature moderate;

5. Subregiunea Andină Patagoneză- în lungul Anzilor columbieni, ecuadorieni, bolivieni, peruvieni, argentinieni şi chilieni + deşertul Peru şi stepa patagoneză;- cuprinde 5 provincii:

a) Provincia Andină înaltă – cordiliera andină din Venezuela (4200 m) până în Ţara de Foc (între 10 ºlat N şi 54 º lat. S);

b) Provincia Punena – interiorul Anzilor sau Platoul Andin (15-27 ºlat S);- climat rece şi secetos;- altitudine 3000 – 4000 m;

c) Provincia deşertică Peru-chiliană – pe coasta pacifică (5-30 ºlat S);- climat cald-secetos;

d) Provincia central-chiliană – o bună parte din Chile (32-38 ºlat.S);- matorral + tufişuri pitice;

e) Provincia Patagoniei – din S Argentinei până la strâmtoarea Magellan;- temp. 5-13 º; pp = 100-270 mm;- vegetaţie de graminee;

III. REGIUNEA AFRICANO-MALGAŞĂ

- cea mai mare parte a Africii + I-la Madagascar, Seichelles, Comore, Mascarene şi Socotra;- vegataţia variază de la stepă – savană – păduri tropicale – păduri tropicale umede sempervirescente;- specii: Euphorbiacee, Moracee, Palme (Raphia), etc.- cuprinde 3 subregiuni:

1. Subregiunea Africană sau Etiopiană - partea centrală a Africii cu savane şi păduri tropicale umede;

2. Subregiunea Capului- SV Africii cu climat de nuanţă mediteraneană;- savane, semipustiuri şi tufişuri cu frunze mate şi dure;

2. Subregiunea Malgaşă - cuprinde i-la Madagascar, Seychelles, Amirante, Comore şi Mascarene desprinse din continental African în mezozoic;

- specii vegetale endemice cu origine în Africa şi India;- 3 districte în Madagascar: al pădurii tropicale umede, al savanelor şi al semipustiurilor;

IV. REGIUNEA INDO-MALAYEZĂ

- include toată India, Sri Lanka, Pen. Indochina, S Indoneziei şi Filipine;- floră bogată cu legături în regiunea Africano-Malgaşă, Holarctică şi Australiană;- flora: 58 000 specii din care 24 000 în India şi Sri Lanka;- cuprinde 2 subregiuni:

1. Subregiunea Indiană - în India;- floră bogată: păduri tropicale, păduri musonice, formaţiuni ierboase de tip savană;

2. Subregiunea Malayeză - include Indochina, Pen. Malacca, Indonezia şi Filipine;- umiditate mare cu ploi ecuatoriale şi musonice;- păduri tropicale umede;

V. REGIUNEA AUSTRALIANĂ

- include Australia, Tasmania, Noua Guinee, Noua Zeelandă, I-lele Maluku, Sulawesi, Sondele Mici;- a aparţinut continentului Gondwana;- în jurasic se separă menţinând legătura cu Noua Zeelandă şi Antarctica;- în cretacic se separă din nou, iar în terţiar capătă actuala configuraţie;- 12 000 specii de plante din care 9000 sunt endemice (75%);- influenţe antarctice în SE şi indo-malayeze în NE;- faună variată: specii endemice şi arhaice (mamifere monotreme şi marsupiale);- cuprinde 4 subregiuni:

1. Subregiunea Australiei - este dominată de podişul mărginit la E de Alpii Australieni şi cuprinde M-ţii Marei Cumpene de Ape în V şi Munţii Noii Anglii şi Alpii Australiei în E;- în V Cordilierei Australiene se află Marea C-pie Australiană drenată de fluviile Murray şi Darling;- climat de la cel de nuanţă ecuatorială în N şi NE – tropicală secetoasă în centrul Australiei şi subecuatorial în SE;- temp. şi pp inegal repartizate (de la 10ºC în Alpi, la 35 ºC în deşert în luna ianuarie); pp = 2000 mm în Alpi, 100-500 mm/an în Platoul Central;

- vegetaţia specifică: eucaliptul şi Mulga (Acacia);- fauna: forme vechi, endemice – monotremele şi marsupialele;- dintre monotreme: echidna şi ornitorincul (se înmulţesc prin ouă, puii se hrănesc cu lapte din glandele mamare);- marsupialele: sunt aplacentare (le lipseşte placenta prin care se fixează fetusul de pereţii uterului). Puii sunt foarte mici (cât un bob de fasole) şi sunt introduşi în marsupiu;- specii: lupi, canguri, jderi, diavolul marsupial, cârtiţa, koala;- păsări: emu (struţul australian) – cu o înălţime de 2 m, viteza 70 km/h;- reptile: şerpi veninoşi (vipera neagră, şarpele tigru, vipera morţii); şopârle (Agama gulerată, Agama cu barbă, Agama de apă);- fauna pişcicolă: 2 specii (de apă dulce – de dată foarte veche şi de apă marină – peşti care s-au adaptat treptat la apa dulce);

2. Subregiunea Noua Guinee - climat tropical umed – pădurile ecuatoriale;- specii de influenţă indo-malayeză şi australiană;

3. Subregiunea insulelor Maluku, Sulawesi şi Sondele Mici - este de tranziţie între cea malayeză şi cea australiană;- dominată de pădurile ecuatoriale;

4. Subregiunea Noua Zeelandă - condiţii climatice de nuanţă subtropicală în i-la din N şi temperat-oceanică în i-la din S;- vegetaţie cu character higrofil;- ferigi arborescente, plante sempervirescente (conifere cu frunză mai lată);- fauna este considerată ca cea mai veche iar lipsa celor mai primitive mamifere, care în Australia sunt reprezentate prin monotreme şi marsupiale, este totală; Acest lucru indică despărţirea Noii Zeelande de Australia de multă vreme.- mamiferele terestre antarctice lipsesc cu desăvârşire. Fac excepţie 2 specii de lilieci venite din Australia;- păsări foarte bine reprezentate, originale şi caudate în fizionomie;- sunt 133 specii de păsări terestre din care 73 endemice;- lipsa mamiferelor răpitoare => influenţă deosebită asupra păsărilor => n-au mai fost obligate să se apere şi aripile li s-au atrofiat. Acelaşi lucru s-a observat şi la unele păsări vechi (cuaternare);- specii: pasărea Moa (înrudită cu struţul), pasărea Kiwi (struţul sitar), specii de papagali (papagalul de vizuină, cu înfăţişare de bufniţă, fuge pe distanţe mari şi are carne comestibilă), papagalul Kea – este o pasăre puternică ce trăieşte la 2000 m altitudine; Fluierarul cu ciocul sucit, coţofana neozeelandeză (cu accentuat dimorfism sexual), pasărea Tui (trăieşte bine în captivitate şi poate fi învăţată să cânte);

- în evoluţia şi dezvoltarea faunei, un rol important l-a avut omul care a introdus 600 specii de animale (iepuri, arici, şobolani, vulpea, dihorul, nevăstuica, hermelina), elanul, cerbul, păstrăvul, vrabia, mierla, grangurii, sticleţii;

VI. REGIUNEA POLINEZIANĂ

- cuprinde parte din Melanezia (i-lele Solomon, Noile Hebride, Noua Caledonie, Fiji), Micronezia (I-lele Mariane, Caroline, Marschall, Gilbert) şi Polinezia Centrală (i-lele Samoa, Touamotou şi Hawaii);- sunt în mare parte de origine vulcanică => floră şi faună săracă;- în Hawaii => vegetaţie originală, fără influenţă. Păsările sunt cele mai frecvente: păsările-haină (35 specii): regii hawaieni îşi confecţionau hainele de protocol din penajul acestor păsări, cea mai căutată specie fiind mamo.

VII. REGIUNEA ANTARCTICĂ

- cuprinde toate i-lele Antarctice (Falkland, Georgia de S, Kerguelen, Macquarie, Auckland), extremitatea SV a Americii de S şi Antarctida;- condiţii climatice aspre => veg. asemănătoare tundrei arctice;- mamiferele lipsesc;- pinguinii (17 specii) cu extindere până în Africa de S.