56016157-CADRUL-GEOGRAFIC

7/16/2019 56016157-CADRUL-GEOGRAFIC

http://slidepdf.com/reader/full/56016157-cadrul-geografic 1/36

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA: MANAGEMENT SI ADMINISTRATIE PUBLICA

ORGANIZAREA, AMENAJAREA SI

DEZVOLTAREA SPATIULUI ROMANIEI

REFERAT

MONOGRAFIA COMUNEI TROIANUL

Student: Traila Beniamin – Sorin

Grupa: 211

Seria: C

An: I

CUPRINS

1



Cadrul geografic 3

Relieful 4

Clima 5

Hidrografia 6Flora si fauna 7

Monumente 13

Viata administrativa 15

Viata economica 17

Transporturi rutiere si cai ferate 19

P.T.T.R 21

Demografia 22

Sanatatea 24Invatamantul 25

Viata religioasa 28

Etnografie si folclor 32

Turismul 34

Troianul in viitor 34

Bibliografie 36

CADRUL GEOGRAFIC

2



Comuna Troianul (fosta Belitori) se afla situate in partea de vest a judetului

Teleorman, pe cursul superior al raului Urlui, la intretaierea paralelei 44 grade latitudinenordica cu meridianul 25 grade longitudine estica. Ea este compusa din localitatile:

Troianul, resedinta de comuna, asezata de o parte si de alta a raului Urlui, satul Dulceni,

aflat la aproximativ 3 km spre sud-est de resedinta si situat pe malul drept al aceluiasi rausi satul Vatra, pozitionat pe malul stang al Urluiului, la 2 km mai la nord de resedinta.

Odinioara, comuna facea parte din plasa Tarrgului Rusii(Rosiorii) de Vede,

judetul Teleorman, pana in septembrie 1950 cand, in urma unei noi impartiriadministrativ-teritoriale a Romaniei, locul judetelor este luat de regiuni, iar al plasilor, de

raioane.

Localitatile cu care se invecineaza comuna Troianul sunt: orasul Rosiorii de

Vede, situat catre nord la 12 km, comuna Peretu, situata la 7 km spre nord-est, comuna

Plosca, aflata la aproximativ 9 km spre est, comuna Urlui (fosta Parlita) spre sud-est la

circa 7 km si, in fine, spre sud-vest localitatile Baduleasa si Baneasa, aflate la 8-9 km

distanta. Nu putem spune cum se numea localitatea(asezarea) in perioada geto-daca, in

antichitate, dar dupa relatarile fostului preot al comunei, Dumitru I. Popescu, se pare ca s-ar fi numit Mana Domnului. Nu avem insa alte dovezi in acest sens. Numele de Belitori

este dat satului mult mai tarziu, dupa ocupatia otomana.Denumirea de Belitori a comunei se pare ca vine de la una din indeletnicirile din

vechime ale locuitorilor sai, anume aceea de jupuitori de vite. O alta ipoteza, ca o legenda

de patriotism local, explica denumirea localitatilor de pe Valea Urluiului facand legaturacu una dintre marile victorii ale domnitorului Mihai Viteazul asupra turcilor. Acestia,

infranti si urmariti de ostenii marelui voievod in goana lor spre Dunare, unii au fost prinsi

de locuitorii acestor meleaguri, omorati si jupuiti (beliti) ca urmare a necazurilor

pricinuite de ei in zona, de unde s-ar trage denumirea satului, Belitori. O parte din turci,cei care au scapat, s-au ascuns in niste capite de nutret din localitatea vecina unde

locuitorii le-au dat foc, parlindu-i, de unde denumirea localitatii, Parlita (astazi Urlui),

apoi la Piatra au fost batuti cu pietre, iar la Furculesti au fost intepati cu furcile si tot asamai departe.

O alta motivatie, poate si mai plina de farmec, ar fi aceea ca denumirea de Belitori

s-ar trage de la numele unei frumoase fiice de turc, turc care pe atunci strangea biruriledin sat, fata care s-ar fi numit Beliadora (“bela” in limba italiana insemnand “frumoasa”),

cu intelesul de frumoasa sau adorabila Dora; prin transformarea literei “d” in litera “t”

(asa cum denumirea judetului vine de la cumanul sau geticul Deli-Orman=padure deasa,

padure intinsa, padure nebuna-aluzie la intinsele paduri de odinioara de pe acestemeleaguri) s-a obtinut cuvantul Belitori.

Inainte de a aparea localitatea, pe locul ei au fost paduri intinse, taiate in cea mai

mare parte cu multe secole in urma, pentru folosirea terenului in scopuri agricole. Dinintinsele paduri de odinioara, care acopereau intregul teritoriu al judetului Teleorman, la

Belitori (Troianul) au mai ramas intacte doar cateva hectare- 70,8 ha- asa numita padure

Cornet, situata in partea de nord a satului, la aproximativ 1 km distanta de sat. Padureaactuala este folosita de localnici, in special de tineret, ca zona de agrement in zilele de

sarbatoare.

Partile satului. Satul constituie cea mai veche injghebare sociala, numele sau

derivand din latinescul “fossatum”[fossa, ae(f)=sant, groapa, intaritura].

3



In afara de satele Dulceni si Vatra, care in prezent constituie componente ale

comunei, vorbind despre satul Troianul propriu-zis, acesta are mai multe parti

componente, cu diferite denumiri, fapt care ajuta la localizarea mai usoara a unor cetatenisau a unor zone ale satului. Concret:

“Cotorani” este cea mai veche parte a localitatii, este situata pe partea stanga a

soselei Rosiorii de Vede-Furculesti si se pare ca denumirea ei vine de la “cotoarele” delemn ramase de la taierea copacilor vechilor paduri ale Deliormanului, pe vremea cand se

puneau bazele satului.

“Broscaria” este zona situata pe malul stang al Urluiului, fiind partea de nord-vest a satului, in dreapta soselei principale ce vine dinspre Rosiorii de Vede si denumirea

ei este legata de broastele care canta vara pe suprafata paraului amintit.

Spre apus, pe malul drept al Urluiului, se afla partea de sat numita “Rasfirati”,

explicatia numelui venind din timpuri trecute, cand satul, incepand sa se extinda, inaceasta zona, in aceasta zona, casele erau mai rasfirate.

Cartierul “Deleni” se afla in partea de sud a satului, tot pe malul drept al Urluiului

si numele i se trage de la dealul pe care este asezat.

Alaturat lui, spre rasarit, se afla micul “cartier”, “Ciuperceni”.

RELIEFUL

In zona comunei Troianul, relieful se prezinta ca o campie valurita, cu posibilitatide drenaj natural, el incadrandu-se in caracteristicile Campiei Urluiului, parte

componenta a Campiei Boian, in a carei arie se afla situat.

Ca principala trasatura a reliefului am aminti marea netezime a suprafeteitopografice, usor inclinata, din care apar, ca denivelari, culoarele de vale, campul fiind

brazdat de cateva vai (Adancata, Epureasca, Laganul, Serafimul si Valea Batrana), care

din cauza precipitatiilor reduse sunt seci in cea mai mare parte a anului, iar in cazul

ploilor torentiale(vara) si la topirea zapezii (primavara) devin vai afluente ale Urluiului.Gradul de fragmentare al campiei este redus, versantii aparand sub forma unor

trepte largi, cu pantele scazute.

Campia Urluiului are o inclinare lenta de la nord-vest catre sud-est, nivelulcampului avand o altitudine medie de circa 64 de metri, fiind mai inalt in partea

nordica(118 m), decat in cea sudica(22 m), 80% din intinderea ei avand altitudini

cuprinse intre 22 de metri si 100 de metri, restul de 20% avand altitudini cuprinse intre100 si 118 metri.

Exceptand solul din Ceret, care este brun-roscat, mai sarac in substante nutritive,

in rest, solul din zona este de tip cernoziom, cu o textura luto-argiloasa favorabila

dezvoltarii principalelor culturi din Campia Urluiului: cereale, plante tehnice, legume si

chiar vita-de-vie. Acest sol s-a format in conditii de precipitatii reduse (350-600 mmanual) si a unei temperaturi medii cuprinse intre 10-11 grade.

CLIMA

4



Troianul apartine sectorului cu clima continentala, influentata de masele de aer

subtropicale si a celor estice, specifica Campiei Romane, cu veri foarte calde si secetoase,

cu ploi cu caracter de aversa, dar si cu cantitati reduse de precipitatii si cu ierni lungi sireci, cu viscole mai rare, cu frecvente intervale de incalzire ce provoaca topirea zapezii si,

in general, cu perioade secetoase in toate anotimpurile in toate anotimpurile, media

temperaturii multianuale fiind in jur de 10-11 grade C (+10,7 grade C), mai ridicata cu 1grad C fata de media pe tara. Aici se ating cele mai ridicate temperaturi din tara, uneori in

lunile de vara existand zile in care temperatura aerului depaseste 40 grade C, dar tot aici

se intalnesc si cele mai mari diferente de temperatura intre iarna si vara-cea maiaccentuara dintre amplitudinile termice anuale situandu-se intre 72 grade-76 grade C.

Media temperaturii in sezonul de vara este de 23-14 grade C, iar iarna de -3 grade

sau -4 grade. Temperaturi mari au fost atinse de in 5 iulie 1916 (+42.4 grade C=maxima

absoluta), in luna august 1965 si in 4 iulie 2000 (+41,7 grade C), in iulie 1985 (+41,1grade C), in iulie 1987 si 5 iulie 2000 (42,2 grade C), iar temperaturi minime in luna

ianuarie a anilor 1942 (-34,6 grade C=minima absoluta), 1969 (-27,2 grade C) si 1985(-

27,8 grade C).

Precipitatiile sunt mai slabe decat in restul tarii, cantitatile medii anualetotalizand intre 350-600 mm/an. La fel ca si temperatura, si cantitatea de precipitatii este

variabila in timp si in teritoriu, existand ani mai secetosi si ani mai bogati in precipitatii.Umiditatea relativa a aerului are o amplitudine mare de variatie in cursul unui an.

Valoarea maxima este atinsa in luna ianuarie, iar valoarea minima in lunile iunie si

august.Vantul este un element climatic important, prin directia din care bate si prin

originea maselor de aer pe care le transporta, influentand in mod evident clima.

Vanturile care bat in zona sunt: Crivatul, Austrul si Baltaretul. Ele au caracter

discontinuu in timp, viteza lor medie fiind cuprinsa intre 1,3 m/s si 4,4 m/s.Crivatul este vantul dominant in aceasta zona si bate cu violenta in lunile de iarna

dinspre nord-est catre sud-vest si aduce, in general, zapada, frig si geruri mari. Uneori

viscoleste, spulbera si troineste zapada, din cauza lui provocandu-se inzapezireadrumurilor chiar si in zilele fara ninsoare, fenomen ce are ca urmari perturbarea traficului

rutier pe anumite portiuni de drum, ajungandu-se pana la blocarea circulatiei. El atinge

viteze de pana la 100-120 km/ora, in Campia Europei de Est, insa pana aici se maidomoleste, pierzandu-si din frecventa si intensitate.

Vara aduce incalziri puternice si uscaciune, desi in aceasta perioada bate foarte

rar.

Austrul sau “Traista goala”, cum mai este denumit in popor, bate dinspre sud-vest, atat vara cat si iarna. Este un vant uscat si fierbinte, care aduce seceta vara si geruri

puternice iarna. Vara aduce valuri de caldura care conduc la uscarea culturilor. Este mai

slab in intensitate decat Crivatul.Baltaretul bate la inceputul primaverii dinspre sud, dinspre Dunare, aducand

ploaie; este un vant cald si umed, prielnic dezvoltarii culturilor.

HIDROGRAFIA

5



Panza de apa freatica se afla la adancimi diferite, stratul acvifier variind intre 1-2

m si 20-30 m, in unele locuri chiar depasind aceasta limita. Apa este buna de baut si

locuitorii comunei o exploateaza apeland la forari in scopul costruirii de fantani “oarbe”sau “americane” sau pur si simplu folosind izvoarele naturale de pe malul Urluiului prin

amenajarea cismelelor.

Merita amintite cele cateva cismele ale satului, datorita vechimii si farmecului lor

aparte, a locurilor pitoresti in care sunt situate. In prezent, mai sunt functionale numaicinci asemenea cismele: trei situate in zona Rasfirati-Broscarie, pe malul drept al

Urluiului, aflate la cateva zeci de metri una de alta, inca una este cea de la “Alesteu”, in

apropierea “Tiganiei” si inca una la “Livezi”, pe malul stang al Urluiului. Cele trei din

zona Rasfirati-Broscarie sunt:-cismeaua lui Cioaca (dupa numele celui care a amenajat-o), care are cel mai mare

debit dintre toate

-cismeaua “de la punte” (denumire provenita de la puntea de peste Urlui aflata inimediata ei apropiere si care leaga Rasfiratii de Broscarie, punte construita in trecut din

scanduri, iar in prezent din dale de beton asezate pe un suport metalic)-cismeaua “Melintestilor”, aflata nu prea departe de cea anterioara.Toate trei sunt ingrijite si intretinute prin contributia si eforturile celor din zona

limitrofa.

Fantani exista in numar foarte mare si sunt plasate in diverse puncte ale satului,

unele in afara satului, si altele, destul de multe in ultimul timp, in curtile oamenilor.Majoritatea celor din curti sunt dotate cu pompe electrice si apa din ele este folosita nu

numai pentru baut si gatit, ci si pentru udatul gradinilor.

6



Merita mentionate cateva fantani care constituie puncte de reper pentru localnici:

-Fantana lui Mos Lisandru-este considerata ca fiind cea mai importanta in

geografia locala; se spune ca in vremurile cand navaleau turcii in aceasta zona, fetele, deteama sa nu li se ia salbele de aur de la gat sau sa nu fie “necinstite”, se ascundeau in

aceasta fantana;

-Fantana Silistra, constituie un alt punct de referinta pentru locuitorii comunei;-Fantana de la Cruci, aflata pe soseaua ce leaga Troianul de Rosiorii de Vede si

situata la jumatatea distantei dintre cele doua localitati. A fost construita de locuitorii

comunei, mester Dumitru Cheran, cand localnicii inca mai mergeau “pe jos” la oras(mijlocul secolului XX-lea). Este utilizata de trecatori si locuitorii comunei, cand se afla

la muncile agricole din aceasta zona, pentru a-si potoli setea.

Punctul de referinta in acest caz il constituie “Crucile” care isi au si ele o mica

istorioara, strans legata de un alt punct de referinta pentru locuitorii din Troianul-“Crucealui Ignat”, toate datand din jurul anului 1923.

In privinta apelor curgatoare, cele mai importante ar fi paraul Urlui (zis si Leru),

care traverseaza comuna de la nord-vest catre sud-est, si cei doi afluenti ai sai- paraiasul

care vine de pe Valea Epureasca(Glodul) si Cotul Matului, care izvoraste din camp, camla un kilometru de sat cunoscuta sub numele de Rasfirati.

Urluiul isi are izvoarele la sud-est de comuna Mihailesti (altitudine 118 metri) siel insusi devine afluent, pe stanga, al raului Calmatui in care se varsa in aval de

localitatea Mosteni, de langa Furculesti, dupa un traseu ce masoara 43 de km lungime si

avand o suprafata de bazin de 299 km. Este un rau nu prea adanc si nici cu o latime preamare, dar care are apa tot timpul anului, iar din loc in loc si-a creat unele balti, care

amenajate de localnici au devenit puncte importante pentru pescuit, ele fiind populate

natural cu peste, asigurand hrana si locuri de agrement pentru sateni. Debitul sau mediu

anual este de 0,44 ml/s, iar la inundatiile din 1972, in 17 octombrie, debitul sau a fost de45,6 ml/s, debite masurate la statia hidrometrica de la Furculesti.

Amintesc, de asemenea, ca Urluiul traverseaza sau trece pe langa localitatile:

Vatra, Troianul, Dulceni, Urluiul (Parlita), Brosteanca, Bogdana, Ulmeni, Spatarei,Furculesti, Mosteni, dupa care se uneste cu Calmatuiul, impreuna cu care se varsa in lacul

Suhaia (langa Viisoara) si de acolo, printr-un apendice, in Dunare.

Urluiul, desi dispune de un debit mic de apa, totusi, el a favorizat prin anii 1970-1990, irigarea a peste 400 ha de teren numai pe teritoriul comunei Troianul, prin sistemul

de motopompe instalate pe malurile lui.

Pe parcursul sau, s-au amenajat, prin indiguire, numeroase lacuri piscicole,

populate cu diverse specii de pesti (caras, crap, biban si altele), ele devenind o permanenta atractie pentru pescari, dar si un loc de agrement pentru localnici si nu numai.

7



Iarna, apa Urluiului ingheata prilejuind pescuitul la copca si constituind unatractiv loc de joaca pentru copiii care se dau pe “derdelus”, se trag cu saniile pe gheata

sau patineaza.

In cadrul comunei, raul Urlui este traversat de patru poduri si doua podete (punti).

Cel mai cunoscut dintre poduri este cel de la “Vad”(sau de la Rusca), la iesirea Urluiuluidin localitate, pod din beton, peste care trece D.N. 65 E - Rosiorii de Vede – Furculesti.

Un alt pod important, construit tot din beton, este cel de la Iorgomanu, ceva mai jos dePrimarie, construit de sateni. Urmeaza cel de la iesirea din sat, spre gara Troian (denumit

si podul de la tiganie) si, in sfarsit, cel de la Deleni-Ciuperceni, ambele din tuburi de

ciment.

In afara celor patru poduri amintite, legatura intre cele doua maluri ale Urluiului,in interiorul satului, se mai realizeaza si prin cele doua podete (punti), situate, unul la

cismele si altul la aproximativ 250 de metri mai sus de podul de la Ciuperceni.

FLORA SI FAUNA

Cum am mai amintit, in trecutul indepartat, actualul teritoriu pe care s-a dezvoltatlocalitatea Troianul era ocupat de intinsele paduri ale Deliormanului. In timp, insa,

masivele operatiuni de despadurire si destelenire a terenurilor facute de-a lungul anilor,

au condus la un proces de stepizare a zonei si, in consecinta, flora si fauna sunt specifice

zonei ce face trecerea de la paduri la pajisti, adica zonei de silvostepa.

8



Fiind si zona preponderend agricola, cele mai des intalnite plante sunt cerealele

(grau, porumb, orz, secara, ovaz), plantele tehnice (floarea soarelui, in, sfecla de zahar si

sfecla furajera, rapita, ricin), legumele (rosii, ardei, cartofi, vinete), zarzavaturile(leustean, marar, patrunjel, cimbru, telina, varza), vita de vie de diverse soiuri (de regula,

cele hibrid), pomii fructiferi (meri, peri, visini, ciresi, caisi, gutui, nuci, pruni), florile de

gradina (trandafiri, lalele, crizanteme, zambile, crini, stanjenei, busuioc, gladiole, narcise,liliac), plantele de apartament (nalba, craciunele, ficus, filodendron, trandafir japonez,

limba soacrei, cactusi), plante medicinale (musetel, papadie, menta) si alte plante

specifice zonei de campie (troscot, mac, neghina, palamida, volbura, paius, pir, stir,urzica, loboda, stevie etc.)

Pe malurile Urluiului cresc salcia si rachita, folosite de localnici la impletireacosurilor, a gardurilor si a altor obiecte necesare in gospodarie, iar in zona lacurilor s-au

dezvolatat plantele acvatice propriu-zise, precum stanjeneii de balta, papura, trestia,

rogozul, tipirigul, lintita si matasea broastei etc.Privind lumea animalelor, acestea fiind destul de eterogena, mentionam mai intai

animalele domestice: cornute mari (boul, vaca, bivolita-rar sau aproape deloc), magarul,calul, capra, oaia, cainele, pisica, apoi pasarile de curte, precum gaina, rata, curca, gasca, bibilica, paunul, porumbelul etc.

Apoi, tot in fauna specifica zonei mai intalnim dihorul, nevastuica, iepurele (de

camp si de casa), sobolanul, soarecele, harciogul, popandaul, cartita, iar ca pasari:

corvidele (cioara, cotofana, stancuta), vrabia, randunica, ciocanitoarea, gugustiucul,mierla, pitigoiul, graurul, cucul, bufnita, cucuveaua si, din ce in ce mai rar, pasarile de

camp, cum ar fi ciocarlia, prepelita, potarnichea si altele. Nu putem uita pasarile “de

9



balta”, precum berzele, cocostarcii, codobatura, carsteiul de balta, lisitele, pescarusii,

ratele salbatice si lebedele.

Dintre reptile amintim soparla, gusterul, sarpele si uneori broasca testoasa, iar

dintre batracieni, broasca comuna. In Urlui si in baltile anexe intalnim pesti (caras, crap,

biban, caracuda, rosioara, tipar, fata sau zvarluga), moluste si forme inferioare de viata.In sfarsit, mai putem mentiona multitudinea de insecte ce traiesc in zona: albine,

viespi, muste, tantari, paienjeni, gargarite, greiere, fluturi de diverse specii, libelule sialtele.

Desi sunt rar intalnite destul de rar, nu putem omite ca uneori pot fi zarite pe

aceste meleaguri unele grupuri de caprioare, vulpea si mistretul.

Putem preciza ca in zona au existat si lupi; in prezent au disparut.Un punct aparte al florei si faunei din localitate il constituie padurea Cornet. De

astfel, in general padurile au loc foarte important in cadrul florei si economiei noastre

nationale. Ele servesc la apararea terenurilor agricole impotriva secetei, a alunecarilor deteren, la ameliorarea si refacerea calitatilor naturale ale solului, la reglarea si mentinerea

echilibrului ecologic pe mari suprafete, contribuie la purificarea aerului, dau productielemnoasa, asigura placute locuri de agrement etc.

Prin reducerea suprafetelor forestiere, ceea ce este si cazul zonei in care ne

situam, prin industrializare si poluare, prin nevoia crescanda de lemn, precum si prin

necunoasterea consecintelor pe care diferite activitati umane le au asupra padurii, omul a

modificat mult acest ecosistem, ceea ce are repercusiuni asupra intregii biosfere si,evident, asupra societatii umane.

10



In acest sens, in contextul reglementarii raporturilor dintre om si mediul pe care l-

a modificat profund, problema protectiei padurilor capata o importanta deosebita.

Padurea Cornet este situata la 1-2 km nord de comuna, avand coordonatele44º01’15” latitudine nordica si 25 º00’50” longitudine estica, o altitudine medie de

101,25m, si o suprafata de 70,80 ha, dintre care 13 ha in administratia Primariei din

Troianul, iar restul in administratia Ocolului Silvic Rosiorii de Vede, subunitate a Regiei Nationale a Padurilor.

Are ca vecinatati: izlazul comunal, la nord, D.N.65 E, la est, satul Vatra, spre vest

si fostele grajduri ale fostului C.A.P. “Timpuri Noi”, spre sud.

11



Stratul arborescent al padurii este dominat in proportie de 95% de Quercus

cerrus(cerul-o specie de stejar) avand varsta cuprinsa intre 48-58 de ani, cu o densitate

medie de 0,7-0,8 si cu inaltimea stratului arborescent de circa 12-14 m.In acest etaj se mai intalnesc garnita(Quercus fanelio) – 1-2% si stajarul brumariu

(Quercus pedunculiflora) – 1%.

Initial aceste arborete au fost de stejar brumariu, esenta cu lemn mai valoros, s-aajuns la starea actuala a arboretelor in care predomina cerul. Acesta este provenit in mare

parte prin regenerare naturala. Arborii prezinta o stare buna din punct de vedere

vegetativ, dar sunt periclitati datorita faptului ca provin din lastari ce au rasarit dincioturile ramase in urma extragerilor efectuate, aflate in stare avansata de putrefactie,

fiind expusi pericolului de a fi doborati in cazul unor advectii mai accentuate, a unor

vanturi mai puternice.

Este laudabil faptul ca refacerea arboretelor, in cea mai mare parte, se face cuspeciile caracteristicile acestei zone (cer, garnita, stejar pufos), dar din nefericire se mai

intalnesc si situatii cand in locul speciilor de baza se planteaza salcam (Robinia

pseudacacia) care prezinta o masa lemnoasa calitativ inferioara si care totodata contribuie

la cantonarea in stratul ierbos a multor specii ruderale si a unei faune daunatoare specieiQuercus.

Subarboretul (maces, artar, sanger, corn, lemn cainesc, paducel, etc.) se prezintaslab dezvoltat, ocupand in general o proportie de 5% si atingand o inaltime medie de 2-3

m. Stratul ierbos are o inaltime medie de 40-60 cm, are o acoperire de 40% si este bine

reprezentat de o serie de specii xero-mezofile, fiind caracterizat prin prezenta expresiva a

bujorului romanesc de campie (Paeonia peregina – varietatea romanica), considerat

parte componenta a patrimoniului national floristic.

Parcele in care apare bujorul de campie ocupa o suprafata de aproximativ patru

hectare si in prezent terenul este proprietatea Regiei Nationale a Padurilor.Stratul ierbos are o inaltime medie de 40-60 cm, are o acoperire de 40% si este

bine reprezentat de o serie de specii xero-mezofile, fiind caracaterizat prin prezenta

expresiva a bujorului romanesc de campie (Paoenia peregina – varietate romanica),considerat parte componenta a patrimoniului national floristic.

Parcelele in care apar bujorul de campie ocupa o suprafata de aproximativ 4 ha si

in prezent terenul este proprietatea Regiei Nationale a Padurilor.Pentru protejarea acestei specii rare si periclitate de bujor romanesc, precum si a

altor elemente de flora specifica padurii Cornet, cum ar fi degetarul (Digitalis lanata),

ruscuta primavaratica (Adonis vernalis), salvia (Salvia Aetiopis) si a altor specii din

perimetrul cercetat, ale caror populatii sunt serios amenintate cu disparitia, Institutul deProtectie al Judetului Teleorman a propus Academiei Romane declararea padurii Cornet,

in totalitate, ca arie protejata.

12



MONUMENTE

Nivelul de civilizatie al unei societati se releva si in modul in care aceasta isi

respecta inaintasii.

Pe langa respectul si cinstirea acordata tuturor inaintasilor si eroilor neamului, unloc aparte in sufletul locuitorilor comunei il ocupa eroii locali. Spre vesnica amintire a

acetora si inalta lor cinstire, locuitorii comunei n-au pregetat sa ridice monumente sau sa

aplice placi comemorative, simboluri ce amintesc de faptele memorabile ale celor care si-

au jertfit viata pentru pastrarea neintinata a fiintei nationale sau pentru mai bineleurmasilor lor.

Astfel, in centrul comunei, in fata spitalului comunal, se afla un monument ridicat

in anul 1924 in memoria eroilor cazuti in marele razboi (1916-1918) pentru intregirea

neamului. Sunt incrustate pe el numele tuturor celor care au cazut pe campul de lupta intimpul sangerosului razboi, iar dupa 1944, pe acelasi monument, au fost imortalizate si

numele celor care au avut aceeasi soarta in cel de-al doilea razboi mondial.

13



In fata bisericii Sfanta Cuvioasa Paraschiva, la sosea, este ridicat un monument in

memoria sublocotenentului post-mortem, Stemate Mihaita, erou al Revolutiei Romane,ranit in luptele pentru apararea Televiziunii Romane, din 24-XII-1989 si decedat la 3-I-

1990 in Bucuresti. Pe el sunt incrustate cuvintele: “ Chipul lui demn si senin va trai

vesnic in inimile noastre”.

14



VIATA ADMINISTRATIVA

Primaria. Primaria este o institutie care trebuie pusa in slujba cetateanului, avandmenirea de a gospodari in mod judicios problemele obstii, ale comunitatii, sa lupte

impotriva birocratiei si a favoritismului. Ea este autoritatea care coordoneaza intreaga

activitate a oricarei localitati. Necesitatea ei ca institutie s-a manifestat inca din

antichitate, chiar daca pe parcursul istoriei a avut forme si denumiri diferite: Primarie,Sfat Popular, Consiliu Popular si altele. Indiferent de forma sau de denumire, Primaria, ca

institutie, ca autoritate de stat, a contribuit la buna desfasurare a activitatilor social-

economice si culturale, sau de alta natura ale comunitatii.

Pana la A.I. Cuza evidenta impozitelor si a darilor, a noilor nascuti, a decedatilor,a casatoriilor, evidenta funciara, a invoielilor erau tinute pe raboj. Notarii si primarii erau

recrutati din randul celor care stiau sa scrie si sa citeasca.Dupa improprietarirea lui Cuza a aparut necesitatea tinerii evidentei proprietatilor,

eliberarii de documente, punerii in posesie si altele, lucruri ce au condus la necesitateacreeri la sate a unui aparat administrativ bine pus la punct, cu primari, notari si

functionari corespunzatori. Insasi domnitorul a dat in acest sens Legea comunala, care

prevedea organizarea comunelor urbane si rurale.Primele informatii referitoare la Primaria comunei noastre le-am intalnit in

lucrarea “Asezarile judetului Teleorman – originea, denumirea si progresul lor”, a lui Ion

15



N. Staicu, publicata in 1939 la Turnu Magurele. Fireste ca Primaria, ca institutie, a existat

in localitate cu multi ani inainte de aparitia lucrarii amintite, cum de altfel si autorul

preciza:“Despre administratia locala n-avem date precise, totusi aceasta isi are trecutul ei.

Azi exista local propriu de primarie, cu incaperile necesare, comuna fiind administrata de

un primar, cu notar si functionari comunali”.Pe langa primar si viceprimar, in cadrul administrativ mai functioneaza un

secretar, un contabil, un casier, un referent cu starea civila si unul agricol si, in sfarsit, un

paznic (guard).

Politia. Misiunea Politiei este aceea de asigurare si aparare a sigurantei

cetateanului, de pastrare a ordinei, a disciplinei si a linistii publice, a proprietatii private,

atat in intravilan cat si in extravilan.Inca din vremea lui Matei Basarab (1632-1654), aflam ca “paza satelor era

asigurata de doua formatiuni de slujitori calari, numiti calarasi de margine si martologi”,

care primeau pamanturi in folosinta si se inarmau pe cheltuiala lor, fiind condusi de un

capitan. Erau folositi si ca oameni de legatura intre satele vecine.Fiind sub suzeranitate turceasca, membrii acestor formatiuni purtau denumiri

turcesti, precum: martalogi, agii, beslii, deslii.Aceste utitati specializate in domeniu aveau misiuni de paza, supraveghere,

control, de aparare a proprietatii locuitorilor din unitatea administrativa pe care o aveau in

subordine. Ulterior au mai aparut si alte formatiuni similare, cum ar fi Corpul Gardienilor Publici, Paza Contractuala si altele.

In prezent, politia are un sediu stabil, in localul Primariei. Are un spatiu compus

din trei camere, iar personalul de deservire se compune din trei cadre: un sef de post si

doi subalterni.

16



VIATA ECONOMICA

Troianul fiind un sat plasat la campie, intr-o zona care se remarca prin profilul sau

agrar, este firesc ca locuitorii sai sa se fi ocupat inca din cele mai vechi timpuri cu

agricultura si cu cresterea animalelor, ocupatii pe care le practica preponderent si astazi.Satenii cultiva cereale, plante tehnice, legume, vita de vie si cresc animale. De fapt,

cerealele, legumele, animalele si produsele animaliere au constituit si constituie

principalele lor surse de trai.Pescuitul si apicultura completeaza profilul agricol al localitatii, facand sa creasca

potentialul economic al comunei.

Pana la mijlocul secolului al XX-lea aici erau foarte raspandite culturile de in si

canepa. In apa Urluiului erau “topite” tulpinile de canepa, apoi pentru inlaturarea partiilemnoase se foloseau melita si daracul, obtinandu-se fuiorul, din care, in noptile de iarna,

femeile obtineau firul de tors folosit la urzeala pentru macate din bumbac si velinte din

lana, la tesutul panzei de canepa sau de in, a carpetelor, stergarelor si perdelelor.

In aceeasi perioada, unii locuitori ai satului se ocupau cu cresterea viermilor dematase (sericicultura). Borangicul servea si el la confectionarea camasilor, prosoapelor,

perdelelor si a altor vesminte de matase. Aparitia matasii artificiale si apoi a fibrelor sintetice au facut ca aceasta indeletnicire sa-si restranga aria de activitate, ajungand ca in

zilele noastre sa dispara definitiv. Aproape aceeasi soarta au avut-o si razboaiele de tesut

din cauza panzeturilor si stofelor produse pe cale industriala. Din ce in ce mai rar, sau

aproape deloc intalnesti cuvinte precum: darac, melita, raschitor, vartelnita, ciclic, furcade tors si alte denumiri ale unor obiecte care sunt din ce in ce mai putin folosite, ele

pierzandu-si aria de utilizare.

Salciile si rachitele aflate pe malurile Urluiului si papura, care creste in anumite portiuni ale acestuia, au favorizat practicarea impletitului. Din nuiele, unii locuitori si-au

impletit cosuri pentru carat porumbul, cosuri orbesti (pentru prins peste), garduri, patulesi alte constructii anexe, iar din papura si-au confectionat rogojini, papornite (sovarci),stergatoare de picioare, papuci etc.

Din trestia de pe Urlui, impletita cu papura, se fac gardulete sau cotete pentru

prins peste cu minciogul. Tot trestia este folosita la fabricarea unditelor.Pentru confectionarea unor obiecte de imbracaminte, a unor obiecte de uz casnic,

a unor unelte de prelucrare a pamantului, sau pentru efectuarea unor lucrari de

constructii, sau de reconditionare si intretinere a locuintelor, exista printre localnici:

croitori, tamplari, dogari, zidari, zugravi, fierari, lacatusi, strungari etc. In ultima perioadade timp a crescut paleta ocupatiilor si meseriilor practicate de locuitorii satului (in

comuna sau plecati pe alte meleaguri) cu profesii precum: mecanici agricoli, mecanici

auto, electricieni, electronisti, invatatori, profesori, ingineri, medici etc.O parte a membrilor comunitatii s-au privatizat, practicand comertul (13 societati

cu profil de comert si sapte asociatii familiale), iar in comuna exista unitati prestatoare de

servicii: frizerie, cismarie, sifonarii etc.

17



Nu putem omite nici faptul ca in comuna intre anii 1974 si 1992 a functionat o brutarie, construita in 1974, la intrarea in sat, pe partea stanga a soselei Rosiorii de Vede

– Troianul, vizavi de moara. De asemenea in cladirea din spatele Primariei in perioada

1992-2002 a functionat o agentie CEC.

Pentru macinatul graului si al porumbului, pana in 1990, localnicii utilizau moaradin comuna (situata la iesirea din sat pe partea stanga a soselei ce merge spre Rosiorii de

Vede) sau mergeau la morile din comunile invecinate (Peretu, Baneasa, Salcia). Pe parcursul secolului al XX-lea in comuna au existat chiar mai multe mori, dar, intre timp,

ele au disparut (au falimentat, sau au ars).

Laptele obtinut de la vaci, oi sau capre, satenii il foloseau de regula pentru

consumul propriu, simplu sau prelucrat (branza, unt, smantana). Cantitatea de lapte carele prisosea era comercializata, fie individual, la consateni sau la piata din Rosiorii de

Vede, fie prin contracte cu mici fabrici de branzeturi din Rosiorii de Vede. In acest sens,

in comuna exista un centru de colectare a laptelui (“casarie”), unde micii intreprinzatoriveneau si “ridicau” laptele colectat, prin delegati, cu mijloace de transport proprii.

Dupa revolutia din decembrie 1989, in perioada 1992-1994, in imediata apropierea dispensarului veterinar, intre sosea si paraul Urlui, a fost construita o mica “Platformaindustriala” patronata de firma SCIO si administrata de Scaunasu Mihai si Ionescu Radu,

in componenta careia intrau: o moara, o presa pentru ulei si o mica fabricuta de prelucrare

a laptelui, purtand emblema “Pastorel”.

Moara macina in jur de 200kg de malai si 1400 kg de faina pe ora, iar fabrica delapte prelucra si ea 1600 litri de lapte pe ora (branza, iaurt, smantana, unt, lapte batut si

lapte dulce pasteurizat).

18



Societatea avea un personal compus din circa 50 de angajati si in cadrul ei erau

prelucrate produse cerealiere sau animaliere ale localnicilor, sau ale satenilor din

comunele invecinate. Produsele finite, in special cele obtinute din prelucrarea lapteluierau valorificate in tara sau la export.

Satenii isi macina graul si porumbul din productiile proprii si in vechea moara a

satului, in cantitati necesare consumului personal si pentru hrana animalelor din curte.Dar ocupatia de baza a celei mai mari parti a locuitorilor satului este agricultura.

Este cunoscuta si practicata inca din cele mai vechi timpuri si pastrata pana in zilele

noastre, cand prin cuceririle tehnicii, mijloacele mecanizate au luat locul plugului cu boi,al masinilor de secerat, al batozelor si al vapoarelor cu abur folosite la treierat.

De fapt, in diferite documente intalnite, localitatea Belitori este considerata ca

fiind un sat vechi de agricultori, ai carui locuitori erau in mare parte mosneni, dar printre

care locuiau si clacasi. Mosnenii constituiau o categorie de oameni liberi, posesori ai unei bucati de pamant mostenit de la strabuni si care n-au cazut sub stapanirea nici unui boier,

sau a unui stapanitor de pamant (manastire etc.). ei isi organizau singuri munca pe

pamantul lor. Clacasii erau o alta categorie de tarani, cei lipsiti de pamant si care

munceau pe pamanturile mosierului sau ale manastirii de care tineau, adica faceau claca. Numarul acestora din urma s-a redus treptat pe parcursul istoriei, dupa Revolutia din

1848, cand s-a pus problema desfiintarii clacii, dar mai ales incepand cu anul 1864, o datacu “improprietarirea lui Cuza” si continuand cu celelalte improprietariri ori prin

cumpararile de pamant ce au avut loc. Ba chiar, de la 1931, o data cu introducerea

Regulamentului Organic, noua lege ii obliga pe proprietarii de mosii sa dea clacasilor teren pentru casa, curte si gradina.

Printre cele mai cunoscute si fructoase improprietariri (intre anii 1864 si 2000 in

Romania s-au efectuat 14 reforme in agricultura), de care au beneficiat si locuitorii

satului nostru, amintim:-reforma din 1864, cunoscuta si sub numele amintit, de “improprietarirea lui

Cuza”;

-reforma din 1889 facuta de regele Carol I dupa Razboiul de Independenta;-reforma infaptuita de regele Ferdinand in 1921, dupa primul razboi mondial,

reforma prin care au fost improprietariti veteranii intorsi de pe front si familiile celor

morti in razboi. In urma acestei reforme agrare, o mare suprafata din terenul arabil alcomunei (peste 2000 ha) a ramas in stapanirea marilor proprietari. Cu toate acestea,

datorita teritoriului intins al comunei, oferta a fost multumitoare pentru locuitorii satului.

Fiecare familie a primit un lot care ii completa proprietatea la cinci ha si au fost

distribuite si mici loturi pentru tinerii casatoriti (loc de casa si gradina).In orice caz, reformele agrare amintite au regenerat si au revitalizat bunastarea

materiala a localnicilor, viata economica a satului, stimuland in acelasi timp si cresterea

demografica.-reforma din martie 1945, ulttima, dupa cel de al doilea razboi mondial, cand s-a

dat pamant celor ce au luptat pe front, celor fara pamant si saracilor. Pamantul provenea

din exproprierea mosierilor, acestora ramanandu-le maxim 50 de hectare. Taranii au primit insa foarte putin pamant, mare parte din pamantul expropriat intrand in posesia

statului. De fapt, in anul 1949, statul a confiscat in totalitate pamantul mosierilor, acestia

au fost declarati “dusmani ai poporului”, apoi arestati si aruncati in inchisori. Printre

19



ultimii expropriati din comuna amintim pe Mihai Protopopescu, Paulina Tak, Nicu

Badirescu, Florica Cantuniari, Ilie Constantinescu si Costica Cristescu.

TRANSPORTURI RUTIERE SI CAI FERATE

Drumuri. Este cunoscut rolul social si rolul economic al drumurilor, ele stabilindlegaturi intre diverse localitati sau zone, prin ele facandu-se circulatia marfurilor si a

persoanelor, ele fiind cele care contribuie in mare masura la dezvoltarea si emanciparea

unei localitati.

Momentan, Troianul este legat de localitatile din imediata apropiere prin drumuride calitati diferite. Astfel, de gata Troian si de comuna Baneasa este legat prin drumuri de

tara, drumuri de pamant, de peretu printr-un drum comunal (DC 41), de Urluiul si de

Rosiorii de Vede prin drumul asfaltat DN 65 E-care de fapt este cel mai circulat drum dinzona in momentul actual.

Putem aminti insa ca din cele mai vechi timpuri, zona a fost brazdata de

numeroase drumuri, mai importante sau mai putin importante, iar dintre cele mai vestite,

care au trecut prin comuna, sau prin imediata apropiere, amintim:

-drumul pescarilor (Legiunea I-a Italica) – este un drum ce dateaza inca din perioada romana, el urmand vechile drumuri si poteci daco-romane;

-drumul oii – pe care veneau ciobanii cu oile la iernat (transhumanta);

-drumul sarii;-drumul untului;

20



-drumul diligentei (al postei);

Cai ferate. Portiunea de cale ferata (simpla, nu dubla) care trece cel mai aproape de

satul Troianul, este linia Rosiorii de Vede – Turnu Magurele (46 km), data in exploatare

pe 12 septembrie 1887, prelungirea ei pana in portul dunarean Turnu Magurele cu inca

5,27 km fiind realizata sase ani mai tarziu (1 noiembrie 1893). Darea in folosinta aacestei linii de cale ferata a insemnat un eveniment cu consecinte economice si sociale

deosebite in cadrul zonei. Economic, ea a insemnat un pas important in ceea ce priveste

transportul marfurilor si al calatorilor, nu numai in privinta volumului de marfa sau anumarului de persoane, ci si prin prisma rapiditatii si a sigurantei circulatiei.

Trist este faptul ca la vremea respectiva, boierii care aveau proprietati in partea de

vest a satului nu s-au ridicat la nivelul importantei evenimentului si n-au permis ca liniaferata sa treaca peste mosia lor, prin imediata apropiere a satului, astfel ca statia de

“deservire” a comunei, statia de cale ferata Troian, se afla la circa 6 km de sat.

Gara se preconiza a se construi, spun batranii, cam pe unde este sediul asociatiei

agricole “Celezvit” de azi, pe mosia arendasului Gogu Hristodorescu, dar acesta s-a opus,

fiindu-i teama ca nu cumva scanteile de la locomotiva (erau locomotive cu abur peatunci) sa declanseze vreun incendiu in lanurile de grau, asa ca au asezat gara la periferia

mosiei.

P.T.T.R. – SERVICIUL DE POSTA SI

TELECOMUNICATII

a.Posta. putem preciza, ca in comuna, activitatea de posta a demarat inaintea

serviciului de telecomunicatii, dat fiind faptul ca era mai usor de pus la punct si ca orice

localitate de pe intinsul tarii trebuia sa aiba legaturi cu institutiile centrale (justitie,

comisariat, prefectura etc.) sau alte localitati.In perioada anilor 1940-1950 serviciul postal era asigurat de catre factorii postali

ai Oficiului Postal Rosiorii de Vede, care se deplasau cu corespondenta normala si

speciala la sediul Primariei comunale, cu o sareta cu cal. Ulterior, la nivelul comunei s-ainfiintat un post de agent postal – persoana care se ocupa cu prestarea de servicii de

natura postala: presa, corespondenta, telegrame, convorbiri telefonice, colete postale,

mandate etc.Abia mai tarziu, dupa anul 1960, s-a infiintat in comuna o agentie P.T.T.R., (care

din august 1980 a devenit oficiu postal), care era incadrata cu un diriginte, trei telefoane,

doi factori postali (care distribuiau corespondeta), respectiv un electromecanic (linior)

pentru intretinerea liniilor telefonice si a liniilor de radioficare, introduse intre timp. De

data aceasta transportul corespondentei si serviciul de mesagerie de la oficiul P.T.T.R.Rosiorii de Vede se efectueaza cu mijloace auto, care executa curse pe itinerarii bine

stabilite, cursele fiind intotdeauna insotite de un manuitor de valori, care preda si preluade la fiecare oficiu local, sacii cu corespondeta si alte valori materiale sau banesti.

b.Telecomunicatii. Privitor la serviciul de telefonie, comuna Belitori a fost

conectata la centrala telefonica manuala Rosiorii de Vede la sfarsitul anilor 1930, prin

construirea unui traseu telefonic, lung de 8.4 km, ca o bifurcare din traseul telefonic

21



Rosiorii de Vede – Turnu Magurele, printr-o linie de stalpi telefonici. La inceput, a

functionat un singur telefon de tip B.L. (baterie locala), cu manivela, instalat in incinta

Primariei vechi.La nivelul anilor 1952-1953, in acelasi local al Primariei s-a instalat o centrala

telefonica semiautomata rurala, cu o capacitate de 8 numere, de cate 4 cifre, acoperind

necesarul de posturi telefonice de la acea vreme, pentru unitatile economice si institutiilecomunei. Dupa 1960, ea a fost inlocuita cu o centrala telefonica manuala de tip BL de

perete, cu o capacitate de 30 de numere, la care abonatii telefonici aveau aparatul

telefonic dotat cu o manivela cu ajutorul careia, prin invartire, faceau apel la centralista.In scurt timp, aceasta centrala a fost mutata din incinta primariei in corpul de cladire al

fostei Bai Comunale (casa de nasteri), aflata chiar in spatele Primariei.

In acelasi corp de cladire, in 23 august 1863, s-a pus in functiune si o statie de

radioficare, cu tuburi electronice, cu o capacitate de 1000 de posturi (abonati). Abonatiinu puteau selecta un anume post de radio, ascultau doar postul de radio fixat de cel de la

statie. Treptat, dupa electrificarea comunei in fiecare casa au aparut unul sau chiar mai

multe aparate de radio, fixe sau portabile. Au aparut apoi televizoarele alb-negru, apoi

cele color si in prezent functioneaza televiziunea prin cablu ce ofera locuitorilor posibilitatea vizionarii programelor de pe mai multe canale romanesti sau straine,

antenele parabolice fiind instalate pe cladirea Caminului Cultural.Dupa 1995, in comuna au aparut si telefoanele mobile, telefoane de ultima

generatie, abonatii preferand societati precum Telemobil, Mobifon-Connex, Mobilrom-

Orange (Dialog), Cosmorom, Zapp si altele.

DEMOGRAFIA

In tot judetul, citim in “File de istorie teleormaneana”, de Ioan Spiru, existau doar

12 sate cu peste 100 de familii, cel mai mare dintre ele fiind satul Belitori, cu 233 de

case, cu o populatie de 888 de locuitori, dintre care 448 parte barbateasca si 440 partefemeiasca. Alte documente ale vremii ne pun la dispozitie date prinvind evolutianumerica, in timp, a populatiei din localitate, pe numar de familii sau de locuitori.

Astfel, in 1835 erau 215 familii, in 1837 erau 249 de familii, in 1900 erau 2454 de

locuitori, in 1909 erau 669 de familii cu 3292 de suflete, apoi in 1948 erau 3836 delocuitori, in 1971 erau 5500 de locuitori, in 1977 erau 4457 de locuitori, iar in 2002, asa

cum mentioneaza ultimul recesamant al populatiei erau 3595 de locuitori, iar pe sexe

populatia era impartita aproximativ egal, respectiv 48,3 % barbati si 50,7 % femei.Dupa cum se observa, pe masura ce s-a inaintat in timp, numarul de locuitori ai

localitatii a crescut, dar sunt si perioade in care din diverse motive acesta a scazut.

Analizand datele existente la Directia Judeteana de Statistica observam ca la

recensamantul din 1977, in comparatie cu cel din 1966, se constata restrangereanumarului persoanelor in varsta de 30-34 de ani, respectiv din grupa de varsta de 55-59

de ani, acestea fiind persoanele nascute in majoritate in anii 1943-1947, respectiv intre

1919-1922, adica imediat dupa cele doua razboaie mondiale. Se mai observa ca in 1988,fata de 1977, scade populatia din grupele tinere, 0-4 ani, 10-14 ani, iar in cea din grupele

60-69 de ani creste. Tot documentele aceastei institutii arata ca ponderea populatiei tinere

a crescut de la 23.4%, in anul 1977 la 34.5%, in anul 1980, apoi a scazut la 23,5%, in

22



anul 1985. Ponderea populatiei adulte s-a mentinut insa in aceleasi limite, respectiv de

59.6% la cei de 15-60 de ani si de 16% la cei de peste 60 de ani.

Din datele recensamantului din 1966 reiese ca populatia activa avea o pondere de60% din totalul populatiei, iar peste 80% din populatia activa se ocupa cu agricultura,

fapt care reflecta caracterul preponderent agricol al localitatii. Populatia activa ocupata in

alte ramuri de activitate se prezinta astfel:

-6% in industrie;

-3,4% in constructii;-2,6% in invatamant, cultura si ocrotirea sanatatii;

-2,6% in circulatia marfurilor;

-1,9% in alte ramuri.

In perioada dintre cele doua recensamanturi ale populatiei mentionate mai sus,

precum si dupa 1977, se inregistreaza un adevarat exod al populatiei active de la sat la

oras.

Industrializarea tarii cu orice pret si urbanizarea megalomanica din perioadaepocii ceausiste, au facut ca numarul locuitorilor de la sate sa scada simtitor. In urma

creeri marilor platforme industriale din Bucuresti, Pitesti, Rosiorii de Vede, Alexandria,Turnu Magurele si Videle (ca sa le amintim doar pe cele mai apropiate), s-a produs un

exod puternic al satenilor spre orase, depopuland satele si ingrosand randurile

muncitorimii (iar mai tarziu pe cele ale somerilor), practicandu-se pe scara larganavetismul cotidian si saptamanal.

In aceasta perioada in comuna Troianul erau aproximativ 1.400 de navetisti,

barbati si femei. Peste 60% din bratele de munca de care dispuneau C.A.P.-urile erau

absorbite de industrie si santierele de constructii. Multi au plecat cu familiile si si-au fixatdomiciliul la oras.

Acest fenomen se intampla nu numai la Troianul, ci si in alte localitati din judet,

sau din tara. Forta de munca a comunei Troianul a fost in general absorbita, in aceasta perioada, de orasele Rosiorii de Vede si Bucuresti. Din cauza acestui proces, in intervalul

1960-1980, numarul mediu al personalului muncitor din orasul Rosiorii de Vede a crescut

de aproape patru ori, un spor deosebit realizandu-se in industrie, unde numarul persoanelor ocupate este de sase ori mai mare. Evident ca acest fenomen a produs mutatii

active din zona, implicit din Troianul. Astfel, sporul natural al populatiei din Troianul era

in aceasta perioada de 7,9%, cu mult mai mic decat cel al populatiei din orasul Rosiorii

de Vede, care era de 20,8%. Este si o explicatie a fluctuatiei numarului de locuitori aicomunei din momentul respectiv: Troianul avea un sold migratoriu negativ (-8,9%), iar

orasul Rosiorii de Vede avea un sold migratoriu pozitiv (+17%). O buna parte din

navetisti s-au stabilit definitiv in orasele in care au facut naveta, ceea ce constituie si oexplicatie a scaderii numarului de locuitori din ultimul timp. O alta explicatie ar fi aceea

ca multi fii ai satului s-au calificat in diverse meserii specifice industriei, comertului,

invatamantului si altor ramuri economice si n-au mai ramas sa lucreze in agricultura,ocupatie preponderenta a locuitorilor satului nostru. Firesc, ei si-au stabilit domiciliul

unde aveau locul de munca. Nu e de neglijat nici numarul celor care au plecat sa

munceasca in alte tari in cautarea unui loc de munca, sau a unor locuri de munca mai bine

23



platite; in acest sens, un important numar de locuitori ai satului lucreaza in Spania si

Italia.

La nivelul anului 2002, asa cum arata datele ultimului recensamant al populatiei,numarul de locuitori ai comunei era de 3595.

Repartizarea pe sexe este de 50,7% femei si 49,3% barbati, deci aproximativ

egala, echilibrata, cu un usor excedent feminin, dar care nu influenteaza semnificativnuptialitatea si natalitatea.

Populatia activa reprezinta 72,3%, copiii si adolescentii reprezinta 11,8%, iar

pensionarii 15,9%.Acelasi recensamant arata ca populatia comunei este majoritar de nationalitate

romana, iar din cei 3595 de locuitori ai sai doar 35 de persoane (adica 1%) fiind de alta

etnie, anume rromi, cetateni care s-au integrat relativ bine in comunitatea locala.

Pe teritoriul comunei nu locuiesc alte etnii.La nivelul comunei, in momentul actual, modelul dominant este cel al familiei cu

doi copii, spre deosebire de anii anteriori, sau mai indepartati, cand predominau familiile

cu un numar mare de copii.

Rata natalitatii este in scadere: 14,4 in 1977; 7,9 in 1992; 6,6 in 1994, iar amortalitatii este in crestere, respectiv 8,61 – 16,1 – 15,2 in aceiasi ani.

Majoritatea populatiei este de cult ortodox (96,55%), cultul adventistilor de ziua asaptea fiind de numai 3,42%. Printre localnici nu exista nici o persoana “fara religie”, sau

care sa nu-si fi declarat religia la ultimul recensamant.

Privitor la calitatile locuitorilor putem afirma, fara teama de a gresi, ca sunt bunigospodari, au un dezvoltat simt al proprietatii, sunt de statura potrivita, prezentabili, cu o

infatisare placuta, cu o tinuta mandra si demna, sunt comunicativi, ospitalieri, harnici,

pasnici, priceputi, buni familisti si buni crestini. Femeile sunt frumoase, vioaie, harnice si

bune gospodine.

SANATATEA

Sanatatea umana. E firesc ca sanatatea sa fie element prioritar in viata oricarei

comunitati. Pe langa grija pe care si-o poarta fiecare individ pentru a nu se imbolnavi, sau

in cazuri nefericite, de a se trata singur, trebuie sa recunoastem ca au trecut de multvremurile unor tratamente empirice, e unor leacuri barbatesti, sau cea in care asistenta

sanitara era ca si inexistenta, ea fiind “asigurata” de un agent sanitar la cateva sute sau

mii de oameni si cand febra tifoida, tuberculoza, pelagra si alte boli epidermice bantuiau

nemilos prin lumea satelor si chiar a oraselor.Avand in vedere progresele continue pe care le-a facut medicina si implicit terapia

bolilor, locuitorii comunei Troianul au cautat pe cat posibil sa tina pasul cu timpul. In

acest sens in localitate exista un vechi dispensar medical cu trei – patru camere, construitinca din anul 1905. A functionat ca dispensar o perioada limitata, dupa care, in timpul

primului razboi mondial si putin dupa, a fost folosit ca local de scoala pentru fete. Din

1934 redevine dispensar medical, fiind ridicat la rangul de circumscriptie medicala.Intre anii 1948 si 1960, in cladirea din spatele actualei primarii a functionat in

comuna si o casa de nasteri (i se spunea “baie”), care a inregistrat in acea perioada 1200

de nasteri.

24



In acea vreme, destule gravide din localitate nasteau acasa, sub supravegherea

unor femei care se pricepeau la “mosit”.

Altele mergeau sa nasca la casa de nasteri, unde, alaturi de “camera de nasteri”,intr-o alta incapere era amenajata si o baie necesara efectuarii toaletei gravidelor inainte

si dupa nastere. De aici i-a ramas casei de nasteri numele de “baie”.

Inainte de 1944, personalul medical era compus dintr-un medic generalist, omoasa si un oficiant sanitar.

Intre timp lucrurile au evoluat si cu sprijinul cetatenilor din comuna, in anul 1972

a inceput constructia unui local nou, un spital modern, pentru nevoile de sanatate alelocuitorilor. Constructia este amplasata langa cea a vechiului dispensar medical, localul

acestuia din urma fiind destinat acum serviciului de posta si telecomunicatii.

Noul dispensar uman (spital) a fost dat in folosinta in iarna anului 1974, fiind

compus din parter, etaj si subsol si avand in dotare o maternitate, un stationar, cabinete deinterne, pediatrie si stomatologie, farmacie etc, in total 42 de camere. De atunci s-au

perindat prin el 32 de medici, dintre care 19 pediatri si 11 stomatologi, instabilitate ce isi

are cauza in dorinta acestora de a profesa la oras. Printre cei mai stabili medici, pe care

localnicii ii respecta, ii stimuleaza si le poarta recunostinta, fara a-i uita si pe ceilalti, iiamintim pe dr. Trifan Ion, dr. Mogaldea Ion si dr. Ciprian Teodor.

In cadrul actualului spital functioneaza, in prezent, un cabinet de mediciagenerala, un cabinet de stomatologie, o farmacie si zece saloane, iar ca personal de

deservire: un medic generalist, un medic stomatolog, o farmacista, patru asistente si o

femeie de serviciu.

Dispensarul veterinar. Se stie ca menirea medicilor veterinari, in colaborare cu

tehnicienii veterinari, este de a apara sanatatea animalelor, prin vaccinari si tratamente

curative, de a preveni aparitia unor boli infecto-contagioase la animale si chiar la oameni,de a asigura asistenta sanitar-veterinara si de a verifica si garanta calitatea produselor de

origine animala, in scopul apararii sanatatii publice. In acest sens, in momentul actual, incadrul comunei Troianul isi desfasoara activitatea dispensarului veterinar, in cadrulcaruia activeaza un medic veterinar (dr. Crisan Oliviu) si un tehnician de specialitate (Ion

Delca). De asemenea, exista si doua farmacii cu profil veterinar, una in cadrul

dispensarului si una in piata satului, deservita de medicul Florina Constantin.Dispensarul veterinar din comuna fiinteaza incepand de dupa cel de al doilea

razboi mondial si datorita cooperarii dintre specialistii veterinari, la nivelul comunei nu

au aparut epizotii care sa determine intrarea localitatii in carantina si s-a evitat risculaparitiei unor toxiinfectii alimentare.

In ceea ce priveste igiena alimentara, aceasta este asigurata si controlata prin

laboratorul sanitar-veterinar, aflat in cadrul dispensarului veterinar.

INVATAMANTUL

Dezvoltarea economica si sociala a societatii, nevoile administrative si comerciale

de intocmire a unor acte sau de efectuare a unor operatiuni financiare au impus in

decursul timpului nevoile de cunoastere a scrisului, cititului si socotitului. Bisericile de

25



lemn, sau cele de tip bordei erau adevarate lacasuri de cult, ele au fost primele centre de

invatatura, in ele au fost pregatiti primii pisari, dieci, gramatici, logofeti. Insa o mai mare

preocupare prinvind politica scolara se constata incepand cu secolul al XVIII-lea, iar pemasura evolutiei in timp au existat preocupari si mai intense in acest sens.

Astfel, unuul dintre numeroasele puncte ale programului revolutionar al lui Tudor

Vladimirescu era reforma scoalara.Oficial, primul local destinat exclusiv scolii a fost o constructie unde se afla acum

cladirea fostei Scoli nr.1 (scoala care a purtat numele poetului Vasile Alecsandri, cel care

a trecut prin zona in timpul razboiului de independenta), situata intre Primarie si soseauaRosiorii de Vede – Furculesti. A fost o cladire din lemn si gard, lipita cu pamant, care

adapostea putini copii ai satului veniti sa-si lumineze mintea. In locul acesteia s-a ridicat

intre 1889-1890 cladirea actualei scoli, zidita din caramida si acoperita cu tabla zincata,

dupa tipul dat de “Casa scoalelor”. Initial, avea doua sali de clasa foarte spatioase si uncoridor care le separa; ulterior i s-au atasat o sala de clasa si o locuinta pentru director. In

timp, crescand numarul de elevi, localul s-a extins cu alte sali de clasa si anexe.

In timpul primului razboi mondial o parte din elevi (fetele) au invatat in localul

fostului dispensar medical, actuala Posta.Pe la 1900 s-au introdus tablitele de piatra, pe care se scria cu un condei din

ardezie. Era un pas inainte fata de scrierea pe nisip, dar si tablita prezenta maridezavantaje. Scoala era “tinuta de preoti si cantareti”, fiecare primind pentru munca sa

“plata in bucate si cate doi lei de la fiecare locuitor al satului”, indiferent daca acesta avea

copil la scoala sau nu avea. Se platea un leu la Sf. Dumitru (26 octombrie) cand incepeaanul scolar la sate si un leu la Sf. Gheorghe cand se inchidea anul scolar. La sate anul

scolar dura sase luni, iar la orase noua luni.

Sporind numarul locuitorilor si crescand interesul pentru stiinta de carte, localul

construit in anul 1890 nu mai facea fata numarului de elevi, asa ca in 1924 ia fiinta o adoua scoala primara, zisa Scoala nr.2, care initial a functionat intr-o casa cumparata de la

Iancu Girescu, fostul sef de gara al statiei CFR Troian. Aici, invatamantul se desfasura in

conditii foarte grele, deoarece doua Sali erau construite pe pivnita, iar a treia era pardositacu ciment, asa ca incaperile erau tare friguroase, mai ales in anotimpul rece. Din

neglijenta omului de serviciu, in ianuarie 1933, aceasta scoala a luat foc, directorul scolii

din acea perioada, renumitul invatator Marin Minca, si cu cativa sateni reusind, cu greu,sa salveze dulapul cu arhiva scolii. Pe acelasi loc, in anii urmatori, s-a ridicat un nou local

pentru scoala, cu doua sali de clasa si o cancelarie, cel existent si azi.

Pentru a-i scuti pe copiii din catunele Dulceni si Vatra de a mai parcurge pe jos

cativa kiliometri pana la scoala “din centru”, pe ploaie, ninsoare, vant sau ger, in 1934 iafiinta a treia scoala primara din comuna, cea din catunul Dulceni, iar in anul 1949 cea de-

a patra – in catunul Vatra.

Din anul scolar 1958-1959 devin obligatorii 7 clase, deziderat care, din cauzalipsei localurilor de scoli, se realizeaza abia in anii 1961-1962.

Generalizarea invatamantului de 8 ani a ridicat din nou problema lipsei spatiului

scolar. In consecinta, prin contributia statului cu 400 de mii de lei, din fondul central si cucontributia satenilor cu diferenta pana la 900 de mii de lei, s-a construit, intre 1963-1965,

in comuna, inca un local de scoala, modern, alcatuit din 8 sali de clasa si un laborator de

fizica, 4 din salile de clasa devenind cabinete de limba si literatura romana, matematica,

biologie si istorie-geografie.Spatiul local are si cancelarie si secretariat.

26



Cele doi noi localuri de scoala contruite in deceniile sase si sapte ale secolului al

XX-lea, situate de o parte si de alta a soselei care vine dinspre Rosiorii de Vede, putin

mai spre nord de fosta scoala numarul I, ale carei Sali de clasa au capatat alte destinatii:doi au devenit ateliere scolare, alta a devenit biblioteca sateasca, alta local de gradinita.

Urmare a scaderii populatiei scolare, in ultimele decenii mai este utilizata ca

scoala doar cladirea cu etaj, inaugurata in 5 octombrie 1965, care are o baza materialadestul de buna, dar in parte depasita moral, in prezent dispune de 11 computere, dintre

care 9 sunt obtinute prin contributia parintilor elevilor, unul prin mijloace proprii si unul

primit din partea Inspectoratului Scolar Judetean. Biblioteca scolii dispune de 7652 devolume, cititorii fiind elevii si cadrele didactice. Laboratoarele dispun de aparatura si

substante necesare efectuarii diferitelor experiente, ce contribuie la mai buna pricepere a

lectiilor, la aprofundarea si consolidarea cunostintelor elevilor.

Din anul 1972, cand liceul a fost impartit pe “trepte” si anume treapta I (incluzand

clasele a IX-a – a XII-a), in Scoala nr. 1 Troianul a functionat si treapta I de liceu, profilagricol, activitatea practica a functionat si treapta I de liceu, profil agricol, activitatea

practica desfasurandu-se in atelierele de sudura, respectiv lacatuserie, amenajate, asacum am amintit, in sali ale cladirii vechi a Scolii nr.1.

Din 1991, scoala Troianul nu a mai functionat si cu treapta I de liceu.

Gradinita. Referitor la invatamantul prescolar din comuna, putem afirma ca

aceasta isi are inceputurile in anul 1950, dupa reforma invatamantului din 1948, in baza

Decretului 175, care prevedea infiintarea de gradinite si camine de zi in localitatile rurale,

27



acolo unde exista posibilitati si un numar suficient de copii care sa poata fi inscrisi in

aceste unitati.

Imediat dupa infiintarea G.A.C. “Timpuri Noi”, in localitatea noastra s-a infiintatsi o gradinita, primii prescolari fiind copiii taranilor colectivisti. Initial, prima gradinita a

functionat in sediul unitatii amintite, si printre alte meniri o avea si pe aceea de a veni in

sprijinul mamelor care lucrau in G.A.C.Gradinita era cu program prelungit si oferea masa, cazare si educatie in mod

gratuit.

Dupa doi ani de functionare cu program prelungit, gradinita a devenit una cu program normal, functionand in localul fostei Scoli nr.1, unde de altfel mai functioneaza

si astazi cu doua grupe de copii.

VIATA RELIGIOASA

Cultul ortodox. Cultul crestin ortodox tine de biserica crestina rasariteana si nu putem vorbi despre locuitorii comunitatii fara sa vorbim si despre viata lor religioasa,

despre credinta lor in Dumnezeu.Accidental sau nu, in urma diverselor sapaturi executate la fundatiile unor case

sau a altor constructii, a unor fantani sau a unor lucrari agricole efectuate asupra

pamantului, in afara resturilor unor obiecte de uz gospodaresc, au fost scoase la ivealacruciulite, ramasite preotesti si obiecte de cult, adica urme ale vietii crestine existente pe

28



teritoriul localitatii noastre, urme ce dateaza probabil din primele secole ale

crestinismului.

Dupa anul 1830 s-a redus foarte nu numai numarul preotilor, dar a scazut sinumarul bisericilor. Foarte multe erau construite din lemn, dar acestea, fie au fost arse in

timpul razboaielor, fie in urma unor intamplari nefericite, fie au fost lasate in parasire

pana la disparitia lor. O data cu cresterea numarului de locuitori ai asezarilor, locul bisericilor din lemn a fost luat de biserici din zid, mai rezistente, mai luminoase, mai

impunatoare, cu mai multa stabilitate si durabilitate si cu o acustica mai buna.

Momentan, in comuna Troianul, incluzand si satul Dulceni, sunt trei bisericiortodoxe. Istoricul lor il aflam in mare parte din pisaniile scrise in pridvorul sau in

interiorul acestora, pisanii care constituie adevarate carti de identitate a lor, ele

furnizandu-ne date cu privire la anul zidirii bisericilor, la istoricul lor, informatii

privitoare la pictura, reparatii, preoti etc.Cea mai veche biserica existenta in comuna este biserica cu hramul Sfanta

Cuvioasa Paraschiva, construita din zidarie in anul 1850. este situata pe partea stanga a

drumului national Rosiorii de Vede – Furculesti, cam la un kilometru de la intrarea in sat.

Cronologic, se pare ca este a patra biserica construita in sat, primele trei avandalte amplasamente.

Datorica cresterii numarului de locuitori ai comunei, s-a simtit nevoia construirii

unei a doua biserici a satului (cronologic ar fi a cincea, daca luam in calcul si pe cele

disparute, anume cele cu hramul Sf. Spiridon, Sf. Anastasie si Sf. Nicolae si care dupa o jumatate de secol nu mai corespundeau, probabil, din punct de vedere al capacitatii sau al

sigurantei constructiei). Din vechea biserica se mai pastreaza sase mari icoane

29



imparatesti, icoane ce se afla la sediul Episcopiei din Alexandria, unele dintre ele fiind

expuse la Muzeul de Istorie al acestui oras.

Cu privire la viata religioasa a locuitorilor comunei, cu putem trece cu vederea

intervalul de timp dintre 1948 si 1989, cand, aici, ca si in toata tara, viata crestina a trecut

printr-o perioada dificila, cand, sub regimul comunist, totalitarist, fenomenul religios afost combatut si marginalizat. Cu toate acestea, biserica, de ambele culte, si-a facut

datoria, fiind mereu alaturi de credinciosii sai, indrumandu-i si incurajandu-i in

momentele de grele incercari. In toti acesti ani, personalul bisericesc si-a exercitatinfluenta morala asupra enoriasilor prin predicile care se tineau in biserici, in zilele de

sarbatori, dar si prin discutiile purtate cu enoriasii, ori de cate ori se ivea prilejul. De

asemenea, s-au intampinat greutati in renovarea, repararea si repictarea bisericilor.

Dupa 1989, se constata o reinviorare a activitatilor religioase, urmare a ridicariirestrictiilor totalitarismului comunist, lucru care se manifesta printr-o mai mare frecventa

a enoriasilor in locasurile de inchinare, mai ales in zilele de sarbatori religioase

traditionale.

Spre deosebire de un numar nesemnificativ al celor care nu se informeaza inlegatura cu religia, marea majoritate a credinciosilor o fac saptamanal sau ocazional, in

lacasuri de cult sau acasa, in intalnirile cu personalul de cult, in cadrul emisiunilor radiosau de televiziune sau cu prilejul serviciilor religioase ocazionate de momentele

primordiale ale existentei. Alteori, desi constienti de importanta religiei, pe unii

credinciosi, din lipsa de timp, multitudinea preocuparilor cotidiene, casnice sau profesionale, chiar si comoditatea uneori, ii impiedica sa fie mai activi religios. Nu

trebuie uitat insa ca la mantuirea sufletului contribuie credinta lui Dumnezeu, faptele

bune sau de caritate, respectul pentru institutia bisericeasca, loialitatea si corectitudinea

fata de semenii din societate, respectarea invataturilor religioase. Si nu in ultimul rand,exeplul personal al celor care predica cultul.

Cultul adventist. Dupa anul 1916, alaturi de religia ortodoxa, in comuna incepe sa-si

manifeste prezenta si credinta religioasa adventista, cult care predica a doua venire a lui

Hristos, pe care ei o considera apropiata. Solia adventismului ajunge in Troianul prin

fratele Manea Gherghita, convertita la adventism in perioada primului razboi mondial deun confrate.

Reintors la el in sat, el a inceput sa faca prozeliti; printre primii care au aderat la

credinta adventa, in jurul anului 1920, au fost Radu Briceag, Dumitrache Chitu, StefanIordan si altii, formand un grup interesat de credinta noua ce li se facea cunoscuta.

Pentru inceput, intalnirile adventistilor aveau loc intr-o sala amenajata in casa

presbiterului Manea Gherghita. Abia mai tarziu se incepe constructia unei case de

rugaciuni care, pe 26 noiembrie 1926, a fost sfintita, devenind Biserica adventista de ziuaa saptea, dedicata serviciului religios advent.

30



Cladirea acesteia se afla pe partea stanga a soselei ce vine dinspre Rosiorii deVede spre Troianul, la circa 200-300 de metri de intrarea in sat.

Asa cum scrie Gyl Pey in “Noaptea stramutarilor”, istoria aparitiei si dezvoltarii

Bisericii adventiste de ziua a saptea pe meleagurile romanesti contine intregul univers al

marilor nasteri; cum era si firesc, trecerea unora de la ortodoxism la adventism nu s-afacut pe o cale neteda, fara asperitati, cu toate ca si un cult si celalalt au la baza credinta

in Dumnezeu. Exista insa unele deosebiri de interpretare a unor paragrafe biblice, precum:

-ce zi saptamanala trebuie tinuta ca zi de odihna;

-cand trebuie sa se dea botezul: la copiii nematurizati sau la adulti;

-ce este curat si ce este necurat in ceea ce priveste mancarea si bautura;-ce este inchinarea si la ce sa ne inchinam;

-inlocuiesc datinile, cuvantul lui Dumnezeu;

-unde merg cei decedati, in rai sau in iad; le mai trebuie lor dupa moarte mancare, bautura, haine, bani, lumina sau pomeni, mai consuma ei toate acestea;

-cui trebuie sa marturiseasca omul pacatul: preotului ortodox sau de alt fel sau luiDumnezeu; cand se da plata pentru pacat; si cine o da, preotul sau duhovnicul; si altechestiuni de acest gen.

La nivelul anului 2002, din cei 3595 de locuitori ai comunei, 123 sunt adventisti,

dintre care 87 in Troianul, 35 in Vatra si unul in Dulceni.

31



ETNOGRAFIE SI FOLCLOR

Etnografie. Troianul face parte din salba de sate asezate pe valea Urluiului,

chiar pe malurile aceastuia, aproape de apa si totusi la adapost de viituri.

Ca si celelalte sate de pe aceasta vale, Troianul are o structura poligonala

neregulata, facand parte din tipul de sat “adunat”, caracaterizat printr-un spatiu restrans,nu rasfirate; are o retea stradala neregulata, din cele cateva strazi principale ramificandu-

se o serie de uliti secundare, si unele si celelalte intortocheate, trasatura specifica satelor

vechi si foarte vechi.Preocuparile locuitorilor dintotdeauna sunt cele legate de cultivarea pamantului,

activitate care si-a pus amprenta pe intrega spiritualitate locala.

Gospodaria traditionala este de tip agricol si reflecta ocupatiile de baza ale

localnicilor.

In orice gospodarie taraneasca, in functie de spatiu si necesitati, pe langa casa de

locuit si uneori o bucatarie de vara, mai intalnim si alte constructii anexe. Astfel, aproape

fiecare gospodar mai are un grajd si, eventual, o tarla pentru animale, un cotet pentru pasari, o cocina pentru porci, un patul si o magazie pentru cereale, un sopron pentru

adapostirea atelajelor si a uneltelor de lucru, un beci sau pivnita pentru adapostirea

atelajelor si a uneltelor de lucru, un beci sau pivnita pentru pastrarea vinului, a tuicii si aaltor produse alimentare si destul de frecvent o fantana dotata cu pompa electrica pentru

udatul gradinii si asigurarii apei necesare in gospodarie. Fiecare cetatean isi construieste

aceste anexe carora le mai spune si “oleauri” sau “acareturi”, in functie de forma sisuprafata curtii, tinand la estetica gospodariei si totodata avand in vedere ca terenul ramas

liber sa-i permita sa-si amenajeze si o mica gradina care sa-i furnizeze legumele necesare

pentru consumul propriu si sa-i mai ramana eventual si putina “batatura” in care intalnim“culmea” (sforile pe care se intind rufele la uscat) si aleile de trecere incadrate de felurite

flori. Gospodariile sunt imprejmuite cu gard, care a avut o anumita evolutie in timp.

Gardul este prevazut in partea de la strada, - “de la drum”, cum se spune “la tara” – cudoua porti de intrare in curte, de obicei alaturate, una mai mare (“vranita”) pe care intra in

curte cu carul (sau cu masina in ultimul timp), si una mai mica pe care intra omul.

Adeseori, langa ele gasim in parte dinspre strada strada, in exterior, o mica bancuta pentru stat “de vorba” la zile de sarbatoare. Daca inainte de 1960 trotuarele in timpul

ploilor deveneau aproape impracticabile din cauza noroiului, incepand din anul amintit,

pe fiecare ulita, pe una din parti, pe stanga sau pe dreapta, trotuarul este pavat cu dale din beton.

Locuinta. Locuintele, in general, sunt simple si sobre. Tipul de locuinta a fostdeterminat de relieful si clima specifice zonei, in acest sens locuintele fiind dezvoltate pe

orizontala. Pana la 1900 dar destui ani si dupa, locuintele satenilor erau subterane, in

bordeie (de fapt, ultimele bordeie din sat au disparut prin anul 1950).

In general, casa are o “sala” (tinda sau antreu) si inca doua sau trei camere, uneorichiar mai multe asezate de o parte si de alta a “salii”. Multe dintre case au un balcon in

fata “salii”. Multe dintre case au un balcon in fata “salii”, pe care este scris de regula anul

32



constructiei cladirii, eventual initialele numelui proprietarului. Si tot in partea din fata,

unele case sunt prevazute cu o prispa inchisa sau un trepuzan.

Camerele din locuinta au diferite dimensiuni si diverse destinatii. Dintre ele, unasau mai doua sunt destinate locuirii permanente. Alta camera, zisa “cea de sus”, este

camera in care sunt pastrate obiectele de imbracaminte pentru sarbatori si zestrea fetelor.

O alta camera are functia de bucatarie si i se spune “la foc” sau “la vatra”. Aici intalnimvatra pe care se face focul si se prepara mancarea. Aici intalnim vatra pe care se face

focul si se prepara mancarea. Tot aici este testul pentru copt painea, pirostriile, lantul

agatat sus la horn (cos) si terminat cu veriga in care se agata ceaunul (tuciul), apoigratarul si oalele pentru ciorba.

Modernismul a facut ca si dotarea bucatariei sa se schimbe. Au aparut, din a doua

jumatate a secolului al XX-lea, aragazul cu butelie cu gaz metan, bufetul, masa inalta si

scaunele mari, eventual chiuvete racordate la instalatii cu apa curenta proprie.

Folclor. Se spune ca folclorul este zestrea artistica, mostenita de la strabuni.

In acest sens, mosii si stramosii nostri au fost foarte generosi cu fiii, cu nepotii si

cu stranepotii lor.In folclor ca si in alte domenii ale vietii spirituale, Troianul, facand parte dintr-o

zona culturala complexa, dintr-o zona etnofolclorica cu adanci rezonante si dimensiuni inistoria neamului romanesc, s-a impus prin bogatele si valoroasele sale traditii populare,

remarcabile prin diversitatea, autenticitatea si originalitatea formelor de manifestare,

racordandu-se permanent la cultura nationala.Desi a avut o cariera scurta ca interpreta de muzica populara, solista Geta Stoica a

avut timp sa se remarce pe plan local si zonal, sa aiba numeroase programari in cadrul

emisiunilor studioului radio Bucuresti si sa realizeze si o inregistrare pe disc la

“Electrocord” cu orchestra de muzica populara a Radioviziunii Romane, in 1966.Viorica Mirea a avut ca rampa de lansare premiul I obtinut la Festivalul concurs

“Pe deal de Teleormanel” (1984). In 14 ianuarie 1989 a castigat trofeul “Floare dingradina” - emisiune-concurs, organizat pe etape, de Televiziunea Romana, in timp avandnumeroase inregistrari radio si aparitii pe ecranele posturilor de televiziune.

OBICEIURI SI TRADITII

Obiceiurile traditionale romanesti, specifice zonei noastre, atat cele calendaristicecat si cele din ciclul vietii, transmise de-a lungul veacurilor din generatie in generatie, s-

au pastrat in mare parte pana in zilele noastre. Unele si-au pastrat chiar autenticitatea,

altele au capatat diferite influente, timpul si modernismul punandu-si amprenta asupralor, iar unele, desi n-au fost date uitarii, nu prea mai sunt practicate.

Se pastreaza obiceiurile din ciclul vietii, precum cele legate de nastere, botez,

taierea motului, nunta, inmormantare, si cele calendaristice, atat cele trecute in calendarulortodox cat si altele specifice zonei.

Obiceiuri din ciclul vietii:

-nasterea;

-botezul;-datul de grinda;

-furtul copilului;

33



-taiatul motului;

-ruptul turtei fetei;

-nunta;-petitul;

-inmormatarea.

Obiceiuri calendaristice:

-Craciunul;

-Anul Nou;-mersul cu colinda;

-Boboteaza si Sfantul Ion;

-Floriile;

-Pastele;-Rusaliile.

TURISMUL

Prin pozitia sa geografica si prin configuratia teritoriului – zona de campie – satul

nu are o pozitie privelegiata din punct de vedere turistic, nu reprezinta un interes deosebitin acest sens la scara nationala. Zona nu dispune de frumuseti si atractii turistice

deosebite asa cum este cazul zonelor de munte, al litoralului Marii Negre sau al Deltei

Dunarii, nu dispune nici de obiective istorice sau arhitectonice, cum este cazul marilor

orase.Cu toate aceste incoveniente, putem lua in consideratie faptul ca suntem intr-o

zona care intra in circuitul national prin turismul de tranzit, datorita cailor rutiere.

Si totusi, maretia si linistea ancestrala a campiei, verdele crud al primaverii saugalbenul auriu al recoltelor vara, constituie tot atatea motive de relaxare si odihna

trupeasca, de incantare a privirii si de desfatare a sufletului.Padurea Cornet, constituie pentru localnici si pentru vizitatori, un placut loc

pentru odihna si relaxare. Un eveniment deosebit, incantator pentru iubitorii de frumos,

are loc primavara cand infloresc brebeneii si bujorul romanesc, floare rara, protejata de

lege, aflandu-se pe cale de disparitie.Apoi, Urluiul cu albia sa sinuasa si cu apa lin curgatoare, aproape statatoare, are

amenajate de-a lungul lui o serie de lacuri care constituie o permanenta atractie pentru

pescari, iazurile fiind populate cu diverse specii de peste.

TROIANUL IN VIITOR – CERINTE, PERSPECTIVE

Parcurgand diferite etape din trecutul istoric mai indepartat sau mai apropiat al

comunei Troianul, pot fi remarcate cateva caracteristici de baza, atat ale vietii economice,cat si ale vietii sociale. Dar trasatura care iese cel mai pregnant in evidenta si care pare a

fi si cea mai importanta este aceea a continuitatii existentei comunitatii locale pe aceste

meleaguri. Indiferent de conditiile economice, sociale sau de mediu, populatia comunei aavut o mare stabilitate, atat in privinta locului, cat si a ocupatiei.

34



As propune cateva pespective de dezvolare a comunei, printre care:

-sa se eficientizeze pozitia favorabila dezvoltarii agricolturii, avandu-se in vedere

conditiile de sol si de clima si experienta de o viata a locuitorilor comunei in acestdomeniu. Ar trebui incurajata infiintarea fermelor private familiale cu subventii de la stat

sau cu fonduri europene pentru investitii in instalatii si in utilaje agricole

-se pot studia posibilitatile tehnice de a construi conducte care sa aduca apacurenta in casele oamenilor si, de ce nu, racordarea comunei la conducta de gaze naturale

care trece la o distanta nu prea mare de localitate;

-dotarea, intr-o prima etapa, a institutiilor cu centrale termice, urmand intr-o nouaetapa a sistemului;

-continuarea reconditionarii si reabilitarii drumurilor si a trotuarelor si amenajarea

de spatii verzi si ronduri cu flori, cel putin pe strazile centrale;

-asfaltarea drumurilor Troianul-Dulceni si Troianul-Vatra;-infiintarea unui muzeu al satului, muzeu in care sa fie conservat sistemul de

valori mostenit de la stramosii nostrii;

-acordarea unei atentii sporite problemelor de mediu, restrangerea si concentrarea

locurilor de aruncare a gunoiului menajer.

35



BIBLIOGRAFIE

1. Ionel Scarlat – Monografia comunei Troianul – editura Erc Press – Bucuresti2005;

2. Constantin Albu – Campia Urluiului – lucrare pentru gr. 1;

3. Maria Cioara-Batca, Vlad Batca – Zona etnografica;

4. Doina Boierasu – Transformarea socialista a agriculturii in jud. Teleorman;

5. Stan V. Cristea, Ecaterina Tantareanu, Ion Moraru, Gh. Popa, Titus Barabes, Gh.

Cristea – Monografia jud. Teleorman – 1998

6. Gil Pey – Noaptea Stramtorarilor – Editura Vestea buna – Craiova 1995.

56016157-CADRUL-GEOGRAFIC

Documents

Transcript of 56016157-CADRUL-GEOGRAFIC