X neofiţii, după cum am mai spus, erau supuşi la probe de rezistenţă psihologică extrem de dure. După admitere trebuiau să presteze un jurământ de păstrare a secretului, a cărui nerespectare atrăgea după sine moartea. Se înţelege că probele aveau un caracter terifiant, cum ar fi spre exemplu aceea de a rămâne închis noaptea într-un sicriu (ne amintim că şi Lobsang Rampa vorbeşte despre astfel de probe în iniţierea tibetană). De aceea, cel ce voia să ajungă un iniţiat avea nevoie de o mare tărie morală. Implicarea într-o astfel de cunoaştere presupunea ulterior mari riscuri dacă nu se respectau scrupulos anumite reguli de conduită.

În Grecia antică cunoaşterea, ezoterică debutează prin legendarul Orfeu, străluceşte prin Pitagora şi îşi continuă ecoul prin Platon şi neoplatonicieni.

Cel mai mare iniţiat al Greciei este considerat a fi Pitagora, care are fericirea şi nefericirea să se iniţieze în Egipt şi Babilon timp de 34 de ani. După o şedere de 22 de ani la şcoala din Memphis este luat de armatele lui Cambyse, care invadaseră Egiptul şi dus în Babilon, de unde reuşeşte să se elibereze după alţi 12 ani. Pitagora înfiinţează şcoala de la Crotona, unde realizează acea strălucită sinteză a ştiinţelor ezoterice însuşite în Egipt şi Babilon. Este primul filozof care încearcă să fondeze o religie pe baze ştiinţifice - esenţă a tuturor celorlalte forme pe care le cunoscuse în lungile sale peregrinări. Întreprinde în acest scop, la şcoala pe care o creează, un studiu ştiinţific experimental. Pentru rezultatele pe care le obţine în realitatea concretă a vieţii, privită prin toate laturile sale, obţine sufragiul unanim al contemporanilor şi urmaşilor. Din nefericire, pusă sub sigiliul secretului, a ajuns prea puţin din opera sa până la noi. Ne-a rămas de la Pitagora noţiunea de cosmos, simbolismul numerelor, tabla înmulţirii, teorema din geometrie care îi poartă numele ş.a. Preocupat să promoveze o ştiinţă care să fie fundament pentru toate drumurile vieţii umane, este singurul filozof din istoria lumii care a reu-

237