(541387992) 246834785 Clauza Compromisorie Si Compromisul
-
Upload
ale-maria-bucerzan -
Category
Documents
-
view
240 -
download
0
description
Transcript of (541387992) 246834785 Clauza Compromisorie Si Compromisul
1
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba IuliaFacultatea de Drept si Stiinte Sociale
Comparatie intre clauza compromisorie si
compromis
Profesor coordonator: Masterand:Lect. Univ. Ada Hurbean Bolog Florin
2
Clauza compromisorie
Aceasta forma a contractului de arbitraj, de altfel, cea mai uzitata in practica contractuala,
este definita de art. 550 Cod proc.civ. ca fiind acea clauza prin care partile convin ca litigiile ce
se vor naste din contractul in care este inserata sau in legatura cu acesta sa fie solutionate pe
calea arbitrajului, aratandu-se numele arbirilor sau modalitatea de numire a acestora. Deci,
clauza compromisorie se prezinta sub forma unei clauze inscrise in contractul principal ori
stabilita intr-o conventie separata, la care contractul principal face trimitere. Prin intermediul ei,
partile convin ca litigiile ivite din contractul in care este stipulata sau in legatura cu acesta sa fie
solutionate pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sanctiunea nulitatii, numele arbitrilor sau
modalitatea de numire a acestora. In cazul arbitrajului institutionalizat este suficienta referirea la
institutia sau regulile de procedura ale institutiei care organizeaza arbitrajul.
Potrivit alineatului 2 al art. 550 Cod proc.civ., validitatea clauzei compromisorii este
independenta de validitatea contractului in care a fost inscrisa. Acest text da expresie legala
principiului autonomiei juridice a clauzei compromisorii fata de contractul in care este inserata.
Desi clauza compromisorie figureaza printre celelalte clauze ale contractului, ea este considerata
ca o conventie distincta. Sub aspect material, ea face parte din contractul principal, insa, sub
aspect juridic, contractul principal pare a se dedubla, ca si cand am fi in prezenta a doua
contracte separate, unul prin care sunt stabilite drepturile si obligatiile cu caracter material ale
partilor, altul prin care se convine modalitatea de solutionare a litigiilor referitoare la acele
drepturi si obligatii. Faptul ca se invoca neincheierea, nulitatea, desfiintarea sau incetarea
contractului principal, nu lipseste de efecte clauza compromisorie. Ea supravietuieste
contractului principal in situatia in care, dupa incetarea lui, se iveste un litigiu, in legatura cu acel
3
contract. La randul sau, nulitatea clauzei compromisorii nu atrage nulitatea contractului
principal.10
Principiul autonomiei clauzei compromisorii fata de contractul principal nu trebuie sa fie
absolutizat. Este o autonomie relativa, circumscrisa la existenta si validitatea clauzei
compromisorii. In rest, clauza compromisorie este tratata ca orice alta clauza a contractului.11
Caracteristica esentiala a clauzei compromisorii este aceea ca ea intervine inainte de a se
fi nascut un lititgiu intre partile contractante. Potentialitatea litigiului este suficienta pentru a
determina o clauza compromisorie. O clauza compromisorie adaugata de parti ulterior
perfectarii contractului, este considerata valida , intrucat partile au libertatea de a completa
contractul cu orice clauze doresc. Adaugarea sa ulterioara trebuie facuta insa, pana la ivirea
litigiului, deoarece, dupa acest moment, orice clauza care ar interveni cu privire la aceasta ar
constitui un compromis.
In cuprinsul clauzei compromisorii, partile trebuie sa prevada numele arbitrilor sau
modalitatea de desemnare a acestora, sub sanctiunea nulitatii. Astfel, in ipoteza in care partile nu
au avut inspiratia sa insereze in clauza compromisorie convenita de ele numele arbitrilor sau sa
indice macar modalitatea de numire a acestora, sau mai exact spus: daca partile nu au stabilit prin
clauza compromisorie principalele elemente care permit inceperea si desfasurarea arbitrajului,
respectiva clauza compromisorie va fi inoperanta. Pentru a deveni eficace este necesar ca partile
semnatare ale clauzei compromisorii sa o completeze incheind un compromis arbitral (dupa
momentul declansarii litigiului), prin care vor putea complini toate lacunele respectivei clauze si
vor crea conditiile juridice pentru declansarea, desfasurarea si finalizarea arbitrajului. In fapt,
insa, datorita deteriorarii relatiilor dintre partile contractante dupa momentul nasterii litigiului, de
cele mai multe ori este foarte putin probabila incheierea compromisului arbitral, asa incat, aceste
clauze compromisorii raman fara efect.12
Literatura de specialitate a calificat clauza compromisorie ca fiind o clauza „deschisa”,
intrucat fiind convenita inainte de nasterea litigiului, de regula, nu poate prevedea toate
10 Giorgiana Danaila, op. cit., p. 5311 Ibidem, p. 5412
Titus Prescure, Radu Crisan, op.cit., p. 45
15 Ligia Danila, Institutia arbitrajului privat,editura Timpolis, Timisoara, 2003, p. 18
8
elementele arbitrajului si ca atare va putea fi completata, fie inainte de declansarea litigiului, prin
acte aditionale, fie dupa acel moment, prin incheierea unui compromis arbitral.13
Daca nu rezulta pentru ce fel de litigii s-a incheiat conventia arbitrala, partile pot recurge
la solutionarea pe calea arbitrajului a tuturor litigiilor care se vor naste intre ele. In caz de
indoiala, clauza compromisorie se interpreteaza in sensul ca se aplica tuturor neintelegerilor care
deriva din contractul sau raportul juridic la care se refera. Incheierea procedurii arbitrale cu sau
fara pronuntarea unei hotarari asupra fondului cauzei nu aduce atingere valabilitatii conventiei
arbitrale, sub forma clauzei compromisorii. Aceasta ramane valabila si va servi drept temei
pentru orice noua procedura arbitrala care ar fi declansata in temeiul ei pentru solutionarea
oricarui litigiu aparut intre parti derivand din contractul principal.14
Atunci cand clauza compromisorie are natura unei clauze neuzuale cuprinse intr-un
contract standard, aceasta nu va produce efecte decat daca este acceptata, in mod expres, in scris,
de cealalta parte contractanta. Daca se indeplineste conditia acceptarii exprese, atunci contractul
si, respectiv clauza compromisorie, este considerat valabil si eficace in intregul sau.
Clauza compromisorie are urmatoarele efecte mai importante:
- produce efecte obligatorii pentru parti, in sensul ca din moment ce a fost semnat
contractul cuprinzand o asemenea clauza, ele sunt obligate sa respecte sentinta pe
care o va da organul arbitral;
- inlatura competenta instantelor judecatoresti ordinare in problema solutionarii
litigiului, cel putin pana la solutionarea litigiului dintre partile contractante;
- confera arbitrilor puteri cu privire la solutionarea litigiului dintre partile contractante;
- permite organizarea unei proceduri care sa conduca in conditii de eficienta optima la
pronuntarea unei hotarari susceptibile de executare silita.15
Camera de Comert si Industrie a municipiului Bucuresti recomanda, pentru a fi inclusa in
contractele comerciale urmatoarea clauza compromisorie (model orientativ):
13 ibidem, p. 4614 Claudia Rosu, op.cit., p. 202
9
„Orice litigiu decurgand din sau in legatura cu acest contract, inclusiv referitor la
incheierea, executarea ori desfiintarea lui, se va solutiona prin arbitrajul Curtii de Arbitraj de pe
langa C.C.I.B. in conformitate cu Regulile de procedura arbitrala ale acestei Curti.
Hotararea arbitrala este definitiva si obligatorie“.
Partile mai pot adauga , la optiunea lor, urmatoarele mentiuni:
a) „Tribunalul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic, numit prin acordul partilor sau,
in lipsa acestui acord, de Presedintele Curtii de Arbitraj Comercial de pe langa C.C.I.B.“ sau
„Tribunalul arbitral va fi compus din doi arbitri, cate unul numit de fiecare parte, fara a necesita
acordul celeilalte parti.“
De remarcat este faptul ca in cazul cand nu se include nici una dintre aceste mentiuni,
tribunalul arbitral va fi compus, conform Regulilor de procedura arbitrala, din trei membri, cate
unul numit de fiecare dintre parti si un supraarbitru ales de cei doi arbitri.
b) „Tribunalul arbitral va judeca litigiul in drept cu aplicarea legii romane“ sau
„Tribunalul arbitral va judeca litigiul in echitate“.
c) „Tribunalul arbitral va pronunta hotararea in termen de cel mult cinci luni de la
constituirea sa“.16
4. Compromisul.
Compromisul reprezinta o conventie de sine statatoare referitoare la solutionarea litigiului
dintre parti pe calea arbitrajului. Prin compromis partile convin ca un litigiu intervenit intre ele sa
fie solutionat pe calea arbitrajului, aratandu-se, sub sanctiunea nulitatii, obiectul litigiului si
numele arbitrilor sau modalitatea de desemnare a acestora in cazul arbitrajului ad-hoc. In cazul
arbitrajului institutionalizat, daca partile nu au ales arbitrii si nici nu au stabilit modalitatea de
16 www.ccib.ro, Petre Similean, Conventia arbitrala
10
desemnare a acestora, aceasta se va face conform regulilor de procedura ale respectivei institutii
arbitrale.
Pentru a incuraja recurgerea la arbitraj, art. 551 alin. 2 Cod proc.civ., prevede ca
compromisul se poate incheia chiar daca litigiul dintre parti este deja pe rolul unei alte instante.
Deci, si daca partile au inceput un proces pe rolul unei instante de judecata, pot sa decida sa
recurga totusi la arbitraj pentru solutionarea litigiului.17
Compromisul fiind un acord de vointa produce efectele unui contract, cum sunt cele
privitoare la opozabilitatea intre parti si opozabilitatea fata de terti. Actul de compromis poate fi
atacat prin actiunea in simulatie sau actiunea pauliana cand sunt intrunite conditiile pentru
promovabilitatea unei asemenea actiuni.
Compromisul se ananlizeaza si ca act juridic, deoarece el produce efectele specifice unor
asemenea acte si anume: intreruperea cursului prescriptiei actiunii cu privire la care el s-a
perfectat, suspendarea perimarii unei proceduri declansate intre aceleasi parti, pentru aceeasi
cauza, impiedicarea partilor de a supune litigiul respectiv unei alte jurisdictii.18
Pentru valabilitatea unui compromis arbitral sunt necesare a fi reunite cumulativ
urmatoarele conditii:
- contractul de arbitraj sa se refere in mod clar si neechivoc la un litigiu patrimonial
existent;
- intelegerea pertilor de a solutiona litigiul prin arbitraj trebuie sa fie expresa, clara si sa
nu creeze vreo indoiala cu privire la puterea de a arbitra acordata arbitrilor prin
arbitraj;
- arbitrii care vor solutiona litigiul trebuie nominalizati prin compromis sau macar sa
fie stabilta modalitatea concreta de numire a acestora. Lipsa desemnarii atrage
nulitatea compromisului; o astfel de nulitate va putea fi inlaturata prin desemnarea
ulterioara a arbitrilor;
17 Claudia Rosu, op.cit., p. 202
18 Ligia Danila, op.cit., p. 19
19 Titus Prescure, Radu Crisan, op.cit., p. 4720 ibidem, p. 47-48
11
- prin textul compromisului trebuie sa se stabileasca datele si informatiile necesare si
suficiente referitoare la modul, locul si durata arbitrajului, precum si cu privire la
procedura de urmat de catre arbitrii.19
Intre compromis si clauza compromisorie exista asemanari fundamentale, insa si
deosebiri importante. Deosebirea esentiala dintre compromis si clauza compromisorie deriva din
momentele diferite in care sunt convenite: in timp ce clauza compromisorie anticipeaza nasterea
litigiului, survenind la un moment in care acest lucru este numai o posibilitate, compromisul
coincide in timp cu nasterea diferendului, care nu mai este un doar un fapt posibil, eventual, ci o
certitudine, un fapt real.
Sub aspectul asemanarilor sunt de remarcat urmatoarele similitudini:
- ambele forme ale contractului de arbitraj inlatura competenta instantelor judecatoresti
de drept comun de la solutionarea lititgiului respectiv;
- ambele confera arbitrilor putere de jurisdictie, adica puterea de a solutiona litigiul
printr-o hotarare definitiva, executabila in conditiile legii;
- ambele au o evidenta autonomie fata de contractul principal sau, dupa caz, fata de
raportul juridic in legatura cu care au fost convenite;
- ambele, intrucat nu pot exista in afara unui raport juridic principal, sunt intr-o
annumita masura si accesorii ale respectivului raport juridic.20
Camera de Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti recomanda urmatorul model
(orientativ) de compromis:
„Subsemnatii: 1)........(numele) denumirea, numele reprezentantilor legali, domiciliul(
sediul, numarul de imatriculare de la Registrul Comertului, nr. de telefon, fax) in calitate de
reclamanta si 2).......(aceleasi date) in calitate de parata, constatand ca intre noi a intervenit un
litigiu izvorat din contractul nr.... din..., avand urmatorul obiect....(expunerea pe scurt a
pretentiilor reclamantului si a obiectiilor paratului) convenim ca acest litigiu sa fie solutionat prin
arbitrajul Curtii de Arbitraj Comercial de pe langa C.C.I.B. in conformitate cu Regulile de
12
procedura arbitrala ale acestei Curti. Hotararea arbitrala pronuntata in acest litigiu este
definitiva si obligatorie.
Tribunalul arbitral va fi compus din Dl.... „in calitate de arbitru unic“ sau „Tribunalul
arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic numit de presedintele Curtii de Arbitraj Comercial de
pe langa C.C.I.B“ sau „Tibunalul arbitral va fi compus din doi arbitrii: Dl.... desemnat de
reclamant si Dl..... desemnat de parat“ sau „Tribunalul arbitral va fi compus din trei
membrii, Dl. ... arbitru desemnat de reclamant, si dl. ...... arbitru desemnat de parat, urmand ca
cei doi arbitrii sa aleaga un supraarbitru, in termenul si conditiile prevazute de Regulile de
procedura arbitrala al Curtii de Arbitraj Comercial de pe langa C.C.I.B Tribunalul va pronunta
hotararea in termen de 5 luni de la constituire.
Semnatura partilor“21
5. Jurisprudenta
5.1. Compromisul
Potrivit, art. 343 Cod proc.civ., conventia arbitrala trebuie sa se incheie in scris, sub
sanctiunea nulitatii, in forma fie de clauza compromisorie inscrisa in contractul principal, fie de
compromis, intelegere de sine statatoare in fiecare lititgiu.
Ca atare, decizia UCECOM referitoare la solutionarea litigiilor ce deriva din divizare de
catre Curtea de Arbitraj a Cooperativei Mestesugaresti, nu are eficienta deoarece nu constituie
clauza arbitrala in sensul textului mentionat si, pe de alta parte, este contrara Constitutiei,
ingradind dreptul fiecarei persoane de a se adresa justitiei.
Reclamanta SOCOM MODA SIRGUINTA Ramnicu Valcea a chemat in judecata pe
parata SOCOM SIRGUINTA Ramnicu Valcea pentru a se dispune divizarea patrimoniului
acestei din urma in procent de 43,19% pentru reclamanta si 56,81% pentru parata.
21 www.ccib.ro, Petre Similean, Conventia arbitrala
13
Tribunalul a respins exceptia de necompetenta ridicata de parata, a admis cererea si a
dispus divizarea patrimoniului partilor.
Cu privire la exceptia de necompetenta s-a retinut ca in speta partile nu au convenit in
mod expres ca litigiul sa fie solutionat pe calea arbitrajului asa cum prevad dispozitiile art 343
Cod proc.civ.
Curtea de Apel a admis apelul declarat de parata si a desfiintat sentinta, cu trimiterea
cauzei spre solutionare la Curtea de Arbitraj a Cooperatiei Mestesugaresti de pe langa
UCECOM.
S-a retinut ca protocolul de predare- preluare incheiat la 30 iunie 1994 face trimitere
expresa la Decizia UCECOM nr. 230/1992 de aprobare a Normelor Metodologice privind
divizarea, comasarea si dizolvarea organizatiilor cooperatiei mestesugaresti care prevad ca
litigiile intre organizatiile cooperatiste se solutioneaza de curtea de arbitraj mentionata.
Reclamanta a declarat recurs sustinand ca parata nu a facut dovada unui inscris in care sa
se prevada expres clauza compromisorie, astfel ca s-au incalcat dispozitiile art. 21 si 125 din
Constitutie si art. 340 si urm. Cod proc.civ.
Recurenta a mai sustinut ca deciziile UCECOM sunt de recomandare pentru activitatea
cooperatiei mestesugaresti, iar decizia in speta cuprinde dispozitii privitoare la metodologia
divizarii si referitor la neintelegeri nu face trimitere expresa la curtea de arbitraj.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 340 Cod proc. civ., persoanele care au capacitate deplina de exercitiu al
drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea artbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele in
afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie.
Conventia arbitrala, potrivit art 343 Cod proc.civ. se incheie in scris, sub sanctiunea nulitatii, si
poate avea forma unei clauze compromisorii, inscrisa in contractul principal, sau a unei intelegeri
de sine statatoare, denumita compromis.
Prin urmare, conventia arbitrala sub forma de compromis, trebuie incheiata pentru fiecare
litigiu in parte, fiind un atribut al drepturilor de dispozitie asupra cailor procedurale legale pentru
14
aprararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanei. Ori , in speta, nu s-a facut dovada
existentei unei conventii arbitrale care sa prevada in mod expres ca litigiul dintre parti sa fie
solutionat de Curtea de Arbitraj a Cooperatiei Mestesugaresti de pe langa UCECOM.
Pe de alta parte, hotararile UCECOM indicate de intimata parata sunt nu numai nelegale,
ci si contrare art. 21 si art. 125 din Constitutie, potrivit carora dreptul persoanelor de a se adresa
justitiei pentru apararea drepturilor si intereselor lor legitime nu poate fi ingradit. Mai mult, nu
este posibil ca UCECOM sa stabileasca printr-o hotarare existenta unui compromis pentru toate
litigiile care s-ar ivi intre organizatiile cooperatiei mestesugaresti.
In consecinta, Curtea, in conformitate cu art.312 Cod proc.civ. va admite recursul
declarat de reclamanta si va casa decizia atacata trimitand cauza la aceeasi instanta pentru
solutionarea pe fond a apelului.22
5.2 Clauza compromisorie
Clauza arbitrală este clară din conţinutul acesteia rezultând că litigiul va fi soluţionat de
arbitrii Camerei de Comerţ Internaţionale din Paris, nefiind prevăzută competenţa instanţelor
judecătoreşti,ci a arbitrilor.
Reclamanta SC C" SRL a chemat în judecată pârâta “A E" GmbH prin SC “A E" SRL
solicitând instanţei să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 1.113.707,0957 lei cu titlu de
preţ neachitat. În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta arată că pârâta nu a
respectat prevederile contractuale referitoare la achitarea contravalorii lucrărilor executate.
În drept s-au invocat dispoziţiile art.969, art.1073 Cod civil, art.43 Cod comercial.
În apărare, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei
instanţelor judecătoreşti în soluţionarea cauzei şi a solicitat respingerea cererii de chemare în
judecată.
22 Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, decizia nr. 3600/1998 apud. Ligia Danila, op.cit., p. 20-21
15
Prin sentinţa civ nr. 492/15.04.2009 Tribunalul Braşov a admis excepţia necompetenţei
instanţelor judecătoreşti invocată de pârâta “A E" GmbH prin SC “A E" SRL, a constatat că
cererea nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti şi respinge acţiunea formulată de
reclamanta SC C" SRL în contradictoriu cu pârâta A E" GmbH prin SC A E" SRL respins
cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunţa
această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:
Încheierea unei convenţii arbitrale are ca efect principal şi negativ excluderea
competenţei instanţelor judecătoreşti de a soluţiona litigiul respectiv.
Susţinerile reclamantei în sensul că în cauză clauza compromisorie este inoperantă cu
motivarea că nu rezultă din contract voinţa părţilor de a supune spre soluţionare litigiile ivite
Curţii de arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ din Paris nu pot fi reţinute
întrucât conform art.14.1 părţile au prevăzut că toate eventualele litigii rezultate din contract vor
fi soluţionate conform Regulilor de conciliere şi Arbitraj ale Camerei Internaţionale de Comerţ
din Paris, de către trei arbitrii desemnaţi, conform Regulamentului amintit, iar potrivit art.14.2
deciziile arbitrilor se bazează pe prevederile prezentului contract şi în mod suplimentar legislaţiei
româneşti, cu excepţia conflictului prevederilor legii şi Convenţiei UN privind Contractele
pentru Vinderea Internaţională de Bunuri. Locul de arbitraj va fi în Bucureşti. Limba va fi
engleza. Rezultă aşadar că interpretarea dată de reclamantă acestei clauze în sensul că litigiul va
fi soluţionat după regulile Camerei Internaţionale de Comerţ din Paris şi nu de către Curtea de
Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ din Paris nu poate fi primită.
În speţă, se constată că litigiul este de competenţa Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera
Internaţională de Comerţ din Paris, organ de jurisdicţie din alt stat şi, văzând prevederile art.157
din Legea nr.105/1992, nu va declina competenţa în favoarea acesteia ci va respinge cererea ca
nefiind de competenţa instanţelor române.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC “C" SRL prin lichidator
solicitând casarea şi trimiterea spre rejudecare instanţei de fond.
16
Prin decizia civ nr. 492/14.10.2009 Curtea de Apel Braşov a respins recursul declarat de
reclamantă ca tardiv, arătând în motivare că recursul a fost declarat cu depăşirea termenului de
recurs de 5 zile de la pronunţare prevăzut de art. 158 al 3 CPC.
Împotriva acestei decizii a declarat contestaţie în anulare reclamanta SC “C" SRL
solicitând anularea acesteia, rejudecarea recursului, trimiterea spre rejudecare a cauzei la
Tribunalul Braşov pe fond.
În motivarea acesteia se arată că s-a produs o greşeală materială întrucât recursul declarat
împotriva sentinţei 492/15.04.2009 a Tribunalului Braşov a fost expediat prin poştă la
21.04.2009, în termen de 5 zile de la comunicare, fiind incidente dispoziţiile art. 318 teza 1Cpc
Curtea a constatat contestaţia în anulare fondată.
Sentinţa Tribunalului Braşov prin care s-a admis excepţia necompetenţei instanţelor
judecătoreşti invocată de pârâta şi s-a constatat că cererea nu este de competenţa instanţelor
judecătoreşti şi respinge acţiunea formulată de reclamanta cu în contradictoriu cu pârâta s-a
pronunţat la data de 15.04.2009.Potrivit art. 158 al 3 Cpc dacă instanţa se declară necompetentă,
împotriva sentinţei se poate declara recurs în 5 zile de la pronunţare.
Termenele procedurale se calculează potrivit art. 101 al 1 Cpc pe zile libere. În speţă
termenul curge de la 16.04.2009 prima zi neintrând în calcul şi s-a împlinit la 21.04.2009 nefiind
luată în calcul nici ziua în care s-a sfârşit termenul 20.04.2009.
Primul motiv prevăzut de art. 318 C.pr. civ. - dezlegarea dată recursului este rezultatul
unei greşeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării
recursului şi care au avut drept consecinţă darea unor soluţii greşite. Textul vizează greşeli de
fapt, involuntare, fiind incident în speţă recursul fiind greşit respins ca tardiv.
Recursul declarat de reclamanta SC “C" SRL este nefondat.
Obiectul pretenţiilor reclamantei îl constituie lucrările executate de reclamantă ca
subantreprenor al pârâtei în baza contractului de subantrepriză 125 A /9.03.2006.
17
Potrivit art. 14.1 din contract orice neînţelegeri rezultând din prezenta convenţie vor fi
soluţionate definitiv conform Regulamentului de conciliere şi arbitraj al Camerei de Comerţ
Internaţionale din Paris, de către trei arbitri numiţi conform regulamentului menţionat", iar
potrivit art. 14.2. arbitrii îşi vor motiva decizia pe dispoziţiile prezentei convenţii şi în mod
complementar pe dispoziţiile legii române, cu exceptarea normelor privind conflictul de legi şi
convenţia Naţiunilor Unite privind vânzarea internaţională de mărfuri, locul arbitrajului va fi
Bucureşti, iar limba arbitrajului va fi engleza".
Potrivit art.343 ind.3 alin.1 Cod procedură civilă, încheierea convenţiei arbitrale exclude,
pentru litigiul ce face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti, în sensul că existenţa
convenţiei arbitrale impune ca litigiul să fie soluţionat cu prioritate de tribunalul arbitral, iar
conform art.343 ind.4 alin.2 lit.b Cod procedură civilă instanţa nu va reţine spre soluţionare
procesul dacă convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă.
Susţinerea reclamantei potrivit căreia clauza cuprinsă în art. 14.1 este inoperabilă pentru
că din aceasta nu rezultă expres şi explicit competenţa instanţei arbitrale este neîntemeiată.
Clauza arbitrală este clară din conţinutul acesteia rezultând că litigiul va fi soluţionat de arbitrii
Camerei de Comerţ Internaţionale din Paris, nefiind prevăzută competenţa instanţelor
judecătoreşti,ci a arbitrilor. CCI din Paris este o instituţie permanentă de arbitraj cu competenţă
generală din lume, respectiv judecarea litigiilor de către tribunalele arbitrale -se desfăşoară
oriunde în lume, în speţă la Bucureşti,preponderent în afara sediului CCI Paris, potrivit locului
ales de părţi prin convenţie şi foarte rar la acest sediu.
Există o distincţie între atribuţiile jurisdicţionale ale unei instituţiei de arbitraj adică
activitatea propriu-zisă de judecare a litigiului de către tribunalului legal constituit şi atribuţiile
administrative ale instanţei de arbitraj desfăşurate, în cazul CCI Paris de Secretariatul Curţii.
Secretariatul Curţii se ocupă strict de logistica aferentă arbitrajului -însă soluţionarea propriu zisă
a litigiului revine exclusiv arbitrilor, care în exercitarea funcţiei lor jurisdicţionale sunt în
întregime independenţi( art. 1.2 din Regulamentul de arbitraj al CCI Paris în vigoare de la
1.01.2008). Potrivit art. 14 din regulament locul arbitrajului va fi stabilit de Curte, dacă părţile nu
au convenit altfel,Tribunalul Arbitral poate delibera în orice locaţie consideră potrivit. Art. 6 din
Regulile interne al Curţii CCI Paris ( anexa III la Regulamentul de arbitraj ) dispune că în
18
exercitarea atribuţiei de verificare a conţinutului hotărârii arbitrale, curtea va verifica pe cât
posibil în ce măsură sunt respectate dispoziţiile imperative ale legii aplicabile la locul
arbitrajului". Rezultă clar că arbitrajul organizat de CCI Paris se poate desfăşura oriunde
altundeva în lume, nu neapărat la Paris.
Pentru aceste considerente Curtea a admis contestaţia în anulare formulată de reclamanta
împotriva deciziei com nr. 492/14.10.2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, pe care o
anulat-o, a respins excepţia tardivităţii recursului invocată de pârâta, a respins recursul declarat
reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului Braşov.23
19
Bibliografie
1. Giorgiana Danaila, Procedura arbitrala in litigiile comerciale interne, editura Universul juridic,Bucuresti, 2006
2. Titus Prescure, Radu Crisan, Curs de arbitraj comercial , editura Rosetti, Bucuresti, 2005
3. www.ccib.ro, Petre Similean, Conventia arbitrala