5.3 Reforma Politicii Agricole Comune

3
 5.3 Reforma Politicii Agricole Comune La începutul  deceniului '90 agricultura Comunităț ii Europene, căreia i s-au asigurat alocații de sprijin substanțiale, a atins un nivel ridicat de performan ță, dar dezechilibrele  pieței s-au adâncit.  Situația nu s-a ameliorat prin lărgirile succesive ale Comunităț ii, dimpotrivă,  a crescut complexitatea situațiilor din zonele rurale ale noilor state membre. Integrarea agricolă  a Greciei, Spaniei și Portugaliei, țări cu agricultură  neperformantă  și cu o populație agricolă  numeroasă,  a necesitat perioade lungi de ajustare a structurilor agricole și cheltuieli bugetare mari pentru subvenții. Totuși, mecanismele PAC de atunci  nu au reușit să asigure absorbirea excedentelor produse ca urmare a alocațiilor bugetare mari, la care s-au adăugat creșterile producției din noile state membre, de și acestea aveau  o agricultură  complementară  vechilor state membre. Măsurile de reformă luate anterior au determinat scăderea veniturilor și adâncirea  inegalităț ilor prin concentrarea ajutoarelor către exploatațiile mari, ceea ce a dus la creșterea exodului rural. Ca urmare a acestei situații și a presiunilor exercitate de negocierile din cadrul Rundei Uruguay, a fost necesară o reformă radicală a Politicii Agricole Comune. Comisia Europeană  a decis o reformă  radicală în agricultură  sub denumirea de reforma Mac SharryK Acordurile de la Maastricht, din 1992, au modificat instrumentele și mecanismele de aplicare a PAC, dar s-au  păstrat cele trei principii fundamentale (unicitatea prețurilor, preferința comunitară  și solidaritatea financiară).    Reforma PAC din 1992 avea ca obiective principale:  Menținerea Uniunii Europene în rândurile  producătorilor  și exportatorilor mondiali de produse agricole, prin creșterea competitivităț ii  producătorilor  săi, atât    pe piețele interne, cât și pe piețele de export;  Asigurarea unor noi echilibre ale piețelor prin îmbunătăț irea mecanismelor de  politică agricolă și în funcție de exigențele consumatorilor;  Concentrarea și direcționarea ajutorului comunitar prin susținerea veniturilor acelor fermieri care au cea mai mare nevoie de acestea;  Încurajarea agricultorilor ca să nu-și abandoneze terenurile și să nu  părăsească  satele; Protejarea mediului și dezvoltarea potențialului natural al satelor;    Numele specialistului american care a elaborat schi ța de reformă.  Con  ț inutul măsurilor  de reformă consta în:  Reducerea pre țurilor garantate și apropierea de prețurile pieței mondiale, la  produsele cheie;  Decuplarea politicii de prețuri de politica de venituri, prin introducerea sistemului „plăților compensatorii";  Reducerea producției agricole  până la nivelul cererii manifestate pe piață, prin reducerea prețurilor de intervenție și decuplarea treptată de producție;  Retragerea obligatorie din cultură a unor terenuri;  Stabilirea unor cantități de producție maxim garantate pentru care se acordă  subvenții în scopul controlului ofertei;  Măsuri  de extensificare a producției în vederea protecției mediului;

description

reforma politicii agricole

Transcript of 5.3 Reforma Politicii Agricole Comune

  • 5.3 Reforma Politicii Agricole Comune

    La nceputul deceniului '90 agricultura Comunitii Europene, creia i s-au asigurat alocaii de sprijin substaniale, a atins un nivel ridicat de performan, dar dezechilibrele pieei s-au adncit. Situaia nu s-a ameliorat prin lrgirile succesive ale Comunitii, dimpotriv, a crescut complexitatea situaiilor din zonele rurale ale noilor state membre. Integrarea agricol a Greciei, Spaniei i Portugaliei, ri cu agricultur neperformant i cu o populaie agricol numeroas, a necesitat perioade lungi de ajustare a structurilor agricole i cheltuieli bugetare mari pentru subvenii. Totui, mecanismele PAC de atunci nu au reuit s asigure absorbirea excedentelor produse ca urmare a alocaiilor bugetare mari, la care s-au adugat creterile produciei din noile state membre, dei acestea aveau o agricultur complementar vechilor state membre.

    Msurile de reform luate anterior au determinat scderea veniturilor i adncirea inegalitilor prin concentrarea ajutoarelor ctre exploataiile mari, ceea ce a dus la creterea exodului rural. Ca urmare a acestei situaii i a presiunilor exercitate de negocierile din cadrul Rundei Uruguay, a fost necesar o reform radical a Politicii Agricole Comune.

    Comisia European a decis o reform radical n agricultur sub denumirea de reforma Mac SharryK Acordurile de la Maastricht, din 1992, au modificat instrumentele

    i mecanismele de aplicare a PAC, dar s-au pstrat cele trei principii fundamentale (unicitatea preurilor, preferina comunitar i solidaritatea financiar).

    Reforma PAC din 1992 avea ca obiective principale:

    Meninerea Uniunii Europene n rndurile productorilor i exportatorilor mondiali de produse agricole, prin creterea competitivitii productorilor si, att pe pieele interne, ct i pe pieele de export;

    Asigurarea unor noi echilibre ale pieelor prin mbuntirea mecanismelor de politic agricol i n funcie de exigenele consumatorilor;

    Concentrarea i direcionarea ajutorului comunitar prin susinerea veniturilor acelor fermieri care au cea mai mare nevoie de acestea;

    ncurajarea agricultorilor ca s nu-i abandoneze terenurile i s nu prseasc satele;

    Protejarea mediului i dezvoltarea potenialului natural al satelor; Numele specialistului american care a elaborat schia de reform. Coninutul msurilor de reform consta n: Reducerea preurilor garantate i apropierea de preurile pieei mondiale, la

    produsele cheie;

    Decuplarea politicii de preuri de politica de venituri, prin introducerea sistemului plilor compensatorii";

    Reducerea produciei agricole pn la nivelul cererii manifestate pe pia, prin reducerea preurilor de intervenie i decuplarea treptat de producie;

    Retragerea obligatorie din cultur a unor terenuri; Stabilirea unor cantiti de producie maxim garantate pentru care se acord

    subvenii n scopul controlului ofertei; Msuri de extensificare a produciei n vederea proteciei mediului;

  • Ajustarea structurii produciei agricole sub forma unor reorientri, acordndu-se prioritate unor produse de baz prin alocarea plilor compensatorii la hectar i pe animal;

    Reducerea subveniilor la export i a exporturilor subvenionate; Reducerea costurilor bugetare pe seama reducerii excedentelor agricole i a

    preurilor garantate. Reforma din 1992 a schimbat mecanismele de funcionare a pieei, accentul m-

    surilor luate s-a pus pe stabilizarea veniturilor, reducerea subveniilor la export i a preurilor de intervenie.

    Orientarea principal a reformei a fost ca protecia agricultorilor s se asigure prin creterea veniturilor provenite de pe pia i susinerea micilor agricultori. n noul sistem de susinere, cea mai mare parte a veniturilor trebuia s provin din vnzarea produciei la preurile pieei i nu din subvenionarea preurilor.

    Reducerea volumului produciei pn la nivelul cererii pieei urmrea determinarea scderii costurilor legate de excedente i disponibilizarea unor resurse prin aplicarea noilor acorduri internaionale privind reducerea subveniilor la export i a exporturilor subvenionate.

    n noul sistem al mecanismelor de Politic Agricol Comun, fermierii erau compensai prin pli directe, fiind stimulai astfel s-i raionalizeze costurile de producie i s creasc calitatea produselor. n acest fel se urmrea ca acetia s fie ajutai s-i rectige segmente de pia intern ocupate de importuri i s se orienteze ctre alte piee. Compensarea total a scderii veniturilor ca urmare a reducerii preurilor de intervenie nu-i oblig pe fermieri s produc mai mult, aa cum se ntmpl n vechiul sistem de sprijin bazat pe preuri ridicate, care sporeau excedentele. n noul sistem de susinere, fermierii primesc compensaii indiferent de producie. Totui, calculul plilor directe se fcea n funcie de randamentele produciilor de baz, la hectar i pe animal. Nivelul produciei i calitatea acesteia trebuiau s fie ns recunoscute de pia. S-a urmrit i s-a realizat o stabilizare a produciei, mai apropiat de consumul comunitar.

    Reforma PAC din 1992 a pus accentul i pe msuri de acompaniere ecologic i social, n vederea orientrii agricultorilor ctre noile cerine ale consumatorilor i dezvoltarea durabil a agriculturii. Din 1992 a nceput un proces de reconsiderare a funciilor agriculturii i a productorilor agricoli n procesul general de dezvoltate agricol i rural, n calitate de productori i de protectori ai mediului, veniturile agricultorilor provin din mai multe surse i pot fi susinute fr s se produc perturbaii pe piee sau s fie abandonate zonele rurale.

    Schimbarea mecanismelor de pia i includerea unor msuri noi de dezvoltare rural n PAC s-au conjugat cu: ncurajarea introducerii sistemelor extensive de producie agricol; msuri de gestionare a terenurilor retrase din cultur; introducerea unor programe de mpdurire; pensionarea anticipat; ncurajarea stabilizrii tinerilor n mediului rural.