Omul,statul si razboiulKenneth N.Waltz

De-a lungul timpurilor, omul in goana lui catre adevar a incercat sa raspunda la diverse intrebari si sa formuleze totodata si o serie de raspunsuri. Printre acestea ar fi si aceea ,,care sunt cauzele razboaielor si solutiile pentru pace?”. Exact la aceste intrebari incearca sa raspunda Kenneth Waltz in cartea sa ,,Omul,statul si razboiul”.Raspunsurile la aceasta intrebare sunt uimitoare prin varietate si prin natura lor contradictorie. Pentru ca aceste disensiuni de opinii sa poata fi mai usor manevrate raspunsurile pot fi ordonate in trei categorii:cele ce tin de om, cele legate de structura statelor separate si cele referitoare la sistemul de state. Autorul foloseste in aceasta carte termenul de imagine pentru fiecare cauza in parte reliefand faptul ca acest termen se pliaza cel mai bine ipotezelor sus-mentionate. Conform primei imagini originile razboiului se gasesc in natura si comportamentul omului. Aceste conflicte internationale pornesc din egoism, din calibrarea gresita a unor impulsuri agresive, din spirala genomului uman care inglobeaza intransa atat orientarea catre bine si frumos cat si inclinatia catre cruzimi si razboaie. Autorul arata aici ca printre cei ce accepta o astfel de explicatie se afla si optimisti si pesmisti. Optimistii sunt cei care cred ca razboiul ar putea fi eradicat inainte de disparitia urmatoarei generatii iar pesimistii cei care cred ca razboiul va continua indiferent de generatiile ce se vor succeeda.Optimistii si pesimistii au aceeasi parere in ceea ce priveste analiza cauzelor, insa, intrucat opiniile lor sunt divergente cand este vorba despre ceea ce trebuie facut, ei se trasforma in cei mai inraiti adversari.

Astfel Reinold Niebuhr arata ca realismul politic trebuie fundamentat pe o intelegere adevarata a fiinitei umane. Aceeasi conceptie o regasim in trecut si la Sfantul Augustin, la Spinoza sau in operele lui Hans Morgenthau. In conceptia lui Spiunoza fiecare om isi urmareste propriul interes, dar din pacate nu in conformitate cu legile ratiunii.,,Oamenii nu sunt calauziti de preceptele ratiunii pure ci de propriile pasiuni.Fiind la cheremul acestor pasiuni, ei sunt atrasi in conflicte.In loc sa se ajute reciproc, ei si poarta de parca ar vrea sa se distruga reciproc.Fiecare cauta sa fie primul si se mandreste mai mult cu raul pe care l-a facut altora decat cu binele pe care si l-a facut lui insusi.”(Baruch Spinoza). Sfantul Augustin, Niebuhr si Morgenthau resping dualismul din gandirea lui Spinoza. Morgentheau subliniaza ca raul din actiunile omului sunt o consecinta a setei lui de putere aceea ,,animus dominandi”. Insa exista si puncte de vedere convergente ale optimistilor si ale pesimistilor, si anume in aceea ca razboiul poate fi eliminate doar daca se schimba oamenii.

Aceasta prima imagine propusa de autor este susceptibila de a fi criticata din mai multe unghiuri; astfel, daca natura umana este cauza razboiului atunci cand mai putem spera sa fie pace?; daca violurile, crimele, jafurile demonstreaza ca omul este rau atunci ce denota actele de caritate, iubire si sacrificiu pe care aceste le face?

Ceea ce este rau in oameni sau comportamentul necorespunzator duce la razboi; ceea ce este bun in om aduce pacea, daca s-ar putea universaliza. Aceasta idee

sintetizeaza prima imagine. Pentru pesimisti pacea este un obiectiv si totodata un vis utopic, in timp ce altii au luat in serios ca este posibila o transformare a individului de natura sa aduca o pace durabila in lume.

In lumina celei de-a doua imagini, statul este considerat generatorul principal al razboiului, defectele lui, structura lui interna. Conform acestei teze conflictele, internationale pot fi eradicate prin reforma interna a statelor. Referitor la aceasta cauza, autorul face referire la conceptia liberala asupra politicii interne si externe si impactul pe care aceasta il are in a stopa razboiul.Liberalii accepta razboiul ca o ultima solutie pentru rezolvarea conflictelor intre state. In relatiile internationale razboiul este anlog statului in politica interna. Pentru ca idealurile propuse de liberali sa-si gaseasca finalizare statele trebuie sa se schimbe.In aceasta privinta promotorii aceste teze nu mai sunt de acord in ceea ce priveste metodele de schimbare. Astfel se contureaza doi poli:politica de noninterventie a lui Kant, Cobden si Brightpe de o parte si interventionismul propus de Paine, Mazzini si Woodrow Wilson, pe de alta.

In opinia lui Cobden reformele interne trebuie sa fie induse treptat prin educatie si nu dintr-odata prin violenta, caci numai in primul caz ne putem astepta la ameliorare. Dar in vreme ce Cobden si Bright militeaza pentru folosirea fortei in relatiile internationale numai in cazurile in care aceasta este necesara pentru siguranta propriei democratii, Paine, Mazzini si Wilson sunt hotarati sa faca lumea mai democratica.Woodrow Wilson explica corespondentilor straini la o intrevedere la Casa Alba in timpul primului razboi mondial ca:,,nimeni nu are dreptul sa se aleaga cu ceva de pe urma acestui razboi,pentru ca noi luptam pentru pace…pentru o pace permanenta.”Existenta unui stat belicos reprezinta prin ea insasi un pericol pentru un stat pasnic. In consecinta, statelor pasnice le-ar putea reveni sarcina de a curata lumea, de a face din razboaiele al caror obiectiv este sa asigure siguranta tarii, niste cruciade care sa stabileasca acele conditii in care toate statele sa poata coexista intr-o lume perpetua.In acest sens au fost exprimate opinii multiple;de exemplu Mao-Tse-Tung afirma ca ,,razboiul, acel monstru al fratricidismului omenesc, va fi inevitabil eradicate prin progresul social al omului si aceasta se va petrece in viitorul apropiat.Insa exista o singura cale-razboiul impotriva razboiului”.

Cruciadele vizate de liberali, de comunisti, si altele, daca ar fi transpuse in practica ar duce la un razboi nelimitat pentru obiective nelimitate. S-ar putea ajunge la un razboi perpetuu pentru o pace perpetua. Pe de alta parte, optimismul liberalilor din secolul al XIX-lea a fost spulberat de Primul si al Doilea Razboi Mondial. Aceastea ar fi punctele nevralgice ale celei de-a doua imagini propuse de autor.

Cea de-a treia imagine avansata sustine teza conforma careia la originea razboiului nu ar sta omul sau statul ci societatea de state, mecanismul ratiunilor de stat din jurul acestora. Aceasta idee isi gaseste ecouri inca din Antichitate cand Tucidide arata ca: ,,atenienii ajunsera puternici si inspirand teama lacedemonienilor, i-au silit sa poarte razboi.”.Referitor la aceasta posibila cauza autorul aduce in discutie argumentele lui Jean Jacque Rousseau.

Teoreticenii contractului social, fie ca este vorba de Spinoza, Hobbes,Locke, Rousseau sau Kant, compara modul cum se comporta statele in lume cu acela cum se poarta oamenii in starea de natura.Daca ar fi sa definim starea de natura ca pe o stare pe care unitatile, fie ele oameni sau state, coexista in lipsa unei autoritati mai presus de ele,

acest lucru se poate aplica atat statelor lumii moderne, cat si oamenilor care traiesc in afara unui stat. Desi statele nu recunosc nici un for superior comun, se pune problema daca ele pot fi considerate unitati active. In acest sens Rousseau a identificat doua cazuri:statele asa cum sunt si statele constituite asa cum ar fi trebuit sa fie. Referitor la cele dintai, spune el, nu se poate presupune ca interesul statului coincide cu actiunile suveranului.Si intr-adevar, in majoritatea statelor ar fi si ciudat sa coincide, caci suveranul, departe de a-i pasa de interesele statului sau, rareori actioneaza altfel decat in virtutea vanitatii si a lacomiei sale. In alt caz acelasi Rousseau afirma ca:,,Oamenii participa la razboi pentru ca fac parte dintr-un stat”, ,,daca razboiul este posibil numai intre finite morale[statele], rezulta ca partile beligerante nu au nimic de impartit cu dusmanii individuali”.Un stat poarta razboi impotriva altui stat.Scopul razboiului este acela de a distruge statul inamic sau de a-i face rau.

Concluzia lui Rousseau, care sta si la baza teoriei sale despre relatiile internationale, este sintetizata in urmatoarea afirmatie:,,nu este accidental, ci este necesar ca intre elementele particulare sa survina accidente”.In conceptia autorului daca anarhia este problema , nu exista decat doua solutii posibile:impunerea unui control efectiv asupra statelor luate separate, care sunt imperfecte sau definirea unui stat bun ca fiind atat de aproape de perfectiune incat sa nu mai aiba un caracter particular. Kant a incercat sa recurga la un compromis: statele ar trebui sa fie suficient de bune incat sa respecte o serie de legi la care au consimtit de bunavoie. Rousseau are o alta parere, si aceea ca se poate formula o teorie a relatiilor internationale care sa explice la modul general, comportamentul tuturor statelor, fie ele bune, fie ele rele. In acest sens Rousseau considera ca este necesara o schimbare a structurii politice a statelor. Solutia pentru razboiul dintre state , sustine el ,,o reprezinta numai acea forma de guvernamant federal care sa uneasca natiunile prin legaturi similare celor care ii unesc deja pe membrii lor si care sa le puna pe ambele, in aceeasi masura, sub autoritatea Dreptului.”.

Aceste solutii propuse de Rousseau nu sunt la adapost de critici. Exista un mare semn de intrebare cum ar putea aceasta federatie sa-si impuna legile in fata statelor member fara sa recurga la razboi.

Ipotezele mai sus prezentate au menirea de a elucida unele mistere ce inca plutesc asupra cauzelor razboiului si a solutiilor spre pace. Fiecare dintre acestea isi sustine intaietatea prin argumente, care dupa cum am remarcat nu sunt ferite de critici. Un razboi in unitatea lui, are o multitudine de cauze, dintre cele prezentate mai sus., care in functie de situatiile concrete sunt mai proeminente decat celelalte. In acest sens apare ideea conform careia un razboi este determinat de cele mai multe ori de un concurs de cauze, si nu de una exclusiva, apare cea mai plauzibila si cea mai aproape de adevar.