5-Antropometrie

APLICAREA ANTROPOMETRIEI ÎN

PROIECTAREA ERGONOMICĂ

Organizarea Ergonomică a Muncii 2

APLICAREA ANTROPOMETRIEI ÎN PROIECTAREA ERGONOMICĂ

1. Evoluţia preocupărilor în antropometrie

2. Principii generale ale aplicării antropometriei în proiectarea ergonomică

3. Principii de bază în aplicarea datelor antropometrice

4. Cerinţe necesare în folosirea datelor antropometrice

5. Proiectarea antropometrică pentru persoanele cu dizabilităţi

6. Dezvoltarea proiectării antropometrice în modele tridimensionale

7. Dimensiuni antropometrice necesare în ergonomie Dimensiuni globale şi parţiale ale corpului uman Dimensiuni antropometrice în poziţii dinamice de muncă



Una din cele mai vechi preocupări ale omului – stabilirea dimensiunilor fizice ale corpului uman proiectarea uneltelor, a vestimentaţiei.

Antropologia – ştiinţă care se ocupă cu studiul originii, evoluţiei şi variabilităţii biologice a omului.

Antropometria – tehnica descrierii şi măsurării diferitelor părţi al corpului uman; metodă de studiu a antropologiei.

Etimologic: "anthropos" – om Antropometrie – măsurarea (greacă) "metron" – măsură dimensiunilor corpului uman. Fondatorul antropometriei – Adolfhe J. Quetelet (1796-1874) Biomecanica modernă a fost dezvoltată din antropometrie

dimensiunile umane, însuşirile muşchilor (excitabilitatea, elasticitatea, extensibilitatea şi contractibilitatea), dinamica muşchilor scheletici, caracteristicile mişcărilor etc. informaţii deosebit de importante şi necesare pentru ştiinţele tehnice.

Concordanţa dintre dimens. utilajelor, echipamentelor, produselor de consum şi dimens. utilizatorilor este importantă atât pentru folosirea acestora, cât şi din perspectiva securităţii şi sănătăţii oamenilor.



Interesul pentru dimensiunile corpului uman şi a greutăţii acestuia, precum şi realizarea de studii moderne de antropometrie au dus la perfecţionarea continuă a instrumentelor şi tehnicilor de măsurare s-a dezvoltat o metodologie computerizată, în vederea scanării dimensiunilor umane în spaţiul tridimensional, prin tehnologia cu laser.

Cunoaşterea dimensiunilor antropometrice ale operatorului element fundamental pt. proiectarea sistemelor de muncă.

Aplicaţiile cele mai directe ale antropometriei în cadrul ergonomiei se întâlnesc în: proiectarea spaţiilor de muncă, a mediilor de muncă (utilaje, maşini, instrumente de lucru, factori ambientali etc.), a dispozitivelor de informare şi semnalizare, a echipamentelor de protecţie individuală sau a hainelor de protecţie.

Numeroase studii ergonomice dovedesc că folosind principiile de proiectare antropometrică, spaţiile şi mediile de muncă pot asigura confortul necesar unei mulţimi variate de oameni.

Din perspectiva internaţionalizării afacerilor şi schimburilor comerciale, a apărut necesitatea urgentării unor cercetări în domeniu, pentru a umple golurile din bazele de date antropometrice existente, de unde lipsesc numeroase date din antropometria multor populaţii.


2. Principii generale ale aplicării antropometriei în proiectarea

ergonomică Principiul 1: Considerarea omului ca parte

integrantă a sistemului proiectat Consideră omul o componentă esenţială, centrală,

a sistemului proiectat.

Presupune proiectarea punctelor de joncţiune între om şi celelalte componente tehnice (maşini, utilaje, instalaţii, pupitru sau tablou de comandă, mobilier, scule, echipament de protecţie etc.) trăsăturile dimensionale şi funcţionale ale omului trebuie avute în vedere încă din prima fază a elaborării oricărui sistem proiectat.

Luarea în considerare a acestor trăsături într-o fază următoare proiectării poate fi tardivă şi de multe ori ineficientă

„Pentru ergonomie, omul este parte din sistemul proiectat şi trebuie să fie integrat în sistemul respectiv încă din studiul de proiectare." (R.S. Bridger)

„Cerinţele umane sunt deci cerinţele sistemului proiectat.“ (R.S. Bridger)



ergonomică Principiul 2: Acordarea priorităţii aspectelor

funcţionale sau operaţionale faţă de cele fizice

Are în vedere optimizarea corelaţiilor antropometrice între om şi celelalte componente tehnice.

Importanţa principiului constă în faptul că operatorul uman trebuie imaginat şi studiat funcţional, punându-se accentul pe relaţia funcţional-dinamică între componentele sistemului proiectat.

Intensificarea cercetărilor legate de antropometria funcţională sau dinamică – valorizează mişcările ca sisteme complexe şi rezolvă problemele ridicate de omul activ, de corpul în mişcare.

O importanţă deosebită o au elementele de orientare ale corpului omenesc sau axele şi planele de orientare ale corpului uman permit indicarea poziţiei unei părţi din corp faţă de celelalte părţi sau faţă de corpul întreg.



ergonomică

Axele şi planele de orientare ale

corpului uman (Scherrer)

Construit pe principiul simetriei bilaterale, corpul omenesc este un corp tridimensional, cu 3 axe şi 3 plane: axa longitudinală sau axa lungimii corpului (z) –

pleacă din creştetul capului (vertex) şi ajunge în centrul poligonului de susţinere a corpului format din suprafaţa tălpilor, cu călcâiele lipite, inclusiv spaţiul dintre ele;

axa sagitală (x) – axa corpului; axa transversală (y) – corespunde lăţimii corpului şi

care trece prin partea superioară a celei de-a doua vertebre lombare; este orizontală şi are un pol stâng şi altul drept.

Prin câte 2 axe de orientare trece un plan al corpului: planul frontal – merge paralel cu fruntea şi trece prin

axa transversală; nu este un plan de simetrie; planul sagital – este un plan vertical ce trece prin axa

longitudinală şi axa sagitală; este un plan de simetrie, perpendicular pe planul frontal;

planul transversal sau orizontal – trece prin axa sagitală şi axa transversală şi este perpendicular pe planele frontal şi sagital; nu este un plan de simetrie.



ergonomică

În felul acesta s-a ajuns de la: Antropometria clasică, statică sau structurală – studiază

proporţiile corpului, măsoară întotdeauna individul în nemişcare şi se limitează la stabilirea dimensiunilor statice, la

Antropometria ergonomică – se referă la măsurători de tip funcţional, la dimensiuni dinamice; operează cu valoarea dimensiunilor corpului în diverse poziţii de muncă sau atitudini posturale în dinamică.

Antropometria ergonomică stabileşte parametrii pentru mişcările caracteristice diferitelor profesii sau grupe de profesii.

Tipurile de date antropometrice folosite în ergonomie: date structurale – măsurători ale dimens. corporale în poziţii statice; date funcţionale – colectate atunci când este permisă mişcarea unui

segment al corpului în unul sau mai multe planuri, având un punct fix; date newtoniene – includ atât masa segmentelor corporale, cât şi

date despre forţele care sunt implicate în diferite sarcini.

Antropometria ergonomică trebuie să răspundă necesităţii ca toţi oamenii să fie capabili să lucreze la orice maşină, deziderat de operativitate universală care poate fi realizat, deoarece dimensiunile omului pot fi integrate în cele ale maşinii.



ergonomică Principiul 3: Cunoaşterea şi interpretarea

variabilităţii dimensiunilor umane în toată diversitatea sa

Variabilitatea dimensională a omului este determinată de: factori de variabilitate înnăscută sau de ordin intern,

ereditar: vârsta, sexul, rasa, poporul; factori de variabilitate dobândită sau externi: profesia,

alimentaţia, sănătatea, activitatea fizică, poziţia de muncă, modificările naturale în funcţie de momentul zilei, modificările în timp pe termen lung, îmbrăcămintea şi echipamentul de protecţie.

Sursele variabilităţi umane pot fi: diferenţele genetice (caracteristicile moştenite); plasticitatea (capac. oamenilor de a se lăsa modelaţi de

mediu); aclimatizarea; adaptarea comportamentală.

Există diferenţe evidente de dimensiuni de la un corp uman la altul, toate datorate geneticii şi genului, diferenţele genetice fiind evidente şi în cazul indivizilor din ţări diferite.



ergonomică Creşterea corporală în lungime variază: încetează normal la o anumită

vârstă, iar statura în general, după o anumită vârstă, începe să descrească.

Bărbaţii sunt mai înalţi şi au membrele mai lungi decât femeile. Corporabilitatea raselor este diferită – în interiorul unei rase există mari

diferenţe corporale: populaţiile albe scandinave sunt mai înalte pe când cele mediteraneene sunt mici, iar populaţiile est-europene sunt relativ mici.

S-a constatat că paralela pe care este situată o anumită ţară are o influenţă importantă asupra populaţiei în interiorul aceleiaşi rase, s-a observat că apropierea de pol influenţează creşterea înălţimii, iar apropierea de ecuator influenţează descreşterea ei.

În legătură cu modificările în timp, pe termen lung, s-a constatat, încă din preistorie, un proces de creştere a staturii omului. Acest proces s-a accentuat în ultima sută de ani şi mai ales după al 2-lea Război Mondial.

Poporul generează o variabilitate umană destul de complicată aceasta cuprinde atât un factor înnăscut care ţine de amestecul rasial specific, de grupurile etnice, cât şi de condiţiile de viaţă.

Înălţimea populaţiei variază în funcţie de zona geografică sau o anumită regiune din aceeaşi ţara (şes, deal, munte), iar oamenii de aceeaşi înălţime pot avea proporţii diferite.

Profesia influenţează corporabilitatea în ansamblul ei şi dimensiunile anumitor părţi ale corpului datorită eforturilor ce o caracterizează.

Este necesară şi o antropometrie ergonomică a generaţiilor.



ergonomică Principiul 4: Asigurarea şi indicarea limitelor ample

ale toleranţelor spaţiale admise pt. oameni,echipamente

Are în vedere eventualele condiţii specifice în care se poate desfăşura munca sau unele modificări voluntare ale dimensiunilor corpului. În condiţii de „stres“:

amplitudinea mişcărilor este întotdeauna mai mare decât în condiţii normale de muncă;

lăţimea şoldurilor şi adâncimea abdomenului sunt mai mari în poziţia şezând decât în picioare.

Unele modificări voluntare ale dimensiunilor: profunzimea abdominală sau a toracelui în inspiraţie şi expiraţie pot permite acomodarea în spaţiul de muncă, dar numai temporar din care cauză nu se iau în considerare de antropometrişti.

Trebuie avut în vedere faptul că: din punct de vedere al toleranţelor spaţiale, există dimensiuni care pot fi definite în intervalul a câţiva centimetri, în timp ce pentru alte dimensiuni un centimetru diferenţă poate juca un rol considerabil.



ergonomică Principiul 5: Evaluarea acomodării şi performanţei

pe omul complet echipat la maşina complet dotată

Are în vedere faptul că diferenţele dimensionale pot fi importante după cum subiecţii sunt măsuraţi cu sau fără îmbrăcăminte, cu sau fără echipament de lucru sau de protecţie îmbrăcămintea (de vară, de iarnă) sau echipamente de protecţie au ca efect creşterea greutăţii corporale şi a dimensiunilor de care trebuie să se ţină seama la proiectarea ergonomică.

Deoarece, în general, dimensiunile antropometrice se referă la corpul nud, în stare de repaus s-au întocmit tabele speciale de sporuri dimensionale care trebuie adăugate corpului nud, funcţie de anotimp şi îmbrăcăminte, pentru corectarea dimensiunilor iniţiale.

Sporurile dimensiunii pentru îmbrăcămintea purtată sau echipamentul de protecţie trebuie să fie specifice fiecărei ţări (se ţine seama de climă, sezon şi specificul activităţii desfăşurate).

Deosebit de importantă este şi testarea trebuie să se facă pe subiecţi acomodaţi cu folosirea maşinii avute în vedere şi în acelaşi timp reprezentativi din punct de vedere fizic ai grupului de persoane care, în final, vor folosi maşina respectivă.



ergonomică Principiul 6: Conservarea şi promovarea securităţii şi

sănătăţii în muncă

Conştientizează faptul că omul este cea mai importantă resursă a tuturor organizaţiilor, care asigură supravieţuirea, dezvoltarea şi succesul competiţional al acestora impune ca această resursă (omul) să fie conservată pe toate căile, inclusiv prin conservarea şi promovarea securităţii şi sănătăţii în muncă.

Aplicarea principiului este importantă întrucât,în societatea modernă, omul este expus unor multiple agresiuni, unui număr mare de factori de solicitare şi de risc, care provin atât din mediul său de muncă, cât şi din mediul social, iar civilizaţia pe care a creat-o îi primejduieşte securitatea, sănătatea şi viaţa.

Costurile economice ridicate aferente sau asociate diferitelor agresiuni (accidente de muncă, boli profesionale), care trebuie să fie suportate, creează o povară considerabilă organizaţiilor.

Se impune reconsiderarea principiului securităţii şi sănătăţii în muncă la fel de important ca şi criteriul economic.



În cadrul măsurătorilor antropometrice, puţini subiecţi se situează în limitele extreme, majoritatea aflându-se în vecinătatea mediei.

Valorile mediei corespund aprox. percentilei 50, respectiv celei de a 50-a clasă de dimensiuni din cele 100 de clase în care se grupează, de obicei, dimensiunile subiecţilor studiaţi.

Pentru proiectarea echipamentului industrial este necesar ca măsurătorile antropometrice să corespundă în circa 90% din cazuri (percentila 90), neglijându-se subiecţii de la cele 2 extreme pt. dimensionarea considerată.

Dimensiunile antropometrice sunt publicate, deseori, pentru percentilele 5, 50 şi 95. Aceasta înseamnă că: 5% din subiecţi au dimensiuni inferioare celei indicate pt. percentila

5; percentila 50 sau mediana se confundă cu media într-o distribuţie

normală a populaţiei, 50% din subiecţi au dimensiuni inferioare valorii corespunzătoare şi 50% dimensiuni superioare aceleia indicate pentru percentila 95.

Intervalul între percentilele 5 şi 95 cuprinde 90% din populaţia studiată

Gabaritele generale şi elementele constructive ale maşinilor şi utilajelor (înălţimea, lăţimea, adâncimea) trebuie să corespundă înălţimii limitelor medii ale datelor antropometrice pt. un om de statură înaltă, iar ca parte frontală şi ca adâncime, limitelor superioare ale datelor antropometrice pt. un om de statură mică.



În aplicarea datelor antropometrice se recomandă 3 principii de bază: Proiectarea pentru indivizii de mărimi extreme Se aplică când trebuie definite dimensiunile spaţiului interior sau

destinat intrărilor (cale de acces sau deschidere); media de plecare va fi dimensiunea antropometrică specifică celui mai înalt dintre subiecţi.

Acest principiu se referă la dimensiunile critice, respectiv la dimensiunile minime şi maxime.

Pt. proiectarea unui loc de muncă care poate fi ocupat de orice persoană, se consideră că dimens. minime reprezintă 5% şi cele maxime reprez. 95%

Dimensiunile minime – se utilizează pentru a plasa sau a încadra acele elemente care, în ansamblu, sunt necesare în muncă se ţine cont de persoanele cu cea mai mică statură pentru zonele la care trebuie să se ajungă.

Dimensiunile maxime – sunt utilizate pentru cazul contrar, atunci când se doreşte ca nimeni să nu atingă o poziţie determinată pentru că ar reprezenta un risc se ţine cont de persoanele cu înălţimea cea mai mare, pt. a stabili spaţiul deschis şi cel aferent intrărilor.

În toate situaţiile însă, proiectarea din perspectiva cerinţelor antropometrice implică, totdeauna, un anumit grad de compromis.



Proiectarea pentru mărimi ajustabile Acolo unde este posibil, proiectarea mijloacelor de muncă

se va face a.î. dimensiunile acestora să fie reglabile.

Pentru a fi viabil, d.p.d.v. tehnic şi economic, unui obiect proiectat trebuie să i se adauge elemente de ajustare, ceea ce, în cazul unui grup de persoane, îi conferă flexibilitate şi adaptabilitate se poate lua ca valoare diferenţa dintre media antropometrică a persoanelor de mărime mare şi de mărime mică.

Pentru operatorul care are propriul său loc de muncă, ajustarea înălţimii acestuia nu constituie o problemă, însă pentru operatorul care împarte un loc de muncă (munca în schimburi), ajustarea înălţimii acestuia devine esenţială.

Exemplu: activităţile unui operator la microscop, care lucrează în 3 schimburi caz complex de ajustabilitate: munca la microscop este o sarcină exactă, piesele trebuie amplasate la nivelul ochiului, înălţimea mesei trebuie ajustată a.î. să se poată controla microscopul şi scaunul de lucru pt. ca picioarele să se afle permanent pe sol.



Proiectarea pentru mărimi medii Când echipamentul tehnologic nu permite dimensiuni reglabile, acestea vor

fi proiectate pt. indivizi de mărime medie, deoarece asemenea dimensiuni vor incomoda mai puţin decât cele proiectate pt. indivizii de mărimi extreme se are în vedere proiectarea pt. circa 50% din populaţia care lucrează.

Se aplică în anumite situaţii când dimensiunile nu prezintă riscuri, când precizia dimensiunii nu prezintă maximă importanţă, nu generează probleme, nu prezintă condiţii particulare sau a căror alternative sunt mai costisitoare sau mult prea complexe d.p.d.v. tehnic.

Criterii pentru proiectarea posturilor de muncă (D.G. Maestre)

Criterii de folosire a dimens. antropometrice în proiectarea posturilor de muncă:

proiectarea pentru o persoană unică (individuală)

proiectarea pentru grupuri: proiectarea pentru

extreme/excepţii; proiectarea pentru medie; proiectarea pt. un interval

ajustabil.



Unele dificultăţi în orientarea proiectării ergonomice provin din variaţiile relativ mari ale dimensiunilor corpului omenesc acestea nu pot fi stabilite cu valabilitate generală şi permanentă, ci trebuie determinate în funcţie de condiţiile concrete de muncă şi reexaminate cel puţin o dată la zece ani, ţinând seama de faptul că, în timp, pot interveni unele modificări importante.

Rezultatele cercetărilor efectuate pe plan mondial confirmă necesitatea stabilirii dimensiunilor antropometrice specifice fiecărei ţări sau zone geografice, precum şi fiecărei ramuri sau grupe de ramuri, diferitelor profesii sau grupe de profesii.


4. Cerinţe necesare în folosirea datelor antropometrice

Grupul uman măsurat trebuie să fie reprezentativ faţă de operatorii care utilizează echipamentul industrial; este necesar să se definească sau să se specifice populaţia utilizatoare, iar datele antropometrice folosite trebuie obţinute din măsurătorile efectuate pe populaţia avută în vedere (grupuri de oameni care au ceva în comun, o trăsătură definitorie).

Eşantioanele trebuie să fie destul de mari pentru a asigura extinderea rezultatelor la întregul grup socio-profesional bine delimitat din care provin eşantioanele respective.

Tehnicile de măsurat să fie specifice scopului urmărit şi standardizate pentru a putea fi comparate între ele grupurile şi pentru a putea fi reperaţi subiecţii-test ca „percentile" ale grupului de operatori cercetat.

Nu întotdeauna datele antropometrice sunt suficiente cerinţelor proiectării. Experienţa trebuie să-l ajute pe proiectant să aprecieze, să deducă din datele existente alte dimensiuni necesare.

Este necesar ca operatorul cu dimensiuni mici să fie lăsat să ajungă, iar operatorul cu dimensiuni mari să se potrivească.


5. Proiectarea antropometrică pentru persoanele cu dizabilităţi

În cadrul proiectării antropometrice, o abordare cu totul specială trebuie făcută în legătură cu acomodarea la nevoile angajaţilor cu dizabilităţi.

În SUA şi în alte câteva ţări, nevoile celor cu dizabilităţi sunt recunoscute prin lege standardele de proiectare ale celor cu nevoi speciale:

pentru persoanele care folosesc scaunul cu rotile deschiderea uşilor şi a lifturilor trebuie să fie suficient de largă încât să permită manevrarea liberă a scaunului cu rotile;

există recomandări făcute pentru organizaţiile care angajează oameni cu deficienţe de vedere şi auz;

multe alte sugestii pentru astfel de situaţii – prezentate pe larg în literatura de specialitate.


6. Dezvoltarea proiectării antropometrice în modele

tridimensionale S-au dezvoltat modele de date antropometrice ale corpului uman în

spaţiul tridimensional, utilizând proiectarea pe calculator.

Măsurători ale întregului corp sau părţi ale acestuia pot fi realizate, din ce în ce mai mult, folosind instrumente care implică scanarea cu laserul - metoda va înlocui metoda tradiţională de adunare a datelor antropometrice.

S-a dezvoltat o metodologie care are la baza computerul în vederea scanării dimensiunilor umane în spaţiu tridimensional, cu ajutorul tehnologiei cu laser, tehnologie care are câteva avantaje: datele antropometrice pot fi folosite pt. o mare varietate de aplicaţii; nu mai este nevoie să se adauge măsurători individuale; măsurătorile sunt mai uşor de realizat decât prin metode tradiţionale; metodologia poate fi mai puţin costisitoare pe termen lung; dacă se au în vedere dimensiunile umane, nimeni nu este 5%, 50%

sau 95% pe tot corpul, într-o mărime acest aspect devine important pentru proiectare când sunt necesare mai multe dimensiuni ale corpului;

dimensiunile sau măsurătorile obţinute sunt uşor de transferat pe modele proiectate cu ajutorul computerului;

eroarea obţinută, când se adaugă mărimi diferite în metoda tradiţională de măsurare, este mult diminuată.


7. Dimensiuni antropometrice necesare în ergonomie

Cei mai importanţi parametrii corporali utilizaţi în proiectarea ergonomică: înălţimile (statura, talia) şi greutatea corporală înălţimea corelează bine cu segmentele corpului, iar greutatea cu lăţimile, adâncimile (profunzimile) şi circumferinţele (perimetrele) lui

Înălţimea (statura sau talia) Se măsoară pe distanţa vertex-sol, cu antropometrul,

subiectul având o poziţie ortostatică corectă, cu spatele spre antropometru

Valoarea înălţimii [cm] – utilizată la calcularea suprafeţei corporale, a indicelui de lungime a membrului superior (% din valoarea înălţimii), a unor variabile legate de adaptarea aparatului respirator în timpul muncii: debitul ventilator maxim DVM (valoarea maximă a volumului de aer ventilat timp de un minut), capacitatea vitală CV (volum maxim de aer eliminat din plămâni printr-o expiraţie maximă şi completă, se determină cu ajutorul unor aparate - spirometre sau spirografe).

Înălţimea (statura sau talia) – parametru corporal necesar pentru proiectarea spaţiului de muncă: camere, căi de trecere, vehicule, structuri dispuse deasupra capului etc.


7. Dimensiuni antropometrice necesare în ergonomie

Greutatea corporală Def.: greutatea masei totale la un moment dat, în kg şi sute de

grame, în funcţie de sex, vârstă, determinism hormonal etc.

Deşi prezintă o uniformitate aparentă de la o zi la alta, organismul uman nu are greutate fixă greutatea standard se determină la oră fixă, dimineaţa, înainte de ingestia de apă sau alimente.

Valoarea greutăţii corporale serveşte la calcularea suprafeţei corporale, la stabilirea structurii şi constituţiei corpului uman, a dezvoltării fizice a acestuia – elemente indispensabile pentru proiectarea podeţelor, platformelor, trambulinelor, săniilor şi a suporturilor corporale (scaune, centuri de siguranţă sau de sprijin, curele de susţinere, brancarde etc.).

Referitor la ceilalţi parametrii corporali se au în vedere dimens. antropometrice necesare la marea majoritate a locurilor de muncă le grupează pe zone ale corpului (dimensiunile capului, corpului, mâinii, piciorului) şi pe poziţii de muncă (ortostatică, şezând), inclusiv poziţiile dinamice specifice proceselor de muncă.


7a. Dimensiuni globale şi parţiale ale corpului uman

În funcţie de gradul de detaliere, dimensiunile corpului uman pot fi: globale (de gabarit) şi parţiale (pe părţi componente) pentru cele două poziţii frecvente de muncă (ortostatică şi aşezat).

În proiectarea ergonomică a unui loc de muncă – sunt necesare ambele grupe de dimensiuni, dar primele de care trebuie să se ţină seama sunt dimensiunile globale ale corpului – ghid ergonomic de proiectare:


La proiectarea ergonomică a unui loc de muncă, în funcţie de specificul activităţii, este necesar să se ţină seama şi de dimensiunile parţiale, pe părţi componente:

Alte dimensiuni antropometrice necesare în ergonomie:


La maşinile şi utilajele care sunt acţionate cu ajutorul unor comenzi manuale, precum şi la dimensionarea echipamentului individual (mănuşi, palmare), prezintă importanţă şi dimensiunile antropometrice ale mâinii:

7b. Dimensiuni antropometrice în poziţii dinamice de muncă

Când se lucrează în una dintre poziţiile de muncă cunoscute, sunt importante şi: dimensiunile antropometrice în poziţie ortostatică cu

ambele mâini întinse înainte sau cu mâna preferată întinsă înainte sau lateral,

dimensiunile antropometrice în poziţie şezând cu ambele mâini întinse înainte.

La dimensionarea şi amplasarea corectă a dispozitivelor de acţionare este necesar să se cunoască şi dimensiunile diferitelor poziţii ale mâinilor: poziţia maximă de atingere; poziţia de prindere cu degetele; poziţia de prindere cu toată mâna,poziţia mâinii pt. apucarea şi rotirea ei în sens oriz.


Măsurarea unor mişcări ale diferitelor părţi ale corpului, care favorizează deplasarea şi adaptarea lui în diferite poziţii de muncă şi care se caracterizează printr-o mare mobilitate, în diferite direcţii, se face în grade.

Rotaţia laterală a braţului din umăr are o medie de 34°

Flexia cotului are o medie de 142°

Flexia genunchiului în poziţia ortostatică are o medie de 113°

Media extensiei piciorului din gleznă, în aceeaşi poziţie, este de 38°


Membrele superioare: Membrele inferioare:

Mişcarea maximă a palmei şi antebraţului (pivot fiind umărul din poziţie oriz. până la atingerea capului) nu depăşeşte un unghi de 145°

Flexia maximă a degetului mare (pivot fiind încheietura iegetelor) nu depăşeşte un unghi de 80°

În poziţia aşezat (pivot fiind genunchiul) gamba piciorului se poate deplasa (stânga-dreapta) cu un unghi de 30°.

În poziţia aşezat (pivot fiind genunchiul) gamba piciorului se poate deplasa înainte cu un unghi de 80°-90°, unghiul optim nedepăşind 45°.

Un element important pentru aplicarea antropometriei în proiectarea ergonomică cunoaşterea mişcărilor maxime posibile ale diferitelor părţi ale corpului, deoarece posibilităţile de deplasare a acestora sunt tot atât de importante ca şi dimensiunile lor.


Când se recomandă utilizarea anumitor dimensiuni ale corpului uman trebuie să se precizeze: partea corpului la care se referă; poziţia de muncă; punctele de început şi de sfârşit ale dimensiunii indicate; condiţiile concrete de muncă ce necesită un anumit tip de

îmbrăcăminte sau echipament de lucru. Pentru a putea fi utilizate în mod corespunzător,

dimensiunile antropometrice trebuie să corespundă în circa 90% din cazuri, respectiv să răspundă la 90% din cerinţele populaţiei active.

În practica proiectării ergonomice, datele antropometrice sunt prezentate sub formă de tabele, desene, grafice, nomograme, manechine etc. în ultimul timp această formă clasică de prezentare este treptat depăşită, apelându-se din ce în ce mai mult la posibilităţile pe care le oferă tehnica electronică de calcul.

S-au dezvoltat modele de date antropometrice ale corpului uman, precum şi o metodologie care are la bază computerul, în vederea scanării dimensiunilor umane în spaţiul tridimensional cu ajutorul tehnologiei cu laser.

5-Antropometrie

Documents

Transcript of 5-Antropometrie