4.poeziile

18
Eu te-am iubit… de A.S.Puskin (origine rusa) Eu te-am iubit si poate ca iubirea În suflet înca nu s-a stins de tot; Dar nici neliniste si nici tristete Ea nu îti va mai da, asa socot. Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde, De gelozie, de sfiala chinuit. Dea Domnul sa mai fii cîndva iubita Asa adînc, asa gingas cum te-am iubit.

description

poezii

Transcript of 4.poeziile

Eu te-am iubit de A.S.Puskin (origine rusa)Eu te-am iubit si poate ca iubirea

n suflet nca nu s-a stins de tot;

Dar nici neliniste si nici tristete

Ea nu ti va mai da, asa socot.

Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,

De gelozie, de sfiala chinuit.

Dea Domnul sa mai fii cndva iubitaAsa adnc, asa gingas cum te-am iubit.

Celei misterioase De Robert Desnos(origine franceza)Atta am visat la tine nct ti pierzi realitatea.

Sa mai fie timp sa ating acest trup viu si sa sarut pe aceasta guranasterea glasului ce-mi e drag?Atat am visat la tine ca bratele-mi obisnuite, cnd

ti strng umbra, sa se-ntlneasca pe pieptul meu

nu s-ar mai lasa conduse de conturul trupului tau, poate. si ca, n fata

aparentei reale a ceea ce ma bntuie si mastapneste de zile si ani, asdeveni o umbra, fara ndoiala. O, balante sentimentale.

Atta am visat la tine ca nu mai este timp,

fara ndoiala, sa ma trezesc.

Dorm de-a-n picioarelea, cu trupul expus la toate

aparentele vietii si iubirii

iar tie, singura care ai nsemnatate

astazi pentru mine,

ti-as putea atinge fruntea si buzele mai putin dect cele dinti buze

si fruntea ce-mi ies n cale.Atata am visat la tine, atta am umblat, am vorbit, m-am culcat

cu fantoma ta ca nu-mi

ramne poate, si totusi, dect sa fiu o fantomaprintre fantome si mai

umbra de o suta de ori dect umbra care se plimba si se

va plimba

vesela pe cadranul

solar al vietii tale.

Dragoste De Edith Sdergran(origine suedeza)

Sufletul meu era o rochie albastru-deschis de culoarea cerului;am lasat-o pe-o stnca, pe tarm,si-am venit la tine goala ca o femeie.Si ca o femeie m-am asezat la masa ta,am baut vin cu tine si-am sorbit din parfumul de roze.M-ai gasit frumoasa, mi-ai spus ca m-asemuiamunei fiinte vazute n vis,am uitat totul, am uitat copilaria, caminul,nu-ti stiam dect mngierile ce ma tineau prizoniera.Si tu ai luat surznd o oglinda si m-ai rugat:priveste-te-n ea!Am vazut ca umerii mei erau facuti din pulberesi cadeau n pulbere,am vazut ca frumusetea mi-era bolnava si nu voiadect sa dispara,O, strnge-ma tare n brate, att de tare nct sanu-mi mai trebuie nimic altceva.Vis De Adam Mickiewicz(origine poloneza)Cnd ai sa fii silita sa ma abandonezi,

Chiar de-ai sa simti n suflet, nencetat, iubire, Nici cnd ma vei lasa, sa nu ma ntristezi

si nici sa nu-mi vorbesti de-a noastra despartire!

As vrea chiar din ajun, cnd soarele-o apune, Sa sorb minutul ultim n dezmierdari prelungi,

Iar ceasul despartirii, fatal, cnd va sa sune,

O cupa cu otrava tu sa-mi ntinzi atunci.

Te-oi saruta pe gura cu buze-nfiorate;

Nu-mi voi nchide ochii cnd ceuri i cuprind;

Ci vreau sa-adorm de-a pururi n dulce voluptate,

Obrazul sarutndu-ti si-n ochii tai privind.

Iar dupa lungi decenii ce-n sir s-or fi-mplinit,

Cnd voi primi porunca sa ies de sub morminte,

ti va veni n minte prietenu-adormit.

si spre-a-l trezi, din ceruri la dnsul vei descinde;

La pieptul tau iubit tu ma vei strnge iara,

Din nou voi simti bratele dragi cum ma cuprind;

Mi s-o parea o clipa ca atipisem doara,

Obrazul sarutndu-ti si-n ochii tai privind.

Eva De Sigbjorn Obstfelder(origine norvegiana)Marea-i plumb, plumburiu e cerul,

plumburii ti sunt ochii, Eva.

Timp ndelung ai tacut,

mngindu-mi minile.

Ochii tai

albastri atunci cnd soarele rde si cnta marea!

Este nsasi natura, Eva.

Buzele tale, ce pe fruntea mea odihneau,

numai racoare!

Minile tale, ce-ntr-ale mele odihneau,

numai racoare!

Pieptul tau greu respira

rasuflarea pamntului o simt lnga mine.

Da, tu esti ca pamntul!

Atunci cnd pluteste un abur solar peste ceata,

ceata de soare ti-acopera ochii,

n timp ce neguri cu neguri se mbratiseaza

si ochii ntunecati sunt, si umezi.

Nu. Nimic nu vreau sa mai spun.

Vreau sa tac, sa ascult

suspinul prelung al marii,

privind nainte spre spaimntatoarea noapte a negurii. Eva!... Tu

De Mihu Dragomir(origine romana)

Numai ct te gndesc,si sngele danseaza n jurul inimii,numai ct te aud, si sngele se resfira ca o harfa.Poate nu stii, poate n-ai sa stii,dar mersul tau e-un alfabet copilaresc,si numai cu el mi scriu poemele,sub recele pojar al stelelor.Numai ct surzi,si dezleg alchimiile,numai ct te gndesc,si-aud n lacul nelinistit al inimiiun fosnet : se desprimavareaza.

Prima iubire De Andrea Ghita(origine romana)Prima iubire, ca prima zapada

strneste pe gene lumina adnca.

Att de firava si neasteptata

n pasi si pe degete staruie nca...

Ramne-n ferestrele tale o clipa

ca prima zapada, prima iubire.

Aidoma lunii-si strecoara comoara

n-o strnge n palma, pastreaz-o-n privireSarut

De Romeo Morari(origine romana)Cand ai sa-mi iesi in cale iarSa nu-mi spui nici o vorba, doar

sa te apropii-ncet, tacutsa regasim intr-un sarut

Trecutul-ntreg, imbratisatiuitand de noi, de toti uitati

si sa ramanem astfel, dusica in "Sarutul" lui Brancusi...

Romanta fara ecou

De Ion Minulescu(origine romana)Iubire, bibelou de portelan,Obiect cu existenta efemera,Te regasesc pe-aceeasi etajeraPe care te-am lasat acum un an...

Iti multumesc!...Dar cum?... Ce s-a-ntimplat?...Ce suflet caritabil te-a pastratIn lipsa mea,In lipsa ei,In lipsa noastra?...Ce demon alb,Ce pasare albastraTi-a stat de veghe-atita timpSi te-a-ngrijitDe nu te-ai spartSi nu te-ai prafuit?...

Iubire, bibelou de portelan,Obiect de pret cu smaltul nepatat,Ramii pe loc acolo unde esti...sa nu te misti...Si daca ne iubesti --O!... daca ne iubesti cu-adevarat --Asteapta-ne la fel inca un an...Un an macar..

Att...Un singur an...

Iubire, bibelou de portelan!...

Dezghet De Nina Cassian(origine romana)

Daca m-ai chema, ar zvacniO mie de pasari in colivii ;O mie de usi s-ar da-n laturiSi s-ar umple vazduhul de pasariSi - ca legatura de chei a pamantului -Ar zangani apele sub mainile vantuluiSi s-ar vesti dezghetul pretutindeni !Izvoarele-ar capata calcaie si pinteniSi-ar incepe sa calareasca la valePe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre si goale ;Sloiul albastru al singuratatii s-ar sparge in hau -Tu, dezghetul meu, soarele meu !