Cuprins :

1.Răspândirea albinelor

2.Durata de viață

3.Specii de albine 4.Sistematica albinei melifere

5.Structura corporal

6.Clasificarea albinelor

7.Concluzie

1

FAMILIA DE ALBINE

Albinele sunt insecte zburătoare, clasificate în cadrul superfamiliei Apoidea din cadrul subordinului Apocrita, care mai conține viespile și furnicile, care se hrănesc

cu nectarulflorilor(ca sursă de energie grație conținutului de zaharuri), și cu polen (ca sursă de proteine, folosit mai mult la hrănirea larvelor), activitate ce se soldează cu

polenizarea florilor, și, în unele cazuri, cu producerea mierii.

Clasificare științifică

Regn: AnimaliaÎncrengătură: ArthropodaSubîncrengătură: HexapodaClasă: InsectaOrdin: HymenopteraSubordin: ApocritaSuprafamilie: Apoidea

Astfel polenul pe care în mod inevitabil îl pierd în deplasarea lor de la o floare la alta este important pentru plante deoarece o parte din polen cade pe pistilul (structura reproductivă) altor flori din aceeași specie, ducând la polenizarea încrucișată. Albinele sunt, de fapt, cele mai importante insecte polenizatoare și interdependența între ele și plante fac din acestea un excelent exemplu al unui tip de simbioză cunoscută sub numele de „mutualism”, o asociere între organisme diferite care este avantajoasă pentru ambele părți.

Pe de altă parte unele specii de albine produc miere din nectar. Albinele de miere și albinele fără ac adună mari cantități de miere, caracteristică ce este exploatată de apicultori, care recoltează mierea pentru consumul uman. Albinele sunt răspândite pe întreg globul, făcând excepție de cele mai înalte altitudini, regiunile polare și unele mici insule oceanice. Cea mai mare diversitate de specii de albine o găsim în regiunile calde, aride sau semiaride, America de Sud și Mexic.

Durata de viațăDurata de viață a albinei lucrătoare depinde de gradul de uzură ca urmare a activităților intense desfășurate de aceasta (creșterea puietului și activitatea de cules nectar și polen). Astfel albinele eclozionate în sezonul activ (din primăvară, martie până vara, în jurul lunii august) trăiesc numai 40 de zile pe când albinele eclozionate toamna trăiesc până în primăvara viitoare, când se face schimbul de generații (6-9 luni).

Durata de viață a trântorilor este între două și opt săptămâni și variază în funcție de sezon (activ sau perioadă de repaus) și de zona geografică.

2

Matca este cea mai longevivă dintre membrii familiei de albine putând trăi până la 8 ani (este însă eficientă economic doar un an-doi, după care trebuie schimbată), este activă pe toată perioada vieții putând depune 1500-2500 și chiar 3000 de ouă în 24 de ore în luna iunie. În această perioadă de pontă intensă regina este atent îngrijită și bine hrănită de albinele din suita sa. În familiile de albine care mor iarna din cauza lipsei hranei, matca este ultima care moare, fiind hrănită cu ultima picătură de miere.

Specii de albineNumărul speciilor cunoscute este de aproximativ 20.000 dar, probabil,sunt foarte multe care așteaptă încă să fie descoperite.[1]

Multe specii de albine sunt puțin cunoscute. Cea mai mică albină este cea pitică (Trigona minima) cu lungimea de circa 2.1 mm (5/64"). Cea mai mare albină din lume este Megachile pluto, care poate atinge lungimea de 39 mm (1.5"). Tipurile cel mai comune de albine din emisfera nordică sunt speciile de Halictidae, sau albinele atrase de transpirație, niște albine mici care adesea sunt considerate în mod greșit viespi sau muște. Cea mai cunoscută specie de albine este albina europeană (Apis mellifera).

Sistematica albinei melifereRegnul: Animalia (organisme eucariote și pluricelulare cu mod specific predominant de hrănire pe baza regnului vegetal).Subregnul: Eumetazoa (animale fără coloană și fără sistem osos intern).Încrengătura: Arthropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate)Subîncrengătura: Mandibulata (artropode cu mandibule).Clasa: Insecta (artropode cu corpul alcătuit din trei segmente distincte: cap, torace, abdomen).Subclasa: Pterigota (insecte care prezintă pe segmentele toracice 2 sau 3 perechi de aripi).Ordinul:Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase).Subordinul: Apocrita (himenoptere la care legătura dintre torace și abdomen se face printr-o porțiune îngustă numită pețiol).Grupul: Aculeata (insecte cu ac).Suprafamilia: Apoidea (insecte care-și hrănesc progenitura cu polen și nectar floral).Familia: Apidae.Subfamilia: Apinae (insecte constructoare de cuiburi și care prezintă la a III-a pereche de picioare un aparat pentru colectat polen).Tribul: Apini.Genul: Apis (albine care trăiesc în familii permanente și monogine - au o singură femelă cu organele reproducătoare dezvoltate capabile să asigure perpetuarea - corpul acoperit cu peri rari și scurți).

3

Specia:Dorsata (albina indianii uriașă, clădește un singur fagure prins de stânci sau de ramurile diferitor arbori; este cea mai mare albină; răspândită în India, sudul Chinei, arhipelagul indonezian și Filipine);Florea (albina indianii pitică, cea mai mică albină cunoscută, clădește un singur fagure foarte mic prins de ramurile copacilor; răspândită în India, Malaezia, Jawa și Borneo);Cerana (cunoscută și sub numele de albina indiană obișnuită,cuibul este format în cavități și cuprinde mai mulți faguri; răspândită în India, China, Japonia, Indonezia, Jawa, Borneo, Sumatra și U.R.S.S. - Extremul Orient);Mellifera (albina melifera, cea mai cunoscută și cea mai răspândită albină, exploatată de om pentru calitățile sale productive; cuib format în cavități închise, pe mai mulți faguri, cu un număr mare de indivizi. Denumirea speciei, ,,mellifera" a fost dată de Linne în anul 1758 și schimbată ulterior (1761),în "mellifica".

Structura corporalăAlbinele au antene compuse (aproape la toate speciile) din douăsprezece segmente la femele și treisprezece la masculi. De asemenea au câte două perechi de aripi (perechea anterioară fiind mai mare). Unele caste pot avea aripi mai mici (nefuncționale), dar nici o specie nu este lipsită de aripi.

Clasificarea albinelor

După varietatea florilor de unde strâng polen — Cele mai multe albine sunt

polilectice adică strâng polen dintr-o largă varietate de flori. Unele albine colectează

polenul de la flori care aparțin numai anumitor familii, altele de la flori de anumite culori.

Cele oligolectice adună polenul numai de la câteva tipuri de flori înrudite.

După gradul de socializare:

-Solitare — Majoritatea insectelor Apoidea sunt solitare, adică nu trăiesc în colonii;

fiecare femelă își face propriul său cuib (de obicei o gaură în pământ) și îl

aprovizionează. Printre aceste albine nu există caste. Unele albine solitare își fac

coșuri sau turele la intrarea în cuib, altele își fac cuibul în lemn, în măduva crengilor.

Cele mai multe albine solitare au o durată scurtă de viață ca adulte. Anumite specii

pot fi în zbor doar câteva săptămâni ale anului, restul anului petrecându-l ca

ouă, larve, pupe și tineri adulți. Albinele solitare asigură hrana pentru larve când

cămăruțele sunt închise.

4

-Comunale și semi sociale — Unele albine sunt comunale.(eng. communal) Ele sunt

asemenea albinelor solitare, cu excepția faptului că câteva femele din aceeași

generație folosesc același cuib, fiecare facându-și propriile cămăruțe pentru

adăpostirea ouălelor, larvelor și pupelor. Câteva specii de albine sunt semi sociale

(eng semisocial)- ele trăiesc în mici colonii de 2-7 albine din aceeași generație,

dintre care una este regina sau principala depunătoare de ouă. Aproximativ 1000 de

specii de albine trăiesc în mici colonii formate dintr-o regină și câteva albine-fiice

lucrătoare. În aceste colonii, diferența în înfățișare și comportament între lucrătoare

și regine este abia sesizabilă. Asemenea specii, numite primitively

eusocial formează colonii temporare care mor toamna și numai reginele fertilizate

supraviețuiesc iarna. Albinele aparținând speciei Bombus terrestris

(eng.Bumblebees) sunt cele mai familiare exemple.

-Sociale — Albinele cu adevărat sociale (eng eusocial) trăiesc în mari colonii în care

femelele supraviețuiesc două generații: mamele (reginele) și fiicele-lucrătoarele,

Masculii, numiți și trântori, nu joacă nici un rol în organizarea coloniei și nu fac decât

să se împerecheze cu reginele. Larvele sunt hrănite progresiv, asta însemnând că

acele cămăruțe sunt deschise la nevoie sau sunt lăsate deschise pentru ca

lucrătoarele să aibă grijă de larve. Cele înalt-socializate, câteva sute de specii,

formează colonii permanente în care regina și castele de lucrătoare sunt într-un mod

semnificativ diferite ca structură, fiecare specializându-se în propriile activități și

nefiind capabil să supraviețuiască fără ceilalți. Coloniile de albine sociale sunt

societăți complexe, superior coordonate. Albinele individuale pot avea funcții înalt

specializate înlăuntrul coloniei.

Morfologia albinei lucrătoare

După modul de hrănire:

-Non-parazite

5

-Parazite — Albinele parazite sunt acele albine care nu-și hrănesc singure

progeniturile și nu-și construiesc singure cuibul, ci folosesc cuibul și mâncarea altor

specii de albine pentru a-și aproviziona tinerele albine parazite. Albinele parazite

sunt de două tipuri: albine clepto parazite și paraziții sociali.

-Albinele clepto parazite invadează cuiburile albinelor solitare, își ascund ouăle

în camerele de clocit înainte ca gazdele să și le depună pe ale lor și închid

camerele. Tânăra albină parazită se hrănește cu mâncarea care a fost

depozitată de femela-gazdă. Ouăle sau tinerele larve ale gazdei sunt ucise fie

de femela-parazit, fie de larva acesteia.

-Paraziții sociali sunt albinele care omoară regina rezident, își depun ouăle în

cămăruțele gazdei și apoi forțează lucrătoarele gazdei să crească tinerii paraziți

de albină. Din moment ce nu asigură hrana pentru vlăstarele lor, femelele de

albină parazită nu posedă trăsături speciale cum ar fi coșulețele de polen sau

perii de polen.

Îngrijirea albinelor din această specie poartă numele de apicultură sau stupărit

Indivizii dintr-o familieIn familia de albine se gasesc trei feluri de indivizi : matca, albinele lucratoare si

trantorii.

Albinele lucratoare : Numarul acestora este variabil, osciland de la 10000 in perioada de iarna, pana la 40000-80000 in vara. Au talia mai mica(12-14 mm), o greutate de aprox. 100mg si aripile sunt de aceeasi lungime cu abdomenul. In fapt lucratoarele

sunt femele cu organele de reproducere nedezvoltate.Matca : Este singura femela fecundata din stup, fiind raspunzatoare de inmultirea familiilor de albine. De obicei in stup este o singura matca, avand corpul mai lung(20-25 mm), capul mic, abdomenul foarte dezvoltat, aripi mai mici si o greutate de 250-280 mg.

Trantorii : Sunt masculii care imperecheaza matca, fiind prezenti in cuib din primavara pana in toamna. In numar de cateva sute, au o lungime de 15-17 mm, aripi ce depasesc abdomenul, capul globulos si o greutate de 200 mg.

Dezvoltarea familiei de albine Intr-un an calendaristic familia de albine are o dezvoltare diferita, numarul indivizilor crescand sau scazand functie de anotimp si implicit de conditiile de mediu. Practic viata familiei de albine cuprinde patru mari perioade.

Prima perioada : Se caracterizeaza prin inlocuirea albinelor batrane care au iernat, cu albina tanara, nou iesita din celule primavara. Pe la sfarsitul lui februarie, matca incepe sa depuna oua in celulele fagurilor din mijlocul ghemului, acolo unde regimul

6

termic permite cresterea de puiet. Dupa ce albinele fac zborul de curatire, matca depune din ce in ce mai multe oua. Pe masura ce timpul se incalzeste, ponta matcii ajunge la 1000 de oua pe zi, albinele batrane care se uzeaza fiind inlocuite treptat. Procentul albinelor tinere creste mereu si se ajunge in situatia ca la sfarsitul lunii aprilie toata albina sa fie inlocuita. Se stie ca o albina tanara are o putere mare de ingrijire a larvelor, putand hrani 2,3 sau chiar 4, ritmul dezvoltarii familiei fiind foarte mare.

Perioada a doua : Se mai numeste si perioada de crestere. Nectarul si polenul se gasesc din abundenta si isi fac aparitia trantorii. Matca este hranita puternic, depune peste 2000 de oua/zi, numarul de albine doici creste si se ajunge in situatia in care 3-4 doici ingrijesc o larva. Cand acest fenomen se suprapune cu alti factori favorizanti( lipsa de spatiu, ventilatie insuficienta etc.), apar frigurile roirii. Albinele construiesc botci de roire, in care matca depune oua la interval de cateva zile. La urdinis se observa "barbi de albine" cauzate de marea aglomeratie ce exista in stup. Dupa 1-3 zile de la capacirea primelor botci, are loc prima roire, matca cu o parte din albinele tinere, insotite de multi trantori parasind stupul. Acest roi care se numeste roi primar si care contine aprox. 50% din populatia stupului se aseaza dupa cateva minute de zbor pe o creanga sau alt suport, de unde o sa zboare apoi spre o alta destinatie.

In familia de baza, la 8 zile de la capacirea primei botci, iese intaia matca tanara. Intentia ei este sa omoare matcile care nu au eclozionat din botci, reusind lucrul acesta daca este lasata de albine. Daca familia ramane in frigurile roitului, albinele nu lasa matca tanara sa-si omoare suratele, iar in a 9-a zi de la iesirea primului roi, iese al doilea roi cu matca neimperecheata. Iesirea roiului 2 poate fi intarziata de o vreme nefavorabila (ploioasa). Cand se intampla asta, acest roi contine mai multe matci tinere. Roirea poate continua si cu iesirea altor roiuri, fapt ce duce la desfiintarea familiei de baza. Perioada de roire in conditiile tarii noastre este cuprinsa intre sfarsitul lunii mai si sfarsitul lunii iulie. Tot in aceasta perioada se inregistreaza cele mai mari culesuri de nectar si polen, perioada caracterizata de infloriri puternice a masivelor melifere. Catre sfarsitul lunii iulie, puterea familiei se micsoreaza treptat, matca micsorand ponta, trantorii fiind alungati din stup.

Perioada a treia : Este numita si perioada formarii albinelor de iernare. In mod natural toata albina care a participat la culesurile de vara piere. Ea este inlocuita de albina aparuta in luna august, albina care neparticipand la cules are un organism neuzat. Generatiile de albine iesite toamna, mai cu seama la sfarsitul lunii august, septembrie si octombrie, traiesc pana in primavara urmatoare, asigurand cresterea noilor larve.

Perioada a patra : Este perioada iernarii si incepe cand temperatura scade sub 13 grade C. In toamna la aparitia primelor nopti reci, albinele se strang in ghemul largit pe fagurii din dreptul urdinisului. O caracteristica a iernarii este aceea ca temperatura din interiorul ghemului nu scade niciodata sub 14 grade C, nici in perioadele cele mai geroase. Trebuie ca toti stuparii sa stie ca albinele nu incalzesc incinta stupului, ele mentinand caldura numai in interiorul ghemului. Albinele din partea exterioara a ghemului sunt mai apropiate unele de altele si formeaza o "coaja" stand nemiscate, iar cele din interior (mai tinere) sunt mai rasfirate si prin miscari din aripi, abdomen, picioare produc caldura necesara. Producerea caldurii in timpul iernii se face pe baza consumului de miere, o familie consumand iarna 6-10 kg de miere. In prima parte a iernarii familia nu creste puiet.

Inmultirea familiilor de albine Se poate spune despre albine ca au o viata scurta, in sezonul activ traind 35-40 zile,

7

iar in cel inactiv 6-8 luni. Toate categoriile de indivizi trec prin trei stadii de dezvoltare : ou , larva , nimfa.

Albina lucratoare : In prima zi dupa depunere, oul sta vertical in celula, a

doua zi se inclina putin pentru ca a treia zi sa fie complet culcat pe fundul celulei. Catre sfarsitul celei de a treia zi, albinele doici depun in celula laptisor de matca, produs de glandele lor salivare. Invelisul oului se moaie si din el iese larva. Aceasta are forma unui viermisor de culoare sidefie. In primele trei zile larva este hranita de albinele doici cu laptisor de matca. La aceasta, spre sfarsitul celei de-a treia zi, albinele adauga miere si pastura pentru ca incepand cu a patra zi larvele sa fie hranite numai cu amestec de pastura, miere si apa. In primele zile larvele stau incolacite pe fundul celulei. In ziua a sasea catre sfarsit larva se intinde in lungul celulei, cu capul spre deschiderea ei, nu mai primeste hrana si albinele astupa celula cu un capacel poros de ceara, amestecata cu polen. In interiorul celulei larva tese o gogoasa si in ziua a 14-a de la depunerea oului se formeaza nimfa. In ziua a 21-a iese albina lucratoare.

Matca : Se dezvolta din acelasi ou ca si albina lucratoare. Diferenta este ca depunerea oului de catre matca se face in celule speciale numite botci si in modul de hranire. Cand albinele se

pregatesc de roire, ele construiesc botci pe marginea fagurilor, botci de roire, in care matca depune oua.Cand familia ramane orfana dintr-un anumit motiv, albinele cladesc in mijlocul fagurelui botci de salvare, prin modificarea celulelor de lucratoare ce contin larve mai tinere de 3 zile. Aceste larve sunt hranite pana la capacirea botcilor numai cu laptisor de matca.

Trantorii : Provin din oua nefecundate. Daca la matca si lucratoare difera numai modul de hranire si anvelopa(celula), la trantor difera si oul. Pentru un trantor se consuma o cantitate de hrana de 2-3 ori mai mare, iar durata de dezvoltare este cea mai mare(24 de zile).

Activitatea, cuibul si hrana albinelor Dupa iesirea din celula, viata albinei lucratoare se imparte in doua etape. In primele 20 de zile albina lucratoare executa tot felul de lucrari in stup, iar in ultimile 15 zile ale vietii devine albina culegatoare. O schema arata astfel : in primele 1-2 zile albinele curata celulele si incalzesc puietul. Intre a 3-a si a 13 zi, albinele hranesc puietul. In primele zile, ele hranesc larvele mai in varsta cu amestec de miere si polen si apoi pe masura ce se dezvolta glandele producatoare de laptisor, si anume intre a 6-a si a 12-a zi, ele hranesc larvele mai tinere in varsta de cel mult 3 zile.

Tot in acest timp, albinele mai executa si urmatoarele lucrari : primesc nectarul , depoziteaza nectarul, preseaza polenul si curata stupul. Albinele in varsta de 12-18 zile cladesc fagurii. In tot acest timp ele fac si scurte zboruri de orientare. Intre a 18 si a 21-a zi de viata, albinele pazesc intrarea in stup, aerisesc stupul. Dupa aceasta perioada albinele devin albine culegatoare, cu mentiunea ca la aparitia unui cules abundent pot participa si albine mai tinere de 20 de zile.

 Stadiul dezvoltarii  Matca  Lucratoare  Trantor Ou Larva Larva capacita,prenimfa,nimfa

 3 5 1/2 7 1/2

 3 6 12

 3 6 1/2 14 1/2

 Total zile  16  21  24

8

Cuibul familiei de albine este alcatuit din faguri de ceara. Fiecare fagure prezinta pe ambele fete mii de celule hexagonale. Pe faguri sunt trei feluri de celule : de albina lucratoare cu diametrul de 5,4 mm si adancimea de 10-12 mm , celule de trantor cu diametrul de 6,5 mm si adancimea de 11-12 mm , celule de matca (botci) care au forma unei ghinde, adanci de 20-25 mm si diametrul de 10-21 mm. In celulele de lucratoare albinele pot depozita miere si pastura, iar in cele de trantor miere si mai rar pastura.

Pentru hranirea lor si a puietului albinele folosesc nectarul si polenul florilor. Pe langa nectar albinele mai folosesc si diferite secretii dulci(mana) de origine animala sau vegetala. Daca despre nectar(miere) se poate spune ca reprezinta hrana glucidica, atunci polenul este hrana proteica(painea). Consumul de miere si pastura difera de la o perioada la alta, functie de anotimp si de prezenta sau absenta puietului.

LUCRARI DE PRIMAVARA IN APICULTURA

Pregatirea vetrei stupineiPe la inceputul lunii martie(functie de starea vremii)demaram primele actiuni : - curatam si imprastiem zapada pentru ai grabi topirea, adunam si inlaturam crengile, frunzele si in general toate resturile, urmarind o igienizare totala- asezam stupii pe locurile definitive, functie de sistemul ales, urmarind ca urdinisurile sa fie orientate spre sud-est si albinele sa beneficieze de caldura soarelui- curatam prin urdinis( cu o sarma) stupii de

albine moarte si alte resturi ; acestea se vor arde neaparat- instalam sau reorientam gardurile de protectie pentru a feri albinele de vanturile reci ale inceputului de primavara

ConcluziiCitind aceasta pagina v-ati putut face o parere despre lucrarile de primavara ce se executa in stupina. Trebuie sa fiti convinsi ca aplicand corect si la timp tehnologiile o sa aveti in preajma primului cules major stupi puternici, capabili sa valorifice resursele nectarifere. Si pentru asta nu mai aveti nevoie decat de vreme buna !

Bibliografia :

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Albin%C4%83 2. https://ru.scribd.com/doc/49951452/TOTUL-DESRE-ALBINE ]

3. Perju, T. si colab., 1983 - Entomologie agricola, Ed. did. si ped.,

9

10