43953981-Peck-Scott-Drumul-Catre-Tine-Insuti-Si-Mai-Departe-1.pdf

7/30/2019 43953981-Peck-Scott-Drumul-Catre-Tine-Insuti-Si-Mai-Departe-1.pdf

1/160

Drumul catre tine insufi $i mai departe repre-zinta o culme in creatia de o viafa a dr. M. ScottPeck. Prrn intermediul ei, sunte m condusi catre o inêlegere superioara a modului de a trai oviaâ bogata si implinita intr-o lume plina destres si de anxietate.

Cu o rara combinaîe de profunda cuno aste repsihologica si spiritualitate, Peck vorbeste

despre alegerile pe care le facem si deciziile pecare le luam in via$a cotidiana, precum si despreprincipiile etice ce pot afecta insasi supravietu-irea umanitatii: diferenfa dintre bine si rau,infrangerea narcisismului, a iubi si a fi iubit,trairea si acceptarea consecintelor pe care le auacfiunile noastre, atitudinea in faâ mortii.

M. Scott Peck este un adevarat ghid in aventurareprezentata de viata, cunoastere si evohifiespirituala un maestru al nuantelor psihologiceintime ale fiintei umane. Cartea confine profun-zime si for$a, de la primul capitol pana la con-

cluzia sa poetioa si expresiva, fiind ea insasi oaventura in sine.

DANIEL GOLEMAN Dr. L. MICHAEL HALLEmotiile distiucti ve (4) Spiritul NLP (7)

,JT4

BORIS CYRULNIK

Murmurul

fantomelor (S)

M. SCOTT PECK

Drumul catre tine

insuti (8)

o

M. Scott Peck

Drumul catretine insutisi mai departe


2/160

Morgan Scott Peck (1936-2005) a fost un cunoscut si apreciat

psihiatru i autor american.

Aabsolvit Friends Seminary in 1954, Harvard in 1958 sj a ob^i-

nut titlul de doctor in medicina In 1963, la Case Western Reserve

University. De-a lungul carierei sale de psihiatru, a ocupat diverse

functii administrative guvemamentale. A fost director la New MilfordHospital Mental Clinic $i a practicat psihiatria in cadrul unui cabi

net particular in New Milford, Connecticut.

Lucrarile lui Peck reprezinta o sinteza a experienjei obtinute

din practica psihiatrica i a unei puternice $i distincte perspective

religioase. Una dintre convingerile sale este ca oamenii in care

sala?luieste raul i$i ataca semenii in loc sa se confrunte cu propri-

ile lor esecuri. Parerile sale religioase au fost criticate de anumiji

fundamentalisti crestini (de exemplu, Debbie Dewart).

In 1984, Peck a colaborat la infiintarea Foundation for Com

munity Encouragement, o fundajie nonprofit de educate publica, a

carei misiune declarata a fost de a invafa indivizii $i organizatiileprincipiile cormmitatii". Fundatfa si-a incetat functionarea in 2002.

In 1994, Peck i sojia sa, Lily Ho (de care s-a desparfit in 2004)

au primit Premiul International pentru Pace al Comunitatii lui Hristos.

Prima sj cea mai cunoscuta carte a lui M. Scott Peck este The

Road Less Traveled {Drumul cdtre tine insufi), care s-a vandut in

peste apte milioane de exemplare. Alte lucrari cunoscute i apreciate

sunt: The Different Drum, The Friendly Snowflake, Meditations

From the Road, In Search of Stones.

Din opera lui M. Scott Peck, la editura Curtea Veche au mai

aparut Drumul cdtre tine insufi (2001) si Psihologia minciunii (2004).

M. SCOTT PECK

Drumulcatre tine insutisi mai departe

Evolutia spirituals Tntr-o

epoca a anxietatii

Traducere din limba engleza de

ILEANAACHIM

BUCURE$TL 2007


3/160

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

PECK, SCOTT M.

Drumul catre tine insufi si mai departe/ M.

Scott Peck; trad.: Ileana Achim. - Bucuresti: Curtea

Veche Publishing, 2007ISBN 978-973-669-214-7

I. Achim, Ileana (trad.)

159.923.2

Coperta colectiei: DINU DUMBRAVICIAN

M. SCOTT PECK, M.D.

The Road Less Traveled andBeyond:

Spiritual Growth in an Age of Anxiety

Copyright 1997 by M. Scott Peck

All rights reserved.

Curtea Veche Publishing, 2007,

pentru prezenta versiune in limba romana

ISBN 978-973-669-214-7

Semenilor mei pelerini


4/160

INTRODUCERE

Am aizeci de ani. 0 varsta care inseamna lucruri diferitepentru oameni diferiti. Pentru mine, deoarece nu am o sanata-te de fier i simt ca am trait cat pentru trei vieti, a avea aizecide ani inseamna ca e timpul sa-mi pun ordine in treburi, cumse spune. Mi se pare potrivit ca la varsta asta sa ma preocupe

nuantarea unor idei mai vechi, atata timp cat mai am putereasa o fac. Cu acest gand scriu cartea de fafa.

Am scris Drumul cdtre tine insufi la varsta de patruzeci deani, cand ma simljeam in plina forta. A fost ca si cum s-ar firupt zagazurile unui fluviu, pentru ca alte carti i-au urmat deatunci fara intrerupere: mai exact, noua, fara sa o numar peaceasta. De fiecare data, oamenii m-au intrebat ce sper sa ob-tin printr-o anumita carte, ca sj cum, in general, as. fi avut inminte un plan maret. Adevarul este ca le-am scris nu ca urma-

re a unei strategii, ci pur si simplu pentru ca\ fiecare carte avenit de la sine. Oricat de greu ar fi de definit, muza exista siintotdeauna am lucrat numai sub indrumarea ei.

La fel s-a intamplat i in cazul acestei carti, dar cred ca enevoie de o explicatie mai complexa. Una dintre lucrarilemele, o colectie a conferintelor tinute de mine, se intituleaza

Din nou pe drumul cdtre tine insuti, ca in seria de caseteaudio din care s-a dezvoltat. Titlul cartii de fata suna ceva degenul Drumul catre tine insuti III". Ma tem insa ca titlul arputea parea inelator. Realitatea este ca muza mea nu m-ar

lasa sa scriu aceeasi carte la nesfarit, oricat de profitabil ar fidin punct de vedere financiar.


5/160

8 DRUMUL CATRE TINE INSUTI SI MAI DEPARTE

Cartile mele sunt destul de diferite intre ele. tnsa nu totaldiferite. Odata cu varsta am inceput sa inteleg ca, in felul lor,fiecare dintre ele a fost o incercare de abordare a aceluiasi setcomplex de teme. Privind in urma, mi-am dat seama recent cam-au framantat aceste teme de cand ma stiu. La patruzeci de

ani mi s-a parut ca Drumul cdtre tine insufi s-a ivit din nimic.Acum realizez ca incepusem sa lucrez la aceasta carte si laaltele cu mult inainte chiar de a intra in adolescenta. Poate cam-am nascut gandindu-ma la aceste teme. Sau poate m-amnascut ca sdgandesc la ele. Nu stiu.

Ce stiu este ca am inceput lucrul la acea carte cam cudouazeci de ani inainte de publicarea ei propriu-zisa. Lasfarsitul lui 1957 si inceputul lui 1958, la varsta de douazecisi unu de ani, am scris la facultate o dizertatie cu titlul pom-pos Anxietatea, stiinta moderna si problema epistemolo-gica". Epistemologia este ramura filozofiei care se preocupade intrebarea: Cum stim ceea ce credem ca stim? Cumcunoastem ceva?" Problema epistemologica este ca filozofiinu au reusit vreodata sa raspunda la aceasta intrebare. In se-colul XIX multi au crezut ca raspunsul se gaseste in stiinta.Am putea cunoaste cu certirudine ceva prin intermediul meto-dei stiintifice. Dar, asa cum arata dizertatia mea, poate ca singu-ra descoperire cu adevarat importanta a stiintei moderne afost ca cercetarea stiintifica are limitele ei. Vehiculand cativa

daca", si", dar", stiinta nu ofera mai multa certirudinedecat teologia. Si totusi, incertitudinea naste anxietate. Einfricosator sa stii ca cele mai mari minti ale omenirii suntcele care stiu eel mai bine ca nu stiu. De aceea W. H. Audens-a referit la secolul nostru ca la Epoca Anxietatii vremea incare Epoca Ratiunii s-a dovedit la fel de nelinistitoare caEpoca Credintei.

Dizertatia mea din facultate nu oferea raspunsuri, ci doarintrebari, si, intr-un fel sau altul, aceleasi intrebari se regas-esc in fiecare dintre cartile mele. In cautarea acestor raspun

suri, am incercat sa incurajez cele mai variate idei. Astfel, atreia sectiune din cele patru ale Drumului cdtre tine insuti se

Introducere 9

incheie astfel: Dar, asa cum este esential ca vederea sa nu nefie stingherita de viziunea de tunel a stiintei, la fel de important este ca facultatile noastre critice si capacitatea noastra descepticism sa nu fie orbite de frumusetea stralucitoare a lumiispirituale."

Odata ce am lasat in urma acea dizertatie din facultate (sauam crezut ca o fac), am continuat sa ma preocup de treburiledin viata reala: scoala de medicina, casatoria, copiii, specia-lizarea in psihiatrie, serviciul in armata si in guvern si, in celedin urma, practica psihiatrica privata. i totusi, fara sa stiu cava urma vreo carte cu atat mai putin mai multe ince-peam aproape inconstient sa-mi gasesc cateva raspunsuritimide, prudente la propriile intrebari. Cand s-au acumulat su-ficiente astfel de raspunsuri, douazeci de ani mai tarziu, mi-avenit ideea de a scrie Drumul cdtre tine insufi. Si pentru caraspunsurile continuau sa se stranga, am continuat sa scriuceea ce am crezut ca sunt lucrari foarte diferite.

Chiar sunt diferite. Si totusi, fie ca sunt pentru adulti saupentru copii, fie ca se refera la societate sau la individ, fie casunt fictiune sau nu, toate pot fi partial privite ca elaborari aleunuia sau mai multor concepte cheie din Drumul cdtre tineinsuti. Aceste elaborari due mai departe conceptele respective; privesc in profunzime; tree dincolo. Aceasta carte senumeste Drumul cdtre tine insuti si mai departe pentru ca

aduna la un loc multe dintre situatiile care m-au fortat adesea mult prea violent sa tree dincolo de prima carte,atat in lucrarile publicate, cat si in calatoria mea personaladin ultimii douazeci de ani.

Unii ar putea considera aceasta carte o compilatie, uncompendiu sau un rezumat al intregii mele opere, dar ter-menii sunt nepotriviti. Scriind aceasta carte, am descoperit catrebuie sa fiu destul de selectiv. Sinteza" ar fi o denumiremult mai adecvata, dar tot nu reueste sa prinda sensul de tre-cere dincolo" al cartii. Pentru ca, pe langa nuantarea vechi-lor idei, am vrut sa aduc si lucruri noi. M-a ajutat extrem demult un citat atribuit lui Oliver Wendell Holmes Jr., care a


6/160


spus odata: Nu dau doi bani pe simplitatea din aceasta partea complexitatii, dar mi-as da via^a pentru simplitatea de din-colo." ' Profunzimea sentimentului sau m-a facut sa organi-zez cartea in trei sec^iuni.

In partea intai, Cruciada impotriva simplismului",

deplang gandirea simplista, primitiva si facila, care sta labaza atator boli individuale si sociale.In partea a doua, In lupta cu complexitatea vietii de zi cu

zi", descriu alegerile complexe pe care trebuie sa le facemcontinuu daca vrem sa traim bine.

i in partea a treia, De cealalta parte a complexitatii",arat unde am putea ajunge daca am fi dispusi sa ne platimtoate datoriile intelectuale si emotionale.

Desi expresia cealalta parte" are inflexiuni paradiziace,nu sunt atat de curajos incat sa sugerez ca putem ajunge in

ceruri de aceasta parte a mormantului. Ceea ce sugerez,totusi, este ca putem intr-adevar ajunge sa existam intr-orelatie mai stransa cu Sacrul. Iar de cealalta parte a complexitatii exista un fel de simplitate in care putem sti cu smerenieca, in final, toate due la Dumnezeu.

1 Originea exacta a citatului este necunoscuta, dar ii sunt recunoscator

lui Max DuPree pentru a-1 fi preluat in cartea sa The Art of Leadership.

PREFATA EDITORULUI

Pe M. Scott Peck 1-am intalnit pentru prima data in varaanului 1995. fi scrisesem o scrisoare in care ii multumeampentru cartea sa, In Search of Stones (In cdutarea pietrelor),si in care ii marturiseam impactul profund pe care-1 avusese

asupra viefii mele. Inainte ii mai citisem doua car$i, Drumulcdtre tine insuti si Psihologia minciunii, care imi devenisera,dupa cum scriam, tovarasi - intelectuali si spirituali - in pro-pria mea calatorie de evolutie spirituala.

Trei saptamani mai tarziu, primeam o scrisoare de la Dr.Peck, in care imi spunea ca se afla in cautarea unui editorpentru noua sa carte si ma intreba daca as vrea sa iau in consi-derare posibilitatea de a ma ocupa de acest aspect. Am fost inacelasi timp surprinsa si flatata. Am vorbit la telefon, apoine-am intalnit si dupa cateva conversatii indelungate si isco-ditoare, am inceput sa lucram impreuna. Urmatoarele zeceluni au insemnat pentru mine o provocare si o experientaentuziasmante si am luat parte la conceperea cartii Drumulcdtre title insuti si mai departe.

Multi dintre cititorii acestei carti sunt probabil familiarizaticu lucrarile anterioare ale Dr. Peck, desi nu e o conditie nece-

sara pentru intelegerea deplina a cartii Drumul cdtre tineinsuti si mai departe. Ar putea fi totusi util sa mentionamacele carti si sa comentam pe scurt temele lor principale.

Drumul cdtre tine insuti (New York: Simon & Schuster,

1978) a fost prima carte scrisa de Dr. Peck. Deschizatoare de


7/160


drumuri - asa cum reieea din subtitlul 0 noua psihologie a

iubirii, valorilor traditionale si evolu|iei spirituale" - cartea era

rezultatul muncii de psihoterapeut depuse de Dr. Peck impreu

na cu pacientii care se luptau sa evite sau sa dobandeasca

niveluri superioare de maturitate. Extrem de populara si influ-

enta, Drumul cdtre tine insufi a contribuit la apropierea psiho-logiei de religie. Dr. Peck scria in carte ca nu facea distinctie

intre minte si spirit, asadar nu era o diferenta mare intre proce-

sul dobandirii maturitaîi emotionale si evolutia spirituala.

In ediîa italiana, titlul Drumul cdtre tine insufi a fost tra-

dus ca Volo din Bene, ceea ce inseamna Calea cea buna",

deoarece in Italia exista comparatia traditionala dintre calea

cea buna" i calea cea rea". Nu a fost, asadar, nici o coinci-

denta ca o carte despre calea cea buna a fost urmata de una

despre calea cea rea. In People of the Lie (Psihologia minciu-nii) (New York: Simon &Schuster, 1983), Dr. Peck a sondat

in profunzime esenta raului uman. Scriind ca oamenii care sunt

rai se opun adevarului si le fac rau celorlal|i in loc sa-si in-

frunte propriile esecuri i limitari, autorul a demonstrat intr-un

mod impresionant cum acetia cauta sa fuga de dificila sarcina

a evolutiei personale. Iarasi, prezentand cazuri intalnite in

practica sa psihiatrica, autorul a descris plastic aparitii ale rau

lui in viata de zi cu zi si ramificatiile lor si a oferit in acelai

timp posibile cai de vindecare a raului uman.Urmatoarea carte a Dr. Peck, What Return Can I Make?

Dimensions of the Christian Experience {Cum md pot intoar-

ce? Dimensiuni ale experienfei crestine) (New York: Simon &

Schuster, 1985), a fost scrisa impreuna cu Marilyn von

Waldner si Patricia Key. Insotita de muzica spirituala a lui von

Waldner si de desenele abstracte ale lui Kay, cartea a fost dedi

cate gloriei lui Dumnezeu". Aici, Dr Peck a reflectat asupra

unor teme legate de propria sa calatorie spirituala spre creti

nism. Dei este cartea sa cea mai evanghelica, nu ii exclude pecei care nu se socotesc crestini. Este o carte despre descoperirea

Prefata editorului 13

lui Dumnezeu si taina credinêi. Fara partituri si desene, dar

insotita de caseta audio cu cantecele lui von Waldner, cartea a

fost republicata si reintitulata Gifts for the Journey: Treasures

of the Christian Life (Daruri pentru drum: comori ale viefii

crestinesti) (San Francisco: HarperSanFrancisco, 1995).

In 1984, Dr. Peck, sotia sa, Lily, si alte noua persoane auinfiintat Fundatia pentru Promovarea Comunitatii (FCE), o

organizatie nonprofit pentru promovarea experienfei comu

nitatii ca mijloc de imbunatatire a relaîilor umane intre indi-

vizi, grupuri restranse i nafiuni. Ca urmare directa a activi-

tatii sale in FCE, Dr. Peck a scris The Different Drum (O aha

muzica) (New York: Simon & Schuster, 1987), in care ii pro-

voca pe cititori sa se aventureze intr-o noua calatorie de des-

coperire a sinelui si sa dobandeasca un nou nivel de "conec-

tare" prin experienta creativa a comunitatii.

Distantandu-se de nonfictiune, urmatoarea carte a Dr.Peck

a fost un roman polifist psihologie, A Bed by the Window

(Patul de langdgeam) (New York: Bantam Books, 1990), cu

subtitlul Un roman despre taina si mantuire. Ceea ce la o pri-

ma vedere pare o poveste despre sex, iubire si moarte, care sedesfasoara intr-un azil, cartea este, asa cum sugereaza subti

tlul, mai mult decat o poveste cu suspans; este o explorare pemultiple niveluri a naturii tainei insesi.

The Friendly Snowflake (Fulgul prietenos) (Atlanta: Turner

Publishing, Inc., 1992), ilustrata de fiul lui Peck, Christopher

Peck, a fost de asemenea o carte de fictiune, povestea calato-riei unei tinere spre descoperirea sinelui. Temele principale ale

carfii sunt viata, iubirea, credinta si familia.

Urmatoarea carte a Dr. Peck, A WorldWaiting to be Born:

Civility Rediscovered (O lume in asteptare: redescoperind

buna crestere) (New York: Bantam Books, 1993), a luat in

discutie rolul bunei cresteri si al politetii in relatiile personale

si in societate in ansamblul ei. Provocandu-ne sa recunoastem

consecintele culturale ale proastei cresteri, Dr. Peck a descris


8/160

14 DRUMUL CATRE TINE fNSUTI $1 MAI DEPARTE

multe tipare comportamentale distructive din punct de vedere

moral, unele mai subtile, altele mai vizibile, care par inrada-

cinate in relaîHe umane, si a propus schimbari care pot fi

puse in practica pentru a ajunge la o bunastare personala si

sociala.

Further Along the Road Less Traveled: the Unending Journey TowardSpiritual Growth {Din nou pe drumul catre tine

insufi: nesfdrsita calatorie de inaintare spirituald) (New York:

Simon & Schuster, 1993) a continuat analiza temelor si con-

ceptelor investigate pentru prima data in Drumul catre tine

insufi i a fost in acelasi timp o colecîe revizuita si modificata

a conferinêlor Dr. Peck.

Urmatoarea lucrare a Dr. Peck s-a intitulat In Search of

Stones (New York: Hyperion Books, 1995), o integrare a te

melor legate de istorie, calatorie si autobiografie. Avand ca

subtitlu Un pelerinaj de credintd, ratiune si descoperire, car-

tea era povestea unei calatorii de trei saptamani prin zonele

rurale din Jara Galilor, Anglia si Scoria, calatorie care devine

o aventura a spiritului si o explorare a complexitatilor drumu-

lui nostru prin via|a.

Dr. Peck s-a intors la ficîune in In Heaven as on Earth

(Precum in cer, asa si pe pdmdnt) (New York: Hyperion,

1996), povestea unor personaje care traiesc in viata de dinco-

lo si sunt silite sa confrunte i sa incerce sa rezolve conflictele

si complexitatile vietilor lor pamantene.

In sfarsit, Dr. Peck lucreaza acum la o noua carte intitulata

Denial of the Soul: Spiritual and Medical Perspectives on

Euthanasia (Negarea sufletului: perspective spirituale si

medicale asupra eutanasiei) (planificata sa apara in 1997 la

Harmony Books).

Cartile scrise de Dr. Peck au facut dovada contiintei sale

mereu vii si a gandirii sale tot mai indrazneê. In fiecare dinele putem gasi ceva de folos, ceva care ne poate inspira in

propria noastra lupta de a ne modela o viata spirituala. Cartea

Prefata editorului 15

de fata, sunt convinsa, va aduce perspective noi si adancicare sa ne calauzeasca in aceasta calatorie continua fn feluld unic - precum autorul ?i fiecare din cartile sale si aceastacarte are un spirit propriu, inconfundabil.

Fannie LeFlore


9/160

Partea I

Cruciada tmpotriva

simplismului


10/160

C A P I T O L U L 1

Gandirea

In Irlanda, Oriental Mijlociu, Somalia, Sri Lanka si in altenenumarate zone sfaîate de razboaie din intreaga lume, pre-

judecata, intoleranta religioasa, lacomia si frica s-au transfor-mat in violenta si au dus la pierderea a milioane de vieji. InAmerica, raul facut de rasismul institutionalizat este probabilmai subtil, dar nu mai putin devastator pentru raporturile so-ciale. Bogaîi impotriva saracilor, negrii impotriva albilor,adepjii avortului impotriva opozanfilor avortului, heterosexu-alii impotriva homosexualilor toate acestea nu sunt decatconflicte sociale, politice si economice ascunse sub stindar-dul vreunei ideologii sau credinte inflacarate. Insa ceea celasa in urma lor nu e decat distrugere si divizare. Mai sunt

deci rationale aceste ideologii si credinte, sau macar rafiona-lizari ale unor acte altfel nerezonabile? De fapt, cat de des negandim cu adevarat la credinêle noastre? Una dintre mariledileme cu care ne confruntam, atat ca indivizi, cat i ca socie-tate, este gandirea simplista, sau lipsa totala a gandirii. Nueste doar o problema, ci problema insd$i.

Din cauza imperfecjiunilor societajii noastre si evidenteidecaderi a valorilor spirituale i morale din ultimii ani, gandirea a devenit o problema grava. Este mult mai acuta acum

probabil mai acuta decat oricare alta pentru ca reprezintamecanismul prin care judecam, hotaram si actionam asupralumii din ce in ce mai complexe din jurul nostru. Daca nu


11/160

20 DRU MUL CATRE TINE INSUTI SI MAI DEPARTE

vom incepe sa gandim bine, eel mai probabil vom sfarsi prina ne distruge.

Intr-un fel sau altul, fiecare dintre cartile mele a fost o cru-ciada simbolica si hotarata impotriva gandirii simpliste. Aminceput Drumul cdtre tine insuti cu afirmatia ca viata este

dificila". In Din nou pe drumul cdtre tine insuti, am adaugatca viata este complexa". In cartea de fata merg mai departesi, pot spune ca nu exista raspunsuri usoare". SJ, desi cred cadrumul spre aflarea raspunsurilor consta in primul rand intr-omai buna gandire, nici macar acest raspuns nu este atat desimplu pe cat ar parea.

Gandirea este dificila. Gandirea este complexa. $i gandi-rea este mai mult decat orice altceva un proces care areun curs sau o directie, o perioada de timp pe care se intinde sio serie de etape care due la un anume rezultat. Pana ajungi sate deprinzi sa fii un ganditor", gandirea este o munca labo-rioasa si asidua. De vreme ce este un proces, cursul saudirectia acestuia pot sa nu fie intotdeauna foarte limpezi. Nutoate etapele sunt liniare si nici nu urmeaza mereu in aceeasiordine. Unele etape sunt circulare si se suprapun cu altele. Nutoti cei implicati incearca sa obtina acelasi rezultat. Datoritatuturor acestor lucruri, daca vrem sa gandim bine trebuie sane pazim de gandirea simplista atunci cand incercam sa anali-zam chestiuni cruciale si sa gasim solutii la problemele vietii.

Desi oamenii sunt diferiti, o greseala comuna tuturor esteca majoritatea inclina sa creada ca instinctiv stie cum sa gan-deasca si sa comunice. In realitate, nu le fac pe nici una binepentru ca sunt fie prea multumiti de ei insisj pentru a-i exa-mina parerile despre gandire, fie prea preocupafi de ei insisipentru a investi timp si energie in asa ceva. Ca atare, esteimposibil de spus cum iau o hotarare sau de ce gandesc asacum o fac. i cand sunt provocati, dovedesc ca sunt foarteputin constienti sau devin repede frustrati de dinamica pe careo presupune gandirea adevarata sau o buna comunicare.

De doua ori in timpul carierei mele de vorbitor public amtinut cate un seminar de-o zi despre gandire. La inceputul

Gandirea 21

fiecaruia dintre ele am scos in evidenta faptul ca majoritateaoamenilor cred ca stiu deja cum sa gandeasca. La sfarsitul fie-carui seminar, in timpul sesiunii de feedback, se gasea cinevacare sa imi spuna exasperat: Subiectul este pur si simpluimens". Intr-adevar, gandirea nu este un subiect pe care sa-1

poti digera cum trebuie intr-o singura sedinta. Se pot scrie (sis-au scris) carti intregi despre gandire. Nu e de mirare camulti oameni se opun eforturilor anevoioase pe care le presupune continua monitorizare si revizuire a gandirii. i nu esurprinzator faptul ca, la sfarsitul seminariilor, cei mai multiparticipant! se simteau atat de coplesiti de tot ceea ce inseam-na gandirea, incat erau fie stupefiafi, fie ingroziti. Nu e nevoiesa mai spun ca aceste seminarii nu erau dintre cele mai popu-lare acfiuni ale mele. Si totusi, daca toata energia de care e

nevoie pentru a gandi pare obositoare, lipsa gandirii provoacamult mai multe necazuri si conflicte pentru noi, ca indivizi, sipentru societatea in care traim.

Faimoasa replica a lui Hamlet a fi sau a nu fi?" este unadintre intrebarile cheie ale existentei. O alta intrebare se refe-ra la felul cum interpretam aceasta existenta. L-as parafrazape Shakespeare si as intreba: a gandi sau a nu gandi?".Aceasta este tntrebarea cruciala pentru combaterea simplis-mului. Si in acest moment al evolutiei umane poate fi chiar

echivalentul lui a fi sau a nu fi?".In timpul anilor de practica psihiatrica si, in general, din

experienta si din observatiile mele, am devenit bun cunosca-tor al greelilor care apar de obicei cand nu gandesti bine.Una dintre aceste greseli este, desigur, lipsa totala a gandirii.Alta este recurgerea la presupuneri in gandire, prin folosirealogicii unilateral, a stereotipiilor si a etichetarii. Alta problems este convingerea ca gandirea si comunicarea nu necesitaun efort deosebit. O alta greseala este ca gandirea ar fi o pier-

dere de vreme; aceasta greseala joaca un rol important infuria tacuta care ne cuprinde ori de cate ori nu putem rezolvao multime de probleme sociale.


12/160

22 DRUMUL CATRE TINE INSUTI $1MAI DEPARTE

Leonard Hudgson scria: Nu gresim din cauza increderiinoastre in ratiune, ci din cauza pacatoseniei noastre, care face

ca ratiunea sa nu mai fie perfect rationala. Remediul nu este

inlocuirea abordarii rationale cu o alta forma de cunoastere,ci educarea ratiunii pentru a fi ea insai." Desi cartea este

veche de mai bine de cincizeci de ani si limbajul te induce ineroare, cuvintele lui Hodgson sunt semnificative pentru dile-ma cu care ne confruntam astazi. As inlocui termenul rati-une" cu eel de gandire" si tot ceea ce implica aceasta. Prinpacatosenie" banuiesc ca Hodgson intelegea combinatia de

pacate originare" reprezentate de lene, frica si mandrie, care

ne limiteaza sau ne impiedica sa ne implinim potentialuluman. Referindu-se la educarea ratiunii pentru a fi ea in-

sasi", Hodgson sugereaza ca trebuie sa permitem eului nostru

adevarat sa se ridice la adevarata sa capacitate. Problema nueste ca nu ar trebui sa avem incredere in creierul nostru, in

special in lobii frontali. Problema este ca nu ii folosim sufi-

cient. Din cauza pacatelor lenei, fricii si mandriei, nu ne folosim creierul la capacitatea lui maxima. Suntem pusi in situ-

atia de a ne educa pe noi insine pentru a fi deplin umani.

De ce avem creier

In mod evident, am fost inzestrati cu un creier mare ca saputem gandi. Una dintre caracteristicile care-1 fac pe om

diferit fata de alte fapturi este dimensiunea relativ mare acreierului comparata cu greutatea totala a corpului. (Exceptie

fac balenele si delfinii. Proportional cu corpurile lor, creierele

acestora sunt mai mari decat creierul uman; este si unul dintremotivele pentru care sustinatorii drepturilor animalelor sunt

vehementi in misiunea lor de a proteja aceste specii. Ei cred

ca balenele si delfinii pot fi, de fapt, mai inteligenti decat noi

in anumite privinte).Atat la oameni, cat i la alte mamifere, creierul este format

din trei parti creierul vechi, creierul intermediar si creierul

Gandirea 23

nou. Fiecare dintre ele are functii unice in ansamblul organelorcare lucreaza impreuna pentru a ne tine in via$a.

Creierul vechi denumit si creierul reptilian estefoarte putin diferit la oameni fata de viermi. La capatul superior al coloanei vertebrale avem o umflatura alungita care se

numeste medulla oblongata. Raspandite in tot creierul se aflacelule nervoase numite centri nervosi. In creierul vechi, acesticentri servesc la monitorizarea nevoilor noastre fiziologice,cum ar fi controlul respiratiei, bataile inimii, somnul, apetitul,precum i alte functii de baza, dar primare. Zona cunoscutasub numele de creierul intermediar este mai mare si mai complex! Centrii nervosi de aici sunt implicati in controlul siproducerea emotiilor, iar neurochirurgii au reusit sa locali-zeze acesti centri. Ei pot introduce in creierul unui om aflatsub anestezie pe masa de operatie electrozi sau ace foartefine, prin care trece un curent electric de cativa milivolti;acesta poate produce emotii specifice ca mania, euforia sjchiar depresia.

Creierul eel nou este format, in principal, din scoarta cere-brala, care este si ea implicate in activitati primare ca in-stinctele si locomotia. Cea mai mare diferenta dintre noi,oamenii, si celelalte mamifere este dimensiunea creieruluinou, in special a acelei parti cunoscute sub numele de lobiifrontali. Evolutia omului s-a produs in mod fundamental in

directia dezvoltarii lobilor frontali. Acdstia sunt implicati incapacitatea noastra de a emite judecati, si tot aici are loc ceamai mare parte a procesarii informatiei gandirea.

Asa cum capacitatea noastra de a invata depinde degandire, tot astfel capacitatea noastra de a gandi bine depindede invatare. Deci, o alta diferenta fundamentala dintre oamenisi celelalte fapturi este legata de capacitatea noastra de ainvata. Desi avem instincte precum celelalte animale, acesteanu ne guverneaza automat comportamentul intr-o masura atat

de mare. De aceea avem liberul arbitru. Am fost inzestrati cuaceasta combinatie de lobi frontali si libertate, care ne per-mite sa invatam pe parcursul intregii vied.


13/160

24 DRU MUL CATRE TINE JNSUJ I SI MAI DEPARTE

Spre deosebire de celelalte mamifere, perioada din copila-rie cand suntem dependent de al ii este mult mai mare rapor-tata la durata vieîi- Datorita relativei noastre lipse de insfinc-te, avem nevoie de aceasta perioada de dependent prelungitaca sa invatam inainte de ne putea descurca pe cont propriu.

Invajarea este cruciala pentru capacitatea noastra de a devenimai constienî, de a gandi independent si de a stapani cunos-tintele necesare supravietuirii si realizarii in viaâ.

Cand suntem mici, dependent noastra de cei care ne crescne modeleaza gandirea si invajarea. Datorita perioadei lungide dependents, riscam sa deprindem tipare de gandire care sepot inradacina, devenind chiar ireversibile. Daca. in jurul nos-tru se afla adul|i care ne ajuta sa invatam sa gandim bine,avem o mutyime de avantaje. Daca in jurul nostru se aflaadulî a caror gandire este indoielnica, dezordonata sau limi-

tata in vreun alt mod, gandirea noastra va fi afectata de ceeace invatam sau nu invatam de la ei. Dar ar fi un nonsens sapresupunem ca suntem complet determina$i de cei din jur. Caadulji, nu mai trebuie sa depindem de altii pentru ca sa nespuna ce sa gandim sau ce sa facem.

Asa cum exista o dependent sanatoasa, exista si unanesanatoasa. In Drumul cdtre tine insuti am scris ca la adultiisanatosi din punct de vedere fizic dependenta este patologica e bolnavicioasa, o manifestare a unei boli mintale sau a

unui defect. Trebuie totusi sa o distingem de ceea ce numim,de obicei, nevoi sau sentimente de dependenja. Noi toji chiar daca incercam sa pretindem in faâ altora sau in fatanoastra insine ca nu e adevarat avem nevoi si sentimentede dependenta. Dorinte pe care le vrem protejate, ingrijitefara efort din partea noastra, supravegheate de persoane caresunt mai puternice decat noi si care pun interesele noastre maipresus de orice. Dar pentru cei mai multi dintre noi acestedorinte si sentimente nu ne conduc existenta; nu sunt temapredominanta din via$a noastra. Cand insa ele ne conduc viata

si ne dicteaza calitatea ei, atunci suferim de o boala psihicadenumita tulburare a per sonali ty de tip dependent. O astfel

Gandirea 25

de dependent este la origine o tulburare legata de gandire mai exact, este impotrivirea fata de o gandire independents.Din aceasta impotrivire la gandire rezulta o multitudine de tul-burari complexe, care intra in relatii la fel de complexe cucreierul nostru. Un domeniu de cercetare extrem de pasionant

a facut lumina in privinta anumitor aspecte ale acestor relatii.In ultimii douazeci de ani s-a ajuns la o descoperire fundamen-tala grafie cercetarilor de tip split-brain, care au examinat inprofunzime faptul binecunoscut ca noul creier se imparte indoua jumataî, stanga si dreapta. Cele doua emisfere suntlegate printr-o materie alba, un corp de fibre numit corpus cal-losum. Se consider;! ca emisfera stanga este creierul nostrudeductiv, iar emisfera dreapta este implicata in primul rand ingandirea inductiva. Aceste tipare nu sunt absolute, dar eleindica anumite tendinte mai mult sau mai pufin pronuntate.

Unele persoane suferind de epilepsie au fost tratate sicateva, vindecate prin sectionarea acestei legaturi dintrecele doua jumataî ale creierului. Mai tarziu, acesti pacienî cucreier sectionat" au fost studiati stiintific, si un studiu extremde spectaculos a aratat ca daca acoperi ochiul unei persoane alcarei creier a fost secfionat, astfel incat informaîa vizuala saajunga doar la creierul stang, si ii arati, de exemplu, un radiator electric, descrierea pe care aceasta persoana o face obiec-tului va fi extrem de graitoare. Ar putea spune: Pai, e o cutie

care are un fir si filamente incalzite de curent electric." Si vacontinua sa descrie diferitele parî ale obiectului cu o precizieuluitoare. Dar nu va fi capabila sa denumeasca aparatul. Pe dealta parte, daca oferi informatie doar jumatajii drepte a creierului, aceesi persoana va fi capabila sa denumeasca aparatul, dar nu va putea sa explice ce este un radiator.

Cercetarea de tip split-brain a aratat ca partea stanga acreierului este analitica, avand capacitatea de a separa intre-gul in parti, in timp ce partea dreapta a este intuitiva, avandcapacitatea de a uni parjile separate intr-un intreg. Ca fiinteumane, avem capacitatea de a invata ambele tipuri fundamen-tale de gandire: concret si abstract. Gandirea concreta se


14/160

26 DRUMUL CATRE TINE INSUTI 1 MAI DEPARTE

ocupa de particular in forma lui materiala. Gandirea abstracts se ocupa de particular in termeni generali si teoretici.

Rezultatele cercetarii split-brain sunt unul diritre motivelepentru care s-a sugerat ca diferentele de gen inseamna maimult decat simpla conditionare sociala. La femei pare sa pre-

domine partea dreapta a creierului, pe cand la barbafi parteastanga. De aceea, in probleme de sex si aventuri amoroase, bar-batii par sa fie mai interesati de detalii ca sani, picioare sipenis. Femeile par sa fie mai interesate de intregul tablou,care ar putea include nu numai stimulii sexuali, ci si o cinaromantica nocturna. Asadar, in batalia sexelor, femei lor le egreu sa uu;eleaga de ce barbatii sunt atat de preocupati dedetalii fizice stupide, iar la randul lor, barbatilor le e greu sainfeleaga de ce femeile vor sa piarda timpul cu romantisme silumanari aprinse in loc sa treaca direct la subiect".

Cercetarea de tip split-brain reprezinta, in opinia mea, eelmai formidabil progres in domeniul epistemologiei, sugerandca avem eel putin doua feluri de cunoastere si ca, evident,vom dobandi o mai buna cunoastere a lucrurilor daca ne fo-losim ambele tipuri de gandire. Iata de ce sunt un mare susti-nator al gandirii androgine. A fi androgin nu inseamna a fiasexuat. Barbatii nu-si pierd masculinitatea, iar femeile nu-sipierd feminitatea daca sunt androgini. Mai degraba manifestacaracteristici ale ambelor genuri. In acest sens, gandirea pre-supune folosirea ambelor jumatati ale creierului pentru a inte-

gra realitaî concrete si abstracte.In The Friendly Snowflake, personajul principal, Jenny,

intruchipeaza un androgin. Se foloseste de ambele aspecte alecapacitaîlor sale de rationare, in timp ce se gandeste la sem-nificatia prezentei misterioase a unui fulg de nea in viata ei.Pe de alta parte, fratele ei, Denis, este in mod tipic dominatde partea stanga a creierului. Este foarte atras de fapte ana-litice si concrete si nu prea gusta misterul, ceea ce ii ingus-teaza viziunea.

tiu ca vechii sumerieni aveau o regula de aur care leghida gandirea, nu foarte diferita de teoria split-brain.Trebuiau sa se gandeasca literalmente de doua ori inainte de

Gandirea 27

a lua orice decizie importanta (de obicei, daca sa duca sau nurazboi cu babilonienii). Daca luau prima decizie la betie,aceasta trebuia revazuta cand se trezeau. Daca befi fiindspuneau haideti sa-i prindem pe babilonieni", mai tarziu, lalumina zilei, decizia putea sa nu para prea inêleapta. Invers,

daca decideau la rece ca ar fi o strategie inteleapta sa se luptecu babilonienii, se opreau si spuneau Mai intai sa bem vin".La betie puteau ajunge la concluzia ca nu e nevoie sa pornimrazboi. De fapt, ne plac babilonienii."

Desi le lipsea tehnologia moderna, sumerienii abordauproblema corect. Si nu exista motiv pentru care noi sa nu fimcapabili sa gandim rezonabil in ziua de azi. Cu exceptia cazu-rilor de leziuni cerebrale rezultate in urma unei tumori, a uneioperatii chirurgicale sau a vreunei boli, avem la dispozitieacesti minunati lobi frontali. Dar nu inseamna ca oamenii

chiar ii folosesc, cu atat mai putin ca ii folosesc la capacitatemaxima. De fapt, leziunea cerebrala nu este singurul factorcare contribuie la gandirea irationala, dimpotriva, este chiareel mai neinsemnat dintre factori. Exista nenumarate moduriascunse prin care societatea ne descurajeaza, in realitate, sane folosim lobii frontali, promovand gandirea simplista, uni-laterala, ca fiind calea normala de functionare..

Simplism si societate

Oriunde te-ai intoarce, dovezile sunt uluitoare. Gandireasimplista a devenit atat de raspandita in societate, incat esteconsiderata standardul de intelepciune in anumite segmenteale populatiei. Exemple recente de simplism devastator auoferit comentariile a doi politicieni din Carolina de Nord.Reprezentantul tinutului Pitt, Henry Aldridge, a facut afirma-tia simplista ca femeile care sunt violate nu raman insarcinatedeoarece fluidele nu circula, iar organismul nu functioneaza"in timpul unui astfel de atac, ca si cum asta ar anula crima ori-bila a violului. Senatorul Jesse Helmes, incercand sa argu-menteze de ce doreste reducerea fondurilor federale pentrucercetarea SIDA, a spus ca nu vede nici un motiv pentru care


15/160

28 DRU MUL CATRE TINE INSUTI SI MAI DEPARTE

trebuie alocate resurse financiare unei boli care este cauzatade comportamentul deliberat, dezgustator si revoltator" alhomosexualilor. Adevarul este ca pe langa faptul ca se transmite sexual atat printre homosexuali, cat si printre hetero-sexuali SIDA se transmite si prin intermediul transfuziilorde sange, se transmite de la mame infectate la nou-nascuti siapare la lucratorii din domeniul sanatatii care se inteapa dingreseala cu ace sterilizate necorespunzator, folosite anteriorla pacienti infectati. Asadar, comentariul lui Helmes miroasenu numai a bigotism, ci si a simplism.

Diferite institutii din societatea noastra, in neputinta lor dea invatja sau de a demonstra cum sa gandesti bine, pregatescoamenii pentru gandirea simplista. De obicei, aceasta neputinta se regaseste la institutiile cele mai influente din soci-etate, mai ales in familie, biserica si mass-media. Dat fiind ca

ele au eel mai mare impact asupra vietilor noastre, mesajeledeceptionante pe care ni le transmit despre ce este importantin viaâ nu trebuie sa fie tratate cu usurin|a. Deoarece acesteinstitutii sunt liderii nostri culturali in prezentarea anumitormoduri de gandire si de trai drept adevarate, ele au puterea sane insele si sa ne manipuleze. Adesea promoveaza fara savrea jumatati de adevaruri uneori chiar minciuni sfruntate sub masca unor idei culturale pe care le luam drept nor-male". Bazandu-ne pe norme culturale, presupunem frecventca daca toata lumea gandeste asa sau face asa, trebuie sa fie

normal si corect.Astfel de norme culturale includ nu numai idei despre cum

arata o viata buna sau ce ar trebui sa fie acceptabil, dar sidespre ce ar trebui sa fie socotit rau sau nepotrivit. Desigur,exista norme pozitive, cum ar fi cele care promoveaza eticamuncii si ne incurajeaza sa fim civilizati unii cu altii. Dar nuaceste norme pozitive sunt problema. Cele pe care trebuie sa leregandim sunt normele care creeaza haos cultural. Le numescnorme negative, si acestea sunt frecvent cosmetizate si facutesa para atragatoare. Dar cand treci dincolo de suprafata, des-

coperi ca sunt negative tocmai pentru ca ne descurajeazadevoltarea. Se bazeaza pe jumatati de adevaruri si minciuni

Gandirea 29

frapante, care servesc la manipularea si tinerea noastra incaptivitate psihologica si spirituals.

In Psihologia minciunii1 am aratat ca minciunile creeazaconfuzie. Din cauza dificultatilor cu care s-ar confrunta dacasi-ar da girul unor minciuni sfruntate, institutiile manipuleazade obicei oamenii prin promovarea unor jumatati de adevaruri. Este o modalitate mai seducatoare, Tnsa o jumatate deadevar, care doar lasa impresia ca este pe deplin adevarata,poate produce si mai multa confuzie. Asa cum scria si poetulenglez Lord Alfred Tennyson, 0 minciuna doar pe jumatateadevarata este intotdeauna cea mai neagra dintre minciuni".

Cea mai mare minciuna promovata de diferite institutiisociale care, intr-un anumit fel, decurge din natura noastraumana Inclinata spre pacatul lenei este ca traim ca sa fimtot timpul fericiti. Suntem bombardati de mass-media, de bi

serica si de mediul de afaceri cu minciuna ca traim ca sa fimfericiti, sa ne simtim confortabil si impliniti. De dragul profi-tului, minciunile materialismului si publicitatii ne sugereazaca daca nu suntem fericiti, daca nu ne simtim impliniti sauconfortabil, probabil ca nu mancam cerealele potrivite sau nuconducem masina potrivita sau nu stam prea bine cu credinâ.Ce imoral! Adevarul este ca cele mai frumoase clipe le traimmai degraba in momentele cand nu ne mai simtim confortabil, cand nu suntem fericiti sau satisfacuti, cand ne luptam sisuntem in cautari.

Bombardati de gandirea unilaterala, aflam in mod clar dar

subtil ce se asteapta de la noi pentru a ne gasi locul in socie-tate. Suntem descurajati sa punem la indoiala minciunile ine-

rente materialismului, cu atat mai putin sa ne impotrivim lor.

Daca vrem sa fim considerati normali, se asteapta de la noi saincuviinâm toate acestea pentru a supravietui. Dar nu e nu

mai o problema de excludere din societate. De obicei accep-

tam de buna voie minciunile. Lenea noastra o idolatrie

2 Cartea a aparut la Editura Curtea Veche in 2004. (N.ir.)


16/160

30 DRUM UL CATRE TINE INSUTI 1 MAI DEPARTE

innascuta a confortului si facilului ne face partasi la con-spiratia din mass-media.

Bineinêles ca oamenii sunt diferrfi, dar ei isi formeazaopiniile chiar si despre chestiuni importante pe baza afoarte putine informatii in afara de ceea ce societatea le spuneca este normal". Cand pot alege, cei mai mulî prefera sa nu

gandeasca lucrurile pana la capat. Aleg calea cea mai facilade a rezolva problema, si anume stereotipiile si supozitiilesimpliste. Cad prada manipularilor si minciunilor mass-me-diei numai pentru a crede ca nu sunt atat de diferiti de veciniilor sau pentru a simti ca tin pasul cu acestia. Se simt obligatisa cumpere cerealele despre care aud in reclame ca ii fac saarate bine si sa fie sanatosi, fara sa puna la indoiala validitateaunor astfel de afirmatii. Sentimentul valorii personale se ba-zeaza in primul rand pe achizitionarea de masini de lux sau

alte bunuri pe care nu si le pot permite si pentru care ajung safie datornici si stramtorati finaciar mult timp.

Mutyi accepta normele negative, chiar daca au un sentiment difuz ca ceva nu e in regula. Ca sa folosim o metafora,e ca si cum cercurile s-ar forta sa intre in formele patrate aletiparelor culturale. Aceste persoane refuza sa infrunte normele, in parte pentru a evita pretul prea mare al nepopula-ritatii, al statutului de paria, care intr-un fel este unul anormal.De obicei, ajung sa regrete acest lucru spre sfarsitul vietii.Dupa ce si-a construit o cariera solida pana la varsta de 35 deani, Sally este totusi necasatorita si asupra ei se exercita ouriasa presiune sociala ca sa se casatoreasca cu primul barbatpe care-1 va intalni. Din cauza suspiciunilor si criticilor adusede societate fetelor batrane", cedeaza fara sa se gandeascamai profund la aceste probleme si fara sa aiba pareri proprii.Dar peste ani Sally va ajunge poate sa-si dea seama ca trebuiasa-si fi ascultat propriile presimtiri legate de casatorie.Disponibilizat la 55 de ani, in urma unei reduceri de personalla o mare companie, Bill poate regreta cu amar ca a pierdut

ocazia de a urma o cariera de asistent medical i a ales inschimb imaginea standard a omului de afacpri. Barbatii din

Gandirea 31

societatea noastra traiesc sub presiunea de a-si dovedi mas-culinitatea prin veniturile pe care le castiga. Dar Bill a pierdut pentru ca nu a indraznit sa fie diferit.

Imaginile propuse de mass-media abunda de concepterigide despre umanitatea noastra. Femeia care se apropie de

50 de ani si care nu mai poate renunta la imaginea ei devesnica tanara va indura toate nefericirile pentru a ramane ali-ata simplismului si a evita cu gratie posibilitatea de a desco-peri binecuvantarea batranetii. Desi putem dispreûi aceastaproblema ca fiind doar a ei, e important sa recunoastem caaceasta femeie nu este singura. Norma negativa din publici-tate sugereaza direct sau indirect ca femeile sunt in primulrand obiecte sexuale, care-si pierd valoarea odata cu varsta.Barbatul pe care se pune pret in reclame este eel care castigabine. In parte, din pricina gandirii simplismului specific gan-

dirii sexiste, mul$i barbati socotesc ca munca pe care o fac eiin afara casei este infinit mai importanta decat activitafile cas-nice ale femeii, ceea ce le creeaza o imagine mai buna despreei insisi, in ciuda tensiunilor care apar din cauza acestorconvingeri false. In loc sa-si reconsidere viziunea, atat barbatii, cat si femeile gandesc simplist pentru a se conformanormelor negative.

Ne putem, intr-un fel, simti ostaticiai acestei situaîi faraiesire. Pe de o parte, suntem prinsi intre cerinêle conformi-

tatii, iar pe de alta parte, grafie liberului nostru arbitru, putemdecide ca este in interesul nostru sa Ineridicam deasupragandirii conventional de grup. Suntem capabili sa gandimindependent despre chestiuni importante in loc sa ne traimcea mai mare parte a vietii conform doctrinelor simpliste alesocietatii. Cu siguranta, e un efort sa deosebesti ce ar trebui sice nu ar trebui sa crezi. Cand ne refuzam autonomia, nu e demirare ca devenim confuzi si nu ne simtim bine, dar candfolosim formule simpliste bazate pe ceea ce este normal"

sau la moda nu obtinem altceva decat haos inauntrul sauin afara noastra.


17/160

32 DRUMUL CATRE TINE INSUTI $1 MAI DEPARTE

Ce este la moda nu ni se potriveste neaparat

Influenta masiva a modei in cultura noastra duce adesea laconformism din cauza gandirii simpliste. Suntem o culturaobsedata de moda, fie ca ea se refera la ce haine sa imbracam,ce muzica sa ascultam sau ce ideologic politica sa urmam.

Accentul incredibil pus pe moda descurajeaza oamenii sagandeasca independent si incurajeaza gandirea conventio-nala, care se conformeaza parerilor si stereotipiilor generalacceptate. O astfel de gandire poate ajunge la limita irationa-lului sau poate chiar trece dincolo, spre nebunie, asa cum s-aintamplat cu na^iunea americana in Vietnam.

Avem obligatia sa cerem socoteala gandirii noastre simpliste in legatura cu ce ar trebui sa Tnsemne normal": avemobligatia sa ne folosim de gandirea critica. Ganditi-va, de

exemplu, la Constitutia noastra. Timp de aproape un secol asocotit ca un sclav inseamna trei cincimi dintr-o persoana. Onebunie. Nu exista a cincea parte dintr-o persoana. Ori esti opersoana, ori nu esti. Chiar daca a fost probabil ceva la moda un compromis politic si social care a functionat la un moment dat aceasta anomalie nu a fost serios pusa la indoialatimp de decenii.

A-ti folosi gandirea critica nu inseamna ca toata lumea tre-buie sa fie o enciclopedie ambulanta. Nu inseamna ca totitrebuie sa stim totul despre cazul Dred Scott3, de exemplu.Dar avem obligatia sa studiem, sa invatam si sa ne gandim lalucrurile foarte importante. Una dintre calitatile esentiale ale

3 In 1846, Dred Scott, un sclav de culoare in varsta de cincizeci de ani,

impreuna cu sojia sa, Harriet, au pornit un proces la tribunalul din St. Louis

pentru castigarea libertatii. Acest proces a fost inceputul unei batalii legale

care a durat unsprezece ani i care s-a incheiat la Curtea Suprema a Statelor

Unite, unde s-a dat faimoasa sentinta ca Scott trebuie sa ramana mai departe

sclav, pentru ca persoanele de culoare nu erau i nu vor deveni niciodata

cetateni ai Statelor Unite. Aceasta sentinta a contribuit la escaladarea ten-

siunilor dintre statele libere si statele sclavagiste, chiar inainte de RazboiulCivil american. (N. tr.)

Gandi r ea 33

gandirii critice este aceea de a decide ce merita si ce nu me-rita sa inveti sau sa studiezi. i trebuie mai degraba sa nerecunoastem lipsurile din cunoatere decat sa ne simtim for-fati sa lasam mandria, frica si lenea sa ne atraga in asumarearolului de atotstiutori.

Presupuneri, stereotipii si etichetari

A presupune ca stim totul, si in special ceva ce nu stim defapt, inseamna sa ne facem de ras. Simplismul presupune-rilor reprezinta un mod de viata pentru unii. Sunt oameni carepresupun ca modul lor de gandire fie ca se refera la drep-tul femeii de a avorta, fie la rugaciunea din scoli trebuie safie intotdeauna corect", in ciuda oricarei dovezi contrare.Cand la mijloc se afla si nevoia precara de a-si pastra falsul

simt al demnitatii si integritatii proprii, imaginea lor despresine recurge brusc la virtute, pe care si-o aroga nestingheritisi care devine astfel presupunerea fundamentala. Nu pot nu vor sa ia in considerare alternative^. Probabil ar fi unfel de moarte renuntarea la simplism.

Cele mai intalnite si, adesea, distructive presupuneri sebazeaza pe stereotipii despre noi insine si despre ceilalti.Stereotipiile implica de multe ori etichetarea si categorisireaoamenilor si lucrurilor intr-o maniera simplista, apoi emiterea

de judecati pe baza presupunerilor pe care Ie facem in functiede aceste categorisiri. Astfel de presupuneri se dovedesc adesea inselatoare. Eroul romanului meu In Heaven as on Earthporneste cu ideea ca cerul nu are nici un mister; totul esteinsipid, plicticos si limpede ca lumina zilei. Spre surprinderealui, el descopera ca cerul, ca si pamantul, nu este atat o utopiesimplista, cat mai degraba un labirint complicat de surprize sisituatii neasteptate.

Multi ii judeca pe altii pe baza etichetelor spre exemplu, asociem liberalii cu sufletele mari si conservatorii cu

corectitudinea rigida. Etichetele rasiale si etnice abunda desupozitii adesea inselatoare despre caracterul indivizilor care


18/160

34 DRUM UL CATRE TINE INSUTI SI MAI DEPARTE

apartin acestor grupuri. Tendintele politice ale unui evreu potfi percepute incorect de unii pe baza categorisirilor careimpart evreii in tabara ortodoxa, conservatoare si reformists.Comerciantii de masini de mana a doua sunt judecati de uniica fund smecheri sau Iipsiti de scrupule, subminand astfel

reputatia .multor comercianfi constiinciosi si muncitori, alcaror caracter este mai presus de orice indoiala. i mai estesupozitia des intalnita ca oricine se declara pe fata crestin tre-buie sa fie fundamentalist, iar oricine se declara agnostic nupoate fi matur spiritual.

Desi unele stereotipii pot confine un dram de adevar, elesunt, de obicei, prea simpliste pentru a prinde diferentele siasemanarile subtile dintre oameni atunci cand sunt folosite incomparatii si judecati. Cand sunt extreme, pot sta la baza

unor presupuneri care permit declansarea sau justificareaunor actiuni potential distructive.

Una dintre povestile principale ale romanului meu politistA Bed by the Window este generata de gandirea stereotipa aunui tanar detectiv. Bazandu-se pe supozitii, locotenentulPetri face o multime de greseli de gandire si judecata, care ildue periculos de aproape de arestarea persoanei nepotrivite.Prima presupunere il face sa-i restranga investigatia la o asis-tenta medicala doar datorita faptului ca a avut relatii sexualecu victima. A doua presupunere este convingerea lui ca femeianu ar fi putut sa iubeasca victima, deoarece aceasta era diformafizic, desi, de fapt, femeia tinea foarte mult la el. i pentru camurisera mai multe persoane in timpul in care asistenta isifacea tura, locotenentul Petri presupune ca aceasta este o crimi-nala in serie, care isi omoara pacientii din compasiune.

Una dintre cele mai cinice supozitii sustinute de locotenentul Petri se dovedeste a fi, de asemenea, cea mai oarba. Elcrede ca persoanele senile aflate in azil nu gandesc niciodata.Ca atare, trece cu vederea piste subtile, dispretuieste indiciisemnificative si neglijeaza in timpul investigatiilor aspecteimportante ale experientelor sale legate de ceilalti.

Gandirea 35

In ceea ce priveste stereotipiile generale despre persoaneleaflate in azile, personajul ma are pe mine drept model. Lainceputul carierei mele profesionale, cand am lucrat cu pacientii aflati in azile, eram legat la ochi. Credeam ca azileleerau doar gropi de gunoi pentru mortii inca vii. In timp, am

descoperit insa un mediu divers, populat cu oameni intere-santi, plini de umor, iubitori sj avand toate calitatile obisnuiteale unei fapturi umane. Asa cum mi s-a intamplat si mie inrealitate, locotenentul Petri invata in cele din urma sa pri-veasca dincolo de suprafata. Treptat, isi da seama ca gandireasimplista sfarseste adesea in fundaturi.

Intr-adevar, sfarsim in fundaturi cand ne bazam strict pesupozitii, etichete si stereotipii si ii judecam pe oameni intr-omaniera simplista. A presupune ca nu am defecte omenestideoarece scriu despre spiritualitate ar fi o concluzie simplista.

A spune ca cineva care se considera crestin trebuie sa fieautomat mai s'fant decat toti ceilalti ar fi o alta presupuneresimplista. In special, in cazul religiei, exista tendinta de afolosi etichete si presupuneri pentru a ne justifica propriaspiritualitate. Dupa unii, confesiunea careia ii apartin este sin-gura cale de a ajunge la Dumnezeu. E o greseala. Lui Dum-nezeu nu ii pasa atat de mult de etichete si forma, cat ii pasade fond.

Etichetarea oamenilor si lucrurilor ascunde intotdeauna

neajunsuri. In primul rand, diminueaza si degradeaza ade-varul. Dupa parerea mea, presupunerea ca un om frumos estemai bun si mai inteligent decat unui cu diformitati fizice nueste decit atit: o supozitie, nu un adevar. i totusi, nenumaratestudii facute pe aceasta tema arata ca cei mai multi ii favo-rizeaza pe oamenii considerati atractivi si eel mai adesea leatribuie calitati pozitive.

Multe dintre presupunerile pe care le facem in urmaetichetarii celor din jur ne fac sa traim superficial. Uitam sane punem la indoiala concluziile. Cu toate acestea, ar fi la felde simplist sa spui ca nu exista niciodata un motiv intemeiatde a eticheta. Oamenii de stiinta trebuie sa imparta lucrurile


19/160

36 DRU MUL CATRE TINE INSUTI gl MAI DEPARTE

in categorii pentru a-sj verifica teoriile si a reproduce rezul-tatele. Profesorii trebuie sa fie de acord ca nu orice absolventde clasa a opta poate deveni un mare scriitor. Paring trebuiesa distinga intre gusturile personale i temperamentele copiilorlor daca vor sa fie suficient de deschisi la nevoile specificeale fiecarui copil. Asadar, etichetarea isi are scopul ei darun scop limitat. Cand este constructive, ne ajuta sa luam deci-zii rapide, adesea salvatoare. Daca te afli noaptea pe strada sjde tine se apropie un strain inarmat, ar fi o prostie sa spui:Hm, hai sa analizez situaâ inainte sa fug."

Avem nevoie de etichete ca sa evaluam anumite lucruri.Sunt momente cand trebuie sa luam decizii temporare inaintede a avea mai multe informatii sau experienja in legatura cuo situate sau o persoana. Dar in cele mai multe cazuri, incli-nam sa punem etichete din motive gresite. Cand punem eti

chete pentru a face presupunen ?i a-i discrimina nejustificatpe altii sau pentru a ne gasi noua inline scuze deducemexistenfa unor calitaji generale ale unei persoane sau situajiifara sa avem informatia necesara care sa ne justifice conclu-ziile. Uneori, consecintele unor astfel de judecaî pot fi distinctive nu numai pentru altii, ci sj pentru noi insine.

Gandirea infractionala comuna

Daca am fi cinstiji cu noi inline, cei mai mul$i ar trebui sa

recunoatem ca au existat momente cand am fost atrai de ogandire infractionala, care este numai una dintre ipostazeledereglarii mintale. Cea mai mare partea a teoriei critice des-pre gandirea infractionala s-a bazat in principal pe cercetareapersoanelor incarcerate sau a delincvenfilor de diferite tipuri.Dar, de obicei, grani a dintre infractorii afla i dupa gratii sjnoi, ceilalti, este foarte subtire. Cercetarea gandirii infrac-Jionale scoate in evidenta cele mai comune tipare de gandireirajionala care conduc la decizii anormale. Cele mai multetipare de gandire infractionala nu sunt in primul rand intor-

tocheate, ci simpliste si unilaterale. Apoi, exista la unii tending de a se considera intotdeauna victime. Cei care gandesc

Gandirea 37

aa nu isi asuma responsabilitatea pentru propriile alegeri.Altora le lipseste perspectiva asupra timpului, ceea ce ii facesa traiasca in principal in prezent, fara sa investigheze viitorulsau sa ia in considerare consecintele propriilor acjiuni.

Exista un aspect al gandirii infracjionale care iese in evi-denfa mai mult decat altele datorita prezenjei sale constanteprintre segmentele neinfractionale ale populajiei. Este o atitu-dine de stapan, sau ceea ce putem numi sentimentul indrep-taîrii. Specifica acestei atitudini este o siguranta de sine carese invecineaza cu narcisismul eel mai pur. Cei care au un sentiment exacerbat de indreptajire sunt in stare sa justifice agre-sarea altor persoane sau a proprietajilor acestora fara sa lepese de drepturile celor agresaji. Daca gandirea lor pornestedintr-un complex de inferioritate", cei care se simt indrep-tatiî se considera neajutorati si adesea victime. Se plang i

protesteaza impotriva neânselor avute in viaâ din cauzaetniei, situatiei economice sau familiale. I?i minimalizeazarolul jucat de ei insjsi in esecul de a-i imbunatati viata. Uniiprefera sa fure, sa manipuleze sau sa ia intr-un fel sau altul dela ceilalti, din cauza convingerii lor ca himea le este datoare.Nu reusesc sa sesizeze ca ei sunt vinovaî de a fi neglijat caialternative de gandire i viaâ.

La altii, sentimentul de indreptafire pleaca dintr-un com-plex de superioritate". Acestia pot crede ca lor li se cuvinetotul, iarai datorita etniei, situatiei economice sau familiale.

Cred ca cei asemenea lor sunt, de asemenea, superiori, deci lise cuvine orice isj doresc, chiar daca, pentru a-si implinidorintele, trebuie sa ia de la altii. Se simt indreptaîti saprimeasca cea mai buna educate sau slujba si sunt ofensajidaca aljii isj doresc acelasi lucru. Problema nu este ca vor cee mai bun in viata. Aceasta gandire devine problematica doaratunci cand oamenii sunt gata sa-i nedreptateasca pe altii,discriminandu-i, exploatandu-i, oprimandu-i, negandu-le ace-leasi drepturi, sanse si acces la lucrurile de valoare.

Desigur, toate acestea sunt doar exemple de gandire sim-plista. Este la fel de prezenta la cei considerati inteligenî i


20/160

38 DRUMU L CATRE TINE iNSUTI $1 MAI DEPARTE

de succes, absolvent^ de scoli cu preten^ii si directori de maricompanii, ca si la cei needucati, lipsitji de privilegii, infractorisau bolnavi mintal. Numitorul comun este tending noastraomeneasca de a evita sa gandim bine.

Daca gdndesti prea putin este problema ta

Unul dintre pacientii pe care i-am consultat cu muty ani inurma este un exemplu pentru problemele care apar ca urmarea neputinjei de a gandi bine. Caracteristica sa cea mai preg-nanta si, in acelasi timp, defectul specific al gandirii sale, eraopunerea la schimbare. Traim intr-o lume a schimbarii, deci agandi ca nu e posibil sa te schimbi sau a evita pur si simpluschimbarea este o idee aflata undeva intre iluzie si amagire.Omul venea dintr-un oras de provincie care era la 20 de minu

te de mers cu masina de biroul meu. Timp de patru ani m-avizitat de doua ori pe saptamana si a cheltuit mare parte dineconomiile de-o viafa pentru aceste sedinte. O astfel de inves-titje de timp si bani ar parea sa reflecte interesul pentru schimbare si dezvoltare spirituala. Dupa cum am ajuns sa descopar,nu era cazul.

Cand am inceput sedhujele, i-am dat o harta cu o scurtaturape care putea s-o foloseasca si sa economiseasca astfel timpsi bani. Dupa sase luni de terapie, mi s-a plans intr-o zi cat de

mult ii ia sa ajunga la sedinfe. Asa ca i-am spus: Pai, John,incearca scurtatura." Mi-a raspuns: Imi pare rau, am pierdutharta." I-am mai dat una.

Dupa inca sase luni de la aceasta discutie, mi s-a plans dinnou pe aceeasi tema. L-am intrebat: 0 iei pe scurtatura?"Mi-a spus: Nu, e iarna si n-am vrut sa rise sa conduc pe dru-muri laturalnice inghetjate." L-am intrebat daca a pierdut dinnou harta si pana la urma i-am mai dat una. In sfarsit, dupa unan si ceva si dupa doi ani de terapie a inceput sa se

planga iar, si iar l-am intrebat: John, ai incercat scurtatura?".Mi-a spus: A, da. Am incercat, dar nu castigam timp." Asa

Gandirea 39

ca i-am zis si asta nu e tipic pentru un analist comporta-mental John, da-te jos de pe canapea. Jos. O sa facem unexperiment."

L-am lasat sa aleaga intre a fi observator sau sofer. A vrutsa fie observator. Ne-am urcat in masina mea si am mers pe

drumul pe care-1 folosea el de obicei, apoi ne-am intors labiroul meu pe scurtatura. In ultimul caz, castiga cinci minutela ducere si inca cinci la intoarcere. John, i-am spus, as vreasa-t,i atrag atent,ia asnpra unui lucru. Ai pierdut zece minute lafiecare drum facut pana la mine. Ai evitat scurtatura in ultimiidoi ani, adica douazeci de mii de secunde, ceea ce inseamnatrei zile. Ti-ai pierdut trei zile din viata. i nu numai atat, amadaugat, ai condus in total nouasprezece mii de kilometri inplus ca sa eviti scurtatura. i daca asta nu e de ajuns, ai mint,itca sa-^i protejezi nevroza."

La un an in total, dupa trei ani de terapie John mi-aspus in cele din urma: Cred... presupun ca motivatia domi-nanta a vietii mele este fuga de schimbare." De aceea nu vroiasa mearga pe scurtatura. Ar fi insemnat sa gandeasca si safaca ceva diferit fata de lucrurile cu care era obisnuit. La felse intampla si in cadrul edintelor. Dar faptul ca a spus cred"si presupun" a aratat limpede ca John nu vroia inca saaccepte necesitatea unei schimbari. Nevroza poate avea oputere formidabila. Fara sa devina un caz de succes, pana la

sfarsitul sedintelor el a continuat sa mearga pe ideea de esec,incercand sa evite riscurile pe care le presupune schimbarea.La fel ca John, multi oameni fug de schimbarea necesara dez-voltarii. Nu vor sa-i reformuleze anumite presupuneri siiluzii pe care le-au acceptat drept adevarate.

Pe vremea cand lucram ca psihiatru, schizofrenia eraetichetata drept o tulburare de gandire sau o tulburare a gan-durilor. De atunci, am ajuns sa cred ca toate tulburarile legatede boli psihice sunt tulburari de gandire. Indivizii aflati in

situatia extrema de a suferi de o boala mintala, ca anumiteforme de schizofrenie, sunt in mod evident victimele gandirii


21/160

40 DRU MUL CATRE TINE INSUTI gl MAI DEPARTE

confuze si pot fi atat de rupti de realitate, incat sa nu poataindeplini cum trebuie activitati zilnice obisnuite. i totusi, totiam intalnit in societate sau la locul de munca. persoane caresufera de narcisism, tulburari obsesiv-compulsive si tulburaride tip dependent. Au, poate, o sanatate mintala fragila, dar

reusesc sa para normali" si sa duca o viata. decenta. Realita-tea este, totusi, ca si ei au o gandire confuza. Narcisistii nu sepot gandi la ceilalti. Obsedatii nu vad imaginea de ansamblu.Dependents nu pot gandi singuri.

Toate afectiunile psihice cu care am avut contact de-a lun-gul anilor presupuneau o forma de tulburare a gandirii. Ceimai multi oameni care urmeaza o terapie sufera fie de nevroza, fie de o tulburare de personalitate. Printre ceilalti, care numerg niciodata la psihoterapeut, aceste afectiuni sunt la fel deproeminente si reprezinta, rezultatui unei gandiri confuze. La

origine, ele sunt iluzii de responsabilitate i, ca atare, reflectastituri opuse de a gandi lumea si problemele vietii.

Nevroticul traieste cu iluzia ca este responsabil pentru totisi toate si, drept urmare, isi asuma deseori responsabilitatiprea mari. Cand se afla in conflict cu lumea, inclina sa creadaca automat ei sunt de vina.

Persoana care sufera de o tulburare de personalitate edominata de iluzia ca n-ar trebui sa fie responsabila pentrunimeni si nimic. Astfel, adesea nu-si asuma suficienta respon

sabilitate. Cand se afla in conflict cu lumea, crede ca lumeaeste de vina.Trebuie sa spun ca noi toti suntem nevoiti sa traim cu anu-

mite iluzii. Sunt ceea ce psihologii numesc iluzii sanatoase,care ne ajuta in perioadele de tranzitie ale vietii si ne intretinsperanta. Sa ne gandim la iluzia iubirii romantice. Oameniinu s-ar casatori in lipsa ei. Iluzia ca a creste copii este maidegraba distractiv decat greu este si ea sanatoasa. Altfel nuam avea copii. Am crezut imi va fi mai usor cu propriii meicopii cand vor incepe sa mearga, apoi am crezut ca va fi mai

uor cand vor Tncepe scoala. Pe urma am crezut ca va fi maiuor cand isi vor lua carnetul de sofer. Pe urma cand vor

Gandirea 41

merge la facultate. Pe urma cand se vor casatori. Acum tra-iesc cu iluzia ca imi va fi mai usor cu ei cand vor ajunge pela patruzeci de ani. Astfel de iluzii ne tin in viata si ne incu-rajeaza sa mergem mai departe.

Asadar, iluziile nu sunt complet daunatoare, cu exceptia

cazului cand ne agatam de ele pentru prea mult timp si faranici un folos. Problema apare cand iluziile ne afecteaza permanent dezvoltarea. De exemplu, tanara de saisprezece anicare devine obsedata de cum arata si ce mananca poate sacreada ca niciodata nu e de-ajuns de slaba sau de buna ca sase compare cu celelalte fete din scoala. Ducand aceasta iluziela extrem, fata poate ajunge sa se infometeze si sa devinaanorexica. Sau poate sa-si depaseasca dilema nevrotica in

jurul varstei de douazeci de ani, cand capata mai multaincredere in sine. Tanarul care nu are performante sportive

deosebite isi poate descoperi calitati intelectuale care com-penseaza lipsa de talent sportiv. Daca isi apreciaza inteligen-ta, are mai multe sanse sa treaca peste complexul nevrotic deinferioritate pe care-1 resimte cand se compara cu baietii de lascoala. Asadar, o nevroza usoara sau o tulburare usoara depersonalitate nu trebuie privite ca o predispozitie de-o viata.Pe de alta parte, nevrozele si tulburarile de personalitate per-sistente ne mutileaza daca nu le tratam. Pot creste pana la adeveni piedici care sa ne blocheze definitiv.

Carl Jung scria: Nevroza este intotdeauna un substitut alsuferintei Iegitime." Dar substitutul poate deveni mai durerosdecat suferinta legitima pe care intentiona s-o evite. Nevrozainsasi devine in cele din urma cea mai mare problema. Asa cumscriam in Drumul cdtre tine insuti, credinciosi formei, multivor incerca apoi sa evite durerea si problemele, adaugand inschimb noi motive de nevroza. Din fericire, unii au curajul sa-siinfmnte nevroza si incep de obicei, cu ajutorul psihoterapiei sa invete cum sa traiasca suferinta legitima. In orice caz,cand evitam suferinta legitima rezultata in urma problemelor

pe care le avem, evitam si maturizarea pe care problemele o cerde la noi. Este motivul pentru care in bolile mintale incetam



22/160


sa ne maturizam, ne blocam. i fara maturizare, fara vindecare,spiritul uman incepe sa se vestejeasca."

Daca gandesti prea mult este problema celuilalt

Desi adesea ne facem rau singuri gandind simplist, sunt

momente cand ceilalti incearca sa ne faca rau pentru caindraznim sa gandim bine. Daca gandim mult, iar celorlati nule prea place asta, este problema lor, nu a noastra. Daca itifolosesti creierul, in mod sigur le faci probleme celorlatidaca acestia cauta sa te controleze, sa se foloseasca sau saabuzeze de tine, sau sa te faca dependent si temator de ei.Motivul ascuns pentru care fac astfel de lucruri poate fiacela ca vor sa te descurajeze sa iti dai seama de puterea personals, care este direct legata de abilitatea de a exercita o

gandire buna, independents.Se investeste mult pentru ca noi sa credem tot ce scrie in

ziare si tot ce ne spune guvernul. La urma urmei, daca nugandim singuri, suntem tinte usoare ale controlului si mani-pularii. Pentru a ne mentine dependenfi, suntem invatati ca nue necesar sa gandim mult. Parintii mei imi spuneau frecvent:Scotty, gandesti prea mult." Cati paring sau profesori n-auspus acelasi lucru copiilor: Gandesti prea mult." Ce lucrugroaznic sa spui cuiva asta. Motivul pentru care ni s-a dat uncreier este sa gandim. Dar traim intr-o cultura care pune putin

prej pe intelect, pe abilitatea de a gandi bine, deoarece esteconsiderat ceva diferit si posibil periculos. Pentru oricinedetine pozitii de putere parinti, patroni sau guvern cinevacare gandeste independent poate fi o amenintare.

Cea mai obisnuita reactie la toate scrierile mele nu este caam spus ceva care sa fie nou. Ci ca scriu despre genul de lucrurila care se gandeste toata lumea, dar despre care ii e teama savorbeasca. Cititorii mei au descoperit ca nu sunt singuri nici nebuni , si acest lucru le aduce o mare mangaiere intr-o

cultura care descurajeaza gandirea si, adesea, sinceritatea.Intr-adevar, e nevoie de curaj pentru a fi diferit, pentru a

Gandirea 40

indrazni sa fii tu insuti. Daca indraznim sa gandim singuri,trebuie sa fim pregatifi pentru reactii adverse. Riscam sa fimconsiderati excentrici sau razvratiti. Putem fi banuiti ca neaflam la marginea societatii, putem fi privi^i ca anormali sidiferiti in sensul eel mai rau al cuvantului. Dar daca indraz

nim sa cautam dezvoltarea, trebuie sa indraznim sa gandim.Unora le poate lua o viata intreaga sa accepte ca au liber-tatea de a gandi singuri. Dar acest drum spre libertate esteobstructionat de mituri ale societatii, dintre care unul vrea sane faca sa credem ca, odata iesiti din adolescenta, nu ne maiputem schimba prea mult. In realitate, suntem capabili sa neschimbam si sa evoluam pe tot parcursul vietii chiar incele mai subtile moduri. Dar este o alegere. Adesea se Tntam-pla ca abia cand izbucnesc crizele varstei mijlocii sa incepemsa gandim in direcfii noi si independente. Iar pentru unii,

gandirea independents se dezvolta numai cand sunt aproapede moarte. Din pacate, la altii nu se intampla niciodata.

Cel bun, eel rau si eel de la tnijloc

Se spune, pe buna dreptate, ca esti ceea ce gandesti. Estilucrurile la care te gandesti eel mai mult. Esti lucrurile la carenu te gandesti. Asadar, cele bune, cele rele si tot ceea ce seafla intre acestea si la care ne gandim sau nu spun multe

despre cine suntem. Cand gandim simplist, ne pregatim saasteptam Tntotdeauna solutii simple, raspunsuri evidente sirezultate clare chiar si in situatii complexe. Trebuie sa neobisnuim cu faptul ca multe situatii cum ar fi cu cine sa tecasatoresti, ce cariera sa alegi, cand sa cumperi o casa sunto loterie. Trebuie sa invatam sa traim in acea zona aflataundeva la mijloc", care apartine nesigurantei.

Toleranta la nesiguranta, asa cum subliniam in Drumulcdtre tine insuti, este cruciala cand ne punem la indoiala pre-supunerile. Si in A Bed by the Window, detectivul se grabeste

sa ia decizii pripite si sa faca judecati facile din pricina faptu-lui ca nu e dispus sa astepte si sa traverseze 0 perioada de



23/160


nesiguranfa. Dar, de vreme ce nu putem fi niciodata siguri caam luat in considerare toate aspectele unei situatii, dorinâ dea gandi profund duce adesea la o stare de indecizie. Existaintotdeauna posibilitatea sa ne scape ceva si trebuie sa supor-tam chinul de a fi indecisi. Chiar si pusi in faâ unei astfel denesigurante trebuie, totusi, sa fim in stare ca la un moment dat

sa acfionam si sa mam decizii. Reflectind asupra gandurilorsi sentimentelor noastre, ceea ce conteaza eel mai mult este savrem sa ne luptam cu ideea ca nu le stim pe toate. Aceastainseamna nu numai sa fii introspectiv, ci si sa traiesti in indoiala.Cred ca indoiala este, de multe ori, inceputul intelepciunii.

In practica mea de psihoterapeut am descoperit ca multioameni tineau cu dinîi de certitudinea convingerilor dincopilarie, ca si cum n-ar fi putut functiona ca adulti fara sa sesimta protejaî de aceasta certitudine. Doar cand ea disparea

si in jurul lor se casca neantul, apareau indoiala si nesigu-ranâ, iar acestea deveneau har salvator pe timp de criza.

Se intampla frecvent ca, dupa un an sau doi de terapie,acesti pacienî sa devina cu mult mai deprimati decat lainceputul edintelor. Am numit acest fenomen depresia tera-peutica. Era o cotitura in care pacientii i$i dadeau seama cavechiul lor mod de a gandi nu mai mergea. Ajungeau sa-siconsidere unele tipare de gandire stupide si inflexibile. Inacelasi timp, alte moduri de gandire pareau infricosator deriscante si dificile. Nu puteau sa mearga nici inainte, niciinapoi, si aceasta pozitie de mijloc ii deprima. In astfel demomente, intrebau: De ce sa fac ceva? De ce sa ma caznescatat de mult? De ce sa rise sa-mi schimb convingerile? De cesa nu renun^ si sa ma sinucid? De ce sa-mi bat capul? Care eideea, pana. la urma?"

Nu se gasesc niciodata raspunsuri usoare pentru astfel deintrebari. Nu exista raspunsuri in manualele medicale sau incartile de psihiatrie, deoarece aceste intrebari sunt fundamental existentiale si spirituale. Sunt intrebari despre sensul vietii.

S. i, desi era greu de dus la bun sfarsit, am numit terapeuticaaceasta perioada de depresie tocmai pentru ca o astfel de

Gandirea 45

inclestare spirituals avea, in cele din urma, ca rezultat ame-liorarea pacientilor care urmau o terapie de lunga durata.

In introducerea la Drumul cdtre tine insufi, scriam ca nufac o diferenta foarte mare intre gandire si spirit, deci nici intredezvoltarea spirituala si dezvoltarea mentala. Nu poti separa

gandirea intelectul de dezvoltarea psihologica si spirituala. Cand faceam practica de rezident, era la moda defai-marea introspectiei intelectuale. Singurul lucru consideratimportant era introspectia emo|ionala, ca si cum intelegereaintelectuala nu avea nici o valoare. Era o gandire simplista.

. Desi sunt de acord ca, in final, trebuie sa existe introspectieemotionala, de cele mai multe ori nu poti nici macar sa incepisa intelegi aspectele emofionale ale unui caz individual pananu ai atins introspectia intelectuala.

Sa luam complexul lui Oedip. Un adult care sufera decomplexul lui Oedip nu poate fi vindecat pana nu injelege, lanivel intelectual, ce inseamna complexul lui Oedip incazul in care poate fi vindecat in vreun fel.

Pentru a deveni adulji sanatosi, trebuie sa ne rezolvam maiintai dilema oedipiana a renuntarii la sentimentele sexualefata de parinfii nostri. In cazul unui baiat, tatal este vazut caun competitor pentru atentia mamei. In cazul unei fete, dorin-ta pentru tata ca obiect sexual sau obiect al iubirii inseamnaintrarea in competitie cu mama. Pentru prima oara in viafa,

copiii experimenteaza tensiunea pierderii. Sunt obligaî sarenunte la ceva important pe care nu-1 pot avea. Din expe-rienta mea, oamenilor care nu reusesc sa-si rezolve corespun-zator complexul lui Oedip le va fi mai tarziu ingrozitor degreu, chiar peste puterile lor, sa renunte la ceva, tocmai pentru ca nu au dus niciodata la capat prima renuntare. Asa caeste vital sa accepte ca nu au fost capabili sa-si posede parin-tele in felul inchipuit de ei.

Am intalnit un astfel de caz in persoana unei femei care s-amutat din Florida in Connecticut pentru a urma sedinte deterapie cu mine. Era unui dintre primii fani ai cartii Drumulcdtre tine insuti si avea suficienti bani pentru o astfel de


24/160

46 DRU MUL CATRE TINE JNSUTI gl MAI DEPARTE

schimbare de. domiciliu. Privind in urma, cred ca ar fi trebuits-o descurajez sa se mute atat de departe, pentru ca se gasescintotdeauna terapeuî locali disponibili. A fost una dintre celecateva gre?eli pe care le-am facut in acest caz, i vindecareaei nu a fost completa. Pe parcursul terapiei am Tntampinatmulte dificultaî. Dar, pe masura ce inaintam mai mult in des-cifrarea problemei reale, a venit i ziua cand a pronuntat pentru prima oara motivele ascunse care o aduceau la terapie. Lasfarsjtul unei sedinl;e, a intrat in maina, plangand i suspi-nind la volan. Poate cand voi depasi complexul lui Oedipma va lua doctorul Peck de nevasta", a spus. Devenisem figu-ra paterna in viafa ei, un substitut al tatalui pe care nu 1-aputut avea. Mai tarziu, mi-a spus: Poate ca aveî dreptate.Poate ca sufar de complexul lui Oedip." Dar nu am fi ajuns nicimacar aici daca nu i-as, fi explicat ce inseamna acest complex.

Un alt caz a fost al unui barbat tratat, din nou fara succes,pentru dificultatea pe care o avea de a renunja. Cand a venitsa ma vada era torturat. Se plangea ca avea trei prietene i seculca cu toate trei. Pentru ca lucrurile sa fie i mai complicate, incepuse sa fie atras de o a patra. Doctore Peck, mi-aspus, nu intelegi chinul in care ma zbat, cat de teribil estetotul. tii cum este sa incerci sa ajungi deodata la trei mesediferite de ziua Recunostinêi in timpul investigatiilor?"

fyi cam complica viata, nu-i asa?" i-am raspuns. La aceavreme nu mai faceam terapie, ofeream doar consultajii. Darpentru ca nu stiam ce sa fac cu acest om, 1-am rugat sa maivina i a doua oara. Intre cele doua intrevederi, am inceput sama gandesc ca motivul pentru care nu putea sa renunê la nicio iubita nu putea alege era faptul ca nu-si rezolvasecomplexul lui Oedip. Cand a venit la a doua sedinta, 1-amrugat sa-mi povesteasca cate ceva despre mama lui.

A descris-o ca fiind uimitor de frumoasa i a continuat savorbeasca fara intrerupere despre ea. Lucra la o companie deconsiliere personala i conducea sesiuni pe teme de psiholo

gie. In ciuda cunostintelor intinse de psihologie, din punct devedere emotional era inconstient de dilema sa. Cand i-am

Gandirea 47

spus: Harry, apropo, stii ce este complexul lui Oedip?", ras-punsul lui a fost: E ceva legat de oameni, nu-i asa?". Omular fi trebuit sa stie, macar ca intelectual, ce este complexul luiOedip. In mod vadit, nu auzise prea mult din ce se spusesedespre acest complex la cursurile de pregatire pe care le

facuse. Sigur ca, nu ii convenise sa auda nimic despre acestcomplex tocmai pentru ca isi recunotea propria nevroza. Iipusesem deja diagnosticul, asa ca 1-am trimis la un alt tera-peut, dar am aflat mai tarziu ca sedinfele n-au avut succes. Nuvroia sa se schimbe. E greu sa evoluezi cand nu pofi renunâla nimic.

O problema similara este cea a masochistilor. Origineanevrozei lor este dorinta de a fi nefericiji. Pentru a se facebine, trebuie sa inveje sa gaseasca modalitaî de a fi fericiî.Dar caracteristica lor de baza este ca nu sunt fericiî. Mintea

lor este fixata pe autoinfrangere si asa se intampla cu tofi ceicare se agata cu disperare de ceva la care nu vor sau nu pot sarenunte, desi ii face nefericifi. E ca si cum ar fi construiî safie niste rataî. A renunâ la ceva inseamna a face 0 schimbare. Intocmai ca barbatul care nu vroia sa renunfe la promis-cuitatea in care traia, astfel de persoane refuza sa faca schim-bari care i-ar vindeca. Este pretul platit de mulji pentru otulburare de gandire.

Cum gandim, cum ascultdm

Deoarece ne bazam atat de mult, pana la a deveni dependent, de presupuneri si de iluziile care le insofesc , demulte ori nu reusim sa comunicam cu ceilalji si generamhaos. Polarizarea rasiala care a urmat verdictului in cazulO. J. Simpson este un exemplu. Neputinja de a ne pune laindoiala propriile prejudecafi rasiale albe sau negre neface incapabili de a auzi cu adevarat ce ni se spune. Uitamcare sunt fundamentele unei bune comunicari. E inutil sa mai

spunem ca nu po$i, realmente, comunica daca nu asculî cu adevarat sinu pop asculta cu adevarat daca nu gandesti cu adevarat.

48 DRU MUL CATRE TINE 1NSUTI ?I MAI DEPARTE Gandirea 49


25/160

48 DRU MUL CATRE TINE 1NSUTI


26/160


Am descoperit ca ideea de a fi ascultat cu adevarat areadesea o putere terapeutica remarcabila. La aproximativ unsfert dintre pacientii pe care i-am vazut, fie adulti, fie copii,am remarcat o imbunatatire considerabila, chiar uluitoare, inprimele luni de psihoterapie, fara ca macar sa ajungem la

originile problemelor lor sau sa incepem sa le interpretam.Exista cateva explicafii ale acestui fenomen, dar principalulmotiv este, in opinia mea, sentimentul ca erau ascultati cuadevarat, adesea pentru prima oara dupa multi ani si incazul unora, pentru prima oara in viata.

Libertate si gdndire

Exista o distinctie clara intre gandirea confuza si gandirealimpede. i totusi, in psihiatrie exista o regula care spune ca

nu exista gand sau sentiment rau. E o regula folositoare in

anumite privin^e. In alte privinte, este o regula simplista.Putem emite judecati etice doar despre actiuni. Daca cineva

se gandeste sa te loveasca si pe urma te loveste in cap cu o ve-

ioza, este un lucru rau. Dar simplul gand de a gandi asa ceva nueste rau. Este diferenta dintre ganduri personale si actiuni pub-lice". Ultimele implica exteriorizarea gandurilor prin punerealor in practica. Este aproape imposibil sa emiti judecati despre

gandurile cuiva daca ele nu se traduc printr-un comportament.

Asa ca ajungem la un paradox in ceea ce priveste liberta-tea si gandirea. Pe de o parte, suntem liberi sa gandim ce

vrem. Ca sa ne vindecam, trebuie sa fim liberi sa fim noi insi-ne. Dar asta nu inseamna ca suntem liberi sa fim criminali sisa impunem altora gandurile noastre sau sa ne angajam in ac

tiuni distinctive fara sa fim pedepsiti. Astfel, odata cu liberta-

tea de a gandi i simti orice, vine si responsabilitatea de a nedisciplina gandurile si sentimentele. Unii dintre noi, si mi s-a

intamplat si mie, avem nevoie sa plangem. Altii, care sunt

raniti mai usor, au poate nevoie sa invete sa nu mai plangaatat de mult. Trebuie sa fim liberi sa gandim si sa simtim, dar

Gandirea 51

asta nu inseamna ca trebuie sa spunem cu voce tare orice netrece prin cap sau sa ne deschidem inimile catre oricine.

Un mare luptator pentru pace, om conservator si lider almiscarilor pentru drepturi civile, Pete Seeger, obisnuia sacante un cantec antifascist german, Die Gedanken sind frei",

care se traduce literal Gandurile sunt libere". Ca sa gandimsi sa simtim, trebuie sa ne simtim liberi. Dar, ca in orice altasituatie, lucrurile trebuie nuan^ate. Libertatea fara disciplinane poate aduce necazuri. Intr-adevar, libertatea de a gandiorice vrem naste o dilema complexa. O buna gandire are legicare limiteaza libertatea, si nu orice fel de gandire este buna.Gandirea precara duce la comportamente precare. Mai mult,asa cum am vazut din exemplele de gandire simplista alesocietatii in care traim, avem toate motivele sa fim prudenti,deoarece s-a Intamplat de atatea ori ca gandirea negativa siextrema sa fie interpretata ca pozitiva doar pentru ca a fostacceptata de toti ca normala.

Imi vin in minte versurile lui Cat Stevens din canteculCan't keep it in", care se termina asa: Say what you mean,mean what you're thinking, think anything."4 Imi place lanebunie cantecul, dar cand spune gandeste ce vrei" devinputin suspicios. A permite oamenilor sa gandeasca orice esteo propunere care ma sperie. Dar cred ca trebuie sa le damaceasta libertate. Trebuie sa recunoa^tem, in acelasi timp, caaceasta libertate nu garanteaza ca tod oamenii vor gandi bine.Recunoscand libertatea de gandire, avem nevoie sa ramSnemmereu constienti ca putem face alegeri bune sau rele. i,odata cu libertatea de gandire, trebuie sa invatam sa toleramsi libertatea de a fi nesiguri.

Sunt un mare sustinator al propunerii facute de un prietende-al meu, care vrea sa reliefeze intr-un mod simbolic acesteidei. El crede ca ar trebui ridicata o Statuie a Responsabilitatiipe Coasta de Vest pentru a contrabalansa Statuia Libertatii de

4 Spune ce vrei sa faci, fa ceea ce gandesti, gandeste ce vrei." (N. tr.)

52 DRU MUL CATRE TINE 1NSUTI SI MAI DEPARTE GSndirea 53


27/160

pe Coasta de Est. Intr-adevar, nu putem separa libertatea deresponsabilitate. Avand libertatea de a gandi pe cont propriu,trebuie sa ne socotim responsabili pentru cum si ce anumegandim si daca ne folosim capacitatea de gandire pentru aobtine ce e mai bun in via^a.

Timp si eficienta

Pe langa convingerea pe care o au cei mai multi ca stiu inmod firesc cum sa gandeasca, exista si presupunerea subtera-na ca gandirea nu necesita mult efort sau timp. E adevarat catraim intr-o societate care ne permite sa ne folosim eficienttimpul in viaja de zi cu zi ca atunci cand putem lua in drumspre casa si o cina gata preparata si hainele de la curatatorie;dar am ajuns sa ne asteptam ca si rezultatele sa fie la fel derapide ca serviciul dintr-un restaurant fast-food. Suntem incu-rajaji sa ne folosim eficient timpul, dar rareori ne acordamtimpul sa gandim eficient. Confruntati cu problemele dinviafa reala, ne imaginam ca le putem rezolva la fel de repedesi usor cum vedem la televizor, in seriale de comedie caredureaza o jumatate de ora.

Ca atare, multi oameni manifests un interes scazut fata demeditatie. Efortul pe care-1 presupune gandirea adevaratacade adesea pe locul doi si

43953981-Peck-Scott-Drumul-Catre-Tine-Insuti-Si-Mai-Departe-1.pdf

Documents

Transcript of 43953981-Peck-Scott-Drumul-Catre-Tine-Insuti-Si-Mai-Departe-1.pdf