1

Colecþia Liman duhovnicescConferin]ele ASCOR Ia[i

4

Mitropolitul Bartolomeu Anania

Rug\ciunea, ivzor de putereîn încerc\rile vie]ii

2

Prezenta bro[ur\ reflect\ transcrierea(adaptat\ pentru tipar) conferin]ei sus-]inute `n anul 1996, de MitropolitulBartolomeu Anania, la invita]ia ASCORIa[i.

© DOXOLOGIA, 2013ISBN 978-606-666-065-5

3

Mitropolitul Bartolomeu Anania

Rug\ciunea,izvor de putereîn încerc\rile vie]ii

Tip\rit\ cu binecuvântarea~naltpreasfin]itului

TEOFANMitropolitul Moldovei [i Bucovinei

Editura DOXOLOGIAIa[i, 2013

4

5

Rug\ciunea este, prin excelen]\, vorbi-rea omului cu Dumnezeu. Despre fiecarepersoan\ se presupune c\ are o fa]\. Fa]aeste acea latur\ a persoanei prin care res-pectiva persoan\ se întoarce c\tre cevasau c\tre cineva. Din acest punct de ve-dere [i Dumnezeu are o fa]\ [i [timaceasta chiar de la psalmistul David:„Nu-]i întoarce fa]a ta de la mine”. A[aîncât, de câte ori omul î[i întoarce fa]ac\tre Dumnezeu, pentru a intra în co-muniune cu Dânsul, Dumnezeu î[i în-toarce [i El fa]a, în a[a fel încât, duhov-nice[te vorbind, cele dou\ entit\]i, celedou\ persoane - persoana lui Dumnezeu[i persoana omului - se întâlnesc fa]\c\tre fa]\. Este, deci, o convorbire direct\[i care, pân\ la urm\, duce la comuniune.Dac\ rug\ciunea nu are o finalitate [inu se tope[te în aceast\ comuniune, nueste o rug\ciune adev\rat\, ci e mai multo conven]ie.

Rug\ciunea face parte din via]a spi-ritual\ a omului, dar a[ vrea [i aici s\fac o oarecare delimitare, pentru ca s\elimin\m, pe cât este posibil, confuziile

6

terminologice. În mod obi[nuit se vor-be[te despre o via]\ material\ [i o via]\spiritual\ a omului. Aceast\ distinc]iese f\cea chiar [i-n vremea comunismu-lui ateu, dar prin via]a spiritual\ se în-]elegea, în special, cultura sau ceea cenu ]ine neap\rat de activitatea material\,ceea ce nu ]ine de plug sau de fabric\; ovia]\ raportat\ mai mult la intelect.

Distinc]ia trebuie f\cut\ mai întâiterminologic: „spiritual” vine de la „spi-ritus”, „vita spiritus”, care înseamn\via]\ spiritual\, sufleteasc\. Dar în limbaromân\ avem un alt cuvânt care defi-ne[te mai bine ceea ce vrem noi s\ în]e-legem prin via]\ spiritual\. Pentru c\aceasta este mai mult decât cultur\ [itrebuie s\ fie mai mult decât cultura.Într-o pagin\ frumoas\, pe care o ra-portez neap\rat la Noica, un ConstantinNoica care se ancorase [i se plafonasede cultur\, Andrei Ple[u, nemul]umitde aceast\ plafonare, a spus: „Vreau s\m\ ancorez în ceea ce este mai multdecât cultur\, pentru c\ un om de cul-tur\ nu este altceva decât o imens\ bi-bliografie. Eu vreau s\ fiu mai mult decâtbibliografie. {i, pentru a fi mai mult decât

7

aceasta, trebuie s\ m\ ancorez în via]aspiritual\”. Dar vine, la un moment dat,Alexandru Paleologu [i spune: „Mie mise pare foarte general [i foarte confuzacest termen: spiritual, spiritualitate. Ceeste aceea?” Mai târziu a revenit, pentruc\ a aprofundat aceast\ problem\ [i [i-adat seama c\ nu este o vorb\ goal\ saunu este o vorb\ conven]ional\ aceea dea avea o via]\ spiritual\ [i de a te ancoraîn spiritualitate. Oricum, este mai multdecât cultur\.

Avem un alt termen, care este înaparen]\ sinonimul lui „spirit”: „duhul”.Aceste dou\ cuvinte, unul fiind de sor-ginte latin\ [i unul de origine slavon\,par s\ fie sinonime prin derivatele lor,dar, de fapt, nu este deloc a[a. Pentruc\ spiritul d\ spiritualitate, iar duhuld\ duhovnicia. Duhovnicia este altcevasau mult mai mult decât spiritualitatea.Spiritul d\ spiritualul. Un om spiritualpoate s\ fie [i un om care face glume.De aceea via]a spiritual\ este mult maipu]in decât via]a duhovniceasc\, iar ru-g\ciunea face parte nu din via]a spiri-tual\, ci din via]a duhovniceasc\. Acestlucru este foarte important de re]inut!

8

Sfântul Apostol Pavel face o distinc]ienet\ între omul, spunem noi, firesc, darîntr-o traducere foarte original\ este omulpsihic – „psihicos”, „antropos psihicos”,[i omul duhovnicesc (ierta]i-m\ dac\uneori fac recursuri la filologie, dar a[vrea s\ fiu cât se poate de explicit, pentrua face distinc]ia corect\ între omul psihic[i omul duhovnicesc). În toat\ doctrinasa, Sfântul Apostol Pavel nu d\ foartemul]i bani pe omul psihic, pentru c\psihicul este partea labil\ a omului.Psihicul determin\ chiar [i pasiunile car-nale, care se infiltreaz\ în noi, [i avem,într-o rug\ciune l\sat\ de unul din Sfin]iiP\rin]i, un fragment în care ne rug\mlui Dumnezeu s\ ne îndep\rteze derelele care se lucreaz\ cu gândul înl\-untrul trupului nostru. Deci psihicul poates\ lucreze r\ul [i poate s\ activeze chiarasupra trupului, determinând pasiunicarnale [i vinovate. Psihicul, în genere,a[a cum am mai spus, este partea labil\,partea schimb\toare a omului [i fiecaredintre noi [tim c\ starea psihic\ se poateschimba de la or\ la or\, în func]ie [i devremea de afar\, [i de atmosfera dincas\, de somnul pe care l-ai f\cut sau nu

9

l-ai f\cut, de mâncarea care ]i-a pl\cutsau nu ]i-a pl\cut, de ambian]a imediat\sau mai îndep\rtat\.

Sfâtnul Pavel îl vede pe om ca pe unins cu foarte mult\ statornicie, iar sta-tornicia i-o d\ duhul [i prin aceasta eldevine om duhovnicesc. Duhul repre-zint\ permanen]a omului [i, mai ales,etajul superior, prin care el poate s\intre în comunicare [i în comuniune cuDumnezeu. De aceea, Sfântul ApostolPavel creeaz\ o ierarhie stratificat\ va-loric a p\r]ilor omului, a[ezând trupesculla nivelul de jos, psihicul deasupraacestuia, apoi duhovnicescul, iar dea-supra tuturor noeticul, de la termenulgrecesc „nous”, care este tradus prin„intelect”, „ra]iune”, „inteligen]\”. Estepartea cea mai fin\, cea mai rafinat\ asufletului, prin care omul duhovnicesc,în starea de extaz, intr\ în comuniunecu Dumnezeu. Dar, mai mult decât stareade extaz - pentru c\ extazul este rev\r-sarea insului în afara lui – se afl\ stareade entaz, care este înm\nuncherea insuluiîn interiorul s\u, a[a încât omul cu ade-v\rat duhovnicesc dep\[e[te [i etajulpsihicului [i pe cel al duhovnicescului,

10

intrând în acela al noeticului, adic\ deleg\tur\ imediat\ cu Dumnezeu.

La acest nivel chiar rug\ciunea devineinutil\, pentru c\ starea de rug\ciunenu mai este o convorbire cu Dumnezeu,ci participarea sfântului - c\ci despre eleste vorba - la Dumnezeu, îndumne-zeindu-se prin participare la harul luiDumnezeu. F\când aceste preciz\ri nuînseamn\ c\ rug\ciunea, parte din via]aduhovniceasc\ a omului, este o con-templa]ie, pentru c\ ea este altceva decâtcontempla]ia, care implic\ mai multintelectul. Rug\ciunea este activ\, lu-cr\toare, iar Evagrie Ponticul, unul dintrep\rin]ii cei mai importan]i ai cre[tinis-mului, spunea, la un moment dat, c\:„rug\ciunea este folosirea cea mai au-tentic\ [i mai bun\ a intelectului”. Ea nuse poate face f\r\ participarea intelec-tului, adic\ s\ în]elegi rug\ciunea, s\ ]i-oasumi prin în]elegere, pentru c\, altfel,ea devine mecanic\ [i nu mai este rug\-ciune, ci doar o simpl\ deprindere. Deaceea trebuie s\ evit\m prezum]ia c\rug\ciunea nu ar face parte din via]apractic\ a omului, ci numai dintr-o starea lui static\.

11

Sfântul Apostol Iacov, în epistola sa,vorbe[te despre cei care trebuie s\ chemepreo]ii pentru a face rug\ciuni celorbolnavi, spunând c\: „Mult poate rug\-ciunea dreptului”. Corect este: „multpoate face rug\ciunea dreptului cea lu-cr\toare”, în care „cea lucr\toare” arevaloare de apozi]ie, adic\ define[te sauredefine[te ceea ce s-a spus înainte.Rug\ciunea dreptului este, prin defini]ie,lucr\toare, este un izvor dinamic, carecurge, care vine de undeva [i care te ali-menteaz\. Rug\ciunea este, astfel, unfactor activ, de[i se petrece în absolutaintimitate a eului duhovnicesc.

În cele ce urmeaz\ a[ vrea s\ m\refer la una dintre modalit\]ile de rug\-ciune, adic\ din cele dou\: rug\ciuneacolectiv\ [i rug\ciunea personal\. Nu voivorbi despre rug\ciunea în comun, pecare o cunoa[tem din biseric\, din via]anoastr\ liturgic\. Dar Mântuitorul Hristosa introdus, prin exemplul personal, întâiaceast\ rug\ciune - personal\. Chiar amers pân\ acolo încât, ca s\-i trezeasc\pe contemporanii s\i, a negat valoarearug\ciunilor publice, pe care obi[nuiaufariseii s\ le fac\ prin pie]e, pe str\zi [i

12

pe la r\spântii. A osândit un astfel demod de a se ruga, dar nu a osândit, înschimb, rug\ciunea din templu, pe carea f\cut-o [i El, [i-o f\ceau [i Apostolii.

În repetate rânduri, îns\, ne spunSfin]ii Evangheli[ti, Mântuitorul Hristos,din când în când, se retr\gea în locdeosebi, adic\ în loc deosebit, departede ucenicii S\i, [i mergea fie într-unmunte, fie într-un pustiu, ca s\ se roage.Toate acestea pentru a intra într-o co-muniune foarte apropiat\ cu P\rinteleS\u ceresc. De altfel, ca Dumnezeu, nuSe desp\r]ise de Tat\l, dar sim]ea nevoia,periodic, prin rug\ciune direct\ [i per-sonal\ - pentru c\ Iisus e o persoan\,iar Tat\l S\u ceresc e tot persoan\ – s\comunice. Chiar [i atunci, înainte dePatimi, în gr\dina Ghetsimani, când seg\sea împreun\ cu ucenicii, i-a l\sat peace[tia singuri [i S-a îndep\rtat la unnum\r de metri, a[a încât s\ nu poat\ fiauzit, pentru a se ruga cu voce tare, înintimitatea singur\t\]ii Lui. Acest exemplua fost urmat [i de Sfin]ii Apostoli [i,apoi, de Sfin]ii P\rin]i, cultivat fiind pân\în zilele noastre.

13

Este gre[it s\ se cread\ c\ partici-parea numai la via]a liturgic\ [i la ru-g\ciunea liturgic\ este suficient\ pentruun cre[tin. Dac\ via]a cre[tinului nu cul-tiv\ [i rug\ciunea personal\, acesta nueste un cre[tin adev\rat sau întreg. Iarlocul pentru rug\ciunea personal\ îlcunoa[tem tot de la Mântuitorul Hristos:„Intr\ în c\mara ta - adic\ în odaia ta -[i roag\-te singur acolo, pentru ca s\ tevad\ doar Dumnezeu, Cel ce este într-ascuns”. Tu ascunde-te de oameni, staide vorb\ cu Dumnezeu, pe Care nu-lv\d oamenii [i, în felul acesta, vei rea-liza aceast\ rug\ciune adev\rat\! Cuto]ii cunoa[tem Liturghia, dar s\ [ti]i c\din Liturghie face parte aceast\ rug\ciune.

Aici fac o mic\ parantez\, ]inând s\men]ionez c\ în Liturghie exist\ [i oparte nev\zut\, pe care credincio[ii dinbiseric\ nu o v\d niciodat\ [i nu o aud.Ea se nume[te Proscomidie [i, de fapt,este partea preg\titoare a ceea ce se vede.În fiecare altar se g\se[te, în partea stâng\,o firid\, care se cheam\ proscomidiar,[i unde se g\sesc preg\tite pâinea, vinul[i apa din care se preg\tesc Sfintele Taine.

14

Înainte de începerea Liturghiei auzite [iv\zute, preotul, îmbr\cat în od\jdii, ofi-ciaz\ Proscomidia, adic\ aceast\ partea Liturghiei care nu se vede [i în carepomene[te numele mor]ilor [i viilor în-scrise pe pomelnicele pe care credincio[iile las\ la altar.

Este, poate, partea cea mai frumoas\[i mai impresionant\ a Sfintei Liturghii,tocmai pentru c\ nu este v\zut\ [i auzit\,dar [i pentru c\ la Proscomidie nu poateoficia decât un singur preot sau câte unsingur preot, chiar dac\ la Liturghie par-ticip\ un sobor de [ase, zece sau dou\-zeci de clerici. Cel pu]in pentru aceleminute, în care î[i pomene[te mor]ii [iviii în singur\tate, orice preot devine unpustnic. Pentru c\ se însingureaz\. Acolonu este decât el [i Dumnezeu. Nu esteîn fa]a credincio[ilor. Acolo nu mai con-teaz\ dac\ este b\trân, dac\ este tân\r,dac\ este înalt sau scund, dac\ estefrumos sau urât, dac\ are ve[minte maimult sau mai pu]in str\lucitoare. Numai conteaz\ nimic din aspectele exte-rioare sau spectaculoase ale preotului [iale slujirii lui. Este un capitol despre

15

care însu[i Arghezi a scris o pagin\ foartefrumoas\ [i, amintindu-mi-o, m-am po-menit c\ fac aceast\ parantez\, pe careiat\ c\ o închid.

A[adar, chiar dac\ în timpul rug\-ciunii ob[te[ti exist\ o parte de rug\-ciune direct\ [i personal\, singular\ [isingularizat\, cu atât mai mult rug\ciu-nea cre[tinului trebuie s\ fie astfel. Acas\la el, în camera lui [i, dac\ nu are doaro camer\ a lui, atunci un col] din ca-mera lui, în care, de obicei, se pun [iicoane, pentru binecuvântare, dar [ipentru ambian]\ se ini]iaz\ aceast\ le-g\tur\ cu Dumnezeu. Prezen]a uneiicoane pentru rug\ciune este [i un fel decenzur\ moral\. În fa]a unei icoane nupo]i înjura, nu po]i fuma, nu po]i bea,nu po]i spune cuvinte urâte, nu po]iface gesturi nepermise, pentru c\ aiimpresia tot timpul c\ te vede Dumnezeu.Nu hârtia sau nu lemnul, ci Acela pe careicoana îl reprezint\! Deci, este o cenzur\binef\c\toare [i permanent\ asupra vie]iimorale a omului. De aceea, col]ul încare se face rug\ciunea este împodobitcu icoane.

16

Exist\ [i un timp al rug\ciunii. Num-a[ referi la via]a monahal\, în care ses\vâr[esc cele [apte laude, dup\ cuvân-tul psalmistului, care spune: „De [apteori în zi te-am l\udat, Doamne”, ci lavia]a omului obi[nuit, care, de obicei,se roag\ de dou\ ori pe zi: diminea]a [iseara. Diminea]a, dup\ ce s-a sculat, [iseara, înainte de culcare. Dac\ s-a de-prins, este bine s\ se închine [i s\ spun\o rug\ciune înainte de mas\ [i, iar\[i,foarte bine dac\ spune înc\ una, scurt\,dup\ mas\. Dar cel pu]in seara [i dimi-nea]a cre[tinul trebuie s\ se roage însingur\tate, numai el [i Dumnezeu.

Exist\ [i o direc]ie a rug\ciunii: deobicei ne orient\m c\tre r\s\rit, pentruc\ avem cuno[tin]\ de faptul c\ din partear\s\ritului se va ar\ta Fiul Omului, caun fulger, atunci când va veni s\-i în-vieze pe to]i [i s\-i judece. Rug\ciuneacea mai puternic\ este aceea care esteînso]it\ de post. Nu de mult s-a citit înbiserici o Evanghelie despre un copildemonizat, pe care Sfin]ii Apostoli, larug\mintea tat\lui copilului, nu fuseser\în stare s\-l vindece. Întrebat, dup\ aceea,

17

de c\tre ei: „Noi de ce n-am putut, În-v\]\torule, s\-l vindec\m?” li s-a spusc\ „Acest neam de demoni nu poate fiscos decât cu post [i rug\ciune”. Deobicei rug\ciunea trebuie asociat\ cupostul [i, din acest punct de vedere,chiar din via]a obi[nuit\, este bine ca,diminea]a, rug\ciunea s\ fie f\cut\ înaintede micul dejun. Aceasta presupune [i ostare de post; minim\, dar este. Pentruc\ stomacul îmbuibat nu este prielnicrug\ciunii. Asta o [tim din practic\. Estefoarte important ca rug\ciunea s\ fie în-so]it\ de credin]\, credin]a înseamnând[i participarea intelectului de care v-amvorbit, adic\ o rug\ciune con[tient\ deceea ce poate ea.

Din acest punct de vedere a[ vreas\ citez un text din Evanghelia lui Marcu,într-o tâlcuire - o spun cu toat\ umilin]a,dar [i cu toat\ responsabilitatea - careîmi apar]ine, pentru c\ am dat peste ovariant\ a textului care permite o ase-menea traducere, f\r\ niciun fel de putin]\de t\gad\. În mod obi[nuit cuvinteleMântuitorului din Evanghelie sun\ a[a:„Pe toate câte le cere]i, rugându-v\, s\

18

crede]i c\ le ve]i primi [i le ve]i avea”,ceea ce este firesc, în ordinea logic\ alucrurilor. Textul adev\rat, pe care mi-am permis s\ vi-l dau, cu toat\ r\spun-derea, este urm\torul: „Pe toate câte lecere]i, rugându-v\, s\ crede]i c\ le-a]i [iprimit [i le ve]i avea”. Aceasta ne arat\,cu adev\rat, rug\ciunea care apeleaz\ lacredin]a pur\, credin]\ ce nu mai esteînso]it\ de n\dejde. Dac\ folosim verbulla viitor („s\ crede]i c\ le ve]i primi [i leve]i avea”) intervine n\dejdea, n\dejdeac\ le voi primi, care înso]e[te credin]a.Dar, dac\ eu, în clipa în care m\ rogpentru ceva ce nu am, cred cu t\rie c\le-am [i primit, atunci, în mod sigur, levoi avea. Dar aceasta înseamn\ o form\extraordinar\ de credin]\, foarte puternic\.S\ [ti]i, îns\, c\ nu este absurd acesttext.

S\ ne amintim tot de MântuitorulHristos, atunci când se apropia de Betania,unde murise prietenul s\u Laz\r. Au ie[itsurorile s\-l întâmpine, în spe]\ Marta.El [tia c\ Laz\r a murit [i avea de gânds\ produc\ minunea, îns\ ne spune Sfân-tul Evanghelist Ioan c\ „Iisus {i-a ridicat

19

ochii c\tre cer [i a rostit: Î]i mul]umesc,P\rinte, c\ M-ai ascultat!”. I s-a adresatP\rintelui ca [i cum minunea ar fi avutloc, dar ea nu se realizase înc\. Ori decâte ori s\vâr[ea o minune extraordi-nar\, Iisus Îl invoca pe P\rintele S\u, cas\ fie împreun\, ca împreun\ s\ s\vâr-[easc\ minunea. A[a a f\cut [i înaintede înmul]irea pâinilor, [i-n alte împre-jur\ri, cu totul neobi[nuite. De dataaceasta îi mul]ume[te P\rintelui S\upentru ceea ce nu s\vâr[ise, dar careurma s\ fie s\vâr[it în realitate.

În privin]a aceasta, Sfântul ApostolPavel are un text foarte frumos, în Epis-tola sa c\tre Romani, în care vorbe[tedespre Dumnezeu: „Pe cele ce nu suntle cheam\, ca [i cum ar fi”. Adic\ pentruDumnezeu nu exist\ virtualitate, ci numairealitate. În clipa în care Dumnezeu agândit un lucru, acel lucru începe s\existe; în clipa în care a hot\rât s\ fac\ceva, acel ceva intr\ în fiin]\. Acest felde rug\ciune, la care m\ refer, cred c\este cea mai înalt\ treapt\, chiar pentrucredinciosul obi[nuit s\ se roage cuadev\rat.

20

Rug\ciunea înceteaz\ s\ mai fie cerere,devenind o permanent\ mul]umire. Totîntr-o rug\ciune liturgic\ de tain\, pecare credincio[ii de rând nu o aud,preotul îi mul]ume[te lui Dumnezeupentru Împ\r\]ia ce va s\ vin\. Îi mul-]ume[te pentru ceea ce nu a venit înc\,dar care, în mod sigur, va veni, pentruc\ a fost f\g\duit\ de Dumnezeu [i totceea ce a f\g\duit Dumnezeu începe, înochii Lui, s\ devin\ realitate, chiar dac\nu [i pentru noi. Aceasta este o form\extraordinar\ de a privi lucrurile.

Rug\ciunea, ca izvor de putere, izvoral puterilor suflete[ti, f\r\ îndoial\, dar[i al celor fizice, presupune, în încerc\-rile vie]ii, prin încerc\rile vie]ii, o expe-rien]\ ie[it\ din comun. Încercarea poates\ fie o boal\, poate s\ fie desp\r]ireade cei dragi, poate s\ fie starea de sin-gur\tate, poate s\ fie o întâmplare ne-norocit\ în familie. Gama e foarte larg\[i o putem u[or descoperi în experien]anoastr\ de fiecare zi.

A[ vrea s\ depun o m\rturie indi-rect\ [i o m\rturie direct\, pentru aexemplifica mai bine acest lucru. M\rturiaindirect\, dar c\reia îi sunt martor, se

21

refer\ la o familie de români care tr\ie[teîn Canada. El, preot [i scriitor, iar eascriitoare. Familia se nume[te Ichim. Ea,mam\ a [ase copii [i, pe când copilul al[aselea avea câteva luni, hr\nindu-se înc\la sânul ei, a fost anun]at\ de medici c\sufer\ de leucemie, deci de un cancer alsângelui, o boal\ care condamn\ ireme-diabil la moarte. Dup\ toate analizele is-a dat cam un an. Acolo, în str\in\tate,medicii sunt pragmatici [i au alt\ men-talitate decât la noi, pentru ca ei s\-[i fac\socotelile, testamentul, s\-[i aranjeze copiii.

Trebuie s\ adaug faptul c\ cei doi,so] [i so]ie, sunt prieteni vechi de-ai mei.Dumitru Ichim este poet de originemoldovean\. Mi-au scris cu disperare.Mai întâi el, f\r\ s\ [tie Florica, [i apoiamândoi. Ce am putut s\ le spun? Efoarte greu. Le-am spus doar atât: cânderam [i eu în America (eu nu am fostpreot de parohie, am lucrat la centruleparhial, dar acolo în America sunt [iromâni r\zle]i]i pe la câte o ferm\, peundeva, [i se întâmpl\ c\ se îmboln\-ve[te sau moare cineva [i cere asisten]\religioas\) am primit un telefon s\ tri-mitem un preot la un spital, unde se g\sea

22

o românc\, care cerea asisten]\ religioas\din partea unui preot ortodox. Neavândpe nimeni la îndemân\, m-am dus eu laspital. Era vorba de o doamn\ de vârst\mijlocie, la 45 de ani, [i care mi-a spus:„Am cancer [i medicii mi-au zis s\ m\preg\tesc de moarte. Vreau s\ trecdincolo preg\tit\. A[a c\ doresc s\ m\spovedesc [i s\ primesc Sfânta Împ\r-t\[anie. Nu ]in de nicio parohie, suntso]ia unui fost fermier, am r\mas singur\[i, iat\, acum m\ preg\tesc s\ trec din-colo”. S-a spovedit, s-a împ\rt\[it [i,dup\ aceea, i-am spus: „Nu pleci sin-gur\, L-ai primit pe Hristos [i pleci îm-preun\ cu Hristos. S\-L ai tovar\[ dedrum!”.

Am plecat apoi [i am uitat. Pesteaproximativ doi-trei ani, vara, m\ aflamla un picnic pe care-l fac comunit\]ileetnice [i, la un moment dat, se apropiede mine o doamn\ [i-mi spune: „M\recunoa[te]i?” I-am spus c\ parc\ amv\zut-o undeva, dar nu [tiu unde. „A]ifost odat\ într-un spital [i a]i împ\rt\[ito bolnav\ condamnat\ la moarte princancer?” Am r\spuns: „Da, da, îmi a-mintesc!” La care ea mi-a r\spuns: „Eu

23

sunt aceea. Nu numai c\ n-am murit, dariat\ c\ sunt s\n\toas\ [i particip la acestpicnic”.

Nu zic neap\rat c\ s-a f\cut o minune;poate c\ medicii s-au în[elat în diagnostic.Dar este, totu[i, vorba de un caz deexcep]ie, în care cineva trece prin con-[tiin]a tragic\ a condamn\rii iremedia-bile la o moarte apropiat\ [i, totu[i,tr\ie[te.

Familiei Ichim i-am scris: „V\ depunaceast\ m\rturie. Restul construi]i voi!”.Vreau s\ v\ spun c\ aceast\ so]ie depreot [i scriitoare, dup\ ce a trecut prinfaza disper\rii, s-a ag\]at de credin]\ [ide rug\ciune. A[a încât ea, cu întreagafamilie, [i-a pus genunchii la p\mânt [is-a rugat tot timpul, zi [i noapte, [i înloc s\ se mai dea de ceasul mor]ii, s-aapucat s\ scrie o carte pe care i-ameditat-o la Cluj, cu titlul: La por]ile dispe-r\rii începe speran]a. Pentru c\ acolo, lapor]ile disper\rii, a intervenit credin]a,înso]it\ de rug\ciune. M\rturise[te încarte c\ se ruga lui Dumnezeu nu s\ osalveze sau s\ o vindece, c\ci [tia c\dintr-o asemenea boal\ nu te po]i vin-deca, ci s\-i dea atâta via]\ cât s\ creasc\

24

copilul acela mic. M\rturia mea este c\de atunci au trecut 9 ani! Ea ar puteamuri [i nu se preg\te[te s\ moar\. Ebolnav\, ia medicamente, dar n-a murit.Cred c\ rug\ciunea a avut un efectextraordinar! O încercare în via]\ cumrar se poate întâmpla [i în care a lucratrug\ciunea lucr\toare, rug\ciunea vie,rug\ciunea activ\ [i rug\ciunea care numai pune condi]ii [i-a ar\tat puterea.Mai mult decât atât: o rug\ciunea încare se cere mult mai pu]in decât poateda Dumnezeu, dar Dumnezeu d\ [iarat\ mai mult.

Spuneam mai înainte c\ voi aduce[i o m\rturie direct\ despre valoarearug\ciunii, dintr-o experien]\ pe care,personal, am avut-o: perioada deten]iei.Eu vorbesc foarte rar despre aceast\ pe-rioad\, pentru c\, mai întâi, aceasta în-seamn\ o îndelungat\ [i grea suferin]\[i de la început eu am pus aceast\ sufe-rin]\ la picioarele lui Dumnezeu [i amhot\rât s\ fie r\scump\rare pentru p\-catele mele (nu cele politice, ci de alt\natur\). A[a încât am învestit-o cu oînc\rc\tur\ moral\ pe care nu a[ vrea s\i-o retrag. De îndat\ ce o etalez, înseamn\

25

c\ m\ laud, [i, dac\ m\ laud, i-am retrasînc\rc\tura pe care i-am oferit-o. {i-n aldoilea rând, m\ feresc, pe cât este cuputin]\, ca oamenii s\ vad\ în mineceea ce se nume[te un erou. N-am fost[i nu sunt un erou. Dar s-a întâmplat s\am aceast\ experien]\ de [ase ani, pecare i-am executat dintr-o condamnarede dou\zeci [i cinci.

Nu-i vorba de vreo experien]\ a mea,ci eu vorbesc de experien]a tuturor saua imensei majorit\]i, câ]i ne g\seam înînchisoare, cu diferite condamn\ri, ceimai mul]i cu condamn\ri foarte grele,cu un regim comunist care se instalasebine la putere [i care f\g\duia s\ dom-neasc\ la infinit. Minunea îns\ a venitîn 1989, dar trebuie s\ recunoa[tem c\ne-a luat prin surprindere. Nu erampreg\ti]i pentru ea [i, din p\cate, nusuntem nici ast\zi preg\ti]i pentru aceast\libertate pe care ne-a d\ruit-o Dumne-zeu, pentru c\ nu [tim s\ o folosim.Dar, când ai intrat în acest sistem, cu ocondamnare foarte grea [i înconjurat deoameni care te ur\sc, este greu s\ maicrezi c\ te eliberezi curând. A[a încât tevezi p\r\sit, izolat, umilit [i, s\ [ti]i, foarte

26

neputincios, mai ales atunci când aitrecut prin torturile fizice, la cap\tulc\rora trebuia s\ pui o semn\tur\ care,de fapt, te condamna formal, pentru cajusti]ia s\ aib\ îndrept\]irea de a pro-nun]a o sentin]\. Atunci este segmentultotal de neputin]\, pentru c\ [i rezis-ten]a fizic\ are, totu[i, un cap\t. Atuncinu-]i mai r\mâne decât credin]a [i ru-g\ciunea. De aceea to]i oamenii politici,care au petrecut zeci de ani prin închi-sorile comuniste, au tr\it aceast\ expe-rien]\ integral\ a credin]ei [i a rug\-ciunii, ca singurul izvor de putere.

Ce înseamn\ putere? Puterea de arezista atât fizic, cât [i moral. {i, a[a cumFlorica Ichim, [tiind c\ este condam-nat\ la moarte, se ruga lui Dumnezeunu s-o vindece, ci s\-i dea atât cât s\mai creasc\ copilul cel mic, un de]inutpolitic nu se ruga la Dumnezeu s\ fieeliberat, ci se ruga ca Dumnezeu s\-l ]in\la limita de jos a s\n\t\]ii [i a puterii derezisten]\ [i s\-i ]in\ sufletul s\n\tos.Pentru ca în acea izolare, în care se g\sea,s\ poat\ avea o via]\ spiritual\ [i, maimult, o via]\ duhovniceasc\. De aceea[i administra]ia se înver[una s\ împiedice,

27

pe cât era cu putin]\, aceast\ ultim\ re-zisten]\ a de]inutului. Repet: nu era vorbaatât de rezisten]a fizic\, pentru c\ teobi[nuie[ti [i cu foamea, ani de zileneavând senza]ia c\ ai fost s\tul. Darnu asta este important, deoarece corpulse adapteaz\ [i nu mai are importan]\c\ de la 80 de kg ai ajuns la 50 de kg.Important este cum î]i este sufletul.

S\ [ti]i c\, dac\ regimul comunistateu a încercat o arm\ împotriva distru-gerii omului, nu a fost distrugerea fizic\ -afar\ de lag\rele de exterminare [i delupta de clas\ -, ci eroziunea sau distru-gerea lui moral\. De aici lupta împo-triva religiei [i lupta împotriva culturii,cele dou\ valori interioare ale omului.În închisoare oamenii se salvau prinaceste dou\ bunuri: prin religie, expri-mat\ prin credin]\ [i rug\ciune, [i princultur\. Dar pentru acesta î]i trebuie ni[teinstrumente minime.

În închisoare se înv\]a teologie [itrebuie s\ [ti]i c\ marii no[tri teologi,p\rintele St\niloae, marele profesor TeodorPopescu [i mul]i al]ii, patronau adev\-rate catedre de teologie în celulele princare treceau. Se înv\]a de la ei teologie,

28

rug\ciuni, modalitatea de a spune orug\ciune [i de a o tr\i. În condi]iaaceasta, de deten]ie, nu se mai puneproblema locului unde s\ te rogi, pentruc\ nu ai decât celula [i col]ul celulei,dar era singura zon\ în care adminis-tra]ia nu te putea controla. Te controlaasupra mânc\rii, te controla asupra som-nului, asupra ]inutei, asupra frigului. Nuputea s\-]i controleze gândurile sau eult\u interior.

Era interzis\ cu des\vâr[ire rug\-ciunea în comun, mai cu seam\ în celu-lele în care se afla un preot. I se puneaîn vedere c\ nu are voie s\ fac\ slujbe.Dac\ se f\ceau, se f\ceau în mare secret[i cu oarecare riscuri. Era dificil s\ steacineva în picioare în col]ul celulei [i s\-[ifac\ rug\ciunile, de aceea locul cel maipropice de rug\ciune era în pat, cu p\turatras\ pe piept, cu mâinile strânse pepiept, sub p\tur\ [i cu fa]a în sus - a[aî[i f\cea orice de]inut rug\ciunile dediminea]\ [i de sear\, pentru c\ în patnu aveai voie decât în timpul orelorpermise de noapte, în niciun caz ziua.Ziua trebuia s\ stai ori în picioare, s\ temi[ti prin celul\ sau pe marginea patului,

29

dar în niciun caz s\ te rezemi, cumva,de perete. Acesta se pedepsea. Nimeni,îns\, nu te împiedica s\ te rogi plim-bându-te, s\ stai pe marginea patului,s\-]i încruci[ezi mâinile [i s\ te rogi.Mai mult decât atât: de]inu]ii dintr-ocelul\ î[i propuneau [i admiteau oreanume de t\cere, pentru a se putea ruga.Se spunea: „Iat\, ceasul acesta va fipentru rug\ciune” [i fiecare închidea ochii[i se ruga în t\cere.

Rug\ciunea era cu des\vâr[ire inte-rioar\, era adunat\ [i sim]eai pe Dum-nezeu c\ este aproape. Ziua ]i se p\reamai u[oar\, ceasurile mai lesne se suportat.Mul]i de]inu]i doreau s\ înve]e rug\-ciuni sau s\ re]in\ formule teologice.Acestea se puteau transmite prin memorie[i memoria era un factor extraordinar,dar, cu toate acestea, era nevoie [i de altemijloace, împotriva c\rora lucra admi-nistra]ia. Hârtia sau o bucat\ de creionerau de neconceput în penitenciar, întimpul comunismului. Era o crim\ s\fie g\sit\ asupra ta o buc\]ic\ de hârtie.Controalele erau s\pt\mânale [i erauextrem de severe. Atunci de]inu]ii au

30

început s\ scrie pe pere]i, cu o bucat\de sârm\, un text, fie de rug\ciune, fiede cultur\, o poezie sau un citat dintr-un scriitor [i a[a mai departe. Cândadministra]ia a surprins aceste mijloace,atunci a rezugr\vit to]i pere]ii, stropind,ca s\ creeeze reliefuri pe care s\ nu sepoat\ scrie. Atunci de]inu]ii au inventatscrierea pe talpa bocancului. {i anume,pu]in var ras de pe perete [i cu pu]in\emulsie de s\pun, f\cute past\, cu carese ungea talpa bocancului [i, apoi, cuceva ascu]it, se putea scrie. Când a fostsurprins\ [i aceast\ metod\, au schimbatbocancii [i au pus t\lpi de cauciuc striat,pe care s\ nu se poat\ scrie. Atunci s-ascris pe limba de la bocanc [i, într-o zi,s-a confiscat de la to]i bocancii limba.

S-au mai folosit [i buc\]i de scân-dur\, furate de undeva, [i pe care, totcu var [i cu s\pun, folosind pu]in\smoal\ furat\ de pe pere]ii toaletei, sescria o rug\ciune sau un text; se înv\-]au [i limbi str\ine, dar acestea eraumijloace mai rare. Atunci s-a inventatcodul Morse pe a]\. Adic\ se scoteau firedin c\ma[\ [i se realiza o a]\, pe care se

31

f\ceau noduri, iar dou\ noduri unul lâng\altul era linia din alfabetul Morse, nodulmai îndep\rtat fiind punctul, [i, a[a,a]a, în metri [i kilometri, se f\cea ghem[i se putea transmite un text. Trebuie s\v\ spun c\ au fost capitole întregi dinNoul Testament pe care unii de]inu]imai vechi le [tiau pe de rost. A existat [iun curs de Istorie a literaturii engleze,f\cut de un profesor de specialitate peun ghem, care a circulat din celul\ încelul\, pân\ când, bineîn]eles, a fost prins.

Alfabetul Morse, cel pu]in la Aiud,unde eu mi-am cheltuit patru ani [i treiluni, era folosit în marele celular. Aiuduleste o închisoare foarte mare, foartecomplex\, cu foarte multe sec]ii. Darsec]ia principal\ este celularul, care esteîn form\ de T, cu patru etaje. Cândva is-a f\cut o instala]ie de calorifer. Va fifunc]ionat, poate, odat\, în vremuriimemoriale, dar cel pu]in cât am fostnoi pe acolo, nu a func]ionat deloc.}evile, îns\, existau. Aceste ]evi s-audovedit a fi un extraordinar mijloc decomunicare. Cineva a inventat Morseprin percu]ie. {i anume, cu o pietricic\

32

furat\ de undeva, de afar\, [i p\strat\cu mare scump\tate la bocanc, se puteabate în ]eav\ în a[a fel încât dou\ su-nete apropiate erau linia [i un sunetmai îndep\rtat era punctul. Avantajulera c\ se putea comunica pe o distan]\foarte mare. Adic\, dac\ cel care emiteaavea norocul s\ se g\seasc\ la parter,cam c\tre mijlocul T-ului, atunci sigursunetele p\trundeau pân\ la etajul patru.Deci, pe vertical\ nu era o problem\.P\trundeau [i pe cele dou\ laturi scurteale T-ului [i pe o foarte mare distan]\,neajungând, îns\, chiar pân\ la cap\tpe coada T-ului, care era foarte lung\.În felul acesta se transmiteau [i [tiri [ive[ti despre unii sau al]ii, se înv\]aurug\ciuni [i se ]ineau [i predici.

De altfel, era aproape obligatoriupentru orice de]inut, c\ s\-[i u[ureze[ederea, s\ înve]e imediat alfabetul Morse,nu numai s\ emit\, dar s\ [i recep]io-neze prin ureche [i, începând cu SfântulNicolae al anului 1960, am fost rugatdin mai multe celule s\ le vorbesc câteceva de]inu]ilor. Atunci, cu pietricica,p\zit de un coleg care se plimba îndiagonal\, le-am vorbit cam dou\zeci de

33

minute [i, de aici, duminic\ de dumi-nic\, la or\ fix\, toat\ lumea trecea perecep]ie (ora fix\ ne-o d\dea orologiuldin ora[, care r\zb\tea pân\ în celular)[i rosteam predica zilei, cuvântul deînv\]\tur\, la care, de multe ori, sead\ugau rug\ciuni.

Trebuie s\ m\rturisesc c\ [i eu însumi,de[i eram c\lug\r, am înv\]at rug\ciuniîn deten]ie. Cât am fost afar\ nu am [tiutniciodat\ pe de rost Acatistul MaiciiDomnului, Acatistul Bunei Vestiri, c\nu am avut nevoie s\-l înv\] - l-am cititde pe carte. Am g\sit un dobrogean care-l[tia pe de rost [i l-am înv\]at de la el.A[a încât, dac\ este m\rturie de o puterea rug\ciunii ca izvor de putere, în acestecondi]ii extreme, trebuie s\ depun m\r-turia mea [i m\rturia miilor ca mine, ceau trecut prin închisorile comuniste, care,crede]i-m\, nu au fost deloc u[oare. Amcitit ni[te pagini scrise de un preot mi-sionar care a fost preot în Siberia (Di-mitrie Bejan) [i care a declarat c\ în-chisorile din România erau mai cruntedecât lag\rele ruse[ti de la Cercul Polar.Regimul de teroare era cumplit, [i, deaceea, rug\ciunea [i credin]a au [i fost

34

singurele mijloace de supravie]uire, repet,pentru c\ ele î]i dau [i putere fizic\, [iputere s\ înduri foamea, dispre]uind-o,într-un fel. Pentru c\ altfel te g\se[ti lalimit\.

S\ v\ spun ce experien]\ am avuttot la Aiud: M\ aflam pe sec]ia a V-a,între vreo dou\zeci de de]inu]i, to]i in-telectuali sau aproape to]i. Ra]ia de pâineera de 100 de grame pe zi. Noi eramdou\zeci, iar diminea]a erau introdusepe vizet\ dou\ pâini de câte un kilogram,îns\ t\iate cu o [tan]\, de la adminis-tra]ie, în câte zece felii. Nu era, îns\,retezat\ [i coaja de jos. Acolo se g\sea obanc\, pe care ne puteam odihni. Aveam,în fiecare zi, pe câte unul de serviciu,care primea pâinile, scotea dintr-un locbine ascuns o bucat\ de metal, carefolosise odat\ ca blacheu de bocanc,dar, frecat cu foarte mult\ r\bdare deciment, devenise un mic cu]it, [i, atunci,t\ia coaja de jos, pentru a desp\r]i feliile.Apoi le întindea pe acest\ banc\ [i fiecare,în ordine alfabetic\, venea în fa]a feliilor[i aveau dreptul s\ aleag\ felia care i sep\rea lui c\-i mai mare. Ei, cu cât puteas\ fie mai mare decât o sut\ de grame,

35

c\ci zece grame era deja mult. Dar seacorda aceast\ [ans\.

A mers o vreme, pân\ când eu le-amf\cut o propunere. „Iat\ despre ce-i vorba:\[tia încearc\ s\ ne animalizeze. Nu vede]ice vor s\ fac\ din noi? S\ ne înc\ier\m,s\ ne batem… Haide]i s\ facem un exer-ci]iu spiritual: s\ p\str\m aceea[i ordine,dar, în loc s\ o iau pe cea mai mare, s\iau bucata cea mai mic\, iar ultimul ova lua pe cea mai mare. Nu se schimb\nimic. Tot la atâtea zile îmi vine rândulla una”. S-a admis, chiar cu entuziasm.Peste câteva zile au venit câ]iva la mine[i mi-au zis: „P\rinte, hai s\ revenim lapartea dintâi! Pentru c\ ochiul îmi spunec\ aceea este mai mic\, dar mâna seîntinde c\tre cea care este mai mare [i,atunci, m\ în[el [i pe mine, v\ în[el [ipe voi”. Atunci am zis: „Suntem într-ositua]ie existen]ial\ de limit\, în carerisc\m s\ ne alter\m suflete[te”. Aceastaera lupta puternic\. Puterea a venit cuajutorul credin]ei. Nu [tiu câte minunise vor fi întâmplat, dar nu este oare ominune c\ Petre }u]ea a petrecut înpu[c\rie crunt\ [aisprezece ani [i a muritde abia dup\ 80 de ani, fiind înc\ [i

36

întreg la minte? El era un om de credin]\[i de rug\ciune. Alt exemplu este cel alp\rintelui St\niloae: n-a trecut [i el prinaceste suferin]e [i a murit aproape la 90 deani? A scris pân\ în clipa în care a murit.Acestea sunt minuni de la Dumnezeu!

A[a încât, în încheiere, pentru c\formularea subiectului m-a provocat,am ]inut s\ fac câteva considera]ii teo-retice [i câteva m\rturii directe [i per-sonale, pentru ca s\ v\ pun în fa]\, odat\ mai mult, rug\ciunea ca izvor deputere în încerc\rile vie]ii. S\ dea Dum-nezeu ca încerc\rile prin care am trecutnoi s\ nu se mai repete în toat\ istoriaacestui neam! S\ dea Dumnezeu ca în-cerc\rile vie]ii, pe care Dumnezeu ni letrimite sau ni le îng\duie, s\ ne oco-leasc\ pe fiecare mai mult. Dar dac\asemenea încerc\ri, totu[i, vin: o sufe-rin]\, o boal\, o dezbinare, o ceart\ înfamilie, un deces, o durere sub oricareform\, v\ îndemn din toat\ inima: Apela]ila rug\ciune [i, dac\ nu [ti]i rug\ciunimulte, folosi]i rug\ciunea scurt\, pecare o foloseau [i p\rin]ii pustiei! Rug\-ciunea scurt\ [i st\ruitoare, pentru c\aceea este [i rug\ciunea pe care a folosit-o

37

Oscar Wilde când se g\sea în închisoare[i în urma c\reia a scris acea carte, DeProfundis, pornind de la un psalm! Oasemenea experien]\, o asemenea încer-care este, de fapt, un fund de pr\pastieîn care tu ai c\zut [i în care Dumnezeuîng\duie s\ cazi, fie pentru a te încerca,fie pentru a te c\li. De aceea, niciodat\s\ nu dispera]i!

Din experien]a mea personal\ a[ daurm\torul sfat: când te g\se[ti în fundulpr\pastiei s\ nu disperi, iar, dac\ ai ajunsîn vârful muntelui, s\ nu ame]e[ti. S\[ti]i c\ aceast\ a doua primejdie estemai mare decât prima: s\ ame]e[ti cândajungi sus. Pentru c\ în fundul pr\pas-tiei apelezi la rug\ciune, ca izvor deputere, îns\ când ai ajuns în vârfulmuntelui ui]i de ea. Aceasta nu înseamn\c\ trebuie s\ solicit\m ve[nic de la Dum-nezeu fundul de pr\pastie, dar, fatal-mente, într-o groap\ adânc\ sau maipu]in adânc\ aproape fiecare dintre noic\dem o dat\ sau de dou\ ori în de-cursul unei vie]i. Este important s\ avemaceast\ arm\, care este rug\ciunea ne-sofisticat\, f\r\ preten]ii, f\r\ sfin]enie,care, îns\, te sfin]e[te prin sfin]enia ei,

38

prin care sim]i c\ nu mai e[ti singur,prin care sim]i c\ te înso]e[te în primejdie,c\ te înso]e[te în boal\, c\-]i întinde omân\. Este suficient ca tu s\ fii receptiv.

Zilele trecute m\ întreba un foarterafinat intelectual, pe care l-am întâlnitîn Cluj: „Ce se întâmpl\ cu experien]amea de fiecare zi? Eu sunt un om derând. Întâlnirea mea cu Dumnezeu poates\ fie permanent\?” I-am spus: „Depindede dumneata, nu depinde de Dumnezeu.El este întotdeauna gata. Important edac\ tu, ca om, ai suficiente antene pentruEl sau dac\ devii receptiv la Dumnezeu.”Iat\, de exemplu, o floare a câmpului:diminea]a roua plute[te în aer, iar floarea,dac\ î[i deschide cupa, prime[te roua,dar dac\ nu [i-o deschide, nu o prime[te.Roua exist\ [i este gata s\ roureze, im-portant fiind ca sufletul omului, asemeneaunei flori, s\ se deschid\ c\tre Dumnezeu.Dac\ se deschide, întâlnirea dintre Dum-nezeu [i om prin rug\ciune, prin con-templa]ia mistic\ [i prin tr\irea adânc\,duhovniceasc\ are loc [i devine un uni-cat în via]a omului.

39

Întreb\ri [i r\spunsuri

Ce semnifica]ie au cuvintele SfântuluiApostol Pavel: „Cel ce-[i m\rit\ fecioara bineface, dar cel ce nu [i-o m\rit\ [i mai bine face.C\ vremea s-a scurtat de acum, a[a încâtcei ce au femei s\ fie ca [i cum nu ar avea”.

Pe de o parte, este vorba nu de oporunc\ apostolic\, ci de un sfat apos-tolic, a[a cum avem porunci evanghe-lice [i sfaturi evanghelice. Din aceastaderiv\, de fapt, monahismul, care estevoluntar [i care este elitist, în sensul c\via]a normal\ a unui om este aceea de afi c\s\torit, b\rbat sau femeie, iar via]aexcep]ional\ este aceea de a renun]a lac\s\torie în vederea unei mai ample în-chin\ri fa]\ de Dumnezeu. Ar trebui s\intr\m [i în contextul acestui citat, deoareceSfântul Apostol Pavel precizeaz\: „pentruc\ femeia m\ritat\ se va îngriji cum s\-iplac\ mai mult b\rbatului, dar femeianem\ritat\ se va îngriji cum s\-i plac\lui Dumnezeu. {i, de asemenea, b\rba-tul c\s\torit se va îngriji s\-i plac\ maimult femeii, dar b\rbatul nec\s\torit se

40

va îngriji s\-i plac\ mai mult lui Dum-nezeu”. Este vorba, deci, de o op]iune,pentru ca dedicarea c\tre Dumnezeu s\fie mai mult\ sau, dac\ se poate, s\ fietotal\. Din acest principiu, ca [i din ni[tecuvinte ale Mântuitorului, referitoare lacei care se fac fameni pentru împ\r\]ialui Dumnezeu sau de dragul împ\r\]ieilui Dumnezeu, î[i g\se[te întemeierea mo-nahismul cre[tin.

Partea din urm\ a citatului se refer\la Parusie, adic\ la a doua venire a Dom-nului, despre care, la vremea aceea, secredea c\ este foarte aproape. SfântulPavel a trebuit s\ se corecteze, îns\, pesine însu[i, în cea de a doua Epistol\c\tre Corinteni, în care avea s\ se în]e-leag\ faptul c\ Parusia are un termenpe care numai Dumnezeu îl cunoa[te [ipe care noi, oamenii, nu-l putem calcula.Este bine s\ [tim lucrul acesta, cu atâtmai mult cu cât, în vremurile noastre,înfloresc sectele milenariste sau hiliaste,care spun c\ sfâr[itul lumii va avea locîn curând. Vreau s\ v\ reamintesc cu-vintele Mântuitorului, care afirm\ clarc\ timpul sfâr[itului lumii este rezervat

41

numai Tat\lui a-l cunoa[te. El singur îl[tie [i-l determin\, îl decide, atunci cândva crede. Dar pentru aceasta ni se cerenou\ o permanent\ stare de veghe, pentruc\ intervine întrebarea: de ce în anul2020 [i nu la noapte? Dac\ Dumnezeuhot\r\[te s\ fie la noapte, va fi la noaptesau peste un ceas. Aceasta numai El o[tie [i numai El o hot\r\[te. Noi avemdatoria s\ fim veghetori.

Într-o rug\ciune au importan]\ formulelefixe (acatiste, paraclise)?

Desigur c\ fiecare rug\ciune are oformul\. Chiar [i rug\ciunea cea maiscurt\, rug\ciunea lui Iisus, numit\ [irug\ciunea inimii, sau a min]ii, sau ru-g\ciunea min]ii în inim\: „Doamne IisuseHristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie[te-m\pe mine p\c\tosul!” are aceast\ form\.Da, este o formul\ adoptat\ din vechime,din veacurile primare cre[tine [i care esterostit\ în practica isihast\, fiind vorbadespre o rug\ciune continu\, atât înstare de veghe, cât [i în stare de somn.Dar aceasta presupune o practic\ înde-lungat\ [i controlat\. A[a încât, desigurc\ rug\ciunea este alc\tuit\ [i din cuvinte.

42

Cuvintele pot s\ fie imperfecte, dar într-orug\ciune fiecare cuvânt are un rost allui [i o lucrare a lui. E cuvântul care nuse mai reduce la filologie, ci care devineteologie, adic\ vorbire despre Dumnezeusau cu Dumnezeu.

Cum ne putem da seama dac\ ceea cevrem s\ cerem în rug\ciune este bun [ifolositor pentru noi? Dac\ cer r\bdare înboal\ [i nu vindecare, e p\cat?

R\bdarea este o virtute, una dintrecele mai mari ale cre[tin\t\]ii. Mântui-torul Hristos ne îndeamn\: „Când v\ruga]i, nu spune]i multe!”. Aceasta era[i o reac]ie împotriva sporov\ielilor pecare le practicau fariseii, pentru c\ Tat\lnostru [tie de ce avem trebuin]\. A[aîncât nu trebuie s\ st\ruim prea mult înetalarea obiectivelor. Gândul trebuie s\-lai, pentru c\ te rogi, totu[i, pentru ceva,dar f\r\ s\ intri în prea multe am\-nunte, deoarece altfel, într-un fel, Îi t\-g\duie[ti puterea lui Dumnezeu de a teîn]elege chiar înainte de a o rosti tu princuvinte. Important este ca rug\ciuneas\ fie sincer\, curat\ [i st\ruitoare, [i, dac\se poate, s\ crezi cu atâta putere, încât

43

s\ elimini chiar speran]a: s\ r\mân\credin]a pur\. S\ crezi c\ ceea ce ceri dela Dumnezeu s-a [i înf\ptuit. În clipaaceea Îi [i mul]ume[ti , f\r\ îndoial\.

Cum poate un medic s\-i ajute pe bol-navi s\ se vindece moral? Ar putea mediculs\ înl\ture cauza adev\rat\ a bolii?

Dac\ medicul î[i asum\ [i rolul depreot. De obicei nu [i-l asum\. Sunt foartepu]ini medici care î[i asum\ [i rol depreot, adic\ s\ devin\ [i medic sufletescsau s\-i aplice pacientului o terapie du-hovniceasc\. Este motivul pentru care,în spital, s-a sim]it nevoia de preot [imotivul pentru care [i Biserica noastr\a introdus preo]ii în spitale.

Am stat unsprezece ani în America,unde nu am fost preot de parohie, daram mers, deseori, prin spitale, s\-i v\dpe bolnavi. Este una dintre cele mai in-teresante [i mai ginga[e experien]e. S\te duci la c\p\tâiul unui suferind [i,chiar dac\ nu-i spui o rug\ciune, ci doarîi pui mâna pe frunte, s\ simt\ el mânapreotului, c\ este o mân\ prietenoas\, eun fapt cu adev\rat marcant [i pentrutine, ca om. Nu-]i cere s\-i cite[ti niciun

44

fel de molitf\, dar simpla ta prezen]\pentru el este extraordinar\. Nu v\ pute]iimagina ce efect are! A[a încât, pân\ laurm\, prezen]a preotului în spital estenu numai auxiliar\, ci este complemen-tar\ medicului. Adic\ medicul opereaz\cu [tiin]a lui, cu armele lui, cu instru-mentele lui, pe care [tiin]a i le pune laîndemân\, iar, în completare, preotullucreaz\ cu instrumentele duhovnice[ti,care-i sunt proprii: cu cuvântul bun, cuatingerea mâinii, cu rug\ciunea [i, pân\la urm\, cu împ\rt\[irea cu Sfintele Taine,care, îns\, trebuie f\cut\ cu foarte mult\grij\, fiind bolnavul preg\tit dinainte,pentru c\ exist\ [i aceast\ supersti]iec\, dac\ îi oferi Împ\rt\[ania, el o s\moar\. Adic\ tocmai pe dos. A[a încâtpacientul trebuie foarte bine preg\tit înacest sens, pentru c\, dimpotriv\, pri-mirea Cuminec\turii este spre s\n\tateatrupului [i a sufletului s\u.

Cu aceasta se intr\ în ceea ce senume[te psihoterapie, [tiin]ific vorbind,adic\ lucrarea duhovniceasc\ asuprasufletului bolnavului, care poate s\ aib\[i care are [i un temei [tiin]ific. Acesttemei se refer\ la participarea cortexului,

45

adic\ a scoar]ei cerebrale, a sediuluicon[tiin]ei noastre, asupra proceselor defagocitoz\ [i leucopoiez\, adic\ a siste-mului organo-vegetativ al corpului o-menesc, prin care el î[i creaz\ factoriide ap\rare: globulele albe [i anticorpii.De obicei acestea se fac la modul in-con[tient, a[a cum nu suntem con[tien]ide b\t\ile inimii sau de circula]ia sângelui.Acestea fac parte din a[a-zisul sistemorgano-vegetativ, la care con[tiin]a nuparticip\. A[a [i cu producerea acestorglobule albe, care sunt solda]ii de ap\-rare în cazul unei infec]ii a organismu-lui sau asupra anticorpilor: creierul nuparticip\. Ele se regleaz\ printr-o gland\,care se g\se[te sub encefal [i care senume[te hipotalam. Între cortex [i aceast\gland\ exist\ un tract nervos. {i, dac\angajezi prin credin]\ [i prin rug\ciunescoar]a cerebral\, o activezi [i o direc-]ionezi c\tre acest sistem de ap\rare,atunci se produce un influx nervos peacest tract [i, atunci, hipotalamusul cap\t\mai mare putere de ac]iune, procesulde producere de globule albe [i de anti-corpi accentuându-se [i amplificându-se.E ca [i cum ai genera o armat\ pe un

46

câmp de b\t\lie, în care du[manul estefoarte puternic. Vii cu ni[te rezerve [irevigorezi armata, pentru c\ este un r\zboicare se duce între factorii nocivi, întremicrobi [i bacterii, pe de o parte, [i întresistemul de ap\rare al organismului, pede alt\ parte.

Aceast\ participare con[tient\ a con-[tientului, prin scoar]a cerebral\, la acestproces de ap\rare a organismului, faceparte din ceea ce se nume[te psihote-rapie, iar preotul, cu rug\ciunea lui, estefoarte, foarte implicat, pentru c\ rug\-ciunea trebuie s\ fie neap\rat con[tient\.Ea este cea mai bun\ întrebuin]are aintelectului! A[a încât, dac\ medicul esteun om de credin]\ [i de preg\tire mi-nim\ [i se apleac\ asupra bolnavului cuaceste arme, este foarte bine [i [anselesunt de vindecare, dar dac\ nu îl areal\turi pe preot, atunci este mult mai greuatât pentru el, cât [i pentru suferind.

Care este rolul [i locul rug\ciunii c\tresfin]i în via]a cre[tinului ortodox?

Noi credem în sfin]i [i pentru faptulc\, prin via]a lor, au devenit exemplepentru via]a noastr\, deci ni se constituie

47

ca modele, dar [i pentru faptul c\ pots\ fie mijlocitori între noi [i Dumnezeu,nu în sensul în care spun neoprotes-tan]ii, c\ Dumnezeu nu are nevoie deintermediari, pentru c\ Dumnezeu esteatotputernic. {tim c\ Dumnezeu esteatotputernic, dar se creaz\ aceast\ co-muniune, pentru c\ Biserica lui Dum-nezeu este o comuniune. Un teologoccidental spunea c\ „Iisus Hristos nueste întreg f\r\ sfin]ii lui”. Adic\ sfin]iiîntregesc, la modul nostru logic de agândi, a[a cum Hristos f\r\ Biseric\ nuar fi Hristos întreg. Biserica este trupullui Hristos, un trup al c\rui cap este IisusHristos ~nsu[i. Iisus Hristos [i Bisericaalc\tuiesc un întreg. Din Biseric\, înetajul superior, fac parte sfin]ii, a[a c\nu v\d cum ar fi elimina]i din comu-niune [i din aceast\ rug\ciune. Nu însensul acela vulgar, c\ este mijlocitorsau c\ este omul care îl bate pe Dum-nezeu pe um\r [i-l face atent la ce spuitu. Nu trebuie s\ gândim lucrurile lamodul vulgar, ci s\ le gândim în forullor duhovnicesc, prin prisma comuni-unii care se realizeaz\ între Dumnezeu[i omenire, prin Biserica Sa.

48

Care crede]i c\ este rolul artei în cadrulBisericii, în via]a omului? Crede]i c\ VasileVoiculescu a realizat prin opera sa o metod\de rug\ciune? Poate, deci, s\ fie poezia orug\ciune?

Biserica a cultivat artele [i m\ gân-desc, prin aceasta, la pictur\, la muzic\,la sculptur\ (cu toate c\ la noi, în r\-s\rit, Biserica a f\cut uz mai pu]in decâtîn Apus de ea), la arhitectur\, art\ de-corativ\, etc. A cultivat [i cultiv\ artelenu ca pe un auxiliar [i nu în virtuteaesteticului, desprins sau gratuit, ci acor-dându-le o func]ie liturgic\. Zicând acestea,a[ privi cu un mai mare interes imnografia.

Imnografia este o rug\ciune colectiv\,se psalmodiaz\ [i nu se aplaud\. De obiceieste cântat\ în picioare. Dac\ se cânt\într-o sal\ de concert „Tat\l nostru”, s\[ti]i c\ datoria noastr\ este s\ ne ridic\mîn picioare [i s\ nu aplaud\m la sfâr[it,pentru c\, de fapt, ni se cânt\ o rug\ciune[i nu o simpl\ pies\ de concert.

În ce prive[te pictura, m-a[ limita doarla icoan\, adic\ la rolul ei, despre caream scris o carte cândva. Icoana nu estef\cut\ doar ca s\ înfrumuse]eze biserica,deci s\-i înnobileze aspectul prin prisma

49

esteticului, [i icoana nu este nici m\carceea ce s-a pretins cu foarte mult\ gra-tuitate c\ este, adic\ „Biblia ne[tiuto-rilor de carte”. Nu este adev\rat. Picturaautentic\ r\s\ritean\, bizantin\, athonit\,pretinde s\ [tii foarte mult\ carte [i edeparte de a se adresa celor analfabe]i.Este de atâta fine]e [i de atâta în\l]imeteologic\, încât, ca s\ o p\trunzi cu ade-v\rat, î]i trebuie o adev\rat\ cultur\teologic\. S\ ne gândim la bisericile dinMoldova, acestea vechi, de pe vremealui {tefan cel Mare, ale lui Petru Rare[.Z\bovi]i pu]in [i ve]i vedea c\ cele maifrumoase picturi se g\sesc la în\l]imifoarte mari, inaccesibile. Nou\, celor deast\zi, ne trebuie instrumente speciale,scar\ sau altceva ca s\ ajungem la elepentru a le putea studia. Dar acolo, laîn\l]imea aceea de patru-cinci metri, undesunt zugr\vite scenele care alc\tuiescacatistul Bunei Vestiri sau sinaxarele, carede]in o foarte mare teologie, acestea nusunt f\cute pentru privirea imediat\: suntla în\l]ime, sunt inaccesibile. Dar picto-rul nu a f\cut niciun fel de rabat deestetic sau de teologic, ceea ce înseamn\c\ icoana are, pân\ la urm\, o func]ie

50

liturgic\; ea particip\ la actul liturgic, emai mult decât art\.

Icoana, ca orice pictur\, devineaccesibil\ prin lumin\ [i lumina îns\[iparticip\ la actul liturgic. Arghezi are,într-o poezie, dou\ versuri foarte fru-moase: „De sus de tot o raz\ aurie, iaparte-n bol]i la Sfânta Liturghie”. Razaaceea, care p\trunde oblic de undeva,din turn, [i cade pe o icoan\, de fapt,luminând icoana, particip\ la actul liturgic.Este ra]iunea pentru care toate culteleau cultivat artele, dar nu ca pe unadjuvant, ca pe ceva auxiliar, ci cu sensuri[i implica]ii mult, mult mai profunde.

{i despre Vasile Voiculescu am scriscâte ceva. Acesta, prin frecventarea cer-cului de la M\n\stirea Antim, din anii ´50,care s-a numit, mai târziu, Rugul Aprins,a intrat în literatura filocalic\ [i, prinliteratur\, a intrat în tr\ire. L-am cu-noscut îndeajuns de aproape [i Voiculescunu r\mâne numai un mare poet, ci untr\itor al poeziei lui. Poezia lui religi-oas\ a evoluat treptat, de la forme maimult descriptive, pe care le avea în poemecu îngeri, la forme înalte, de adev\rateimne divine, în ultimele sonete, închipuite

51

ale lui Shakespeare, în traducere imagi-nar\ a lui V. Voiculescu, oper\ care afost publicat\ postum [i care reprezint\una dintre culmile poeziei române[ti.

Scriind aceast\ poezie, de fapt, el otr\ia [i poate c\ prin el s-a realizat lanoi, în literatura [i spiritualitatea noastr\,ceea ce afirma abatele Bremond, c\, înultim\ instan]\, poezia devine rug\ciune.Vasile Voiculescu era un tr\itor al poeziei,un tr\itor al rug\ciunii. Era un isihast.

Cum vede]i rela]ia dintre geniu [i sfântîn lumea actual\? Crede]i c\ operele lor suntde egal\ valoare?

Nu sunt de egal\ valoare, pentru c\sunt pe trepte diferite. Adic\ geniul ]inemai mult de performan]a laic\, s\ zicem,pe cât\ vreme sfântul ]ine de performan]aduhovniceasc\. Adic\ planurile lor se potîntret\ia, dar nu se pot confunda. Estefoarte greu s\ vorbe[ti despre un geniu,a[a cum este foarte greu s\ vorbe[tidespre un sfânt. Thomas Carlyle are ocarte intitulat\ Eroii, în care vorbe[tedespre eroul ca geniu [i despre eroul casfânt. Aceast\ oper\ are câteva capitolecare v\ vor da r\spunsul.

52

Crea]ia poetic\ poate da dreptul la revolt\uman\ în raport cu Dumnezeu?

Îl avem în fa]\ pe Arghezi. Arghezia fost un mare revoltat, dar nu înseamn\c\ a fost mai pu]in poet religios. Înaintede a-l consacra pe Voiculescu, {erbanCioculescu mi-a spus, odat\, într-o con-vorbire, c\, totu[i, Arghezi r\mâne celmai mare poet religios al nostru. Nupentru faptul c\ ar fi tr\it religia, însensul în care v\ vorbesc eu, ci pentruc\ renun]ase chiar [i la rug\ciunea for-mal\, renun]ase la ritualuri [i scrie undeva:„Rug\ciunea mea e gândul”. A[a se de-finea el, dar trebuie s\ v\ spun c\ gân-dul, totu[i, nu este rug\ciune. Gânduleste contempla]ie, iar contempla]ia nueste rug\ciune. Dar to]i psalmii lui suntaccente de revolt\ împotriva lui Dum-nezeu [i, totu[i, cred eu, sunt opera unuiins care era limitat [i se limita pe sineînsu[i.

Am recitit Psalmii lui Arghezi [i s\vede]i c\ în toate cazurile numai Dum-nezeu este vinovat; niciodat\ subiectulnu-[i repro[eaz\ ceva. El este opusul luiVoiculescu. Voiculescu scria într-o starede umilin]\ [i, de aceea, poezia lui este

53

foarte înalt\. Arghezi a scris în stare derevolt\ [i, de aceea, poezia lui este zgu-duitoare, dar nu [i foarte înalt\. Este opoezie apter\, într-un fel: lipsit\ de aripi.Dar revolta face parte din datele omului,datele dramatice ale omului. S\ ne amintimde Iov! Iov [i-a ridicat pumnii amenin-]\tori c\tre Dumnezeu, dar a trebuit s\-[idea seama, pân\ la urm\, c\ revolta estezadarnic\. Revolta este un dat uman, carepoate s\ pr\bu[easc\, dar care poate s\[i mântuiasc\. Ea nu trebuie condamnat\ca atare, pentru c\ face parte din proce-sul de normalitate al insului care se iaîn serios [i a insului care problemati-zeaz\ leg\tura dintre el [i Dumnezeu,[i, de îndat\ ce o problematizezi, esteaproape de rezolvare. Este mai r\u s\fii indiferent, adic\ s\ fii c\ldicel. E pre-ferabil s\ fii rece sau fierbinte în revoltata, decît s\ fii c\ldicel în indiferen]\.Indiferent fiind, e[ti un om mort!

Dac\ ne rug\m pentru cineva care edeparte ca s\ nu ne uite, Dumnezeu neascult\ rug\ciunea?

Este foarte important s\ te rogi pentrutine, dar [i mai important este s\ te rogi

54

pentru al]ii. Atât de important, c\ înlimba greac\ exist\ dou\ cuvinte deo-sebite pentru rug\ciunea obi[nuit\: rug\-ciunea pentru tine însu]i [i rug\ciuneapentru altul. Exist\ acea icoan\, a Drep-tului Judec\tor, care are de o parte [i dealta pe Maica Domnului [i pe SfântulIoan Botez\torul [i care se cheam\ Deisis.Deisis este numele Maicii Domnului înaceast\ ipostaz\ de rug\toare, cea care,la Judecata de Apoi, se roag\ pentrunoi c\tre Fiul s\u. A[a încât a te rugapentru altul este mai mult decât reco-mandat. Avem exemple în Evanghelie,ca, de pild\, cazul paraliticului care afost adus la Iisus în cas\ de c\tre patruprieteni, pe targ\ [i, pentru c\ nu au pututs\ ajung\ la Iisus din cauza mul]imiicare înconjura casa, atunci s-au urcat peacoperi[ul ei [i acolo, prin acea sp\rtur\,care exista în orice cas\ roman\ sauisraelit\, l-au l\sat pe funii, a[a cuml\s\m noi mortul în groap\, în fa]a luiIisus. Iar Mântuitorul, v\zând credin]alor, a s\vâr[it minunea. A lor, a celorpatru prieteni! Nu se spune c\ ar fi fostvorba de credin]a lui. Nici nu [tim dac\el L-a rugat; Iisus nici nu l-a întrebat.

55

Aici nu se face nicio referire la credin]asau necredin]a subiectului, ci numai lacredin]a celor patru, care-l aduseser\.Rug\ciunea lor a fost eficient\, lucr\toare.Este foarte important [i foarte generos,aproape divin, s\ înve]i s\ te rogi pentrualtul.

Întorcându-m\, a[adar, la „rug\ciu-nea din afar\”, trebuie s\ v\ spun cevadin experien]a de deten]ie, m\rturisindc\ acolo se sim]ea c\ cineva se roag\pentru tine, în afar\ de faptul c\ [i tuaveai impresia c\ te rogi pentru ai t\i,pe care i-ai l\sat, pentru c\, în fond,rug\ciunea era singurul mod de comu-nicare. S\ v\ spun c\, dup\ ani de zile,universul acesta de celul\ devine ununivers al t\u, pe care ]i-l organizezi tu,cum vrei, în interiorul t\u. Lumea deafar\ se dep\rteaz\ încetul cu încetul,devine foarte departe: p\rin]ii t\i, fra]iit\i [i to]i ceilal]i.

Acum un an [i ceva, de 1 decem-brie, veneam de la Alba-Iulia, de la ser-barea na]ional\, [i l-am întrebat pe [oferdac\ [tie cumva unde este pu[c\ria? {i-mispune c\ nu [tie, dar c\ ar fi undeva pedreapta. {i, într-adev\r, a întors ma[ina

56

[i mi s-a descoperit în fa]\ celularul acelaimens. Am coborât din ma[in\ [i am con-templat îndelung. Surpriza mare pentrumine era c\ aceast\ închisoare exist\, aldoilea, c\ exist\ pe planeta numit\ P\mânt[i, al treilea, c\ exist\ într-un ora[, [ianume în mijlocul unui ora[, nu în mar-ginea lui. Inimaginabil e c\ peste drumtr\iau oameni liberi, familii cu copii caremergeau la [coal\, la numai câ]iva metride noi, care eram atât de îndep\rta]i delume. În aceste condi]ii comunicarea culumea, cu ai t\i, nu se mai poate facedecât numai prin rug\ciune. Alt mijlocnu exist\. {i, s\ [ti]i un lucru, rug\ciu-nea, în aceste condi]ii, are o adres\ pre-cis\, pe care numai ea o [tie.

Dintre cei care erau afar\ nimeni nu[tia unde suntem, pentru c\ secretul eratotal. Nici noi nu aveam voie s\ [tim încare celul\ sau etaj ne g\sim. Eram du[idintr-o parte în alta cu ochelari negrisau cu mantaua pe cap. Secretul era de-s\vâr[it: nu aveai voie s\ [tii dac\ emar]i sau miercuri, dac\ afar\ e var\sau iarn\. Totul era sub obloane [i sublegea secretului, dar aveai certitudineac\ cel care se roag\ afar\ pentru tine te

57

g\se[te precis în celul\. Am stat mult\vreme la Jilava, care este o închisoaresubteran\, [i am tr\it acest fenomen.Celulele comunic\ cu [an]ul care faceleg\tura cu partea de deasupra [i, vara,ferestrele sunt deschise. De ani de zilevin rândunelele [i-[i fac cuib în celule.Exist\ un bec care arde ziua [i noaptea,pentru c\ acolo nu ai voie s\ stai pe în-tuneric, unul dintre dorurile mari fiinds\ ajungi odat\ s\ dormi cu lumina stins\,pentru c\ trebuie s\ fii tot timpul subsupraveghere. A[a încât, deasupra beculuide la intrare, era o mic\ platform\ [iacolo rândunelele î[i f\ceau cuib. Ei bine,în fiecare prim\var\ fiecare rândunic\venea exact la cuibul ei din celul\, dinsutele de celule care erau acolo. Ele de-veniser\ blânde [i le-au marcat la unpicior de]inu]ii mai vechi în toamn\, iarcând veneau prim\vara le luau în palm\[i se uitau la semnul de la picior. Deci,dac\ rândunica [tie s\ g\seasc\ o celul\,cum s\ nu [tie rug\ciunea? A[a c\, dac\este plecat undeva, într-o c\l\torie, de-parte, sau a fugit de acas\, s-a pierdutîn lume [i nu [tii unde este, dac\ e[timam\ [i este copilul t\u [i te rogi pentru

58

el, s\ fii sigur\ c\ rug\ciunea este singuracare-i [tie adresa. Acesta este unul dintremiracolele rug\ciunii c\ nu gre[e[te nici-odat\ adresa!

În acatistul Rugului Aprins se spune:„Bucur\-te, Mireas\, urzitoarea de nesfâr[it\rug\ciune”. Ce rol a avut acest grup în via]aduhovniceasc\ postbelic\?

La m\n\stirea Antim din Bucure[ti,înc\ din anii ´46-´47, s-a înfiripat o mi[-care care s-a definit a fi, mai târziu, aRugului Aprins. Eu a[ lua-o de maiînainte de ´45-´46, când un intelectualfoarte rafinat, evreu, pe nume MarcelAvramescu, foarte talentat, s-a convertitel, cu întreaga familie, la cre[tinism [icu atâta putere, încât patriarhul Iustinianl-a hirotonit preot [i i-a dat bisericaSchitul Maicilor. P\rintele Avramescu aavut o foarte mare putere de atrac]ieasupra intelectualit\]ii bucure[tene, iarpredicile sale, care erau de o înalt\ ]inut\estetic\ [i teologic\, erau cu regulari-tate ascultate de persoane [i personali-t\]i ca Vasile Voiculescu, Ion MarinSadoveanu, Profesorul Alexandru Miro-nescu, Ion Barbu, etc. La un moment dat,

59

P\rintele Avramescu a trecut printr-ocriz\ [i ace[tia, care mergeau frecvent lael, au r\mas pentru o vreme cam singuri.Atunci s-a ivit Sandu Tudor (poet, gazetar,pamfletar), cunoscut în presa interbelic\,dar care avea o foarte vast\ cultur\ deautodidact, cum ar fi cea de teologie.Cuno[tea bine pe Sfin]ii P\rin]i, cuno[tealiteratura filocalic\ [i era bine primitprintre c\lug\rii de la Cernica, pentruc\ mergea uneori s\ le ]in\ conferin]e.Unii îl luau în serios, al]ii nu. Daratunci, în anii ´50, chiar ´51-´52, gaze-tarul Sandu Tudor s-a hot\rât s\ devin\c\lug\r [i a intrat în m\n\stirea Antimca frate, a ocupat o chilie de deasupraclopotni]ei, pe care [i-a mobilat-o [i încare [i-a adus vasta sa bibliotec\. Maitârziu a devenit schimnic, cu numeleDaniil, [i, astfel, la m\n\stirea Antim, lacare el devenise c\lug\r, s-au readunatintelectualii pe care i-am pomenit [i s-aconstituit acest cerc, care nu era o orga-niza]ie, ci era un cerc de prieteni, f\r\nicio inten]ie subversiv\ la adresa regi-mului.

Dintre figurile Bisericii trebuie s\-l citezneap\rat pe p\rintele Dumitru St\niloae,

60

care era mentorul teologic al lor, [i pep\rintele arhimandrit Benedict Ghiu[,care era adev\rata crem\ duhovniceasc\.Crema duhovniceasc\ nu era SanduTudor. El nu avea nici cultura [i niciputerea de tr\ire a p\rintelui Benedict.Via]a p\rintelui Benedict se apropia decea a unui sfânt [i nu p\c\tuiesc spunândacest lucru, pentru c\ l-am cunoscut foartebine, eu [i genera]ia mea. A fost [i elc\lug\r de m\n\stire la Antim, a muritla adânci b\trâne]i, în m\n\stirea Cernica,unde este [i înmormântat, dar nu înaintede a fi diortosit Proloagele de la Neam],adic\ vie]ile sfin]ilor, care, mai târziu,au ap\rut la editura Mitropoliei de laCraiova. Mai citez pe cei care frecventauacest cerc: p\rintele Sofian Boghiu, p\-rintele Felix Dumneac [i pe p\rinteleRoman Braga, trecut prin închisori (defapt, to]i au trecut prin închisori).

Trebuie s\ v\ spun c\, exceptându-lpe Andrei Scrima, care era tân\r [i carea plecat la timp în str\in\tate, to]i aufost aresta]i, judeca]i, condamna]i, chiarîn lotul care s-a numit al „RuguluiAprins”. Ce f\ceau acolo? Se ]inea o con-ferin]\ pe o tem\ filocalic\, de mare

61

frumuse]e [i adâncime, [i se cânta încomun, în biblioteca m\n\stirii, de obicei.Dup\ ce participau la vecernie, o dat\pe s\pt\mân\, se retr\geau în biblio-tec\ [i acolo, f\r\ obloane trase [i f\r\foarte multe secrete, cântau câteva imne,se ]ineau, deci, [i conferin]e, dezbateripe seama conferin]ei, etc. În fond, erauintroduceri în literatura [i duhovniciafilocalic\ [i se f\cea introducere în Ru-g\ciunea inimii sau Rug\ciunea isihast\.Un rol important în aceast\ treab\ l-aavut un c\lug\r rus, Ioan, refugiat dincauza comunismului din Uniunea So-vietic\ [i care se a[ezase la m\n\stireaCernica.

Trebuie s\ v\ spun c\ aceast\ practic\- a rug\ciunii isihaste - de care eu, încomunicarea mea, am vorbit numai întreac\t - dac\ nu este supravegheat\ [icontrolat\ suficient de p\rintele duhov-nicesc poate s\ dea na[tere unor acci-dente grave (de ordin spiritual, bineîn]eles).A[a încât nu [tim când [i dac\ aceast\binecuvântare s-a întrerupt. Dac\, poate,s-a întrerupt, ea a fost reluat\, reînnoit\prin acest c\lug\r rus, care a dat bine-cuvântarea celor de la Antim [i care s-au

62

angajat: printre ei p\rintele Benedict Ghiu[[i p\rintele Sofian Boghiu. Sunt primiipe care i-a[ cita cu toat\ convingerea [if\r\ re]inere. Mai târziu s-a ad\ugat [ip\rintele Adrian F\ge]eanu. A fost uncurent extraordinar, care, în fond, erauna din expresiile duhovnice[ti de reac]ieîmpotriva comunismului ce se instalatot mai puternic în ]ara noastr\.

Trebuie s\ citez [i împrejurarea încare st\pânirea a început s\ fie alarmat\.În 1957 p\rintele Andrei Scrima a reu[its\ ob]in\ permisiunea de a pleca înstr\in\tate. La Paris s-a cunoscut cumarele teolog Olivier Clement, c\ruia i-a povestit ce se întâmpl\. {i OlivierClement, a[a cum sunt occidentalii –naivi, în mare m\sur\ - f\r\ s\ intuiasc\primejdiile care ne pândeau pe noi, îninterior, s-a apucat [i a scris o pagin\întreag\ în ziarul „La Réforme” despreaceast\ mi[care [i, dând nume, [i, maimult decât atât, spunând c\ este o mi[-care cu caracter anticomunist, cu preci-zarea c\ monahismul românesc din fi-losofic devine filocalic, a scris c\, de fapt,ea constituie [i prefigureaz\ o mi[careanticomunist\ patronat\ de Patriarhul

63

Iustinian. Imagina]i-v\ c\ Securit\]ii nui-a trebuit altceva decât s\ aib\ acestarticol de ziar [i s\-i ia unul câte unul.Eu am fost luat pe alt\ linie decât RugulAprins, pentru c\ nu m\ num\ram printreei. Eu nu am fost mistic niciodat\, fiindun c\lug\r de natur\ ni]el mai haidu-ceasc\, a[a încât aveam destul\ decen]\ca s\ nu aspir la în\l]imile la care erauei. Sunt, îns\, în cuno[tin]\ de cauz\,pentru c\ am lucrat ani de zile în acela[ibirou, la biblioteca Patriarhiei, cu p\-rintele Andrei Scrima, care era unuldintre ei [i-mi povestea totul.

Vreau s\ adaug c\ p\rintele DanielSandu Tudor, care a patronat acest grup,a murit în închisoare, la Aiud. Dup\ cest\tusem în aceea[i sec]ie, a 12-a TBC, afost ridicat din ea [i, la scurt timp, amaflat c\ a murit în alt\ parte a închisorii.Ne-am adunat, apoi, câ]iva. Eram diacon,nici m\car nu eram preot, [i i-am f\cut,în [oapt\, slujba înmormânt\rii, f\r\ s\-lfi v\zut [i f\r\ s\ fi [tiut unde este în-gropat, pentru c\ nu se punea niciun felde cruce [i nu se f\cea nici un fel demormânt. Singur mormântul p\rinteluiHaralambie Vasilache, care a murit acolo,

64

a fost identificat, cu mare greutate, da-torit\ unui semn re]inut de cineva, dintrecei care f\ceau îngrop\rile. Daniel SanduTudor a scris acest acatist, la care s-areferit întrebarea, „Acatistul RuguluiAprins”, care este de o mare frumuse]e[i de o mare profunzime.

Cum se poate t\lm\ci versetul: „Cred,Doamne, ajut\ necredin]ei mele”?

Acest verset este una dintre cele maifrumoase alocu]iuni pe care le cunoa[-tem din Sfânta Evanghelie. Este vorbadespre st\pânul unui serv, care vine laIisus cu rug\mintea de a-i vindeca sluga.Nu era iudeu. Mântuitorul îl întreab\:„Crezi tu c\ pot s\ fac eu asta?” Iar elspune: „Cred, Doamne, ajut\ necredin]eimele!”. Aceasta înseamn\ c\ era con[tientde ce spunea, deoarece el credea. Dac\nu ar fi crezut, nu s-a fi dus la Iisus.Trebuie, îns\, s\ în]elegem c\, în sine,credin]a omului nu este niciodat\ sufi-cient\ în fa]a lui Dumnezeu. Eu v-amvorbit de rug\ciune, de puterea credin]ei,dar s\ [ti]i un lucru: omene[te, noi suntemlimita]i. Întotdeauna între ceea ce putemnoi s\ realiz\m [i deplin\tate r\mâne

65

un gol, iar acest gol este umplut deDumnezeu. Acest act de a umple aceast\diferen]\, pentru c\ trebuie neap\rat s\ajungi la plinire, se nume[te har.

P\rintele Nicolae Steinhardt are oimagine care mi-a pl\cut, într-o predic\de-a lui, f\când o paralel\ între cum secomport\ diavolul [i cum se comport\Dumnezeu. Diavolul se comport\ ca uncontabil: st\ cu t\bli]a [i cu condeiul dup\tine [i te noteaz\: toate p\catele, mai marisau mai mici, tot, tot, ca s\ umple t\bli]a.{i-o umple cu mult\ trud\, dar, pân\ laurm\, vine Dumnezeu, care se poart\ca un boier, ia mâneca [i [terge t\bli]a.Dumnezeu se comport\ ca un rege, caree foarte bogat, dar [i foarte generos. Deaceea, în „Cred, Doamne, ajut\ necre-din]ei mele”, pe de o parte este vorbade expresia credin]ei, iar, pe de alt\ parte,de expresia corect\ a con[tiin]ei, c\cicredin]a ta de om nu este niciodat\ su-ficient\ ca s\ umple m\sura de sus [inumai Dumnezeu este Acela care ]i-oumple. Când ajunge un om s\ Se minu-neze Dumnezeu de el, atunci se poatenumi a fi un om adev\rat.

66

Exist\ o expresie: „Iube[te [i f\ ce vrei”.Ar avea o asemenea valabilitate [i ast\zi?

Da. Cum s\ nu? Dac\ ]i-ai însu[itvirtutea iubirii, iubirea ca virtute teolo-gic\, bineîn]eles, f\ ce vrei, pentru c\, învirtutea iubirii, nu po]i s\ mai faci cevar\u. A[a încât e valabil\ mereu. Dar câtde greu putem s\ ajungem la aceast\iubire des\vâr[it\…

Este bine s\ ne izol\m de cei din jur nunumai în timpul rug\ciunilor, ci [i în via]aobi[nuit\?

Nu. În timpul rug\ciunii e permis,pentru a avea un mediu propice pentruconcentrare. Rug\ciunea presupune ne-ap\rat concentrare, iar concentrarea nueste o treab\ simpl\. V\ spun din expe-rien]\ personal\: chiar dup\ ani înde-lunga]i mintea omului este foarte lucr\-toare [i, în timpul rug\ciunii, vin deseorigânduri care sunt str\ine de rug\ciune.Rug\ciunea presupune o mare puterede concentrare, iar concentrarea nu sepoate ob]ine în preajma altora [i, cu atâtmai pu]in, în aglomera]ie. Sigur, te po]iruga [i în tren, dac\ închizi ochii [i dac\ceilal]i tac sau dorm. Dar în restul vie]ii

67

nu-i bine s\ te izolezi, pentru c\ omulsingur este foarte aproape de omul r\u,[i, mai cu seam\, nu este bine s\ te izolezide oamenii buni. Dac\ po]i, izoleaz\-tede oamenii r\i, dar nici de ei, c\ci s-arputea s\ faci ceva bun pentru ei.

Omul este o fiin]\ social\, sociabil\,iar Biserica este comunitar\ prin excelen]\.În m\sura în care e[ti un membru alBisericii e[ti comunitar [i trebuie s\tr\ie[ti în comuniune cu al]ii, pentru c\,altfel, de p\c\tuit po]i s\ p\c\tuie[ti [isingur, dar de mântuit nu te mântuie[tisingur, ci numai împreun\ cu al]ii [inumai cu ajutorul altora.

Cum poate evita cineva ca, încercând s\ating\ smerenia, s\ nu cad\ în timiditate?Exist\ vreo leg\tur\ între modestie [i smerenie?

Acestea sunt lucruri foarte sub]iriale sufletului, cu care cre[tinul trebuies\ umble cu grij\. Chiar sfin]ii umblaucu foarte mult\ grij\. Dac\ ve]i citi saureciti literatura filocalic\ ve]i vedea aceasta,pentru c\ e foarte greu pentru unii s\-[im\soare singuri dimensiunile duhov-niciei. De aceea, un c\lug\r adev\rat sepred\ în mâna unui p\rinte duhovnicesc,

68

care s\-l ghideze, [i-[i pred\ propria luivoin]\ în voin]a celuilalt, a[a dup\ cumFiul L-a ascultat pe Tat\l, ca s\ fie osingur\ voin]\, întotdeauna dou\ voin]eîn deplin acord. Singur este foarte greus\ te evaluezi.

Trece]i pe la M\n\stirea Sucevi]a, dac\nu a]i trecut, [i vede]i scara SfântuluiIoan Sc\rarul pe peretele nordic al bi-sericii, observând cum c\lug\rii îmbu-n\t\]i]i, cei care aspir\ la sfin]enie, setrudesc pentru treapta înalt\. Ei nu ofac în virtutea sfin]eniei, ci numai dindorul de Dumnezeu. Deasupra sunt în-gerii, care-i sus]in, iar dedesubt suntdemonii, care caut\ s\-i împiedice [i s\-ifac\ s\ se poticneasc\. Ve]i vedea acoloun asemenea om c\zând în h\u de pepenultima sau antepenultima treapt\,deci foarte aproape de mâna lui Iisus,care-L a[teapt\ în cap\tul sc\rii. {ti]i cefenomen se întâmpl\? În clipa în care seafl\ pe una dintre treptele apropiate dedes\vâr[ire, îi fulger\ un singur gând:„De acum e[ti des\vâr[it, ai ajuns încap\t, e[ti sfânt!” [i, în clipa în caresfântul gânde[te despre sine c\ este sfânt,atunci a c\zut. Aceasta este expresia

69

mândriei, opusul smereniei, care estep\catul de moarte al omului duhovnicesc.

Smerenia este un sentiment care tre-buie s\ te înso]easc\ permanent. Poatefi asem\nat\ cu modestia. Aceasta nuînseamn\ o autoflagelare, înseamn\ doarcon[tiin]a dreptei m\suri, cât po]i [i câtnu po]i. Important este s\ n\zuie[ti c\tremai mult. Dar, v\ spuneam eu aceladev\r, c\ m\sura nu se poate umpleomene[te pân\ la cap\t, ci doar Dum-nezeu, Care întotdeauna vine [i pe celeneputincioase le vindec\ [i cu lips\ leîmpline[te, a[a cum se spune în formulade hirotonie pe care o face arhiereul,poate s-o des\vâr[easc\.

Dumnezeu pe cele neputincioase levindec\ [i pe cele cu lips\ le împline[te.Aceste lipsuri, inerente firii omene[ti,sunt împlinite totdeauna de Dumnezeu.Con[tiin]a acestui gol inerent firii [iexisten]ei umane, pe care trebuie s\-Lumple Dumnezeu, î]i confer\ sentimentulsmereniei sau al modestiei, al umilin]ei.Mândria nu trebuie comparat\ neap\ratcu vanitatea, aceasta fiind, de drept, aprostului. Trufia aceea, f\r\ acoperire,îi apar]ine numai prostului. Exist\ o

70

mândrie care poate s\ fie vecin\ cudemnitatea, a[a încât nu trebuie s\ fieconfundate.

Omul trebuie s\ fie demn. Starea deumilin]\ nu înseamn\ înl\turarea dem-nit\]ii. S\ ne gândim la MântuitorulHristos, Care a spus: „Dac\ cineva î]id\ o palm\ peste obraz, întoarce-l [i pecel\lalt” - este un îndemn la smerenie,dar, când El când s-a g\sit în fa]a sine-drului [i a fost p\lmuit nu a întors [iobrazul cel\lalt, ci a spus: „Dac\ amvorbit de r\u, spune-mi ce am vorbit der\u! Iar dac\ am vorbit bine, de ce m\ba]i?” Aceasta este expresia demnit\]ii,a demnit\]ii lui Dumnezeu, dar [i ademnit\]ii omului în fa]a justi]iei.

Repet, sunt lucruri foarte sub]iri,care pot s\ ne p\c\leasc\ [i se interfe-reaz\ deseori. Dar p\rin]ii pustiei reco-mand\ o virtute cardinal\ în asemeneaîmprejur\ri: dreapta socotin]\ sau dis-cern\mântul, puterea de a discerne întrebine [i r\u, între o m\sur\ [i alta. Aceast\putere de discern\mânt, pe care o reco-mand\ [i Sfânta Scriptur\, o aminte[tecu insisten]\ [i Sfântul Apostol Pavel,

71

zicând: „Str\dui]i-v\ s\ deosebi]i du-hurile”, adic\ duhul care poate s\ fieviclean,în[el\tor [i care poate s\ fie, pede alt\ parte, [i benefic. În privin]a aceastainsul are foarte mult\ trud\ interioar\,iar dac\ el singur crede c\ nu se poatedescurca, atunci s\ apeleze la cineva maib\trân, mai înv\]at, la un duhovnic [is\-i spun\ ce are pe suflet [i acela îl vac\l\uzi, pentru c\ va fi în stare ca, dinafar\, dar în comuniune cu el, s\-i citeasc\impasul [i s\-i ofere remediul.

Cum ar trebui s\ tr\im „cu rânduial\”?Rânduiala este calea cea dreapt\,

calea care-]i convine ]ie [i convine se-menilor t\i. Este un fel de în]elegeremutual\ a oamenilor care tr\iesc în acela[igrup social. În virtutea rânduielii avem[i-o rânduial\ de la Dumnezeu. Adic\Dumnezeu [tie ce face cu fiecare om,nu în sensul c\ l-a predestinat, dar însensul c\ Dumnezeu l-a ales [i chiar lavremea în care omul este con[tient. Vreaus\-l readucem în aten]ie pe SfântulApostol Pavel, care a fost la începutSaul [i care crunt i-a prigonit pe cre[tini,participând ca martor activ la uciderea

72

Sfântului Arhidiacon {tefan. A trebuits\ descoperim, mai târziu noi, dar maiîntâi el, c\, de fapt, de atunci Dumnezeuîl alesese [i-l l\sa s\-i persecute pe cre[-tini, pentru ca s\ spun\ mai târziu cusmerenie: „Eu nici nu sunt vrednic s\m\ numesc apostol, ca unul care a pri-gonit Biserica lui Hristos”. Dar aceast\smerenie îi d\dea o m\re]ie [i o for]\extraordinar\, care a f\cut din el marelePavel. A[adar, Dumnezeu l-a osebit dinal]i oameni, adic\ i-a h\r\zit un rol decare era sau nu con[tient, de care, îns\,[i-a dat seama mai târziu. Noi, orto-doc[ii, credem în aceast\ rânduial\, înaceast\ voin]\ a lui Dumnezeu, care nuînseamn\ neap\rat predestinare, pentruc\ r\mâne [i liberul t\u arbitru.

Dumnezeu l-a creat pe om liber,pentru c\ libertatea este unul dintre atri-butele divine [i Dumnezeu respect\aceast\ libertate, a[a cum le-a respectat-oprimilor oameni. Le-a spus: „Mânca]idin to]i pomii raiului, dar din acesta s\nu mânca]i!”, îns\ nu a pus în jurulpomului un gard de sârm\ ghimpat\ sauun zid, care s\-l fac\ inaccesibil. „Dar dac\tu, în virtutea libert\]ii tale, vrei s\-Mi

73

calci porunca, m\nânc\, dar supor]i con-secin]ele”! {i le-a suportat, adic\ liber-tatea i-a l\sat-o întreag\, nu s-a atins deea. Atunci când îngerul lui Dumnezeua coborât în Nazaret, la Sfânta Fecioar\Maria, ca s\-i aduc\ Buna Vestire, i-aadus [i-o întrebare, adic\ a fost momentulîn care Dumnezeu a consultat voin]a [ilibertatea Sfintei Fecioare. Nu era foartesimplu pentru ea s\ devin\ N\sc\toarede Dumnezeu. {i, la aceste consult\ri,Maria i-a r\spuns prin acele cuvintecelebre: „Fie mie dup\ cuvântul t\u”.În clipa aceea s-a produs z\mislirea, înclipa în care libertatea Fecioarei [i-aexprimat op]iunea pentru invita]ia pecare i-o f\cea Dumnezeu prin înger. Arfi avut posibilitatea s\ spun\: „Nu, nusunt vrednic\! E prea greu pentru mine!Doresc o altfel de via]\!” f\r\ s\ fi fostosândit\ de Dumnezeu. Aici a ascultatde dorin]a lui Dumnezeu [i a spus:„Fie”. Acest „Fie” este acordul dintrevoin]a omului [i voin]a lui Dumnezeu.

Nu sunt convins c\ trebuie numitdestin acest drum al omului în via]\, cidoar o rânduial\, prin care omul se punede acord cu Dumnezeu. Omul are imense

74

posibilit\]i s\-[i rânduiasc\ via]a cumcrede, dar este bine ca felul în care î[irânduie[te el via]a s\ fie întotdeauna înacord cu ce [tie el despre voin]a luiDumnezeu. V\ pot spune, cu mâna peinim\, c\ sunt rele în via]\ pe care lesocotim rele, dar care, de fapt, suntbune. De exemplu: eu, în biografia mea,num\r [i unsprezece ani de vie]uire înSUA [i Canada, în cadrul episcopieimisionare. Ei bine, eram cu stigmat, eramanticomunist, ie[isem din închisoare. Cepoate fi mai r\u în via]a unui om decâtanii de temni]\? Dar [ti]i care mi-a fostcertificatul de intrare liber\ într-o ]ar\eminamente anticomunist\, cum esteAmerica? Certificatul de eliberare dinpu[c\rie! Acesta dovedea c\ pot intraf\r\ nicio problem\ în lumea liber\. Adic\ceea ce mie îmi certifica ani de suferin]\[i ceea ce poate fi mai r\u pentru un om,îmi deschidea un drum c\tre o nou\experien]\ de via]\. Atunci am zis:„Doamne, î]i mul]umesc pentru toatecâte mi-ai dat, c\ci, dac\ nu a[ fi avutacest certificat, nu a[ fi avut liberaintrare!” Iat\ cum lucreaz\ Dumnezeu!

75

Tu crezi c\ te-a pândit o nenorocirecând Dumnezeu s-a ab\tut o pedeaps\asupra ta? Dar nu [tii când aceast\ ex-perien]\, pe care tu o califici drept rea,se va dovedi bun\ pentru propria ta via]\,în virtutea aceleia[i rânduieli pe careDumnezeu a f\cut-o cu tine.

Cum s\ împ\c\m via]a în societate cuascultarea duhovnicului, f\r\ s\ fim extremi[ti?

Exist\ duhovnici, ca [coal\ de du-hovnicie, [i aceasta nu de acum, ci dinprimele veacuri cre[tine. Adic\ exist\ oanumit\ viziune, mai aspr\, a duhovni-cului asupra subiec]ilor s\i [i o viziunemai îng\duitoare. Avem în fa]\ pe SfântulVasile cel Mare, care era foarte aspru cusine, dar [i cu peniten]ii s\i. Pentru anu-mite p\cate oprirea de la Împ\rt\[anieera f\cut\ pe un termen lung. A venitmai târziu Sfântul Ioan Postitorul, carea amendat, într-un fel, canoanele Sfân-tului Vasile cel Mare [i a scurtat terme-nul de interdic]ie de acces la SfinteleTaine. În schimb, a recomandat zile depost mai multe, printr-un fel de com-pensa]ie. A[a încât [i în ziua de ast\zi îi

76

avem pe marii no[tri duhovnici, uniisunt mai exigen]i, mai aspri [i unii maipu]in exigen]i, dar nu extremi[ti.

Duhovnicul î]i d\ un canon [i tutrebuie s\-l execu]i, pentru c\, dac\ nu-lexecu]i, p\c\tuie[ti. Important este lace duhovnic ai mers [i cum ai plecat dela el, dar nu putem vorbi de extremism.Duhovnicul are libertatea s\ aplice ca-noanele ca un judec\tor. Ele nu suntfoarte fixe [i, atunci, în func]ie desubiect [i de poc\in]a acestuia (dac\-ipare r\u, dac\ vars\ o lacrim\) duhov-nicul are latitudinea s\-i dea un maxim,dac\ este mai înd\r\tnic [i are nevoiede mai mult\ îndreptare, sau s\-i deaun minim, iar la a doua vizit\ s\-labsolve complet. Dac\ penitentul estepus pe îndreptare [i cu adev\rat f\g\-duie[te s\ se îndrepte, atunci vine cuburetele, ca Dumnezeu, [i [terge t\bli]a.

Care este scopul rug\ciunii ecumenice?Oare nu este vorba de o rug\ciune formal\,f\cut\ numai de ochii credincio[ilor?

Într-un fel, da. Nu sunt antiecumenist,dar am rezervele mele fa]\ de el, pentru

77

c\ reprezint\ [i un fel de compromiscând e vorba de actul liturgic [i, mai cuseam\, de Sfintele Taine. Eu am scriscândva ni[te fraze mai acide la adresa unorprotestan]i, care se îndreptau c\tre Poti-rul ortodox, pentru a intra în comuniune.

La Cluj exist\, o dat\ pe an, o s\p-t\mân\ de rug\ciune pentru unitateaBisericii, o unitate pe care to]i o dorim,deoarece avem porunc\ de la Mântui-torul ca to]i s\ fie una, deci to]i cre[tiniis\ fie o singur\ Biseric\. Ea s-a spart înmai multe, dup\ cum [tim. Mi[careaecumenic\ î[i propune s\ refac\ unitateaBisericii, dar, din p\cate, [i-a pierdutobiectivele, [i le-a înstr\inat. Eram înAmerica, f\când parte din Conferin]aEcumenic\ interna]ional\, [i, la o [edin]\,se d\ vestea cea mare: „Iat\, Mi[careaEcumenic\ este în plin progres: maisunt înc\ [ase Biserici care au aderat,a[a c\ num\rul Bisericilor ecumenice acrescut de la 163 la 169!”. Atunci am zis:„Ce fel de progres este acesta în care, înloc s\ scad\ num\rul Bisericilor, el cre[te?Important ar fi s\ fie mai pu]ine Biserici”.

Mi[carea ecumenic\ este o no]iuneaproximativ\. Inten]ia, la început, a fost

78

bun\, este l\udabil\, nu trebuie renegat\,dar am avut o experien]\ la Cluj, în careMitropolitul greco-catolic de Blaj [i epis-copul greco-catolic din Cluj mi-au trimiso scrisoare [i apoi mesageri direc]i, in-vitându-m\ s\ facem împreun\, într-unanumit loc, rug\ciuni pentru unitateaBisericii. La care eu le-am r\spuns c\nu cred c\ este posibil, pentru c\ nu ogândim la fel. „Voi gândi]i refacereaunit\]ii biserice[ti în jurul Papei de laRoma, iar noi gândim refacerea în so-bornicitate. Noi, în Liturghie, avem ozicere: «S\ ne iubim unii pe al]ii, caîntr-un gând s\ m\rturisim!». S\ presu-punem c\ ne iubim îndeajuns - de[i nune prea iubim, s\ fim sinceri - ca s\ neputem ruga în comun, dar nu avemacela[i gând asupra unit\]ii, cât\ vremevoi o gândi]i într-un fel, iar noi într-altul.Dac\ ne-am ruga în comun am fi ipocri]i[i fa]\ de Dumnezeu [i fa]\ de semeniino[tri”. To]i ne rug\m pentru unitate,dar pân\ vom fi într-un singur gând s\se roage fiecare acas\ la el.

79

Ce ne pute]i spune despre AcatistulSfântului Calinic de la Cernica, compus deÎnaltpreasfin]ia voastr\? C\rui fapt dator\maceast\ frumoas\ pies\ a literaturii noastrereligioase?

Aceste file de acatist sunt scrise pentrudoi sfin]i. Primul este Sfântul Ioan Va-lahul, martir cre[tin din secolul al XVI-lea,martirizat la Constantinopol de c\tre turci(grecii l-au canonizat cu mult înainteanoastr\). De cum i-am citit biografia mi-afost drag acest copilandru, care a f\cutneamul nostru s\ dea un sfânt de tim-puriu. Apoi mai este scris [i pentruSfântul Calinic de la Cernica. Trebuie s\v\ spun c\ aceste file de acatist nu sunto carte de imne, ci o carte de literatur\, depoezie. Nu sunt destinate cultului, adic\s\ fie citite în biseric\ sau ca rug\ciune.

Am început s\ le scriu prin anii ´50[i am scris aceast\ poezie religioas\ încinstea celor doi sfin]i ca pe o datorie desuflet, cu foarte mult\ dragoste, iubindu-ipe amândoi. Am adoptat canonul, deciforma fix\ a acatistului, care înseamn\un num\r regulat de versuri, de refrene,de rime. Mai mult decât atât este penibil

80

ca autorul s\-[i explice propria lui oper\;aceasta o pot face al]ii. Eu am f\cut-o cas\ fie citit\. Le-am des\vâr[it în timp cem\ g\seam în America, unde am scos [iprima edi]ie, nepus\ în comer], ci doarpentru prieteni.

81

82

Redactor: Vlad Botez

Corector: Sebastian Schipor

Tehnoredactor: Alina Andrei

Culegere computerizat\: Dana Chivulescu

Design: Gabriela Radu

DTP: Leonard Lunguleac

Bun de tipar: 2013. Ap\rut: 2013

Editura Doxologia, Cuza-Vod\ 51, 700038, IA{I

Tel.: (0232)216693; (0232)218324; Fax: (0232)216694

http://www.doxologia.ro,

E-mail: editura@doxologia.ro