3G

3G (engleză: 3rd generation) este numele generației a treia de

tehnologie telefonică mobilă GSM, după 2G și așa numita

2.5G.

Serviciile 3G au capacitatea de a transfera simultan două tipuri de

informații: voce (o convorbire telefonică) și non-voce, ca de exemplu

transfer de date: de poștă electronică, mesaje instante sau și pagini de

web. 3G nu folosește aceleași frecvențe radio ca 2G, necesitând în

majoritate rețele noi și autorizații noi de funcționare. Doar în Statele

Unite ale Americii operatorii de telefonie încep să utilizeze 3G pe

frecvențele vechi ale generației 2G, introducând treptat noua

tehnologie.

3rd Generation Partnership Project ("3GPP") este o colaborare între

Caracteristici

Proiecte 3G

Tehnologia 3.9G

Note

Vezi și

Legături externe

Cuprins

Caracteristici

Proiecte 3G

asociații și grupuri de telecomunicație în scopul definirii unui standard

comun care să respecte recomandările International

Telecommunication Union (ITU). 3GPP se bazează pe specificațiile GSM

și se referă la arhitecturile transmisiilor radio, rețelei centrale (corenetwork) și de servicii pentru standardul UMTS.

3rd Generation Partnership Project 2 ("3GPP2") este tot o colaborare

între asociații și grupuri de telecomunicație în scopul definirii unui

standard comun care să respecte recomandările ITU. 3GPP2 se referă

la standardele 3G bazate pe tehnologia 2G CDMA (CDMA one, IS-95),

și definește standardul CDMA2000.

"3.9G" este o tehnologie în telefonia mobilă bazată pe standardul 3G

dar cu capabilități deja apropiate de viitoarea 4G.[1] Este preconizat a

intra pe piață în 2010. Va permite transferul de date fără fir la viteze

aproape egale cu cele ale cablurilor de fibre optice, de ordinul a 100

megabit/s (față de max. 7,2 Mbit/s la tehnologia 3G). Acest lucru este

posibil datorită folosirii noului sistem de telecomunicații Long TermEvolution (LTE), care expandează gama frecvențelor de aproape 10 ori

în comparație cu cele folosite actualmente (2009) în telefonia mobilă,

ceea ce va elimina congestia și interferențele din transmiterea de date.

Totodată, un telefon mobil va avea nevoie de până la 4 antene, în

comparație cu una singură la telefoanele 3G. [2]

Sistemul 3.9G schimbă de asemenea felul în care este alocată

transmisia datelor. În tehnologia 3G transmisia datelor de către

utilizatori diferiți este alocată ori unei frecvențe specifice, ori unui timp

anume, în timp ce sistemul LTE combină aceste două metode.

Cel mai mare beneficiar al serviciului 3.9G va fi așa numita metodă

cloud computing, unde softwareul necesar utilizatorului (eventual

împreună cu datele sale) nu mai este stocat local, ci pe un server

"undeva" în Internet.[3]

Compania japoneză NTT DoCoMo va introduce sistemul 3.9G în 2010,

iar compania KDDI în decembrie 2012.[4]

Tehnologia 3.9G

1. ^ Glossary | NTT DOCOMO Global

2. ^ 3.9G next-generation cell phone services to begin next year

3. ^ Shunichi Kita, Nomura Research Institute, citat în The Daily

Yomiuri, 6 decembrie 2009, p. 3

4. ^ The Daily Yomiuri, 6 decembrie 2009, p. 3

4G

Lecturare în altă limbă

Ultima modificare efectuată acum 3 ani de către Addbot.

Wikipedia® Mobil Desktop

Conținutul este disponibil sub CC BY-SA 3.0 , exceptând cazurile în care sespecifică altfel.

Termeni de utilizare Confidențialitate

Note

Vezi și

Legături externe