DR.

URSU

HIOPU

INTRODUCERE

I

i

ODIAGNOSTI

Editura Fundatiei H S~2002 -

iCI

Editor: PROF. DR. CONSTANTIN RUSU Corectura: EMIL CANDEL Tehnoredactare computerizare: COSTIANA IONITA Toate drepturile sunt rezervateEDITURIi FUNDATIEI HUMANITAS

IMPRIMAT IN ROMANIA TIPOGRAFIA "SEMNE '94" ISBN 973-85164-47 BUCURE9TI - 2002

INTRODUCERENecesitatea de a alcatui 0 luerare utila, eu privire la psihodiagnoza pentru studenti ~i psihologii speciali~ti de teren, nc-a pus in fata unor probleme complicate, chiar ~i dupa ce am publicat doua editii ale acestei lucdiri, singulare, pe atunci, in literatura de specialitate romaneasea. Acestea s-au petreeut prin 1970 ~i, apoi, in 1976. Instrumentele psihodiagnostice erau f010site, ir. aeele vremuri, doar in clinieile psihiatrice ~i in unele intreprinderi in care exista un grad important de periclitate, in exereitarea profesiilor. Era 0 perioada de difuzare oarecum neortodoxa a teste10r. Toate acestea se petreceau pe fondul ~i I:coul interdictiei testelor, prin 1936, in colosul sovietic ~i risipirea psihologi10r din intreprinderi, masuri Ul111atede 0 mare suspectare a psih010gilor psihodiagnosticieni. Masura se motiva prin ideea de protejare politica a c1asei muncitoare de tentativa de a se leza drepturile de al1se egale profesionale. Totu~i, treptat, incepusera sa se difuzeze chiar ~i in publicistica 1arga teste improvizate sub forma de jocuri ~i ghicitori, uneori interesante, dar nevalidate, confOlID regulilor ce exista in privinta acestor instrumente de evaluare psih010gica. Aveau, oarecare, eireulatie earn doua duzini de teste, traduse, mai ales, din franeeza. Au inceput, treptat, sa devina de interes teste mai diverse. Se tindea spre experienta de dinaintea celui de-al doilca razboi mondial. Exista, in aeeasta privinta, 0 traditie consolidata, care se conserva prin laboratoarele universitare mai ales, care erau privite chiar ~i in intreprinderi eu oareeare bunavointa. Emu, apoi, teste ~i in unele reviste de mare cireulatie, ea expresii ale cre~terii interesului fata de ceea ce se petrecea in Occident, 'in tarile dezvoltate. Incepuse ~i lansarea de schimburi de idei ~i informatii prin revistele de specialitate (tot mai numeroase), dar circula ~i 0 implicatie mai veche, interesanta, ce conserva evenimente legate de integrarea psihologilor romani in dezvoltarea psihologiei ~i a instrumentelor de lucru, la sfar~itul secolului XIX ~i inceputul celui de-al XX-lea. Relativ consistente numeric au fost activitatile ~i contactele unor psihologi romani cu psihologi ajun~i, apoi, de renume in Laboratorul de la Leipzig, infiintat de W. Wundt, in 1879. Este yorba, mai ales, de C. Raduleseu-Motru, FI. $teftmescu-Goanga, E. Gruber, care au vizitat laboratorul de la Leipzig ~i au efectuat acolo diseutii i cercetari i lucrari de doctorat, publicate in revista initiata de W. Wundt "Philosophische Studien", care a devenit, in 1903, "Psychologische Studien". intor~i in tara, ace~ti psihologi au continuat legaturile eu laboratoruJ lui W. Wundt, dar ~i cu alti psihologi, care, ca ~i ei, au devenit purtatorii destinului psihologiei lor. La laboratorul din Leipzig au fost, de asemenea, (in eonditii similare cu acelea ale psihologilor romani) ~i psihologi din alte numeroase t:1ri, printre care: Stanley'"

.)

Hall (1846-1924), J. McKeen Cattell (1905-1977), Ed. Titchener (1867-1927), F. Kraepelin (1856-1926), B. Bourdon (1860-1943), A Michotte (1881-1965) ~i multi altii. Aparuse generatia activa a intemeietorilor de laboratoare, de conferinte ~i congrese ~i de asociatii nationale. Au existat, la inceputul secolului XX, ~i alte legaturi intre psihologii romani ~i cei din alte tari. Printre altele, a existat 0 corespondenta intre Titu Maiorescu ~i A. Binet, in urma careia A. Binet a venit in Romania (1895) cu fiice1e sale ~i a tinut conferinte la Universitatea din Bucurqti. Consistente au fost ~r alte contacte ale psihologilor romani cu cei din strainatatea vestica. Printre altii, a fost N. Vaschide (1873-1907), care a pleeat eu Binet, in 1895, la Paris, unde a ramas ~i a desm~urat 0 bogata viata ~tiintifiea (chiar ~i la Laboratorul de la Sorbona)l. Psihologia a ineeput sa se dezvolte intensiv in secolul XX, mai ales. In 1934, s-a infiintat Societatea Romana de Cercetari Psihologice, din initiativa lui C. Radulescu-Motru $i colaboratorul sau 1. M. Nestor, dar $i publicarea revistei Analele de Psihologie, in Bucure$ti. In 1937, $i-a inceput aparitia revista Jurnal de Psihotelmica, infiintata de 1. M. Nestor, tot la Bucure$ti, iar peste un an a aparut Revista de Psihologie de la Cluj, infiintata de catre Fl. $temnescu-Goanga. Peste un alt an, s-a infiintat Institutul Psihotehnic Militar (1939-1940), condus de Lt. Col. C. Atanasiu (Bucure~ti). In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Universitatea de la Cluj a trebuit sa se mute la Sibiu, in urma ocupatiei Ardealului de Nord, ~i s-a reintors la Cluj abia dupa razboi. Dupa primul razboi mondial, s-au constituit centre psihologice mod erne la Bucure~ti, Cluj ~i Ia~i, sub conducerea unor remarcabili intelectuali ~i, mai ales, a celor care trecusera prin Laboratorul de la Leipzig. A avut loc 0 perioada grea, ca dupa orice razboi devastator, dar treptat au inceput sa se reconsolideze planuri de refacere a Universitatilor. La Catedra de la Bucure~ti se a~teptau schimbari. L-am intaInit la Washington, in vara Iui 1949, pe Mihai Ralea, ambasador al Romaniei in S.U.A., membru al Academiei Romane. I se solicitase revenirea in tara, ~i implicarea sa Intr-o reorganizare constructiva a Catedrei de Psihologie, de la Bucure~ti. Am discutat, impreuna, 0 serie de proieete legate de infiintarea unor reviste de psihologie, de organizarea unui institut de psihologie, toate sub egida Academiei, ca ~i despre extinderea tipurilor de cursuri Ia Catedra de Psihologie ~.a. Toamna, a inceput restructurarea Catedrei de Psihologie din Bucure~ti. Membra a Catedrei din acel an, am fost implicata in echipele ce au pus in acfiune planurile expuse mai sus. Au aparut, pe rand, revistele de psihologie (una in limba romana, eu rezumate in limbi straine, i apoi alta in limbi straine, franeeza, engleza, rusa).] Am semnala ~i faptul origine romani!.

di D. Wechsler, dar ~iIacob Moreno au fost psihologi americani de4

),

)eJ

A fost infiintat ~i Institutul de Psihologie din Romania. Am fost, in acei ani, adjuneta Catedrei ~i ~ef de sectie la lnstitutul de Psihologie. In 1966, i-am spus profesorului ea a$ vrea sa !inem un curs de psihodiagnoza. Pacusem un stagiu la C.I.E. (Centre Intel11ational de l'Enfant), la Paris ~i luasem legi:itura cu prof. Zazzo, eu D-na Zazzo ~i cu alte persoane din echipa acestora. Mi-au spus $i libraria in care existau inca lucrari importante de psihologie. A$a mi sa consolidat ideea de a elabora ~i 0 luerare care sa fie suport pentru cuno~tintele model11e de psihodiagnostie. In acest context, a aparut, in 1970, prima edilie a lucrarii lntroducere in psihodiagnostic, la Tipografia Universitalii. Deja crescuse marja de acceptare a acestui curs. Cursul de psihodiagnostic a inceput sa se tina ~i la Universitatile din Cluj ~i din la~i. In 1972, a aparut 0 lucrare privind psihodiagnoza, a Marianei RO$ca (Cluj). Dupa moartea nea$teptata a profesorului Mihai Ralea (1964), eonducerea Institutului a fost preluata de Alexandru RO$ca. A urmat 0 perioada delicata pentru $tiintele psihologice, dupa 1982, in mma desfiintarii Institutului de Psihologie, pe criterii politice. Revistele de psihologie, al carol' sediu era la lnstitutul de Psihologie, au fost salvate de autoarea acestei lucrari, impreuna eu Paul Popescu-Neveanu $i Emil Verza, $i duse la Catedra de Psihologie. Dupa 0 perioada de lntarziere (ce s-a recuperat), cele doua reviste au inceput sa apara sub aceea$i coperta, in mod constant. La un moment dat, a trebuit sa ma preocup $i de sponsorizarea lor. A continuat $i sehimbul eu revistele straine, din toate continentele (1984-1989), in numar de 71. S-a realizat $i 0 noua legatura cu psihologia occidentala, prin constituirea Sectiei Romane a Asociariei Psihologilor, care lupta pentru pace. (Am fost reprezentanta In BirouI, Intel11ational, din partea Romaniei, fiind eoordonatoarea proiectului $i programului acestei asocialii). S-au tinut eonferinte, pe aceasta tema, $i s-au eonsacrat primele pagini din Revistele de Psihologie acestei probleme, pana In 1991. Intre timp, psihologia s-a dezvoltat foarte multo Numeroasele curente psihologice, constituite in prime1e decenii ale secolului al XX-lea, preocupate de denominalizari $i optiuni privind modelul psihic, care se respingeau sau se ignorau intre ele (behaviorismul, structuralismul, gestaltismul, functionalismul $i, mai ales, freudismul) au dat na$tere la conturarea de noi probleme ~i domenii ce au cOl1solidat modelul psihic, implicatiile dezvoltarii psihice $i tematica acesteia, dar $i aportul social $i importanta psihologiei in viata sociala. Fermentatia de idei din psihologia moderna a avut un mare suport in cercetarile efectuate, printre altii de medici, biologi, fiziologi, dar $i de sociologi, pedagogi $i chiar teologi. De mare folos au fost congresele internationale, Ia care au participat delegatii din Romania - la Bruxelles, Copenhaga, Paris, Londra etc., dar ~i la Montreal, la Moscova $i Ia Casa Alba. Informatiile $tiintifice aduse de eei care faceau parte din delegatii au inceput5

sa circule mai rapid ~i sa fie mai consistente ~i mai altfel privite. Se simtea, totu~i, lipsa lnstitutului de Psihologie ~i a cercetarilor de mai mare anvergura ~i mai legate de nucleele interogatiilor de ultima ora din psihologia modemiL In aceste conditii se afla psihologia, in anul 1989. Dupa acel an, al marilor schimbari structurale ale vietii social-economice din Romania, Asociatia Psihologilor s-a destramat ~i s-au creat tendinte de formare de asociatii regionale. Dintre acestea, cea mai activa ~i mai bine organizata a fost echipa de la Timi~oaraj, care a tinut Congrese Nationale anuale de mare tinuta ~tiintifica. Erau, insa, de recuperat multe caracteristici ~i aspecte legate de diminuarea statutului Psihologiei romane~ti de dupa 1982. Reinfiintarea lnstitutului de Psihologie, de catre 0 comisie la care am participat, a creat noi sperante. Aceasta cu atat mai bine cu cat, dupa 1989, s-au creat numeroase universitati particulare, muIte dintre e1e avand Catedre de psihologie, ceea ce indica 0 cre~tere a interesului pentru acest domeniu. In genere, psihologia modema a devenit 0 necesitate, mai ales in trei domenii mai Iargi. Este vorba, pe de 0 pat1e, de domeniul 5co1ilor, in al doilea rand de domeniul orientarii scolare ~i selectiei profesionale, ~i, in al treilea rand, de psihopatologie. In domeniul ~colilor, a devenit de mare interes gestiunea inteligentei, ca structura psihica implicata in procesele de invatare. Obligativitatea invatamantului primar pentru alfabetizarea intregii populatii, in prima jumatate a secolului XX, a generat necesitatea testarii inteligentei pentru tratarea individualizata a copiilor cu handicap intelectual (mai ales), care creau intarzieri de progres in invatare a copiilor cu inteligenta nom1ala. S-au constituit ~coli speciale pentru handicapati. Studiile asupra inteligentei atat din punct de vedere al nivelului, cat ~i al fom1elor ei au devenit numeroase ~i au pus in evidenta doua aspecte deosebit de importal1te. In primul rand, ca inteligenta are muIte caracteristici specifice (modelul lui Guilford a impus aceasta idee), ~i in al doilea rand ca exista 0 dezvoltare seculara a inteligentei, care are cre~teri mai semnificative de la un secolla altul. In acest context, s-au diversificat ~e01ile, au aparut, in unele tari, ~coli pentru copii dotali (Canada, printre altele), dar ~i pentru copii subdotati, handicapati, cu tendinta ca cei cu intelect de limita sa fie, pe cat posibil, asimilali in primele trepte de inviWimant in ~colile obi~nuite. S-au creat ~coli cu profil umanist ~i eu profiluri mai accentuate profesional sau pedagogic. Rata mare de schimbari ale profesiilor, datorita progresului generat de Revolutia tehnico-~tiintifiea a impus problema invatarii permanente ~i cerintele unei selectii profesionale modeme. Toate aceste probleme s-au conturat ca noi schimbari ~i noi cerinte de proiecte, programe, investigatii. In] Universitatea de la Cluj a mai tinut Conferin!a Na!ionaHi, ca ~i cea de la Bucure~ti. In noiembrie 2001, va avea loe 0 eonferintii na!ionalii la Bueure~ti, organizatii de Prof Golu Mihai, ca pre~edinte al Asoeiatiei Psihologilor.

6

~a,fala. or

la;n lata Ie:a )1

eea

!

acest context, am daborat aceasta lucrare In care am condensat 0 cantitate mare de informatii eu tente mai pragmatice, pentru a raspunde marilor solicitari puse in fata psihologiei de viata sociala. Ritmul aleli al Revolutiei tehnico-~tiintifice alimenteaza, rara indoiala, progresul, dar are ~i efecte inverse, ce pornesc de la cre~terea dificultatilor de adaptare la acesta; acest fapt se manifesta prin crqterea gradului de agresivitate ~i violenta, de neadaptare pe diferite palierein care scad "notele la purtare". Se nasc $1 nior profesii, dar $i interese ~i idealuri, cresc, statistic, crizele familiale, crizele psihiatrice ale oamenilor, se degradeaza tendinta spre idealuri sociale, se schimba stBul de viata, ofertele $i dificultati1e de a Ie c8.$tiga, cre~te inteligenta $i creativitatea umana, memoria ~i atentia oamenilor sub presiunea bombardarii cu informatii, cre$te curiozitatea $i dorinta de a gasi mai multa lini~te ~i de traire luminoasa a vietii, fapt ce alimenteaza "complexul calatoriei", dar $i spiritul creativ al oamenilor (in directii bune sau rele). Prin aceasta lucrare, dorim sa facem 0 oferta de cuno$tinte infurmative, privind psihodiagnoza, acest instrumentar complex de evaluare a condiliei umane cu nenumaratele sale fatete, cu potentialitati deschise sau inchise, dar $i cu tarde care trebuie eliminate, analizate tot mai profund, pentru a Ie gasi punctul de Insanato~ire. In obiectivul lucrarii $i al intentiilor noastre sta $i faptul de a oferi psihodiagnosticianului, din zilele noastre, un stoc de informatii, ca suport $i canditie de meditatie, privind ceea ce se poate face in cazuriconcrete, $i a fi provocat pentru a descoperi ce s-ar mai putea realiza in acest domeniu. Psihodiagnosticianul din zilele noastretrebuie sa aiba 0 gama de cuno$tinte seeventi ale, sa cunoasca valoarea $i modul de folosire a cat mai multor tepJ1ici psihodiagnostice, prin care sa i se stabileasdl. $i sa i se consolideze eornpetentele de specialist remarcabil intr-un anumit domeniu $i care sa participe la progresul social. El trebuie sa-~i asume responsabilitatea pe care 0 solicita idealul sau profesional, ce se constituie, daca se constituie, In anii universitari. A~adar, exista 0 solicitare sociala, dar $i morali'l a psihologiei ca ~tiinta aplicativa, care se exprima prin trei mari obligatii concrete. Prima este aceea de a mari gama de cuno~tinte privind structurile psihice, dezvoltarea lor, constelatii1e psihice favorizate de procesul dezvoItarii ~i progresului social, iar acest fapt se realizeaza prin extinderea aplicarii de teste, implicandu-se in cercetari complexe. Psihodiagnoza alimenteaza eu noi cuno~tinte toate domeniile psihologiei. Al doilea abiectiv 11 constituie sarcina de a contribui la valorizarea competentelor, pril1 selectarea ~i ierarhizarea acestora, ~i este legat de selectia ~i orientarea ~colara ~i profesionala, pe care oriee psiholog trebuie sa Ie cunoasdL Fieca:n;;om are 0 dezvoltare armonioasa sau neannonioasa, fonnata~

!

de asimetrii functionale psihice sau cu un psihic echilibrat. Psihologul testeaza acest psihic nu doar de dragul evaluarii, ci, mai ales, pentru a se interveni la timp, pentru a se stimula sau echilibra dezvoltarea psihica dizarmol1ica, prin teste de cuno~tinte, interese, inteligenta ~i creativitate, dar ~i de atentie, atitudini ~i personalitate - pe de-o parte, pentru a imbunatati procesele formative cat mai de timpuriu, iar pe de alta parte, in cat mai mare concordanta cu profilul profesiunii in care subiectul testat va fi implicat. A treia problema de prim ordin, aflaHiin obiectiv, este aceea a testarii persoanelor aflate in dificultate sau subefectul stresului, a frustrarilor, depresiilor, tendintelor spre handicap cultural - pentru a servi cazurilor mai u~oare de psihopatologie, dar ~i pentru prevenirea cazurilor mai grave, pe cat posibil. Exista 0 mai larga implica!ie a testelor ~i probelor psihologice de toate felurile, in aceasta vasta problema. In finalul evaluarilor, psihologul trebuie sa formuleze 0 decizie ~i 0 recomandare. In cazul testarilor din zona aceasta, decizia este foarte importanta, ca ~i recomandarea, dealtfel. Dar despre toate acestea yom reveni pe parcursullucrarii. o sarcina deosebita a psihodiagnosticianului este aceea de a fi fOalte atent ~i constructiv in domeniul testelor folosite, deoarece exista 0 latenta perimare a optimei func!ionalita!i a testelor. Valoarea lor este, oarecum, temporal a, datorita ritmului alert al Revolu!iei tehnico-~tiintifice ~i a efectelor de reflux ale acesteia, fiecare generatie trecand prin transformari, conversii de atitudini, competen!e ~i stocuri de cuno~tinte mai numeroase ~i mai noi etc. etc. Exista 0 dezvoltare seculara a omului, conturata cu potential valid, in a doua jumatate a secolului XX. In ultima decada a acestuia, s-a impus 0 putemica ~i complexa conversie de atitudini, in urma Revolutiei din 1989, in Romania. Adaptarea la aceasta, solicita 0 mai complex a angajare intr-un alt stil de existenta, in reforme structurale, legislatie corespunzatoare etc., dar exista $i 0 profunda reforma a invatamantului, care este in desta$urare (inca neterminata). Si sistemele de evaluare s-au modificat ~i se stabilizeaza intr-o noua structura. De aceea, este necesara 0 informatie mai larga privind testarea (tipurile de teste care sunt mai sensibile), dar mai ales, intensificarea operani cu acestea, efectuarea de cercetari, tara de care nu este posibila 0 reala $i benefidi linie de progreso Prin urmare, in lucrare se va insista pe dosarul psihologic ~i pe categoriile de teste existente, pentru a se largi informatia psihologilor In acest domeniu. Cunoa~terea a cat mai numeroase teste are 0 foarte mare importanta pentru dezvoltarea caracteristicilor unui psihodiagnostician modem - ~i aceasta pentru ca testele au incorporate, in structura lor, strategii complexe de sondare a caracteristicilor psihice. Trebuie, apoi, sa fie foarte clara modalitatea de a folosi testele - adica testarea lor organizata. Exista 8

la

la

IIIe,Ie"e

11

r,11

It e

)"'>

numeroase reguli ce trebuie respectate, pentru ca 0 psihodiagnoza sa fie utila $i corecta. In final, mai subliniem faptul ca aceasUi lucrare, centratii pe problemele de baza ale psihodiagnozei, are ca obiectiv, in afara de ceea ce am subliniat pa.l1a aeum ('in aceasta introducere), ~i sarcina de a-I abilita pe psihologi in a eonstrui, adapta $i perfec!iona teste. Aceasta este 0 cerinta foarte importanta, deoareee exista diferente de fond lntre populatia Umara $i populafia de diferite varste, matura, in toate farile; lntre eei care locuiesc in ora~e, in metropole $i eei de la sate, intre femei $i barbati, dar $i diferente lntre eei ee traiesc in medii de eultura mai dezvoltate $i cei din medii de cultura mai primitive. In aceastii carte, ne-am prop us atingerea a $ase obiective. Primul ar fi folosirea testelor $i diagnosticarea psihica in toata complexitatea (inc1usiv dosarul psihologic), pentru a stabili echilibre sau fragilitati $i dezechilibre psihice (de la caz la caz, sau pe grup). In aI doilea rand, este necesara studierea testelor mai sensibile $i folosirea lor. In al treilea rand, necesitatea organizarii unor programe de strategii de folosire a testelor, cu recomandarile lor - ~i uneori cu informatiile simlite ca necesare. Alte doua obiective ale lucrarii se refera la organizarea de studii ~i cercetari in vederea controlarii, pe de-o parte, a prognozelor, iar pe de aHa parte, pentru a studia sensibilitatea, in timp, a testelor $i ordinea lor de perimare. Al ~aselea obiectiv se refera la exercitarea ~iformarea capacitatii de interpretare a datelor din dosar ~i a celor din cercetarea periodica psihologica; abilitare in a fi folosite. Fara indoiala, aceste ob1ective nu sunt u~or de realizat, dar eu ceva efoft se poate rezolva orice proiect de lucrn. Tin sa mu1tumesc, in finalul acestei introduceri, colegilor md care au efectuat ~i au creat 0 atmosfera permeabila ~i constructiva, pe cat posibil, prin discu!ii ~i implicatii - mai ales in conversatiile legate de teze de doctorat ~i liste de proiecte pentru studenti $i pentru cei ce fac cercetari - la nivel de master. Psihologia modema se poate dezvolta numai printr-o permanenta cercetare ~i implicare in numeroasele probleme ale omului viu ~i concret, ale capacitatilor Iui adaptive, ale statutelor pe care Ie c~tiga ~i alimenteaza, dar ~i printr-o secreta alianta eu spiritul cerceti'irii, ce mereu incepe i mereu descopera pe omul zilelor noastre - acest necunoscut. Prof. univ. dr. Ursula ~chiopu. Bucure~ti 2002

9

PARTEAIISTORIA SUCCINTA. A DEZVOLTARII PSIHOLOGIEI SI PSIHODIAGNOZEI

CAPITOLULI

EFORTURILE NASTERII SI DEZVOLTAREA PSIHOLOGIEI MODERNE

Fiecare om este, 1ntr-o oarecare masura, psiholog intuitiv. Poate sesiza trairile celor din jurul sau ~i ale sinelui, tot felul de intelTelatii sociale ale sale sau ale altora, din viata de fiecare zi. Aceasta metodologie ascunsa, dar perfeqionata secular, a creat, insa, informatii uria~e privind OMUL, dar ~i fatete numeroase ale psi~icului sau, cuno~tinte care au fost stocate in arte ~i, mai ales, in literatura. In epopeile lumii antice, au fost reprezentate portretistici foarte complexe de oameni, potential existenti in timpul creatiei epopeilor, care au reprezentat trairi de experiente umane, de obicei dramatice, in care oamenii cautau adevaruJ, virtutea ~i fericirea - ~i se intalneau cu destinul, de cele mai multe ori, dur ~i neindurator. Literatura a dezvoltat, treptat, prin scrierile lui Sofocle ~i Euripide, prin cele ale lui Dante Alighieri (1n stralucita sa Divina Come die ), prin scrierile lui Petrarca, prin poezia sa de dragoste, prin operele lui Boccaccio, ceva mai tarziu, ~i apoi prin opera lui Rabelais, numeroase portretistici, 0 pern1anenta lupta a omului cu destinul, in opera lui Moliere ori aceea a lui Shakespeare. Nu putem ignora faptul ca prin pictura s-au exprimat forme stralucite de scenarii legate de om. ~i portretistica foarte diferita a traversarii timpului de catre sculptura lui Michelangelo, pe de alta parte, operele lui Rubens, Velasquez, Rembrandt etc., care dezvaluie, de asemenea, omul in fata vietii cu capcanele ~i feeriile sale. Se poate citi in aceasta bogatie a imaginatiei umane (de implicatie, dupa Osborn), ca a avut ~i are loc 0 uria~a ~i continua conversie de atitudini ale conditiei umane,mai ales incepand din secolul al XVIII-lea, secol ce a adus cu sine 0 noua mentalitate legata de triumful eforturilor omului. In 1789, ~tiinta ~i omul au dobandit dreptul de contributie sociala ~i ~tiintifidL Omul $i libertatea sa au devenit subiecte de prim ordin in paginile filosofiei, domeniul prin care s-au creat ritmuri foarte alerte de dezvoltare cultural a, sociala ~i politica. Au inceput sa se dezvolte filosofia istoriei, a drepturilor, a 12

liberHilii. Apoi, opere1e lui Baudelaire, eele ale lui Rimbaud au inceput sa prezinte un alt om, omul intrat in nenumarate lupte eu diferite imprejurari, ~i, treptat, a aparut omulinvingator, care i~i fiiure~te destinul ~i care vrea sa se cunoasca ~i pe elinsu~i. Pentru tentative1e de constituire a psihologiei, inca din secolele XIV ~i XV, prezinta interes un psiholog mult discutat. Este yorba de Parace1sus (1493-1541), care a diutat esenla psihicului, dar a gas it doar oteorie ce pomea de la principiul activaliei, deoarece a considerat ca spiritul este nebulos ~i impregnat de dimensiuni cosmice universale. In operele sale ~ Opus paragranum ~i Opus paranimum - a diferentiat existenta a doua aspecte ale psihicului: anima brutus ~i anima spiritus. Dispeceratul creierului, fiind central, Parace1sus I-a plasat in ochiul pineal ~i in vertex. A conturat conceptul de analiza transcendentala, considerand ca unele persoane 0 poseda. Cine nu 0 are, este un defavorizat ~i un inferiorizat al existentei. Ceva mai tarziu, Paracelsus s-a referit $i la umori (glandeIe endocrine) ~i implicatiile lor in functiile organice reglatorii. Acestea au fost vazute, 1a randul lor, ~i ca diferentiatoare prin dominatii dereglatoare. Paracelsus a incercat 0 apropiere a psihicului de fundamentele biologice. S-a dezvoltat ~i parapsihologia, domeniul fenomenelor psihice mai ciudate, ca cele legate de hipnoza, telepatie, precognitie, cazurile de paranormalitate etc. Psihologia era alimentata inca de epidemia "misterelor", care trezea omului vremii aceleia curiozitatea pentru lumea miturilor pe care vroia sa Ie decodifice. In secolul al XIX-lea ~i inceputul secolului al XX-lea, s-au dezvoltat numeroase cuno~tin!e de anatomie, fiziologie, inclusiv ale sistemu1ui nervos (SN). Influentat de acestea, Cesare Lombroso (1835-1909), medic ~i criminolog italian, a preluat unele idei ale lui Gall (1788-1828) ~i a efectuat studii foarte meticuloase ~i complexe pe delincventi criminali. Le~a aldituit p011rete, care se combina in zilele noastre eu cele ale lui G. Tarde (18431904) ~i cu cele ale lui E. Durkheim (1858-1917). Lombroso a considerat ca in conditii obi~nuite, mai ales criminalii pot fi adesea recunoscuti dupa morfologia lor (criminalii innasculi), dupa bazele craniului, printre altele (fapt discutabil). Teoria Iui Lombroso a fost preluata $i rediscutata de criminologi, in zilele noastre, deoarece portretistica criminologica, pe care a expus-o Lombroso, este complexa ~i interesanta. Au inceput sa fie de interes ~i problemele diferenlelor de profil psihologic, femeile ~i barbatii, dar ~i problemele mediului, erediHitii ~i educatiei. Prin lucrarile sale, Wundt (1913), eu Beitrage zur Theorie des 13

Sinneswahrnehmung, a contribuit la consolidarea psihologiei experimentale senzoriale, iar prin cele 10 volume ale lucrarii Volkerpsychologie (Psihologia popoarelor) a facut 0 vasta descindere spre macropsihologia diferentiala. Laboratorul de la Leipzig, dat in folosinta in 1879, a devenit un model ~i 0 promisiune pentru dezvoltarea psihologiei experimentale. La un an dupa infiintarea acestui laborator, s-au infiintat alte laboratoare: la Gottingen, de catre G. E. Muller, la Baltimore, de ci:itre G. E. Hall (1883), laboratorul de la Roma, de catre Giuseppe Sergi (1884), eel de la Universitatea din Kazan (Rusia), de d'itre Behterev (1886), laboratorul de la Torino, de catre Angelo Mosso (1888), ~i in acela~i an eel de la Bonn, de catre Merleau - Ponty; in 1884, s-au infiintat, la Paris, doua lab?ratoare, unul de ditre H. E. Baunis ~i celalalt de Universitatea Sorbona. In 1893, existau in U.S.A. 161aboratoare (de psihologie), iar in 1927, peste 100. In Europa, dezvoltarea acestora a fost mai lenta; totu~i, pana la declan~area primului razboi mondial, marile universitati din Europa aveau toate laboratoare. In Romania, s-a facut la Ia~i proiectul primului laborator de psihologie, de catre Gruber, in 1894. Gruber a lucrat la laboratorul de la Leipzig (1891-1893) ~i activitatea lui a fost foarte apreciata, dar moartea sa nea~teptata a avut efecte nefaste privind laboratorul de la Ia~i, unde s-a intors in 1893. Nu putem omite, din seria cercetarilor experimentale de laborator, pe cele efectuate de 1. P. Pavlov, privind reflexele conditionate, chiardaca acestea s-au facut pe diini. 1. P. Pavlov a inceput lucrarile sale in 1899 i lea tot amplificat. A devenit foarte repede celebru ~i a fost acaparat de catre behaviori~ti, mai ales ca intre timp a luat premiul Nobel, iar reflexele conditionate au devenit 0 cale explicativa a conduitelor - validata, ~i nu contrazicea nici optica asociationista, foarte dezvoltata la inceputul secolului XX. Reflexele conditionate au fost aplicate in probleme de implicatie in situatii, in reglarea conduitelor, in formarea deprinderilor (Re) ~i chiar in teoria reclamelor (inclusiv subliminale), ca ~i in imagologie. Psihologia ~i cercetarea de laborator au inceput sa devina cerinte sociale, mai ales in America, unde viata laboratoarelor americane a fost amplificata de intensificarea industrializarii. Este ~tiut faptul ca fiecare ~tiinta face parte dintr-un complex de conditionari implicate in cunoa$tere $i are mai multe feluri de interrelatii cu alte $tiinte, dar mai ales eu dezvoltarea istorica a progresului, care pune omului tot mai multe feluri de interogatii, dezlegarea acestora nuclearizand noi domenii ale cunoa$terii. De fapt, omul a dezvoltat toate ~tiintele.

14

Psihologia s-a dezvoltat latent din structura nucleidi a filosofiei ~i a domeniilor ei cu directionari cosmologice (legate de univers ~i de religie), ontologice (legate de toate aspectele existentia1e) ~i mai ales epistemologice (legate de cunoa~tere ~i potentele ei). Or, in toate acestea este implicat latent ca maxim de interes, Omul, mereu necunoscut. Dezvoltarea psihologiei a constat in desprinderea de filosofie a interogatiilor privind psihicul, ca atribut al omului ~i caracteristicilor lui. Interesant ni se pare, insa, faptul ca la inceput a fost cuvantul "psihic", punct de plecare in conturarea domeniului psihologiei. Doi filosofi - John Locke (1632-1704) ~i, apoi, David Hume (1711-1776) au pus in evidenta faptul ca exista 0 diferentaintre cuvantul spirit, care este legat de filosofie, cuvantul suflet, legat mai mult de religie ~i cuvantul psihic, al psihologiei. Psihologia contura ceva misterios prin acest cuvant, greu de [olosit (pentru ca se refera la ceva ce ar fi trebuit sa fie, dar nu era inca). Denumirea a inceput sa devina viabiIa ~i sa capete identitate tot mai clara, dupa ce s-au conturat prime1e studii experimentale implicate in pretuiri ~i evaluari convenabile ~i cu substrat motivational ~i functional psihofiziologic controlabil. Prezinta interes istoricul na~terii psihologiei ~i psihodiagnozei. Sub forma de evaluare empirica intuitiva, psihodiagnoza s-a nascut ca tentativa de organizare a observatiilor pe copii; se dibuia un coeficient de dezvoltare ori de schimbare psihidi prin dezvoltare. Secolul al XIX-lea a adus cu sine, treptat, cre~terea apetitului pentru eercetare, pentru ordonarea de date - ~i multe persoane aspirau la statutul de intelectual eu studii medicale. Ace~tia au infiintat, in Franta, un laborator particular oarecum secret, privind copii proprii, laborator in care se opera ~i ell fi~e medicale ale propriilor copii. Pe planul mai larg al dezvoltarii ~tiintei, au inceput sa se dezvolte muIt ~tiintele biologice, dar ~i darwinismul (eontroversat la inceput) a de venit de interes. Problemele metodelor au trecut pe prim plan. Montbarlard, Hindey, Sarmon au efeetuat, dar mai ales au operat eu masuratori antropometrice, dar ~i cu semnaHiri ale dezvoltarii vorbirii. Treptat, aceste semnaIari s-au transformat din fi~e psihobiologice in studii biografice sumare (Tiedman, 1787; Ch. Darwin, 1840; Shinn, 1893). S-au considerat jumale de observatii de durata. Studiile 10ngitudinale, sub forma unor fi~e, au inceput sa fie un fel de note in familii1e intelectualizate ~i culte. A inceput sa fie cunoscuta tot mai mult dezvoltarea biopsihica a copilului. Aeeasta metoda s-a imbog24it ~i ordonat ~i a ajuns a metoda curenta de 15

---'~~~.~-----------

metodologie, care masoara evenimente importante ale dezvoltarii biopsihice, ~i constituie suportul altor metode care studiaza, mai in profunzime, copilul. Tot in aceste tipuri de notatii, au aparut semnalizan privind dezvoltarea psihica, a mersului, a limbajului ~i a sociabilitatii. Introducerea obligativitatii invatarnantului primar a dat na~tere cerintei tot mai acute de observare a caracteristicilor inteligentei, memoriei, atentiei, observatiei notatiilor senmificative legate de cre~tere. In secolul al XVIIIlea, s-au extins masuratorile antropologice in familii, la sugestii externe sau interne (mai ales la medici, filosofi, fiziologi). In secolul al XIX-lea, s-a dezvoltat ~i studiul senzatiilor. In secolul al XX-lea, s-a dezvoItat diagnosticarea inteligentei ~i au inceput sa apara testele de inteligenta. Intre timp, s-au consumat cateva evenimente importante legate de constituirea psihologiei, ca domeniu de activitate. Sub influentele convergente ale dezvoWirii intereselor de cunoa~tere ~i a constituirii unei c1ase de teologi iiuminati, s-au abordat ~i studiat diferite domenii ale ~tiintei aflate in plina dezvoltare. De fapt, exista, inca din antichitate, un nomenclator de concepte de corelatii psihoiogice ~i sociologice - mai ales ca atribute ale naturii umane, nascute in evaluari curente, unele chiar in legislatiile vremurilor. Pot fi inscri~i in aceasta nomenclatura, mai ales filosofii morali~ti ~i marii filosofi ai lumii antice, ca Socrate, Platon ~i Aristotel, Empedocle, sofi$ti etc., dar ~i tipologi~ti ~i mai vechii precursori Hipocrates, Galenus, Gall etc. Cu mai muIte imp licati i de profullzime ~i precizie, cercetatori precum Philippe de la Hire (1640-1718) au determinat, la illceputul secolului XVIII, particularitatile diferentiale in aparitia imaginilor consecutive. Cavalerul d' Arcy a masurat persistenta unor impresii luminoase inca de prin 1675, iar fizicianul Venturi a masurat dimpul vizual nonna!. In fine, Christian Wolf a denumit, in 1732, $tiinta despre om: psihologie, demonetizata, acceptata ~i cunoscuta filosofilor, datorita lui Locke ~i David Hume. In to ate domeniile, dorinta de cercetare s-a intensificat $i s-a extins dupa Rena~tere. ~tiintele au inceput sa penetreze in diferite probleme - ~i s-a dezvoltat cerinta de ordonare, precizie, sistematizare ~i interpretare, legate de ipoteze, pentru a deveni reguli, legi etc. Inca din 1732, Christian Wolf (1679-1754), filosof $i matematician, a sugerat folosirea matematicii la evaluarea pragurilor senzoriale. El a sensibilizat penetratia matematicii 1.11 psihologie. Nu a fost insa singurul. De altfel, H. P. Helmholtz (1821-1894), E. Weber (1795-1878), dar mai ales 16

Th. Fechner (1801-1877), au conferit proceselor senzoriale statutul psihic eel mai complex din acea vreme ~i metodologii de eercetare, idei de precizie, rigoare matematica ~i implieatii biologiste explicative ale functionalitatii senzoriale. Claude Bernard (1813-1878), medic de mare reputatie, a pledat, de asemenea, pentru rigori In gandirea omului de ~tiinta. $i din alte direetii s-a alimentat ideea de rigoare ~i calcul. A~a de pilda, optica hermeneutica, dezvoltata de Friedrich Schleiermacher (1768-1834) ~i de Wilhelm Dilthey (1833-1911), ca arta a interpretarii, a pledat pentru 0 psihologie descriptiva, analitica ~i de intelegere a contextului, a experientei, 0 forma a psihismului obiectiv, care are in vedere eoerenta ea~tigata de c~Hrepsiholog. In esenta, ace~tia considerau ea psihologia trebuie sa tn~~acade datele speeifice unei ~tiinte normative spre 0 epistemologie a psihologiei ~i a ~tiintelor istorice in care omul este 0 fiinta deosebita, unidi In felul ei, care se modi fica ~i modifica universul sau. Prezinta interes istoricul na~terii psihodiagnozei, ca disciplina validanta pentru psihologia general a, eea a vmstelor, a psihologiei diferentiale ~i de fapt a tuturO!"diseiplinelor, ramuri ale psihologiei. Prezinta interes ~i intercorelarea psihologiei eu alte ~tiinte. S-a intensificat, treptat, cerinta ~i tensiunea semnifieative procesului de conturare a domeniului metodelor, obiectivelor ~i rolului social al psihologiei. LaboratorulInfiintat de W. Wundt la Leipzig, in 1879, a devenit un eveniment de ineeput al ea~tigarii statutului de ~tiinta a psihologiei. W. Wundt a conturat, in 1879, tematica, realizarile ~i obiectivele laboratorului pe tematiea, domeniile, metodele ~i obiectivele senzorialitatii, sub forma experimentala cu rolul de a da contur ~i profunzime cercetarilor senzoriale pe de-o parte, ~i pe de alta parte de a contura statutul de ~tiinta a psihologiei, prin stoearea de rezultate ~i interpretarea lor. W. Wundt a fost eel care a subliniat, istoric, primul palier al psihofiziologiei senzoriale, prin care a Inceput distantarea diferitelor tipuri de senzatii ~i ca~tigarea, din ce in ce mai mult, a cercetiirii pragurilor acestora: pragurile absolute (maximal ~i minimal de receptie) ~i pragurile diferentia1e (de sesizare a diferentelor de intensitati, a provocarii senzoriale receptionate ca atare). W. Wundt a avut 0 bogata ~i tensionatii viata ~tiintifica, a fost influentat de filosofia lui Kant, dar a reu~it sa impuna ideea existentei unei evaluari psihice a excitantilor senzoriali. $i totuI se petrecea intr-o perioada in care, pe de-o parte, se incepuse consolidarea surprinderii primelor structuri psihice validabile - fapt ce parea bizar, ~i pe de aWi parte, cei implicati In acest proces ce Ie erea trairea unei biruinte, nu erau siguri ell.17

procesele de gandire ar putea fi studiate experimental, in spiritul nou in care evalua psihologia. Pe seama psihologiei, incepusera sa circule pareri despre asemanarea ei cu un om earn distrat care ~i-a pierdut ochelarii in gradina ~i ii cauta in casa, pentru ca poate aprinde lumina, ~i in casa se vede mai bine, sau ideea ca psihologia poseda aparate, cercetatori, are cadrul complet al unei ~tiinte, dar ii lipsesc hainele sub palton. Dar evolutia psihologiei s-a precipitat, mai ales, spre descoperirea de noi ~i noi idei ce semnalau caracteristici psihice acceptabile. Exista, insa, ~i cateva momente mai interesante ~i mai semnificative pentru dezvoltarea ideii ca psihologia poate deveni 0 ~tiinta cu obiective ~i . instrumentari ordonatoare, a~a cum visau, probabil, vechii filosofi ~i temperamentali~tii greci. Prin secolul al XVIII-lea, dupa liberalizarea de presiunile Inchizitiei inceputa in timpul Rena~terii, cand s-au dizolvat blocajele religioase, s-a constituit ideea posibilitatii de organizare a domeniului larg al psihologiei, iar D' Alembert a efectuat un program privind cunoa~terea omului. (in 1759), program pe care l-aprezentat intr-un discurs preliminar al encic10pediei franceze - privind psihologia ca ~tiinta. Acest proiect a fost mai larg deceit cel ce a fost activat prin laboratorul intemeiat de W. Wundt, in 1879. Proiectul lui D' Alembert continea obiectivele ~i domeniile mai importante ale proceselor psihice, printre care figura ~i inte1igenta. Totu~i, lui W. Wundt (1832-1921) i-a revenit meritul conturarii psihologiei ca ~tiinta umanista, cu identitate proprie indiscutabila. Au avut loc ~i alte evenimente demne de abordat ~i de corel at intre ele. A~a, de pilda, a fost momentul Bassel, legat de 0 situatie mai deosebita din domeniul astronomiei. Prin 1875, au avut loc la Observatorul Astronomic din Anglia - Greenwich, consemnari ale unor gre~eli de reperare a stelelor ~i planetelor la meridian, efectuate de unii dintre astronomii observatorului, dintre care, mai ales, Kinsbrooken. De~i considerat ca un bun astronom, gre~ea mereu, fapt semnalat de Maskelyne (1732-1811), reprezentant regal al Observatorului. Dar gre~eli de reperare au facut ~i alli astronomi ai observatorului, consemnali ~i ei. Maskelyne avea experienta, intruceit lucrase la Observatorul din Bradley (1760), ca ~i in alte parti. Peste ani, Bassel, care a lucrat in problemele participarii oamenilor la diferite forme de munca, a studiat ~i gradele ~i frecvenla gre~elilor (intarzierilor) de reperare astronomica de la Greenwich ~i a conturat motivalia gre~elilor datorita timpului de reactie personal al astronomilor invinuili, pe nedrept, de neglijenta. Problema a sugerat ~i alimentat apoi, in timp, necesitatea testarii TR (timpului de reaclie) al eelor 18

ce se angajeaza in profesii in care TR are 0 mare importanta. In acest context, s-a dezvoltat asp (orientarea ~colara ~i profesionala) ~i SP (selectia profesionala), ca activitati de testare a disponibilitatilor personale favorabile sau defavorabile unor profesii. Folosirea SP ~i asp au solicitat, Ia nindul lor, constituirea de profiluri profesionale, pentm a se stabili ce anume este necesar sa se diagnosticheze pentru diferitele profiluri de activitati lucrative. Bineinteles, ca in acest context, este implicata ideea ca asortarea profilului psihologic a1 fiecarei persoane cu profilul profesiei devine 0 conditie a progresului - iar in caz de nepotrivire, a e~ecului ~i a tot feluJ de probleme. De aceea, OS ~i OSP au capatat 0 !inta sociaJa importanHi. Un alt moment interesant, ca semnificatie in dezvoltarea psihologiei modeme, a fost generat de Sir Francis Galton (1825 - 1911). Sir Galton a avut, 1a Londra, un laborator de antropometrie ~i a stnms foarte muIte date in aceasta directie. Este yorba de masuratori pe diferite persoane (femei ~i barbati de diferite v3rste), ca longilitate corporal a, a bratu1ui, piciomlui, greutatea, larimea capului etc. La un moment dat, a I'nt:11nit0 cuno~tinta mai veche care avea 0 intreprindere de panzeturi ~i stofe, ~i in discu!iile celor doi s-a conturat ideea de a face imbracaminte standard, pe seama masuratorilor antropometrice de mare frecven!a. Din aceasta idee s-a nascut industria imbracamintei confectionate de gata, 0 industrie necesara, utlla, cu efecte foarte complexe ~i cu progrese uria~e, privind moda ~i evolutia ei. Aceasta industrie a folosit, mai ales, claselor mijlocii. Intre timp, Michel Foucault a definit omul prin ambiguitatea pozitiei sale, ca "obiect al cunoa{)terii ~i subiect care cunoa~te". $i Buffon a pus in evidenta dualitatea fiin!ei umane. Nu putem uita scrierile lui Mihai Ralea, care a pledat pentru aceasta dualitate, in mai toata opera sa. Pe de aha paTte, Charles de Linne a integrat omul in spe~iile naturale, a vorbit despre specificitatea lui ~i a reactivat imperativuJ delfian "Homo nosce te ipsum", conturand interdependente1e dintre psihologie ~i biologie. Psihologia s-a nilscut prin distantarea problemei naturii umane de metafizica sub presiunea Iargirii opticii pozitiviste, dar ~i sub imperiul cerintelor unei mai profunde radiografii a psihologiei naturii umane. In seria aporturilor de inceput, cea mai importanta interventie, printro Iuerare remareabila, afost cea a Iui T. Fechner (1801-1887), fiziolog de formatie. El a implicat 0 relatie eomplexa intre doua variabile: pe de-o parte, intensitatea stimulilor, iar pe de alta, intensitatea senzatiilor fata de ace~tia. A lucrat intens in domeniul senzatiilor vizuale - avllnd ~i el probleme eu oehii. Cea mai ClL110ScuUi lucrare a sa Elemente der Psycho physik (1860) a 19

fost prima lucrare importanta i caracteristica de psihologie experimentala. o alta lucrare a sa, deosebit de importanta, a fost intitulata Vorschule der Aesthetik (Introducere fn estetidi, 1876). In aceasta lucrare, a folosit metoda impresiilor. Este considerat intemeietorul "esteticii de jos" - lucrarea constituind un punct de plecare pentru estetica industriala i psihologia artei. E. N. Weber este, lmpreuna cu Fechner, cofondator al psihofiziologiei modeme, senzoriale. El a studiat senzatiile musculare i tactile - pentru dezvoltarea psihofizicii. A folosit metoda celor mai mici diferente de sensibilitate senzoriala. Formularea acestor relatii este cunosc~ta ca legea Fechner-Weber. Fechner1 a i conferit psihologiei statutul cel mai complex ~tiintifie din acea vreme, eu 0 metodologie de cercetare riguroasa. E. N. Weber (1840) a sintetizat rezultate privind toate categoriile de senzatii. S-a facut, aa cum de fapt am aratat mai sus, un prim pas in constit1}irea psihologiei experimentale, al carei reprezentant au fost G. T. Fechner (1801-1887) i, apoi, W. Wundt (1832-1920). Psihologia experimentala modema, astfel nascuta, a devenit nucleul principal, expansiv, al conturarii psihologiei modeme. De altfel, secolul al XIX-lea a fost impregnat de idei ale darwinismului i de noua mentalitate elaborata sub influentele dezvoltarii biologiei ~ia ~tiintelor, in genere. Pe plan socio-economic, se desfaurau etape,semnele dezvoltarii R.T.S. (revolutiei tehnico-~tiintifice), care aveau sa duea la 0 mai mare aeumulare de capitaluri ~i la raporturi noi lntre om ~i munca, om ~i societate, om ~i educatie, educatie ~i munca etc. In acest context, s-a format 0 serie de necesitati sociale noi ~i tot mai profunde. Ele se refereau mai mult i mai direct la om, la situatia lui, la libertate, drepturi i proprietate asupra mijloacelor de productie. Pe planul dezvoltarii psihologiei, au inceput sa apara cadrele largi ale cerintelor de aplicabilitate practica, a aporturilorpsihologiei, alaturi de cerinta crearii unei coerente in cadrul cercetarilor ce se efectuau. Acestea au devenit mai clare ea obiectiv, mai directionate - ~i s-au conturat, treptat, ~i modalitatile in care puteau sa fie abordate. Inperioada la care ne-am referit, s-a conturat, ca atare, ~i 0 noua optica. Herman Ludwig Ferdinand von Helmholtz (1812-1890), fiziolog renumit al secolului al XIX-lea, obsedat de problemele fortei vitale, de] G. T. Fechner a fost 0 personalitate deosebita. Intre anii 1838-1879, a elaborat 7 volume in care a expus teoria panpsihismului. La 21, de ani a scris satire sub pseudonimul "Dr. Misses".

20

mi~care permanent a ~i de legile conservarii energiei, a atribuit psihicului, in mod latent, un rol important, legat de diferentierile senzoriale. Acestea, prin dominatiile lor tot mai diversificate, au contribuit la distantarea psihologiei de filosofie, in mod rapid. James Prescott (1814-1878) a avut in atentie teoria energetista (fiind printre intemeietorii termodinamicii), teorie care a contribuit, de asemenea, la distantarea psihologiei de filosofie. Se incerca implicarea in problemele fortei vitale. Oswald va fi, insa, reprezentantul eel mai de seama in aceastil problema. De fapt, ~i Cabanis (1757-1818) a legat de psihicul uman rationamente1e biologice (el s-a implicat, teoretic, in disectii ~tiintifice). Opticabiologica era ea insa~i de vaditil noutate ~i progres pentru acele timpuri, ~i a deschis drum larg integrarii dimensiunilor energetiste in psihologie, probleme ce se conturau in Iucrarile Iui Wilhelm Oswald, care a reunit teoriile personaliste cu cele energetiste. C. Radulescu-Motru a fost, ~i el, reprezentant al energetismului psihologie. Laboratorul de la Leipzig (1879), fondat de W. Wundt, a devenit un centru mondial al psihologiei. Foarte multi psihologi au luerat, au studiat ~i comentat experimente la acest laborator, contribuind la dezvoltarea psihologiei ca ~tiinta, ~i apoi la colportarea instrumentatiei doMndite, in tarile din care au venit la laboratorul de la Leipzig. Dintre ace~tia, au weut parte, printre a1tii, ~i C. Radulescu-Motru (1868-1957), E. Gruber (18611896), FI. Steranescu-Goanga (1881-1920). Ace~ti psihologi romani, ca ~i altii, ~i-au efeetuat ~i publicat luerarile de doctorat in revista condusa de W. Wundt, intitulata Philosophische Studien. A~a cum am aratat inca din introducere, la laboratorul de la Leipzig au fost multi psihologi intemeietori de centre de cercetare in diferite tari (precum Stanley Hall, J. Mckeen Cattell, Ed. Titchener, dar ~i F. Kraepelin, B. G. Bourdon, A. Michotte~. a.). Consideram interesa.l1tfaptul ca W. Wundt a avut 0 discutie controversata eu C. Radulescu-Motru privind testele. \Vundt nu le-a considerat instrumente ale psihologiei experimentale, spre deosebire de C. Radulescu-Motru, care a pledat pentru teste ca instrumentar psihologic de mare importama.

*

*

*

Pomindu-se de 1a modelul laboratorului de 1a Leipzig, au inceput sa se organlzeze laboratoare, sa se e1aboreze tehn.ici specifice, In diferite tari. S-au dezvoltat $1 revistele de psihologie, s-au constituit asociarii nationale de psihologie ~i a fnceput sa se organizeze congrese de psihologie nationale ~i intemationale. 21

Momentul Wundt a fost un fel de revolutie copernicana in psihologi~ abia nascuta prin el. Treptat, interesul pentru manifestarile psihice ale omului a crescut ~i a capatat 0 tenta de mare descoperire, printr-o optica noua. Succesiunea eforturilor de cercetare psihologiea a pus in evidenta eonstituirea de centre de eercetare legate de obiective sau doar de idealuri - ~i apoi - de cele mai muIte ori, legate prin sentimentul de apartenenta la domeniul acestei noi ~tiinte: psihologia. Au existat tentative ~i de alt fei, de transferuri din eelelalte ~tiinte, care au contribuit, de fapt, la conturarea psihodiagnozei. Prin 1793, Vauban, Mareal al Frantei, a efectuat primele interventii legate de organizarea activitatilor din fabricile (de atunci) de armament i arsenalele de artilerie, pentru a fi mai eficiente; matematicianul Bernoulli, fizicianul Coulomb i chimistul Lavoisier au studiat desfii~urarea ramurilor grele din intreprinderi, izvorul energiei umane, relatia dintre cantitatea de oxigen consumat ~i mooca eficienta ~i multe alte probleme legate de relatia om-munca. Un remarcabil analist, Hoffedingh, a prezentat, pe langa biografia oamenilor mai remarcabili ai timpului, i modulin care aee~tia au dezvoItat o noua optica in mentalitatea filosofica a finalului de seeol XVIII i apoi, eu penetratie pana in secolul Xx. Analiza biografica i de eontributie ~tiintifica a lui W. Woodt, care a fost primui prezentat de Hoffedingh, se refera la studiile fiziologice ale lui W. Wundt, din lucrarea Beitrage zur TheOl'ie des Sinneswahrnehmung, in care studiui mi~dirii ochiului i-a angajat pe \V. Wundt in conceptia spatiului i timpului psihologic. Este vorba de timpul seurs de la aetiunea stimulului vizual la trezirea reprezentarii unei trairi sensibile. Prin 1897, W. Woodt a elaborat trei editii ale lucrarii Vorlesungen uber die Men..sehen und Tierseele (Leelii asupra sufletului oamenilor $i animalelor). In 1875, Wundt, ajuns profesor de filosofie la Leipzig, a publicat lucrarea Einfuhrung in der Psyehologie i apoi Physiologisehe Psychologie (Psihologiajiziologiea), lucrare ce a fost eonsiderata de aceea~i importanta cu lucrarea Elements de psyehophisique, a lui Fechner (0 capodopera a psihologiei experimentale). In fine, in 1890, Wundt a pus in eirculatie lucrarea Grundlage der physiologischen Psychologie (Bazele psihojiziologiei), in care a facut 0 expunere a dezvoltarii psihologiei. La acestea se adauga lucrarea Sprachgeschichte und Sprachpsychologie (1901), ea ~i lucrarea Volkerpsychologie (1900-1920), lucrare in zeee volume, care a conturat domeniul psihologiei diferentiale a popoarelor. Woodt a' inceput, treptat, sa fie animat de un pelerinaj interior al tematicii psihologiei i a ineeput sa fie interesat nu numai de ruperea22

psihologiei de filosofie, ci ~i de ruperea psihologiei de fiziologie ~l independenta ~tiintelor, idei ce s-au conturat intp-ull articol publicat ill Revista de la Leipzig, ill 1899. EI a marturisit ca atunci cand a ajulls la functiile superioare ale imaginatiei implicate in spatialitate ~i temporalitate, mai ales, dar ~i la modificarile senzatiei, care dispune ~i folose~te reprezentari, a avut 0 viziune - aceea a sintezei ce nu se afla in senzatii, nici in reprezentari, ci in psihic. Sinteza, a considerat Wundt, este expresia curenta a psihicului. In articolul "Die psychologischen Axiome und ihre Beziehung zum Causalprinzip" ("Axiomele psihicului ~i legatura lor cu principiul cauzalitatii"), incepuse sa elucideze problemele cunoa~terii. In acest context, Wundt a elaborat opera sa asupra Logicii, apoi lucrarea Systheme der Philosophie (1892, ed. a II-a), in ~i prin care a atins un punct de mare sinteza. A urmat Einstellung in der Philosophie (Introducere fn jilosojie, 1901), lucrare in care a subliniat earaeteristieile diferitelor curente din filosofie ~i istoria aeesteia. Dar eea mai interesanta afirmatie meuta de Wundt a fost di "prin cunoa~terea rationala se poate depa~i experienta, care devine transcendentaHi". Am facut aceasta scurta evocare a experientei umane intuitive ~i impresive, implicata in modifidirile de mentalitate, din secolul XIX, pentru a pune in eviden!a dezvoltarea psihologiei evaluative interumane ca 0 solieitare permanenta a omului de a se cunoa~te ~i de a-I cunoa~te pe ceilal!i. In secolul al XIX-lea, se voia Insa, 0 forma de cunoa~tere mai profunda, mai sistematica, venise timpul stiintei ca cerinta sociala. Dezvoltarea psihologiei ~i a psihodiagnozei sunt legate pro fund de aeeasta desprindere a omului de filosofie ~i de exercitarea libertatii de a diseea libel' competentele ~i part,ile slabe ale omului in fata Universului eu care se confrunta, 11umanizeaza, gestionandu-~i viata ~i geneza lui ca persoana, in fiecare persoana ~i eu fiecare secventa de timp i de spatiu prin care trece. Ce caracteristici are omul? Care sunt mai importante dintre ele? Cum a reu~it sa-~i ca~tige potentele prin care poate strabate complexitatea vietii? $i care sunt diferentele dintre oarneni? De ce exista? Cui se datoreaza? Acestea ~i muIte altele constituie problemele ruperii psihologiei de filosofie. Toate intrebarile s-au transformat in cautari, ipoteze, cerceti1ri i forte ale cunoa~terii. In 1890, Compania de otelarie M. Steele, apoi Uzinele Ford, Uzinele Fayot, la sugestia Iui Parson, au organizat primul birou de asp (Vocational Guidance) la Boston, fapt ce a dus la dezvoltarea psihologiei muncii, aetivitatii de organizare de profiluri profesionale ~i de studiere aprofundata a aptitudinilor, intereselor ~i competentelor, indemanarilor, viteza de formare 23

a deprinderiIor, valoarea atentiei ~i sincronizarea ei cu ritmurile de Iucru impuse de activitatea specifica ill intreprinderi. Pe de alta parte, au inceput sa se infiinteze reviste de psihologie in diferite tari (tot dupa infiintarea Laboratorului Iui Wundt). Cele mai importante au fost: Le travail humain (1894), Paris, Psychological Review, S.U.A. (1894), L 'Annee psychologique, Paris (1895). In acela~i an, a aparut revista rusa Obozrenie Psihiatrii, nevrologii, experimentalnfi Psihologii, Moscova. Dupa 1900, sumarele acestora se vor mari foarte mult. Toate acestea au amplificat comunicarea de probleme, schimbul de idei ~i au largit foarte mult domeniul ~tiintific accesibil al psihologiei. In acela~i timp, prin constituirea de laboratoare ~i reviste de psihologie s-a creat 0 provo care diferentiala intre centrele psihologice, fapt ce a facut ca in secoluI XX sa inceapa sa apara tratate de psihologie ~i asociatii nationale ~i internationale de psihologie - sa intre in atentie 0 serie de probleme de prim ordin ~ cum ar fi elabararea de sinteze pe domenii, elaborarea, de asemenea, a unui cod deontologic, ca ~i diversificarea ~i organizarea mai severa a tehnologiilor de cercetare. lntre timp, Pierre Paul Broca (1829-1880), medic chirurg ~i antropolog francez, profesor universitar la Paris, ~i-a propus sarcina (foarte dificila de altfel) a localizarii cerebrale a diferitelor activitati ~i functii. In special, I-a interesat centrullimbajului din creier (devenit centrul Broca). A elaborat ~i alte lucrari, precum anevrismele, tumorile creierului ~i afazia, ~i chiar craniometria. Creierul are doua emisfere ~i structurile care Ie reunesc. Dupa localizarea efectuata de P. P. Broca, a avut loc 0 explozie a cercetarilor de Iocalizari cerebrale, fapt ce a afectat problema core1atiiIor functionale. In arice caz, oamenii de ~tiinta, precum Wilder Graves Penfield ~i altii, au demonstrat ca in cursul primilor doi ani de viata, emisferele cerebrale i~i ca~tiga functionalitatile specifice. Emisfera dreapta sesizeaza realitatea mediului de apartenenta cu bogatia ~i caracteristicile imagistice mentale ~i gandirea concreta. Emisfera stanga cauta ~i gase~te, in aceasta Iume con creta, 0 infinita retea de cauze ~i efecte armonioase (Vadim 1. Deplin 1975) ~i guverneaza gandirea logica ~i abstracta. Ambele functioneaza in interactiune, eompletandu-se ~i eontrolandu-se reciproc. Prin toate acestea, psihologia s-a eonturat ca domeniu ~tiintific intercorelat eu numeroase discipline - dar mai ales eu ~tiinte umaniste de prima importanta - pana la sfar~itul secolului aI XIX-lea.

24

CAPITOLULH

o NOVA RASCRVCE

IN PSIHOLOGIA MODERNA.

CONFLUENTESICONVERSII

In secolul al XX-lea a avut loc 0 Iarga dezvoltare, inclusiv metodoIogica, a psihologiei. Infiintarea primuIui laborator, de catre W. Wundt, a constituit primul demers fertiI ~i important pentru dezvoltarea psihologiei ea ~tiinta aeceptata, chiar daca domeniul ei a pastrat un fel de aura deosebita, ineareata eu un fel de mister ~i un fel de teama. Supunerea la un examen medical este indlrcata, de asemenea, de un fel de teama relativ asemanatoare, dar cu 0 latura eeva mai putin misterioasa. Laboratorul de Ia Leipzig a constituit, mai ales pe cei ce I-au vizitat, ea un exemplu ~i 0 provocare. De altfel, tendinta de organizare de laboratoare s-a produs ~i in alte domenii. Mai ales, cei care au vizitat laboratorul de la Leipzig au avut ca obiectiv ~i model organizarea unui laborator. Stimulatia a crescut chiar dupa 1879. In acela~i an, Muller a deschis un laborator la G6ttingen, Stanley Granville Hall, la Baltimore (1883), Giuseppe Sergi, la Roma (1884), V. M. Behterev, la Universitatea din Kazan in Rusia (1885), Angelo Masso, la Torino (1888), Martins, la Bonn, A. Binet, la Sorbona. Toate acestea au evidentiat un mare apetit social ~i inteleetual, pentru un eadru riguros ~i un statut ~tiintific al psihologiei. Fara indoiala, ramane un mister faptul ca omul care a creat atatea ~tiinte, inventii, idei ~i a construit nenumarate ~tiinte pentru tainele lumii, a pastrat distantari cateva secole fata de ~tiinta despre psihicul omului. Lantul de laboratoare de psihologie din Europa, prin interesul creat, a determinat organizarea de laboratoare de psihologie ~i in S.U.A. In aceste laboratoare au avut loc eereetari din ee in ee mai interesante privind sistemul senzorial ~i tot mai multe, impregnate de optica experimentelor logice ~i mai S-au studiat pragurile senzoriale ales fiziologice ~i psihofiziologice. rnaximaIe ~i minimale, diferentiate pe felul de persoane (dupa necesitatile ~i preferintele diferitilor psihologi) - mai ales in studiile lui Van Helmholtz (1850), ca ~i ideile ca senzatia ere~te ca intensitate odata cu logaritrnul excitatiei, ideidifuzate in lucrarile lui Fechner ~i Weber.

25

In apropierea anului 1900, s-a conturat dorinta de a se studia cat mai muIte paliere ~i probleme ale psihologiei, fapt obiectivizat prin lucrari1e lui Th. Ribot (1832-1916), precum maladiile memoriei (1861), ale personalitatii (1886), ale atentiei (1861), ale sentimentelor (1896), ~i apoi extinderea acestora din urma. Studiile lui H. Ebbinghaus (1850-1909) asupra memoriei ~i caracteristicilor invatarii, prin cercetari experimentale, au creat un nou centru de interes, ~i au fost preluate de E. B. Titchener, B. R. Cattell ~i A. Binet. Intr-o situatie asemanatoare s-au aflat ~i lucrarile Clarei ~i ale lui Wilhelm Stern, privind dezvoltarea timpurie a limbajului. W. Stern (1871-1938) a fost lillul dintre pionierii psihologiei moderne. Lucrarea sa Chel' Psychologie del' individuallen Diffel'enzen (1900) I a stimulat foarte mult dezvoltarea psihologiei diferentiale ~i, desigur, aparitia peste timp a interesului pentru problemele identitatii psihicului. Prin toate acestea, se marca, pe de 0 parte, procesul de distantare a psihologiei de filosofie, iar pe de alta, 0 fiziologizare tot mai acaparanta a psihologiei (~i invers), pentru ca~tigarea unei validitati cat mai consistenta a psihologiei, ca domeniu. In genere, autorii citati aveau in atentie 0 conturare general a a psihologiei ~i a caracteristicilor psihice, chiar daca se opera cu metoda chestionarului (Th. Ribot) ~i cu metoda experimentului natural (H. Ebbinghaus), fapt ce ducea la mai multe eazuri deeM se efeetuau in laborator. De altfel, experimentul natural s-a dezvoltat foarte mult ~i el in secolul XX. S~a conturat obsesia incon~tientului, in acea perioada ~i un fel de implicatie ipotetica a radacinilor visului in incon~tient, in lucrarile lui Harwey Saint-Denise (1867), ~i apoi Sigmund Freud (1809-1861), in 1900 ~i E. Aserinshy, in 1953. Unii psihologi au devenit cunoscuti, altii au primit chiar premiul Nobel (H. Bergson). Unul dintre psihologii mai cunoscuti, care a adus un aport important la dezvoltarea psihologiei, a fost Alfred Binet (1857-1912). Binet lucra la Sorbona ~i a devenit 0 persoana cunoscuta, mai ales, prin trei lucrari: La psychologie du raisonement (1886), Etudes de psychologie expel'imentale (1888) ~i Etudes experimentales de l'intelligence (1903). 0 comisie a1

Despre Psihologia diferen!elor individuale.

26

Ministerului Invatamantului a devenit interesatii de aceste lucrari ale lui A. Binet ~i I-a numit pe acesta intr-o echipii, impreunii cu Th. Simon (18731964) - specialist in probleme de handicapati - spre a efectua cercetari concrete, privind testarea inteligentei la copii din toate mediile, cu vMste cuprinse intre 3 ~i 16 ani, normali, din ~coli, dar ~i din ospicii. Cei doi au facut cercetari ~i pe adulti analfabeti ~i alfabetizati. Peacest fond situational, a apiirut primul test de inteligentii, in revista L 'Annee psychologique (1905, nr. 11, p. 191-244), cu rezultate. Era prima scalii de inteligentii; ea a proliferat ~i a dus, pe de-o parte, la constituirea tehnologicii a testelor ~i a chestionare1or psihologice, iar pe de alta parte, la abordarea problemei complexe ~i dificile a inteligentei. A. Binet a imbuniitiitit testul de inteligentii, in 1908 ~i in 1911 (acesta din urma aparut dupa moartea sa). Testul a fost publicat ~i in S.U.A. S-au creat ~i variante ale acestuia. Testul de inte1igentii al lui A. Binet a avut rasunet ~i a trezit un interes foarte mare, pentru cii a fost insotit de implicatii :fundamentale in unele probleme ale psihologiei, ~i anume, a conturat optica ontogenetica in dezvoltarea inteligentei, suport pentru psihologia copilului, dar ~i pentru psihologia varstelor ~i psihologia diferentialii, dezvoltate ~i ele mai tarziu, tot mai mult. Pe de alta parte, aceasta scalii a stabilit necoincidenta, adesea evidenili, intre varsta mental a ~i varsta cronologica. Varsta cronologicii oficiaHi era trecuta in actele de identitate. Varsta mentalii (inteligenta) a fost extrasa de Binet-Simon, prin media raspunsurilor la 0 serie de intrebiiri date de copii de diferite varste apropiate, ~i calculata pe tabele. Aceastii cotatie a fost constituitii, treptat, de ditre Binet ~i Simon, intre 1905 ~i 1908. Scala de evaluare a pus in evidenta grade de distanta a raspunsurilor, de varsta cronologidt Aceste diferente s-au valorizat in luni, a~a cii, in varianta din 1911 un copil putea sa fie ca varstii mentalii de 4 ani ~i 8 luni la viirsta de 5 ani cronologici, sau de 6 ani ~i 4 luni la tot atatia ani cronologici (5 ani); deci, subdezvoltat in primul caz ~i oarecum supradotat in cel de-al doilea.1 Testul Binet-Simon a stimulat traducerea ~i aplicarea sa in numeroase centre universitare ~i laboratoare psihologice. A fost preluat ~i in Germania. Problema inteligentei a avut progrese remarcabile in decursul intregului secol XX. Testul Binet-Simon, in ultima versiune (1911), a fost studiat ~i in multeuniversitati ~i laboratoare, cooptat ~i discutat cu mult interes. Traducerile efectuate in S.U.A. ~i discutiile interpretative au dezvoltat ipoteza mai multor feluri de inteligenta. Thorndike a considerat cii1 Mai dificilii, ill fonnularea interogatiilor (itemilor), din testul de inteligenta, a fost gradarea, ca dificultate, pentru a se surprinde pa~ii deprogres de inteligentii (varstii mentalii).

27

exista trei felmi de inteligenta: concreta, abstracta i sociala. C. E. Spearman a constatat ca exista 0 inteligenta ipotetic innascuta i 0 inteligenta formata sub influenta mediului. Specialitii in analiza factoriala au conturat doua modele ale acestei inteligente: una piramidala (cu factorul G in varful piramidei) i 0 structura semipiramidala (tara factorul G); aceste modele ierarhice au fost dezvoltate de W.W. Thurstone, W. Funck, Caroll etc. D. Wechsler a implicat in testul sau 12 feluri de inteligenta. Cea mai ampla structura a fost conturat& pentru modelul inteligentei de catre J. P. Guilford, care a efectuat un model al intelectului cu 120 de aptitudini potentiale de inteligenta - inca nedescoperite toate. ModeluI lui Guilford incorporeaza, insa, in formula inteligentei,~i memoria, atentia i creativitatea sub denumirea de gandire divergenta. o aha directie a cercetarii inteligentei a mers pe linia dezvoltarii ontogenetice a acesteia. Jean Piaget a fost cel care a aprofundat mai mult aceasta problema, conturand stadii ale dezvoltarii ~i maturizani inteligentei, subliniind, inai ales, domeniul operational al inteligentei. Etapa primara a gaudirii senzorial-motorie permite fixarea experientei primare. Intre 2 i 8 ani, urmeaza faza preoperatorie,in care se formeaza numeroase preconcepte, facilitate de limbaj i de simbolistica ludica (a jocului). Spre 4 ani, se formeaza gaudirea situativa i se perfectioneaza. Dupa 7 ani, are loc formarea de operatii concrete ~i rationamente intuitive i logice, iar spre 10 ani, acest sistem se dezvolffi foarte mult -la 12 ani ~i dupa, se atinge stadiul gaudirii complexe ce folose;;te operatii formale. Reflexia complexa, evoluata logic, este activa dupa 16 ani. Teoria lui Piaget are suportul unor cercetari atente ~i a avut 0 larga acceptare. J. Piaget s-a referit ~i la problemele evaluarilor morale (a inteligentei evaluative moral Intr-o lucrare).! In primii ani ai secolului XX, a avut loc 0 extindere a exploziei de aparitii de reviste de psihologie in diferite tari, organizarea de asociatii nationale i intemationale de psihologie, aa incat in a doua jumatate a secolului XX existau, in toate tarile, aceste forme de organizare a comunicarii tiintifice i progrese evidente in dezvoltarea psihologiei, care a devenit 0 ;;tiinta cu domenii care s-au organizat ~i unificat sub 0 constelatie de cerinre In care este implicata 0 mare deschidere spre to ate domeniile celorlalte ;;tiinte, ~i domenii ale tuturor activitatilor i trairilor umane. Au aparut dictionare de psihologie, care condenseaza, dupa diteva criterii,

1 J.

Piaget, Le jugement moral chez I 'enfant, preluata de L. Kohlberg care a nuantat-o.

28

aporturi ~i evocari de personalitati, de contributii in diferite ramuri ale psihologiei moderne. Trebuie sa subliniem faptul ca in secolul XX psihodiagnoza a devenit disciplina de suport a tuturor ramurilor psihologiei, pentru ca a servit la validarea de ipoteze, cuno~tinte, idei ~i concepte, prin cercetari. Tehnologiile de cercetare s-au extins, ca atare, in foarte numeroase domenii ~i ~i-au marit rafinamentuI. In jurul anului 1900, dar mai ales dupa, viata social a a inceput sa se schimbe tot mai intens. Au avut loc consolidari ~i conversii de mentaliHlti ~i atitudini fata de ~tiinta, s-au conturat noi ~i noi investigatii ~i sisteme organizatorice care sa Ie coordoneze ~i sa Ie sustina. Organizatiile statale au intrat intr-o perioada de tensiune, in cautarea identitatii in Europa. Daca in deceniile anterioare oamenii de ~tiinta psihologi erau, adesea, filosofi ~i teologi, treptat patura acestora s-a modificat. Multi psihologi au fost in zilele noastre piologi, anatomi~ti, fiziologi, literati etc. In Europa, dupa 0 lini~te relativa de 100 de ani mra razboi, atmosfera a devenit din ce in ce mai tensionata ~i agresiva, ~i in 1914-1918 a izbucnit primul razboi mondial, care a schimbat structurile geografice, politice ~i economice ale Europei1. A doua problema de mare aport ~i de stimulare a organizarii tematicilor de cercetare ~i diagnosticare a fost problema invatarii. Interesul pentru problemele invatarii s-a dezvoltat tot incepand cu intrarea in secolul XX, prin prezentarea, de cafre fiziologul rus 1. P. Pavlov, a unei lucrari remarcabile privind Rejlexele psihice, la primul congres international de medicina din 1903. De fapt, era yorba de celebrele reflexe conditionate, care au pus in evidenta mecanismele de baza ale adaptarii implicate in conferirea de importanta ~i semnificatie stimulilor, legati temporal intre ei, in viata concreta. Teoria reflexelor conditionate de grad II ~i III a amplificat terenul invatarii ~i a fost implantata, treptat, in imagologie (ramura a psihologiei moderne foarte folosita in politica, in viata economica, in problemele reclamelor etc.). o a treia directie de contributii concrete ale psihologiei, in secolul XX, s-a centrat pe problemele muncii industriale - ~i a muncH in general. Dezvoltarea mare a industrializarii vietii sociale, ~i nu numai, a provocat interventia psihologilor in acest domeniu vast ~i de mare importanta. Ritmul perfectionarii tehnologiilor, din intreprinderile1 In tin1pul primului razboi mondial, s~au folosH, pentru prima data, testele (Army Test), pentru a nu treee in loeurile de lupta, oamenii ell diseriminari confuze. Testele au capatat, astfel, 0 valorizare sociala.

29

productive ~i prin efecte de reflux, In toate felurile de intreprinderi a dus la crearea de oferta tehnica de suport, chiar pentm cercetarea interplanetara. Ofertele tehnicii, ca suport de confort, au inceput sa patrunda, treptat, in viata de toate zilele. A crescut confortul locuintelor prin retelele de iluminat, frigidere, aragaz, dar a crescut ~i comunicarea, informatia, datorita publicisticii, apoi radioului, televiziunii ~i telefonului. Treptat, s-a schimbat viata sociala. Au crescut metropole lncarcate de blocuri, retele de comunicatii, numeroase automobile, tramvaie, apoi metrouri, retele de cai ferate, dar ~i aerodroame cu avioane etc. Locuintele s-au umplut de butoane legate de folosirea electricitatii, de robinete etc. Oamenii au inceput sa ~tie sa mai repare cate ceva. Au inceput sa apara persoane care sa invete repede folosirea de tehnologii diferite, ceea ce a conturat ideea de aptitudini tehnice. Componentele acestora, cam de cateva zeci de feluri, sunt insa mai sever combinate in diferite feluri In profesiile foarte numeroase ce au inceput sa se dezvolte. Programul revolutiei tehnico-~tiintifice provoaca, insa, din ce in ce mai apropiate in timp, retehnologizari in industrie ~i, deci. In profesii. Aceasta cednta se refera ~i la domeniul profesiilor, a profilurilor aflate in schimbari accelerate, solicitandu-se studii mai aprofundate ale aptitudinilor, dar ~i ale competentelor, foarte schimbate adesea, solicitate in diferite profesii, dupa schimbarea tehnologiilor. Ritmul mare de dezvoltare sociaUi pe aceste planuri a dus la index area faptului ca in decursul unei vieti, omul i~i schimba de cel putin patm ori profesia, eu tendinte de a trece la cinci schimbari. Exista ~i a~a-numitele profesii "eteme". Dintre ele fac parte medicina ~i profesiile educative (cel putin aparent). Pe acest fond, s-a nascut problema invatarii permanente. Profesiile care se considera mai putin afectate de mari schimbari au politici active adaptative la 0 mai larga multitudine de domenii ale ~tiintelor. Oricum, toate profesiile s-au intelectualizat foarte mult, incarcandu-se de politici adaptative foarte complexe. Contextul existential al vietii solicita un foarte mare rafinament adaptativ, in care se solicita un mare volum de aptitudini incarcate de atitudini. Acestea sunt foarte sensibile la modificari legate de viata sociala, economica ~i tehnologica, dar ~i de progresul ~tiintelor. Evolutia tehnologica este un produs al inteligentei modeme ~i 0 provocare de atitudini, motivatii, aptitudini, pe de 0 parte cu rol adaptativ, pe de alta, eu rol proieetiv ~i de consoli dare a politicii adaptative psihice la care ne-am referit deja. Aceasta implicatie se exprima printr-o ardenta proiectare a sinelui, care i~i imprima spontan caracteristicile opera1ionale cu un prag tot mai inalt de creativitate ~i diversitate operationala ~i de socializare de tip nou, mai pragmatic. In 30

fine, a treia mare revolutie tehnologica a fost a computerelor ~i patrunderii lor in viata sociala eu na~teri de noi profesii eu noi profiluri. In timpul primului ~i al eelui de-al doilea razboi mondial, barbatii fiind mobilizati, multe Intreprinderi au gasit solu!ia provizorie de angajaride femei, care, intre timp, au Inceput sase perfectioneze in tot felul de studii. Or, procesul acesta a avut efecte bune in foarte multe cazuri. Femeile s-au dovedit active, adaptabile etc, in acest context, au inceput sa se faca numeroase studii privind masculinitatea $i feminitatea, diferentele psihice. o portretistica diferentiala, care a fost mai larg generalizata ~i adaptata, 0 prezentam in tabelul de mai jos. E vorba de structurile diferentiale ale masculinitatii :;;ifeminitatii.,

Masculinitate Masculinitatea este asociata cu agresivitatea moderata. Baietii au rezultate mai bune la probe Ie figurale (in testul Torrance, s-a evidentiat aceasta caracteristica ill mod pregnant). Baietii sunt mai independenti ~i mai noncollformi~ti. Baietii creativi au mai muIte 1963, dar ~i testul Barron 1958, ]963). Baietii caracteristici feminitate (tot testul Torrance la nll au spatiu de preferat ingust. In pubertate, baieti este mai mare dispersia aptitudinaHi. Inegalitatea fete-baieti estc mai evidenta. Oricntarea spatiala solicita aptitudini numeroase, inclusiv mecanice, care sunt mai bine dezvoltate la baieti, dar in cre~tere la fete. Depresia este de la 2 la 6 ori mai putin frecventa la baieti dedit la fete ~i femei pe scala varstelor. Dependenta In copiJarie timpurie la bilieti. este mai redusa

Feminitate Fetele au superioritate in probele verbale. Capacitate de opinie verbaIa mai mare. Sunt mai sensibile ~i manifesta precocitate. Fetele ~i femeile creative au muIte caracteristici de masculinitate (testul Barron 1958, 1963, testul Torrance 1963). Fetele tind sa prefere protectia

defmite, personale. Sanatatea este pozitiv -I relationata (Erick Erickson 1970). FeteIe prefera(BaITOn spatii cu valorile feminitatii ]968). Fetele sunt mai dotate In dexteritati manuale (A. Anastasiu 1958). Au 0 mai mare rapiditate. Fetele au un potential creativ mare, nevalidat social, din cauza condipei ~i stereotipiilor socioculturale plus a masculinizfuii culturii ~i artei - dar fetcle ca~tiga intens teren in cinematografie, emisiuni radio ~i TV, expunere artistidi a modei, invaramant, munci de secretariat, telefonie, medicina etc.

~j

Au gasit diferente semnificative ~i Graves $i Bolton (1972), Wallach ~i Kagan (1965), Ward (1968) in aceste comparatii. Exista tendinte numeroase :;;i putemice de apropiere intre caracteristicile psihice la baie!i $i fete (lmbracaminte, gablonturi, coafura etc.). Feminizarea profesiilor este relativ intensa ~i in cre~tere. S.S.E. (statutul social-economic) este important. Cere mijloace ~i avere, sunt favorizate de condifii, dar ~i absorbite in activitiW ~i tentatii diverse, inclusiv sociale, politice ~i de frumos. S-au efectuat ~i studii privind creierul feminin ~i masculin. 31

Nu au acela~i model perceptual. Fetele ~i baietii nu sunt crescuti In acela~i spirit ~i principii - ~i I~i valorizeaza diferit caracterele. Nici constitutia neurologica nu e la fel. (Ereditatea? Sau cultura diferit stratificata?). Diane McGuiness ~i Karl Pribram (Stanford, S.U.A.) considera ca diferentele provin de la hormonii sexuali diferiti, cu actiunile lor. Femeile sunt mai sensibile la stimuli vizuali, sunete, atingere, au tendinte depresive ~i sunt mai sensibile la stres. Marcel Konstarne (Toronto) relativizeaza diferentele: femeile sunt, totu~i, superioare In coordonarea precisa ~i aptitudinea de a face repede lucrurile (de exemplu, dactilografia); totu~i, sunt ~ipe acest plan prejudecati. Eleanor Maecoby ~i Carol Jacklin (The Psychology of Sex Differences, 1974, S.D.A.) au parcurs cateva sute de cereetari In problema ~i au ajuns la ideea ca s-a constituit un mit al diferentelor - unele sunt confirmate, altele confirmabile, altele verifieabile. Fetele au aptitudini verbale mai dezvoltate, baietii au aptitudini video-spatiale ~i matematiee, dar sunt mai agresivi; este statut ~i rol dobandit - ea~tigat ~i prin edueatie. Fetitele vorbesc mai repede -Intre 5 ~i 11 ani decalajul dispare. Dupa 12 ani, fetitele sunt iara~i In avans - ele dispun de fluiditate verbala, de comprehensiune - pana la a cantari coreet faptele. Fundatia Intemationala a Sanatatii a efectuat un amplu studiu, In Elvetia, In 1972. Lotul aflat In studiu a cuprins 934 femei, mtre 40 ~i 60 de ani. Perceptia de sine, perceptia propriei sanatati, a propriei in:tati~ariintra In u~oaracriza. Menopauza se manifesta mai devreme la femeile, ai caror copii au parasit easa. Femeia, dupa ce ~i-a consumat functiile traditionale de mama ~i edueatoare, se simte mai dependenta, mai putin sigura de propria-i identitate ~i apare tendinta de a se raporta in functie de sotul sall. Descre~te, totu~i, acordul de idei ~i valori Intre soti, conflictele sunt mai dese, solutiile de compromis mai greu de gasit. Raporturile sexuale scad cu varsta - seade pHicereafiziea foarte mult - probabil pentru ca aetul sexual i~i pierde finalitatea. Scade aetivitatea culturala, saracesc contactele prietene~ti. Totu~i, femeile eu studii eomplexe traverseaza mai u~or menopauza, fiind mai distantate de rolurile traditionale feminine. Toate profesiile s-au intelectualizat foarte mult, ~i-au schimbat statutul de importanta ~i s-au Incarcat de politici adaptative tot mai complexe ce solicita rafinamente tot mai complexe ~i inteligente. In aceste32

soliciHiri se exprima cednta studiedi acestei proiectii a sinelui, care li exprima mai lntai 0 nebuloasa diversitate operationala, eu un prag de inteligenta ~i creativitate tot mai lnalt. In acest domeniu, s-au angajat, mai ales, prof. dr. Salade, Petre Pufan, dar ~i spedali~ti in psihologia sod ala (1. Manzat, S. Chelcea, P. Golu ~i altii). Vastul domeniu la care ne-am referit este in plina constituire. La baza constituirii acestui domeniu, s-a impus necesitatea ordonarii activitatii industriale aflate in pEna dezvoltare. Psihologia mundi are In atentie toate problemele psihice ale tuturor sectoarelor de activitate. In prim plan, se afla i s-a aflat organizarea rationala a mundi pentru a se mari, in primul rand randamentul ~i profesionalismul persoanelor implicate in diferite feluri de munci. In al do ilea nmd, la fel de importanta in esenta, se afla problema (nu numai ca interogatie) a relatiei din mediile ergonomice. La care se adauga problemele conditiilor generale ale muncii industriale. H. Mlinsterberg, psiholog american de origine germana la universitatea Harvard, a fost preocupat de problemele sociale ale muncii, contactele de grup, oboseala in munca industriala. Exista foarte numeroase lucrari de psihologia mundi, printre altii Faverge Jean a depistat variabile semnificative, ill numar de 29, in situatii de acddentare in munca.1 De altfel, exista profesii de peric1itate crescuta. Din studiile muncii, s-au conturat doua probleme foarte importante: problema selectiei profesionale (S.P.) ~i problema evaluarii in selectia profesionala. Prima se folose~te in angajarile in munca, ~i este 0 componenta specifica de teste ce se aplica in vederea ocuparii de posturi de munca disponibile. S.P. are compozitii de teste, plus evaluarile din dosarul psihologic, care au specificitati legate de profilul caracteristicilor psihice solicitate de 0 anumita profesie. Testele studiaza statutele psihice implicate in depistarea acelor caracteristici ce sunt legate de profesia solicitata. a.s.p.-urile au, de asemenea, date specifice unei profesii ~i au in obiectiv controlul dezvoItarii acestora in timp ~i sugerari :mcute pentm perfectionare, in vederea unei profesii apropiate, ca profil logic, de eel dezvoltat. Desigur, in toate centrele de psihodiagnostic - dar mai ales in cele legate de a.s.p. ~i S.P. (formele de orientare i selectare profesionala) sunt implicate idei ale dezvoltarii profesionalismului persoanei ~i a exercitarii, in conditii bune, a profesiei, la care se produce cre~terea randamentului mundi profesionale. Studiile ~i teste Ie de aptitudini dominante in psihologia mundi (inclusiv industriale), ca ~i testele de inteligent::t, invatare, atentie,] Faverge Jean-Marie (n. 1912), Psychologice des accidentes du travail (1967).

33

I

.~========------------------

dexteritate, observatie ~i aetivitate, sunt implicate iIl aceste profiluri, impreuna cu date ale dosarului psihologic ~i de personalitate. Un al patrulea domeniu important al psihologiei, care s-a dezvoltat intens in secolul XX, a fost ~i este cel al psihopatologiei. In 1981, s-a conferit premiul Nobel pentru medicina lui Roger Spery (avea 68 de ani) ~i era profesor la catedra de psihologie de la Institutul din Pasadena Se considera ca Spery a extras secretul specializarii functionale a creierului (Institutul Karolinska din Stockholm atribuie premiile Nobel pentru medicina). La propunerea premiului, se spune ca profesorul Spery a putut demonstra, in mod stralucit, ca lecare din emisferele cerebrale are propriul univers con~tient. Emisfera stanga este orientata spre conexiuni abstracte, relatii simbolice ~i analize de detalii elaborate logic. Este, de asemenea, sediul predominant al actelor motorii (a puterii executive). Emisfera dreapta este lipsita, in mare masura, de ceea ce i-ar permite sa intre in relatii cu lurnea externa. Este un pasager tacut ~i pasiv care lasa, in mare masura, grija conducerii ~i a deciziei comportamentale emisferei stangL Lucrarile profesorului Spery permit sa se anticipeze mai clar efectele unor leziuni cerebrale. El, dar ~i alti speciali~ti s-au ocupat de problemele epilepsiei. Al doilea premiu Nobel Gmnatate din el) a fost atribuit profesorului David H. Hubel (55 ani), american de origine canadiana, profesor la Harvard, ~i lui Wiesel, oftalmolog, neuropsiholog ~i neurofarmacolog. Cei doi au demonstrat ca mesajul informativ, care se transmite de la oehi la creier, trece printr-un tratament analitic prin care elementele partiale (componente) ale imaginilor retiniene sunt decodificate In functie de contraste, de conlguratia locurilor lor, ca ~i de mi~carile imaginii pe retina. Ca atare, s-au facut pa~i importanti ~i de succes privind functionalitatile creierului - care dupa autorii citati (~i altii) functioneaza ca un computer. Domeniul psihopatologiei este legat de cel al psihologiei medicale clinice, de psihosomatica (K. Schneider 1962), de clasilcari nosogralce (M. N. Mondrain 1965), dar ~i de probleme1e nevrozelor, de psiholziologie ~i psihofarmacologie, psihastenie, psihalergie etc. Testele clinice s-au dezvoltat ~i ele foarte mult. Psihologia ~i-a ca~tigat in, secolul al XX-lea, un rol important social - 0 instrumentatie foarte larga metodologica - a ie~it din laborator ~i a intrat in via!a concreta. Dintre obiectivele ei de prim grad, problemele la care ill-am referit ale inteligentei ~i invatarii - au avut 0 evolutie mai spectaculoasa. In

34

schimb, probiemele legate de profesii ~i eele de psihopatologie au fost foarte legate de evolutia problemelor inteligentei ~i ale invatarii. Bolile ~i tulburarile psihiee sunt numeroase. eu dit sunt mai importante, eu at1tpsihopatia este mai difieila. Din tulburarile psihiee fae parte nevrozele, neurastenia, psihastenia i psihozele reactive. o boala psihica importanta este schizofrenia (dementa preeoce), psihoza maniaco~depresiva i epilepsia. La acestea se adauga psihozele. Exista tulburari ale proceselor de cunoa~tere, ale afectivitatii, inteligentei etc. Toate acestea, i multe altele, necesita ingrijiri speciale; Exista psihoze in legatura cu modificarile organismului ~i ale psihicului, precum melancolia involuntara, paranoia presenila, catatonia tardiva ~i delirul de involutie. Mai dese sunt psihozele senile, precum dementa senila, boala lui Pick, boala Alzheimer. 0 alta categorie de boli psihiatrice sunt provocate de afectiunile vaseulare (hipertensiunea ~i arteriosclerozele, mai ales). In genere, i asistenta medicala a acestor boli s-a imbunatatit. Exista spitale speciale, precum este Spitalul Nr. 9 din Bucureti, pentru aceste feluri de probleme. Fara indoiala, in contextul R.T.S. (revolutiei tehnico-tiintifice) exista i un aport a1 psiho1ogiei ~i mai ales a acelor a~a-numite domenii ale psihologiei aplicate. Tehnologiile psihologice, i mai ales psihodiagnostice, au raspuns foarte activ la solicitarile ~i cerintele sociale. Inmultirea foarte mare a testelor a ere at, insa, ~i 0 mare eerinta de control a validitatilor i sensibilitatea acestora. De fapt, materialele informative colectate prin tehnicile psihodiagnostice au creat ~i alimentat domeniile cele mai importante ale psihologiei. In primul rand, a eelor mai semnificative cum sunt, pe de 0 parte, psihologia diferentiala i, pe de alta parte, psihologia varstelor. Bineinteles, psihologia generala a distilat tot prin intermediul acestor informatii 0 noua filosofie a psihologiei. La a.eestea se adauga constituirea de penetratii in caracteristicile functionalitatii psihicului i a modelului sau structural. Nu putem ignora 0 alta incitatie nascuta din colectarea de informatii realizate prin testatori. S-au putut pune in evidenta importante earacteristiei psihice diferentiale intre popoare. Domeniu1 eel mai interesant, insa, care confera rol psihologiei centrate pe te1mologiile de cercetare i pe cercetarea propriu-zisa, ramane eel a1 unor surprize, puse in evidenta prin testari mai ales proiective. Se suspenda re1ativ filtrul atitudinilor (intentional contiente) ~i de exprimare a dominantelor, a motivatiilor profunde, conflicte ~i stari conflictuale interne

35

~i structuri caracteriale de baza ale persoanei. Psihologia a putut penetra in viata tacuta intema psihica, in probleme de conversii psihice in tensiunea dorintelor ~i a pretului lor in viata de fiecare zi. Prin teste, inclusiv prin testele proiective, se patrunde in profunzimile psihicului. lntr-o lupta relativ permanenta eu exeesivul rol acordat calculelor statistiee, psihologia a largit implieatiile eontrolului valorie al interpretarilor (analiza ealitativa) ~i a descoperit, prin intermediul analizei factoriale, structuri combinatorii interne, inteligenta ca substructura a personalitatii, personalitatea ca aspiratie etc. De altfel, caracteristicile relatiilor dintre inteligenta i personalitate a capatat noi conotatii in conditiile dezvoltarii foarte mari a teoriei informatiei i a analogiei inteligentei artificiale (LA.) cu inteligenta natural a a omului. Omul a creat computerul ~i inteligenta artificiala, iar computerul a devenit forta cea mai mare expresiva a arnplificarii structurilor operationale algoritrnice ale inteligentei urnane. In acest vast context, s-a intensificat cerinta unei mai profunde analize a problemelor, domeniilor ~i reanalizei tehnologiilor de cercetare psihologica. Se afla in joc 0 oarecare necesitate de stimulare a identitatii psihologiei [ata de ~tiintele biofizio10gice ale domeniului medieinii. Exista boli psihice, inclusiv ale inte1igentei ~i alte boli care nu au substrat psiho10gic, dar afecteaza proeese1e adaptarii. Tot 1a intersectia eu medicina se afla bolile psihosomatiee ~i domeniu1 handicapurilor. Noi ne vom centra in aceasta lucrare pe strueturile ~i tipurile ce1e mai fo10site de teste, date fiind va1iditatea i sensibilitatea lor, dar ~i necesitatea unei cat mai mari informatii metodo10gice. In genere, exista 0 foarte mare atractie a psihologiei, ea domeniu, in Romania. S-au infiintat biblioteci ~i centre de informare pe langa catedre1e de psiho10gie a peste zece mari universitati particulare ~i pe langa cele de stat. Reviste1e de psiho10gie, de sub egida Academiei ~i a Institutului de Psihologie, au insa dificultati de aparitie i difuzare. Au mceput, insa, sa apara traduceri de teste (Rorschach, testul arborelui, testul Loretta Bender etc.). Din pacate, desfiintarea Asociatiei Psihologilor din Romania a dus la oarecare disociere de interese cooperante regionale pana prin 1996, cand s-a revigorat Asociatia Nationala a Psihologilor din Romfulia. Eforturile de a continua publicarea de reviste au fost benefice. S-au mentinut, in acest climat relativ dificil (inclusiv pentru cercetare), revistele invatarnantului pre~colar, (red. ~ef Silvia Dima), ale invatarnantului primar (red.-~ef Rodica Garleanu), revista Psihologia, pe langa redactia Stiinlii .$i Tehnicii, cu publicatii de studii ale studentilor in psihologie, mai ales (red. Chelcea), ~i reviste noi, precum Psihoterapia Experimenlialii, condusa de 36

Iolanda Mitrofan, revista Psihologia cognitivii (red. M. Miele), revista Prohumanitas, aparuta de prin 1992-94 ~i apoi reconstruita in 1997. Intrarea In mileniul al III-lea a gasit psihologia din Romania in plina fermentafie, ca o ramura bogata a :;;tiintelor umaniste, eu un trecut ~i un prezent incarcat de eforturi ~i evenimente, pe un drum ce se contureaza ca important ~i incarcat de proiecte interesante. Psihologia a devenit implicata In viata sociala, prin studiul inteligentei, a aptitudinilor ~i motivatiei ale caror capital disponibil trebuie sa fie cunoscut ~i folosit spre progresul vietii sociale. Aceasta este una din marile implicatii ale psihologiei modeme ca :;;tiinta de necesitate. A doua directie de solicitari sociale s-a intensificat prin folosirea tehnicilor psihoterapeutice. Universitatile de la Bucure:;;ti1, Cluj, Ia~i ~i Timi~oara au ca:;;tigat implicatii, in aceasta problema, tot foarte importanta pe plan social ~i legate de ameliorarea conditiei umane. Bineinteles, exista numeroase dificuWiti in aceste domenii ~i demersuri de implicare a psihologiei in viala sociala :;;iprogresele ei, mai ales din cauza ea exista 0 foarte mare rata de schimbari ale profesiilor, ale comunicarii, ale vietii sociale etc. A aparut, in a