31.14.23.6531.14.23.65/files/files/Jurisclasor 2015.pdf31.14.23.65

JurisClasor CEDO

* revistã online *

2 JurisClasor CEDO

3JurisClasor CEDO

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti

JurisClasor CEDO* revistã online *

4 JurisClasor CEDO

Redactor: Monica StoianTehnoredactor: Ameluþa ViºanCoperta: Angelica Mãlãescu

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.) ºi inclusã de ConsiliulNaþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi Certificatelor Universitare (C.N.A.T.D.C.U.) în categoriaediturilor de prestigiu recunoscut.

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poatefi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2016Editura UniversitarãEditor: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [email protected]

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 [email protected]. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/22476911

IMPORTANT

Revista online JurisClasor CEDO apare lunar si se difuzeazã gratuit.Accesul la baza de date online JurisClasor CEDO - secþiune distinctã a www.hotararicedo.ro –se face pe baza unui abonament anual de 100 de lei.Toþi cei interesaþi în a contracta un abonament o pot face prin una din urmãtoarele modalitãþi:- direct la sediul editurii din Bd. Nicolae Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic, Scara B, Etaj 4, ap. 38,Sector 1, Bucureºti- prin înregistrarea online ºi la adresa http://hotararicedo.ro/index.php/register- prin telefon/fax la numerele 021-315.32.47, 021-319.67.27- prin e-mail la adresa [email protected].

JurisClasor CEDOONLINE ISSN 2247 – 6911ISSN-L 2247 – 6911

5JurisClasor CEDO

Director editorial: jud. Ionuþ MILITARU – Curtea de Apel Bucureºti

Redactor-ºef: jud. Florin MIHÃIÞÃ – Judecãtoria Sectorului 4 Bucureºti

Redactor-ºef adjunct: jud. Alexandra GHERGHEªANU – Curtea de Apel Iaºi

Colegiul de redacþie: jud. Carla ANGHELESCU – Tribunalul Bucureºti, jud. Elena BLIDARU – TribunalulBucureºti, jud. Vasile BOZEªAN – Tribunalul Teleorman, jud. Lavinia CÎRCIUMARU– Tribunalul Bucureºti, jud. Victor CONSTANTINESCU – Judecãtoria Sectorului 6Bucureºti, jud. Paula Andrada COÞOVANU – Curtea de Apel Piteºti (detaºare InspecþiaJudiciarã), jud. Petricã GHERGHEªANU – Tribunalul Iaºi, jud. Roxana CÃLIN –Tribunalul Bucureºti, jud. Serena MILITARU – Judecãtoria Sectorului 2 Bucureºti,jud. Cristina RADU – Curtea de Apel Ploieºti, jud. Lucia ZAHARIA – Curtea de ApelBucureºti

Colegiul ºtiinþific: jud. Dragoº CÃLIN – Curtea de Apel Bucureºti, prof. univ. dr. Ovidiu PREDESCU– Universitatea George Bariþiu Braºov, proc. Rãzvan-Horaþiu RADU – AgentulGuvernamental al României pentru Curtea de Justiþie a Uniunii Europene, jud. BeatriceRAMAªCANU – Tribunalul Bucureºti (detaºare Institutul Naþional al Magistraturii),prof. univ. dr. Mihai ªANDRU – Centrul de Studii de Drept European din cadrulInstitutului de Cercetãri Juridice al Academiei Române, jud. Bianca ÞÃNDÃRESCU– Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie, jud. Mihail UDROIU – Curtea de Apel Oradea,jud. Mihaela VASIESCU – Curtea de Apel Tîrgu-Mureº.

Colaboratori: proc. Cristina BUNEA – Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Bucureºti (detaºareCurtea Europeanã a Drepturilor Omului), jud. Gabriel CAIAN – Judecãtoria Craiova(detaºare MAE - Consulatul General al României la Marsilia), jud. Irina CAMBREA –Judecãtoria Tg-Jiu (detaºare MAE – Agentul Guvernamental), dipl. MãdãlinaMORARIU – MAE – Agentul Guvernamental, dipl. Geanina MUNTEANU – ComisiaEuropeanã, jud. Ileana POPA – Curtea de Apel Bucureºti (detaºare MAE – AgentulGuvernamental).

6 JurisClasor CEDO

7JurisClasor CEDO

JurisClasor CEDO

* revistã online *

Revista “JurisClasor CEDO” reprezintã oiniþiativã a Asociaþiei Magistraþilor Europenipentru Drepturile Omului, pusã în practicã deEditura Universitarã, având ca scop promovareadrepturilor ºi libertãþilor fundamentale ale omuluiîn spaþiul european, informarea ºi facilitareaaccesului la resursele juridice naþionale ºiinternaþionale.

Asociaþia Magistraþilor Europeni pentruDrepturile Omului îºi propune sã contribuie laapãrarea statutului magistraþilor ºi la promovarealibertãþii de exprimare, de informare ºi deasociere a acestora, sã-ºi aducã prin toatemijloacele legale contribuþia la modernizareasistemului judiciar ºi la creºterea încrederiipublice într-un act de justiþie eficient ºi echitabil,sã depunã toate eforturile pentru evitareaoricãrei ingerinþe în drepturile ºi libertãþilefundamentale ale omului, din partea oricãreiinstituþii sau autoritãþi publice.

Editura Universitarã este recunoscutã deConsiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice dinÎnvãþãmântul Superior (C.N.C.S.I.S.), iar revista“JurisClasor CEDO” reprezintã o publicaþieserialã (lunarã), în format exclusiv online,înregistratã la Biblioteca Naþionalã a Românieicu descrierea

JurisClasor CEDOONLINE ISSN 2247 – 6911

ISSN-L 2247 – 6911

The “JurisClasor CEDO” review is aninitiative of the Association of EuropeanMagistrates for Human Rights, implemented byUniversity of Bucharest Publishing House,aimed at promoting human rights andfundamental freedoms in Europe, informationand access to national and international legalresources.

The Association of European Magistratesfor Human Rights aims at defending the statusof magistrates and promoting freedom ofexpression and of information and of theirassociation, at contributing, by all legal means,in the modernization of the judicial system andin increasing public confidence in an effectiveand fair act of justice, at making make everyeffort so as to avoid any interference with therights and fundamental freedoms, by any publicor governmental authorities.

The University of Bucharest PublishingHouse is recognized by the National Council ofUniversity Research (N.U.R.C.); the“JurisClasor CEDO” review is a serialpublication (monthly), available exclusivelyonline, registered with the National Library withthe description

8 JurisClasor CEDO

Institutul Naþionalal Magistraturii

Editura Universitarã

ºi susþinut de

Consiliul Superior alMagistraturii - Inspecþia

Judiciarã

Proiect realizat de

9JurisClasor CEDO

Principii de publicarePublication principles

Lucrãrile se trimit în format electronic peadresa de e-mail [email protected] ori la adresa: Editura Universitarã,Bucureºti, Bd. N.Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic,sc. B, sector 1. Autorii vor menþiona numele ºiprenumele, profesia (funcþia), domiciliul, locul demuncã, numãrul de telefon, adresa de e-mail,codul numeric personal ºi codul IBAN.

Materialele vor fi predate revistei ºi în formatelectronic, redactate în Microsoft Word, fontTimes New Roman, corp 12, la 1,5 rânduri,folosindu-se în mod obligatoriu diacritice.

Articolele de doctrinã nu pot depãºi 25 depagini, incluzând notele de subsol, ºi vor fistructurate în mai multe pãrþi ºi diviziuni,corespunzãtor complexitãþii temei tratate.

În text pot fi folosite cuvinte scrise cu fontnormal sau italic ºi în mod excepþional cucaractere bold, fiind exclusã folosireaMAJUSCULELOR.

Fiecare articol va fi însoþit de un rezumat demaximum 25 de rânduri, în funcþie dedimensiunea articolului ºi de complexitatea temeitratate. Rezumatul va conþine esenþa articoluluiºi concluziile autorului asupra problemeianalizate, putând fi redactat în limba românã,englezã sau francezã.

Sursele bibliografice vor fi citate complet ºivor indica toate elementele de identificare: iniþialaprenumelui ºi numele autorului (fãrã caractereîngroºate), titlul complet al articolului (în italic ºifãrã ghilimele), publicaþia, numãr/an, editura,oraºul, anul publicãrii ºi pagina de trimitere. Dacãsunt mai mulþi autori ai unei lucrãri, vor fienumeraþi toþi, folosind virgula, fãrã conjuncþia„ºi”. Dacã existã mai mult de cinci autori, se vamenþiona numai numele primului sau alcoordonatorului, dupã care se va trece „º.a.”.

Se vor utiliza doar abrevierile menþionate înlista de abrevieri.

Abrevierile uzuale utilizate în citarea actelornormative române sunt: C.civ., C.pr.civ., C.pen.,C.pr.pen., C.com., C.fisc., C.pr.fisc., H.G. nr.,O.G. nr., O.U.G. nr., art., par., alin., lit., pct. etc.Indicarea actelor normative se va face numaiprin numãrul ºi anul apariþiei, fãrã data adoptãrii(ex. Legea nr. 303/2004), însã în nota de subsolva fi indicat numãrul Monitorului Oficial.

The papers will be sent electronically by e-mail to [email protected] or inprinted format at: Editura Universitarã,Bucureºti, Bd. N.Bãlcescu nr. 27-33, Bloc Unic,sc. B, sector 1. The authors will mention theirname and surname, profession (position),address, workplace, telephone number,personal identification number and IBAN code.

Materials will be delivered in electronic formatas well, written in Microsoft Word, font: TimesNew Roman, size: 12, space: 1.5 rows; the useof diacritics is mandatory.

The doctrine articles may not exceed 25pages, including footnotes, and will be structuredinto several parts and divisions, correspondingto the complexity of the document.

Normal or italic and, exceptionally, bold fontsmay be used in the text, and the use of CAPITALLETTERS is excluded.

Each article will be accompanied by anabstract, necessarily in English and/or French,up to 25 rows, depending on the size of thearticle and the complexity of the document. Theabstract will contain the essence of the articleand author’s conclusions on the problemanalysed.

Bibliographical sources will be fully cited,indicating all elements of identification: initialletter of the surname and the name of the author(without bold fonts), full title of article (in italicsand without quotation marks), publication, issue/year, publisher, city, year of publication andreference page. If there are several authors ofa paper, they will all be listed, using commas,without the conjunction “and”. If there are morethan five authors, only the name of the firstauthor or of the coordinator will be mentioned,followed by “et al.”

Only the abbreviations mentioned in theabbreviations list will be used.

The usual abbreviations used in referenceto the Romanian normative acts are: Civ. C.,Civ.pr.c., Crim.c., Crim.pr.c., Com.c., Fisc.c.,Fisc.pr.c., G.D. no., E.O. no., G.E.O. no., art.,para., ind., let., pt. etc. The normative acts willbe indicated only by mentioning the number andthe year of issuance, without the date when it

10 JurisClasor CEDO

Cu privire la materialele care se publicã,conducerea revistei îºi rezervã dreptul sãcorecteze, dupã caz, sã reformuleze ori stilizezeunele formulãri, fãrã a aduce atingere ideilor,opiniei ºi argumentelor autorilor. Manuscriselenepublicate nu se restituie.

Materialele trimise redacþiei spre publicare nupot fi oferite spre publicare cãtre alte revistedecât dupã primirea unui refuz expres depublicare în Revista JurisClasor CEDO dinpartea redacþiei sau dupã curgerea unui termende 15 zile de la înregistrare în care nu s-a primitniciun rãspuns.

Cele de mai sus sunt clauze ale contractuluide editare, în conformitate cu Legea nr. 8/1996privind dreptul de autor ºi drepturile conexe.Conform contractului, autorii cesioneazã cu titluexclusiv dreptul de producere ºi difuzare a opereilor pe suport electronic, dar ºi în format tipãrit,prezumându-se cã îºi însuºesc clauzele înmomentul în care trimit lucrãrile spre a fipublicate.

Colaboratorii vor respecta legislaþia privinddrepturile de autor pentru a evita orice formã deplagiat, revenindu-le în caz contrar întreagarãspundere juridicã sau deontologicã. Redacþiarevistei nu îºi asumã nicio rãspundere din acestpunct de vedere.

Contractul de editare se reziliazã de dreptdacã survin pânã la data corecturii finale anumãrului de revistã modificãri legislativeimportante ce influenþeazã în mod hotãrâtorconþinutul articolului.

was adopted in the Parliament. (i.e. Law no 303/2004), but the footnote will point out thepublication of Official Monitor.

Concerning published materials, the journalmanagement reserves the right to amend, asappropriate, to reformulate or adapt someformulations, without bringing prejudice to theideas, opinions and arguments of the authors.Unpublished manuscripts will not be returned.

The material submitted for publication maybe offered for publication to other journals onlyafter receiving an express refusal to publish inthe JurisClasor CEDO review from the editorialboard or after a period of 45 days fromsubmission in which no answer is received.

The above mentioned are terms of the editingcontract, in compliance with Law no. 8/1996 oncopyright and related rights. Under theagreement, authors assign exclusive right on theproduction and dissemination of their work(including electronically), and it is presumed thatthey agree to the terms when sending the workto be published.

Collaborators will respect copyright laws, witha view to avoiding any form of plagiarism,otherwise they will have the full legal or ethicalresponsibility. Editors undertake no liability in thisregard.

The editing contract is terminated by law, if,until final correction of the issue, importantlegislative changes, which would decisivelyinfluence the content

11JurisClasor CEDO

Lista principalelor abrevieri

alin. alineat

APADOR-CH Asociaþia pentru Apãrarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki

art. articol

A.N.P. Administraþia Naþionalã a Penitenciarelor

A.N.R.P. Autoritatea Naþionalã pentru Restituirea Proprietãþilor

A.V.A.B. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare

A.V.A.S. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

B.N.R. Banca Naþionalã a României

c. contra

C.A.S. Casa de Asigurãri de Sãnãtate

C.civ. Codul civil

C.com. Codul comercial

C.fam. Codul familiei

C.pen. Codul penal

C.pr.civ. Codul de procedurã civilã

C.pr.pen. Codul de procedurã penalã

CEDO/Curtea Curtea Europeanã a Drepturilor Omului

Comisia Comisia Europeanã a Drepturilor Omului

Convenþia Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului

C.N.C.D. Consiliul Naþional pentru Combaterea Discriminãrii

C.N.V.M. Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare

C.N.S.A.S. Consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii

CPT Comitetul European pentru Prevenirea Torturii ºi Tratamentelor sau PedepselorInumane sau Degradante

C.S.M. Consiliul Superior al Magistraturii

C.S.J. Curtea Supremã de Justiþie

D.G.F.P. Direcþia Generalã a Finanþelor Publice

D.G.P.M.B. Direcþia Generalã de Poliþie a Municipiului Bucureºti

D.N.A. Direcþia Naþionalã Anticorupþie

D.S.V. Direcþia Sanitar Veterinarã

Ed. Editura

etc. etcetera („ºi celelalte”)

EUR euro

FRF franci francezi

H.G. Hotãrârea Guvernului României

I.G.P.F. Inspectoratul General al Poliþiei de Frontierã

I.G.P.R. Inspectoratul General al Poliþiei Române

12 JurisClasor CEDO

I.N.M.L. Institutul Naþional de Medicinã Legalã

I.P.J. Inspectoratul de Poliþie al Judeþului

Î.C.C.J. Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie

lit. litera

M.Ap.N. Ministerul Apãrãrii Naþionale

[MC] Marea Camerã

M.J. Ministerul Justiþiei

M. Of. Monitorul Oficial al României

mp metri pãtraþi

nr. numãrul

O.G. Ordonanþa Guvernului

O.U.G. Ordonanþa de Urgenþã a Guvernului

p. pagina

P.N.A. Parchetul Naþional Anticorupþie

par. paragraful

pct. punctul

R.A.A.P.P.S. Regia Autonomã a Administraþiei Patrimoniului Protocolului de Stat

ROL lei româneºti vechi

RON lei româneºti noi

subl. ns. Sublinierea noastrã (a autorilor)

S.C. societatea comercialã

S.A. societate pe acþiuni

S.P.P. Serviciul de Pazã ºi Protecþie

S.R.I. Serviciul Român de Informaþii

S.R.L. societate cu rãspundere limitatã

U.N.B.R. Uniunea Naþionalã a Barourilor din România

urm. urmãtoareleUSD dolar american

13JurisClasor CEDO

Cuprins

Anul V (2015)

JurisClasor CEDO - 2015

JurisClasor CEDO - Ianuarie 2015

Cauza Preda ºi alþii împotriva României ........................................................................ 19

JurisClasor CEDO - Februarie 2015

Neepuizarea cãilor de atac interne, în situaþia invocãrii pentru prima oarã a lipsei deimparþialitate a unor judecãtori ai instanþei de recurs abia printr-o contestaþie în anulareformulatã împotriva deciziei irevocabile prin care s-a soluþionat cauza - decizia deinadmisibilitate în cauza Ion Sgaibã c. României ........................................................... 37Autor: Dragoº Cãlin

JurisClasor CEDO - Martie 2015

Cauza Centrul de resurse juridice în numele lui Valentin Câmpeanu împotrivaRomâniei ........................................................................................................................ 47

JurisClasor CEDO - Aprilie 2015

Declaraþia de la Bruxelles cu privire la punerea în aplicare a Convenþiei Europene aDrepturilor Omului .......................................................................................................... 75Autor: Geanina Munteanu

Durata de aproximativ opt ani a procedurilor penale privind investigarea ºi judecareafaptelor din decembrie 1989 nu este contrarã Convenþiei – decizia de inadmisibilitate încauza Stãnculescu ºi Chiþac c. României ...................................................................... 76Autor: Vasile Bozeºan

JurisClasor CEDO - Mai 2015

Decizia de inadmisibilitate în cauza Nãstase împotriva României ................................. 83

JurisClasor CEDO - Iunie 2015

Fundaþia Cãmine de elevi a Bisericii Reformate ºi Stanomirescu v. România ............... 99Cauza Hietsch v. România ............................................................................................. 110

JurisClasor CEDO - Iulie 2015

Cauza Mateescu v. România ......................................................................................... 117Cauza Naidin v. România............................................................................................... 123Cauza Ionuþ-Laurenþiu Tudor v. România ...................................................................... 128

14 JurisClasor CEDO

JurisClasor CEDO - August 2015

Cauza Colac v. România................................................................................................ 139

Problema restituirii proprietãþilor confiscate Bisericii Catolice în timpul regimului comunistîn jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului ................................................... 150Autor: Geanina Munteanu

JurisClasor CEDO - Septembrie 2015

Cauza Pop ºi alþii v. România ........................................................................................ 159

Folosirea în procesul penal a declaraþiei unui coinculpat, date în faþa organelor de poliþie,în lipsa unui avocat - cauza Mateiuc c. României, hotãrârea din 28 aprilie 2015, cerereanr. 48968/08 ................................................................................................................... 164Autor: Cristi Ghigheci

JurisClasor CEDO - Octombrie 2015

Hotãrârea CEDO în cauza Korošec c. Sloveniei. Drepturi de asigurãri sociale acordateîn considerarea stãrii de invaliditate. Posibilitatea de a contesta concluziile comisieimedicale. Încãlcarea principiului egalitãþii armelor prin respingerea cererii de a fi desemnatun expert independent în cauzã ..................................................................................... 171Autor: Rãzvan Anghel

Decizia de inadmisibilitate din 22 septembrie 2015 pronunþatã de Curtea Europeanã aDrepturilor Omului în cauza Cristian Borcea c. României, cererea nr. 55959/14 ........... 176Autor: Victor Horia Dimitrie Constantinescu

Cauza Mitkova c. Fosta Republicã Iugoslavã a Macedoniei. Condiþiile decontãrii dinfondurile de asigurãri sociale de sãnãtate a cheltuielilor efectuate pentru tratamentulmedical în alt stat. Lipsa aprobãrii administrative prealabile. Inexistenþa unei speranþelegitime în sensul art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenþie ............................................... 180Autor: Rãzvan Anghel

Zaieþ v. România ............................................................................................................ 185

JurisClasor CEDO - Noiembrie 2015

Cauza Mischie împotriva Românieii ............................................................................... 193

JurisClasor CEDO - Decembrie 2015

Decizia de inadmisibilitate din cauza George Dumitrean c. României. Concedierea unuiangajat care ocupã o funcþie eligibilã într-un sindicat, determinatã de desfiinþarea loculuide muncã. Inexistenþa unei ingerinþe care sã afecteze în substanþa sa dreptul la liberãasociere sindicalã - art. 11 par. 1 din Convenþie ............................................................ 201Autor: Rãzvan Anghel

15JurisClasor CEDO – Ianuarie 2015

IANUARIE 2015IANUARIE 2015IANUARIE 2015IANUARIE 2015IANUARIE 2015

16 JurisClasor CEDO – Ianuarie 2015


Cuprins

Anul V (2015)

JurisClasor CEDO - Ianuarie 2015

Cauza Preda ºi alþii împotriva României ........................................................................ 19


Cauza Preda ºi alþii împotriva României

Hotãrârea Secþiei a III-a din 29 aprilie 2014Cererile nr. 9584/02, 33514/02, 38052/02, 25821/03, 29652/03, 3736/03,

17750/03 ºi nr. 28688/04

Încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie, ca urmare a neexecutãriihotãrârii judecãtoreºti de restituire parþialã a bunului naþionalizat (cererea nr. 3736/03).

Tardivitatea sesizãrii Curþii (cererea nr. 25821/03).Neepuizarea cãilor de atac interne ca urmare a intrãrii în vigoare a Legii nr. 165/2013

(cererile nr. 9584/02, 33514/02, 38052/02, 25821/03, 29652/03, 17750/03 ºi 28688/03).Neîncãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie sub aspectul duratei procedurii (cererile nr. 38052/

02 ºi 29652/03).

1. Situaþia de faptCircumstanþe proprii fiecãrei plângeri Cererea nr. 9584/02 introdusã de d-na

Preda VictoriaPrintr-o decizie din 5 iunie 1991, în

temeiul Legii nr. 18/1991, Comisia localã defond funciar a comunei Oarja (Argeº) arestituit mai multe zeci de hectare de terenlocuitorilor acestei comune.

La 2 iunie 1997, reclamanta a devenitproprietara unei parcele în suprafaþã de5500 mp, pe teritoriul respectivei comune,ca urmare a unei donaþii fãcute de E.V., ceo dobândise în baza deciziei administrativedin 5 iunie 1991.

Printr-o decizie irevocabilã din 19septembrie 2001, Curtea de Apel Piteºti aanulat decizia administrativã din 5 iunie1991, pe considerentul cã parcela donatãnu era situatã pe raza comunei Oarja, ci pecea a comunei Bradu (Argeº), astfel încâtrestituirea trebuia fãcutã locuitorilor comuneiBradu.

În temeiul acestei decizii, întreagasuprafaþa de teren (inclusiv aceea care afãcut obiectul donaþiei) a fost restituitã prindecizie administrativã locuitorilor comuneiBradu.

Beneficiarii acestei restituiri au vândutterenurile unor terþi.

S.C. Aws Singapore Properties S.R.L. acumpãrat de la terþi un teren care cuprindea,

astfel cum susþine reclamanta, ºi cei5.500 mp asupra cãrora deþinea un titlu deproprietate, ºi a construit un centrucomercial.

Tribunalul Argeº a respins, printr-ohotãrâre rãmasã irevocabilã în 2011,cererea reclamantei de anulare a titlului deproprietate al societãþii, reþinând cã, dinraportul de expertizã întocmit, rezultã cãsuprafaþa de 5.500 mp nu face parte dinterenul asupra cãruia societatea deþine untitlu.

Susþinând cã raportul de expertizã esteinexact, reclamanta a formulat plângerepenalã împotriva expertului, urmãrireapenalã începutã în 2010 nefiind finalizatã.

La 16 octombrie 2000, reclamanta aintrodus o acþiune împotriva societãþiiArpechim, prin care a solicitat acordarea dedespãgubiri pentru deversãrile de petrol ceau afectat ºi terenul sãu.

Printr-o decizie din 17 noiembrie 2004,Curtea de Apel Piteºti a obligat societateasã procedeze la curãþarea terenuluireclamantei ºi sã îi plãteascã suma de601.727.320 ROL, cu titlu de despãgubiri.

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie aconstatat, în cadrul deciziei din 13 ianuarie2010, cã, din vina reclamantei, S.C.Arpechim S.A. nu a putut sã punã înexecutaare în parte decizia din 17 noiembrie2004.


Cererea nr. 933514/02 introdusã de d-ulAlexandru Mocãnaºu

În 1977, autoritãþile au procedat lademolarea unui imobil aparþinând recla-mantului, situat în centrul Iaºiului, acestuiafiindu-i acordat un apartament într-un cartierperiferic. Reclamantul împreunã cu soþia auocupat apartamentului, în calitate delocatari, pânã în 1991, când l-au cumpãrat.

În 1985, terenul pe care fusese construitãcasa, în suprafaþã de 246 mp, a fost expro-priat prin decret, reclamantului nefiindu-iacordatã nicio despãgubire.

Dupã adoptarea Legii nr. 18/1991,reclamantul a solicitat restituirea terenului.Atât Prefectul Judeþului Iaºi, printr-o deciziedin 15 septembrie 1993, cât ºi instanþelenaþionale au respins cererea, întrucât legeanu permitea o asemenea restituire.

Dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamantul a formulat o cerere dedespãgubiri pentru casã ºi teren cãtrePrefectura Iaºi. A fost informat cã trebuiesã aºtepte publicarea normelor meto-dologice de aplicare a legii.

Prin decizia nr. 645 din 22 martie 2006,Primãria Iaºi a respins cererea dedespãgubiri aferente casei, pe motiv cãaceasta a fost demolatã ca urmare aseismului din 1977, ºi a acordat oindemnizaþie pentru teren al cãrui cuantumtrebuia stabilit conform procedurii prevãzutede Legea nr. 247/2005.

Printr-o decizie din 8 iulie 2008, ComisiaCentralã pentru Stabilirea Despãgubirilor aemis, în favoarea moºtenitorilor reclaman-tului (decedat în 2005), titluri de platã pentrusuma de 60.354,25 RON pentru dl. MihaiMocãnaºu ºi pentru d-na Liliana Macoveicu aceeaºi valoare.

Pânã în prezent, reclamanþii nu au primitsumele de mai sus.

Cererea nr. 38052/02 introdusã de d-ulManole Corocleanu

Reclamantul a introdus cereri de restituirepentru mai multe bunuri, respectiv :

1) imobilul din Sighiºoara (str. L. nr. 40),ce i-a fost restituit la 31 august 2007, însã a

continuat sã fie ocupat de chiriaºi,reclamantul susþinând cã aceºtia nu au plãtitnicio chirie, iar autoritãþile nu ºi-au respectatobligaþiile prevãzute de Legea nr. 84/2008de relocare a acestor persoane;

2) imobilul din Sighiºoara (str. L. nr. 68),ce a fost înstrãinat cãtre chiriaºi, iarreclamantul a primit despãgubiri, în temeiulLegii nr. 112/1995, la o datã neprecizatã;

3) imobilul din Bucureºti (str. M.K.). Încadrul unei proceduri judiciare, printr-odecizie irevocabila din 19 noiembrie 2004,Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a statuatcã nu se poate restitui bunul, întrucât nu sepoate determina cu exactitate încãperilecare au aparþinut pãrinþilor reclamantului, caurmare a amenajãrilor interioare succesivesuferite de bun. În schimb, pe cale adminis-trativã, în baza cererii depuse în 2001,reclamantului i-a fost retrocedat imobilul, la21 februarie 2004, pe care acesta l-a vândutîn 2008;

4) imobilul din Sibiu (str. N.B.) cu privirela care, printr-o hotãrâre din 2006,irevocabilã la 23 octombrie 2007, TribunalulSibiu a obligat Primãria Sibiu sã acordedespãgubiri, în virtutea Legii nr. 10/2001, iarautoritatea localã a emis o decizie la 26februarie 2008 prin care se recunoaºtedreptul la despãgubiri. Acestea nu au fostplãtite pânã în prezent;

5) terenul forestier de 123 ha din judeþulMureº în legãturã cu care reclamantul adepus solicitãri în 1994, acesta fiind restituitîn etape, în 2006 ºi 2007;

6) terenul situat în judeþul Sibiu ce a fostretrocedat în parte, iar pentru diferenþa i s-aoferit o altã suprafaþã.

Cererea nr. 25821/03 introdusã de d-nulM. Ioan Butoi

În 1995, reclamantul a introdus o cererede restituire a unui teren din Râºnov, în bazaLegii nr. 18/1991, invocând titluri asupra unuiteren in suprafaþã de 328 mp cu privire lacare alte persoane au fost puse în posesie,în mod abuziv.

Cererea sa a fost respinsã de Înalta Curtede Casaþie, printr-o decizie din 27 martie


1997, pe considerentul cã Legea nr. 18/1991nu se aplicã reclamantului.

Ca urmare a modificãrilor succesive aleLegii nr. 18/1991 ºi altor legi de restituire,Prefectura Municipiului Braºov a solicitatPrimãriei Râºnov, în mai multe rânduri, în2002, sã retrocedeze terenul reclamantului,iar, în lipsa de suprafeþe disponibile, sãacorde despãgubiri în termenul prevãzut deart. 23 din Legea nr. 10/2001.

La 12 iulie 2007, Primãria Râºnov arespins aceastã cerere, întrucât nicireclamantul, decedat în 2003, nicimoºtenitorii sãi nu au furnizat înscrisurilenecesare, în special actul de expropriere ºideclaraþia autentificatã la notar în sensul cãreclamantul nu a fost dezdãunat pentruexproprierea suferitã.

Cererea nr. 29652/03 introdusã de d-nulM. Reimar Karl Orendi

La 19 septembrie 2001, reclamantul ºi alþimembri ai familiei au depus, în baza Legiinr. 10/2001, cerere de restituire a unui castelºi a unui teren de 200 mp situat în Pãltiniº(Sibiu).

Printr-o decizie din 28 aprilie 2011, Curteade Apel Alba-Iulia a dispus acordarea dedespãgubiri de cãtre Primãria Pãltiniº înfavoarea moºtenitorilor reclamantului,decedat în 2005, pentru o cotã de 1/2 dinbun. Hotãrârea nu fost pusã în executare.

Cererea nr. 3736/03 introdusã de d-naRodica Rodan ºi d-nul M. Sorin EmanuelRodan

În 1950, statul, invocând Decretul nr. 92/1950, ºi-a apropriat imobilul din Bucureºti,str. M.N., aparþinând mamei reclamanþilor.Imobilul a fost compartimentat în trei locuinþece au fost locuite de reclamanþi cu titlu dechiriaºi.

Pânã în 1990, mama reclamanþilor asolicitat autoritãþilor comuniste restituireabunului, întrucât situaþia sa nu secircumstanþa ipotezelor reglementate deacest act normativ.

Dupã 1989, aceasta a reiterat solicitareafãrã succes, iar în 1993 a informat pe locatari

cã a fost deposedatã, în mod nelegal, deimobil, având intenþia de a-l recupera.

La 30 septembrie 1996, statul a vândutapartamentul de la primul etaj locatarilorcare îl ocupau.

Printr-o sentinþã din 20 noiembrie 1998,Judecãtoria Sector 3 a admis acþiunea înrevendicare formulatã de reclamanþi, aconfirmat nelegalitatea deposedãrii ºi aobligat statul sã restituie imobilul recla-manþilor. Aceasta hotãrâre a rãmas irevo-cabilã.

La 27 ianuarie 2002, Primãria MunicipiuluiBucureºti a dispus restituirea bunului, cuexcepþia apartamentului de la primul etaj.

La 13 februarie 2002, reclamanþii ausolicitat primãriei sã le retrocedeze ºirespectivul apartament, iar, în caz contrar,sã le acorde despãgubiri la valoareaacestuia.

Printr-o hotãrâre irevocabilã din 14 iunie2002, Curtea de Apel Bucureºti a respinsacþiunea având ca obiect anularea vânzãriiapartamentului de la primul etaj, þinând contde buna-credinþã a cumpãrãtorului.

Pânã în prezent, reclamanþii nu au obþinutnici posesia apartamentului, nicidespãgubiri.

Cererea nr. 17750/03 introdusã de d-neleIlinca Burcea (mama) ºi M. Nãstase Burcea(fiica)

La 6 iunie 1995, în baza Legii nr. 18/1991,reclamantele au obþinut un titlu deproprietate asupra unui teren de 4,42 hasituat în Tãtãrãºtii de Jos, judeþulTeleorman, pe care l-au folosit pânã în 1999.

În 1996, un titlu de proprietate pentruacelaºi teren a fost emis unor terþi. Aceºtiaau formulat o acþiune în anularea titluluireclamantelor, ce a fost respinsã printr-odecizie irevocabilã a Curþii de Apel Bucureºtidin 24 octombrie 2001, pe motiv cã terþii auposibilitatea sã solicite rectificarea titlului deproprietate al reclamantelor.

Terþii au introdus o astfel de acþiune, cea fost respinsã printr-o decizie irevocabilã,la 12 septembrie 2002.

Pânã în prezent, cele douã titluri deproprietate au rãmas neschimbate.


Printr-o scrisoare din 4 octombrie 2013,Primãria Tãtãrãºtii de Jos a informatGuvernul cã era atribuþia Comisiei judeþenede restituire sau de despãgubire Teleorman,creatã în temeiul Legii nr. 165/2013, sãanuleze, în aplicarea art. 47 alin. 1, unul dincele douã titluri.

În ceea ce priveºte procedurile penale,Tribunalul Teleorman a achitat pereclamantã, la 6 aprilie 1998, sub aspectulsãvârºirii infracþiunii de tulburare de posesie.

Terþii au depus o nouã plângere penalã,în iulie 1998, ce s-a finalizat princondamnarea reclamantei de TribunalulTeleorman, la o pedeapsã de 2 ani cususpendare, prin decizia din 11 ianuarie1999.

În 1998, reclamanta a formulat plângerepenalã împotriva terþilor pentru tulburare deposesie, iar pin decizia din 23 februarie 1999aceºtia au fost condamnaþi.

Tribunalul Teleorman, sesizat cu o cererede revizuire, a anulat atât decizia decondamnare din 11 ianuarie 199i9, cât ºidin 23 februarie 1999, având în vedere cãatât reclamanta, cât ºi terþii deþin titluri deproprietate ºi, prin urmare, au dreptul sãfoloseascã terenul.

Cererea nr. 28688/04 introdusã dereclamanþii Alexandru Baizath, FranciscBajsat, Istvan Bajsat, Susana Konradi ºiVictoria Bajzat

În 1953, în baza deciziei nr. 398/1953,statul a confiscat un teren de 6.500 mpaparþinând soþilor F..

Ulterior, acest teren a devenitproprietatea lui B.S. ºi apoi a CooperativeiAgricole de Producþie Nimigea.

Reclamanþii sunt moºtenitorii lui B.S..Printr-o decizie din 28 ianuarie 1992 datã

în temeiul Legii nr. 18/1991, Comisia LocalãNimigea a atribuit lui B.S. proprietatea unuiteren ce îngloba si suprafaþa maisus-menþionatã.

B.S. a devenit, în mod formal, proprietarla 8 iunie 1995, în virtutea unui proces-verbalde restituire.

T.S., K.C. ºi K.R. sunt moºtenitorii soþilorF.. Printr-o decizie administrativã din 1991,

comisia localã le-a atribuit proprietatea, înbaza Legii nr. 18/1991, asupra unui terende 4,48 ha, fãrã a preciza amplasamentul.

Cererea vizând terenul de 6 500 mp,confiscat soþilor F., în 1953, a fost respinsã,pe motiv cã B.S. a devenit proprietar la 8iunie 1995.

Dupã intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000, de modificare a Legii nr. 18/1991,T.S., K.C. ºi K.R. au reiterat solicitarea deatribuire a terenului în litigiu.

Printr-o decizie din 20 noiembrie 2000,comisia Judeþeanã Bistriþa-Nãsãud a anulatprocesul-verbal din 8 iunie 1995 ºi a obligatcomisia localã sã atribuie lui T.S., K.C. ºiK.R proprietatea terenului de 6 500 mp,folosit pânã atunci de B.S..

În 2001, B.S. a introdus o acþiune princare a solicitat anularea deciziei din 20noiembrie 2000. Dupã decesul lui B.S.,reclamanþii au continuat procedura.

La 19 decembrie 2003, TribunalulBistriþa-Nãsãud a respins acþiunea,motivând cã, din probele administrate, T.S.,K.C. ºi K.R. erau îndreptãþiþi sã li serecunoascã dreptul de proprietate asuprarespectivului teren.

Pânã în prezent, reclamanþii nu au obþinutnici bunul, nici vreo despãgubire.

Printr-un comunicat din 2 octombrie 2013,Primãria Nimigea a informat Guvernul cã îirevine comisiei locale Nimigea, creatã înbaza legii nr. 165/2013, competenþa de aface o nouã propunere moºtenitorilor lui B.S.de atribuire a unei suprafeþe cu aceeaºidimensiune cu cea stabilitã în 1992.

II. Hotãrârea pilot Maria Atanasiu ºi alþiiîmpotriva României ºi incidenþa acesteia încauze similare

În aceastã cauzã (cererea nr. 30767/05ºi nr. 33800/06, hotãrâre din 12 octombrie2010), Curtea a decis cã statul romântrebuie sã ia, într-un termen de 18 luni de larãmânerea definitivã, mãsuri cu caractergeneral care sã eficientizeze mecanismulprivind retrocedãrile sau despãgubirile ºi sãasigure o protecþie concretã a drepturilorgarantate de art. 6 par. 1 din Convenþie ºi


de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie.

Curtea a mai statuat cã, în acest interval,se suspendã examinarea cererilor carevizeazã aceastã problematicã.

Reclamanþii din prezenta cauzã au fostinformaþi în legãturã cu suspendareaprocedurii pânã la 12 iulie 2012 ºi cã aceastava fi examinatã prin prisma mãsurilor luatede Guvernul român.

Ulterior, Curtea a prelungit termenul pânãla care se suspendã procedura la 12 aprilie2013 ºi apoi la 12 mai 2013.

La 16 mai 2013, Parlamentul a adoptatLegea nr. 165/2013 referitoare la finalizareaprocedurii de restituire în naturã sau prinechivalent a bunurilor imobile preluate destat în mod abuziv în perioada regimuluicomunist.

La 10 septembrie 2013, Curtea a solicitatpãrþilor sã formuleze observaþii asupraeficacitãþii mecanismului de restituire sau dedespãgubire reglementat de Legea nr. 165/2013.

La 10 octombrie 2013, pãrþile au depusaceste observaþii.

2. Aprecierile CurþiiReclamanþii au susþinut cã termenele

stabilite de Legea nr. 165/2013 suntneserioase ºi disproporþionate. Cerinþa dea urma procedura prevãzutã de acest actnormativ reprezintã o sarcinã nerezonabilã,având în vedere, pe de o parte, vârsta lor,iar, pe de altã parte, numeroasele demersuripe care le-au fãcut de-a lungul anilor pentrua obþine restituirea bunurilor saudespãgubiri.

În plus, reclamanþii sunt sceptici în ceeace priveºte eficacitatea mecanismuluireglementat, întrucât Legea nr.165/2013 nuoferã o securitate juridicã mai mare decâtlegea precedentã, fiind lipsitã deprevizibilitate ºi transparenþã. Aceºtiaapreciazã cã noua lege nu face decât sãîntârzie momentul restituirii sau aldespãgubirii, fãrã a prevedea o modalitatede despãgubire în cazul nerespectãriitermenelor.

Guvernul a invocat, în prealabil, excepþiade neepuizare a cãilor de atac interne.

În esenþã, statul român susþine cãreclamanþii trebuie sã urmeze proceduraaccesibilã prevãzutã de Legea nr. 165/2013,acest act normativ instituind un mecanismclar ºi eficient, cu termene precise, pentru aremedia încãlcãrile art. 6 par. 1 dinConvenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie invocate dereclamanþii din prezenta cauza sau dincauze similare.

Guvernul a apreciat cã noua legeadoptatã rãspunde criticilor formulate deCurte în cauza pilot Maria Atanasiu ºi alþii,aceasta prevãzând termene realiste în toatefazele administrative, însoþite de sancþiuniîn caz de nerespectare ºi de controluljurisdicþional.

Se învedereazã faptul cã noua legeaduce urmãtoarele modificãri :

a) prevede ca regulã fundamentalãrestituirea în naturã ºi o procedurã ce areca scop coerenþa, stabilitatea ºiprevizibilitatea sistemului de despãgubirireglementat în cazul imposibilitãþiiretrocedãrii în naturã;

b) în ceea ce priveºte terenurile,autoritãþile trebuie sã procedeze mai întâila inventarierea acestora ºi la centralizareacererilor de restituire, iar etapa urmãtoareconstã în soluþionarea solicitãrilor de cãtreautoritãþile locale, fie prin restituirea în naturãpe vechiul amplasament sau pe un altul,pânã cel târziu la 1 ianuarie 2016;

c) crearea de structuri noi, respectivcomisii locale care au competenþa de ainventaria terenurile agricole ºi forestierecare se gãsesc în proprietatea privatã saupublicã a statului sau a unitãþiloradministrativ teritoriale, urmând caprocesul-verbal sã fie supus spre aprobareAgenþiei Naþionale de Cadastru ºi PublicitateImobiliarã ºi Comisiilor Judeþene de FondFunciar, aceste din urmã autoritãþitransmiþând rezultatele cãtre AgenþiaDomeniilor Statului (A.D.S.) ºi AutoritateaNaþionalã de Restituire a Proprietãþilor(A.N.R.P.). Într-un termen clar prevãzut,


comisiile locale vor centraliza cererile derestituire pentru a stabili suprafeþelenecesare, urmând a transmite rezultateleComisiilor Judeþene. Pânã la 1 martie 2014,Agenþia Naþionala de Cadastru ºi PublicitateImobiliarã va întocmi un raport comparativcu suprafeþele solicitate ºi cele disponibilela nivel de judeþ ºi de þarã, pe care îl vacomunica A.D.S ºi A.N.R.P.;

d) suspendarea procesuriloradministrative în curs, pentru a nu existariscul restituirii concurente a terenurilor,pânã la centralizarea inventarelor de cãtrecomisiile judeþene, suspendare care nuafecteazã ºi hotãrârile judecãtoreºti intrateîn puterea lucrului judecat;

e) fixarea unui criteriu strict în privinþadatei cererilor, aceasta fiind momentulînregistrãrii solicitãrii iniþiale la autoritateacompetentã. Autoritãþile locale trebuie sãsoluþioneze cererile de competenþaacestora, sã emitã titlurile de proprietate ºisã punã în posesie pe beneficiari pânã la 1ianuarie 2016;

f) anularea de comisia judeþeanã atitlurilor ulterioare emise pentru acelaºiteren, instanþele putând exercita un controljudiciar, ºi emiterea fie a unui nou titlu, fiepropunerea de despãgubiri;

g) acordarea de despãgubiri la valoareabunului în cazul imposibilitãþii de restituireîn naturã;

h) introducerea unui sistem de evaluareunitar, previzibil ºi obiectiv, respectivvaloarea bunului la data intrãrii în vigoare alegii, astfel cum rezultã din grila notarialãdin fiecare judeþ;

i) calcularea despãgubirilor conform Legiinr. 165/2013 ºi exprimarea acestora înpuncte (1 punct fiind echivalentul unui leu).Punctele vor fi folosite pentru: a) achizi-þionarea de bunuri imobile aparþinând Sta-tului, în cadrul licitaþiilor organizate începândcu 1 ianuarie 2016, prin videoconferinþe; b)obþinerea de indemnizaþii, dacã beneficiaruldoreºte sau dacã nu a putut achiziþionabunuri în modalitatea descrisã mai sus. Platase va efectua eºalonat pe o perioadã de 7ani, prin emiterea de catre A.N.R.P. a unui

titlu de plata. Omisiunea emiterii unor astfelde titluri poate fi contestatã în faþatribunalului-secþia contencios. Despãgubirilestabilite prin decizie administrativã sau prinhotãrâre judecãtoreascã, anterior intrãrii învigoare a legii, vor fi plãtite în 5 tranºeîncepând cu 1 ianuarie 2014;

j) neactualizarea sumelor stabilite cuindicele de inflaþie, având în vederedificultãþile financiare ºi economice actuale;

k) exercitarea controlului jurisdicþional atâtasupra existenþei dreptului de proprietate,cât ºi asupra valorii despãgubirii de instanþã,hotãrârea pronunþatã fiind susceptibilã deapel;

l) instituirea unui sistem coerent desancþiuni;

m) crearea unui sistem de supravegherea aplicãrii procedurii.

Punctul de vedere al Guvernului cu privirela aplicarea Legii nr. 165/2013 în speþã.

Guvernul susþine cã reclamanta Preda(cererea nr. 9584/02) poate obþine, in bazaart. 47 din lege, anularea titlului deproprietate emis ulterior. De asemenea, ºireclamanþii Burcea (cererea nr. 17750/03).

Moºtenitorii lui A. Mocãnaºu (cerereanr. 33514/02) pot fi despãgubiþi urmândprocedura prevãzutã de art. 41 din Lege,care impune emiterea unui nou titlu de platã.

Dl. M. Corocleanu (cererea nr. 38052/02)are posibilitatea de a solicita despãgubiripentru imobilul din Sibiu urmând proceduradescrisã în capitolul III ºi IV din lege. Deºidreptul sãu la indemnizaþie a fost recunoscutîn 2006, având în vedere cã valoareaacesteia nu a fost determinatã înainte deintrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, estenecesar ca autoritãþile locale din Sibiu sãprocedeze la o nouã verificare a dreptuluireclamantului de a fi despãgubit, pe care sãîl reconfirme printr-o decizie. Dupã recu-noaºterea dreptului, trebuie urmatã proce-dura de stabilire a cuantumului indemnizaþieiºi apoi cea de platã, trecând prin etapaacordãrii de puncte ºi de posibilitateaparticipãrii la licitaþie. Aceeaºi procedurã seaplicã ºi reclamanþilor Alexandru Baizath,


Francisc ºi Istvan Bajsat, Susana Konradiºi Victoria Bajzat (cererea nr. 28688/04).

În ceea ce îl priveºte pe reclamantul M.Butoi (cererea nr. 25821/03), acesta arputea beneficia de Legea nr. 165/2013, înspecial de dispoziþiile art. 21 ºi 32, cucondiþia completãrii dosarului cudocumentele solicitate.

Reclamanta M. Orendi (cererea nr.29652/03), în situaþia respectãrii proceduriiprevãzute de art. 35 alin. 2-5 din lege, vaputea obþine o decizie de acordare aindemnizaþiei ºi de platã a sumei stabilitede Curtea de Apel Alba-Iulia din 28 aprilie2011.

Reclamanþii Rodan (cererea nr. 3736/03)sunt în mãsurã sã beneficieze dedespãgubiri în virtutea art. 32, dacã respectãprocedura indicatã în acest text.

2.1. Asupra art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie

A) PrincipiiCurtea a reamintit cã regula epuizãrii

cãilor de atac interne este una fundamentalãîn funcþionarea mecanismului de ocrotire adrepturilor omului instituit de Convenþie.Statele trebuie sã aibã posibilitatea sãremedieze situaþia în propria ordine juridicã,motiv pentru care persoanele vãtãmate auobligaþia de a parcurge cãile oferite desistemul juridic propriu (a se vedea cauzaAkdivar ºi alþii c. Turciei, hotãrârea din 16septembrie 1996, par. 65).

Curtea a mai precizat cã mecanismulreglementat de Convenþie este subsidiar, iarstabilirea situaþiei de fapt sau determinareacompensaþiilor bãneºti nu intrã încompetenþa acesteia, ci a instanþelor interneca regulã (a se vedea cauza Demopoulosºi alþii c. Turciei, cererile nr. 46113/99, 3843/02, 13751/02, 13466/03, 10200/04, 14163/04, 19993/04 ºi 21819/04, par. 69).

În plus, Curtea a subliniat cã acesteremedii trebuie sã fie efective ºi adecvate,asigurând nu numai la nivel teoretic, dar ºipractic posibilitatea invocãrii vãtãmãrilor (ase vedea cauza Dalia c. Franþei, hotãrârea

din 19 februarie 1998, par. 38). Deasemenea, e necesar a se avea în vederecircumstanþele speþei, contextul juridic ºipolitic, precum ºi situaþia reclamantului, iarinterpretarea regulii epuizãrii cãilor de atacnu trebuie sã fie excesivã (a se vedea cauzaAksoy c. Turciei, hotãrârea din18 decembrie 1996, par. 53, ºi cauzaMenteº ºi alþii c. Turciei, hotãrârea din 28noiembrie 1997, par. 58).

Totodatã, Curtea a statuat cã anumiteîmprejurãri pot justifica dispensareareclamantului de obligaþia de a epuiza cãilede atac interne (cauza Selmouni c. Franþei,cererea nr. 25803/94, par. 75). Totuºi,simplul fapt cã reclamantul are dubii înprivinþa succesului remediului intern nupoate reprezenta o excepþie de la utilizareaacestuia (cauza Van Oosterwijck c. Belgiei,hotãrârea din 6 noiembrie 1980, par.37,cauza Giacometti ºi alþii c. Italiei, cerereanr. 34939/97).

Curtea a mai amintit cã regula epuizãriicãilor de atac interne se apreciazã lamomentul sesizãrii instanþei europene.Totuºi, Curtea s-a îndepãrtat de la aceastãregulã în cauze examinate ca urmare apronunþãrii unei hotãrâri de principiu saupilot, cum ar fi contra Italiei, Poloniei, Rusieiºi Greciei referitor la cãile de atac în situaþiaduratei procedurii (cauza Brusco c. Italiei,cererea nr. 69789/01, cauza Charzyñskic. Poloniei, cererea nr. 15212/03, cauzaNagovitsyn ºi Nalgiyev c. Rusiei, cererea nr.27451/09 ºi nr. 60650/09, hotãrârea din23 septembrie 2010, cauza TechnikiOlympiaki A.E. c. Greciei, cererea nr. 40547/10, hotãrârea din 1 octombrie 2013), contraMoldovei privitor la o nouã cale de atac înipoteza neexecutãrii prelungite a unorhotãrâri judecãtoreºti (cauza Bãlanc. Moldovei, cererea nr. 44746/08, hotãrâreadin 24 ianuarie 2012) sau contra Turciei(cauza Ýçyer c. Turciei, cererea nr. 18888/02) vizând o nouã cale de atac pentruingerinþa în dreptul de proprietate. Cãile deatac în aceste cauze au fost instituite pentrua obstrucþiona plângerile adresate Curþii.


B) Mãsurile dispuse de Curte în cauzapilot Maria Atanasiu împotriva României

Curtea s-a confruntat cu un numãrconsiderabil de plângeri formulate împotrivaRomâniei în legãturã cu dreptul de restituireîn naturã sau prin echivalent a bunurilorconfiscate sau naþionalizate de stat înperioada comunistã.

Dupã ce a constatat ineficacitateamecanismului de soluþionare a cererilor derestituire ºi a stabilit încãlcarea art. 6 par. 1ºi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenþie,Curtea, în conformitate cu art. 46 dinConvenþie, a statuat cã se impun mãsurigenerale pentru a permite realizarea efectivãºi rapidã a dreptului de restituire (cauzaViaºu c. României, cererea nr. 75951/01,par. 75-83, hotãrârea din 9 decembrie 2008,cauza Faimblat c. României, cererea nr.23066/02, par. 48-54, hotãrârea din 13ianuarie 2009, cauza Katz c. României,cererea nr. 29739/03, par. 30-36, hotãrâreadin 20 ianuarie 2009).

În cauza Maria Atanasiu ºi alþii, Curtea aconcluzionat cã ineficacitatea mecanismuluide despãgubiri reprezintã o problemãrecurentã ºi de amploare, motiv pentru cares-a activat procedura pilot.

Curtea a invitat statul sã ia mãsuri urgentepentru a pune capãt problemelor structuraleconstatate, recomandând anumite cãi deurmat: amendarea mecanismului de resti-tuire prin intermediul unei reforme legislativecare sã creeze reguli clare, accesibile,simplificate ºi previzibile, dublate de opracticã judiciarã ºi administrativã coerentã,stabilirea unor termene ºi sancþiuni pentrufiecare etapã administrativã, plafonareadespãgubirilor sau eºalonarea lor, un controljudiciar efectiv.

Având în vedere numãrul mare desesizãri adresate privitoare la acelaºi tip deîncãlcãri, Curtea a decis suspendareaexaminãrii tuturor acestor cereri, înaºteptarea adoptãrii de cãtre autoritãþileromâne a mãsurilor apte sã ofere unremediu adecvat.

C) Aplicarea în prezenta cauzã aprincipiilor referitoare la epuizarea cãilor deatac interne.

Curtea s-a arãtat conºtientã decomplexitatea factualã a cauzelor, care auparcurs procedura judiciarã sau admi-nistrativã pentru restituirea sau obþinerea dedespãgubiri în cazul bunurilor trecute înpatrimoniul statului în timpul regimuluicomunist, dat fiind atât perioada scursã dela data deposedãrii cât ºi evoluþia soluþiilorpolitice ºi juridice adoptate dupã 1989.

În ce priveºte Legea nr. 165/2013, Curteaa constatat cã acest act normativ nu abrogãlegile anterioare în materie de restituire, cifie le completeazã, fie le modificã.

Astfel, legea prevede, în primul rând,obligaþia de examinare de cãtre autoritãþilecompetente a cererilor de restituireînregistrate ºi nesoluþionate (art. 4, 8 ºi 33din lege). În situaþia imposibilitãþii derestituire în naturã, se instituie obligaþia deanalizã a cererilor de despãgubire depuseºi nesoluþionate.

Legea introduce o nouã procedurã deacordare a compensaþiilor, ce presupune unsistem pe bazã de puncte. Despãgubirilestabilite dau dreptul de a participa la licitaþiipublice, iar, dacã punctele nu au fost utilizateîn acest scop, se acordã în numerar.Cuantumul despãgubirilor este calculat înfuncþie de valoarea de piaþã a bunului ºi seplãteºte eºalonat (art. 3 alin. 7, art. 16-31din lege).

Legea impune termene clare pentrufiecare etapã administrativã (spre ex., art.5, 8, 11, 27, 31 ºi art. 34, art. 41 din lege) ºiprevede posibilitatea unui control juris-dicþional care sã permitã tribunalului sãverifice nu numai legalitatea deciziiloradministrative, dar ºi sã pronunþe o hotãrârede restituire sau de acordare despãgubiri,cererile în justiþie fiind scutite de taxãjudiciarã de timbru.

În situaþia coexistenþei mai multor titluride proprietate asupra aceluiaºi teren, legeareglementeazã anularea ultimului/ultimelortitlu/titluri ºi acordarea unei compensaþii (art.47).


În schimb, nicio dispoziþie nu conþinenorme procedurale sau substanþiale care sãsoluþioneze conflictul în cazul existenþei adouã hotãrâri judecãtoreºti irevocabile careau validat titluri de proprietate concurente(ce vizeazã acelaºi imobil).

În plus, nicio cale proceduralã nu estepusã la îndemâna foºtilor proprietari care,neputând beneficia de o restituire în naturã,ar avea dreptul la despãgubiri, însãimposibilitatea de retrocedare în naturã s-aprodus sau a fost confirmat dupã expirareatermenului fixat pentru introducerea cererilorde despãgubiri.

Sistemul de platã este reglementat subformã eºalonatã. Persoana deþinând ocreanþã, la data intrãrii în vigoare a legii,nãscutã dintr-o decizie administrativã sauhotãrâre judecãtoreascã, va primidespãgubirile într-o perioadã de 5 ani (art.41 alin. 1), iar celor care li se recunoaºte undrept de creanþã dupã intrarea în vigoare alegii vor fi plãtiþi pe o durata de 7 ani (art. 31alin. 2).

Curtea a apreciat cã statul dispune de omarjã de apreciere în alegerea soluþiiloradecvate, iar, in cazul privãrii de proprietate,imperative de ordin general pot determinao rambursare inferioarã valorii de circulaþiea bunului, cu condiþia ca suma acordatã sãfie rezonabilã (cauza James ºi alþii c.Regatului Unit, hotãrârea din 21 februa-rie 1986, par. 54, cauza Lithgow ºi alþii c.Regatului Unit, hotãrârea din 8 iulie 1986,par. 120, cererea nr. 102, cauza Scordinoc. Italiei, cererea nr. 36813/97, par. 95).

Curtea a statuat anterior cã mãsurile carereglementeazã modalitatea de platã acreanþelor acordate prin hotãrâri jude-cãtoreºti irevocabile, cum ar fi eºalonarea,luate pentru a salva echilibrul bugetar,urmãresc un scop legitim ºi menþin un justechilibru între diferite interese aflate în joc,þinând cont de mecanismul creat ºi dediligenþa depusã de autoritãþi pentrurespectarea acestuia (cauza Dumitru ºi alþii,cererea nr. 57265/08, par. 47-52, hotãrâreadin 4 septembrie 2012).

Având în vedere marja de apreciere astatului, precum ºi garanþiile susmenþionate,respectiv reguli de procedurã clare ºiprevizibile, termene constrângãtoare, uncontrol jurisdicþional, Curtea a considerat cãLegea nr. 165/2013 oferã un cadru accesibilºi efectiv pentru soluþionarea plângerilorreferitoare la atingerea dreptului larespectarea bunurilor ca urmare a moduluide aplicare a legilor de restituire, mai alesîn cazul coexistenþei unor titluri deproprietate emise pentru acelaºi teren, alanulãrii unui titlu de proprietate fãrã a serepune în discuþie dreptul la restituire sau ladespãgubire, al pronunþãrii unei hotãrâriirevocabile prin care se confirmã dreptul laacordarea unei despãgubiri fãrã a sedetermina cuantumul, al lipsei unui rãspunsla o cerere de retrocedare.

În schimb, Curtea a constatat cã Legeanr. 165/2013 nu prevede nicio dispoziþie, denaturã proceduralã sau substanþialã, caresã permitã remedierea în cazul existenþeimai multor titluri de proprietate emise pentruacelaºi imobil-construcþie.

În plus, Curtea a observat cã, în ceea cepriveºte termenele stabilite în proceduraadministrativã, la care se pot adãuga celedin procedurile judiciare, analiza cererilor ºisoluþionarea lor definitivã pot dura mai mulþiani. În opinia Curþii, o atare situaþie, dat fiindcaracterul sãu excepþional, este inerentãcomplexitãþii faptice ºi juridice pe care oimplicã restituirea bunurilor confiscate saunaþionalizate cu mai bine de 60 ani înainteºi care au cunoscut numeroase schimbãride proprietari.

Ca atare, Curtea a considerat cãtermenele procedurale nu pot reprezenta,în sine, o cauzã de ineficacitate a mecanis-mului sau o încãlcare a drepturilor garantatede art. 6 par. 1 din Convenþie, în special cella o duratã rezonabilã.

Curtea a mai remarcat cã, dat fiindadoptarea recentã a legii, nu s-a pututdezvolta o practicã judiciarã sauadministrativã relevantã, motiv pentru carenu se poate concluziona, la acest moment,cã mecanismul creat este ineficace, urmând


a se face aceastã analizã pe viitor (a sevedea, mutatis mutandis, cauza Nogolica c.Croaþiei, cererea nr. 77784/01, ºi cauzaNagovitsyn ºi Nalgiyev).

Curtea a concluzionat cã, exceptândsituaþiile în care coexistã mai multe titluri deproprietate cu privire la acelaºiimobil-construcþie, Legea nr. 165/2013 oferãjustiþiabililor români posibilitatea de a obþineun remediu la nivel intern ºi de care trebuiesã facã uz.

D) Sub aspectul epuizãrii cãilor de atacoferite de Legea nr. 165/2013

Curtea a notat cã cererile reclamanþilorau fost introduse anterior intrãrii în vigoarea Legii nr. 165/2013. Totuºi, circumstanþelespeciale din cauzã justificã o excepþie de laprincipiul general potrivit cãruia, la momentulsesizãrii Curþii, se analizeazã îndeplinireacondiþiei epuizãrii cãilor de atac interne,aceasta pentru cã legea are menirea de apermite autoritãþilor române competente sãremedieze încãlcãrile invocate în cauzaMaria Atanasiu ºi alþii ºi, prin urmare, sãreducã numãrul plângerilor adresate Curþii.

Aceastã concluzie priveºte atât cererileintroduse dupã data intrãrii în vigoare a legii,cât ºi cele aflate deja pe rol la momentulrespectiv.

În acest sens, Curtea a reþinut cã d-naPreda (cererea nr. 9584/02) a invocat faptulcã terenul care i-a fost restituit a fost, deasemenea, atribuit ºi unor terþi, ceea ce aîmpiedicat-o sã se bucure de bunul sãu.

Curtea a constatat cã aceastã situaþieeste reglementatã de art. 47 din Legea nr.165/2013, ce impune anularea titlului deproprietate cel mai recent emis ºi fieemiterea unui alt titlu, fie acordarea uneicompensaþii.

Aceastã constatare priveºte ºi pereclamanþii ce au introdus cererile nr. 17750/03 ºi nr. 28688/04, ºi care au invocatimposibilitatea de a se bucura de bun,acesta fiind restituit ºi altor persoane,respectiv anularea parþialã a unor acteemise în favoarea lor.

Curtea a mai statuat cã procedurainstituitã de art. 41 din Lege nr. 165/2013permite moºtenitorilor lui A. Mocãnaºu(cererea nr. 335142) sã primeascã odespãgubire în temeiul decizieiadministrative emise în anul 2008 deComisia Centralã de Despãgubiri.

În ceea ce priveºte pe reclamantul M.Corocleanu (cererea nr. 38052/02), carebeneficiazã din 2006 de o decizieadministrativã ce îi confirmã dreptul ladespãgubiri pentru imobilul din Sibiu, Curteaa apreciat cã acesta poate sã îºi valorificedreptul prin intermediul procedurii prevãzutede capitolul III ºi IV din Legea nr.165/2013.

Referitor la reclamantul M. Butoi (cerereanr. 25821/03), Curtea a remarcat faptul cãacesta a depus în 2002 cererea de restituirea unui teren situat în Râºnov în baza Legiinr. 10/2001, însã moºtenitorul sãu poateobþine o decizie finalã de acordare a uneicompensaþii urmând procedurareglementatã de art. 21 ºi 32 din Legea nr.165/2013.

De asemenea, Curtea a mai reþinut cãvãduvei d-lui Reimar Karl Orendi (cerereanr. 29652/03) i s-a recunoscut, printr-ohotãrâre judecãtoreascã din 2011, dreptulde a fi indemnizatã pentru cota-parte dinproprietatea asupra unui teren ºi a unuiimobil, aceasta putând sã ºi-l valorifice prinintermediul procedurii stabilite la art. 35 alin.2 din aceeaºi lege.

Cu privire la cererea nr. 3736/03, Curteaa notat cã d-na Lydia Rodan a fostrecunoscutã, printr-o hotãrâre judecã-toreascã, ca proprietarã legitimã a imobiluluipe care statul îl naþionalizase abuziv în anul1950, dispunându-se retrocedarea acestuia.Acest drept nu a fost revocat, nici infirmatsau contestat.

Însã, reclamanþii Rodan nu au putut sãexecute integral aceastã hotãrâre ºi sã intreîn posesia tuturor apartamentelor, care aufost vândute de stat, ºi nici nu au primitdespãgubiri.

Astfel cum s-a avut în vedere anterior,aceºti reclamanþi nu dispun de niciunremediu potrivit Legii nr. 165/2013.


În concluzie, Curtea a decis cã plângerileînregistrate sub nr. 9584/02, 33514/02,38052/02, 25821/03, 29652/03, 17750/03 ºi28688/04, întemeiate pe încãlcarea art. 1din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie,sã fie respinse pentru neepuizarea cãilor deatac interne, iar, în privinþa cererii nr. 3736/03 sã respingã excepþia neepuizãriiremediilor interne.

E) Asupra încãlcãrii art. 1 din Protocolulnr. 1 la Convenþie în privinþa cererii nr. 3736/03

Guvernul susþine reclamanþii. Rodan potobþine despãgubiri în temeiul Legii nr. 165/2013.

Reclamanþii invocã faptul cã dreptul lorde proprietate asupra apartamentelor situatela primul etaj al imobilului din Bucureºti,confirmat printr-o hotãrâre judecãtoreascã,nu a fost anulat, dar, pânã în prezent, nu aufost despãgubiþi.

Curtea a reamintit cã, în cauze similare(cauza Strãin ºi alþii c. României, cerereanr. 57001/00, par. 39, 43 ºi 59, cauzaPorþeanu c. României, cererea nr. 4596/03,par. 32-35, hotãrârea din 16 février 2006),a statuat cã hotãrârea instanþelor interne princare s-a constatat ilegalitatea naþionalizãriiare ca efect recunoaºterea, în modretroactiv, a dreptului de proprietate asuprabunului (a se vedea cauza Brumãrescu c.României, cererea nr. 28342/95, par. 70,cauza Strãin ºi alþii, par. 26 ºi 38, cauzaDavidescu c. României, cererea nr. 2252/02, par. 47, hotãrârea din 16 noiembrie2006, cauza Popescu ºi Dimeca c.României, cererea nr. 17799/03, par. 22-24,hotãrârea din 9 decembrie 2008, ºi cauzaMãrãcineanu c. României, cererea nr.35591/03, par. 17, hotãrârea din 9 februarie2010). De asemenea, a concluzionat cã, încontextul legislativ român privitor la acþiunileîn revendicare imobiliarã ºi la posibilitateavânzãrii cãtre locatari a imobilelor supuserestituirii, chiar dacã aceastã operaþiune esteanterioarã confirmãrii în justiþie a dreptuluide proprietate, se analizeazã ca o privarede bun în sensul celei de-a doua teze a

primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie.

În speþã, având în vedere hotãrârea din20 noiembrie 1998 prin care s-a stabilitnelegalitatea naþionalizãrii de cãtre stat aimobilului ºi s-a dispus restituirea cãtrereclamanþi, Curtea a estimat cã aceºtiadispun de un bun.

Curtea a apreciat cã o asemenea privare,rezultatã din vânzarea unei pãrþi din buncombinatã cu absenþa unei despãgubiri,este contrarã art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie (cauza Brumãrescu,par.79, cauza Strãin ºi alþii, par. 39, 43 ºi59, cauza Reichardt c. României, cerereanr. 6111/04, par. 24, hotãrârea din 13noiembrie 2008).

Curtea a constatat încãlcarea art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie, subaspectul nerecuperãrii bunului sau alacordãrii de despãgubiri.

2.2. Asupra art. 6 par. 1 din Convenþie,sub aspectul duratei procedurii

Reclamanþii Manole Corocleanu (cerereanr. 38052/02), Ioan Butoi (cererea nr. 25821/03) ºi Reimer Karl Orendi (cererea nr.29652/03) invocã o încãlcare a acestuiarticol, din cauza duratei procedurii judiciarede restituire.

Curtea a reþinut cã procedura a fost dedoi ani ºi patru luni în ce priveºte cerereanr. 38052/02, de doi ani în privinþa cereriinr. 25821/03, ºi de nouã ani ºi 8 luni încererea nr. 29652/03.

Referitor la cererea nr. 25821/03, s-aconstat ca aceasta a fost introdusã la 25iulie 2003, cu depãºirea termenului de 6 lunide la data pronunþãrii deciziei irevocabileinterne din 27 martie1997, astfel încâtsesizarea este tardivã.

Sub aspectul cererilor nr. 38052/02 ºi29652/03, þinând cont de toate elementeleºi considerentele expuse, în special de faptulcã prezenta cauzã se înscrie în rândulmãsurilor luate de stat ca urmare a uneidecizii pilot vizând obligaþia de a pune capãtunei stãri sistematice, Curtea a consideratcã durata procedurilor nu este nerezonabilãîn sensul art. 6 par. 1 din Convenþie.


Curtea a constatat neîncãlcarea art. 6par. 1 din Convenþie sub aspectul durateiprocedurii.

2.3 Asupra altor pretinse încãlcãriReclamanþii au susþinut atingerea adusã

dreptului lor la o procedurã echitabilã.Reclamanþii Victoria Preda (cererea nr.

9584/02), Alexandru Mocãnaºu (cerereanr. 33514/02), Ioan Butoi (cererea nr. 25821/03), Reimar Karl Orendi (cererea nr. 29652/03) ºi Ilinca ºi Nãstase Burcea (cererea nr.17750/03) se plâng de ineficacitateahotãrârilor judecãtoreºti, întrucât acestea nuau fost executate fie prin restituireabunurilor, fie prin acordarea de despãgubiri.

Reclamantul M. Orendi invocã art. 14 dinConvenþie raportat la art 6 din Convenþie,susþinând existenþa unei discriminãri,reclamnþii Burcea denunþã o vãtãmare a art.8 din Convenþie ºi a art. 4 din Protocolul nr.7 adiþional la Convenþie, iar reclamantul M.Corocleanu afirmã o încãlcare a art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie, înprivinþa procedurii vizând celelalte bunuri alesale de care a fost deposedat de regimulcomunist.

Þinând cont de ansamblul informaþiilor pecare le deþine, Curtea a statuat cã nu existãnicio aparenþã de vãtãmare a drepturilor ºilibertãþilor garantate de Convenþie ºi deProtocoale, astfel încât au fost respinserestul plângerilor, ca nefondate.

3. Satisfacþia echitabilãReclamanþii din cererea nr. 3736/03

solicitã 470.000 EUR, pentru prejudiciulmateria, din care 350.000 EUR reprezintãvaloarea apartamentului nerestituit astfelcum rezultã din mai multe expertizeprezentate, ºi 120.000 EUR contravaloareachiriilor de care au fost lipsiþi începând cudata deciziei care le-a confirmat dreptul deproprietate. De asemenea, solicitã 20.000EUR, cu titlu de daune morale.

Guvernul are în vedere valoarea fiscalaa apartamentului, la care a ºi fost vândut,ce se ridicã la suma de 232.000 RON,susþinând, totodatã, cã nu se poate specula

asupra sumei pe care ar fi putut pãrþile sã oobþinã din închirierea bunului. Nu se impuneacordarea de despãgubiri morale, simplaconstatare a încãlcãrii fiind suficientã.

Curtea a amintit cã o hotãrâre prin carese constatã o încãlcare a Convenþiei atragepentru stat obligaþia de a pune capãt acesteivãtãmãri ºi de a repune pãrþile în situaþiaanterioarã (cauza Iatridis c. Greciei, cerereanr. 31107/96, par. 32).

În acest sens, restituirea bunului îi punepe reclamanþi în cea mai bunã poziþie dacãnu s-ar fi produs încãlcarea.

În ipoteza în care statul nu reuºeºte sãrestituie bunul într-un termen de 3 luni de ladata rãmânerii definitive a prezentei hotãrâri,Curtea a stabilit cã va trebui sã se acordereclamanþilor o sumã, cu titlu de despãgubirimateriale, echivalentã cu valoarea actualãa bunului (a se vedea cauza Katz c.României, par. 41-42).

În ceea ce priveºte despãgubirea pentrulipsa de folosinþã, Curtea nu poate speculaasupra acestei posibilitãþi de închiriere ºiasupra cuantumului ce s-ar putea obþine(cauza Buzatu c. României, cererea nr.34642/97, par. 18, hotãrâre din27 ianuarie 2005).

Þinând cont de informaþiile deþinute,Curtea a estimat cã suma de 200.000 EURpoate fi acordatã cu titlu de despãgubirimateriale, iar pentru daunele morale suferitea apreciat ca rezonabil suma de 5.000 EUR.

Sub aspectul cheltuielilor suportate atâtîn procedurile interne, cât ºi în faþa Curþii,din 1995 pânã la zi, reclamanþii au solicitatacordarea sumei de 3.300 EUR, depunânddovezi de platã a onorariilor. De asemenea,au cerut restituirea sumelor neprecizateconstând în cheltuieli pentru cinci cãlãtoriiefectuate în România începând cu 1995.

Guvernul a solicitat respingerea acestorpretenþii.

Conform jurisprudenþei Curþii, unreclamant nu poate obþine rambursareataxelor ºi cheltuielilor fãcute decât în mãsuradovedirii realitãþii, necesitãþii si caracteruluirezonabil al acestora. În speþã, având învedere elementele de care dispune ºi


criteriile mai susmenþionate, Curtea aapreciat ca rezonabilã suma de 3.000 EUR,pentru toate cheltuielile fãcute de reclamanþi.

4. Autoritãþile potenþial responsabilePuterea executivã este responsabilã,

având în vedere cã autoritãþile administrativeau eºuat sã punã în executare decizia derestituire a bunului sau sã acorde adespãgubiri pe Legea nr. 10/2001.

Puterea legislativã este responsabilãpentru nereglementarea unei proceduriclare, eficiente, urgente pentru rezolvareasituaþiei persoanelor cãrora, în perioada1945-1989, li s-au preluat bunurile cu titlusau fãrã titlu, precum ºi pentru absenþa unuimecanism legislativ de acordare adespãgubirilor pentru privarea deproprietate.

5. ConsecinþePrezenta hotãrâre este o consecinþã a

hotãrârii pilot din cauza Atanasiu ºi alþii c.României, prin care Curtea a decis sãsuspende, pe o perioadã de 18 luni, analizatuturor cererilor rezultate din aceeaºiproblematicã generalã, în aºteptareaadoptãrii de cãtre autoritãþile statului româna unor mãsuri generale, capabile sã ofere

un remediu adecvat tuturor persoanelorafectate de legile de reparaþie (Legea nr.18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 10/2001 ºi Legea nr. 247/2005).

În urma pronunþãrii hotãrârii din cauzaAtanasiu ºi alþii, România a adoptat Legeanr.165/2013 ce are ca scop modificareamecanismului de restituire actual, prinimplementarea urgentã a unor procedurisimplificate ºi eficiente, întemeiate pe mãsurilegislative ºi pe o practicã judiciarã ºiadministrativã coerentã, în vedereaînlãturãrii oricãrui obstacol din caleaexercitãrii efective a drepturilor celorinteresaþi sau, în caz contrar, asigurareaunei juste compensaþii tuturor acestora.

Având în vedere cã mecanismul pus înoperã prevede termene administrative ce seîntind pânã în 2016, Curtea nu poatespecula, la momentul de faþã, cu privire laeficacitatea procedurilor reglementate, astfelîncât abia dupã expirarea acestora va fi înmãsurã sã analizeze dacã în continuare sepune problema încãlcãrii art. 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie sub aspectulnerespectãrii dreptului persoanei de a sebucura de bun sau sub aspectul privãrii debun prin neacordarea de despãgubiri.

32 JurisClasor CEDO – Februarie 2015

33JurisClasor CEDO – Februarie 2015

FebruarFebruarFebruarFebruarFebruarie 2015ie 2015ie 2015ie 2015ie 2015


Cuprins

Anul V (2015)

JurisClasor CEDO - Februarie 2015

Neepuizarea cãilor de atac interne, în situaþia invocãrii pentru prima oarã a lipsei deimparþialitate a unor judecãtori ai instanþei de recurs abia printr-o contestaþie în anulareformulatã împotriva deciziei irevocabile prin care s-a soluþionat cauza - decizia deinadmisibilitate în cauza Ion Sgaibã c. României ........................................................... 37Autor: Dragoº Cãlin


Prin decizia de inadmisibilitate din 27ianuarie 2015, din cauza Ion Sgaibãîmpotriva României (cererea nr. 6005/05),s-a constatat neepuizarea de reclamant acãilor de atac interne, acesta omiþând sãformuleze o cerere de recuzare a doijudecãtori care au participat atât la primajudecare a recursul sãu, cât ºi la rejudecareaacestuia, dupã admiterea unei contestaþii înanulare. În cazul în care dreptul intern oferãposibilitatea de a elimina motivele de îngri-jorare cu privire la imparþialitatea instanþeisau a unui judecãtor, un reclamant care crede

cu adevãrat cã existã temeiuri rezonabiledin acest punct de vedere ar trebui sã leinvoce cu prima ocazie, iar nu prinformularea unor cãi extraordinare de atac.

Prezentarea situaþiei de faptLa 15 aprilie 2003, reclamantul a formulat

o contestaþie în contradictoriu cu pârâtaCasa Judeþeanã de Pensii Gorj, invocândmodul eronat în care pensia sa a fostcalculatã începând cu luna decembrie 2002.A menþionat cã drepturile de pensie au fostdeterminate prin înmulþirea punctului depensie, stabilit prin hotãrâre de guvern, cupunctajul mediu anual. Însã nivelul punctuluide pensie utilizat pentru calcularea pensieisale, începând cu decembrie 2002, a scãzutprogresiv faþã de cel de la 1 aprilie 2001 ºiau existat erori în calculul pensiei, ceea ceînseamnã cã sumele care au fost plãtiteefectiv în perioadele iunie - decembrie 2001,martie - decembrie 2002 ºi martie - mai 2003au fost mai mici decât sumele ce s-ar fiobþinut prin înmulþirea cele doi indicatorianterior precizaþi, luaþi în considerare ºi decasa de pensii. De asemenea, valoareapunctului de pensie era discriminatorie ºiafecta persoanele care s-au pensionat între1 ianuarie 1999 ºi 31 martie 2001.[1]

Neepuizarea cãilor de atac interne, în situaþia invocãrii pentruprima oarã a lipsei de imparþialitate a unor judecãtori ai instanþeide recurs abia printr-o contestaþie în anulare formulatã împotrivadeciziei irevocabile prin care s-a soluþionat cauza - decizia de

inadmisibilitate în cauza Ion Sgaibã c. României

Autor: Dragoº Cãlin

[1] Notã: Textul deciziei de inadmisibilitate este sumar, iar situaþia expusã are probabil în vedere dispoziþiileH.G. nr. 781/2001 privind indexarea pensiilor din sistemul public de pensii si a unor venituri ale populaþiei pentrutrimestrul III al anului 2001, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 502 din 27 august 2001. În baza acestuiact normativ, începând cu luna septembrie 2001, pensionarii din sistemul public de pensii, ale cãror cuantumuride pensie cuvenite sau aflate în platã sunt mai mici sau egale cu 5.079.198 lei, reprezentând echivalentul în lei,la data de 31 august 2001, al unui punctaj mediu anual de 3 puncte, beneficiau de indexarea pensiilor. Valoareaunui punct de pensie se actualiza prin indexare cu 4,1%. Valoarea actualizatã a punctului de pensie era de1.762.482 lei ºi nu includea contribuþia pentru asigurãrile sociale de sãnãtate. În cazul persoanelor al cãrorpunctaj mediu anual a fost stabilit conform prevederilor art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificãrileºi completãrile ulterioare, pensia indexatã rezulta din aplicarea valorii actualizate a punctului de pensie asupra


Printr-o sentinþã pronunþatã la 23 mai2003, Tribunalul Gorj a respins contestaþia,considerând cã, deºi nivelul punctului depensie era mai redus în ianuarie 2003, acestfapt nu a determinat vreo diferenþã realã acuantumului pensiei plãtite în perioadadecembrie 2002 - ianuarie 2003, aºadarpretenþiile erau nefondate.

Reclamantul a formulat recurs, susþinândcã argumentele sale nu au fost examinateîn mod corespunzãtor. Tribunalul nu a luatîn considerare faptul cã reducerea niveluluipunctului de pensie era discriminatorie ºi nicialegaþia potrivit cãreia pensia plãtitã efectivpentru anumite perioade nu corespundeasumei rezultate prin înmulþirea celor doiindicatori relevanþi.

Printr-o decizie irevocabilã pronunþatã la19 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova,în complet format din trei judecãtori, ºianume E.C., D.U. ºi D.S., a respins recursulreclamantului ca nefondat, considerând cãpensia a fost calculatã în funcþie de suma lacare a avut dreptul la 31 decembrie 2002,scãzând contribuþia obligatorie la asigurãrilede sãnãtate.

Reclamantul a formulat contestaþie înanulare, susþinând cã instanþa de recurs nua examinat toate argumentele sale. Printr-odecizie irevocabilã din 27 ianuarie 2004,Curtea de Apel Craiova, în complet formatdin trei judecãtori, inclusiv D.S. ºi D.U., aadmis contestaþia în anulare, considerândcã unul dintre argumentele reclamantului cuprivire la modul în care drepturile sale depensie au fost calculate nu a fost examinatîn mod corespunzãtor. Curtea de ApelCraiova a reþinut cauza pentru soluþionarearecursului ºi a stabilit un prim termen dejudecatã la 24 februarie 2004. Procesul adurat pânã la 15 iunie 2004, fiind fixate mai

multe termene, reclamantul participând latoate ºedinþele de judecatã. Din complet aufãcut parte ºi judecãtorii D.S. ºi D.U..

Printr-o decizie irevocabilã pronunþatã la15 iunie 2004, Curtea de Apel Craiova arespins recursul, ca nefondat. S-a constatatcã pensia reclamantului a fost corectcalculatã, potrivit legii aplicabile, iardrepturile sale nu au fost diminuate prinrecalculare. Reclamantul recurent a formulatmai multe acþiuni pentru recalculareadrepturilor sale de pensie, în cauzãpronunþându-se definitiv ºi irevocabilTribunalul Gorj, la 30 mai 2003.

Reclamantul a formulat o nouãcontestaþie în anulare, arãtând cã doi dintrejudecãtorii care au soluþionat recursul eraulipsiþi de imparþialitate, pentru cã sepronunþaserã anterior în cauzã iar nouadecizie din 15 iunie 2004 o contrazicea peaceea din 27 ianuarie 2004, prin care s-aconstatat cã nu exista o discrepanþã întrepensia plãtitã efectiv ºi suma care ar firezultat dintr-un calcul propriu-zis. Deasemenea, s-a menþionat cã instanþa derecurs nu a þinut seama de raportul deexpertizã întocmit ºi nu a motivatcontradicþiile dintre raportul de expertizã ºinoua decizie de pensie. La 9 noiembrie2004, Curtea de Apel Craiova a respinscontestaþia în anulare, considerând cã toatemotivele de recurs au fost examinate în modcorespunzãtor.

Argumentele pãrþilorReclamantul a invocat încãlcarea de

Statul român a prevederilor art. 6 par. 1 dinConvenþie, întrucât procesul nu a avut uncaracter echitabil: instanþele judecãtoreºtinaþionale au omis sã examineze toateargumentele sale, au fost lipsite de

punctajului mediu anual. Cuantumul pensiei cuvenite sau aflate în platã, pentru pensionarii al cãror punctajmediu anual, stabilit conform prevederilor art. 180 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificãrile ºi completãrileulterioare, este mai mare de 3 puncte, nu putea fi mai mic decât cuantumul actualizat aferent punctajului mediuanual de 3 puncte, în sumã de 5.287.446 lei. Persoanele ale cãror drepturi de pensie s-au deschis în perioada1 ianuarie 1999 - 31 martie 2001 ºi ale cãror cuantumuri sunt mai mari decât cuantumul corespunzãtor punctajuluimediu estimat la data de 31 august 2001 nu beneficiau de prevederile hotãrârii. Pentru un tablou exact alevoluþiei valorii punctului de pensie în perioada 2001-2014, a se vedea pagina web http://www.mmuncii.ro/j33/images/Documente/protectie_sociala/pensii/2014- actualizare/2014_Evolutia_valorii_punctului_de_pensie.pdf[accesatã ultima datã la 22.02.2015].


imparþialitate ºi independenþã, iar doi dintrejudecãtorii care au soluþionat recursul sãuîn rejudecarea dupã admiterea contestaþieiîn anulare, s-au pronunþat deja asupraprimului recurs. Invocând art. 14 din Con-venþie, reclamantul s-a plâns de faptul cã afost supus unui tratament discriminatoriuprin modul în care drepturile de pensie aufost stabilite în raport cu drepturile persoa-nelor care s-au pensionat la date diferite dedata deschiderii drepturilor sale de pensie.

Guvernul a solicitat respingerea plângerii,pentru depãºirea termenului de ºase luni desesizare a Curþii, arãtând cã data de la carese calculeazã termenul feste aceea apronunþãrii deciziei Curþii de Apel Craiovadin 15 iunie 2004, iar nu a deciziei din 9noiembrie 2004, prin care s-a respinscontestaþia în anulare. În ceea ce priveºteplângerea reclamantului privind lipsa deimparþialitate a instanþelor interne, Guvernula susþinut cã acesta nu a epuizat cãile deatac interne. Cu toate cã ar fi putut ridicaacest aspect în faþa Curþii de Apel Craiova,în orice moment, dupã 27 ianuarie 2004,reclamantul a prezentat argumentul pentruprima datã în contestaþia în anulareformulatã împotriva deciziei din 15 iunie2004. Reclamantul ar fi putut recuzajudecãtorii sau cere strãmutarea judecãþiicauzei, în temeiul Codului de procedurãcivilã în vigoare la data respectivã. În cauzã,se concluzioneazã cã este vorba de unexemplu clasic în care reclamantul estenemulþumit de soluþia datã cererii sale dechemare în judecatã.

Reclamantul a contestat argumenteleGuvernului ºi a susþinut cã nu a invocataspecte cu privire la lipsa de imparþialitateajudecãtorilor, deoarece nu era asistat de unavocat ºi a considerat cã instanþele auobligaþia de a-i apãra drepturile. În plus,motivele de recurs nu au fost examinate înmod corespunzãtor de instanþele naþionale.

Aprecierile CurþiiAsupra excepþiei de tardivitateCurtea a reiterat faptul cã perioada de

ºase luni începe sã curgã din ziua în care

reclamantul sau/ºi reprezentantul sãu aucunoscut în mod suficient existenþa decizieiinterne definitive (Koç ºi Tosun c. Turciei,decizia de inadmisibilitate din 13 noiembrie2008). Este în sarcina Statului, care invocãomisiunea respectãrii termenului de ºaseluni, obligaþia de a identifica data la carereclamantului i-a devenit cunoscutã deciziadefinitivã a instanþei naþionale (Ali ªahmoc. Turciei, decizia de inadmisibilitate din 1aprilie 2003). În conformitate cu jurispru-denþa sa constantã, Curtea a arãtat cã ocerere de rejudecare a cauzei sau similarã,inclusiv cãile de atac extraordinare, nupoate, ca regulã generalã, sã fie luatã înconsiderare în scopul aplicãrii art. 35 dinConvenþie, pentru a permite extindereatermenului de ºase luni (Berdzenishvili c.Rusiei, decizia de inadmisibilitate din 29ianuarie 2004).

În speþã, Curtea constatã însã cãreclamantul a luat cunoºtinþã de decizia din15 iunie 2004 abia la 28 august 2004, aºacum rezultã din copia deciziei prezentatã deacesta ºi ataºatã la dosarul cauzei. Înconsecinþã, chiar ºi fãrã a lua în consideraredecizia din 9 noiembrie 2004, reclamantul arespectat termenul de ºase luni.

Asupra excepþiei de neepuizare a cãilorde recurs interne

Curtea reaminteºte cã scopul reguliiprivind epuizarea cãilor de atac interne esteacela de a permite autoritãþilor naþionale (înspecial autoritãþilor judiciare) sã analizezecapãtul de cerere privind încãlcarea unuidrept protejat de convenþie ºi, dupã caz, sãrepare încãlcarea înaintea sesizãrii Curþii cuprivire la aceasta [Kud³a c. Poloniei (MC),nr. 30210/96, par. 152]. Din moment ceexistã la nivel naþional o acþiune care sãpermitã instanþelor interne sã analizeze celpuþin în esenþã argumentul referitor laîncãlcarea unui drept protejat de Convenþie,trebuie exercitatã mai întâi acea acþiune[Azinas c.Ciprului (MC), nr. 56679/00, par.38, hotãrârea din 28 aprilie 2004].

În plus, Curtea a statuat cã existenþa unorproceduri interne pentru asigurareaimparþialitãþii, ºi anume normele care


reglementeazã recuzarea judecãtorilor,reprezintã un factor relevant. Existenþa unorastfel de norme dovedeºte preocuparealegiuitorului naþional de a înlãtura toateîndoielile rezonabile cu privire laimparþialitatea judecãtorului sau a instanþeiîn cauzã, ºi constituie, de asemenea, oîncercare de a asigura imparþialitatea prineliminarea cauzelor unor astfel de situaþii(Mežnariæ c. Croaþiei, par. 27, hotãrârea din15 iulie 2005). Prin urmare, Curteaconsiderã cã, atunci când dreptul internoferã posibilitatea de a elimina îngrijorareareclamantului cu privire la imparþialitateainstanþei sau a unui judecãtor, ar fi deaºteptat ca un reclamant, care a crezut cuadevãrat cã au existat motive rezonabile înacest sens, sã le invoce la prima ocazie.

În ceea ce priveºte plângereareclamantului privind lipsa de imparþialitatea instanþelor judecãtoreºti naþionale care ausoluþionat recursurile, Curtea constatã cãjudecãtorii D.S. ºi D.U. au participat lajudecatã nu numai cu privire la primul recurs,dar ºi referitor la contestaþia în anulareformulatã împotriva deciziei pronunþate înacest recurs. Aceiaºi judecãtori au soluþionatrecursul ºi dupã anularea decizieipronunþate în primul recurs. Reclamantul nua susþinut cã nu a avut cunoºtinþã decompunerea completelor, mai mult decâtatât, a participat personal la fiecare ºedinþãde judecatã la Curtea de Apel Craiova.Rejudecarea recursului a durat între 24februarie 2004 ºi 15 iunie 2004, perioadã încare reclamantul nu i-a recuzat pejudecãtorii D.S. ºi D.U., fiind conºtient deimplicarea lor anterioarã în cauzã, acestainvocând pretinsa lipsã de imparþialitate ajudecãtorilor, pentru prima datã, în cadrulcelei de a doua contestaþii în anulare depusela Curtea de Apel Craiova. De asemenea,nu a apelat la posibilitatea strãmutãriijudecãþii cauzei, dacã avea temerirezonabile legate de faptul cã proceduraechitabilã ar putea fi afectatã de prezenþacelor doi judecãtori în complet.

În consecinþã, Curtea nu a gãsit niciunmotiv pentru care reclamantul sã nu fi putut

formula o cerere pentru îndepãrtareajudecãtorilor D.S. ºi D.U. în timpul perioadeide aproape patru luni în care judecarearecursului, dupã admiterea contestaþiei înanulare, se afla pe rolul completului dejudecatã care îi includea ºi pe judecãtoriiD.S. ºi D.U.. Reclamantul a solicitatîndepãrtarea celor doi judecãtori numai îna doua contestaþie în anulare, deºi, întemeiul art. 317 din Codul de procedurãcivilã, nu putea invoca acest aspect directîn cadrul contestaþiei în anulare dacã ar fiavut posibilitatea de a invoca neregularitateaîn faþa instanþei de recurs care a pronunþatdecizia irevocabilã.

Curtea se aºteaptã ca, în cazul în caredreptul intern oferã posibilitatea de a eliminamotivele de îngrijorare cu privire laimparþialitatea instanþei sau a unui judecãtor,un reclamant care crede cu adevãrat cãexistã temeiuri rezonabile din acest punctde vedere sã le invoce cu prima ocazie.Acest lucru ar permite autoritãþilor naþionale,mai presus de toate, sã examinezeplângerile reclamantului la data faptelor ºisã se asigure cã drepturile sale au fostrespectate.

În speþã, însã, reclamantul nu a invocataceste aspecte în faþa instanþei care arejudecat recursul, dupã admitereacontestaþiei în anulare, iar în lipsa uneiexplicaþii satisfãcãtoare referitoare la motivulpentru care nu a realizat acest lucru sau aoricãrui indiciu cã, în cauza de faþã, acestemãsuri nu ar fi fost accesibile ºi eficiente,Curtea constatã cã acest capãt de cereretrebuie respins, în temeiul art. 35 par. 1 ºi 4din Convenþie, pentru neepuizarea cãilor deatac interne.

Asupra alegaþiei referitoare la neexa-minarea de instanþele judecãtoreºti naþio-nale a argumentelor esenþiale invocate dereclamant

Curtea reitereazã faptul cã art. 6 par. 1din Convenþie implicã mai ales în sarcinainstanþei obligaþia de a proceda la unexamen efectiv al mijloacelor, argumentelorºi al elementelor de probã ale pãrþilor, celpuþin pentru a le aprecia pertinenþa (Perez


c. Franþei (MC), par.80, Buzescu c.României, par. 63, hotãrârea din 24 mai2005). Cu toate acestea, obligaþia pe careo impune art. 6 par. 1 instanþelor naþionalede a-ºi motiva deciziile nu presupuneexistenþa unui rãspuns detaliat la fiecareargument (Van der Hurk c. Olandei,hotãrârea din 19 aprilie 1994, par. 59 ºi 61;Burg c. Franþei, decizie de inadmisibilitate,nr. 34763/02). Mãsura în care aceastãobligaþie de motivare se aplicã poate variaîn funcþie de natura deciziei ºi trebuie sã fiedeterminatã în funcþie de circumstanþelecauzei (Ruiz Torija c. Spaniei, hotãrârea din9 decembrie 1994, par. 29, ºi Hiro Balani c.Spaniei, hotãrârea din 9 decembrie 1994,par. 27).

În speþã, Curtea constatã cã, în cadrulcontestaþiei în anulare, Curtea de ApelCraiova a concluzionat cã a omis sãexamineze unul dintre argumentelereclamantului privind recalcularea drepturilorsale de pensie cu ocazia examinãriirecursului. Prin urmare, a reþinut cauzapentru rejudecarea recursului, iar prin nouadecizie pronunþatã, instanþa internã arãspuns tuturor argumentele reclamantuluiºi a respins cererea cu o motivare clarã, deºi

succintã, care pare a nu fi nici arbitrarã, nicidatã cu încãlcarea normele aplicabile dinCodul de procedurã civilã.

Prin urmare, Curtea considerã cã, încircumstanþele speþei, nu se poate susþinecã instanþele judecãtoreºti naþionale nu auexaminat în mod corespunzãtor, în esenþã,argumentele reclamantului. Curtea constatãcã acest capãt de cerere trebuie respins întemeiul art. 35 par. 3 ºi 4 din Convenþie, fiindvãdit nefondat.

Cu privire la celelalte pretinse încãlcãriInvocând art. 14 din Convenþie,

reclamantul s-a plâns de faptul cã a fostsupus unui tratament discriminatoriu prinmodalitatea în care dreptul sãu de pensie afost stabilit, comparativ cu persoanele careau pensionat la date diferite.

Având în vedere toate materialele aflateîn posesia sa ºi în mãsura în care acesteplângeri intrã în competenþa sa, Curtea aconstatat cã nu existã nici o aparenþã deîncãlcare a drepturilor ºi libertãþilorprevãzute de aceste dispoziþii.

Ca atare, plângerea reclamantului esteîn mod vãdit nefondatã, motiv pentru care afost respinsã, ca inadmisibilã, în temeiul art.35 par. 3 ºi par. 4 din Convenþie.

42 JurisClasor CEDO – Martie 2015

43JurisClasor CEDO – Martie 2015

MarMarMarMarMartttttie 2015ie 2015ie 2015ie 2015ie 2015


Cuprins

Anul V (2015)

JurisClasor CEDO - Martie 2015

Cauza Centrul de resurse juridice în numele lui Valentin Câmpeanu împotrivaRomâniei ........................................................................................................................ 47


Cauza Centrul de resurse juridice în numele lui ValentinCâmpeanu împotriva României

Hotãrârea Secþiei a III-a din 17 iulie 2014Cererea nr. 47848/08

Respingerea excepþiei incompatibilitãþii ratione personae în legãturã cu Centrul pentruResurse Juridice (CRJ), invocatã de guvern, având în vedere circumstanþele excepþionaleale cauzei ºi gravitatea acuzaþiilor formulate, chiar dacã nu a primit procurã pentru a acþionaîn numele lui Valentin Câmpeanu ºi chiar dacã acesta a decedat înainte de introducereacererii în temeiul Convenþiei. O altã soluþie ar împiedica examinarea la nivel internaþional aacuzaþiilor grave de încãlcare a Convenþiei, cu riscul ca statul pârât sã fie exonerat derãspunderea ce îi revine în temeiul Convenþiei, prin efectul produs prin nedesemnarea de cãtrestat, cu încãlcarea obligaþiilor care îi revin în temeiul dreptului intern, a unui reprezentantlegal care sã acþioneze în numele unei persoane vulnerabile.

Încãlcarea dreptului la viaþã (art. 2 din Convenþie), sub aspect material, prin plasareavictimei în Spitalul Poiana Mare, care din cauza condiþiilor materiale precare, a lipseiechipamentului medical necesar, precum ºi a unui personal medical calificat pentru afecþiunilede care suferea, pe fondul administrãrii necorespunzãtoare a tratamentului medical, a condusla decesul prematur a unei persoane cu handicap mintal, infectatã cu virusul HIV.

Încãlcarea dreptului la viaþã, sub aspect procedural, prin neîndeplinirea obligaþiilor pozitive,de a fi efectuat o anchetã efectivã în urma plângerilor referitoare la împrejurãrile decesului luiValentin Câmpeanu.

Încãlcarea art. 13 din Convenþie, din cauza lipsei unui remediu intern efectiv pentru situaþiisimilare, în care sunt implicate persoanele vulnerabile, lipsite de rude ºi de reprezentanþilegali, decedate în unitãþi spitaliceºti de stat.

Curtea a fãcut aplicarea dispoziþiilor art. 46 din Convenþie, apreciind cã încãlcãrileevidenþiate în prezenta hotãrâre dovedesc existenþa unei probleme mai vaste, care o obligãsã indice mãsuri generale pentru executarea hotãrârii, pentru a se asigura cã persoanele cuhandicap mintal beneficiazã de o reprezentare independentã care sã le permitã sã formulezeîn faþa unei instanþe sau în faþa oricãrui alt organism independent capetele de cerere întemeiatepe Convenþie în ceea ce priveºte sãnãtatea ºi tratamentul care le este acordat.

încadrat în gradul „grav” de handicap.Ulterior, a prezentat diverse simptomeasociate virusului HIV, ca de exemplutuberculozã pulmonarã, pneumonie ºihepatitã cronicã.

În martie 1992, a fost transferat în Craiovala un Centru pentru copii handicapaþi ºi,ulterior, într-un Centru de plasament.

1.1.2. Examinãrile medicale de bilanþefectuate în 2003 ºi 2004

La 30 septembrie 2003, ComisiaJudeþeanã pentru Protecþia Copilului Dolj arevocat mãsura încredinþãrii domnului

1. Situaþia de fapt

1.1. Decesul lui Valentin Câmpeanu

1.1.1. Originea cauzeiValentin Câmpeanu a fost un tânãr de

etnie romã. Nãscut la 15 septembrie 1985,având tatã necunoscut, a fost abandonat lanaºtere de mama sa, decedatã în 2001, ºia crescut într-un orfelinat.

În anul 1990, Valentin Câmpeanu a fostdepistat ca seropozitiv. Întrucât medicii l-audiagnosticat ulterior cu „întârziere mintalãprofundã, QI = 30, infecþie cu HIV”, a fost


Câmpeanu, motivând cã acesta a depãºitvârsta de 18 ani ºi nu urma nicio formã deînvãþãmânt.

Deºi asistentul social responsabil decazul domnului Câmpeanu a recomandat untransfer la Centrul de Recuperare ºiReabilitare Neuropsihicã, comisia judeþeanãa hotãrât ca un asistent social responsabilde caz sã facã demersurile necesare învederea transferului domnului Câmpeanu laSpitalul Neuropsihiatric din Poiana Mare(„SPM”).

La 14 octombrie 2003, Comisia deexpertizã medicalã a persoanelor adulte cuhandicap din cadrul Consiliului JudeþeanDolj a reevaluat starea de sãnãtate adomnului Câmpeanu. Aceasta a constatatdoar infecþia cu HIV, care corespundeagradului „mediu” de handicap. S-amenþionat, de asemenea, cã pacientul era„integrat social”.

Ulterior, la o datã neprecizatã dinoctombrie sau noiembrie 2003, un asistentsocial ºi un medic de la centrul de plasamentau efectuat o examinare clinicã de bilanþasupra domnului Câmpeanu, condiþieprealabilã plasamentului acestuia într-uncentru medico-social. În rubrica „repre-zentant legal”, aceºtia au scris „abandonatla naºtere”; rubrica „persoanã de contact încaz de urgenþã” a rãmas necompletatã.Diagnosticul indica „handicap mintal grav,seropozitivitate”, fãrã nicio referirela diagnosticul precedent. Raportulexaminãrii preciza: „necesitã supraveghereºi asistenþã intermitentã pentru îngrijirepersonalã” ºi concluziona cã domnulCâmpeanu era capabil sã aibã grijã depropria persoanã, însã cu ajutorsemnificativ.

Prin scrisoarea datatã 16 octombrie 2003,SPM a informat comisia judeþeanã cã nu-lputea interna pe domnul Câmpeanu,motivând cã acesta era seropozitiv ºiprezenta handicap mintal, iar spitalul nu eraechipat pentru îngrijirea persoanelor cuasemenea patologii.

În urma acestui refuz, în perioadaoctombrie 2003 – ianuarie 2004, comisia

judeþeanã ºi Direcþia Judeþeanã pentruProtecþia Drepturilor Copilului Dolj(„DJPDC”) au solicitat sprijinul unor instituþiipentru gãsirea unei unitãþi sociale saupsihiatrice care sã accepte internareadomnului Câmpeanu. DJPDC a precizat cãSPM refuzase internarea pacientului dincauzã cã acesta era seropozitiv ºi a solicitatcooperarea unitãþilor respective, precizândcã starea de sãnãtate a tânãrului „nunecesitã spitalizare, ci mai degrabãsupraveghere continuã, în cadrul uneiinstituþii specializate”.

1.1.3. Internarea în Unitatea Medico-Socialã Cetate

Comisia judeþeanã a considerat, în final,cã domnul Câmpeanu putea fi internat înUnitatea Medico-Socialã Cetate („UMSC”),pe care o considera o unitate adaptatãnevoilor acestuia. În cererea cãtre UMSC,comisia a precizat doar cã domnulCâmpeanu era seropozitiv, ceea cecorespundea unui grad mediu de handicap,fãrã sã menþioneze dificultãþile sale deînvãþare.

La 5 februarie 2004, domnul Câmpeanua fost internat în UMSC. În procesul-verbalde transfer, întocmit de unitate ºi trimis laCRJ la 5 martie 2004, se descria stareadomnului Câmpeanu la internare; acesta seafla într-o stare avansatã de „degradarepsihicã ºi somaticã”, era îmbrãcat într-untrening rupt, fãrã lenjerie intimã ºiîncãlþãminte; acesta nu avea nici medicaþieantiretroviralã ºi nici informaþii despre stareasa de sãnãtate; foaia de observaþie clinicãîntocmitã la internare preciza cã pacientul„refuzã sã coopereze”.

În declaraþiile date la parchet în data de22 iulie 2004 în cadrul procedurii interne,M.V., medicul curant al domnului Câmpeanuîn centrul de plasament, a explicat faptul cãpacientul nu primise medicamentele ºiinformaþiile corespunzãtoare prin faptul cãnu se ºtia la momentul respectiv dacã eranecesarã modificarea tratamentului avândîn vedere rezultatele ultimelor examinãri.


În urma examenului medical efectuat lainternarea domnului Câmpeanu în UMSC,s-a consemnat diagnosticul „retard psihicsever, HIV seropozitiv ºi malnutriþie”. Tânãrulavea o înãlþime de 1,68 m ºi o greutate de45 kg. S-a consemnat cã pacientul „nu sepoate orienta în timp ºi spaþiu, nu poatemânca singur ºi nu îºi poate efectua toaletapersonalã”.

În seara zilei de 6 februarie 2004, domnulCâmpeanu a devenit agitat. În foaia deobservaþie întocmitã de UMSC în dimineaþazilei de 7 februarie 2004, s-a consemnat cãpacientul „este violent, a agresat alþipacienþi, a spart un geam, a rupt lenjeria depat ºi lenjeria de corp, precum ºi perdelele”;i s-au administrat fenobarbital ºi diazepampentru a-l calma.

1.1.4. Examinarea medicalã la SPMLa data de 9 februarie 2004, domnul

Câmpeanu a fost transferat, în vedereaexaminãrii, diagnosticãrii ºi tratamentului, laSPM, cea mai apropiatã unitate de psihiatrie.Se consemneazã din nou diagnosticul„retard psihic sever”. Se considerã însã cãstarea sa „nu constituie urgenþã psihiatricã”ºi cã pacientul „nu este agitat”. Doctorul L.G.i-a pus diagnosticul „retard psihic mediu” ºii-a prescris sedative (carbamazepinã ºidiazepam).

Dosarul medical pãstrat la SPMconsemna cã nu s-a obþinut nicio informaþiedespre anamneza domnului Câmpeanu lainternarea sa în spital, deoarece acesta„refuzã sã coopereze”. În declaraþia datãorganelor de cercetare penalã la 8decembrie 2005, doctorul D.M. de la SPMa precizat cã „pacientul era diferit, în sensulcã nu se putea realiza contactul psihic cuel, ºi cã prezenta deficienþe mintale”.

1.1.5. Revenirea la UMSCÎn aceeaºi zi, domnul Câmpeanu a fost

transferat înapoi la UMSC. Între timp, stareasa de sãnãtate se degradase considerabil.Dupã ce UMSC a primit antiretrovirale,tratamentul tânãrului a fost reluat. În pofidaacestei mãsuri, starea acestuia nu s-a

ameliorat, dosarul medical indicând cãse menþine starea de „agitaþie” cu puseuride „violenþã”.

UMSC a decis cã, în lipsa echipamentelornecesare pentru îngrijirea lui, nu îl putea þinepe domnul Câmpeanu pe termen mai lung.Spitalul a adresat centrului de plasament ocerere pentru transferarea tânãrului la o altãunitate. Centrul de plasament a respinscererea, susþinând cã tânãrul „nu mai erade competenþa” acestuia.

1.1.6. Transferul la SPMLa 13 februarie 2004, domnul Câmpeanu

a fost transferat de la UMSC la SPM.ªederea sa în spital, în vederea tratãriihiperagresivitãþii sale, trebuia sã dureze 3-4zile. Acesta a fost internat în Secþia PsihiatrieV.

La 15 februarie 2004, tânãrul a fostîncredinþat doctorului L.G. Întrucât tânãrulera seropozitiv, medicul a decis transferulacestuia în Secþia de psihiatrie VI. Aceastãsecþie nu avea decât doi medici generaliºtiºi niciun medic psihiatru, astfel cã L.G. arãmas responsabil de tratamentul psihiatricacordat domnului Câmpeanu.

La data de 19 februarie 2004, acesta aîncetat sã mai mãnânce ºi a refuzat sã-ºi iamedicamentele. În consecinþã, s-a decisadministrarea de glucozã ºi vitamine pe caleparenteralã. Medicul care l-a examinat pedomnul Câmpeanu a consemnat o „staregeneralã proastã”.

1.1.7. Vizita membrilor CRJLa data de 20 februarie 2004, o echipã

de observatori a CRJ s-a prezentat la SPMºi a constatat starea în care se afla domnulCâmpeanu. Conform raportului întocmit demembrii CRJ în urma vizitei respective,tânãrul se afla singur într-o camerãneîncãlzitã, doar cu o bluzã de pijama ºiîntr-un pat fãrã lenjerie; nu se putea hrãnisingur ºi nu se putea deplasa singur latoaletã; personalul SPM a refuzat sã-iacorde asistenþã, manifestând teamã sã nucontracteze HIV, astfel încât pacientul erahrãnit doar cu glucozã în perfuzie. Raportul


concluziona cã spitalul nu îi acordasetânãrului tratamentul ºi îngrijirile cele maielementare.

În raport, reprezentanþii CRJ precizau cãau solicitat transferul imediat al domnuluiCâmpeanu la Spitalul de Boli InfecþioaseCraiova, singurul spital capabil sã îi acordetânãrului un tratament adecvat; directorulspitalului a respins însã cererea,considerând cã pacientul „nu este un cazurgent, ci un caz social” ºi cã, în orice caz,acesta nu ar fi rezistat drumului.

Domnul Câmpeanu a decedat în searazilei de 20 februarie 2004. Conformcertificatului de deces întocmit la 23februarie 2004, cauza imediatã a morþii aconstituit-o insuficienþa cardio-respiratorie.Certificatul de deces indica totodatã faptulcã infecþia cu HIV este „starea morbidãiniþialã”, iar „retardul mental” este „o altãstare morbidã importantã”.

Deºi dispoziþiile legale prevãd cã autopsiamedico-legalã se efectueazã obligatoriu încaz de deces în spital psihiatric (Ordinulcomun nr. 1.134/255/2000 al ministruluijustiþiei ºi al ministrului sãnãtãþii pentruaprobarea Normelor procedurale privindefectuarea expertizelor, a constatãrilor ºia altor lucrãri medico-legale), SPM nu aurmat procedura, considerând cã decesul„nu poate fi considerat a fi o moartesuspectã, având în vedere cele douãafecþiuni grave pe care le avea pacientul”(retard mental ºi infecþie cu HIV).

La 21 februarie 2004, neºtiind cã domnulCâmpeanu decedase, CRJ a redactat maimulte scrisori urgente cãtre persoanecompetente din administraþia localã ºinaþionalã, printre care ºi ministrul sãnãtãþii,prefectul judeþului Dolj, primarului comuneiPoiana Mare ºi ºefului Direcþiei de SãnãtatePublicã Dolj. CRJ preciza în scrisori cãdomnul Câmpeanu se afla într-o stareextrem de criticã ºi cã fusese transferat într-ounitate care nu era capabilã nici mãcar sã-iofere îngrijirile corespunzãtoare, având învedere cã acesta era seropozitiv. CRJcritica, de asemenea, tratamentul –considerat inadecvat – care îi fusese acordat

tânãrului ºi solicita mãsuri urgente pentruremedierea situaþiei. CRJ adãuga cãinternarea domnului Câmpeanu în UMSCºi transferul sãu ulterior la SPM constituiauo încãlcare a drepturilor sale fundamentaleºi solicita autoritãþilor sã deschidã o anchetãcorespunzãtoare în acest sens.

La 22 februarie 2004, CRJ a publicat uncomunicat de presã în care atrãgea atenþiaasupra condiþiilor ºi tratamentelor suportatede pacienþii din SPM, menþionând în specialsituaþia domnului Câmpeanu, ºi solicitaadoptarea unor mãsuri de urgenþã.

1.2. Procedura internã

1.2.1. Plângerile penale depuse de CRJPrin scrisoarea din 15 iunie 2004,

adresatã Procurorului General al României,CRJ a solicitat informaþii despre stadiul încare se afla procedura declanºatã în urmaplângerii penale depuse la parchet în datade 23 februarie 2004 cu privire la circum-stanþele care au condus la decesul domnuluiCâmpeanu. CRJ a subliniat în plângere cãtânãrul nu fusese internat într-o unitatemedicalã corespunzãtoare stãrii sale desãnãtate fizicã ºi mintalã.

Tot la data de 15 iunie 2004, CRJ aformulat alte douã plângeri penale, una laParchetul de pe lângã Judecãtoria Craiovaºi alta la Parchetul de pe lângã TribunalulDolj. CRJ a cerut din nou deschiderea uneianchete penale cu privire la circumstanþeleîn care a survenit decesul domnuluiCâmpeanu, susþinând cã au fost sãvârºiteinfracþiuni de neglijenþã în serviciu, abuz înserviciu ºi punere în primejdie a uneipersoane în neputinþã de se îngriji sauucidere din culpã.

CRJ mai preciza cã a fost încadrat greºitdiagnosticul ca fiind grad mediu dehandicap, în pofida diagnosticelor puseanterior ºi ulterior, cã nu a fost declanºatãprocedura pentru instituirea unei tutele înmomentul în care domnul Câmpeanu adevenit major, încãlcându-se astfel legislaþiaîn vigoare. De asemenea, CRJ imputacentrului de plasament cã nu a luat mãsuri


pentru a se asigura cã tânãrul se prezintãcu tratamentul antiretroviral necesar latransferarea acestuia la UMSC în data de5 februarie 2004; CRJ considera cã acestfapt poate reprezenta o cauzã care a dus ladecesul tânãrului, douã sãptãmâni maitârziu.

De asemenea, CRJ considera cãtransferul de la UMSC la SPM fusese inutil,inoportun ºi contrar legislaþiei în vigoare,întrucât aceastã mãsurã a fost luatã fãrãconsimþãmântul pacientului sau al vreunuireprezentant legal, ceea ce încalcãprevederile Legii nr. 46/2003 (Legeadrepturilor pacientului).

În ultimul rând, CRJ susþine cã, la SPM,domnul Câmpeanu a fost lipsit detratamentul adecvat, atât din punctul devedere al tratamentului medicamentos ºinutritiv, cât ºi din punct de vedere alserviciilor medicale.

La data de 22 august 2004, ParchetulGeneral a informat CRJ cã dosarul cauzeia fost transmis, pentru anchetã, la Parchetulde pe lângã Tribunalul Dolj.

La data de 31 august 2004, Parchetul depe lângã Tribunalul Dolj a informat CRJ cãs-a deschis un dosar penal în urma plângeriidepuse ºi cã ancheta a fost repartizatãServiciului de Cercetãri Penale din cadrulInspectoratului de Poliþie al Judeþului Dolj.

1.2.2. Raportul de constataremedico-legalã

La 14 septembrie 2004, la cerereaparchetului, Institutul de Medicinã LegalãCraiova a eliberat un raport de constataremedico-legalã în care, în baza foilor deobservaþie clinicã înaintate, se menþiona:Numitul Câmpeanu Valentin „a avutrecomandat tratament pentru afecþiuneaviralã HIV, ºi afecþiunea psihiatricã, trata-ment corect ºi adecvat cazului ca acþiune ºidoze corespunzãtoare, raportate la stadiuluiclinico-imunologic al pacientului. Nu putemface aprecieri asupra faptului dacã bolnavula ºi luat dozele recomandate, avândîn vedere starea avansatã de degradarepsihosomaticã.”

La 22 octombrie 2004, s-a procedat laexhumarea ºi autopsierea cadavruluidomnului Câmpeanu. Raportul deconstatare medico-legalã, întocmit la 2februarie 2005, preciza cã trupul prezentaurme avansate de casexie ºi concluzionaurmãtoarele: „[...] moartea numituluiCâmpeanu Valentin a fost neviolentã ºi s-adatorat insuficienþei cardio-respiratoriiconsecinþa unei pneumonii complicaþiesuferitã în evoluþia sindromului HIV,diagnosticat cu ocazia internãrii. Cu ocaziaexhumãrii nu s-au constatat leziuni deviolenþã.”

1.2.3. Actele parchetuluiLa 19 iulie 2005, Parchetul de pe

Tribunalul Dolj a dispus neîncepereaurmãririi penale în dosarul respectiv,considerând cã, având în vedere aspecteleprezentate, tratamentul medical administratpacientului fusese adecvat ºi cã decesulacestuia nu a fost violent, ci consecinþa uneicomplicaþii suferite în evoluþia sindromuluiHIV, de care suferea domnul Câmpeanu.

La 8 august 2005, CRJ a contestatrezoluþia la Prim procurorul de la Parchetulde pe lângã Tribunalul Dolj, susþinând, înspecial, cã nu fuseserã examinate uneledintre argumentele legate de tratamentulmedical administrat pacientului, presupusaîntrerupere a administrãrii antiretroviralelorºi condiþiile de cazare ºi igienã din spitale.

La 23 august 2005, prim-procurorul aadmis plângerea, a infirmat rezoluþia din 19iulie 2005 ºi reluarea cercetãrilor penale învederea completãrii lor. S-a dispusefectuarea unor acte specifice de cercetarepenalã în legãturã cu anumite documentemedicale care trebuiau verificate dupã ceerau ridicate de la Spitalul Clinic de BoliInfecto-Contagioase Craiova, centrul deplasament, UMSC ºi SPM. Medicii care l-auavut în îngrijire pe domnul Câmpeanu urmausã fie audiaþi. Se cerea clarificarea circum-stanþelor în care medicaþia antiretroviralã afost administratã sau nu pacientului pe du-rata internãrii acestuia la UMSC ºi SPM,având în vedere faptul cã foaia de observaþie


clinicã de la SPM nu conþinea nicioinformaþie în acest sens.

La data de 11 decembrie 2006, Parchetulde pe lângã Tribunalul Dolj a decis cã,în conformitate cu noile norme de procedurãîn vigoare, nu avea competenþã sãefectueze urmãrirea penalã ºi a trimisdosarul cauzei la Parchetul de pe lângãJudecãtoria Calafat.

1.2.4. Procedura disciplinarãLa 11 ianuarie 2006, IPJ Dolj a solicitat

Colegiului Medicilor Dolj („ColegiulMedicilor”) emiterea unui aviz privind„mãsura în care demersul terapeutic[adoptat] este corect din punct de vedereal diagnosticului [pus în raportul de autopsie]sau se considerã o greºealã medicalã”.

La 20 iulie 2006, Comisia de disciplinã aColegiului Medicilor a decis cã nu se impunedeclanºarea unei acþiuni disciplinareîmpotriva personalului SPM: „[...] terapia cupsihotrope, menþionatã în notele laobservaþia clinicã generalã ale SPM, eracorespunzãtoare [...] [ºi prin urmare]informaþiile primite sugereazã cã medicii auluat decizii bune ºi cã nu existã bãnuiala uneigreºeli medicale [legate de] o infecþieoportunistã în HIV [care nu ar fi fost] tratatãcorect”.

IPJ Dolj a atacat decizia, dar contestaþiaa fost respinsã ca tardivã la data de 23noiembrie 2006.

1.2.5. Noua rezoluþie de neîncepere aurmãririi penale ºi cãile de atac ulterioare

La data de 30 martie 2007, Parchetul depe lângã Judecãtoria Calafat a pronunþat onouã rezoluþie de neîncepere a urmãririipenale. Procurorul ºi-a întemeiat soluþia peprobele depuse la dosar, precum ºi pedecizia emisã de Comisia de disciplinã aColegiului Medicilor.

CRJ a contestat rezoluþia, susþinând cãmajoritatea instrucþiunilor date de prim-procuror în rezoluþia din 23 august 2005fuseserã ignorate. Plângerea a fost respinsãla 4 iunie 2007 de cãtre prim-procurorul dela Parchetul de pe lângã Judecãtoria Calafat

care, într-o motivare scurtã, a fãcut trimiterela concluziile raportului de constataremedico-legalã din 14 septembrie 2004 ºi ladecizia Comisiei de disciplinã a ColegiuluiMedicilor din 20 iulie 2006.

La 3 octombrie 2007, Judecãtoria Calafata admis acþiunea CRJ, a desfiinþat rezoluþiiledin 30 martie ºi 4 iunie 2006 ºi a dispusreluarea urmãririi penale, considerând cã nuse examinaserã diverse aspecte legate dedecesul domnului Câmpeanu ºi cã seimpunea prezentarea unor probesuplimentare.

Instanþa a reþinut, în special, urmãtoareledeficienþe: majoritatea documentelor care arfi trebuit ridicate de la Spitalul Clinic de BoliInfecto-Contagioase Craiova ºi de la centrulde plasament nu fuseserã de fapt depusela dosarul de cercetare (acte medicale înbaza cãrora domnul Câmpeanu fuseseinternat în UMSC ºi transferat la SPM,examenele clinice ºi paraclinice efectuate,procesele-verbale ale audierilor medicilor ºiinfirmierelor care l-au avut în grijã pe domnulCâmpeanu ºi liniile directoare privinddiagnosticarea HIV); contradicþiile care reiesdin declaraþiile persoanelor implicateîn internarea domnului Câmpeanu în UMSCnu au fost clarificate, ca de altfel nicicircumstanþele legate de întrerupereatratamentului antiretroviral ulteriortransferului tânãrului la SPM; în plus,afirmaþiile contradictorii ale personaluluimedical al UMSC ºi SPM cu privire lapretinsa „stare de agitaþie” a domnuluiCâmpeanu nu au fost elucidate.

În opinia instanþei, organele de urmãrirepenalã nu au verificat nici dacã personalulmedical al SPM a efectuat examinãrilenecesare ulterior internãrii domnuluiCâmpeanu ºi dacã acesta a primit antiretro-viralele ºi alte medicamente indicate.Instanþa a adãugat cã organele de urmãrirepenalã nu au stabilit originea edemelorconstatate la nivelul feþei ºi membrelorinferioare ale domnului Câmpeanu ºi nici nuau stabilit dacã demersul terapeutic adoptatla SPM a fost corect. S-a mai considerat cã,þinând seama de aceste deficienþe, cererea


pentru emiterea unui aviz adresatãColegiului Medicilor a avut un caracterprematur ºi trebuia refãcutã dupãcompletarea dosarului de cercetare.

Parchetul de pe lângã JudecãtoriaCalafat a declarat recurs împotriva hotãrârii.La 4 aprilie 2008, Tribunalul Dolj a admisrecursul, a casat hotãrârea pronunþatã deJudecãtoria Calafat ºi a respins plângereadepusã de CRJ împotriva rezoluþiei deneîncepere a urmãririi penale din 30 martie2007.

Tribunalul s-a bazat, în principal, peconcluziile raportului de constataremedico-legalã ºi pe raportul de autopsie,precum ºi pe decizia Colegiului Medicilor,toate aceste înscrisuri indicând lipsa uneilegãturi de cauzalitate între tratamentulmedical administrat domnului Câmpeanu ºidecesul sãu.

1.3. Alte acþiuni întreprinse la iniþiativaCRJ

1.3.1. Cu privire la domnul CâmpeanuLa data de 8 martie 2004, ca rãspuns la

plângerile fãcute de CRJ, prefectul judeþuluiDolj a însãrcinat o comisie cu anchetareacircumstanþelor decesului domnuluiCâmpeanu. Comisia, alcãtuitã dinreprezentanþi de la DJPDC, Direcþia deSãnãtate Publicã, Serviciul de CercetãriPenale din cadrul IPJ Dolj ºi Prefectura Dolj,a primit un termen de 10 zile pentrufinalizarea anchetei ºi prezentarea unuiraport cu concluziile sale. În raport, comisiaa ajuns la concluzia cã toate procedurilelegate de tratamentul domnului Câmpeanudupã ieºirea acestuia din centrul deplasament fuseserã legale ºi justificate,þinând seama de diagnosticul pus. S-aconstatat o singurã neregulã, ºi anumeneefectuarea unei autopsii imediat dupãdecesul tânãrului, ceea ce constituia oîncãlcare a legislaþiei în vigoare.

La 26 iunie 2004, CRJ a depus laAutoritatea Naþionalã pentru ProtecþiaCopilului („ANPC”) o plângere în caredenunþa mai multe deficienþe, printre care

neinstituirea unei tutele în cazul domnuluiCâmpeanu ºi neplasarea acestuia într-ounitate medicalã corespunzãtoare. CRJ ºi-areiterat plângerea la data de 4 august 2004,susþinând cã transferul nejustificat altânãrului la SPM putea ridica probleme înraport cu art. 5 par 1 lit. e) din Convenþie.

La 21 octombrie 2004, ca rãspuns laaceste acuzaþii, ANPC a prezentat un raportprivind circumstanþele decesului domnuluiCâmpeanu. ANPC a recunoscut cã,dispunând internarea domnului Câmpeanuîn SPM, comisia judeþeanã ºi-a depãºitatribuþiile. ANPC a considerat însã cãdispoziþia respectivã nu a avut urmãri,deoarece unitatea în cauzã oricum refuzaseiniþial internarea domnului Câmpeanu.

ANPC a concluzionat cã, transferându-lpe domnul Câmpeanu la UMSC, DJPDCacþionase conform principiilor deontologieiprofesionale ºi bunelor practici. În acestsens, ANPC nu are totuºi competenþa de ase pronunþa asupra transferului ulterior aldomnului Câmpeanu la SPM. Deasemenea, ANPC a refuzat sã se pronunþeasupra argumentului conform cãruia domnulCâmpeanu a fost încadrat greºit în gradulmediu de handicap sau asupra faptelorulterioare internãrii tânãrului în UMSC.

La data de 24 martie 2004, Direcþia deSãnãtate Publicã Dolj a informat CRJ cã ocomisie alcãtuitã din mai mulþi ºefi de serviciiau ajuns la concluzia cã „nu s-a încãlcatniciun drept fundamental” în cazul decesuluidomnului Câmpeanu, internãrile succesiveale acestuia fiind justificate prin art. 9 dinLegea nr. 584/2002 privind mãsurile deprevenire a rãspândirii maladiei SIDAîn România ºi de protecþie a persoanelorinfectate cu HIV sau bolnave de SIDA.

1.3.2. Cu privire la alþi pacienþiLa data de 16 martie 2005, în urma unei

anchete penale asupra morþii a 17 pacienþila SPM, Procurorul General a adresatMinisterului Sãnãtãþii o scrisoare, solicitândadoptarea unor mãsuri administrative pentruremedierea situaþiei din spital. Deºi subliniacã nu s-a constatat nicio faptã penalã


condamnabilã în legãturã cu decesele încauzã, scrisoarea sublinia „deficienþeleadministrative” constatate în spital ºipreconiza luarea mãsurilor corespunzãtoareîn privinþa urmãtoarelor aspecte: „lipsaîncãlzirii în camerele pacienþilor, alimentaþiahipocaloricã, personal insuficient ºinepregãtit pentru îngrijirile necesarepacienþilor cu handicap mintal, lipsamedicamentelor eficace, posibilitãþi extremde limitate de a efectua investigaþiiparaclinice [...], toate aceste elementefavorizând apariþia bolilor infecþioase ºi oevoluþie mortalã a acestora [...]”

În decizia pronunþatã la 15 iunie 2006, înurma plângerii penale formulate de CRJ înnumele lui P.C., alt pacient decedat la SPM,Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a respinsexcepþia ridicatã de parchet, conform cãreiaCRJ nu avea un interes legitim de a acþiona.Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie aconsiderat cã CRJ, având în vederedomeniul de activitate ºi scopurile declarateca fundaþie care activeazã în domeniulprevenirii încãlcãrii drepturilor omului, eraîndreptãþitã sã declanºeze o procedurã deaceastã naturã în vederea aflãriiîmprejurãrilor deceselor celor 17 pacienþi dinSPM în lunile ianuarie ºi februarie 2004.

1.4. Expertiza furnizatã de CRJCRJ a prezentat o expertizã datatã 4

ianuarie 2012 ºi întocmitã de Dr. Adrian vanEs, membru al echipei consultativemedico-legale ºi director al FederaþieiInternaþionale a Organizaþiilor pentruSãnãtate ºi Drepturile Omului (InternationalFederation of Health and Human RightsOrganisations – IFHHRO), asistat de AncaBoeriu, ºef de proiect la IFHHRO. Expertizase baza pe copii ale înscrisurilor pe care CRJle-a prezentat ºi Curþii, în special docu-mentele medicale de la UMSC ºi SPM.

În expertizã se preciza despre docu-mentele medicale de la UMSC ºi SPM cãsunt „superficiale, de calitate slabã, deseoriabsente sau incomplete”, descrierea stãriiclinice a domnului Câmpeanu fiind „foarteinsuficientã”. Se mai preciza cã pacientul nu

a fost examinat deloc de cãtre un specialistîn boli infecþioase la SPM ºi s-a adãugat cã,contrar prevederilor dreptului român, nu s-aefectuat o autopsie imediat dupã deces.

Conform expertizei, documenteledisponibile nu conþineau informaþii fiabilepentru a putea stabili dacã tratamentulantiretroviral a fost administrat continuu; prinurmare, era posibil ca, din cauza unuitratament necorespunzãtor, domnulCâmpeanu sã fi suferit un nou atac alvirusului HIV, dar ºi de infecþii oportuniste,precum pneumonia cu Pneumocystis(raportul de constatare medico-legalã indicapneumonia ca fiind cauza decesului).Expertiza arãta cã pneumonia nu fusese nicidiagnosticatã, nici tratatã în timpulinternãrilor pacientului la SPM ºi UMSC, deºiaceasta este o boalã foarte rãspânditã lapersoanele infectate cu HIV ºi cã nu s-aprocedat niciodatã la efectuarea unoranalize de laborator obiºnuite pentru asupraveghea seropozitivitatea pacientului.

Expertiza constata posibilitatea caanumite aspecte comportamentaleinterpretate ca tulburãri psihiatrice sã fi fostcauzate de o septicemie. În consecinþã,conform expertizei, pericolele întreruperiitratamentului cu antiretrovirale, riscurileapariþiei unor infecþii oportuniste ºiantecedentele de tuberculozã ale domnuluiCâmpeanu ar fi trebuit sã determineinternarea acestuia într-un spital demedicinã generalã care trateazã bolileinfecþioase, nu într-o instituþie psihiatricã.

Expertiza concluziona cã decesuldomnului Câmpeanu la SPM a fostconsecinþa unei „greºeli medicale grave”, cãtratamentul infecþiei cu HIV ºi al infecþiiloroportuniste nu a respectat nici normeleinternaþionale, nici deontologia medicalã,lucru valabil ºi pentru consilierea ºitratamentul acordate pacientului pentruhandicapul sãu mintal; mai mult, proceduradisciplinarã în faþa Colegiului Medicilor a fostdeficitarã ºi viciatã de neglijenþã, având învedere absenþa documentelor medicaleimportante.


1.5. Informaþii generale despreunitãþile medicale Cetate ºi Poiana Mare

1.5.1. Spitalul de Psihiatrie PoianaMare (SPM)

La vremea faptelor în litigiu (februarie2004), SPM avea 436 de pacienþi.Personalul medical era alcãtuit din 5 medicipsihiatri, 4 medici rezidenþi – specializareapsihiatrie ºi 6 medici generaliºti.

Conform raportului CPT din 2004, în SPMau decedat 109 pacienþi în condiþii suspecte– 81 în perioada ianuarie-decembrie 2003,ºi 28 în primele cinci luni din 2004. CPTa efectuat trei vizite la SPM – în 1995, 1999ºi 2004 – ultima vizitã cu obiectivul specificde a ancheta creºterea alarmantã a rateimortalitãþii. În urma fiecãrei vizite, CPT aîntocmit rapoarte foarte critice, subliniind„condiþiile de trai inumane ºi degradante” dinSPM.

La data de 2 septembrie 2003, MinisterulSãnãtãþii a publicat un raport întocmit înurma vizitelor la anumite unitãþi medicale,în special SPM, semnalate ca problematiceîn rapoartele CPT. Se concluziona cãmedicamentele administrate pacienþilor dinSPM erau necorespunzãtoare, fie din cauzalipsei legãturii dintre diagnosticul psihiatricºi tratamentul acordat, fie din cauzainsuficienþei examenelor medicale. Se maimenþionau deficienþele constatate înlegãturã cu administrarea spitalului ºiinsuficienþa personalului medical raportat lanumãrul pacienþilor.

1.5.2. Unitatea Medico-Socialã Cetate(UMSC)

Din informaþiile prezentate de CRJ, reiesecã UMSC era o micã entitate medico-socialãcare, la începutul anului 2004, avea ocapacitate de 20 de paturi. La vremearespectivã, erau internaþi 18 pacienþi. Pânãla data de 1 ianuarie 2014 (datã la careentitatea a fost încadratã ca unitatemedico-socialã), UMSC fusese spital depsihiatrie.

În temeiul acreditãrii eliberate pe perioada2006-2009, UMSC era autorizatã sã ofere

servicii persoanelor adulte aflate în situaþiifamiliale dificile, punându-se accentul pecomponenta socialã a asistenþeimedico-sociale.

2. Aprecierile CurþiiÎn numele domnului Câmpeanu, CRJ a

susþinut cã acesta a fost lipsit de viaþã caurmare a efectului cumulat al unor acþiuni ºiomisiuni imputabile anumitor organe alestatului, contrar obligaþiei legale de a-iacorda acestuia îngrijiri ºi tratament. Deasemenea, CRJ considerã cã autoritãþilenu au instituit un mecanism efectiv capabilsã apere drepturile persoanelor cu handicapinternate în spitale pe termen lung. CRJafirmã, în special, cã acestea nu au efectuatanchete asupra deceselor suspecte.

În plus, CRJ a considerat cã graveleabateri în legãturã cu îngrijirile ºi tratamentuladministrate domnului Câmpeanu la UMSCºi SPM, condiþiile de viaþã din SPM ºiatitudinea generalã a autoritãþilor ºipersoanelor implicate în acordarea îngrijirilorºi tratamentului în ultimele luni din viaþatânãrului se interpreteazã, în ansamblu, darºi în parte, ca fiind un tratament inuman ºidegradant. Mai mult, conform CRJ, anchetaoficialã privind acuzaþiile de releletratamente nu a respectat obligaþiaproceduralã care îi revine statului în temeiulart. 3 din Convenþie.

Din perspectiva art. 13 coroborat cu art.2 ºi art. 3 din Convenþie, CRJ a susþinut cãordinea juridicã românã nu asigurã nicio calede atac efectivã în cazurile de moartesuspectã sau de rele tratamente într-unspital psihiatric.

CRJ a susþinut, de asemenea, cã domnulCâmpeanu a suferit o încãlcare a drepturilorce decurg din art. 5, art. 8 ºi art. 14 dinConvenþie.

2.1. Cu privire la admisibilitateGuvernul a considerat cã CRJ nu are

calitatea necesarã pentru a prezenta ocerere în numele domnului ValentinCâmpeanu, decedat între timp; prin urmare,cererea ar fi inadmisibilã pe motiv de incom-


patibilitate ratione personae cu art. 34 dinConvenþie

Faþã de argumentele Guvernului ºi aleCRJ, precum ºi ale terþilor intervenienþi încauzã (Comisarul pentru drepturile omuluial Consiliului Europei, Comitetul Helsinki dinBulgaria, Centrul pentru apãrareapersoanelor cu handicap mintal), Curtea areþinut urmãtoarele:

a) Abordarea Curþii în cauzeprecedente

i. Victime directePentru a putea introduce o cerere în

temeiul art. 34 din Convenþie, o persoanãtrebuie sã poatã demonstra cã a „suportatîn mod direct efectele” mãsurii în litigiu(Burden c. Regatului Unit [MC], nr. 13378/05, par. 33, ºi Ýlhan c. Turciei [MC], nr.22277/93, par. 52). Aceastã condiþie estenecesarã pentru a se declanºa mecanismulde protecþie prevãzut de Convenþie, chiardacã acest criteriu nu ar trebui aplicat într-unmod rigid, mecanic ºi inflexibil pe totparcursul procedurii [Karner c. Austriei, nr.40016/98, par. 25, ºi Fairfield ºi alþii c.Regatului Unit, decizie, nr. 24790/04).

În plus, urmând practica Curþii ºi a art. 34din Convenþie, o cerere nu poate fiprezentatã decât de cãtre persoanele caresunt în viaþã sau în numele lor (Varnava ºialþii c. Turciei [MC], nr. 16064/90, 16065/90,16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90,16071/90, 16072/90 ºi 16073/90, par. 111).Astfel, într-o serie de cauze în care victimadirectã decedase înainte de introducereacererii, Curtea a refuzat sã-i recunoascãvictimei directe, chiar dacã era reprezentatã,calitatea de locus standi în sensul art. 34din Convenþie (Aizpurua Ortiz ºi alþii c.Spaniei, 2 februarie 2010, nr. 42430/05, par.30; Dvoøáèek ºi Dvoøáèková c. Slovaciei,28 iulie 2009, nr. 30754/04, par. 41; Kaya ºiPolat c. Turciei, decizia din 21 octombrie2008, nr. 2794/05 ºi 40345/05).

ii. Victime indirecteCurtea a operat o distincþie între cauzele

din categoria sus-menþionatã ºi cele în caremoºtenitorilor unui reclamant li s-a admis sãmenþinã o cerere deja introdusã. Un

exemplu de jurisprudenþã, Fairfield ºi alþii(decizia citatã anterior): în acest caz, ofemeie, doamna Fairfield, a introdus dupãmoartea tatãlui sãu o cerere în care susþineaîncãlcarea drepturilor la libertateade gândire, de religie ºi de exprimare (art. 9ºi art. 10 din Convenþie); deºi instanþeleinterne au admis ca doamna Fairfield sãcontinue procedura, dupã decesul tatãluisãu, Curtea a refuzat sã-i recunoascãcalitatea de victimã ºi a fãcut o distincþie întreaceastã cauzã ºi cauza Dalban c. României[MC], nr. 28114/95), în care reclamantulfusese cel care a introdus cererea, vãduvalui nefãcând altceva decât sã continueprocedura dupã moartea sa.

În acest sens, Curtea face o diferenþiereîn funcþie de faptul cã decesul victimeidirecte se produce înainte sau dupã ce afost introdusã cererea în faþa sa.

În cazul în care reclamantul a decedatdupã introducerea cererii, Curtea a admiscã o rudã apropiatã sau un moºtenitor arputea, în principiu, continua procedura,întrucât reclamantul deþinea un interessuficient în cauzã (de exemplu, vãduva ºicopiii, în Raimondo c. Italiei, 22 februarie1994, par. 2, ºi Stojkovic c. „fostei RepubliceIugoslave a Macedoniei” , 8 noiembrie 2007,nr. 14818/02, par. 25; pãrinþii, în X c. Franþei,31 martie 1992, par. 26; nepotul ºipotenþialul moºtenitor, în decizia Malhousc. Republicii Cehe [MC], nr. 33071/96; saupartenera necãsãtoritã sau de facto, îndecizia Velikova c. Bulgariei, nr. 41488/98;a contrario, legatarul universal fãrã legãturide rudenie cu decedatul în deciziaThevenon c. Franþei, nr. 2476/02; nepoata,în Léger c. Franþei - radiere de pe rol [MC] ,30 martie 2009, nr. 19324/02, par. 50; fiicaunuia dintre reclamanþii iniþiali într-o cauzãreferitoare la drepturi netransferabile carerezultã din art. 3 ºi art. 8 ºi care privea uninteres privat, în M.P. ºi alþii c. Bulgariei, 15noiembrie 2011, nr. 22457/08, par. 96-100).

Situaþia este însã diferitã atunci cândvictima directã a decedat înainte deintroducerea cererii în faþa Curþii. În astfelde cazuri, Curtea, bazându-se pe o


interpretare autonomã a noþiunii „victimã”,a fost dispusã sã recunoascã calitateaprocesualã a unei rude apropiate, întrucâtcapetele de cerere ridicau o problemã deinteres general, cu privire la „respectuldrepturilor omului” (art. 37 par. 1 in fine dinConvenþie), iar reclamanþii, în calitate demoºtenitori, aveau un interes legitim înmenþinerea cererii, respectiv ca urmare aunui efect direct asupra propriilor drepturiale reclamantului (Micallef c. Maltei [MC],nr. 17056/06, par. 44-51, ºi Marie-LouiseLoyen ºi Bruneel c. Franþei, 5 iulie 2005, nr.55929/00, par. 21-31). Trebuie remarcatfaptul cã aceste ultime cauze au fost aduseîn faþa Curþii în urma sau în legãturã cu oprocedurã internã la care victima directãparticipase ea însãºi în cursul vieþii.

Curtea a recunoscut astfel unei rudeapropiate a victimei calitatea procesualã dea depune o cerere în situaþia în care victimaa decedat sau a dispãrut în împrejurãri încare s-a pretins cã era angajatãrãspunderea statului (Çakýcý c. Turciei [MC],nr. 23657/94, par. 92, Bazorkina c. Rusiei,decizia din 15 septembrie 2005, nr. 69481/01).

În Varnava ºi alþii (citatã anterior),reclamanþii au introdus cererile atât în numepropriu, cât ºi în numele pãrinþilor dispãruþi.Curtea a constatat cã nu este necesar sãse pronunþe cu privire la aspectul dacãtrebuie sau nu sã recunoascã calitatea dereclamanþi celor dispãruþi, deoarecenu exista nicio îndoialã cã rudele apropiateale acestora puteau prezenta plângerilelegate de dispariþia acestora (idem, par.112). Curtea a examinat cauza considerândcã rudele celor dispãruþi aveau calitatea dereclamanþi în sensul art. 34 din Convenþie.

În cauzele în care pretinsa încãlcare aConvenþiei nu era strâns legatã de o dispa-riþie sau un deces care sã ridice problemedin perspectiva art. 2, Curtea a urmat oabordare mai restrictivã, ca de exemplu încauza Sanles Sanles c. Spaniei (decizie, nr.48335/99), cu referire la interzicerea sinu-ciderii asistate. În aceastã cauzã, Curtea aconsiderat cã drepturile revendicate de

reclamantã în temeiul art. 2, art. 3, art. 5,art. 8, art. 9 ºi art. 14 din Convenþie intrã încategoria drepturilor netransferabile ºi aconcluzionat cã reclamanta, care eracumnata ºi moºtenitoarea legitimã apersoanei decedate, nu se putea pretindea fi victimã a unei încãlcãri, în numelecumnatului sãu. Curtea a ajuns la oconcluzie identicã în privinþa plângerilorformulate în temeiul art. 9 ºi art. 10 de fiicapresupusei victime (decizia Fairfield ºi alþii,citatã anterior).

În alte cauze legate de plângeri în temeiulart. 5, art. 6 ºi art. 8, Curtea a recunoscutcalitatea de victimã rudelor care audemonstrat existenþa unui interes moral dea o exonera pe victima decedatã de oricerãspundere (Nölkenbockhoff c. Germaniei,25 august 1987, par. 33, ºi Grãdinar c.Moldovei, 8 aprilie 2008, nr. 7170/02, par.95 ºi 97-98), sau de a-ºi proteja propriareputaþie ºi a familiilor lor (Brudnicka ºi alþiic. Poloniei, nr. 54723/00, par. 27-31,Armonienë c. Lituaniei, 25 noiembrie 2008,nr. 36919/02, par. 29, ºi Polanco Torres ºiMovilla Polanco c. Spaniei, 21 septembrie2010, nr. 34147/06, par. 31-33), sauau demonstrat existenþa unui interesmaterial rezultat dintr-un efect direct asupradrepturilor lor patrimoniale (Ressegatti c.Elveþiei, 13 iulie 2006, nr. 17671/02, par.23-25, Marie-Louise Loyen ºi Bruneel, par.29-30, Nölkenbockhoff, par. 33, ºi Micallef,par. 48). Existenþa unui interes general caresã necesite continuarea examinãriiplângerilor a fost, de asemenea, luatã înconsiderare (Marie-Louise Loyen ºi Bruneel,par. 29, Ressegatti, par. 26, Micallef, par.46 ºi 50, ºi Biç ºi alþii c. Turciei, 2 februarie2006, nr. 55955/00, par. 22-23).

În ceea ce priveºte participarea recla-mantului la procedura internã, Curtea nu aconsiderat-o ca fiind un criteriu relevant,între altele (Nölkenbockhoff, par. 33,Micallef, par. 48-49, Polanco Torres ºiMovilla Polanco, par. 31, ºi Grãdinar, par.98-99, Kaburov c. Bulgariei, decizia din 19iunie 2012, nr. 9035/06, par. 52-53).


iii. Victime potenþiale ºi actio popularisArt. 34 din Convenþie nu autorizeazã

formularea de plângeri in abstracto privindîncãlcãri ale Convenþiei. Acesta nurecunoaºte actio popularis (Klass ºi alþii c.Germaniei, 6 septembrie 1978, par. 33,Partidul Muncitoresc Georgian c. Georgiei,decizia din 22 mai 2007, nr. 9103/04, ºiBurden, citatã anterior, par. 33], ceea ceînseamnã cã un reclamant nu se poateplânge de o dispoziþie de drept intern, de opracticã naþionalã sau de un act public doarpentru cã, în opinia acestuia, ar fi încãlcatãConvenþia.

Pentru ca un reclamant sã poatã pretindecã este victimã, trebuie sã prezinte indiciirezonabile ºi convingãtoare asupraprobabilitãþii producerii unei încãlcãri în ceeace îl priveºte personal; simple suspiciuni sauspeculaþii sunt insuficiente în aceastãprivinþã (Tauira ºi alte 18 persoane c.Franþei, nr. 28204/95, decizia Comisiei din4 decembrie 1995, Monnat c. Elveþiei, nr.73604/01, par. 31-32).

iv. ReprezentarePotrivit jurisprudenþei constante a Curþii,

o cerere nu poate fi introdusã în faþa sa decâtde cãtre persoanele care sunt în viaþã sauîn numele lor.

În cazul în care un reclamant decide maidegrabã sã fie reprezentat, în temeiul art.36 par. 1 din Regulamentul Curþii, decât sãintroducã singur cererea, art. 45 par. 3 dinRegulament îi impune sã prezinte o procurãscrisã, semnatã în mod corespunzãtor. Esteesenþial ca reprezentantul sã demonstrezecã a primit instrucþiuni precise ºi expliciteale presupusei victime, în sensul art. 34,în numele cãreia intenþioneazã sã acþionezeîn faþa Curþii (Post c. Þãrilor de Jos, deciziadin 20 ianuarie 2009, nr. 21727/08; în ceeace priveºte valabilitatea procurii, a se vedeaAliev c. Georgiei, 13 ianuarie 2009, nr. 522/04, par. 44-49).

Cu toate acestea, organismele Con-venþiei au susþinut cã anumite consideraþiiar putea fi justificate în cazul pretinselorvictime ale încãlcãrilor art. 2, art. 3 ºi art. 8din Convenþie cauzate de autoritãþilenaþionale.

Cererile formulate de persoaneparticulare în numele victimei sau victimelorau fost astfel declarate admisibile, chiardacã nu era prezentat niciun tip de procurãvalidã. O atenþie deosebitã a fost acordatãfactorilor legaþi de vulnerabilitate, cum ar fivârsta, sexul sau invaliditatea, care puteauîmpiedica unele victime sã-ºi prezinte cauzaîn faþa Curþii, þinându-se seama în modcorespunzãtor de legãtura dintre victimã ºipersoana care era autoarea cererii (a sevedea, mutatis mutandis, Ýlhan, citatãanterior, par. 55, unde plângerile au fostformulate de reclamant în numele frateluisãu, care fusese supus la rele tratamente;Y.F. c. Turciei, nr. 24209/94, par. 29, undesoþul s-a plâns cã soþia lui a fost forþatã sãse supunã unui examen ginecologic; ºi S.P.,D.P. ºi A.T. c. Regatului Unit, în care cerereafost introdusã de cãtre un solicitor în numelecopiilor pe care i-a reprezentat în cadrulprocedurilor interne, în care fusese numittutore ad litem).

În schimb, în Nencheva ºi alþii (citatãanterior, par. 93), Curtea nu a recunoscutcalitatea de victimã asociaþiei reclamantecare acþiona în numele victimelor directe. Înfapt, Curtea a observat cã asociaþia nu aprezentat cauza în faþa instanþelor interneºi, în plus, faptele incriminate nu aveauimpact asupra activitãþilor sale, în mãsuraîn care asociaþia putea sã-ºi continueactivitatea pentru a-ºi realiza obiectivele.Curtea a recunoscut calitatea procesualã arudelor apropiate ale unora dintre victime,dar nu s-a pronunþat cu privire la problemareprezentãrii victimelor care nu erau înmãsurã sã acþioneze în nume propriu, în faþasa; cu toate acestea, a recunoscut cãcircumstanþe excepþionale ar putea impunemãsuri excepþionale.

b) Cu privire la calitatea procesualã aCRJ în speþã

Prezenta speþã se referã la domnulCâmpeanu, o persoanã extrem devulnerabilã, fãrã rude apropiate. DomnulCâmpeanu era un tânãr rom cu deficienþemintale severe ºi infectat cu HIV. A fost îngrija autoritãþilor publice de-a lungul întregii


vieþi ºi a decedat în spital. Moartea lui s-adatorat neglijenþei. La acest moment, fãrã afi avut contacte semnificative cu tânãrul întimpul vieþii acestuia ºi fãrã a fi putut sãprimeascã instrucþiuni din partea sa ori dinpartea oricãrei alte persoane competente,asociaþia reclamantã (CRJ) doreºte sãsesizeze Curtea cu o cerere privind,în special, circumstanþele morþii sale.

Curtea a considerat cã aceastã cauzã nuse încadreazã cu uºurinþã în niciuna dincategoriile acoperite de jurisprudenþasus-menþionatã ºi ridicã aºadar o problemãdificilã de interpretare a Convenþiei în ceeace priveºte calitatea procesualã a CRJ.Pentru a o soluþiona, Curtea a þinut seamade faptul cã se impune interpretareaConvenþiei ca garantând drepturi concreteºi specifice, nu teoretice ºi iluzorii (a sevedea Artico c. Italiei, 13 mai 1980, par. 33ºi referinþele citate acolo). Trebuie sã semenþinã, de asemenea, ºi spiritul potrivitcãruia hotãrârile sale „nu servesc doarpentru soluþionarea cauzelor în care a fostsesizatã, ci, în sens mai larg, pentrua clarifica, proteja ºi dezvolta normeleConvenþiei ºi, astfel, pentru a contribui larespectarea, de cãtre state, a angaja-mentelor pe care ºi le-au asumat în calitatede pãrþi contractante (Irlanda c. RegatuluiUnit, 18 ianuarie 1978, par. 154, ºiKonstantin Markin c. Rusiei [MC], nr. 30078/06, par. 89). În acelaºi timp, dupã cum reiesedin jurisprudenþa sus-menþionatã în ceea cepriveºte calitatea de victimã ºi conceptul„calitate procesualã”, Curtea trebuie sãvegheze cã sunt interpretate într-un modcoerent condiþiile de admisibilitate caretrebuie îndeplinite.

În opinia Curþii, este incontestabil faptulcã domnul Câmpeanu a fost victima directã,în sensul art. 34 din Convenþie, a unorcircumstanþe care au condus la moartea saºi care se aflã în centrul principalei pretenþiiprezentate în faþa Curþii în speþã, ºi anumecapãtul de cerere întemeiat pe art. 2 dinConvenþie.

Pe de altã parte, Curtea a considerat cãnu existã suficiente motive relevante pentru

a considera CRJ o victimã indirectã în raportcu jurisprudenþa sa. În acest sens, subliniazãcã CRJ nu a demonstrat existenþa unei„legãturi [suficient de] strânse” cu victimadirectã; nu pretinde a avea un „interespersonal” în a menþine capetele de cerereîn cauzã în faþa Curþii, având în vederedefiniþia pe care jurisprudenþa Curþii o oferãacestor noþiuni.

În timpul vieþii, domnul Câmpeanu nu ainiþiat în faþa instanþelor naþionale nicioprocedurã pentru a se plânge cu privire lasituaþia sa medicalã ºi juridicã. Dacã la nivelformal era considerat o persoanã cu deplinãcapacitate juridicã, este clar cã, în practicã,nu a fost tratat ca atare. Oricum, Curtea aconsiderat cã, având în vederevulnerabilitatea sa extremã, domnulCâmpeanu nu era capabil sã iniþieze singuro astfel de procedurã, fãrã sprijin sauconsiliere juridicã adecvate. Tânãrul se afla,aºadar, într-o situaþie cu totul diferitã ºi maipuþin favorabilã decât cele examinate deCurte în cauzele anterioare, care se refereaula persoanele cu capacitate juridicã, sau celpuþin pe care nimic nu le-a împiedicat sãiniþieze o procedurã în timpul vieþii ºi înnumele cãrora au fost introduse cereri dupãmoartea lor.

Dupã moartea domnului Câmpeanu, CRJs-a angajat într-o serie de proceduri internepentru a clarifica circumstanþele acesteia.Întrucât, în cele din urmã, investigaþiile aucondus la concluzia cã nu a existat niciofaptã penalã asociatã cu decesul, CRJ aintrodus prezenta cerere în faþa Curþii.

Curtea acordã o importanþã considerabilãfaptului cã nici capacitatea procesualã aCRJ de a acþiona în numele domnuluiCâmpeanu, nici observaþiile formulate înnumele sãu cãtre autoritãþile medicale ºijudiciare interne nu au fost în niciun modpuse la îndoialã sau contestate. Acesteiniþiative, care în mod normal ar fi þinutde responsabilitatea unui tutore sau a unuireprezentant, au fost luate de CRJ fãrã nicioobiecþie din partea autoritãþilor competente,care le-au dat urmare ºi au tratat toatecererile care le-au fost transmise.


De asemenea, Curtea a observat cã, lamomentul decesului, domnul Câmpeanu nuavea rude apropiate cunoscute ºi cã, atuncicând a devenit major, statul nu a desemnatnicio persoanã competentã sau tutorepentru a-i apãra interesele – juridice saude orice gen – în ciuda obligaþiei legale careprevedea o astfel de mãsurã. La nivelnaþional, CRJ nu a intervenit în calitate dereprezentant decât cu scurt timp înainte demoartea tânãrului, în mãsura în care, în modclar, acesta se afla în imposibilitatea de a-ºiexprima orice dorinþã sau opinie cu privirela propriile nevoi ºi interese ºi, a fortiori,asupra posibilitãþii de a formula o acþiune.Întrucât autoritãþile nu au desemnat niciuntutore legal sau un alt reprezentant, nuexista nicio formã de reprezentare ºi nici nua fost pusã în aplicare pentru a protejapartea în cauzã sau pentru a prezentaobservaþii în numele sãu în faþa autoritãþilorspitalului, a instanþelor naþionale sau în faþaCurþii (a se vedea, mutatis mutandis, P., C.ºi S. c. Regatului Unit, decizia din11 decembrie 2001, nr. 56547/00, ºi B. c.României nr. 2, citatã anterior, par. 96-97).De asemenea, trebuie notat faptul cãplângerea principalã întemeiatã peConvenþie se referã la pretenþii întemeiatepe art. 2 („dreptul la viaþã”), pe care domnulCâmpeanu, deºi era victimã directã, nu le-aputut în mod evident prezenta, întrucâtdecedase.

În contextul expus mai sus, Curtea esteconvinsã cã, având în vedere circumstanþeleexcepþionale ale cauzei ºi gravitateaacuzaþiilor formulate, trebuie sã i serecunoascã CRJ calitatea procesualã încalitate de reprezentant al domnuluiCâmpeanu, chiar dacã nu a primit procurãpentru a acþiona în numele tânãrului ºi chiardacã acesta a decedat înainte deintroducerea cererii în temeiul Convenþiei.A concluziona în mod diferit ar împiedicaposibilitatea ca aceste acuzaþii grave deîncãlcare a Convenþiei sã fie examinate lanivel internaþional, cu riscul ca statul pârâtsã fie exonerat de rãspunderea ce îi revineîn temeiul Convenþiei, prin efectul produs

prin nedesemnarea de cãtre stat, cuîncãlcarea obligaþiilor care îi revin în temeiuldreptului intern, a unui reprezentant legalcare sã acþioneze în numele tânãrului (a sevedea, de asemenea, mutatis mutandis, P.,C. ºi S. c. Regatului Unit, citatã anterior, ºiColegiul Consilierilor Juridici Argeº c.României, 8 martie 2011, nr. 2162/05, par.26). A permite statului pârât sã fie exoneratastfel de rãspunderea pe care o are ar fiincompatibil cu spiritul general al Convenþieiºi cu obligaþia pe care art. 34 din Convenþieo impune Înaltelor Pãrþi Contractante, de anu împiedica în niciun fel exercitareaefectivã a dreptului de a formula o cerere înfaþa Curþii.

A recunoaºte CRJ calitatea de a acþionaca reprezentant al domnului Câmpeanuînseamnã a adopta o abordare conformã cucea care se aplicã dreptului la controljurisdicþional, vizat de art. 5 par. 4din Convenþie în cazul „alienaþilor” (art. 5 par.1 lit. e). Curtea a reamintit cã este necesar,în acest context, ca partea în cauzã sã aibãacces la instanþã ºi sã aibã ocazia de a fiaudiatã personal sau, dupã caz, printr-oformã de reprezentare, altfel neputându-seconsidera cã s-ar fi bucurat de „garanþiilefundamentale de procedurã aplicate înmaterie de privare de libertate” (De Wilde,Ooms ºi Versyp c. Belgiei, 18 iunie 1971,par. 76). Bolile mintale pot conduce lalimitarea sau modificarea acestui drept înprivinþa condiþiilor de exercitare (Golder c.Regatului Unit, 21 februarie 1975, par. 39),dar nu justificã o încãlcare a esenþei sale.Într-adevãr, se pot impune garanþii specialede procedurã pentru a-i proteja pe cei care,din cauza afecþiunilor lor mintale, nu suntcapabili pe deplin sã acþioneze în numepropriu (Winterwerp c. Þãrilor de Jos, 24octombrie 1979, par. 60). Un obstacol în faptpoate aduce atingere Convenþiei la fel caun obstacol juridic (Golder, citatã anterior,par. 26).

În consecinþã, Curtea a respins excepþiaGuvernului cu privire la lipsa locus standi aCRJ, organizaþia având calitatea dereprezentant de facto al domnuluiCâmpeanu.


Prin urmare, constatând cã aceste capetede cerere aflate în discuþie nu sunt în modvãdit nefondate în sensul art. 35 par. 3 lit.a) din Convenþie ºi cã nu prezintã niciun altmotiv de inadmisibilitate, Curtea le-adeclarat admisibile.

2.2. Asupra art. 2 din Convenþie

2.2.1. Principii generalePrima tezã a art. 2 par. 1 obligã statul nu

numai sã nu provoace cu intenþie ºi în modilegal moartea unei persoane, ci ºi sã iamãsurile necesare pentru a proteja viaþapersoanelor aflate sub jurisdicþia sa (L.C.B.c. Regatului Unit, 9 iunie 1998, par. 36).

Obligaþiile pozitive care decurg din art. 2ar trebui sã fie interpretate ca aplicându-seîn contextul oricãrei activitãþi, fie ea publicãsau nu, de naturã sã punã în discuþie dreptulla viaþã. Este cazul, de exemplu, în domeniulsãnãtãþii, în ceea ce priveºte acþiunile sauinacþiunile personalului medico-sanitar(Dodov, citatã anterior, par. 70, 79-83 ºi 87,Vo c. Franþei [MC], nr. 53924/00, par. 89-90),statele trebuie sã instituie un cadru legislativcare sã impunã spitalelor, indiferent cã suntpublice sau private, adoptarea de mãsuriadecvate care sã asigure protejarea vieþiipacienþilor (Calvelli ºi Ciglio c. Italiei [MC],nr. 32967/96, par. 49). Aceastã obligaþie seaplicã în special în urmãtoarele cazuri:atunci când capacitatea pacienþilor de aavea grijã de ei înºiºi este limitatã (Dodov,par. 81); în contextul gestionãrii activitãþilorpericuloase (Öneryýldýz c. Turciei [MC], nr.48939/99, par. 71); în ceea ce priveºteautoritãþile din educaþie, care au datoria dea proteja sãnãtatea ºi bunãstarea elevilor,care se aflã sub controlul exclusiv al acestorautoritãþi, în special copiii mici, care suntdeosebit de vulnerabili (Ilbeyi Kemaloðlu þiMeriye Kemaloðlu c. Turciei, 10 aprilie 2012,nr. 19986/06, par. 35); ºi, în mod similar, încontextul ajutorului ºi îngrijirilor medicaleacordate copiilor mici plasaþi în instituþiipublice (Nencheva ºi alþii, citatã anterior, par.105-116).

Pentru a exista o astfel de obligaþiepozitivã, trebuie sã se stabileascã faptul cã

autoritãþile ºtiau sau ar fi trebuit sã ºtie,având în vedere circumstanþele, cã victimaera ameninþatã în mod real ºi imediat dincauza actelor infracþionale ale unui terþ(Nencheva ºi alþii, citatã anterior, par. 108)ºi cã acestea, în cadrul competenþelor lor,nu au luat mãsurile despre care se puteaestima, în mod rezonabil, cã ar fi atenuatfãrã îndoialã acest risc (A. ºi alþii c. Turciei,27 iulie 2004, nr. 30015/96, par. 44-45).

Având în vedere importanþa protecþieiacordate de art. 2, Curtea trebuie sãexamineze, într-un mod extrem de atent,cazurile în care s-a produs moartea ºi sã iaîn considerare nu doar actele funcþionarilorstatului, ci, deopotrivã, toate circumstanþelecauzei. Persoanele în stare de detenþiese aflã într-o situaþie de vulnerabilitate, iarautoritãþile au datoria de a le proteja. Însituaþia în care autoritãþile decid sã plasezeºi sã menþinã în stare de privare de libertateo persoanã cu handicap, trebuie sã veghezecu o rigoare specialã ca aceste condiþii dedetenþie sã rãspundã nevoilor specificegenerate de handicap (Jasinskis c. Letoniei,21 decembrie 2010, nr. 45744/08, par. 59).Mai general, Curtea a reþinut cã statele auobligaþia de a lua mãsuri speciale pentrua asigura protecþia efectivã a persoanelorvulnerabile împotriva relelor tratamente decare autoritãþile au sau ar fi trebuit sã aibãcunoºtinþã (Z ºi alþii c. Regatului Unit [MC],nr. 29392/95, par. 73). Prin urmare, în cazulîn care un individ este plasat în detenþie înmomentul în care se aflã într-o stare bunãde sãnãtate ºi apoi moare, statul areobligaþia sã ofere o explicaþie satisfãcãtoareºi convingãtoare asupra faptelor care aucondus la deces (Carabulea c. României,13 iulie 2010, nr. 45661/99, par. 108) ºi, încazul în care contestã afirmaþiile victimei,sã prezinte probe adecvate pentru a punela îndoialã acest fapt, în special atunci cândafirmaþiile sunt confirmate de rapoartelemedicale (Selmouni c. Franþei [MC], nr.25803/94, par. 87, ºi Abdülsamet Yaman c.Turciei, 2 noiembrie 2004, nr. 32446/96, par.43).

Pentru a evalua elementele de probã,Curtea a reþinut criteriul probei „dincolo de


orice îndoialã rezonabilã”. O astfel de probãpoate însã reieºi dintr-o serie de indicii sauprezumþii necontestate, suficient deserioase, precise ºi concordante (Orhan c.Turciei, 18 iunie 2002, nr. 25656/94, par.264, ºi Irlanda c. Regatului Unit, citatãanterior, par. 161).

În temeiul obligaþiei sale de a protejadreptul la viaþã, statul trebuie sã ia nu doarmãsuri rezonabile pentru a garantasecuritatea persoanelor în locuri publice, ciºi sã se asigure cã dispune de un sistemjudiciar eficient ºi independent care sã oferecãi juridice care sã permitã în termen scurt,în cazuri de vãtãmãri grave sau deces, sãse stabileascã faptele, sã fie traºi larãspundere vinovaþii ºi sã ofere victimelor oreparaþie adecvatã (Dodov, par. 83).

Aceastã obligaþie nu impune, în modnecesar, în toate cazurile, o cale de atac denaturã penalã. Astfel, odatã stabilitãneglijenþa, obligaþia este îndeplinitã, deexemplu, dacã sistemul juridic în cauzãoferã victimelor o cale de atac în faþainstanþelor civile, fie singurã, fie împreunãcu o cale de atac în faþa instanþelor penale.Cu toate acestea, art. 2 din Convenþie nupresupune doar ca mecanismele deprotecþie prevãzute de dreptul intern sãexiste în teorie, ci, mai presus de toate, elesã ºi funcþioneze efectiv în practicã (Calvelliºi Ciglio, citatã anterior, par. 53).

În plus, instanþele naþionale trebuie sãvegheze ca infracþiunile care pun în pericolviaþa sã nu rãmânã nepedepsite. Acest fapteste indispensabil pentru a menþineîncrederea publicului ºi pentru a asiguraadeziunea sa la statul de drept ºi pentru apreveni orice apariþie a unor acte ilegale saucomplicitate la comiterea acestora (a sevedea, mutatis mutandis, Nikolova ºiVelitchkova c. Bulgariei, nr. 7888/03, par.57, 20 decembrie 2007). Sarcina Curþiiconstã, aºadar, în a verifica dacã ºi în cemãsurã instanþele, înainte de a ajunge la oasemenea concluzie, au examinat curigurozitate cerinþele art. 2 din Convenþie,pentru a menþine efectul descurajatoral sistemului judiciar instituit ºi pentru a

garanta cã încãlcãrile dreptului la viaþã suntexaminate ºi soluþionate (Öneryýldýz, citatãanterior, par. 96).

2.2.2. Aplicarea acestor principii înspeþã

a) Aspectul materialReferindu-se la contextul cauzei, Curtea

a reþinut, de la început, cã domnulCâmpeanu ºi-a trãit întreaga viaþã în grijaautoritãþilor interne: abandonat la naºtere,a crescut într-un orfelinat, ulterior a fosttransferat într-un centru de plasament, apoila UMSC ºi, în cele din urmã, la SPM, undea murit prematur, la 20 februarie 2004.

În niciun moment dupã împlinirea vârsteide 18 ani, domnului Câmpeanu nu i-a fostdesemnat un tutore sau un curator.Autoritãþile au presupus, aºadar, cã arecapacitate juridicã deplinã, în ciudahandicapului sãu mintal sever.

Admiþând cã lucrurile au stat astfel,Curtea a reþinut cã gestionarea de cãtreautoritãþile medicale a cazului domnuluiCâmpeanu nu a respectat cerinþele Legii nr.487/2002 privind sãnãtatea mintalãreferitoare la pacienþii care au capacitatejuridicã deplinã: astfel, consimþãmântultânãrului pentru transferurile succesive dela o unitate medicalã la alta nu a fost acordatdupã împlinirea vârstei de 18 ani; nu i-a fostcerut niciun consimþãmânt pentru internareala SPM, care este o instituþie psihiatricã;pacientul nu a fost nici informat, niciconsultat cu privire la asistenþa medicalãacordatã ºi nu a fost informat cu privire laposibilitatea de a contesta mãsurilesus-menþionate. Justificarea oferitã deautoritãþi a constat în a susþine cã tânãrul„nu era cooperant” ºi cã „nu se puteacomunica cu el”.

În acest context, Curtea a reamintit cã,în hotãrârea B. c. României nr. 2 (19februarie 2013, par. 93-98), a evidenþiatdeficienþele grave în modul în careautoritãþile aplicã prevederile legii privindsãnãtatea mintalã în cazul pacienþilorvulnerabili, lãsaþi fãrã nicio asistenþã sauprotecþie juridicã la internarea într-o instituþiepsihiatricã din România.


În plus, Curtea a observat cã deciziileautoritãþilor naþionale de a-l transfera pedomnul Câmpeanu ºi de a-l interna, mai întâila UMSC ºi apoi la SPM, au fost luate, înesenþã, în funcþie de consimþãmântul saulipsa consimþãmântului de a-l primi pepacient, nu în funcþie de capacitateainstituþiilor de a-i oferi sprijin ºi îngrijirimedicale adecvate. În aceastã privinþã,Curtea nu a putut face abstracþie de faptulcã domnul Câmpeanu a fost iniþial internatla UMSC, structurã care nu era pregãtitã sãse ocupe de pacienþii cu tulburãri mintale ºicã în cele din urmã a fost internat la SPM;deºi acest spital refuzase anterior sã-laccepte, pe motiv cã nu dispuneade mijloacele necesare pentru a-i trata pepacienþii infectaþi cu HIV.

Prin urmare, Curtea a considerat cãdomnul Câmpeanu a fost transferat de la ostructurã la alta fãrã un diagnostic ºi fãrã omonitorizare adecvatã ºi într-un dispreþ totalfaþã de starea sa realã de sãnãtate ºi faþãde nevoile sale medicale esenþiale. A fostremarcatã, în special, neglijenþa de careautoritãþile au dat dovadã, omiþând sãasigure administrarea corectã atratamentului antiretroviral pacientului,întrucât nu i-au asigurat medicamentele înprimele zile ale internãrii în UMSC ºi, apoi,în timp ce se afla la SPM, nu i le-au maiasigurat deloc.

Pentru a ajunge la aceste concluzii,Curtea s-a bazat pe observaþiile CRJ,coroborate cu probele medicale prezentatede instanþele naþionale ºi concluziileexpertului cãruia i s-a solicitat sã emitãun aviz cu privire la abordarea terapeuticãurmatã în privinþa domnului Câmpeanu,precum ºi cu informaþii furnizate de CEIPdespre condiþiile generale în care esteadministrat tratamentul antiretroviral copiilorinfectaþi cu HIV, ceea ce face ca afirmaþiileCRJ sã fie plauzibile. Þinând seama deaceste elemente, Curtea a considerat cãafirmaþiile Guvernului în sens contrar suntpuþin convingãtoare, în mãsura în care elenu sunt coroborate cu niciun alt element caresã le probeze veridicitatea dincolo de oriceîndoialã rezonabilã.

În plus, faptele cauzei aratã cã, fiindconfruntate cu o schimbare bruscã decomportament a pacientului, care a devenithiperagresiv ºi agitat, autoritãþile medicaleau decis sã-l transfere pe pacient într-oinstituþie psihiatricã, ºi anume SPM, unde afost plasat într-o secþie care nu aveaun medic psihiatru. Aºa cum s-a indicat maisus, SPM nu avea echipament la momentulrespectiv pentru a trata pacienþii seropozitivi;în plus, în timp internãrii la SPM, pacientulnu a fost niciodatã examinat de un medicspecialist în boli infecþioase.

Singurul tratament acordat domnuluiCâmpeanu a constat în administrarea desedative ºi de vitamine, nefiind efectuatãnicio investigaþie medicalã serioasã pentrua stabili cauzele stãrii sale mintale. De fapt,autoritãþile nu au prezentat documentemedicale în care sã fie descrisã stareaclinicã a domnului Câmpeanu în timp ce seafla la UMSC ºi apoi la SPM. De asemenea,informaþiile cu privire la posibilele cauze aledecesului persoanei sunt lipsite de precizie:certificatul de deces menþiona HIV ºideficienþele intelectuale ca factori importanþicare au dus la decesul sãu, ceea ce justificadecizia autoritãþilor de a nu mai efectuaautopsia obligatorie.

Curtea a fãcut trimitere la concluziileraportului medical întocmit de expertulsolicitat de CRJ, care descrie documentelemedicale ca fiind „superficiale [ºi] de slabãcalitate” în ceea ce priveºte starea desãnãtate a domnului Câmpeanu. Expertizaprecizeazã cã supravegherea medicalã înambele instituþii aflate în cauzã a fost „totalinsuficientã” ºi cã autoritãþile medicale,confruntate cu deteriorarea stãrii desãnãtate a pacientului, au luat mãsuri carear putea fi cel mai bine descrise ca fiindpaliative. Expertul a adãugat cã multiplelecauze posibile ale decesului, în specialpneumonia cu Pneumocystis (de aseme-nea, menþionatã în raportul de autopsiere)nu au fost niciodatã nici studiate, nicidiagnosticat, cu atât mai puþin tratate, nicila UMSC, nici la SPM. Expertul a conclu-zionat cã decesul domnului Câmpeanu


survenit la SPM este rezultatul unui „culpemedicale grave”.

În acest context, Curtea a considerat cã,pentru a evalua elementele care i-au fostprezentate, trebuie sã acorde o atenþiedeosebitã stãrii de vulnerabilitate a domnuluiCâmpeanu, precum ºi faptului cã ºi-apetrecut întreaga viaþã aflat în grijaautoritãþilor, cãrora le revine aºadar obligaþiade a rãspunde în privinþa tratamentului ºide a oferi explicaþii plauzibile pe acestsubiect.

În primul rând, Curtea a notat cãobservaþiile CRJ privind faptele care aucondus la decesul domnului Câmpeanu suntferm susþinute de existenþa unor deficienþegrave în deciziile autoritãþilor medicale.Aceste deficienþe au fost descrise înmotivarea rezoluþiei prim-procurorului din23 august 2005, în hotãrârea primei instanþedin 3 octombrie 2007, care a dispusretrimiterea cauzei pentru suplimentareaanchetei, precum ºi în concluziile expertizeimedicale prezentate în speþã de CRJ.

În al doilea rând, Curtea a considerat cãGuvernul nu a prezentat probe suficientecare sã punã la îndoialã veridicitateaafirmaþiilor formulate în numele victimei. Deºia admis cã infecþia cu HIV poate fi o boalãevolutivã extrem de gravã, Curtea nu a pututignora indiciile clare ºi coerente caredemonstreazã ca vicii grave au marcatprocesul decizional cu privire laadministrarea de medicamente ºi îngrijiriadecvate domnului Câmpeanu. Guvernul nua completat lacunele rezultate din lipsa unoracte medicale adecvate care sãdemonstreze care era starea de sãnãtate adomnului Câmpeanu înainte de deces ºi pecele rezultate din lipsa de informaþiirelevante cu privire la cauza realã adecesului.

În plus, plasând situaþia personalã adomnului Câmpeanu în contextul general,Curtea a observat cã, la momentul faptelor,fuseserã deja semnalate câteva zeci dedecese survenite la SPM (81 în 2003 ºi 28la începutul anului 2004); aºa cum indicãraportul CPT din 2004, au fost observate

în continuare deficienþe grave cu privire laalimentaþia pacienþilor, lipsa încãlzirii ºicondiþiilor de viaþã în general dificile,deficienþe care au condus la o deteriorareprogresivã a sãnãtãþii pacienþilor, în speciala celor mai vulnerabili. Diverse organismeinternaþionale au descris condiþiileîngrozitoare existente la SPM, astfel cãautoritãþile naþionale erau pe deplininformate despre situaþia foarte dificilã careexista în aceastã instituþie.

În ciuda afirmaþiilor Guvernului potrivitcãrora condiþiile de viaþã de la SPM erausatisfãcãtoare, Curtea a observat cã, lamomentul relevant, puse în faþa rapoartelordiferitelor organisme internaþionale în cauzã,autoritãþile naþionale au recunoscutdeficienþele de la SPM în ceea ce priveºteîncãlzirea ºi alimentarea cu apã, condiþiilede viaþã ºi de igienã, precum ºi asistenþamedicalã.

Curtea a observat cã, în cauza Nenchevaºi alþii, a hotãrât cã statul bulgarnu ºi-a îndeplinit obligaþiile care îi revin întemeiul art. 2, pe motiv cã nu a luat suficientemãsuri suficient de prompte pentru agaranta o protecþie eficientã ºi adecvatã avieþii tinerilor dintr-un aºezãmânt social. Înaceastã cauzã, Curtea a luat în considerarefaptul cã decesul copiilor nu a reprezentatun eveniment brusc, în mãsura în careautoritãþile fuseserã deja informate cu privirela condiþiile îngrozitoare din aºezãmânt ºicu privire la rata mortalitãþii înregistratã înlunile precedente perioadei în cauzã (par.121-123).

Curtea a considerat, de asemenea, cãautoritãþile naþionale au avut în speþã unrãspuns inadecvat la situaþia generalã dificilãcare exista la acel moment la SPM.Autoritãþile erau pe deplin conºtiente defaptul cã lipsa încãlzirii ºi a unei alimentaþiiadecvate, precum ºi lipsa de personal ºide resurse medicale, în special demedicamente, a provocat o creºtere anumãrului de decese în cursul iernii din2003.

În aceste condiþii, a fost cu atât maievident pentru Curte cã, decizând internarea


domnului Câmpeanu la SPM, în ciuda uneivulnerabilitãþi deja crescute, autoritãþilenaþionale i-au pus în mod nejustificat viaþaîn pericol. Curtea a considerat cãneîndeplinirea în mod continuu de cãtrepersonalul medical a obligaþiei de a-i asiguradomnului Câmpeanu un tratament ºi îngrijiriadecvate a constituit un factor hotãrâtor îndecesul prematur al tânãrului.

Curtea a concluzionat cã autoritãþilenaþionale nu i-au asigurat domnuluiCâmpeanu nivelul necesar de protecþie avieþii sale. Prin urmare, nu au respectatcerinþele materiale impuse de art. 2 dinConvenþie.

b) Aspectul proceduralCurtea a considerat cã autoritãþile nu

numai cã nu au reuºit sã rãspundã nevoilormedicale cele mai elementare ale domnuluiCâmpeanu atunci când era în viaþã, dar nicinu au clarificat circumstanþele decesului, înspecial prin identificarea persoanelorrãspunzãtoare.

Curtea a observat cã anumite nereguliprocedurale au fost evidenþiate la momentulrespectiv de diverse rapoarte din parteaautoritãþilor naþionale, în specialneefectuarea, contrar dispoziþiilor de dreptintern, a unei autopsii imediat dupã decesuldomnului Câmpeanu ºi lipsa unei ancheteefective privind abordarea terapeuticãaplicatã tânãrului.

În plus, hotãrârea Judecãtoriei Calafat asubliniat grave vicii procedurale, inclusivfaptul cã nu au fost colectate probemedicale esenþiale, iar declaraþiilecontradictorii ale personalului medical nu aufost clarificate. Aceastã hotãrâre nu a fostconfirmatã de tribunal, iar viciile relevate nuau fost, cu toate acestea, niciodatãexaminate, cu atât mai puþin corectate. Înscurta sa motivare, tribunalul s-a bazat, înprincipal, pe decizia Colegiului Medicilor ºipe raportul medico-legal, care excludeauorice neglijenþã medicalã în speþã ºiconcluzionau cã pacientul a primit untratament medical satisfãcãtor.

Curtea a considerat cã aceste concluziiuimitor de laconice, având în vedere

insuficienþa – recunoscutã – a informaþiilormedicale care sã descrie tratamentuladministrat domnului Câmpeanu ºi situaþiaobiectivã de la SPM în materie de resurseumane ºi medicale.

De altfel, Curtea a luat notã de afirmaþiaCRJ potrivit cãreia anchetele penaledeschise în urma a 129 de decese raportatela SPM între 2002 ºi 2004 au fost toateclasate fãrã ca vreo persoanã sã fi fostanchetatã sau sã fi rãspuns civil sau penal.

Având în vedere toate acesteconsiderente, Curtea a considerat cãautoritãþile nu au supus cazul domnuluiCâmpeanu unui examen scrupulos, impusde art. 2 din Convenþie, ºi cã, prin urmare,nu au efectuat o anchetã efectivã asupracircumstanþelor decesului. În consecinþã, aconcluzionat cã a fost încãlcat art. 2 dinConvenþie ºi sub aspect procedural.

2.3. Asupra art. 13 coroborat cu art. 2din Convenþie

2.3.1. Principii generaleArt. 13 din Convenþie garanteazã

existenþa în dreptul intern a unei cãi de ataccare sã permitã prevalarea de drepturile ºilibertãþile Convenþiei, astfel cum ar putea fiele consacrate.

Prin urmare, aceastã dispoziþie are dreptconsecinþã impunerea unei cãi de atacinterne care permite instanþei naþionalecompetente sã se pronunþe cu privire laconþinutul unei „plângeri credibile”întemeiate pe Convenþie ºi sã ofere mãsurilede reparaþie corespunzãtoare, chiar dacãstatele contractante beneficiazã de oanumitã marjã de apreciere cu privire lamodul de a se conforma obligaþiilor impusede dispoziþia menþionatã.

Domeniul de aplicare a obligaþiei caredecurge din art. 13 variazã în funcþie denatura capãtului de cerere pe carereclamantul îl întemeiazã pe Convenþie. Cutoate acestea, calea de atac prevãzutã laart. 13 trebuie sã fie „efectivã” atât înpracticã, cât ºi în drept, în special în sensulcã exercitarea acesteia nu trebuie sã fie


împiedicatã în mod nejustificat de actele sauomisiunile autoritãþilor statului pârât (Paul ºiAudrey Edwards c. Regatului Unit, nr.46477/99, par. 96-97).

Atunci când un astfel de drept de oimportanþã fundamentalã precum dreptul laviaþã sau interzicerea torturii sau atratamentelor inumane sau degradante esteimplicat, art. 13 impune, în afarã de plataunor despãgubiri acolo unde este necesar,efectuarea unor anchete aprofundate ºiefective care sã conducã la identificarea ºipedepsirea persoanelor rãspunzãtoare ºicare sã includã accesul efectiv alreclamantului la procedura anchetãrii. Încazul în care autoritãþile sunt criticate pentrucã nu au protejat persoanele împotrivaacþiunilor persoanelor particulare, art. 13 nupoate sã nu implice întotdeauna faptul caautoritãþile sã aibã obligaþia de a-ºi asumasarcina anchetãrii acuzaþiilor. Cu toateacestea, victima sau familia sa trebuie sãdispunã de un mecanism care sã permitãsã se stabileascã, dacã este cazul,rãspunderea funcþionarilor sau organismelorstatului pentru actele sau omisiunile careimplicã încãlcarea drepturilor consacrate deConvenþie (Z ºi alþii c. Regatului Unit [MC],nr. 29392/95, par. 109).

Curtea a considerat cã „autoritatea” lacare face referire art. 13 nu trebuie sã fieneapãrat, în toate cazurile, o instituþiejudiciarã, în sens strict. Cu toate acestea,competenþele ºi garanþiile procedurale decare dispune sunt relevante pentruaprecierea caracterului efectiv al cãii de atac(Klass ºi alþii, citatã anterior, par. 67). PentruCurte, cãile de atac judiciare oferã garanþiisolide privind independenþa, accesul laprocedurã pentru victimã ºi familia sa,precum ºi executarea deciziilor de acordarede despãgubiri, în conformitate cu cerinþeleart. 13 (Z ºi alþii c. Regatului Unit, citatãanterior, par. 110).

2.3.2. Aplicarea acestor principii înspeþã

Dupã cum s-a menþionat, art. 13 trebuieinterpretat ca garantând un „recurs efectiv

în faþa unei instanþe naþionale” pentru oricinese pretinde a fi victima unei încãlcãri adrepturilor ºi libertãþilor sale rezultate dinConvenþie. Cerinþa de bazã asociatã cu oastfel de acþiune este ca victima sã aibãefectiv acces la aceasta.

În speþã, Curtea a stabilit deja cãvulnerabilitatea domnului Câmpeanu,combinatã cu faptul cã autoritãþile nu auaplicat legislaþia în vigoare ºi nici nu i-auoferit asistenþã juridicã adecvatãau reprezentat factori pentru a consolidatemeiul legal al deciziei sale de a recunoaºteCRJ, cu titlu excepþional, calitateaprocesualã. Fãrã intervenþia CRJ, cazuldomnului Câmpeanu nu ar fi fost niciodatãadus în atenþia autoritãþilor, fie ele naþionalesau internaþionale.

Cu toate acestea, Curtea a observat cãiniþiativele luate de CRJ în numele domnuluiCâmpeanu au un caracter sui generis, cuatât mai mult cu cât nu intrau în cadrul legalexistent în materie de drepturi alepersoanelor cu un handicap mintal, întrucâtacest cadru nu era capabil sã rãspundãnevoilor specifice ale acestor persoane, înspecial pentru a le oferi o posibilitateconcretã de a avea acces la cãile de atacdisponibile. În fapt, Curtea a constatatanterior cã statul pârât a încãlcat art. 3 sauart. 5 din Convenþie, având în vedere lipsaunei cãi de atac adecvate disponibile pentrupersoanele cu handicap sau ca urmare afaptului cã acestea nu aveau decât un acceslimitat la cãile de atac de acest tip care ar fiputut exista (C.B. c. României, citatãanterior, par. 65-67; Parascineti, par. 34-38;B. c. României nr. 2, par. 97).

Pe baza elementelor care i-au fostprezentate în speþã, Curtea a declarat dejastatul pârât drept rãspunzãtor, în temeiul art.2, întrucât nu i-a protejat viaþa domnuluiCâmpeanu în timp ce a fost în îngrijireaautoritãþilor medicale naþionale, precum ºipentru nedesfãºurarea unei ancheteefective privind circumstanþele care aucondus la decesul sãu. Guvernul nu aevocat nicio altã procedurã care ar fi pututpermite stabilirea într-un mod independent,


public ºi efectiv rãspunderea autoritãþilor.Curtea a considerat, în continuare, cã

posibilitãþile prezentate de Guvern ca probãa existenþei unor cãi de atac adecvate întemeiul art. 13 sunt fie insuficiente, fie lipsitede eficienþã, având în vedere impactul lorlimitat ºi lipsa de garanþii procedurale. Statulpârât nu a pus în aplicare un dispozitivadecvat care sã ofere reparaþii persoanelorcu deficienþe mintale care se considerãvictime în temeiul art. 2 din Convenþie.

Mai precis, Curtea a constatat o încãlcarea art. 13 coroborat cu art. 2 din Convenþie,întrucât statul nu a garantat ºi nu a pus înaplicare un cadru legal care sã fi permisexaminarea de cãtre o autoritateindependentã a acuzaþiilor de încãlcare adreptului la viaþã al domnului Câmpeanu.

2.4. Asupra art. 3 din Convenþie,analizat separat ºi coroborat cu art. 13din Convenþie

Având în vedere constatãrile anterioare,Curtea a considerat cã nu se ridicã nicioproblemã distinctã în ceea ce priveºtepretinsele încãlcãri ale art. 3, consideratseparat sau coroborat cu art. 13 (a se vedea,mutatis mutandis, Nikolova ºi Velitchkova,par. 78, ºi Timus ºi Tarus c. Moldovei, 15octombrie 2013, nr. 70077/11, par. 58).

2.5. Asupra celorlalte pretinseîncãlcãri

Având în vedere faptele cauzei,observaþiile pãrþilor ºi concluziile formulatedin perspectiva art. 2 ºi art. 13 dinConvenþie, Curtea a considerat cã aexaminat principalele probleme juridiceridicate de prezenta cerere ºi nu estenecesar sã se pronunþe separat cu privirela celelalte capete de cerere (a se vedea,printre altele, Kamil Uzun c. Turciei, 10 mai2007, nr. 37410/97, par. 64; ColegiulConsilierilor Juridici Argeº, citatã anterior,par. 47; Women on Waves ºi alþii c.Portugaliei, 3 februarie 2009, nr. 31276/05,par. 47; Velcea ºi Mazãre c. României, 1decembrie 2009, nr. 64301/01, par. 138;Villa c. Italiei, 20 aprilie 2010, nr. 19675/06,

par. 55; Ahmet Yýldýrým c. Turciei, nr. 3111/10, par. 72, ºi Mehmet Hatip Dicle c. Turciei,15 octombrie 2013, nr. 9858/04, par. 41;Varnava ºi alþii, citatã anterior, par. 210-211).

2.6. Cu privire la aplicarea art. 46 dinConvenþie

Curtea a reamintit cã, în temeiul art. 46din Convenþie, Pãrþile Contractante seangajeazã sã se conformeze hotãrârilordefinitive ale Curþii în litigiile în care suntpãrþi, Comitetul de Miniºtri fiind însãrcinatsã supravegheze executarea acestorhotãrâri. Rezultã, în special, cã statul pârâtdeclarat rãspunzãtor pentru încãlcareaConvenþiei sau a protocoalelor sale nu aredoar obligaþia de a plãti pãrþilor în cauzãsumele acordate cu titlu de reparaþieechitabilã, ci ºi de a alege, sub supra-vegherea Comitetului de Miniºtri, mãsurilegenerale ºi/sau, dupã caz, individuale pecare trebuie sã le adopte în ordinea sajuridicã internã pentru a pune capãt încãlcãriiconstatate de Curte ºi pentru a elimina,pe cât posibil, efectele acesteia (Scozzariºi Giunta c. Italiei [MC], nr. 39221/98 ºi41963/98, par. 249, ºi Stanev, citatãanterior, par. 254). De asemenea, Curtea areamintit cã îi revine în principal statului încauzã, sub supravegherea Comitetului deMiniºtri, sarcina de a alege mijloacele careurmeazã a fi utilizate în ordinea sa juridicãinternã prin care sã se achite de obligaþiacare îi revine în temeiul art. 46 din Convenþie(Scozzari ºi Giunta, citatã anterior, ºiBrumãrescu c. României [MC], reparaþieechitabilã, nr. 28342/95, par. 20).

Totuºi, pentru a sprijini statul pârât sã-ºiîndeplineascã obligaþiile care îi revin întemeiul art. 46, Curtea poate încerca sãindice tipul de mãsuri, individuale ºi/saugenerale, care ar putea fi luate pentru astopa situaþia constatatã (a se vedea, printremulte altele, Vlad ºi alþii c. României, 26noiembrie 2013, nr. 40756/06, 41508/07 ºi50806/07, par. 162).

În speþã, Curtea a reamintit cã, întrucâtautoritãþile nu au desemnat niciun tutorelegal sau un alt reprezentant, nu a fost pusã


în aplicare ºi nici nu era disponibilã nicioformã de reprezentare pentru a-l proteja pedomnul Câmpeanu sau pentru a prezentaobservaþii în numele sãu în faþa autoritãþilorspitalului, a instanþelor naþionale sau în faþaCurþii. Având în vedere circumstanþeleexcepþionale care au dus-o la decizia de apermite CRJ sã acþioneze în numeletânãrului, Curtea a constatat, de asemenea,o încãlcare a art. 13 coroborat cu art. 2, pemotiv cã statul nu a garantat ºi pus înaplicare un cadru legal care sã permitãexaminarea de cãtre o autoritateindependentã a capetelor de cerere aledomnului Câmpeanu. Astfel, faptele ºiîmprejurãrile care au condus Curtea laconstatarea unei încãlcãri a art. 2 ºi art. 13relevã existenþa unei probleme mai vaste,care o obligã sã indice mãsuri generalepentru executarea hotãrârii.

În acest context, Curtea a recomandat castatul pârât sã aibã în vedere mãsurilegenerale necesare pentru a se asigura cãpersoanele cu handicap mintal care se aflãîntr-o situaþie comparabilã cu cea a domnuluiCâmpeanu beneficiazã de o reprezentareindependentã care sã le permitã sãformuleze în faþa unei instanþe sau în faþaoricãrui alt organism independent capetelede cerere întemeiate pe Convenþie în ceeace priveºte sãnãtatea ºi tratamentul care leeste acordat (a se vedea, mutatis mutandis,Stanev, citatã anterior, par. 258).

3. Satisfacþia echitabilãNu au fost formulate pretenþii cu titlu de

prejudiciu material sau prejudiciu moral, însãs-au solicitat cheltuieli de judecatã. Conformjurisprudenþei Curþii, un reclamant nu poateobþine rambursarea cheltuielilor de judecatãdecât în mãsura în care se stabileºtecaracterul real, necesar ºi rezonabil alacestora. În speþã, Curtea este convinsã cãdecizia CRJ de a solicita participareaInterights în cadrul procedurii a fostjustificatã (a se vedea, de exemplu, Yaºa c.Turciei, 2 septembrie 1998, par. 127, ºiMenteº ºi alþii c. Turciei, 28 noiembrie 1997,par. 107). Având în vedere documentele

aflate în posesia sa, numãrul ºicomplexitatea aspectelor de fapt ºi de dreptºi criteriile sus-menþionate, Curtea aconsiderat cã este rezonabil sã se acorde10.000 EUR pentru CRJ ºi 25.000 EURpentru Interights.

4. Autoritãþi potenþial responsabilePuterea legislativã este responsabilã,

pentru insuficienta reglementare a cadruluilegislativ intern, care sã le asigurepersoanelor cu handicap mintal oreprezentare independentã, încât sã lepermitã sã formuleze în faþa unei instanþesau în faþa oricãrui alt organism independentcapetele de cerere întemeiate pe Convenþieîn ceea ce priveºte sãnãtatea ºi tratamentulcare le este acordat.

Puterea executivã este responsabilã,deoarece domnul Valentin Câmpeanu a fosttransferat de la o structurã medicalã la altafãrã un diagnostic ºi fãrã o monitorizareadecvatã ºi într-un dispreþ total faþã destarea sa realã de sãnãtate ºi faþã de nevoilesale medicale esenþiale. De asemenea, esteresponsabilã pentru neglijenþa de careautoritãþile au dat dovadã, omiþând sãasigure administrarea corectã atratamentului antiretroviral pacientului,neasigurând medicamentele în primele zileale internãrii în UMSC ºi, apoi, în timp cese afla la SPM, pentru lipsa de echipamentmedical pentru a trata pacienþii seropozitivi,pentru neexaminarea de cãtre un medicspecialist în boli infecþioase.

Ministerul Public ºi putereajudecãtoreascã sunt responsabile pentrucã nu au efectuat o anchetã efectivã asupracircumstanþelor decesului, în ciudaneregulilor procedurale evidenþiate lamomentul respectiv de diverse rapoarte dinpartea autoritãþilor naþionale (neefectuarea,contrar dispoziþiilor de drept intern, a uneiautopsii imediat dupã deces, lipsa uneianchete efective privind abordareaterapeuticã, faptul cã nu au fost colectateprobe medicale esenþiale, iar declaraþiilecontradictorii ale personalului medical nu aufost clarificate).


5. Consecinþele hotãrâriiCurtea a fãcut aplicarea dispoziþiilor art.

46 din Convenþie, astfel cã statul român areobligaþia de a dispune mãsuri generalepentru a stopa situaþia constatatã.

Pentru Întâlnirea nr. 1222 a Comitetuluide Miniºtri din 10-12 martie 2015, conformcomunicatului emis de statul român, acestas-a angajat sã evalueze practicileautoritãþilor medicale ºi de asistenþã socialã,în scopul de a identifica mãsurile necesarepentru evitarea unor încãlcãri similare, sã

evalueze condiþiile de viaþã ºi de tratamentmedical în Spitalul Poiana Mare. Deasemenea, s-a arãtat cã autoritãþilenaþionale sunt în plin proces de evaluare anecesitãþii ºi oportunitãþii amendãriilegislaþiei în vigoare (Codul civil ºi legilespeciale aplicabile în domeniu),susþinându-se cã legislaþia în vigoare la datafaptelor avusese suferise deja anumitemodificãri în timp, acestea fiind analizate încauza Cristian Teodorescu c. României (nr.22883/05).

70 JurisClasor CEDO – Aprilie 2015

71JurisClasor CEDO – Aprilie 2015

AprAprAprAprAprilie 2015ilie 2015ilie 2015ilie 2015ilie 2015


Cuprins

Anul V (2015)

JurisClasor CEDO - Aprilie 2015

Declaraþia de la Bruxelles cu privire la punerea în aplicare a Convenþiei Europene aDrepturilor Omului .......................................................................................................... 75Autor: Geanina Munteanu

Durata de aproximativ opt ani a procedurilor penale privind investigarea ºi judecareafaptelor din decembrie 1989 nu este contrarã Convenþiei – decizia de inadmisibilitate încauza Stãnculescu ºi Chiþac c. României ...................................................................... 76Autor: Vasile Bozeºan


În continuarea procesului de reformare aCurþii Europene a drepturilor omului(Curtea), o conferinþã cu privire la punereaîn aplicare a Convenþiei Europene aDrepturilor Omului (Convenþia) a avut loc laBruxelles între 26 ºi 27 martie 2015.

În urma aceste conferinþe s-a adoptatDeclaraþia de la Bruxelles în vedereastimulãrii procesului de reformã menitã sãasigure eficacitatea pe termen lung aConvenþiei.[1]

Declaraþia stabileºte un plan de acþiunepe trei axe, ºi anume: interpretarea ºiaplicarea Convenþiei de cãtre Curte;implementarea hotãrârilor Curþii la nivelnaþional ºi supravegherea executãriihotãrârilor Curþii.

Cu privire la interpretarea ºi aplicareaConvenþiei de cãtre Curte, este de remarcat

[1] http://justice.belgium.be/fr/binaries/Declaration_EN_tcm421-265137.pdf [ultima accesare 23.04.2015].

Declaraþia de la Bruxelles cu privire la punerea în aplicarea Convenþiei Europene a Drepturilor Omului

Autor: Geanina Munteanu

faptul cã instanþa europeanã este încurajatãsã coopereze cu Statele Pãrþi ºi cu ComitetulMiniºtrilor, sã menþinã un dialog constant cuinstanþele naþionale superioare, sã-ºi moti-veze pe scurt ºi deciziile de inadmisibilitateºi deciziile privind mãsurile provizorii (chiarîncepând din ianuarie 2016) ºi sã asigure omai mare transparenþã a stadiului în carese aflã cererile pe rolul sãu, astfel încâtpãrþile sã fie la curent cu evoluþia cererilor.

Implementarea Convenþiei pe plan naþio-nal rãmâne, în mod evident, responsabi-litatea Statelor Pãrþi. De aceea, ele suntinvitate, printre altele, sã profite de posibi-litãþile de formare profesionalã a magistra-þilor ºi funcþionarilor publici puse la dispoziþiede cãtre Consiliul Europei, sã asigurecompatibilitatea legislaþiei naþionale cuprevederile Convenþiei, sã adopte mãsurileadecvate pentru a preveni încãlcãri viitoareºi, mai ales, sã asigure executarea deplinãºi rapidã a hotãrârilor Curþii.

În cele din urmã, Declaraþia subliniazãîncã o datã importanþa crucialã a supra-vegherii eficiente a executãrii hotãrârilorCurþii ºi, astfel, încurajeazã ComitetulMiniºtrilor sã exploreze noi metode de lucru,axate pe cooperarea cu Statele Pãrþi.

Comitetul Miniºtrilor va face evaluareaimplementãrii acestui plan de acþiune ºi vadecide, pânã în 2019, dacã sunt necesaremãsuri suplimentare.


Durata de aproximativ opt ani a procedurilor penale privindinvestigarea ºi judecarea faptelor din decembrie 1989 nu este

contrarã Convenþiei – decizia de inadmisibilitate în cauzaStãnculescu ºi Chiþac c. României

Autor: Vasile Bozeºan

Prin decizia de inadmisibilitate parþialã din 24 martie 2015, pronunþatã în cauzele reuniteStãnculescu c. României (cererea nr. 22555/09) ºi Chiþac c. României (cererea nr.42204/09), Curtea a respins ca inadmisibile plângerile reclamanþilor privind încãlcarea art. 6 par. 1din Convenþie, sub aspectul duratei procesului, apreciind cã o perioadã totalã de aproximativopt ani pentru procedurile penale (cercetãrile penale ºi procedura de judecatã în douã gradede jurisdicþie) este compatibilã cu jurisprudenþa Curþii în materie, luând în considerarecomplexitatea cauzei ºi importanþa deosebitã a acesteia pentru toþi participanþii în procesprecum ºi pentru întreaga societate.

Anterior, în aceeaºi cauzã, prin decizia de inadmisibilitate parþialã din 3 iulie 2012, Curteaa respins ca inadmisibile plângerile reclamanþilor privind încãlcarea art. 6 (par. 1,2,3 lit. b ºid), art. 7, art. 13, art. 14 (coroborat cu art. 6, art. 7 ºi art. 3) din Convenþie ºi a hotãrâtcomunicarea cãtre Guvernul pârât a capãtului de cerere referitor la încãlcarea art.6 par.1privind durata procedurilor judiciare.[1]

1. Circumstanþele cauzeiCauza priveºte evenimentele din 16-22

decembrie 1989 de la Timiºoara, în cadrulcãrora s-a declanºat revolta popularã carea condus la cãderea regimului totalitar dinRomânia. La acel moment, reclamanþiiVictor Atanasie Stãnculescu ºi respectivMihai Chiþac, erau înalþi ofiþeri militari carefuseserã trimiºi la Timiºoara pentru asuprima revolta, când, deschizându-se foculasupra participanþilor, au fost ucise 72 depersoane ºi rãnite alte 250 (cauza Asociaþia“21 decembrie 1989” ºi alþii c. României,nr.33810/07 ºi nr.18817/08, 21 mai 2011).

La 14 februarie 1990 a fost constituitãComisia pentru stabilirea adevãrului cuprivire la evenimentele din Timiºoara carea recomandat începerea cercetãrilor penalepentru a stabili responsabilitatea unor înalþiofiþeri militari incluzând ºi reclamanþii.

La data de 12 ianuarie 1990 ParchetulMilitar a început cercetãrile penale cu privire

la mai mulþi ofiþeri nominalizaþi de cãtreComisie ºi a altor suspecþi. Unii dintre înalþiiofiþeri ai fostului regim au fost condamnaþipentru rolul acestora în reprimarea revoltei.

Cercetãrile penale începute (la o datãneprecizatã) împotriva reclamaþiilor au fostsistate de cãtre Parchetul Militar la 29 martie1996, însã, ulterior, acestea au fost reluate,astfel încât la 30 decembrie 1997reclamanþilor li s-a prezentat materialul deurmãrire penalã ºi au fost trimiºi în judecatãpentru infracþiunea de omor deosebit de gravsãvârºitã în contextul reprimãrii revolteipopulare din decembrie 1989. Rechizitoriulavea aproximativ 50 de pagini iar dosarulde urmãrire penalã cuprindea mai multevolume, fiecare cu sute de pagini. În fazaurmãririi penale fuseserã audiaþi 30 demartori iar 65 de persoane s-au constituitpãrþi civile în cauzã.

La 15 iulie 1999, Curtea Supremã deJustiþie (denumitã astfel la acel moment), în

[1] A se vedea V. Bozeºan, Absenþa oricãrui indiciu de arbitrariu în procedurile naþionale – decizia deinadmisibilitate parþialã în cauzele reunite Victor Atanasie Stãnculescu c. României ºi Mihai Chiþac c. României,Revista JurisClasor CEDO – Ianuarie 2013, www.hotararicedo.ro [ultima accesare 18 aprilie 2015].


complet de trei judecãtori, i-a condamnat pereclamanþi pentru infracþiunile de omordeosebit de grav ºi tentativã la omordeosebit de grav la câte 15 ani deînchisoare, le-a aplicat pedepselecomplementare constând în interzicereaunor drepturi civile ºi degradarea militarã.De asemenea, reclamanþii au fost obligaþiîn solidar cu Ministerul Apãrãrii la plata dedespãgubiri cãtre un numãr de 217persoane vãtãmate în timpul revoltei dindecembrie 1989, corespunzãtor perioadeiîn care reclamanþii au deþinut funcþii decomandã asupra trupelor militare. Hotãrâreaa devenit definitivã la 25 februarie 2000 cândau fost respinse recursurile formulate dereclamanþi, de Ministerul Apãrãri ºi,respective, de cãtre unele dintre pãrþilecivile.

La 22 martie 2004 Curtea Supremã deJustiþie a admis recursul în anulare formulatde Procurorul General, a anulat hotãrârileanterioare ºi a trimis cauza din nou primeiinstanþe, reclamanþii fiind eliberaþi dinexecutarea pedepsei.

În rejudecare, completul de trei judecãtorial Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie a dispusefectuarea unei expertize psihiatrice areclamantului Stãnculescu, a admis cerereade sesizare a Curþii Constituþionale (aceastadin urmã respingând excepþia deneconstituþionalitate la data de 7 iunie 2005),a admis cererea reclamanþilor de completarea probatoriului cu înscrisuri ºi 14 martori, aprocedat la ascultarea reclamanþilor inculpaþiºi la reexaminarea întregului materialprobator administrat în cursul urmãririipenale ºi în prima etapã a procedurilorjudiciare.

Prin hotãrârea din 3 aprilie 2007 instanþasupremã i-a gãsit vinovaþi pe reclamanþi desãvârºirea infracþiunilor de omor deosebit degrav ºi tentativã la omor deosebit de grav,condamnându-i la câte 15 ani închisoare ºiaplicându-le totodatã pedepselecomplementare privind interzicerea unordrepturi ºi degradarea militarã. Pe laturãcivilã instanþa a acordat despãgubiri pãrþilorcivile în aceleaºi condiþii ale hotãrârii din 15

iulie 1999, luându-se act cã MinisterulApãrãrii plãtise deja sumele stabilite. Prindecizia definitivã din 15 octombrie 2008completul de 9 judecãtori a respins recursul,reclamanþii fiind încarceraþi din nou.

2. Asupra art. 6 par.1 din Convenþieprivind durata procesului

Reclamanþii s-au plâns de faptul cãprocedurile penale desfãºurate împotriva lorau durat prea mult încãlcându-seprevederile art. 6 par.1 din Convenþie.

Guvernul a contestat susþinerilereclamanþilor precizând cã pentru aceºtiaprocedurile penale nu au început decât ladata de 30 decembrie 1997 având în vederecã nici o acuzaþie oficialã nu a fost formulatãîmpotriva acestora anterior acestei date, încondiþiile în care Comisia pentru stabilireaadevãrului nu era o autoritate cu atribuþii deinvestigaþii, ci doar în a stabili adevãrul cuprivire la evenimentele din anul 1989, astfelcã procedura urmatã de aceasta nu intrãsub incidenþa art. 6 din Convenþie.

Curtea a reiterat cã apreciereacaracterului rezonabil al duratei procedurilortrebuie realizatã în lumina circumstanþelorcauzei ºi prin raportare la criteriile privindcomplexitatea cauzei, comportamentulreclamanþilor ºi al autoritãþilor, precum ºimiza procesului pentru reclamanþi (cauzaI.J.L. ºi alþii c. Regatului Unit, nr.29522/95, nr.30056/96 ºi nr.30574/96, par.133).

Curtea a constatat cã cercetãrile penaleau fost realizate de cãtre Parchet înperioadele 1990 - martie 1996 ºi octombrie- decembrie 1997 iar, subsecvent,procedurile au continuat în faþa instanþelornaþionale în perioada 30 octombrie 1997-25februarie 2000, în primul ciclu procesual, ºirespectiv 22 martie 2004 - 15 octombrie2008, în rejudecare.

În condiþiile în care reclamanþii au omissã precizeze Curþii data exactã la care aufost notificaþi oficial despre existenþacercetãrilor penale efectuate cu privire laaceºtia, Curtea a apreciat cã momentul deînceput al procedurii penale ce trebuie luatîn considerare este data de 28 octombrie


1997, când procurorul a dispus reluareacercetãrilor.

De asemenea, Curtea a precizat cãprocedurile desfãºurate de Comisia pentrustabilirea adevãrului nu cad sub incidenþaart.6 din Convenþie, având în vedere cã nua fost formulatã oficial nici o acuzaþieîmpotriva reclamanþilor la acel moment iaraceºtia nu au furnizat informaþii în legãturãcu data exactã la care au fost informaþi cuprivire la existenþa investigaþiilor împotrivalor.

Totodatã, Curtea a respins susþinerilecelui de-al doilea reclamant potrivit cãruiacei opt ani dintre momentul evenimentelor(1989) ºi formularea oficialã a acuzaþieipenale (1997) trebuie luaþi în calculul durateiprocesului, Curtea argumentând cã, pe deo parte, nu poate fi pus semnul egalitãþii întreinformaþia publicã despre cercetãrile privindînalþi ofiþeri implicaþi în evenimentele de laTimiºoara ºi formularea, în mod oficial, aunei acuzaþii concrete la adresa recla-manþilor, iar, pe de altã parte, în perioada încare reclamanþii ar fi suferit- potrivitsusþinerilor acestora - o anxietate deter-minatã de existenþa investigaþiilor ce priveauevenimentele din 1989, aceºtia continuauîn anii 90 sã ocupe funcþii importante în noulGuvern al României.

Curtea a constatat cã în procedurajudiciarã în faþa instanþelor naþionale a avuto duratã de aproximativ doi ani, în primulciclu procesual iar, ulterior, cu ocaziarejudecãrii, puþin peste patru ani ºi jumãtate,rezultând astfel o duratã totalã deaproximativ ºase ani ºi jumãtate, proceduradesfãºurându-se în douã grade dejurisdicþie.

Curtea a subliniat cã este conºtientã decomplexitatea cauzei pentru organele decercetare penalã, evenimentele implicândtrei sute de victime, decedate sau rãnite,precum ºi un mare numãr de participanþi.Tot astfel, Curtea a reamintit cã, astfel cuma stabilit în soluþionarea celorlalte capete decerere formulate în cauzã (cauzaStãnculescu ºi Chiþac c. României,nr.22555/09 ºi nr.42204/09, decizia din 3

iulie 2012, par.59, 63, 67, 69 ºi 70) proce-durile judiciare au avut un caracter echitabiliar erorile procedurale au fost remediate cuocazia rejudecãrii cauzei. De asemenea, nuau existat perioade semnificative deinactivitate cauzate de cãtre autoritãþi.

Curtea a precizat cã - deºi îºi au origineaîn aceleaºi evenimente - prezenta cauzã sediferenþiazã de cauza ªandru ºi alþii c.României (nr.22465/03, 8 decembrie 2009),în care s-a constatat încãlcarea a art. 2 dinConvenþie, în latura sa proceduralã, dincauza manierei în care s-au desfãºuratinvestigaþiile penale, incluzând durataacestora. În cauza ªandru ºi alþii, Curteaa examinat procedurile penale din punctulde vedere al victimelor represiunii armate ºicu privire la care procedurile penale au duratîn mod semnificativ mai mult decât înprezenta cauzã. De asemenea, durataprocedurii nu a fost singurul argument carea determinat Curtea sã constate o încãlcarea Convenþiei în cauza ªandru ºi alþii, încare Curtea a analizat respectareaConvenþiei din perspectiva art.2, spredeosebire de prezenta cauzã în careexaminarea a privit exclusiv art. 6 par.1.

În lumina tuturor argumentelor, Curtea aapreciat cã o perioadã de aproximativ ºaseani ºi jumãtate, necesari instanþelornaþionale pentru a judeca în douã grade dejurisdicþie, este în consonanþã cujurisprudenþa Curþii.

Mai mult, chiar luând în considerare ºi ceidoi ani din faza cercetãrilor penale (dintre20 iunie 1994 - data ratificãrii Convenþiei ºi29 martie 1996 - data sistãrii investigaþiilor),Curtea a concluzionat cã o duratã totalã deaproximativ opt ani pentru procedurilepenale (cercetãri penale ºi procedura dejudecatã în douã grade de jurisdicþie) estecompatibilã cu jurisprudenþa Curþii înmaterie, având în vedere complexitateacauzei ºi importanþa deosebitã a acesteiapentru toþi participanþii în proces precum ºipentru întreaga societate (mutatis mutandis,cauza Nãstase c. României, nr.80563/12,decizia din 18 noiembrie 2014, par.86-87).

Prin urmare Curtea a respins cererea cainadmisibilã.

79JurisClasor CEDO – Mai 2015

Mai 2015Mai 2015Mai 2015Mai 2015Mai 2015

80 JurisClasor CEDO – Mai 2015


Cuprins

Anul V (2015)

JurisClasor CEDO - Mai 2015

Decizia de inadmisibilitate în cauza Nãstase împotriva României ................................. 83


Cauza Nãstase împotriva României

Decizia de inadmisibilitate a Secþiei a III-a din 18 noiembrie 2014Cererea nr. 80563/12

Neîncãlcarea art. 3, art. 8, art. 5 par. 1 lit. a, art. 6 par. 1, art. 6 par. 3 lit. a ºi b, art. 6 par.3 lit. d, art. 18, art. 7 din Convenþie, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenþie, art. 11 dinConvenþie combinat cu art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenþie.

B) A doua urmãrire penalã împotrivareclamantului

În februarie 2008, a fost începutãurmãrirea penalã împotriva altor persoanedecât reclamantul pentru fapte legate definanþarea nelegalã a campaniei electoraledin 2004 a celui din urmã.

În 19 iunie 2008, parchetul a disjunscauza deschisã împotriva inculpatuluiprivind finanþarea ilegalã a campanieielectorale din 2004 de ancheta privind altefapte de corupþie de care el era acuzat ºi adecis sã o reuneascã la cauza vizândcelelalte persoane învinuite pentru aceleaºifapte. În acelaºi timp, s-a considerat cãinfracþiunile de corupþie legate de alegerileprezidenþiale din 2004 au fost comise dereclamant în calitatea sa de preºedinte alunui partid politic ºi nu în calitate deprim-ministru, astfel cã nu era necesarã niciocerere de încuviinþare a urmãririi penale dinpartea Parlamentului.

În 20 iunie 2008, parchetul a începuturmãrirea penalã împotriva reclamantului, în8 iulie 2008, acesta a fost informat deacuzaþiile aduse împotriva lui.

Pe parcursul urmãririi penale, parchetula procedat la audierea simultanã a maimultor martori – audierile individuale erauconduse de diferiþi procurori în acelaºi timp-, ºi în absenþa vreunei notificãri prealabile,avocatul reclamantului nu a putut sãparticipe la aceste audieri.

În 17 octombrie 2008, parchetul a instituitsechestrul asigurator asupra sumei de118.650 dolari americani aparþinândreclamantului.

1. Situaþia de faptReclamantul este un fost prim-ministru,

fost ministru al Afacerilor externe, fostdeputat în Camera Deputaþilor ºi fostpreºedinte al unui partid politic deguvernãmânt. El este, de asemenea, un fostprofesor al Universitãþii din Bucureºti ºi fostmembru al Baroului Bucureºti.

n 2004, în timp ce era prim-ministru ºipreºedinte al partidului de guvernãmânt, ela candidat din partea unei alianþe politice laalegerile prezidenþiale, în cadrul cãrora apierdut în al doilea tur de scrutin în faþapreºedintelui în funcþie al României.

A) Prima procedurã penalã declanºatãîmpotriva reclamantului

În 7 februarie 2006, Direcþia NaþionalãAnticorupþie (DNA) a început urmãrireapenalã împotriva reclamantului pentru maimulte infracþiuni de corupþie.

Printr-un rechizitoriu din 13 noiembrie2006, s-a pus în miºcare acþiunea penalã ºis-a dispus trimiterea în judecatã areclamantului în faþa Înaltei Curþi de Casaþieºi Justiþie (Înalta Curte), fiind acuzat de maimulte infracþiuni de corupþie, inclusiv cã ºi-afolosit influenþa în calitate de prim-ministruºi preºedinte al partidului politic la putere înscopul determinãrii anumitor persoane sãfinanþeze ilegal campania sa electoralãpentru prezidenþialele din 2004.

În urma unei excepþii de neconstituþi-onalitate ridicate de reclamant, Înalta Curtea constatat printr-o hotãrâre din 18 octom-brie 2007, iregularitatea începerii urmãririipenale, din cauza absenþei avizului prealabilal Parlamentului, precum ºi nulitatea urmã-ririi penale ºi a restituit cauza la procuror.


Între 19 noiembrie ºi 3 decembrie 2008,parchetul a prezentat reclamantului mate-rialul de urmãrire penalã.

Printr-un rechizitoriu din 16 ianuarie 2009,reclamantul a fost retrimis în judecatã în faþaÎnaltei Curþi. El a fost acuzat cã ºi-a folositinfluenþa pentru a obþine o finanþare ilegalãa campaniei sale electorale din 2004. Altecinci persoane au fost trimise în judecatãîmpreunã cu reclamantul.

C) Procedura în primã instanþãÎn faþa completului Înaltei Curþi, compus

din trei judecãtori, s-au acordat 47 determene din 26 februarie 2009, pânã înianuarie 2011. Din ianuarie 2011, ºedinþelede judecatã au avut loc mai frecvent, câtepatru pe lunã. În timpul lunii noiembrie 2011,au avut loc ºase termene. De trei ori,ascultarea martorilor s-a fãcut pe durataunor zile consecutive. În cadrul penultimeiºedinþe a fiecãrei luni, Înalta Curte informapãrþile de fiecare datã a ºedinþelor din lunaviitoare ºi de obiectul acestora.

Reclamantul a participat aproape la toateºedinþele ºi a fost asistat de doi, trei saupatru avocaþi aleºi. În lipsa lui, el era repre-zentat de doi sau trei avocaþi.

a) Chestiuni preliminariiCauza a fost suspendatã de douã ori din

cauza excepþiilor de neconstituþionalitateinvocate de cãtre reclamant.

De asemenea, pe parcursul judecãþii înprimã instanþã, completul a fost compus dind-na judecãtor I.B. Aceasta a fost anteriorprocuror, apoi judecãtor la TribunalulBucureºti, de unde a fost detaºatã consilieral procurorului ºef DNA. În timp ce exercitaaceastã funcþie, ea a fost promovatã la ÎnaltaCurte. Reclamantul a formulat o cerere derecuzare a acesteia care i-a fost respinsã.

b) Administrarea anumitor probe(i) Ascultarea martorilor în acuzareReclamantul a invocat faptul cã parchetul

a audiat în mod simultan martorii ºi a cerutÎnaltei Curþi sã sancþioneze acest procedeu.Subliniind cã nu este competentã sãstatueze asupra manierei în care parchetulºi-a organizat audierea martorilor, ÎnaltaCurte a hotãrât sã procedeze la reaudierea

martorilor în acuzare ascultaþi pe durataurmãririi penale, pentru a-i da reclamantuluiposibilitatea sã le adreseze întrebãri. S-auaudiat 767 martori ai acuzãrii.

În 20 decembrie 2011, Înalta Curte aconstatat imposibilitatea obiectivã a audieriiunui numãr de 41 martori, deoarece fie uniimartori au decedat, fie alþii erau bolnavi, fieunii au plecat în strãinãtate pe o perioadãnedeterminatã. Instanþa a renunþat laascultarea lor, dispunând ca depoziþiileacestora date în cursul urmãririi penale sãfie citite în ºedinþã publicã.

Invocând raþiuni legate de echitateaprocedurii, Înalta Curte a decis cãdeclaraþiile altor 150 de martori date în cursulurmãririi penale, aceºti martori nefiindreaudiaþi în cursul judecãþii, sã nu fie utilizateca probe în procesul penal.

(ii) Ascultarea martorilor în apãrareReclamantul a cerut audierea a 92 de

martori în apãrare. Înalta Curte nu aîncuviinþat decât cinci dintre ei pe motiv cã,pentru stabilirea faptelor, reclamantului i seadmisese sã depunã înscrisuri la dosar.

(iii) Expertiza judiciarãO expertizã judiciarã efectuatã de cãtre

un expert independent a fost încuviinþatã încauzã, raportul de expertizã fiind depus ladosar. Aceastã expertizã a stabilit absenþaoricãrui prejudiciu material în dauna pãrþiicivile.

c) Hotãrârea pronunþatã în primã instanþãPrintr-o hotãrâre pronunþatã în 30

ianuarie 2012, adoptatã cu majoritate, ÎnaltaCurte l-a condamnat pe reclamant la opedeapsã de 2 ani închisoare pentru cã, încalitate de preºedinte al unui partid politic,a uzat de influenþa sa pentru a obþine ofinanþare a campaniei electorale din 2004.Instanþa i-a interzis reclamantului exerciþiuldrepturilor electorale, a dreptului de a ocupao funcþie publicã ºi a dreptului de a exercitao funcþie de natura cãreia s-a folosit pentrua comite infracþiunea, atât ca pedeapsãaccesorie, cât ºi ca pedeapsã complemen-tarã, pe o duratã de 2 ani. Înalta Curte amai dispus confiscarea specialã a sumei de38.217 lei, cu titlu de beneficiu obþinut din


sãvârºirea infracþiunii. Totodatã, în solidarcu inculpaþii, reclamantul a fost obligat sãplãteascã pãrþii civile suma de 3.337.452 lei,cu titlu de despãgubiri. Reclamantul a maifost obligat sã plãteascã suma de 50.000lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

D) Procedura în faþa instanþei de recursReclamantul ºi Ministerul Public au

declarat recurs împotriva acestei hotãrâri.În 29 martie 2012, cauza a fost înregistratãpe rolul Înaltei Curþi, la un complet compusdin cinci judecãtori.

a) Desfãºurarea ºedinþelor de judecatãPrimul termen de judecatã a fost fixat la

data de 21 mai 2012. Invocându-se celerita-tea procedurii, completul de judecatã apreschimbat termenul la data de 23 aprilie2012, pãrþile fiind citate pentru aceastã datã.La cererea reclamantului, în 23 aprilie 2012,s-a dispus amânarea cauzei pentru data de2 mai 2012.

b) Diferite cereri preliminariiÎnalta Curte a respins cererile reclaman-

tului de sesizare a Curþii Constituþionale cudiverse excepþii de neconstituþionalitate. Afost, de asemenea, respinsã, ca nefondatãcererea reclamantului de recuzare a procu-rorului de ºedinþã.

În motivele sale de recurs, reclamantul ainvocat lipsa calitãþii de judecãtor a d-nei I.B.,din pricina absenþei decretului de numire dinpartea preºedintelui României. Excepþiairegularitãþii actului de numire a judecãtoareia fost respins ca inadmisibilã, la fel ºiexcepþia, invocatã de reclamant, deneconstituþionalitate a legii care permitetransferul procurorilor în funcþia de judecãtor.

c) Motivele de recurs ale reclamantului ºicererile sale de administrare a probelor

În 9 mai 2012, reclamantul a cerut ÎnalteiCurþi sã-i încuviinþeze proba cu înscrisuri,audieri de martori ºi ascultarea înregistrãriloraudio ale ºedinþelor de judecatã în primgrad.

În susþinerea recursului, reclamantul ainvocat, între altele, absenþa calitãþii dejudecãtor, a inamovibilitãþii ºi a imparþialitãþiid-nei I.B., o încãlcare a egalitãþii armelor înprivinþa audierii martorilor ºi utilizarea unor

mijloace de probã care ar fi fost anulate cucaracter definitiv de cãtre Înalta Curte.Reclamantul a invocat, apoi, caracterul înopinia lui abuziv al schimbãrii de jurispru-denþã care a operat în materia prescripþieirãspunderii penale ºi aplicarea retroactivãa acestui reviriment în defavoarea lui.

d) ªedinþa de judecatã din 13 iunie 2012Cu ocazia dezbaterilor asupra recursu-

rilor, Ministerul Public a solicitat majorareapedepsei aplicate reclamantului. Recla-mantul a solicitat, în principal, achitarea saºi schimbarea încadrãrii prin înlãturareaformei continuate a infracþiunii.

e) Hotãrârea definitivã pronunþatã asuprarecursului

Printr-o decizie din 20 iunie 2012, ÎnaltaCurte, în complet de cinci judecãtori, a admisrecursul reclamantului ºi l-a condamnatpentru forma simplã a infracþiunii prevãzutede art. 13 din Legea nr. 78/2000. Cu toateacestea, a menþinut pedeapsa aplicatãreclamantului în primã instanþã. Curtea ahotãrât cã reclamantul era vinovat de a-ºi fifolosit asupra coinculpaþilor influenþa depreºedinte al unui partid politic, în scopulobþinerii finanþãrii campaniei sale electorale.

În ceea ce priveºte nulitatea preschim-bãrii primului termen de judecatã în recurs,Înalta Curte a stabilit cã aceastã decizie afost legal luatã ºi cã pãrþile au fost legal citatepentru data la care s-a preschimbat primultermen. De asemenea, ea a menþionat cãreclamantul nu a probat cã ar fi suferit vreunprejudiciu ca urmare a preschimbãrii primuluitermen de judecatã.

Înalta Curte a mai explicat cã acuzele nus-au fondat pe probele care au fost anulateprin hotãrârea pronunþatã la data de 18octombrie 2007.

În ceea ce priveºte calitatea de judecãtora d-nei I.B., Înalta Curte a examinat dispo-ziþiile legale ºi constituþionale în vigoare ladata numirii acesteia ca procuror ºi apoi atransferãrii sale în funcþia de judecãtor.Instanþa a notat cã doamna I.B. a fost numitãprocuror prin decret al preºedinteluiRomâniei ºi cã a fost transferatã ulterior înfuncþia de judecãtor ca urmare a deciziei


Consiliului Superior al Magistraturii (CSM),cu respectarea condiþiilor legale. Înalta Curtea mai subliniat cã, în baza aceloraºi dispoziþiilegale ºi constituþionale, doi preºedinþiromâni succesivi au avut douã practicidiferite: unul a considerat, pe bunã dreptateîn opinia instanþei, cã trecerea de la funcþiade procuror ºi cea de judecãtor nu eraaltceva decât un simplu transfer întrefuncþiile de magistrat ºi aparþinea decompetenþa CSM ºi nu a preºedinteluiRomâniei; celãlalt a hotãrât cã era necesarsã emitã un decret pentru a constatatransferul dintre cele douã funcþii ºi pentrua decide numirea procurorilor în calitate dejudecãtori. Înalta Curte a considerat cã aldoilea preºedinte, prin hotãrârile sale, aadãugat la lege un element ºi cã primulpreºedinte, care respectase dispoziþiilelegale, nu poate fi criticat cã nu a adoptataceeaºi practicã.

Înalta Curte a considerat, de asemenea,ca nefondatã susþinerea reclamantuluireferitoare la lipsa de imparþialitate a d-neiI.B., cauzatã de funcþiile anterioare ocupatede cãtre aceasta, între care ºi aceea deconsilier al procurorului ºef DNA. ÎnaltaCurte a arãtat cã, printr-o decizie din 5 iulie2012, Curtea Constituþionalã a confirmat cãarticolul contestat privind numireamagistraþilor nu contravenea Constituþiei.

Înalta Curte a mai notat cã nu existauprobe directe care sã permitã sã sestabileascã rãspunderea penalã areclamantului, dar cã aceasta putea sã fiedeterminatã printr-un ansamblu de probeindirecte. În ceea ce priveºte prescripþia,instanþa de recurs a confirmat cã perioadeleîn care pricina a fost suspendatã din cauzaexcepþiilor de neconstituþionalitate invocatenu trebuie sã fie luatã în considerare lacalculul termenului de prescripþie.

Înalta Curte a mai confirmat ºimodalitatea de soluþionare în prim grad aacþiunii civile.

Hotãrârea instanþei de recurs a fostmotivatã la data de 26 noiembrie 2012.

E) Procedurile ulterioare rãmâneriidefinitive a hotãrârii de condamnare

La 20 iunie 2012, dupã pronunþareadeciziei definitive, reclamantul a încercat sãse sinucidã, când poliþia a încercat sã punãîn executare mandatul de executare apedepsei. Reclamantul a fost transportat laspital unde a fost operat. La 26 iunie 2012,el a fost transferat la Penitenciarul Rahova,apoi la Penitenciarul Jilava unde ºi-aexecutat pedeapsa.

În 6 iulie 2012, Camera Deputaþilor aconstatat încetarea mandatului de deputatal reclamantului ca urmare a condamnãriisale penale. La o datã neprecizatã,Universitatea Bucureºti, în aplicarea Coduluimuncii, a decis concedierea reclamantului.În virtutea legislaþiei specifice profesiei deavocat, reclamantul nu mai poate exercitaaceastã profesie.

În 18 mai 2013, reclamantul a fost liberatcondiþionat.

2. Aprecierile Curþii

2.1. Asupra art. 3 ºi 8 din ConvenþieInvocând art. 3 din Convenþie,

reclamantul s-a plâns cã atât condamnareasa penalã, urmare a unei proceduri pe carea estimat-o ca fiind arbitrarã ºi inechitabilã,cât ºi pedeapsa închisorii cu executare îndetenþie ºi consecinþele acestor mãsuri pecare a fost nevoit sã le suporte (însemnândimposibilitatea de a avea o viaþã familialãnormalã ºi pierderea carierei politice ºiprofesionale), la care se adaugãmediatizarea cauzei, toate acesteaconstituie un tratament umilitor care i-aprovocat suferinþe psihice ºi au culminat cuo tentativã de suicid.

Din perspectiva art. 8 din Convenþie,reclamantul a estimat cã privarea sa delibertate a constituit o ingerinþã ilegalã îndreptul sãu la viaþã privatã ºi de familie, pemotiv cã a putut sã primeascã vizitelemembrilor familiei doar de câteva ori pe lunã.

Conºtientã fiind de stresul ºi de tensiuneapsihicã generate pe durata procedurilorpenale ºi inerente acestora, Curtea a estimat


cã singurã inechitate a procedurii pretinsprodusã nu este suficientã ca sã atingãgradul de gravitate al art. 3 din Convenþie.În ceea ce priveºte relaþiile reclamantului cufamilia sa pe durata detenþiei, Curtea aconsiderat cã afirmaþiile acestuia din urmãprivind ingerinþa în dreptul sãu larespectarea vieþii private ºi de familie nu auo bazã legalã, din moment ce inechitateaprocedurii ºi arbitrariul detenþiei, invocate dereclamant, nu au putut sã fie reþinute încauzã.

Prin urmare, Curtea a reþinut cã acestcapãt de plângere este nefondat ºi l-arespins, în aplicarea art. 33 par. 3 lit. a ºipar. 4 din Convenþie.

2.2. Asupra art. 5 par. 1 lit. a dinConvenþie

Invocând art. 5 par. 1 lit. a din Convenþie,reclamantul a estimat cã detenþia sa a fostiregulatã, din cauzã cã a fost dispusã caurmare a unei proceduri viciatã de graveiregularitãþi ºi cu violarea art. 6 ºi art. 7 dinConvenþie.

Curtea a reamintit cã o privare de libertatenu poate fi justificatã dacã decurge dintr-ocondamnare pronunþatã la finalul unuiproces marcat de „o negare flagrantã dejustiþie” (Stoichkov c. Bulgariei, hotãrârea din24 martie 2005, par. 51). Vãzând concluziiletrase asupra neîncãlcãrii art. 6 ºi art. 7 dinConvenþie, Curtea nu a putut sã considerecã reclamantul a fost obiectul unui processumar, cu încãlcarea flagrantã a dreptuluila apãrare, sau cã i s-a aplicat retroactiv olege penalã defavorabilã. Prin urmare,Curtea a considerat cã reclamantul nu a fostsupus unei detenþii ilegale, astfel acest capãtde plângere a fost considerat ca nefondatºi respins în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a ºipar. 4 din Convenþie.

2.3. Asupra art. 6 par. 1 din ConvenþieA) Judecata de cãtre un tribunal

stabilit prin lege, independent ºi imparþialReclamantul s-a plâns cã nu a fost

judecat de cãtre un tribunal independent,imparþial ºi stabilit prin lege, pe motiv cã unul

dintre judecãtorii din primã instanþã, d-naI.B., nu a fost numitã judecãtor prin decretal preºedintelui României. El a denunþat opracticã, în opinia sa, diferitã în materiatransferului magistraþilor din funcþia deprocuror în funcþia de judecãtor. El amenþionat, cã anterior sã fie numitã cajudecãtor la Înalta Curte, d-na I.B. a fostconsilier al procurorului ºef al DNA.Reclamantul a mai susþinut cã Înalta Curte,în decizia sa din 20 iunie 2012, motivatã înnoiembrie 2012, când a respins motivul derecurs legat de numirea ca judecãtor a d-neiI.B., s-a întemeiat în mod fundamental pe odecizie a Curþii Constituþionale datã ulteriordezbaterilor în cauzã.

Curtea a subliniat cã nu existã nicioîndoialã cã Înalta Curte este un „tribunalstabilit prin lege”. Curtea a constatat cãreclamantul a supus acest capãt deplângere ºi atenþiei jurisdicþiilor interne carei-au indicat dreptul aplicabil la data faptelor.Ea a observat cã instanþele au expus îndetaliu interpretarea dispoziþiilor legalepertinente ºi cã au explicat de ce un decretal preºedintelui de numire în funcþia deprocuror sau de judecãtor este suficient, fãrãsã fie necesar un nou decret al preºedinteluiîn cazul transferului din funcþia de procurorîn aceea de judecãtor. Este adevãrat cãÎnalta Curte, pentru a-ºi justificaraþionamentul sãu, a menþionat decizia CurþiiConstituþionale pronunþatã dupã dezbateri,însã instanþa de recurs ºi-a expus propriulraþionament privind alegaþiile reclamantului,raþionament care a fost confirmat de CurteaConstituþionalã, care s-a pronunþat în acelaºisens.

În ceea ce priveºte independenþã ºiimparþialitatea instanþei, Curtea nu aidentificat circumstanþe de naturã sã susþinãtemerile reclamantului bazate atât peabsenþa unui decret al preºedintelui þãrii înmomentul transferului d-nei I.B. din funcþiade procuror în aceea de judecãtor, cât ºi pefosta calitate a acesteia de consilier alprocurorului ºef DNA. Curtea a mai notatcã nicio circumstanþã nu justificã nici temerilereclamantului cu privire la existenþa anumitor


legãturi de supunere sau de dependenþã aÎnaltei Curþi faþã de Ministerul Public pe carereclamantul le-a dedus alte elemente pecare le-a menþionat.

Þinând cont de cele de mai sus, Curtea aestimat cã acest capãt de cerere este în modevident nefondat ºi l-a respins în aplicareaart. 35 par. 3 lit. a ºi par. 4 din Convenþie.

B) Respingerea cererilor de sesizarea Curþii Constituþionale cu anumiteexcepþii de neconstituþionalitate

Reclamantul s-a plâns cã Înalta Curte arespins cererile sale de sesizare a CurþiiConstituþionale cu excepþii deneconstituþionalitate a unor texte legislativeprivind puterea discreþionarã a instanþei,numirea procurorilor ca judecãtori în absenþaunui decret al preºedintelui României ºicompunerea completului de judecatã înrecurs.

Curtea a constatat cã excepþiile ridicatede reclamant nu au vizat dispoziþii de legede care depindea soluþia în cauzã. Ea anotat cã Înalta Curte a luat în consideraresusþinerile reclamantului ºi a hotãrât printr-odecizie suficient de motivatã ºi care nu dãloc la arbitrariu, considerând cã articolelecriticate nu au legãturã cu cauza.Reamintind cã interpretarea legislaþieiinterne incumbã în primul rând instanþelornaþionale, Curtea a estimat cã respingereacererilor reclamantului de sesizare a CurþiiConstituþionale cu excepþiile deneconstituþionalitate invocate nu a adusatingere dreptului la un proces echitabil(Dotta c. Italiei, hotãrârea din 7 septembrie1999; Kefalas ºi alþii c. Greciei, hotãrâreadin 17 martie 2005).

Prin urmare, acest capãt de plângere estenefondat ºi a fost respins în aplicarea art.35 par. 3 lit. a ºi par. 4 din Convenþie.

C) Poziþia privilegiatã a procuroruluiîn sala de judecatã ºi avantajele avute deparchet în redactarea motivelor sale derecurs

Reclamantul a estimat cã nu a beneficiatde principiul egalitãþii armelor ºi de aparenþade imparþialitate obiectivã a instanþei, þinândcont de avantajele de care beneficia, în

opinia sa, procurorul de ºedinþã. El a maisusþinut cã, în exercitarea dreptului sãu larecurs, avocaþii lui au trebuit sã studiezedosarul în arhiva instanþei în condiþiiinconfortabile, spre deosebire de procuror,cãruia i s-a pus la dispoziþie dosarul la sediulparchetului.

Curtea a reamintit cã a statuat deja cãpoziþia determinatã a procurorului în sala dejudecatã sau anumite condiþii în care avocaþiitrebuie sã studieze dosarele nu suntsuficiente pentru a pune la îndoialãegalitatea de arme sau imparþialitateainstanþei, în mãsura în care, dacã i se dãprocurorului o poziþie fizicã privilegiatã,instanþele nu îl plaseazã în concret peacuzat într-o situaþie de dezavantaj înprivinþa exercitãrii drepturilor apãrãrii (Blajc. României, hotãrârea din 8 aprilie 2014,par. 78-79; Diriöz c. Turciei, hotãrârea din31 mai 2012, par. 25).

În consecinþã, acest capãt de plângereeste nefondat ºi a fost respins în aplicareaart. 35 par. 3 lit. a ºi par. 4 din Convenþie.

D) Imposibilitatea de a participa laprocedura de soluþionare a cererii derecuzare

Reclamantul s-a plâns de nerespectareaprincipiului egalitãþii armelor pe motiv cã elnu a avut dreptul sã participe la ºedinþele încamera de consiliu în care s-au soluþionatcererile sale de recuzare, cu toate cãprocurorul a participat ºi ºi-a expus oralargumentele.

Curtea a notat cã procedurile de recuzarenu au ca obiect nicio contestaþie asupradrepturilor ºi obligaþiilor cu caracter civil ºinici temeinicia acuzaþiei în materie penalã.Ea a notat cã aceste proceduri privesccompunerea completului de judecatã.

Rezultã cã acest capãt de plângere esteincompatibil ratione materiae cu dispoziþiileConvenþiei în sensul art. 35 par. 3 lit. a ºi afost respins, în aplicarea art. 35 par. 4.

E) Echitatea proceduriia) Cu privire la pretinsa atitudine parþialã

a procuroruluiReclamantul a susþinut cã toatã urmãrirea

penalã a fost orientatã în acuzare, niciodatã


în apãrare ºi cã repartizarea cauzei laprocurori s-a fãcut cu indicaþia expresã sãînceapã urmãrirea penalã. El a adãugat cãMinisterul Public a fost reprezentat de unulºi acelaºi procuror pe tot parcursulprocedurilor.

Curtea a reamintit cã garanþia deimparþialitate proprie procesului echitabilpriveºte exclusiv instanþele chemate sãdecidã asupra vinovãþiei sau nevinovãþieiunui acuzat ºi nu se aplicã reprezentantuluiparchetului care este una din pãrþileprocedurii judiciare contradictorii. Rezultã cãacest capãt de plângere este incompatibilratione materiae cu dispoziþiile Convenþiei,în sensul art. 35 par. 3 lit. a ºi a fost respinsîn aplicarea art. 35 par. 4.

b) Cu privire la admisibilitatea anumitorprobe

Reclamantul s-a plâns cã probele anulatede cãtre Înalta Curte, în opinia sa pentruerori de procedurã, au fost depuse la dosarulcauzei. El a mai denunþat refuzul Înaltei Curþide a-ºi baza hotãrârea pe expertiza judiciarãrealizatã de cãtre experþi independenþi,precum ºi condamnarea sa bazatã în modexclusiv pe probe indirecte.

Curtea a notat cã Înalta Curte a indicatreclamantului care sunt probele depuse ladosar, care sunt motivele pentru care ea le-aestimat legale, ºi cã i-a explicatreclamantului pentru care raþiuni ea aestimat cã nu îºi poate întemeia hotãrâreape expertiza menþionatã de reclamant. Înplus, Curtea a notat cã Înalta Curte a avutgrijã sã explice maniera în care ºi-a elaboratraþionamentul juridic pornind de la probeledin dosar. Curtea a estimat astfel cã nu estevorba de un raþionament arbitrar susceptibilsã aducã atingere examenului global alprobelor ºi analizei fondului (a contrario,Hirvisaari c. Finlandei, hotãrârea din27 septembrie 2001, par. 30).

În consecinþã ºi pentru motivul cãadmisibilitatea probelor ºi aprecierea lor suntchestiuni care aparþin în primul rând dedreptul intern ºi de instanþele naþionale(García Ruiz c. Spaniei, nr. 30544/96, par.28), Curtea a estimat cã acest capãt de

plângere este nefondat ºi l-a respins înaplicarea art. 35 par. 3 lit. a ºi par. 4 dinConvenþie.

c) Cu privire la durata proceduriiReclamantul s-a plâns cã durata

procedurii penale angajate împotriva sa afost excesivã.

Curtea a notat cã procedura penalãîmpotriva reclamantului a debutat la 16februarie 2006, când i-a fost adusã lacunoºtinþã acuzaþia, ºi cã a luat sfârºit odatãcu pronunþarea hotãrârii definitive din 20iunie 2012. Ea a observat cã procedurapenalã a durat deci în cauzã ºase ani, patruluni ºi patru zile în douã grade de jurisdicþie.

Curtea a notat cã durata procedurii nueste imputabilã reclamantului. În ceea cepriveºte atitudinea autoritãþilor, ea aobservat cã s-a dispus refacerea urmãririipenale, cã autoritãþile au acþionat cudiligenþã pentru refacerea anchetei ºi cãnicio perioadã de inactivitate nu poate fidecelatã în derularea procedurii.

În opinia Curþii, complexitatea cauzei -care a implicat ºase inculpaþi ºi a necesitatascultarea unui mare numãr de martori - acontribuit la prelungirea procedurii.

Þinând cont de aceste aspecte, Curtea aestimat cã durata procedurii în ansamblulsãu a fost rezonabilã.

Rezultã cã acest capãt de plângere estenefondat ºi a fost respins în aplicarea art.35 par. 3 lit. a ºi par. 4 din Convenþie.

F) Celelalte capete de plângere legatede art. 6 par. 1 din Convenþie

Reclamantul a considerat cã nu a fostjudecat de o instanþã imparþialã, din cauzãcã d-na judecãtor S.D. a compus completulcare i-a respins cererea de recuzare a unuijudecãtor în primã instanþã ºi ulterior a fãcutparte din completul care a soluþionatrecursul; cã acest din urmã complet a omissã analizeze motivul legat de atitudineapreºedintelui completului de judecatã dinprimã instanþã referitoare la reclamant ºi laavocatul sãu; ºi cã Înalta Curte ºi-a bazathotãrârile pe fapte comise, în opiniareclamantului, în calitate de prim-ministru.


Þinând seama de ansamblul elementelorde care a dispus ºi în limitele competenþeisale, Curtea nu a relevat nicio aparenþã deviolare a drepturilor ºi libertãþilor garantatede art. 6 par. 1 din Convenþie ºi a consideratcã aceste capete de plângere trebuierespinse, în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a ºipar. 4 din Convenþie.

2.4. Asupra art. 6 par. 3 lit. a ºi b dinConvenþie

Invocând art. 6 par. 3 lit. a ºi b dinConvenþie, reclamantul s-a plâns, pe de oparte, de o modificare a naturii acuzaþieiaduse împotriva lui care a fost efectuatã decãtre procuror pe parcursul ultimei ºedinþedin recurs ºi, pe de altã parte, de dateleapropiate ale ºedinþelor în cursul anuluiianuarie 2011.

A) Asupra motivelor de recurs aleprocurorului

În cauzã, Curtea a notat cã reclamantula fost trimis în judecatã pentru cã ºi-a folositinfluenþa în calitate de preºedinte al unuipartid politic, cu scopul de a obþinefinanþarea ilegalã a campaniei saleelectorale ºi cã a fost condamnat în primãinstanþã pentru aceastã infracþiune în formãcontinuatã. Curtea a constatat cã, înmotivele sale de recurs, parchetul a solicitatmajorarea pedepsei aplicate reclamantului,fãrã sã solicite ºi o reinterpretare a faptelorsau o eventualã schimbare a încadrãriijuridice a faptei. Aserþiunile parchetuluiincriminate de reclamant nu au constituitaltceva decât argumente pentru a combatemotivele de recurs ale reclamantului ºi nuau reprezentat un nou motiv de recurs.

Curtea a relevat, pe de altã parte, cãÎnalta Curte, statuând asupra cauzei în aldoilea grad, a analizat recursul reclamantuluiºi a decis cã acesta din urmã este vinovatde o infracþiune simplã ºi nu continuatã ºicã acesta a fost vinovat de a-ºi fi folositasupra coinculpaþilor influenþa inerentãfuncþiei sale de preºedinte al unui partidpolitic. În raport cu aceste elemente, Curteaa concluzionat cã nu a existat nicio atingerenici a dreptului reclamantului de a fi informat

într-o manierã detaliatã asupra naturii ºicauzei acuzaþiei ºi nici a dreptului acestuiade a dispune de timpul ºi înlesnirile necesarepregãtirii apãrãrii.

Rezultã, astfel, cã acest capãt deplângere este nefondat ºi a fost respins, înaplicarea art. 35 par. 3 lit. a ºi par. 4 dinConvenþie.

B) Asupra timpului scurt dintreºedinþele de judecatã

În ciuda numãrului relativ mare de ºedinþeîntr-un termen relativ scurt, Curtea aconstatat cã Înalta Curte a luat mãsurilenecesare pentru a permite reclamantului sãîºi pregãteascã apãrarea. Ea a relevat cãÎnalta Curte a informat pãrþile din timp asupradatelor ºedinþelor ºi asupra obiectuluiacestora. În plus, reclamantul a fost mereuasistat de doi, trei ºi uneori chiar patruavocaþi. În ceea ce priveºte dispoziþia ÎnalteiCurþi de preschimbare a primului termen înrecurs, Curtea a notat cã aceasta s-a bazatpe art. 291 alin. 3 CPP, a fost justificatã deasigurarea celeritãþii procedurii ºi cã,examinând legalitatea acestei mãsuri, ÎnaltaCurte a stabilit cã aceasta era conformãnormelor de procedurã.

În plus, Curtea a constatat cã pãrþile aufost citate sã se înfãþiºeze pentru noua datãa ºedinþei ºi au obþinut o amânare pentrupregãtirea apãrãrii ºi cã, mai mult,reclamantul nu a justificat nicio vãtãmareconcretã adusã dreptului la apãrare ºicauzat de aceastã modificare a dateiprimului termen în recurs.

Curtea a estimat cã nimic din dosar nupermite sã se creadã cã apropiereaºedinþelor a adus atingere drepturilorapãrãrii ºi, în special, dreptului reclamantuluiºi al avocaþilor sãi de a lua parte la dezbateriºi de a chestiona martorii (a contrario, Makhfic. Franþei, hotãrârea din 19 octombrie 2004,par. 40; mutatis mutandis, Craxi c. Italiei (nr.1), hotãrârea din 5 decembrie 2002, par. 71).

Rezultã cã acest capãt de plângere estenefondat ºi a fost respins, în aplicarea art.35 par. 3 lit. a ºi par. 4 din Convenþie.


2.5. Asupra pretinsei art. 6 par. 3 lit. ddin Convenþie

A) Asupra imposibilitãþii reclamantuluide a adresa întrebãri martorilor înacuzare ºi asupra obligaþiei care i-a fostimpusã de a motiva cererile lui înprobaþiune

Reclamantul s-a plâns de imposibilitateasa de a adresa întrebãri tuturor martorilor înacuzare pe motiv cã, în timpul urmãririipenale, parchetul a organizat audierisimultane. El a afirmat cã, în faza dejudecatã, instanþa nu a audiat toþi martoriiîn acuzare ºi s-a plâns cã el a trebuit sã-ºimotiveze cererile de administrare a probelor,în condiþiile în care parchetul nu a fost þinutsã ofere o asemenea justificare.

Cu titlu liminar, Curtea a constatat cãÎnalta Curte a estimat cã 150 de declaraþiide martori date pe durata urmãririi penalenu erau pertinente ºi cã instanþa a hotãrâtsã nu le reþinã ca probe. Prin urmare, ea aconsiderat cã reclamantul nu poate sãpretindã a suferit o atingere în dreptul sãula un proces echitabil pe motivulimposibilitãþii de a adresa întrebãri martorilorîn cauzã.

În ceea ce priveºte cele 41 de declaraþiide martori luate în cursul urmãririi penale ºidepuse la dosarul cauzei fãrã ca reclamantulsã fi avut posibilitatea sã adreseze întrebãriîn timpul urmãririi penale sau al judecãþii,Curtea a fãcut trimitere la criteriile stabiliteîn cauza Al-Khawaja ºi Tahery c. RegatuluiUnit (nr. 26766/05 ºi 22228/06, par.146-147) referitoare la absenþa martoruluide la judecatã.

În cauzã, Curtea a notat cã reclamantulnu a putut sã asiste pe durata urmãririipenale la audierile tuturor martorilor înacuzare. Ea a notat, de asemenea, cã ÎnaltaCurte a citat în mod legal, dar fãrã succes,toþi martorii, chiar ºi cu mandat de aducere,cã instanþa a explicat cã a existat oimposibilitate obiectivã de a asculta anumiþimartori ºi cã a decis sã nu-i mai asculte,dispunând ca declaraþiile lor date pe durataurmãririi penale sã fie citite în ºedinþãpublicã.

Curtea a estimat cã autoritãþile interne nuºi-au încãlcat obligaþia pozitivã de a depuneeforturi rezonabile pentru a garanta apãrãriiposibilitatea de a chestiona martorii înacuzã. Prin urmare, Curtea a considerat cãcircumstanþele cauzei permit sã seconcluzioneze cã lipsa acestor martori dela judecatã ºi, astfel, citirea declaraþiilor dateîn cursul urmãririi penale erau justificate deun motiv serios.

Cât priveºte importanþa depoziþiilormartorilor la condamnarea penalã areclamantului, Curtea a notat cã acesta dinurmã nu a indicat importanþa rezultatã dindeclaraþia martorilor nechestionaþi de cãtreapãrare. În faþa elementelor de care adispus, ºi în special, în latura penalã, Curteaa relevat cã Înalta Curte a fundamentatcondamnarea reclamantului pe un numãrînsemnat de înscrisuri, referindu-se în plusºi la declaraþii de martori, din care ºase nuau putut sã fie chestionaþi de cãtre inculpat.Prin urmare, în opinia Curþii, depoziþiile cititeîn faþa Înaltei Curþi nu au constituit nici unicaprobã ºi nici probele determinante încondamnarea penalã a reclamantului.Þinând cont de cele constatate, nu a maifost necesar sã se stabileascã dacã al treileacriteriul stabilit în cauza Al-Khawaja ºiTahery c. Regatului Unit a fost respectat încauzã.

În ceea ce priveºte susþinereareclamantului cã el a fost pus în situaþia sãîºi motiveze cererile în probaþiune, încondiþiile în care parchetul nu a fost þinut deo asemenea obligaþie, Curtea nu a identificatîn cauzã nici un element care sã îi permitãsã concluzioneze cã procedura a fostcondusã într-o manierã arbitrarã îndefavoarea reclamantului.

Rezultã cã acest capãt de plângere esteîn mod vãdit nefondat ºi a fost respins, înaplicarea art. 35 par. 3 lit. a ºi par. 4 dinConvenþie.

B) Asupra imposibilitãþii de a obþineaudierea martorilor în apãrare în aceleaºicondiþii în care au fost ascultaþi martoriiîn acuzare

Reclamantul s-a plâns cã mai mult deºapte sute de martori în acuzare au fost


audiaþi de Înalta Curte ºi cã aceasta aacceptat ascultarea doar a cinci martori înapãrare.

Curtea a notat cã, în cauzã, reclamantuls-a plâns de un dezechilibru existent întrenumãrul mare de martori în acuzare audiaþide Înalta Curte ºi numãrul redus de martoriîn apãrare admis de aceeaºi instanþã. Chiarºi aºa, Curtea a notat cã reclamantul nu aindicat într-o manierã concretã prin ce aadus atingere dreptului sãu la apãrarerefuzul convocãrii altor martori propuºi deapãrare. Ea a dat importanþã faptului cãÎnalta Curte a justificat în mod corespunzãtorrefuzul sãu de a cita toþi martorii în apãraresolicitaþi de reclamant. În particular, ÎnaltaCurte a indicat cã reclamantul putea sãdovedeascã faptele de care se prevala cuînscrisuri ºi cã lui i s-a admis de cãtreinstanþã depunerea acestora la dosar. Prinurmare, Înalta Curte a explicat de ce, încauzã, diferenþa numericã dintre martoriiacuzãrii ºi cei ai apãrãrii nu putea sã aducãatingere principiului egalitãþii armelor. Dinaceastã perspectivã, instanþa supremã amenþionat cã depoziþiile acuzãrii nu erauesenþiale pentru stabilirea vinovãþieireclamantului. În plus, Înalta Curte a relevatsituaþia de fapt ºi vinovãþia inculpaþilor, întrecare ºi reclamantul, au fost stabilite în primulrând prin înscrisurile depuse la dosar ºi cãdeclaraþiile nu fãceau decât sã completezecircumstanþele de fapt care rezultau din altemijloace de probã.

În lumina celor de mai sus, Curtea aestimat cã singura diferenþa dintre numãrulmartorilor acuzei ºi cel al apãrãrii nu estesuficientã pentru a demonstra cãreclamantul a fost împiedicat sã propunãmartori în apãrare în aceleaºi condiþii camartorii în acuzare. Rezultã cã acest capãtde plângere este în mod vãdit nefondat ºi afost respins, în aplicarea art. 35 par. 3 lit. aºi par. 4 din Convenþie.

2.6. Asupra art. 18 din ConvenþieInvocând art. 6 par. 1 din Convenþie,

reclamantul a susþinut cã a fost condamnatdin motive politice. Curtea a analizat acest

capãt de plângere pe tãrâmul art. 18combinat cu art. 6 din Convenþie.

În contextul prezentei cauze, Curtea aþinut cont de activitatea politicã susþinutã areclamantului. Totuºi, ea a reamintit cã astatuat deja cã un rol politic de prim-plan nueste o garanþie a imunitãþii (mutatismutandis, Khodorkovskiy c. Rusiei,hotãrârea din 31 mai 2011, par. 258).

În plus, Curtea a notat cã susþinerilereclamantului, potrivit cãrora procedurapenalã în ansamblul sãu a avut un alt scopdecât cel normal inerent oricãrei proceduripenale, sunt foarte generale ºi cã el nuaduce nicio probã concretã a „intenþieiascunse” a autoritãþilor. Curte a observat cãÎnalta Curte, utilizând expresia dupã carecorupþia clasei politice era personificatã dereclamant, a exprimat consecinþa concluzieireferitoare la vinovãþia reclamantului pentruinfracþiuni de corupþie sãvârºite la înalt nivel.Curtea a reþinut, de asemenea, cã legeainternã permite instanþelor naþionale sãimpunã pedepse accesorii, cum esteinterdicþia de a exercita o anumitã funcþie,având drept consecinþã imposibilitatea de aparticipa la viaþa publicã. Prin urmare, ea asubliniat cã deciziile luate în privinþareclamantului au fost temeinic motivate ºibazate pe dispoziþii legale.

În concluzie, Curtea a admis cã, dincauza poziþiei sale politice, reclamantulputea sã aibã suspiciuni cu privire lainteresul real al autoritãþilor în condamnareasa penalã. Totuºi, aceste suspiciuni nu suntsuficiente pentru Curte ca sã afirme cãîntregul aparat juridic al statului pârât a fost,încã de la început, folosit într-o manierãabuzivã ºi cã, de la început ºi pânã la sfârºit,autoritãþile au continuat sã acþioneze curea-credinþã ºi în dispreþul flagrant alConvenþiei (mutatis mutandis, Syssoyeva ºialþii c. Letoniei, nr. 60654/00, par. 129).Pentru Curte, este vorba de o acuzaþie foarteserioasã care reclamã o probã irefutabilã ºidirectã (mutatis mutandis, Khodorkovskiy,anterior citatã, par. 260) pe care reclamantulnu a adus-o în cauzã. Deoarece Curtea nua observat niciun element care sã îi dea de


gândit cã autoritãþile române ar fi comis unabuz de putere pe durata procesuluidesfãºurat contra reclamantului ºi cã ar fiacþionat într-un alt scop decât cel specificprocesului penal, ea a estimat cã acestcapãt de plângere este în mod vãditnefondat ºi l-a respins în aplicarea art. 35par. 3 lit. a ºi par. 4 din Convenþie.

2.7. Asupra art. 7 din ConvenþieInvocând art. 6 par. 1 ºi art. 7 din

Convenþie, reclamantul s-a plâns deschimbarea de jurisprudenþã a Înaltei Curþiaplicabilã în materia calculului prescripþieirãspunderii penale, schimbare pe care acalificat-o ca ilegalã ºi arbitrarã. El aconsiderat cã, prin aceastã modificare, legeapenalã care i-a fost aplicatã era imprevizibilãºi mai puþin favorabilã decât cea în vigoareîn 2004, la momentul comiterii faptelor carei-au fost reproºate.

Curtea a estimat cã acest capãt deplângere trebuie examinat prin prisma art.7 din Convenþie ºi a fãcut referire laprincipiile stabilite în cauzele Scoppola c.Italiei (nr. 2), hotãrârea din 17 septembrie2009, par. 92-102 ºi Del Rio Prada c.Spaniei, nr. 42750/09, par. 77-93.

În cauzã, prescripþia „specialã” prevedeacã acþiunea penalã se stinge oricâteîntreruperi ar interveni, dacã termenulgeneral de prescripþie era împlinit cu încã odatã.

Printr-o hotãrâre definitivã din 6 octombrie2010, Secþia penalã a Înaltei Curþi a operato schimbare a jurisprudenþei sale ºi a deciscã perioada în care o cauzã penalã erasuspendatã pentru ca instanþa decontencios constituþional sã statueze asupraunei excepþii de neconstituþionalitate nu eraluatã în considerare la calculul termenuluide prescripþie. În aplicarea jurisprudenþeiexistente anterior datei de 6 octombrie 2010,faptele reproºate reclamantului s-ar fiprescris fie în august 2011, fie în februarie2012, în raport cu data pe care Înalta Curtear fi stabilit-o ca fiind a epuizãrii infracþiunii.

Curtea a trebuit, astfel, sã examinezedacã aceastã modificare de jurisprudenþã a

afectat situaþia reclamantului, în lumina art.7 din Convenþie. Se pare cã, prin motivelesale de recurs, reclamantul a fost conºtientde aceastã schimbare de jurisprudenþã acãrei aplicare a contestat-o în faþa ÎnalteiCurþi. Întrucât nu este de competenþa sa sãinterpreteze regulile de procedurã interneaplicabile în cazul unei modificãri dejurisprudenþã ivite la nivelul celei mai înalteinstanþe dintr-un stat, Curtea a estimat cã,în cauzã, a îndeplinit condiþia de„previzibilitate” în sensul art. 7 din Convenþie.

Curtea a notat în continuare cãprelungirea termenului de prescripþieprodusã ca urmare a noii jurisprudenþe aÎnaltei Curþi stabilite la data de 6 octombrie2010 ºi aplicarea acesteia în cauzareclamantului au avut, fãrã îndoialã, ca efectprelungirea perioadei în care pretinselefapte ar fi putut sã fie judecate ºi au fostnefavorabile reclamantului. O asemeneasituaþie nu aduce atingere drepturilorgarantate de art. 7, deoarece nu se poateinterpreta cã acest articol împiedicã oprelungire a termenelor de prescripþie atuncicând faptele reclamate nu au fost niciodatãprescrise (Coëme ºi alþii c. Belgiei, nr.32492/96, par. 149).

De fapt, problema unei eventualeîncãlcãri a art. 7 printr-o dispoziþie care aravea ca efect renaºterea posibilitãþii de asancþiona fapte care au devenit impunisabileca efect al intervenþiei prescripþiei împlinitenu este aplicabilã în speþã. Curtea areamintit cã reclamantul, care nu putea sãignore cã faptele reproºate erau susceptibilesã angajeze responsabilitatea sa penalã, afost condamnat pentru acþiuni pentru careacþiunea penalã nu fusese niciodatã atinsãde prescripþie. Aceste acte constituiauinfracþiuni la momentul la care ele au fostsãvârºite ºi pedepsele aplicate nu au fostmai mari decât cele care erau aplicabile lamomentul faptelor. Reclamantul nu a suferit,din cauza schimbãrii jurisprudenþei, unprejudiciu mai mare decât cel la care fuseseexpus la momentul în care infracþiunea a fostsãvârºitã.

Astfel, drepturile reclamantului decurgânddin art. 7 din Convenþie nu au fost încãlcate.


Rezultã cã acest capãt de plângere estevãdit nefondat ºi a fost respins, în aplicareaart. 35 par. 3 lit. a ºi par. 4 din Convenþie.


Reclamantul a denunþat o încãlcare a art.1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþiedin cauza sancþiunilor pecuniare care i-aufost aplicate ºi a sumei ridicate a cheltuielilorjudiciare.

Curtea a observat, pentru început, cãingerinþa litigioasã este acoperitã de aldoilea alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie, care prevede expreso excepþie în ceea ce priveºte plataimpozitelor ori a altor contribuþii, sau aamenzilor (Phillips c. Regatului Unit, nr.41087/98, par. 51). O asemeneainterpretare nu a scãpat de sub controlulCurþii, deoarece aceasta trebuie sã verificedacã art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenþiea fãcut obiectul unei aplicãri corecte(OrionBøeclav s.r.o. c. Cehiei, hotãrârea din13 ianuarie 2004).

În ceea ce priveºte proporþionalitateaingerinþei în dreptul reclamantului ºi scopulinteresului general urmãrit, Curtea nu acontestat suma importantã în joc sau cea acheltuielilor stabilite de Înalta Curte. Acestesume corespund totuºi profitului pe care, înopinia Înaltei Curþi, reclamantul l-a obþinutdin infracþiunea pentru care a fostcondamnat ºi au fost stabilite pe bazaînscrisurilor care se aflau la dispoziþia ÎnalteiCurþi. Referindu-se la constatãrile fãcute maisus, potrivit cãrora procedura penalãfinalizatã cu condamnarea reclamantului nua fost lipsitã de echitate ºi a respectatdrepturile apãrãrii, Curtea nu a identificat încauzã nici un indiciu de arbitrariu care sã

aducã atingere dispoziþiilor instanþei internecontestate de reclamant.

În aceste condiþii ºi având în vedereimportanþa obiectivului urmãrit, Curtea aconsiderat cã ingerinþa adusã dreptului deproprietate al reclamantului nu a fostdisproporþionatã. Rezultã cã acest capãt deplângere este vãdit nefondat ºi a fostrespins, în aplicarea art. 35 par. 3 lit. a ºipar. 4 din Convenþie.

2.9. Asupra art. 11 din Convenþie ºi aart. 3 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie

Invocând art. 11 din Convenþie,reclamantul s-a plâns de atingerea adusãdreptului sãu la libertatea de asociere dincauza interdicþiei exercitãrii dreptului de aocupa funcþia de preºedinte al vreunui partidpolitic, sancþiune aplicatã ca urmare aprocedurii pe care el a considerat-oinechitabilã. El a mai considerat cã încetareamandatului sãu de deputat, intervenitã caurmare a condamnãrii definitive, ºi interdicþiaexercitãrii drepturilor electorale pe timp depatru ani aduc atingere drepturilor garantatede art. 3 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie.

Curtea a notat prin hotãrârea sa din 30ianuarie 2012, Înalta Curte a aplicatreclamantului pedepsele accesorii ºicomplementare ale interdicþiei exerciþiuluidrepturilor prevãzute de art. 64 lit. a ºi c.pen. Curtea a constatat cã reclamantul nua contestat prin motivele de recurs aplicareaacestor pedepse ºi a reamintit cã, potrivitjurisprudenþei interne, Înalta Curte ar fi pututsã examineze în prezenta cauzãnecesitatea aplicãrii acestor pedepse. Astfelacest capãt de plângere a fost respins, înaplicarea art. 35 par. 1 ºi 4 din Convenþie,întrucât reclamantul nu a epuizat cãileinterne de atac.

95JurisClasor CEDO – Iunie 2015

Iunie 2015Iunie 2015Iunie 2015Iunie 2015Iunie 2015

96 JurisClasor CEDO – Iunie 2015


Cuprins

Anul V (2015)

JurisClasor CEDO - Iunie 2015

Fundaþia Cãmine de Elevi a Bisericii Reformate ºi Stanomirescu v. România .............. 99

Cauza Hietsch v. România ............................................................................................. 110


(„Regia”), cu scopul de a obþine constatareaocupãrii unei pãrþi a terenului sãu de cãtreclãdirile construite pentru a gãzdui temporarmuncitorii de pe ºantierul barajului ºi a sedispune demolarea acestor imobile. În faþaJudecãtoriei Odorheiul Secuiesc,reclamanta a reproºat pãrþii pârâte cã nu aprocedat la demolarea clãdirilor care, înopinia sa, au fost construite ilegal înperioada 1988-1990.

Printr-o hotãrâre din 15 octombrie 1998,judecãtoria a constatat cã au fost edificatepe terenul reclamantei ºase clãdiri, cuocazia construirii barajului, cã acestea aufost abandonate de Regie timp de mai mulþiani ºi cã nu au mai fost utilizate nici de Regieºi nici de angajaþii acesteia. În consecinþã,a dispus ca Regia sã procedeze lademolarea clãdirilor respective, pentru a-ipermite reclamantei sã dispunã în mod liberde terenul sãu. Printr-o decizie din 5octombrie 2000, Curtea de Apel Târgu-Mureº a confirmat în ultimã instanþã aceastãhotãrâre, care a rãmas definitivã ºi execu-torie la aceastã datã.

Prima încercare de executare silitãLa 14 decembre 2000, reclamanta a

sesizat un executor judecãtoresc cu o cererede executare silitã a hotãrârii definitive din15 octombrie 1998. La 21 martie 2001,executorul a întocmit un proces-verbal încare a constatat cã respectivele clãdiriconstruite pe terenul reclamantei erauocupate de câteva familii care lucraserã pe

Cauza Fundaþia cãmine de elevi ale Bisericii Reformateºi Stanomirescu împotriva României

Hotãrârea Secþiei a III-a din 7 ianuarie 2014Cererile nr. 2699/03 ºi 43597/07

Încãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie ºi a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie,prin faptul cã autoritãþile naþionale nu au acþionat diligent ºi în timp util pentru a asigurareclamanþilor punerea în executare a hotãrârilor judecãtoreºti favorabile acestora.

Curtea a fãcut aplicarea dispoziþiilor art. 46 din Convenþie, apreciind cã încãlcãrileevidenþiate în prezenta hotãrâre sunt consecinþa unei disfuncþionalitãþi structurale persistente,ce reflectã o practicã incompatibilã cu Convenþia.

1. Situaþia de fapt

1.1. Fapte care privesc cererea nr.2699/03

Achiziþionarea terenuluiLa data de 20 decembrie 1996, prima

reclamantã, o organizaþie neguverna-mentalã înfiinþatã în 1992 cu scopul principalde a promova educarea tinerilor elevi înspiritul respectãrii doctrinei BisericiiReformate, a cumpãrat de la o persoanãparticularã un teren de 20.142 mp, cu scopulde a construi un imobil destinat gãzduiriielevilor sãi în regim de internat. Anterior, la25 noiembrie 1996, primãria localitãþii Zeteaa emis un document care atesta cã terenulrespectiv se afla intra muros ºi cã, în planulurbanistic, nu figura nicio construcþie peacest teren. La 8 ianuarie 1997, dreptul deproprietate al reclamantei a fost înscris încartea funciarã.

Terenul achiziþionat de reclamantã estesituat în apropierea unui baraj. În 1988,autoritãþile au permis ocuparea, pânã la 30martie 1990, a unei pãrþi din terenul în cauzãde cãtre ºantierul barajului ºi instalarea unorbarãci destinate adãpostirii muncitorilor. Cutoate acestea, administraþia ºantierului aacceptat construirea a ºase clãdiri.

Procedura vizând demolarea clãdirilorconstruite pe terenul reclamantei

La 14 noiembrie 1997, reclamanta aacþionat în instanþã Regia autonomã dedistribuþie a apei potabile din Târgu-Mureº


ºantierul barajului ºi a dispus ca Regia sãdemoleze aceste clãdiri înainte de 1 mai2001. Regia nu s-a conformat.

Printr-o scrisoare din 18 octombrie 2001,prefectul judeþului Harghita a confirmat cã,pe terenul în cauzã, fuseserã construite fãrãnicio autorizaþie legalã mai multe clãdiri. Înceea ce priveºte ocupanþii clãdirilorrespective, acesta a constatat cã nu existaniciun titlu valabil de ocupare ºi a solicitatPrimãriei comunei Zetea sã procedeze larelocarea lor.

Între timp, la 23 aprilie 2001, unii dinocupanþii în cauzã au contestat executareaacestei hotãrâri, susþinând cã hotãrâreadefinitivã nu le era opozabilã. Reclamantaa renunþat la cererea de executare silitã,deoarece a fost informatã de Regie cã aveadreptul sã cumpere clãdirile în litigiu, afirmaþiiconfirmate de hotãrârea din 15 octombrie2001 a Judecãtoriei Odorheiul Secuiesc,care a dispus anularea actelor de executaredeja efectuate.

A doua încercare de executare silitãLa scurt timp, reclamanta, având în

vedere cã nu a primit oferta de cumpãrarepromisã, a sesizat din nou executoruljudecãtoresc cu o cerere de executare ahotãrârii definitive din 15 octombrie 1998.

Reclamanta a introdus, în paralel, oacþiune în evacuarea ocupanþilor clãdirilor,care a fost respinsã printr-o hotãrâre din 14iunie 2001, pe motiv cã nu exista niciunraport juridic între reclamantã ºi pârâþi.

La 5 august 2002, un executorjudecãtoresc a notificat Regia cu privire laobligaþia acesteia de a se conforma hotãrâriidefinitive din 15 octombrie 1998. Regia nua dat curs notificãrii.

La 26 octombrie 2005, Regia a încheiatun acord cu Primãria comunei Zetea ºi i-atransferat acesteia din urmã proprietateaasupra celor ºase clãdiri construite peterenul reclamantei.

Acþiunea în anularea contractului devânzare încheiat la 20 decembrie 1996între o persoanã fizicã ºi reclamantã

La 5 noiembrie 2005, unii ocupanþi aiclãdirilor au sesizat Judecãtoria Odorheiul

Secuiesc cu o cerere de anulare acontractului de vânzare încheiat la 20decembrie 1996. În susþinerea acþiunii lor,aceºtia au invocat Decretul prezidenþial din1980, care prevedea efectuarea unor lucrãride interes public pe terenul în cauzã. Aceºtiasusþineau cã decretul respectiv implica ointerdicþie generalã de vânzare a terenului.

Printr-o hotãrâre din 13 martie 2006,judecãtoria a respins acþiunea ca nefondatã,pe motiv cã autoritãþile nu iniþiaserãprocedura de expropriere ºi cã fostulproprietar al terenului nu primise niciodespãgubire, contractul de vânzare fiindîncheiat legal. Aceastã hotãrâre a fostconfirmatã în apel la 15 februarie 2007 deTribunalul Harghita ºi, în recurs, la 22noiembrie 2007, de Curtea de ApelTârgu-Mureº.

Procedura vizând anulareacontractelor de închiriere încheiate cuocupanþii clãdirilor

În ianuarie 2002, Regia a încheiat cuocupanþii celor ºase clãdiri contracte deînchiriere pe o perioadã de un an, careputeau fi reînnoite.

La 3 octombrie 2002, reclamanta aformulat o acþiune civilã în anularea acestorcontracte de închiriere pentru lipsaobiectului, deoarece, conform acesteia,clãdirile în cauzã nu existau din punct devedere legal ºi, prin urmare, nu puteau sãfacã obiectul unei tranzacþii civile saucomerciale. De asemenea, aceasta ainvocat hotãrârea definitivã prin care s-adispus demolarea clãdirilor ºi a susþinut cãrespectivele contracte de închiriere au fostîncheiate ilegal. Ocupanþii clãdirilor auformulat o cerere reconvenþionalã solicitând,încã o datã, anularea contractului devânzare a terenului, încheiat în favoareareclamantei.

Dupã mai multe casãri cu trimitere,acþiunea reclamantei ºi cererea reconven-þionalã au fost respinse ca nefondate la 11februarie 2010 de Tribunalul Harghita. Înceea ce priveºte acþiunea reclamantei,tribunalul a considerat cã aceasta a introduso acþiune în contestarea unei situaþii de fapt,


ºi nu o acþiune vizând protejarea unui drept,ºi cã, în orice caz, clãdirile în litigiu puteausã facã obiectul unei tranzacþii civile, iarobiectul contractelor de închiriere era legal.În ceea ce priveºte cererea reconvenþionalã,acesta a considerat cã aceeaºi cerere,formulatã de aceleaºi pãrþi, fusese respinsãla 31 ianuarie 2008 de Curtea de ApelTârgu-Mureº ºi, în consecinþã, hotãrâreaavea autoritatea de lucru judecat.

Cererea privind lãmurirea întinderiidispozitivului hotãrârii definitive din 15octombrie 1998

La 2 august 2010, reclamanta a sesizatJudecãtoria Odorheiul Secuiesc cu o cerereprivind lãmurirea întinderii dispozitivuluihotãrârii definitive din 15 octombrie 1998.Aceasta dorea sã ºtie dacã, în urmatransferului cãtre comuna Zetea aproprietãþii clãdirilor, hotãrârea definitivã eraopozabilã, de asemenea, Primãriei comuneiZetea. Prin încheierea din 11 octombrie2010, judecãtoria a constatat cã dreptul deproprietate al reclamantei asupra terenuluiera opozabil erga omnes, indiferent deproprietarul clãdirilor în cauzã, ºi cã aceastatrebuia sã aibã posibilitatea de a obþineexecutarea hotãrârii definitive. Conformjudecãtoriei, obligaþia stabilitã prin hotãrâreadefinitivã din 15 octombrie 1998 trebuia sãfie executatã, de asemenea, de Primãriacomunei Zetea. În absenþa recursului,aceastã hotãrâre a rãmas definitivã.

A treia încercare de executare silitãLa 14 iunie 2011, reclamanta a introdus

o nouã cerere de executare silitã a hotãrâriidefinitive din 15 octombrie 1998. Cerereaacesteia a fost înregistratã de cãtre unexecutor judecãtoresc, care a notificatPrimãria comunei Zetea cu privire laobligaþia de a se conforma dispozitivuluihotãrârii în cauzã. Astfel cum reiese dintr-unproces-verbal întocmit la 18 iulie 2011,primarul comunei Zetea, dupã ce a declaratcã, în principiu, nu se opune executãriihotãrârii, a precizat cã avea nevoie de untermen – pânã la sfârºitul lunii iulie 2011 –pentru a se conforma acesteia ºi a acceptatsã îi plãteascã reclamantei cheltuielile de

judecatã prevãzute în hotãrârea în cauzã,precum ºi cheltuielile aferente executãriisilite.

La 18 ianuarie 2012, un reprezentant alcamerei executorilor judecãtoreºti a informatagentul guvernamental cu privire laneexecutarea hotãrârii definitive din 15octombrie 1998, din cauza ocupãrii clãdirilorde cãtre mai multe familii. A precizat cãtermenul legal de trei ani a expirat ºi cã titlulexecutoriu s-a prescris, motiv pentru care,în opinia acestuia, dosarul de executare numai figura în arhive. În aceeaºi scrisoare,acesta informa agentul guvernamental cuprivire la o nouã procedurã de executaresilitã iniþiatã de Biroul executoruluijudecãtoresc M.E.

Astfel cum reiese din informaþiile furnizatede reclamantã, executorul M.E. a procedat,fãrã succes, la 2 mai 2012, la o nouãîncercare de executare silitã. Procesul-verbal întocmit cu aceastã ocazie menþionarefuzul debitorului (primarul Comunei Zetea)de a se prezenta în vederea executãriihotãrârii definitive, în ciuda faptului cã acestafusese notificat oficial de cãtre executor. Deasemenea, preciza cã doar una din celeºase clãdiri fusese ocupatã de patrupersoane ºi cã trei dintre ele mai locuiauîncã acolo. Tot conform procesului-verbal,aceste trei persoane îi declaraserãexecutorului judecãtoresc cã erau pregãtitesã pãrãseascã de bunãvoie clãdirea încauzã, fãrã sã fie necesarã o acþiune înevacuare, dupã demolarea celorlalte cinci.Semnãturile figureazã în procesul-verbalîntocmit cu aceastã ocazie. Executoruljudecãtoresc a dispus primãriei sãprocedeze, în termen de zece zile de lanotificarea procesului-verbal, la demolareacelor cinci clãdiri neocupate.

Guvernul ºi-a prezentat observaþiilesuplimentare la 20 decembrie 2012; acestainforma Curtea cu privire la plata, de cãtreautoritãþile locale, a cheltuielilor ocazionatede procedura de executare silitã ºi confirmacã nu avusese încã loc demolarea celorºase clãdiri; de asemenea, acesta reamin-tea cã reclamanta nu obþinuse încã un ordinde evacuare împotriva ocupanþilor clãdirilor.


1.2. Fapte care privesc cererea nr.43597/07

Prima acþiune îndreptatã împotrivaocolului silvic

În anul 2000, reclamantul, care dorea sãîºi procure lemne pentru foc de pe terenulforestier pe care îl deþinea în co-proprietatecu alte trei persoane, a solicitatOcolului silvic Simian sã evalueze ºi sãmarcheze un anumit numãr de copaci.Procedând astfel, acesta îndeplinea oformalitate impusã de legislaþia internã înmaterie de tãiere a copacilor. La 7 august2000, acesta a achitat o taxã pentru serviciulsolicitat. În ciuda mai multor încercãri dinpartea sa, nu s-a dat curs cererii sale.

Printr-o hotãrâre din 12 martie 2001,Tribunalul Dolj a admis acþiunea recla-mantului ºi a celorlalþi coproprietari ºi adispus ca Inspectoratul Teritorial de RegimSilvic ºi Cinegetic sã procedeze la evaluareaºi marcarea solicitate. Aceastã hotãrâre adevenit definitivã ºi executorie la data de29 mai 2001, când Curtea de Apel Craiovaa admis recursul reclamanþilor, a modificathotãrârea, admiþând ºi cererea de platã adaunelor cominatorii de aproximativ 7 EURpentru fiecare zi de întârziere.

La 24 iunie 2002, reprezentanþii inspec-toratului teritorial s-au conformat obligaþieide evaluare ºi marcare a cotei de copacipentru anul 2000, adicã 53 de copaci.Reclamantul ºi ceilalþi trei co-proprietari ausolicitat ocolului silvic sã procedeze la fel ºipentru anii 2001 ºi 2002. Aceºtia au plãtittaxa necesarã pentru furnizarea acestserviciu. Ocolul silvic a refuzat sãîndeplineascã cererea ºi i-a informat cãevaluarea ºi marcarea altor copaci va fiposibilã abia începând din primãvara anului2003.

O nouã acþiune îndreptatã împotrivainspectoratului teritorial

Printr-o hotãrâre din 12 septembrie 2005,Judecãtoria Piteºti a admis parþial a douaacþiune, a constatat cã inspectoratul teritorialnu avea calitatea de a sta în justiþie ºi adispus ca Direcþia Silvicã Mehedinþi sãprocedeze la evaluarea ºi marcarea

copacilor corespunzãtori cotelor pentru anii2001 ºi 2002 ºi sã plãteascã reclamantuluiºi celorlalþi trei co-proprietari, în comun, odespãgubire de 13.600.000 ROL (aprox.370 EUR) ca despãgubire pentruimposibilitatea acestora de a utiliza lemnulde pe terenul lor forestier ºi pentru lemnulde foc pe care au fost nevoiþi sã îl cumpereîn aceºti doi ani, sumã actualizatã în funcþiede rata inflaþiei de la momentul efectuãriiplãþii. Aceasta a respins cererea privinddaunele cominatorii. Aceastã hotãrâre a fostconfirmatã în apel, la 7 aprilie 2006, deTribunalul Argeº ºi, în recurs, la 27noiembrie 2006, de Curtea de Apel Piteºti.Astfel, aceasta a devenit definitivã ºiexecutorie.

Printr-o scrisoare din 19 octombrie 2009,reprezentantul direcþiei silvice i-a precizatagentului guvernamental pentru Curte cãhotãrârea din 12 martie 2001 nu îi eraopozabilã ºi cã obligaþia de executare aacesteia revenea inspectoratului teritorial.În ceea ce priveºte hotãrârea definitivã din12 septembrie 2005, acesta a afirmat cã eraexecutatã parþial, având în vedere cãreprezentanþii ocolului silvic au procedat,potrivit acestuia, la evaluarea ºi, ulterior, lamarcarea a 53 de copaci. În observaþiile carãspuns, moºtenitorii celui de-al doileareclamant au afirmat cã hotãrârea din 12septembrie 2005 nu a fost executatãniciodatã.

2. Aprecierile CurþiiCurtea a considerat, în primul rând, cã

faptele aflate la originea celor douã cauzeprezintã puncte comune, iar cadrul legislativºi practicile administrative fiind similare,apreciind necesar, în temeiul art. 42 par. 1din Regulamentul Curþii ºi în interesul uneibune administrãri a justiþiei, sã conexezecererile.

2.1. Asupra art. 6 par. 1 din Convenþieºi a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie

Reclamanþii reproºeazã autoritãþilorneexecutarea hotãrârilor judecãtoreºti


obligatorii ºi executorii, pronunþate înfavoarea lor. Aceºtia susþin cã neexecutareade care se plâng i-a privat de dreptul deacces la o instanþã, în sensul art. 6 dinConvenþie, ºi de dreptul la respectareabunurilor acestora, garantat la art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.

2.1.1. Cu privire la admisibilitateCu referire la cererea introdusã de

Fundaþia Cãmine de Elevi ale BisericiiReformate, Guvernul a invocat neepuizareacãilor de atac interne, întemeindu-se pe treimotive: îi reproºeazã reclamantei faptul cã,în anul 2001, a renunþat la executarea silitãa hotãrârii definitive din 15 octombrie 1998,cã nu a introdus, de asemenea, împotrivaRegiei, o acþiune vizând evacuarealocatarilor ºi cã nu a introdus o acþiune dechemare în garanþie pentru evicþiuneîmpotriva fostului proprietar al terenului (înaceastã ultimã privinþã, acesta face trimiterela hotãrârea Tudor Tudor c. României, 24martie 2009, nr. 21911/03, par. 38-43).

În ceea ce priveºte primul argumentformulat de Guvern, Curtea a observat cã,deºi este adevãrat cã reclamanta, însperanþa încheierii unei înþelegeri cudebitoarea, a renunþat la cererea sa deexecutare în 2001, este la fel de adevãratcã persoana în cauzã a formulat, dupãnereuºita ajungerii la o astfel de înþelegere,o nouã cerere de executare silitã a aceleiaºihotãrâri.

În ceea ce priveºte posibilitatea pe carear fi avut-o reclamanta de a obþineevacuarea ocupanþilor clãdirii în litigiu,Curtea a observat cã toate eforturile depusede reclamantã în vederea evacuãriilocatarilor au fost zadarnice ºi cã ar fiexagerat sã i se cearã pãrþii în cauzã sãintroducã o nouã acþiune în evacuareîmpotriva Regiei, având în vedere cãrespectivele contracte de închiriere au fostîncheiate dupã introducerea acþiunii înevacuare ºi cã proprietatea clãdirilor a fosttransferatã ulterior comunei Zetea.

În ceea ce priveºte cel de-al treileaargument al Guvernului, Curtea a constatat

cã, spre deosebire de hotãrârea TudorTudor (citatã anterior), invocatã de Guvern,cauzã în care coexistau douã titluri deproprietate asupra aceluiaºi bun, reclamantabeneficiazã în speþã de o hotãrârejudecãtoreascã prin care se dispune caautoritãþile locale sã procedeze la o acþiuneprecisã ºi cã obligaþia rezultatã nu esteîndeplinitã din cauza refuzului Regiei de ase conforma hotãrârii.

În orice caz, Curtea a reamintit, în luminajurisprudenþei sale constante în materie, cãnu este oportun sã i se solicite uneipersoane care a obþinut o creanþã împotrivastatului, în urma unei proceduri judiciare, sãiniþieze ulterior o nouã procedurã cu scopulde a obþine o reparaþie (Metaxas c. Greciei,27 mai 2004, nr. 8415/02, par. 19, ºiBourdov c. Rusiei nr. 2, nr. 33509/04, par.68-70). În consecinþã, nu era necesar niciundemers suplimentar din partea reclamantei,excepþia Guvernului fiind respinsã.

2.1.2. Cu privire la fondA. Principii care decurg din

jurisprudenþa CurþiiCurtea a reamintit cã dreptul de acces la

o instanþã, garantat de art. 6 din Convenþie,ar fi iluzoriu dacã ordinea juridicã internã aunui stat contractant ar permite ca o hotãrârejudecãtoreascã definitivã ºi obligatorie sãrãmânã ineficientã în detrimentul unei pãrþi.Executarea unei sentinþe sau a unei hotãrâri,pronunþatã de orice instanþã, trebuie aºadarconsideratã ca fãcând parte integrantã din„proces”, în sensul art. 6 din Convenþie(Hornsby c. Greciei, 19 martie 1997, par.40, Okyay ºi alþii c. Turciei, nr. 36220/97,par. 72, Immobiliare Saffi c. Italiei [MC], nr.22774/93, par. 63, ºi Costin c. României,26 mai 2005, nr. 57810/00, par. 26).

Curtea a reamintit, de asemenea, cãprotecþia efectivã a justiþiabilului ºi resta-bilirea legalitãþii implicã obligaþia adminis-traþiei de a se conforma unei sentinþe sauhotãrâri care urmeazã sã fie pronunþatã,eventual, împotriva acesteia în ultimãinstanþã. În cazul în care administraþia refuzãsau omite sã execute o hotãrâre, ori o


executã tardiv, garanþiile prevãzute la art.6, de care a beneficiat justiþiabilul peparcursul etapei judiciare a procedurii, îºipierd orice raþiune de a fi (Hornsby, citatãanterior, par. 41, Okyay ºi alþii, citatãanterior, par. 72, Niþescu c. României, nr.26004/03, par. 32, 24 martie 2009, Iera MoniProfitou Iliou Thiras c. Greciei, nr. 32259/02, par. 34, 22 decembrie 2005, ºi Costin,citatã anterior, par. 27).

În plus, un termen de executarenerezonabil de lung al unei hotãrâriobligatorii poate, de asemenea, sã impliceîncãlcarea Convenþiei (Bourdov nr. 2, citatãanterior, par. 66). Caracterul rezonabil alunui astfel de termen trebuie sã fie apreciatþinând seama în special de complexitateaprocedurii de executare, de comportamentulreclamantului ºi al autoritãþilor competente,precum ºi de cuantumul ºi tipul sumeiacordate de instanþã (Raïlian c. Rusiei, 15februarie 2007, nr. 22000/03, par. 31).

În orice caz, o persoanã în favoareacãreia s-a pronunþat o hotãrâre împotrivastatului nu are obligaþia de a iniþia o proce-durã distinctã pentru a obþine executareasilitã: autoritãþile statului sunt cele cãrora lerevine în primul rând sarcina de a garantaexecutarea unei hotãrâri judecãtoreºtipronunþate împotriva statului, începând cudata la care hotãrârea devine obligatorie ºiexecutorie. O astfel de hotãrâre trebuienotificatã în bunã ºi cuvenitã formã autoritãþiiîn cauzã a statului pârât, care este aºadarîn mãsurã sã facã toate demersurile nece-sare pentru a se conforma hotãrârii saupentru a o comunica altei autoritãþi publicecompetente pentru chestiunile legate deexecutarea hotãrârilor judecãtoreºti. Estevorba despre un element deosebit deimportant într-o situaþie în care, ca urmarea complexitãþii ºi suprapunerii posibile aprocedurilor de executare voluntarã sausilitã, justiþiabilul poate în mod rezonabil sãaibã nelãmuriri legate de autoritatea careeste responsabilã în materie (Metaxas,citatã anterior, par. 19, Akachev c. Rusiei,12 iunie 2008, nr. 30616/05, par. 21,Bourdov nr. 2, citatã anterior, par. 68, ºi Gjyli

c. Albaniei, 29 septembrie 2009, nr. 32907/07, par. 44).

Desigur, este posibil sã fie necesar capãrþile în cauzã sã efectueze anumitedemersuri procedurale care sã permitã sausã accelereze executarea unei hotãrâri.Obligaþia de cooperare, care îi revine uneipersoane, nu trebuie sã depãºeascã totuºistrictul necesar ºi, în orice caz, nuexonereazã administraþia de obligaþia pecare i-o impune Convenþia de a acþiona dinproprie iniþiativã ºi în termenele prevãzute,bazându-se pe informaþiile de care dispune,pentru a respecta hotãrârea pronunþatãîmpotriva acesteia (Akachev, citatã anterior,par. 22, Bourdov nr. 2, citatã anterior, par.69, Chvedov c. Rusiei, 20 octombrie 2005,nr. 69306/01, par. 29-37, ºi Kosmidis ºiKosmidou c. Greciei, 8 noiembrie 2007, nr.32141/04, par. 24).

În cele din urmã, Indiferent de comple-xitatea procedurilor de executare sau asistemului bugetar, statul este în continuareobligat de Convenþie sã garanteze oricãreipersoane dreptul la executarea, într-untermen rezonabil, a hotãrârilor obligatorii ºiexecutorii pronunþate în favoarea acesteia.O autoritate a statului nu poate nici sãpretexteze lipsa de fonduri sau de alteresurse pentru a nu onora o datorieîntemeiatã pe o hotãrâre judecãtoreascã(Bourdov nr. 2, citatã anterior, par. 70, ºitrimiterile existente acolo, ºi Société degestion du port de Campoloro þi Sociétéfermière de Campoloro c. Franþei, 26septembrie 2006, nr. 57516/00, par. 62).

B. Aplicarea principiilor menþionateanterior în prezenta cauzã

i. Hotãrârea definitivã din 15 octombrie1998 (cererea nr. 2699/03)

Curtea a constatat cã pãrþile nu contestãfaptul cã hotãrârea definitivã din 15octombrie 1998 nu a fost nici executatã, nicianulatã ºi nici modificatã ca urmare aexercitãrii de cãtre reclamantã a unei cãi deatac prevãzute de dreptul intern. Nu secontestã nici faptul cã debitorii obligaþiei caretrebuie executatã fac parte din administraþie.

Totuºi, în ciuda existenþei unei hotãrârijudecãtoreºti în favoarea reclamantei, atât


Regia, cât ºi Primãria comunei Zetea s-auopus mereu executãrii hotãrârii, pe motiv cãrespectivele clãdiri erau ocupate de terþi. Înaceastã privinþã, Curtea a observat cãargumentul Guvernului este întemeiat peinopozabilitatea hotãrârii faþã de terþii careocupau clãdirile.

În acest sens, Curtea a reamintit cã nuare sarcina de a confirma sau infirmaconþinutul unei hotãrâri judecãtoreºti interne.Cu toate acestea, trebuie sã constatesituaþia juridicã stabilitã de instanþe înprivinþa pãrþilor. În aceastã privinþã, Curteaia act de faptul cã, în speþã, chiarpresupunând cã ar fi putut exista divergenþede interpretare în ceea ce priveºte efecteleocupãrii clãdirilor de cãtre terþi, instanþelenaþionale au hotãrât, pe baza elementelorde probã prezentate de pãrþi, cã se impuneademolarea clãdirilor respective, pentru a-ipermite reclamantei sã îºi exercite efectivdreptul de proprietate asupra terenuluiacesteia. Prin urmare, având în vedereprincipiul supremaþiei dreptului într-osocietate democraticã, Curtea a consideratcã hotãrârea definitivã pronunþatã deinstanþele naþionale prevaleazã ºi cãautoritãþile administrative erau obligate sãse conformeze acesteia în întregime(Pântea c. României, 15 iunie 2006, nr.5050/02, par. 35).

Deºi Curtea a admis cã existã circum-stanþe care justificã uneori neexecutarea înnaturã a unei obligaþii impuse printr-ohotãrâre judecãtoreascã definitivã, aceastaa considerat cã statul nu se poate prevalade o astfel de justificare fãrã sã fi informatîn mod corespunzãtor reclamantul, prinintermediul unei decizii judecãtoreºti sauadministrative oficiale, cu privire laimposibilitatea executãrii ca atare a obligaþieiiniþiale, în special atunci când este vorbadespre dubla calitate de deþinãtor al puteriipublice ºi debitor al obligaþiei (Costin, citatãanterior, par. 57).

Or, în speþã, instanþele naþionale nu auconsiderat niciodatã cã autoritãþileadministrative nu erau obligate sã executehotãrârea definitivã favorabilã reclamantei

ºi nici nu au constatat existenþa unei„imposibilitãþi obiective” care sã poatãjustifica refuzul acestora de a o executa (ase vedea, în acest sens, Ana Pavel c.României, 16 martie 2010, nr. 4503/06,par. 26, ºi, a contrario, Strãchinaru c.României, 21 februarie 2008, nr. 40263/05,par. 16, Niþescu c. României, 24 martie2009, nr. 26004/03, par. 16, ºi Pistireanu c.României, 30 septembrie 2008, nr. 34865/02, par. 15).

În ceea ce priveºte situaþia generatã deocuparea clãdirilor care urmau sã fiedemolate, Curtea a constatat cã, astfel cumreiese din dosar, ocupanþii nu aveau iniþialniciun titlu legal care sã îi autorizeze sã seinstaleze în aceastã locaþie ºi cã autoritãþileau încheiat contracte de închiriere cu aceºtiaabia dupã ce a fost pronunþatã hotãrâreafavorabilã reclamantei ºi dupã ce au începutdemersurile de executare silitã. Or, aceastãconstatare contrazice argumentulGuvernului în favoarea existenþei uneiimposibilitãþi obiective de executare,deoarece administraþia – care trebuie sã fiepreocupatã de buna administrare a justiþiei–, prin demersurile sale, a diminuat ºanselereclamantei de a obþine executarea hotãrâriidefinitive pronunþate în favoarea sa. Înaceste condiþii, Curtea nu poate admite cã,în speþã, este vorba de o situaþie în careera justificatã neexecutarea hotãrârii încauzã (a se vedea, mutatis mutandis, Babeiºi Clucerescu c. României, 23 iunie 2009,nr. 27444/03, par. 26-29).

În fine, în ceea ce priveºte afirmaþiaGuvernului referitoare la eventualaprescriere a dreptului reclamantei de aobþine executarea, Curtea a observat cã,astfel cum reiese din dosar, cererea deexecutare silitã nu a fost respinsã din cauzaprescripþiei. Aceastã situaþie este confirmatãºi de procedura de executare silitã care estependinte în prezent.

În orice caz, Curtea a observat cãhotãrârea pronunþatã de JudecãtoriaOdorheiul Secuiesc la 15 octombrie 1998 arãmas definitivã ºi executorie la 5 octombrie2000, datã începând cu care autoritãþile


pârâte ºtiau sau ar fi trebuit sã ºtie cã erauobligate sã procedeze la demolarea clãdirilorconstruite pe terenul reclamantei. Începândcu data respectivã, autoritãþile pârâte erauaºadar obligate sã adopte, pe cont propriusau în colaborare cu alte autoritãþicompetente, judeþene ºi/sau locale, toatemãsurile necesare pentru a se conformahotãrârii obligatorii ºi executorii, pronunþateîmpotriva lor. Având în vedere cã, timp deani de zile, autoritãþile nu au luat mãsurilenecesare pentru a se conforma hotãrâriidefinitive pronunþate la 15 octombrie 1998,acestea au privat de orice efect utildispoziþiile art. 6 par. 1 din Convenþie.

În plus, refuzând sã respecte hotãrâreadefinitivã din 15 octombrie 1998, autoritãþilenaþionale au privat reclamanta deposibilitatea de a-ºi folosi terenul, fãrã a-ifurniza vreo justificare pentru lipsa deacþiune prelungitã a statului. Imposibilitateareclamantei de a obþine executarea hotãrâriifavorabile acesteia a constituit o ingerinþãîn exercitarea dreptului la respectareabunurilor sale, astfel cum este enunþat înprima tezã de la primul paragraf al art. 1 dinProtocolul nr. 1. Presupunând cã ocupareaclãdirilor în cauzã de cãtre terþi ar fi pututjustifica neexecutarea, Curtea a constatatcã autoritãþile nu i-au propus reclamatei niciomãsurã compensatorie pentru a nu seaduce atingere justului echilibru impus deart. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenþie.

Curtea a reamintit cã a concluzionat deja,în mai multe cauze, cã neexecutarea într-untermen rezonabil de cãtre autoritãþi, fãrã ojustificare valabilã, a unei hotãrâri definitivepronunþate împotriva lor constituie oîncãlcare a dreptului de acces la o instanþã,precum ºi a dreptului la respectareabunurilor (Metaxas, citatã anterior, par. 26,Bourdov c. Rusiei, nr. 59498/00, par. 37-38,ªandor c. României, 24 martie 2005, nr.67289/01, par. 23-37, Orha c. României, 12octombrie 2006, nr. 1486/02, par. 23-38,Ruxandra Trading c. României, 12 iulie2007, nr. 28333/02, par. 54-75, Pistireanu,citatã anterior, par. 36-41, Niþescu, citatãanterior, par. 39-41, Aurelia Popa c.

României, 26 ianuarie 2010, nr. 1690/05,par. 24-25, ºi Ana Pavel, citatã anterior, par.26-28).

Dupã ce a examinat toate elementele cei-au fost prezentate, Curtea a considerat cãGuvernul nu a expus niciun fapt ºi niciunargument ce ar putea conduce la o concluziediferitã în speþã. Prin urmare, au fostîncãlcate art. 6 par. 1 din Convenþie ºi art. 1din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.

ii. Hotãrârea din 29 mai 2001 ºihotãrârea definitivã din 12 septembrie2005 (cererea nr. 43597/07)

În ceea ce priveºte obligaþia impusãinspectoratului teritorial prin hotãrârea din29 mai 2001, Curtea a observat cã aceastaa fost executatã cu o anumitã întârziere, subameninþarea unei penalitãþi cu titlucominatoriu. În acest sens, Curtea aobservat cã unicul scop al procedurii iniþiatede reclamant era obligarea autoritãþiloradministrative sã procedeze la o operaþiunetehnicã care le revenea acestora, astfel încâtacesta sã poatã exploata lemnul de peproprietatea sa. În ciuda achitãrii taxeiaferente, a încercãrilor succesive efectuatede reclamant ºi a penalitãþii cu titlucominatoriu, autoritãþile ºi-au îndeplinitobligaþia abia dupã o perioadã de peste unan ºi fãrã sã prezinte niciun argument caresã poatã justifica pasivitatea lor.

În ceea ce priveºte hotãrârea definitivãdin 12 septembrie 2005, prin care au fostimpuse direcþiei silvice douã obligaþii, Curteaa observat cã obligaþia de evaluare ºimarcare a numãrului de copaci corespun-zãtor cotei pentru anii 2001 ºi 2002 nu afost executatã nici pânã în prezent.Argumentul Guvernului, susþinut doar descrisoarea direcþiei silvice, nu se corobo-reazã cu niciun alt element de probã. În ceeace priveºte obligaþia pecuniarã impusãdirecþiei silvice, Curtea a constatat cãaceasta a rãmas neexecutatã pânã înprezent ºi cã moºtenitorii reclamantului nuau primit încã suma a cãrei platã a fostdispusã de instanþele interne. În plus,Guvernul nu contestã neexecutarea acesteiobligaþii.


Fãcând trimitere la jurisprudenþarelevantã în materie de neexecutare sauexecutare tardivã a hotãrârilor judecãtoreºtidefinitive, Curtea a constatat, dupãexaminarea tuturor elementelor care i-aufost prezentate, cã Guvernul nu a expusniciun fapt ºi niciun argument care sãconducã la o concluzie diferitã în prezentacauzã. Aceasta a apreciat cã statul, prinintermediul organelor sale specializate, nua depus toate eforturile necesare pentru aobþine executarea hotãrârii din 29 mai 2001(partea care priveºte obligaþia de evaluareºi marcare a copacilor) ºi hotãrârea definitivãdin 12 septembrie 2005. Prin urmare, au fostîncãlcate art. 6 par. 1 din Convenþie ºi art. 1din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.

2.2. Cu privire la aplicarea art. 46 dinConvenþie

Curtea a reamintit cã, în conformitate cuart. 46, înaltele pãrþi contractante seangajeazã sã se conformeze hotãrârilordefinitive ale Curþii în litigiile în care suntpãrþi, iar Comitetul de Miniºtri esteresponsabil pentru supraveghereaexecutãrii acestor hotãrâri. Rezultã înspecial cã, în cazul în care Curtea constatão încãlcare, statul pârât are obligaþia legalãnu numai de a plãti persoanelor în cauzãsumele alocate cu titlu de reparaþieechitabilã, prevãzutã la art. 41, dar ºi aceeade a alege, sub supravegherea Comitetuluide Miniºtri, mãsurile generale ºi/sau, dupãcaz, individuale pe care sã le includã înordinea sa juridicã internã pentru a punecapãt încãlcãrii constatate de Curte ºi pentrua elimina, pe cât posibil, consecinþeleacestei încãlcãri. Statul pârât este liber, subsupravegherea Comitetului de Miniºtri, sãaleagã mijloacele pentru îndeplinireaobligaþiei sale legale în conformitate cu art.46 din Convenþie (Scozzari ºi Giunta c. Italiei[MC], nr. 39221/98 ºi 41963/98, par. 249),cu respectarea principiului subsidiaritãþii,astfel încât Curtea sã nu fie obligatã sã îºireitereze constatarea de încãlcare într-olungã serie de cauze identice.

În plus, rezultã din Convenþie, în specialdin art. 1, cã, prin ratificarea Convenþiei,statele contractante se angajeazã sã iamãsuri pentru ca dreptul lor intern sã fiecompatibil cu aceasta (Maestri c. Italiei [MC],nr. 39748/98, par. 47).

În privinþa ambelor cereri care i-au fostsupuse spre examinare în speþã, Curtea aconcluzionat cã a fost încãlcat art. 6 par. 1din Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1,ca urmare a neexecutãrii sau a executãriitardive a unor hotãrâri judecãtoreºti interne.Aceasta a subliniat cã a ajuns la aceleaºiconcluzii în aproximativ alte treizeci decauze româneºti (Sãcãleanu c. României,nr. 73970/01, 6 septembrie 2005, ªandor,citatã anterior, Paicu c. României, 25noiembrie 2008, nr. 24714/03, Darnai c.României, 8 decembrie 2009, nr. 36297/02,Orha, citatã anterior, S.C. ProdcomeximS.R.L. c. României, 27 octombrie 2009, nr.35877/05, Nistor c. României, 28 iunie 2011,nr. 49182/06, Musteaþã ºi alþii c. României,6 octombrie 2009, nr. 67344/01, ºi Gotcu ºialþii c. României, 27 septembrie 2011, nr.35430/03) sau care a obligat pârâþii sãprocedeze la acþiuni specifice (S.C.Ruxandra Trading S.R.L., citatã anterior,Delca c. României, 4 noiembrie 2008, nr.25765/04, Costãchescu c. României, 29septembrie 2009, nr. 37805/05, Ghiþoi ºi alþiic. României, 13 octombrie 2009, nr. 2456/05, S.C. Bartolo Prod ºi Botomei c.României, 21 februarie 2012, nr. 16294/03,Ana Pavel, citatã anterior, Emilianªtefãnescu c. României, 12 ianuarie 2010,nr. 35018/03, ºi Niþescu, citatã anterior) ºicã peste 130 de cauze similare suntpendinte în faþa sa în prezent.

Curtea a constatat cã încãlcãrile menþio-nate anterior au la origine, foarte adesea,fie comportamentul administraþiei, care afãcut imposibilã recuperarea imediatã asumelor acordate prin hotãrâri judecãtoreºtisau care ºi-a declinat competenþa înfavoarea altei instituþii, pânã la prescriereaprocedurii de executare silitã, fie un simplurefuz de executare sau executarea tardivãa hotãrârilor de impunere a unor obligaþii deplatã. În materie de executare a hotãrârilor


care impun administraþiei sã procedeze la oacþiune specificã, Curtea a constatat cã, celmai adesea, administraþia a refuzat sã facãacest lucru fãrã sã prezinte motive valide,fie prin prezentarea unor argumente carecontestau fondul hotãrârilor care urmau sãfie executate, fie prin invocarea existenþeiunor piedici diverse în executare sauopunând reclamanþilor o pretinsãimposibilitate obiectivã de executare.

În aceastã privinþã, s-a reamintit faptul cã,în decizia adoptatã în cadrul celei de-a1150-a reuniuni, Comitetul de Miniºtri,fãcând referire la constatãrile privindîncãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie ºi/saua art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenþie înprivinþa României, a menþionat în modexplicit existenþa a numeroase ºi complexeprobleme legate de neexecutarea sauexecutarea tardivã de cãtre stat a unorhotãrâri judecãtoreºti definitive pronunþateîmpotriva sa, exprimându-ºi totodatãpreocupãrile privind mecanismele ºigaranþiile prevãzute în dreptul intern pentrua asigura executarea voluntarã ºi promptãa hotãrârilor judecãtoreºti de cãtreadministraþie ºi cãile de atac disponibile înaceastã privinþã.

Curtea a luat act de mãsurile adoptatede autoritãþile interne care vizau crearea, înspecial ulterior adoptãrii hotãrârii Sãcãleanuc. României, a unui nou cadru care sãpermitã administraþiei sã execute obligaþiilede platã la care a fost condamnat statul. Cutoate acestea, în cazul unei neexecutãrivoluntare, singura opþiune a creditorului paresã fie recurgerea la executarea silitã. Astfel,în ciuda principiului general stabilit de dreptulintern, care prevede executarea debunãvoie a hotãrârilor judecãtoreºtidefinitive, se pare cã executarea necesitãîn continuare iniþiative repetate din parteacreditorului, inclusiv recurgerea la executorijudecãtoreºti. În aceastã privinþã, Curtea areafirmat cã, potrivit jurisprudenþei sale, înprimul rând autoritãþile statului au obligaþiade a garanta executarea unei hotãrârijudecãtoreºti pronunþate împotriva acestuia.

Constatãrile Curþii, coroborate cu celelalteelemente de care dispune, aratã aºadar în

mod clar cã încãlcãrile evidenþiate înprezenta hotãrâre sunt consecinþa uneidisfuncþionalitãþi structurale persistente.Având în vedere considerentele precedente,Curtea a concluzionat cã situaþia constatatãîn speþã reflectã o practicã incompatibilã cuConvenþia (Bourdov nr. 2, citatã anterior,par. 135).

Deºi, în principiu, nu este de competenþaCurþii sã defineascã posibilele mãsuri dereparaþie adecvate pentru ca statul pârât sãîºi îndeplineascã obligaþiile care îi revin întemeiul art. 46 din Convenþie, aceastatrebuie sã sugereze, cu titlu pur indicativ,tipul de mãsuri pe care statul român ar puteasã le adopte pentru a pune capãt situaþieistructurale constatate în speþã. Aceastaconsiderã cã, în primul rând, statul pârâttrebuie sã garanteze, prin mãsuri legale ºi/sau administrative corespunzãtoare, cãhotãrârile judecãtoreºti obligatorii ºiexecutorii pronunþate împotriva acestuiasunt executate din oficiu ºi cu promptitudine,indiferent dacã este vorba desprecondamnãri pecuniare sau de obligaþia dea proceda la acþiuni specifice. Deasemenea, aceste mãsuri ar trebui sã þinãseama de eventualele situaþii în care existão imposibilitate obiectivã de executare ºicare necesitã, din partea autoritãþilor,punerea în aplicare a unor mãsuri deexecutare prin echivalent.

În aceste circumstanþe, Curtea nuconsiderã cã este necesar sã amâneexaminarea cauzelor similare pendinte cucare a fost sesizatã, aºteptând ca statulpârât sã ia mãsuri. Considerã mai degrabãcã, prin continuarea examinãrii cauzelorsimilare, ar putea sã îi reaminteascã periodicstatului pârât obligaþia acestuia ce rezultãdin prezenta hotãrâre (Rumpf c. Germaniei,2 septembrie 2010, nr. 46344/06, par. 75).

3. Satisfacþia echitabilãCurtea a reamintit cã o hotãrâre de

constatare a unei încãlcãri implicã pentrustatul pârât obligaþia juridicã de a pune capãtîncãlcãrii ºi de a-i anula consecinþele, astfelîncât sã se restabileascã, pe cât posibil,situaþia anterioarã acesteia (Iatridis c.


Greciei, satisfacþie echitabilã [MC], nr.31107/96, par. 32). Având în vedereconstatãrile privind existenþa unei încãlcãri,Curtea a apreciat cã acest principiu seaplicã, de asemenea, în prezentele cauzeºi cã statul pârât are obligaþia de a executahotãrârile interne vizate de aceastã cauzã,care au rãmas neexecutate pânã în prezent.

În ceea ce priveºte cererea reclamantuluidin cauza nr. 43597/07, vizând plata uneipenalitãþi cu titlu cominatoriu, Curtea areamintit cã, în dreptul român, daunelecominatorii stabilite printr-o hotãrârejudecãtoreascã reprezintã doar o sancþiunecivilã, un mijloc indirect de a asiguraexecutarea în naturã a obligaþiilor. O astfelde penalitate cu titlu cominatoriu are uncaracter provizoriu ºi, prin urmare, nu poatefi executatã în absenþa unei noi hotãrârijudecãtoreºti, prin care este transformatã îndaune-interese moratorii sau compensatorii,corespunzãtoare prejudiciului suferit efectivde creditor din cauza neexecutãrii sau aexecutãrii tardive a obligaþiei iniþiale. Or, înspeþã, nu a fost pronunþatã o astfel dehotãrâre, iar hotãrârea în cauzã a fostexecutatã la 24 iunie 2002. Aºadar nu estenecesar sã se dispunã plata solicitatã.

Þinând seama de circumstanþele cauzei,Curtea, pronunþându-se în echitate, aconsiderat cã este rezonabil sã acordeprimei reclamante (cererea nr. 2699/03)suma de 8.000 EUR ºi moºtenitorilor celuide-al doilea reclamant (cererea nr. 43597/07), în comun, suma de 300 EUR pentrutoate prejudiciile.

În ceea ce priveºte suma solicitatã cu titlude cheltuieli de judecatã de primareclamantã (cererea nr. 2699/03), Curtea,þinând seama de documentele ºi dejurisprudenþa sa, a considerat cã esterezonabil sã acorde suma de 2.500 EURpentru toate cheltuielile.

Referitor la cererea formulatã demoºtenitorii celui de-al doilea reclamant(cererea nr. 43497/07), Curtea a consideratcã suma de 60 EUR este rezonabilã pentrutoate cheltuielile, fiind acordatã în comunmoºtenitorilor acestuia.

4. Autoritãþi potenþial responsabilePuterea executivã este responsabilã,

deoarece a refuzat ºi tergiversat inacceptabilde mult timp executarea unor hotãrârijudecãtoreºti definitive ºi executorii, încondiþiile în care autoritãþile publice eraudebitor al obligaþiilor stabilite prin acestea.

Sunt esenþiale respectarea ºi punerea înaplicare a hotãrârilor judecãtoreºti, creareaunui cadru adecvat pentru executarea silitãa hotãrârilor judecãtoreºti, luarea de cãtreautoritãþile naþionale a tuturor mãsurilorrezonabile care s-ar fi putut aºtepta dinpartea lor pentru a le pune în executare.

Puterea legislativã, pentru insuficientareglementare a cadrului legislativ intern, cea favorizat imposibilitatea urgentãriiexecutãrii silite (analiza Curþii a privit inclusivmodificãrile legislative intervenite prin O.G.nr. 22/2002, care a intrat în vigoare la 1februarie 2002).

5. Consecinþele hotãrâriiCurtea a fãcut aplicarea dispoziþiilor art.

46 din Convenþie, astfel cã statul român areobligaþia de a dispune mãsuri generale pecare sã le includã în ordinea sa juridicãpentru a elimina, pe cât posibil, consecinþeleacestei încãlcãri, încât executarea sã nu mainecesite în continuare iniþiative repetate dinpartea creditorului, inclusiv recurgerea laexecutori judecãtoreºti. Curtea a ajuns laaceastã concluzie, deºi a citat în par. 40 alhotãrârii modificãrile aduse de noul Cod deprocedurã civilã în materie de executaresilitã, considerând implicit cã acestea nusunt suficiente, deoarece nu ar garanta, prinmãsuri legale ºi/sau administrativecorespunzãtoare, cã hotãrârile judecãtoreºtiobligatorii ºi executorii pronunþate împotrivaautoritãþilor statului sunt executate din oficiuºi cu promptitudine, indiferent dacã estevorba despre condamnãri pecuniare sau deobligaþia de a proceda la acþiuni specifice.De asemenea, s-a arãtat cã aceste mãsuriar trebui sã þinã seama de eventualelesituaþii în care existã o imposibilitateobiectivã de executare ºi care necesitã, dinpartea autoritãþilor, punerea în aplicare aunor mãsuri de executare prin echivalent.


1. Situaþia de faptÎn anul 2005, reclamanta a solicitat

Judecãtoriei Suceava anularea vânzãrii maimultor terenuri care avusese loc în 1999 ºiîn 2000, între fratele sãu ºi terþi. Reclamantaa susþinut cã respectiva vânzare aduceaatingere drepturilor sale succesorale.

Printr-o hotãrâre din 14 septembrie 2006,instanþa a respins acþiunea, motivând cã, înconformitate cu legislaþia în vigoare la datasemnãrii contractelor, vânzarea era valabilã.

Reclamanta a formulat recurs. La 3ianuarie 2007, aceasta a primit o citaþiepentru a se înfãþiºa înaintea TribunaluluiSuceava la 30 ianuarie 2007 ºi i-a fost pusîn vedere sã achite taxa judiciarã de timbru,anterior respectivei date, sub sancþiuneaanulãrii recursului, ca netimbrat.

La 19 ianuarie 2007, reclamanta a achitattaxa judiciarã de timbru. Printr-o scrisoarerecomandatã din 24 ianuarie 2007, avocatulacesteia a informat tribunalul. Acesta asolicitat de asemenea o amânare a înfãþiºãriiclientei sale pe motiv cã, la 30 ianuarie 2007,trebuia sã susþinã alte cauze în faþa altorinstanþe.

La 30 ianuarie 2007, în absenþareclamantei, tribunalul a anulat recursuldeclarat de aceasta, pe motiv cã nu achitasetaxa judiciarã de timbru.

Reclamanta a formulat contestaþie înanulare, arãtând cã anularea recursului sãuera consecinþa unei greºeli materiale atribunalului. Aceasta a depus la dosar probatransmiterii prin scrisoare recomandatã achitanþei care atesta cã achitase taxajudiciarã de timbru.

Prin hotãrârea definitivã din 15 martie2007, Tribunalul Suceava a respinscontestaþia în anulare motivând cã dovadaplãþii lipsise de la dosarul instanþei careexaminase recursul.

Prin urmare, s-a pronunþat cã anulareareflecta „realitatea obiectivã pe care opercepuserã magistraþii în ziua ºedinþei” ºicã, în consecinþã, nu era vorba despre ogreºealã.

2. Aprecierile CurþiiReclamanta s-a plâns de încãlcarea

dreptului de acces la o instanþã, ca urmarea anulãrii recursului sãu. Reclamanta ainvocat în aceastã privinþã art. 6 par. 1 dinConvenþie.

2.1. Asupra art. 6 par. 1 din ConvenþieCurtea a reamintit cã nu îi revine sarcina

de a se substitui instanþelor interne ºi cã lerevine în primul rând autoritãþilor naþionale,în special instanþelor, obligaþia de ainterpreta legislaþia internã (a se vedeaBrualla Gómez de la Torre c. Spaniei, par.31 ºi Edificaciones March Gallego S.A. c.Spaniei, par. 33). Rolul acesteia se limiteazãla verificarea compatibilitãþii cu Convenþia aefectelor unei asemenea interpretãri. Curteaa reamintit, de asemenea, cã acest lucrueste valabil mai ales în ceea ce priveºteinterpretarea de instanþele judecãtoreºti anormelor de naturã proceduralã, precumtermenele care reglementeazã depunereadocumentelor sau introducerea cãilor deatac (a se vedea Tejedor García c. Spaniei,16 decembrie 1997, par. 31). În cele din

Cauza Hietsch împotriva României

Hotãrârea Secþiei a III-a din 23 septembrie 2014 Cererea nr. 32015/2007

Încãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie, prin respingerea contestaþiei în anulare a reclamantei,pe motiv cã dovada plãþii taxei judiciare de timbru datorate în recurs nu se afla la dosar, deºis-a transmis tribunalului, prin scrisoare recomandatã, proba acestei plãþi, în forma ºi termeneleprevãzute de Codul de procedurã civilã.


urmã, Curtea a reafirmat cã reglementareaprivind termenele care trebuie respectatepentru a formula un recurs are ca scop sãasigure o bunã administrare a justiþiei ºirespectarea, în special, a principiuluisecuritãþii juridice ºi cã persoanele în cauzãtrebuie sã se aºtepte ca aceste norme sãfie aplicate. Cu toate acestea,reglementarea în cauzã sau aplicareaacesteia nu trebuie sã împiedice justiþiabilulsã se prevaleze de o cale de atac disponibilã(Aepi S.A. c. Greciei, nr. 48679/99, par. 23,11 aprilie 2002).

În prezenta cauzã, Curtea a constatat cãreclamanta a achitat efectiv taxa judiciarãde timbru prevãzutã pentru examinarearecursului sãu ºi cã a transmis tribunalului,prin scrisoare recomandatã, dovada acesteiplãþi, în forma ºi termenele prevãzute deCodul de procedurã civilã. Scrisoarea nu afost depusã la dosar nu din motiveimputabile reclamantei, ci din cauza unordisfuncþionalitãþi la nivelul grefei sau alserviciilor poºtale.

Având în vedere dovada necontestatã aacestei plãþi ºi a transmiterii sale prinscrisoare recomandatã se impune sã seconstate cã anularea recursului este viciatãde o eroare evidentã (mutatis mutandis,ªega c. României, par. 37).

Curtea a considerat cã nu i se poateimputa reclamantei cã nu s-a asigurat cãscrisoarea sa a parvenit instanþei înainte de30 ianuarie 2007, întrucât Codul deprocedurã civilã nu prevede o astfel deobligaþie, ci impune numai transmitereaactelor de procedurã prin scrisoarerecomandatã, ceea ce reclamanta a fãcutîn termenul prevãzut de lege.

În consecinþã, Curtea a considerat cãprin respingerea contestaþiei reclamantei, pe

motiv cã dovada plãþii nu se afla la dosar,tribunalul a dat dovadã de un formalismextrem de rigid care a adus atingeredreptului reclamantei de acces la o instanþã.

Aceste elemente sunt suficiente Curþiipentru a concluziona cã, prin anularearecursului reclamantei ºi prin respingereacontestaþiei sale în anulare, TribunalulSuceava a privat reclamanta de dreptulacesteia de acces la o instanþã.

Curtea a constatat încãlcarea art. 6 par.1 din Convenþie.

3. Satisfacþia echitabilãReclamanta a pretins, pentru prejudiciul

material, 79.534 EUR, sumã ce corespundeconform acesteia valorii terenurilor înlitigiu. Guvernul a respins aceste pretenþii,considerând cã nu existã legãturã decauzalitate între prejudiciul material invocatºi pretinsa încãlcare a Convenþiei.

Cererea de acordare a unei reparaþiiechitabile a fost respinsã, pentru lipsalegãturii de cauzalitate dintre încãlcareaconstatatã ºi prejudiciul material pretins, înplus art. 509 alin. 10 din Noul Cod deprocedurã civilã permiþând revizuireahotãrârii pronunþate pe plan intern (Sieglec. României, 16 aprilie 2013, nr. 23456/04,par. 47).

4. Autoritãþi potenþial responsabilePuterea judecãtoreascã, prin

respingerea contestaþiei reclamantei, pemotiv cã dovada plãþii nu se afla la dosar,deºi aceasta a achitat efectiv taxa judiciarãde timbru prevãzutã pentru examinarearecursului sãu ºi a transmis tribunalului, prinscrisoare recomandatã, proba acestei plãþi,în forma ºi termenele prevãzute de Codulde procedurã civilã.

112 JurisClasor CEDO – Iulie 2015

113JurisClasor CEDO – Iulie 2015

Iulie 2015Iulie 2015Iulie 2015Iulie 2015Iulie 2015


Cuprins

Anul V (2015)

JurisClasor CEDO - Iulie 2015

Cauza Mateescu v. România ......................................................................................... 117

Cauza Naidin v. România............................................................................................... 123

Cauza Ionuþ-Laurenþiu Tudor v. România ...................................................................... 128


1. Situaþia de faptReclamantul este medic, având o

experienþã considerabilã; a profesat camedic generalist timp de peste 18 ani. În2006, reclamantul a absolvit ºi Facultateade Drept, iar un an mai târziu, a solicitatînregistrarea ca avocat, dupã ce a promovatexamenul anual de admitere, organizat deBaroul Bucureºti. La 18 decembrie 2007,Baroul Bucureºti a emis o decizie de validarea rezultatelor examenului ºi l-a declarat pereclamant admis în barou.

La 14 februarie 2008, Baroul Bucureºti adecis, de asemenea, sã îl înscrie pereclamant ca avocat stagiar, începând din15 februarie 2008. Având în vedere cãefectuarea unui stagiu de doi ani era ocondiþie obligatorie pentru obþinerea licenþeipentru exercitarea profesiei de avocat,reclamantul a semnat un contract decolaborare cu firma de avocaturã B.P. La15 februarie 2008, baroul a aprobat stagiulreclamantului.

La 13 martie 2008, reclamantul a depuso cerere la Decanul Baroului Bucureºtipentru a i se permite sã efectueze stagiulde doi ani în conformitate cu art. 17 dinLegea nr. 51/1995 pentru organizarea ºiexercitarea profesiei de avocat, fãrã sãmenþioneze faptul cã, în acelaºi timp, aveapropriul cabinet medical privat. Acesta aconsiderat cã „profesia medicalã nu esteincompatibilã cu demnitatea profesiei deavocat sau cu regulile de conduitã impuse

avocaþilor, în sensul art. 30 din Statutulprofesiei de avocat”.

La 20 martie 2008, Baroul Bucureºti arespins cererea reclamantului, în temeiul art.14 lit. b) ºi al art. 53 alin. (2) lit. e) din Legeanr. 51/1995. În decizia sa, Baroul a declarat:„cererea reclamantului de a exercitasimultan profesiile de avocat ºi de mediceste respinsã ºi, în consecinþã, reclamantultrebuie sã opteze pentru una din cele douãprofesii.”

La 21 aprilie 2008, reclamantul acontestat decizia respectivã în faþa UniuniiNaþionale a Barourilor. Acesta a contestatmotivul pentru respingerea cererii sale, care,citând art. 14 lit. b), face referire laincompatibilitatea cu exercitarea profesiei deavocat a oricãrei persoane care exercitãdeja o „ocupaþie care lezeazã demnitateaºi independenþa profesiei de avocat saubunele moravuri”. Acesta a susþinut cã cv-ulsãu profesional, care includea un doctoratîn medicinã, o carierã de profesor universitarºi calitatea de autor al mai multor cãrþi demedicinã, nu putea, în niciun caz, sã lezezedemnitatea profesiei de avocat. În acelaºitimp, acesta a subliniat faptul cã nu era nicisalariat, nici comerciant, astfel cum seinterzice în legislaþia care reglementeazãactivitãþile exercitate de avocaþi.

La 18 iunie 2008, Uniunea Naþionalã aBarourilor a confirmat decizia BarouluiBucureºti, de aceastã datã în temeiul art.15 din Legea nr. 51/1995, care enumerã„exhaustiv” profesiile care sunt compatibile

CAUZA MATEESCU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Hotãrârea Secþiei a III-a din 14 ianuarie 20141

Cererea nr. 1944/10

Încãlcarea art. 8 din Convenþie, respectiv a dreptului la respectarea vieþii private, ca urmarea lipsei de previzibilitate a dispoziþiilor legale care reglementeazã exercitarea profesiei deavocat de o persoanã care exercita ºi profesia de medic. Includerea activitãþilor de naturãprofesionalã sau comercialã în noþiunea de viaþã privatã.

1 Publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 20 iunie 2014.


cu profesia de avocat. Având în vedere cãpracticarea medicinei nu este specificatã înrândul acestor profesii, cerereareclamantului a fost respinsã.

Aceastã decizie a fost contestatã în faþaCurþii de Apel Bucureºti.

În rãspunsul la declaraþia reclamantului,pârâta a argumentat, în primul rând, cãinterpretarea coroboratã a art. 14 ºi 15 dinlege a condus la concluzia cã nicio altãprofesie nu putea fi exercitatã în paralel cucea de avocat, cu excepþia celor enumerateîn mod restrictiv la art. 15; în plus,practicarea a douã profesii liberale în acelaºitimp nu este permisã de lege ºi nici nu estede dorit, având în vedere cã fiecare profesieliberalã necesitã o dedicare totalã din parteapersoanei care o exercitã.

La 20 ianuarie 2009, instanþa a admispretenþiile reclamantului, susþinând cã art.14 lit. b) nu era aplicabil, în mãsura în care„profesia de medic nu aduce atingereindependenþei profesiei de avocat”. Încontinuare, instanþa a susþinut cã oricerestricþie privind exercitarea unei profesiitrebuie sã fie prevãzutã de lege în modexpres ºi fãrã echivoc, ceea ce nu estevalabil în cazul de faþã. În plus, ConstituþiaRomâniei protejeazã dreptul la muncã, carenu poate fi supus niciunei limitãri, cu câtevaexcepþii enumerate în mod expres la art. 53,precum motivele de securitate naþionalã,protejarea ordinii, a sãnãtãþii ºi a moraleipublice sau protejarea drepturilor ºilibertãþilor individuale, niciuna dintre acestesituaþii nefiind aplicabilã în cazulreclamantului.

În plus, interdicþia de a practica profesiade avocat, simultan cu exercitarea profesieide medic, nu este inclusã în textul art. 14 lit.b) din Legea nr. 51/1995, care face referiredoar la profesiile care lezeazã demnitateaºi independenþa profesiei de avocat sau suntcontra bunelor moravuri.

În continuare, instanþa a hotãrât cã art.15 din Legea nr. 51/1995 nu conþine o listãexhaustivã a profesiilor compatibile cuprofesia de avocat, în ciuda interpretãrii decãtre Uniunea Naþionalã a Barourilor a

dispoziþiei în cauzã, în sensul cã, dacã, întextul acesteia, profesia de medic nu esteinclusã în rândul profesiilor compatibileînseamnã cã, prin deducþie inversã, aceastanu este compatibilã cu profesia de avocat.Profesiile incompatibile sunt enumerateexhaustiv la art. 14, iar profesia de medicnu este inclusã în acestea.

Afirmaþia conform cãreia exercitarea uneiprofesii liberale necesitã o dedicare totalãºi, implicit, mult timp din partea persoaneicare o practicã nu putea fi luatã înconsiderare pentru aprecierea legalitãþiideciziilor adoptate de barourile locale ºinaþionale; faptul cã o persoanã nu poate sãdedice suficient timp pentru cazurile clienþilornu are nicio legãturã cu independenþaprofesiei de avocat. Astfel, instanþa aconfirmat dreptul reclamantului de a exercitaambele profesii simultan, anulând deciziilebarourilor.

Uniunea Naþionalã a Barourilor a formulatrecurs împotriva acestei hotãrâri în faþaÎnaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie. Aceastaa susþinut cã, deºi art. 14 din lege enumerãprofesiile care sunt incompatibile cu profesiade avocat în mod generic, oferind exemple,art. 15 reglementeazã, în mod strict ºirestrictiv, excepþiile care sunt permise, înrândul cãrora nu este menþionatã profesiade medic. În acelaºi timp, exercitareasimultanã a ambelor profesii încalcãprincipiul independenþei avocaþilor. Prindorinþa de a exercita ambele profesii,reclamantul nu a fãcut decât sã îºidemonstreze mercantilismul extrem,deoarece „acesta minimiza importanþaacestor profesii, tratându-le pur ºi simplu cape o sursã de venit”.

La 24 iunie 2009, Înalta Curte a admisrecursul ºi a respins cererea reclamantului,hotãrând cã interpretarea coroboratã a art.14 ºi 15 conducea la concluzia cã lista desituaþii compatibile este exhaustivã ºi, astfel,art. 15 face referire la singurele profesii care,prin lege, sunt compatibile cu profesia deavocat; Înalta Curte a subliniat cã, deºidispoziþiile art. 30 din Statutul profesiei deavocat, invocat de reclamant în apãrarea sa,


enumerã ºi alte situaþii de incompatibilitateºi compatibilitate, acestea au un rang inferiorunei legi ºi, prin urmare, nu pot sã contrazicãdispoziþiile legii în cauzã.

2. Aprecierile CurþiiReclamantul a invocat art. 6 par. 1 din

Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional, întrucât decizia autoritãþilornaþionale de a nu-i permite sã practicesimultan profesiile de avocat ºi de medic eraincorectã ºi încãlca principiile dreptuluiinternaþional care garanteazã dreptul lamuncã al persoanelor. Curtea a reamintit cã,fiind responsabilã cu încadrarea juridicã afaptelor cauzei, nu se considerã legatã deîncadrarea pe care le-o atribuie pãrþile. Ocerere se caracterizeazã prin fapteleinvocate ºi nu doar prin motivele legale sauargumentele susþinute (a se vedea Powellºi Rayner c. Regatului Unit, hotãrârea din21 februarie 1990, par. 29). Prin urmare, înprezenta cauzã, Curtea a considerat cã seimpune examinarea capetelor de cerere întemeiul art. 8 din Convenþie.


Asupra admisibilitãþiiGuvernul a susþinut cã art. 8 nu este

aplicabil, din cauza lipsei unei ingerinþesemnificative în viaþa privatã areclamantului. Acesta a declarat cã mãsuracontestatã nu a afectat în mod semnificativdezvoltarea identitãþii sociale areclamantului sau posibilitatea acestuia dea-ºi dezvolta relaþiile cu lumeaînconjurãtoare (a contrario, Bigaeva c.Greciei, hotãrârea din 28 mai 2009,nr. 26713/05, par. 23, ºi Sidabras ºiDžiautas c. Lituaniei, nr. 55480/00 ºi 59330/00, par. 48). În plus, refuzul baroului de a-lînscrie pe reclamant ca avocat a avut loc lascurt timp dupã examenul de admitere, iaracesta avea libertatea de a alege între douãprofesii liberale diferite; aºadar, mãsura încauzã nu îi interzicea, în niciun caz, sãdevinã avocat. Reclamantul a contestataceste argumente.

Curtea a reamintit cã art. 8 din Convenþie„protejeazã dreptul la dezvoltarea personalãºi dreptul de a stabili ºi dezvolta relaþii cualte persoane ºi cu lumea înconjurãtoare”(Pretty c. Regatului Unit, nr. 2346/02, par.61), ºi cã noþiunea de „viaþã privatã” nuexclude, în principiu, activitãþile de naturãprofesionalã sau comercialã (C. c. Belgiei,hotãrârea din 7 august 1996, par. 25). Îndefinitiv, majoritatea oamenilor au ocaziisemnificative de a-ºi dezvolta relaþiile culumea înconjurãtoare în timpul vieþii lorprofesionale (Niemietz c. Germaniei,hotãrârea din 16 decembrie 1992, par. 29).În continuare, Curtea a susþinut cã restricþiileprivind înregistrarea ca membru al anumitorprofesii (spre exemplu, avocat sau notar),care ar putea afecta, într-o anumitã mãsurã,posibilitatea reclamantului de a-ºi dezvoltarelaþiile cu lumea înconjurãtoare, intrã subincidenþa vieþii sale private (Campagnano c.Italiei, nr. 77955/01, par. 54). În cauza mairecentã Bigaeva c. Greciei, citatã anterior,Curtea a hotãrât cã art. 8 poate, deasemenea, sã includã încadrarea în muncã,inclusiv dreptul de a avea acces la oprofesie, ºi anume aceea de avocat (par.24).

În prezenta cauzã, Curtea subliniazã cãdecizia autoritãþilor naþionale de a condiþionadreptul reclamantului de a exercita profesiade avocat de renunþarea acestuia la carierade medic a avut loc într-un moment din viaþasa profesionalã când acesta se aºtepta sãaibã posibilitatea de a utiliza în modcorespunzãtor competenþele juridiceobþinute prin eforturi academiceconsiderabile ºi dupã ce a fost admis înbarou. Având în vedere elementelemenþionate, Curtea considerã cã mãsuracontestatã a prejudiciat ºanselereclamantului de a exercita profesia deavocat ºi, astfel, a avut repercusiunideosebite asupra exercitãrii de acesta adreptului la respectarea vieþii sale private(Bigaeva, citatã anterior, par. 25), ceea ceimplicã aplicabilitatea art. 8 din Convenþie.

Curtea a observat cã acest capãt decerere nu este în mod vãdit nefondat în


sensul art. 35 par. 3 lit. a) din Convenþie. Deasemenea, Curtea a subliniat cã acesta nuprezintã niciun alt motiv de inadmisibilitate.Prin urmare, este necesar sã fie declaratadmisibil.

Pe fondReclamantul a susþinut cã întreg procesul

decizional referitor la cererea sa de aexercita profesia de avocat, simultan cuprofesia de medic, nu a avea niciun temeijuridic pertinent. În plus, mãsura contestatãnu servea unui interes public ºi, în orice caz,nu era nici necesarã într-o societatedemocraticã, nici proporþionalã.

În continuare, acesta a pretins cãdispoziþiile legale referitoare la situaþia sanu susþineau decizia Înaltei Curþi de Casaþieºi Justiþie de a refuza înscrierea sa caavocat. În acelaºi timp, reclamantulconsidera cã, în mãsura în care legeasãnãtãþii nu fãcea referire la nicioincompatibilitate între profesiile de medic ºide avocat, în mod simetric, nici legeaprofesiei de avocat nu putea fi interpretatãca incluzând o astfel de incompatibilitate.

Nu au fost prezentat niciun argumentpentru a dovedi cã, în cazul în care acestaar exercita simultan ambele profesii,demnitatea ºi independenþa vreuneia din elear fi afectatã în vreun fel. Dimpotrivã, acestaa susþinut cã experienþa sa în calitate demedic ar completa în mod eficient carierade avocat specializat în cazuri de malpraxis.În continuare, acesta a prezentat undocument emis de Casa Naþionalã deAsigurãri de Sãnãtate, care atestã faptul cãun medic nu este angajat al casei, contractulîncheiat între casã ºi cabinetul medical fiindunul de furnizare de asistenþã medicalã.

Guvernul a argumentat cã, în mãsura încare impunerea unor condiþii privind accesulîn barou putea fi consideratã drept oingerinþã, ingerinþa în cauzã se întemeia pedispoziþiile art. 14 ºi 15 din Legea pentruorganizarea ºi exercitarea profesiei deavocat ºi avea ca scop protejarea drepturiloraltora, ºi anume ale cetãþenilor, asigurândindependenþa avocatului. A susþinut cãmedicii generaliºti, precum reclamantul,

aveau obligaþia de a lucra în temeiul unorcontracte cu Casa Naþionalã de Asigurãride Sãnãtate, ceea ce putea ridica problemeprivind independenþa faþã de influenþastatului.

În continuare, Guvernul a susþinut cãinterpretarea de cãtre Înalta Curte a textelorrelevante era previzibilã ºi rezonabilã, înconformitate cu principiul exceptiostrictissimae interpretationis est.

Guvernul a subliniat cã legislaþiacorespunzãtoare din anumite þãri excludea,în general, exercitarea simultanã a uneiprofesii diferite de cea de avocat.

În cele din urmã, Guvernul a pretins cãingerinþa contestatã era conformã cu legeaºi previzibilã, fiind inerentã sistemului dereglementare a profesiei de avocat ºi aveaca scop protejarea intereselor altora; înacest context, reglementarea profesiilorliberale era un aspect care putea fi abordatcel mai bine de instanþele interne ºiautoritãþile relevante, ºi anume barourilelocale ºi naþionale.

Curtea reitereazã, în primul rând, cãobiectul art. 8 este, în principal, acela de aproteja persoanele particulare împotrivaingerinþei arbitrare a autoritãþilor publice,obligând statul sã se abþinã de la asemeneaingerinþe. Într-un astfel de context, trebuiesã se þinã seama de echilibrul just caretrebuie pãstrat între interesul general ºiinteresele persoanei în cauzã. Marja deapreciere a statului este mai amplã în cazulîn care se impune pãstrarea unui echilibrujust între interese private ºi publiceconcurente sau între diverse drepturiprevãzute de Convenþie (a se vedea, întremulte alte hotãrâri, Evans c. Regatului Unit[MC], nr. 6339/05, par. 77).

În prezenta cauzã, reclamantul a pretinscã intenþiona sã îºi foloseascã experienþaprofesionalã considerabilã pe care aacumulat-o în calitate de medic ºi în altdomeniu, ºi anume furnizarea de consilierejuridicã în cazuri de malpraxis medical. Înacest scop, a absolvit facultatea de drept în2006; un an mai târziu, a luat examenul deadmitere organizat pentru viitorii avocaþi;


ulterior, a fost admis în barou ºi contractulsãu de colaborare a fost acceptat; cu toateacestea, având în vedere faptul cã nu arenunþat la practicarea medicinei, Baroul arefuzat sã îi permitã exercitarea profesiei deavocat, considerând cã cele douã profesiisunt incompatibile. Acest punct de vederea fost confirmat de Uniunea Naþionalã aBarourilor, anulatã de Curtea de ApelBucureºti ºi confirmatã din nou de ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie.

Având în vedere elementele menþionateanterior, Curtea considerã cã deciziaautoritãþilor de a condiþiona exercitarea decãtre reclamant a profesiei de avocat decariera medicalã a acestuia, deºi fusesedeja acceptat în barou dupã ce luaseexamenul de admitere, constituie o ingerinþãîn exercitarea dreptului acestuia larespectarea vieþii sale private.

O astfel de ingerinþã încalcã art. 8 dinConvenþie dacã nu poate fi justificatã, întemeiul art. 8 par. 2, ca fiind „prevãzutã delege”, urmãrind unul sau mai multe dinscopurile legitime enumerate în dispoziþiarespectivã ºi ca fiind „necesarã într-osocietate democraticã” pentru îndeplinireascopului sau scopurilor respective.

Expresia „prevãzutã de lege” impune, înprimul rând, ca mãsura contestatã sã aibãun temei în dreptul intern. În al doilea rând,aceasta face referire la calitatea legii încauzã, impunând ca aceasta sã fie formulatãcu suficientã precizie, astfel încât sã fieaccesibilã persoanei respective, caretrebuie, în plus, sã fie capabilã sã prevadã,într-o mãsurã care sã fie rezonabilã încircumstanþele respective, consecinþele pecare le poate avea o anumitã acþiune [TheSunday Times c. Regatului Unit (nr. 1),hotãrârea din 26 aprilie 1979, par. 49, ºiMichaud c. Franþei, nr. 12323/11, par.94-96]. Gradul de precizie care se impunelegislaþiei interne – care nu poate, în niciuncaz, sã prevadã orice situaþie – depinde înmare mãsurã de conþinutul instrumentuluiîn cauzã, domeniul pe care este destinatãsã îl reglementeze, precum ºi numãrul ºistatutul persoanelor cãrora li se adreseazã

(Vogt c. Germaniei, hotãrârea din26 septembrie 1995, par. 48).

În prezenta cauzã, Curtea subliniazã cãmãsura contestatã era întemeiatã pe art. 14ºi 15 din Legea pentru organizarea ºiexercitarea profesiei de avocat. Prin urmare,ingerinþa era bazatã pe dreptul intern. Curteanu are niciun motiv sã se îndoiascã de faptulcã textele în cauzã erau accesibile. Prinurmare, rãmâne sã se stabileascã dacãaplicarea dispoziþiilor în cauzã eraprevizibilã.

Curtea subliniazã, în primul rând, cãniciun text nu face referire în mod expres laprofesia de medic. În vreme ce art. 15stabileºte cazurile de compatibilitate cu ooarecare precizie, art. 14 defineºte cazurilede incompatibilitate în termeni mai generali,fãcând referire la „ocupaþiile care lezeazãdemnitatea ºi independenþa profesiei deavocat sau bunele moravuri”. Acest articolnu face referire deloc la practicareamedicinei ca fiind inclusã în aceste ocupaþiiºi nici nu oferã nicio precizare în acest sens;în plus, instanþa românã nu a stabilit în modrezonabil motivul pentru care demnitatea ºiindependenþa profesiei de avocat ar fiafectate de exercitarea profesiei de medic.În continuare, Curtea observã cã opiniileautoritãþilor interne cu privire la care dintretexte era relevant ºi la implicaþiile saleasupra cererii reclamantului erau divergente;în fapt, instanþele au aplicat aceleaºi textejuridice într-o manierã diferitã, ajungând laconcluzii total opuse.

Curtea considerã cã, în astfel decircumstanþe, este puþin probabil careclamantul sã fi putut sã prevadã în modrezonabil cã – în ciuda faptului cã a fostacceptat în barou, a fost înscris ca avocatstagiar ºi cã legea care reglementeazãprofesia de avocat nu menþioneazã în modexplicit faptul cã practicarea medicinei esteincompatibilã cu profesia de avocat ºighidându-se dupã principiul conform cãruiaeste permis tot ceea ce nu este interzis – încele din urmã, nu i se va permite sã exercitesimultan profesiile de medic ºi de avocat.


În consecinþã, textul dispoziþiilor legalecare reglementeazã practicarea profesiei deavocat nu este suficient de previzibil pentrua-i permite reclamantului – deºi, având învedere cã aspira la profesia de avocat,acesta era informat ºi cunoºtea foarte binelegea – sã îºi dea seama cã exercitareasimultanã a unei alte profesii, neenumeratãîn rândul celor excluse de lege, implicarefuzarea dreptului acestuia de a exercitaprofesia de avocat (N.F. c. Italiei, nr. 37119/97, par. 31; Sorvisto c. Finlandei, nr. 19348/04, par. 119, hotãrârea din 13 ianuarie 2009;ºi Ternovszky c. Ungariei, nr. 67545/09, par.26, hotãrârea din 14 decembrie 2010).

În aceastã situaþie, Curtea a concluzionatcã nu a fost îndeplinitã condiþia deprevizibilitate ºi cã, în consecinþã, ingerinþanu era prevãzutã de lege.

Curtea a constatat încãlcarea art. 8 dinConvenþie.

3. Satisfacþia echitabilãReclamantul a solicitat 14.655 EUR,

pentru prejudiciul material. Acesta a susþinutcã, din 2007, atunci când a fost adoptatãmãsura contestatã, a fost împiedicat sãcâºtige venituri din profesia de avocat.Fãcând trimitere la salariul minim brut peþarã pentru persoanele cu studii superioaredin anul 2007 pânã în prezent, reclamantula considerat cã avea dreptul la sumasolicitatã. Invocând faptul cã interdicþia carei s-a impus i-a afectat atât viaþa profesionalã,cât ºi viaþa personalã, ºi l-a supus uneiumilinþe considerabile, reclamantul a solicitatun 1 EUR, daune morale.

Guvernul a contestat suma solicitatã cutitlu de prejudiciu material, considerând-ospeculativã. A argumentat cã, în temeiullegii, avocaþii aveau dreptul la un anumitvenit garantat doar pe durata stagiului, ºianume în primii doi ani de practicã; venitulcâºtigat ulterior stagiului depinde exclusivde capacitatea avocatului de valorificare acompetenþelor sale profesionale. În plus,potenþialul venit al reclamantului dinpracticarea profesiei de avocat ar fi fostcâºtigat în defavoarea venitului obþinut dinexercitarea profesiei sale de medic. În

continuare, acesta a susþinut cã, în prezentacauzã, constatarea existenþei unei încãlcãriar trebui sã fie o reparaþie suficientã.

Curtea a reiterat faptul cã trebuie sãexiste o legãturã clarã de cauzalitate întreprejudiciul pretins de reclamant ºi încãlcareaConvenþiei constatatã în cauzã. Beneficiilenerealizate menþionate de reclamant catemei pentru suma solicitatã cu titlu deprejudiciu material se referã la venitul careputea fi obþinut din practicarea profesiei deavocat în detrimentul câºtigurilor obþinute dinexercitarea profesiei de medic ºi, prinurmare, au un caracter speculativ (mutatismutandis, Thlimmenos c. Greciei [MC], nr.34369/97, par. 67). Prin urmare, Curtea nuacordã reclamantului nicio despãgubire cutitlu de prejudiciu material.

Având în vedere natura încãlcãriiconstatate, Curtea a considerat cã aceastai-a cauzat în mod cert reclamantului ofrustrare care nu poate fi compensatã prinsimpla constatare a unei încãlcãri. Þinândseama de principiul ne ultra petita, Curtea aacordat reclamantului suma de 1 EUR cutitlu de prejudiciu moral. Totodatã, statulpârât a fost obligat la plata sumei de 2.000EUR, cheltuieli.

4. Autoritãþi potenþial responsabilePuterea legislativã, din pricina lipsei de

previzibilitate a dispoziþiilor legale carereglementeazã exercitarea profesiei deavocat, fiind definite cazurile deincompatibilitate în termeni mai generali, cureferire la „ocupaþiile care lezeazãdemnitatea ºi independenþa profesiei deavocat sau bunele moravuri”.

Puterea judecãtoreascã, prin ÎnaltaCurte de Casaþie ºi Justiþie, care nu a stabilitîn mod rezonabil motivul pentru caredemnitatea ºi independenþa profesiei deavocat ar fi afectate de exercitarea profesieide medic. Opiniile autoritãþilor interne cuprivire la care dintre textele de lege erarelevant ºi la implicaþiile sale asupra cereriireclamantului erau divergente; în fapt,instanþele au aplicat aceleaºi texte juridiceîntr-o manierã diferitã, ajungând la concluziitotal opuse.


1. Situaþia de faptÎn perioada 1990-1991, reclamantul a

ocupat funcþia de subprefect al judeþuluiCãlãraºi. Ulterior, acesta a fost ales ºi realesdeputat în Parlament, unde ºi-a desfãºuratactivitatea pe parcursul a trei mandate, pânãîn 2004.

În anul 2000, atunci când a candidatpentru a treia oarã la Camera Deputaþilor,Consiliul Naþional pentru Studierea ArhivelorSecuritãþii (CNSAS) a procedat din oficiu laverificarea trecutului reclamantului, întemeiul Legii nr. 187/1999 privind accesulla propriul dosar ºi deconspirarea securitãþiica poliþie politicã.

În urma cercetãrilor ºi dupã douã audieriale reclamantului, CNSAS a concluzionat cãacesta din urmã colaborase cu poliþia politicã(Securitatea) în perioada 1971-1974.Decizia CNSAS se baza pe o declaraþie din1971, semnatã de reclamant, în vârstã de17 ani la acea vreme, prin care se angajasã colaboreze cu Securitatea. În timpulliceului ºi al serviciului militar, acesta afurnizat informaþii privind unii colegiconsideraþi suspecþi deoarece ascultauposturi de radio strãine, aveau rude înstrãinãtate sau nu mâncau carne. DeciziaCNSAS a fost publicatã în Monitorul Oficial.

Reclamantul a contestat în faþa Curþii deApel Bucureºti interpretarea de cãtreCNSAS a actelor din trecutul acestuia,susþinând cã acestea au fost nevinovate ºinu au avut consecinþe ºi cã nu puteau fiînþelese decât în contextul istoric al epocii.CNSAS a rãspuns cã informaþiile furnizateerau, la acea vreme, de naturã sã aducã

atingere drepturilor ºi libertãþilor funda-mentale ale persoanelor vizate ºi cã legeanu fãcea distincþie între diverse grade decolaborare.

Prin hotãrârea definitivã din 20 august2001, curtea de apel a respins contestaþia.Aceasta a hotãrât cã, în sensul Legii nr. 187/1999, reclamantul colaborase într-adevãr cupoliþia politicã, având în vedere cã furnizaseinformaþii care puteau aduce atingere unordrepturi ºi libertãþi fundamentale, fãrã sã fienecesar sã se þinã seama de repercusiunilereale pe care le-ar fi putut avea acesteinformaþii asupra persoanelor în cauzã.

În 2003, Guvernul, susþinut de o majo-ritate parlamentarã, din care fãcea partereclamantul, ºi-a angajat rãspundereapoliticã pentru un proiect de lege privindlupta împotriva corupþiei ºi transparenþa înexercitarea funcþiei publice. În expunerea demotive se menþiona faptul cã obiectivulacestei modificãri legislative era creareaunei culturi a serviciului public, care sã ofereservicii de calitate ºi sã fie în slujba intere-selor legitime ale cetãþenilor. Printre nume-roasele modificãri aduse dreptului intern,proiectul de lege a adãugat la art. 50 dinLegea nr. 188/1999 privind Statutulfuncþionarilor publici un nou alineat, care leinterzice accesul la funcþia publicã apersoanelor care au desfãºurat activitate depoliþie politicã.

Având în vedere cã moþiunea de cenzurãdepusã de opoziþie nu a obþinut numãrulnecesar de voturi, textul a fost adoptat ºi adevenit Legea nr. 161/2003.

Cauza Naidin împotriva României

Hotãrârea Secþiei a III-a din 21 octombrie 2014Cererea nr. 38162/07

Neîncãlcarea art. 8 coroborat cu art. 14 din Convenþie, ca urmare a refuzului autoritãþilorde a-l înscrie pe reclamant pe lista membrilor corpului de rezervã al subprefecþilor ºi ainterdicþiei de reintegrare în funcþia publicã, din cauza colaborãrii sale cu poliþia politicã aregimului comunist.


În 2004, la finalul mandatului sãu,reclamantul ºi-a exprimat dorinþa de a ocupadin nou o funcþie publicã ºi a solicitatAgenþiei Naþionale a Funcþionarilor Publici(ANFP) înscrierea sa pe lista membrilorcorpului de rezervã al subprefecþilor. Acestaa invocat dispoziþiile Legii privind instituþiaprefectului, care le permitea foºtilorsubprefecþi sã fie înscriºi pe lista membrilorcorpului de rezervã al prefecþilor.

La 1 octombrie 2004, ANFP l-a informatpe reclamant cu privire la respingerea cereriiacestuia, invocând dispoziþiile art. 50 dinLegea nr. 188/1999 privind Statutulfuncþionarilor publici, astfel cum a fostmodificatã în 2003, care le interziceacolaboratorilor Securitãþii accesul la funcþiapublicã.

Reclamantul a formulat o acþiune încontencios administrativ, pentru a contestarãspunsul Agenþiei, ºi a invocat în faþa Curþiide Apel Bucureºti o excepþie de neconsti-tuþionalitate a art. 50 din Legea nr. 188/1999.Întemeindu-se pe dispoziþiile Constituþiei ºiale Convenþiei Europene a DrepturilorOmului, acesta a susþinut o discriminarenejustificatã în ceea ce priveºte accesul lafuncþia publicã. Acesta a criticat caracterulgeneral al acestei interdicþii ºi faptul cã nuse þinea seama de circumstanþele specificefiecãrui caz în parte.

Prin decizia din 24 ianuarie 2006, CurteaConstituþionalã a confirmat constituþio-nalitatea textului criticat. Aceasta a constatatcã interdicþia în cauzã era expresia voinþeilegiuitorului, care beneficia de o amplã marjãde apreciere în materie. Curtea Constitu-þionalã a apreciat cã diferenþa de tratamentîn ceea ce priveºte accesul la funcþia publicãavea o justificare obiectivã ºi raþionalã, înspeþã, cerinþa privind loialitatea tuturorfuncþionarilor faþã de regimul democratic. Înplus, citând jurisprudenþa Curþii Europene,Curtea Constituþionalã a reamintit cã accesulla funcþia publicã nu era un drept garantatnici de legislaþia internã, nici de Convenþie.

Prin hotãrârea curþii de apel din 11 aprilie2006, confirmatã în recurs prin hotãrâreadefinitivã din 23 martie 2007 a Înaltei Curþi

de Casaþie ºi Justiþie, contestaþia privindrefuzul de înscriere pe lista membrilorcorpului de rezervã al subprefecþilor a fostrespinsã.

2. Aprecierile CurþiiReclamantul a invocat art. 8 coroborat cu

art. 14 din Convenþie, ca urmare a respin-gerii cererii sale de reintegrare în funcþiapublicã ºi, în special, în corpul de rezervã alsubprefecþilor, din cauza colaborãrii cupoliþia politicã a regimului comunist, aceastafiind apreciatã drept o atingere adusã „vieþiisale private”. S-a considerat victima uneidiscriminãri nejustificate în ceea ce priveºteperspectivele de angajare în sectorul public,în raport cu alte persoane care au exercitatfuncþii similare cu ale sale. Acesta invocã.

2.1. Asupra admisibilitãþiiGuvernul pledeazã pentru inadmisi-

bilitatea acestui capãt de cerere, pe motivde incompatibilitate ratione materiae. Acestaafirmã cã art. 8 din Convenþie nu esteaplicabil în speþã, deoarece, în opinia sa,aceastã dispoziþie nu garanteazã dreptul depãstrare a unui loc de muncã sau de alegerea unei profesii. Reaminteºte cã reclamantuldorea sã fie reintegrat într-o înaltã funcþiepublicã ºi considerã cã, în materie, statultrebuie sã beneficieze de o amplã marjã deapreciere în ceea ce priveºte limitãrile cepot fi impuse în privinþa perspectivelor deangajare a reclamantului într-un post cu gradînalt de responsabilitate. În plus, Guvernulpledeazã pentru inadmisibilitatea rationepersonae a capãtului de cerere întemeiatpe art. 8 din Convenþie. Acesta considerãcã, în calitate de deputat al majoritãþiiparlamentare, reclamantul a participat laadoptarea proiectului de lege de modificarea statutului funcþionarilor. Afirmã cã recla-mantul nu ºi-a exprimat dezacordul în ceeace priveºte aceastã modificare legislativã,nici în momentul adoptãrii sale de cãtreParlament ºi nici ulterior, pe parcursul man-datului sãu. Concluzioneazã cã reclamantulnu poate invoca art. 8 din Convenþie pentrua se plânge de o pretinsã încãlcare a


drepturilor sale, având în vedere cã mãsuracriticatã a rezultat, parþial, din acþiunile sale.

Reclamantul susþine cã a fãcut obiectulunei mãsuri discriminatorii, care a adusatingere „vieþii private” a acestuia.

a) Cu privire la excepþia de inadmi-sibilitate ratione materiae

Guvernul susþine cã imposibilitateareclamantului de a fi reintegrat în funcþiapublicã nu poate fi consideratã drept oatingere adusã dreptului acestuia larespectarea „vieþii private”, protejat de art.8 din Convenþie.

Curtea constatã cã reclamantul se plângede faptul cã, din cauza colaborãrii sale cupoliþia politicã, acesta este tratat diferit dealte persoane care, ca ºi acesta, au ocupatfuncþia de subprefect ºi care, în aceastãcalitate, beneficiazã de dreptul dereintegrare în funcþia publicã.

Curtea reaminteºte cã, deºi a consideratîntotdeauna cã nici libertatea de exercitarea unei profesii ºi nici accesul la o anumitãprofesie nu sunt garantate de Convenþie, aadmis totuºi cã o diferenþã de tratament înceea ce priveºte numirea într-un post arputea intra sub incidenþa unei dispoziþii aConvenþiei (Thlimmenos c. Greciei [MC], nr.34369/97, par. 41 ºi 42).

De asemenea, reaminteºte cã o restricþieprivind accesul la funcþii în serviciulinteresului public ar putea avea consecinþeasupra exercitãrii dreptului la respectarea„vieþii private”, în sensul art. 8, având învedere cã aceasta împiedicã persoana carese plânge sã exercite o profesie carecorespunde calificãrilor sale profesionale (ase vedea, mutatis mutandis, Bigaeva c.Greciei, 28 mai 2009, nr. 26713/05, par. 24ºi 25).

În speþã, refuzul de a-l înscrie pe recla-mant pe lista membrilor corpului de rezervãal subprefecþilor nu era justificat de absenþacalificãrilor profesionale necesare funcþiei.În plus, dupã cãderea regimului comunist,reclamantul exercitase aceastã funcþie, lacare a renunþat ulterior pentru a îndeplini oserie de mandate elective.

Þinând seama de experienþa profesionalãa reclamantului în funcþii exercitate înserviciul interesului public, Curtea apreciazãcã interdicþia totalã ºi definitivã dereintegrare în funcþia publicã arerepercusiuni evidente asupra modului încare acesta îºi creeazã identitatea socialãºi îºi dezvoltã relaþiile cu semenii sãi (mutatismutandis, Niemietz c. Germaniei, 16decembrie 1992, par. 29; Mó³ka c. Poloniei,nr. 56550/00; Campagnano c. Italiei,nr. 77955/01, par. 53, ºi, a contrario, Kosiekîmpotriva Germaniei, 28 august 1986,par. 38 ºi 39; Glasenapp c. Germaniei, 28august 1986, par. 52, 53, ºi Karov c.Bulgariei, nr. 45964/99, par. 88, 16noiembrie 2006).

Rezultã cã, în circumstanþele speciale alecauzei, art. 8 coroborat cu art. 14 dinConvenþie este aplicabil. Prin urmare,Curtea a respins excepþia întemeiatã peincompatibilitatea ratione materiae cuConvenþia a capãtului de cerere.

b) Cu privire la excepþia de inadmi-sibilitate ratione personae

Guvernul îi reproºeazã reclamantuluifaptul cã, în calitatea acestuia de deputat lamomentul faptelor, nu s-a opus adoptãriimodificãrii legislative care l-a împiedicat sãfie reintegrat în funcþia publicã.

Curtea reaminteºte cã art. 8 nu poate fiinvocat pentru a se plânge de o atingereadusã reputaþiei care este o consecinþãprevizibilã a propriilor acþiuni, precumcomiterea unei fapte de naturã penalã(Sidabras ºi Džiautas c. Lituaniei, nr. 55480/00 ºi 59330/00, par. 49). De asemenea,Convenþia nu le permite persoanelorparticulare sã se plângã de o dispoziþie dedrept intern doar pentru cã li se pare cãaceasta încalcã Convenþia, fãrã ca acesteasã fi suferit direct efectele dispoziþiei încauzã (Aksu c. Turciei [MC], nr. 4149/04 ºi41029/04, par. 50).

În speþã, în ceea ce priveºte adoptareade Parlament a modificãrii în cauzã, Curteaapreciazã cã reclamantului nu i se pot opuneopiniile sau voturile emise de acesta înexercitarea mandatului sãu de deputat.


În orice caz, Curtea observã cã, avândîn vedere cã reclamantul a fost afectatpersonal de modificarea statutuluifuncþionarilor, acesta a introdus o acþiuneîn justiþie ºi a contestat în faþa CurþiiConstituþionale dispoziþia legislativã în litigiu,invocând argumente întemeiate peConvenþie.

Prin urmare, Curtea a respins excepþiaîntemeiatã pe incompatibilitatea rationepersonae cu Convenþia a capãtului decerere. Curtea a constatat cã acest capãtde cerere nu este în mod vãdit nefondat, însensul art. 35 par. 3 lit. a) din Convenþie. Dealtfel, acesta nu prezintã niciun alt motiv deinadmisibilitate. Prin urmare, este necesarsã fie declarat admisibil.


Reclamantul se plânge de discriminareape care o constituie, în opinia sa, refuzulautoritãþilor de a-l înscrie pe lista membrilorcorpului de rezervã al subprefecþilor ºi, maigeneral, interdicþia de reintegrare în funcþiapublicã, din cauza colaborãrii cu poliþiapoliticã a regimului comunist. Acestadenunþã neluarea în considerare de cãtreautoritãþile administrative ºi judiciare internea naturii inofensive a acþiunilor sale.

Guvernul afirmã cã restricþia în litigiu eraprevãzutã de lege ºi urmãrea un scop legitimîntr-o societate democraticã, ºi anumeprotejarea securitãþii naþionale, a siguranþeipublice, a bunãstãrii economice a þãrii ºi adrepturilor ºi libertãþilor altora. În aceastãprivinþã, susþine cã reglementarea accesuluila funcþia publicã trebuie sã fie înþeleasã încontextul politic ºi social român, profundmarcat de acþiunile nefaste ale fostului regimcomunist.

Conform Guvernului, interdicþia al cãreiobiect l-a fãcut reclamantul ar fiproporþionalã cu scopul menþionat anterior.Acesta afirmã cã situaþia specialã areclamantului a fost examinatã de Curteade Apel Bucureºti, care a confirmat deciziaCNSAS. În ceea ce priveºte caracterulpermanent al interdicþiei, Guvernul

apreciazã cã acesta era justificat denecesitatea de a stabili ºi menþine noile bazedemocratice ale statului. În orice caz, acestasusþine cã reclamantul are în continuarelibertatea de a exercita orice profesie însectorul privat ºi public, cu excepþia celoraferente funcþiei publice.

Curtea reaminteºte cã o de diferenþã detratament este discriminatorie dacã „îilipseºte justificarea obiectivã ºi rezonabilã”,adicã dacã nu urmãreºte un „scop legitim”sau dacã nu existã un „raport rezonabil deproporþionalitate între mijloacele folosite ºiscopul urmãrit” (Sidabras ºi Džiautas, citatãanterior, par. 51).

În speþã, Curtea observã cã art. 50 dinLegea nr. 188/1999 privind Statutulfuncþionarilor publici introduce o distincþieîntre persoanele care doresc sã se integrezesau reintegreze în serviciul public,întemeiatã pe trecutul acestora. La fel ca încazul restricþiilor instituite în numeroase þãripost-comuniste, persoanele care aucolaborat cu Securitatea nu pot fi integratesau reintegrate în funcþia publicã (pentrudispoziþiile anumitor sisteme juridicenaþionale referitoare la restricþiile privindaccesul la un loc de muncã pentru motivepolitice, a se vedea Sidabras ºi Džiautas,citatã anterior, par. 30 ºi urm.).

Curtea ia act de decizia CurþiiConstituþionale din 24 ianuarie 2006,conform cãreia interdicþia privind accesul lafuncþia publicã al foºtilor colaboratori cupoliþia politicã este justificatã de loialitateacare se doreºte din partea tuturorfuncþionarilor faþã de regimul democratic.

În aceastã privinþã, Curtea reaminteºtecã, din principiu, statele au interes legitimde a reglementa condiþiile de angajare înserviciul public. Un stat democratic aredreptul de a impune ca funcþionarii acestuiasã fie loiali principiilor constituþionale carestau la baza sa (Vogt c. Germaniei, 26septembrie 1995, par. 59, ºi Sidabras ºiDžiautas, citatã anterior, par. 52).

În speþã, Curtea trebuie sã þinã seama înspecial de situaþia României sub regimulcomunist ºi de faptul cã, pentru a evita


repetarea experienþei trecute, statul trebuiesã se întemeieze pe o democraþie care sepoate apãra prin ea însãºi (Vogt, citatãanterior, par. 59; Sidabras ºi Džiautas, citatãanterior, par. 54; Bester c. Germaniei,nr. 42358/98, decizia din 22 noiembrie 2001,ºi Knauth c. Germaniei, nr. 41111/98,decizia din 22 noiembrie 2001).

Având în vedere considerenteleprecedente, Curtea admite cã diferenþa detratament aplicatã reclamantului, ºi anumeeliminarea oricãrei posibilitãþi a acestuia dea fi angajat în funcþia publicã, viza scopurilegitime, în speþã, protejarea securitãþiinaþionale, a siguranþei publice ºi a drepturilorºi libertãþilor altora (a se vedea, mutatismutandis, Rekvényi c. Ungariei [MC],nr. 25390/94, par. 41, ºi Sidabras ºiDžiautas, citatã anterior, par. 55).

Rãmâne sã se stabileascã dacã mãsuraîn litigiu era proporþionalã.

Reclamantul denunþã caracterul absolutal interdicþiei ºi neluarea în considerare anaturii nesemnificative, în opinia acestuia,a acþiunilor sale.

În ceea ce priveºte primul argument alreclamantului, Curtea observã cãperspectivele profesionale ale reclamantuluinu au fost eliminate decât în ceea cepriveºte funcþia publicã. Funcþionarii publici,în special cei care ocupã posturi cu un gradînalt de rãspundere, de natura celor în caredoreºte sã se reintegreze reclamantul,

exercitã o parte din suveranitatea statului.Interdicþia aplicatã reclamantului nu esteaºadar disproporþionatã în raport cu scopullegitim al statului de a asigura loialitateapersoanelor responsabile pentru protejareainteresului general.

Curtea subliniazã, de asemenea, cã nuexistã nicio restricþie impusã de stat în ceeace priveºte perspectivele reclamantului deangajare în sectorul privat, chiar ºi în cadrulunor întreprinderi care pot prezenta oanumitã importanþã pentru interesele statuluiîn domeniul economic, politic sau în materiede securitate. De asemenea, reclamantuluinu i se interzice sã ocupe un post în altdomeniu al sectorului public, care nu implicãexercitarea puterii publice.

În cele din urmã, în ceea ce priveºtepretinsa neluare în considerare a naturii ºia consecinþelor actelor reclamantului,Curtea constatã cã aceste aspecte au fãcutobiectul unei examinãri contradictorii în faþaCurþii de Apel Bucureºti, care s-a pronunþatla 20 august 2001. În privinþa elementelorfactuale, care se înscriu în mod evident înmarja de apreciere de care dispunautoritãþile naþionale, Curtea nu poatecontesta concluziile la care au ajuns acesteinstanþe.

Aceste elemente au fost suficiente Curþiipentru a stabili cã nu a fost încãlcat art. 8coroborat cu art. 14 din Convenþie.


1. Situaþia de faptPrintr-o hotãrâre definitivã din 20

septembrie 2001, Curtea de Apel Piteºti adispus condamnarea reclamantului la opedeapsã de trei ani de închisoare, cususpendare, pentru sãvârºirea unor acte deperversiune sexualã asupra unui minor.

În anul 2005, numitul G.N. a contactattelefonic pe vânzãtorul unui autoturism scosla vânzare pe internet. Vânzãtorul i-a solicitatsã depunã echivalentul sumei deaproximativ 5.000 EUR în contul unui anumitC.C., în vederea transportãrii autoturismului.Dupã ce a fost contactat telefonic de G.N.,în scopul prezentãrii unei dovezi privindtransportul, C.C. i-a transmis prin e-mail unatestat de transport. Bãnuind cã este vorbade o escrocherie, G.N. a sesizat poliþia. La24 ianuarie 2005, C.C. a fost reþinut ºicondus la sediul poliþiei unde a declarat cãel acþiona în numele reclamantului care, dealtfel, i-a cerut în mai multe rânduri sãretragã anumite sume de bani provenind dela diverse persoane, în schimbul unuicomision. Atestatul de transport s-a dovedita fi fals.

La 26 februarie 2005 reclamantul a fostreþinut de poliþia de frontierã, cu ocazia unuicontrol vamal. El a negat comiterea faptelor,susþinând cã este victima unei înscenãri. Înaceeaºi zi, pe baza declaraþiei date de C.C.,Judecãtoria Timiºoara a admis propunereade arestare preventivã formulatã de procurorcu motivarea cã lãsarea în libertate a

reclamantului ar reprezenta un pericolconcret pentru ordinea publicã mai ales înconsiderarea faptului cã, anterior, a fostcondamnat definitiv pentru o infracþiune deact sexual cu un minor. În cursul urmãririipenale mãsura a fost prelungitã de maimulte ori pe motiv cã ancheta este îndesfãºurare, iar punerea în libertate ainculpatului ar reprezenta o ameninþarepentru ordinea publicã. La terminareaurmãririi penale, C.C. a revenit asupradeclaraþiilor iniþiale, susþinând cã acestedepoziþii sunt rezultatul presiunilor exercitatede cãtre poliþiºti. Parchetul a întocmitrechizitoriul ºi a dispus trimiterea în judecatãa celor doi pentru comiterea infracþiunii deînºelãciune.

Dupã sesizare, la data de 18 iunie 2005,instanþa (compusã din judecãtorul O.C.D.)a procedat la verificarea legalitãþii ºitemeiniciei mãsurii arestãrii preventive. Cuaceastã ocazie, dat fiind cã C.C. ºi-a retrasdeclaraþiile iniþiale, judecãtorul fondului aconsiderat cã pericolul pentru ordineapublicã probat iniþial prin aceastã declaraþienu mai este de actualitate. Cu toate acestea,în temeiul art. 148 lit. f) din Codul de proce-durã penalã în vigoare la acea datã, instanþaa menþinut mãsura arestãrii preventive, înconsiderarea faptului cã inculpatul esterecidivist.

Ulterior, în cursul audierilor din 6 iulie, 3august ºi 19 septembrie 2005, acelaºicomplet de judecatã a dispus în mai multe

Cauza Ionuþ-Laurenþiu Tudor împotriva României

Hotãrârea Secþiei a III-a din 24 iunie 2014Cererea nr. 34013/05

Încãlcarea art. 3 din Convenþie, în ceea ce priveºte condiþiile de la locul de detenþie,respectiv spaþiul personal mai mic decât limita recomandatã de CPT.

Încãlcarea art. 5 par. 3 din Convenþie, deoarece instanþele nu au motivat corespunzãtorprelungirea mãsurii arestãrii preventive.

Încãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie deoarece judecãtorii care au soluþionat cauza înfond ºi în apel au devenit incompatibili prim modul în care au motivat menþinerea mãsuriiarestãrii preventive.


rânduri menþinerea mãsurii cu motivarea cã”existã indicii temeinice din care rezultãprobabilitatea comiterii faptelor de care esteacuzat”. În primã instanþã, acelaºi judecãtora respins, cu aceeaºi motivare, atât cererilede revocare, cât ºi cererile de înlocuire amãsurii arestãrii preventive formulate dereclamant.

De asemenea, Tribunalul Timiº a respinstoate recursurile formulate împotrivaîncheierilor prin care s-a dispus asupramãsurii preventive. Tribunalul a reþinut cãsubzistã temeiurile care au stat la bazamãsurii arestãrii preventive. În hotãrârea din14 octombrie 2005 a confirmat existenþa”indiciilor temeinice” cu privire la sãvârºireade cãtre reclamant a faptelor imputate.Unele din recursurile împotriva încheierilorde menþinere a mãsurii arestãrii preventiveau fost examinate de judecãtorii M.M. ºi E.B.

Prin sentinþa Judecãtoriei Timiºoara dindata de 1 noiembrie 2005, adoptatã dejudecãtorul O.C.D., s-a dispus condamnareareclamatului la o pedeapsã de 2 ani ºi 6 luniînchisoare, pentru tentativã la înºelãciune.Totodatã, s-a dispus revocarea suspendãriicondiþionate a pedepsei de 3 ani închisoare,dispunându-se executarea de inculpat aunei pedepse rezultante de 5 ani ºi 6 luniînchisoare. Împotriva acestei hotãrâriinculpatul a declarat apel.

Tribunalul Timiº, prin decizia din 24noiembrie 2006, a respins apelulreclamantului, înlãturând declaraþia prin careC.C. a revenit asupra declaraþiilor date înfaþa organelor de cercetare penalã, cumotivarea cã, dacã poliþiºtii ar fi exercitatpresiuni asupra lui C.C., cu siguranþã ar fiprocedat la fel ºi cu reclamantul. Or, acestadin urmã nu a invocat nicio presiune dinpartea anchetatorilor. Decizia a fost datã deun complet compus din judecãtorii M.M. ºiE.B.

Împotriva acestei decizii reclamantul adeclarat recurs, în care s-a plâns de lipsade imparþialitate a completului care a judecatcauza în fond ºi a celui care a soluþionatapelul împotriva sentinþei, care anterior aumenþinut mãsura arestãrii preventive. A

reiterat apãrãrile din faþa instanþelor de fondºi de apel ºi a contestat interpretareaprobelor ºi aplicarea legii interne raportat lasituaþia de fapt.

Prin decizia definitivã din data de 30aprilie 2007, Curtea de Apel Timiºoara arespins recursul reclamantului. S-a reþinutcã declaraþiile lui C.C. se coroboreazã cupiesele dosarului. Cu privire la lipsa deimparþialitate, curtea a reþinut cã Legea nr.356/2006, care a reglementat incom-patibilitatea judecãtorului care a dispusarestarea preventivã de a soluþiona cauzaîn fond, a intrat în vigoare dupã condam-narea reclamantului în primã instanþã.

Reclamantul a formulat o contestaþie înanulare împotriva hotãrârii pronunþate înanul 2001, susþinând cã a lipsit de lajudecarea cauzei din motive care nu îi suntimputabile.

Printr-o hotãrâre din 29 iunie 2007 Curteade Apel Piteºti a admis contestaþiareclamantului ºi a dispus anularea sentinþeidin 20 septembrie 2001.

Reclamantul a formulat apoi o contestaþiela executare, împotriva hotãrârii pronunþatela 1 noiembrie 2005. El a susþinut cã nu maiavea de executat douã pedepse cumulateºi cã a executat deja prima pedeapsã de 2ani ºi 6 luni închisoare, pronunþatã pentrutentativã la înºelãciune.

Printr-o hotãrâre din 20 septembrie 2007,Judecãtoria Piteºti a admis aceastãcontestaþie, constatând cã pedeapsa de 2ani ºi 6 luni a fost deja executatã, dispunândpunerea în libertate a reclamantului. Nefiindatacatã, hotãrârea a rãmas definitivã la 3octombrie 2007, iar reclamantul a fost pusîn libertate.

În cadrul rejudecãrii reclamantului pentruactele de perversiune sexualã, printr-ohotãrâre definitivã din 2 noiembrie 2007,Curtea de Apel Piteºti a dispus condam-narea reclamantului la o nouã pedeapsã de3 ani închisoare, cu suspendare.

În 2009 reclamantul a solicitat reparareaprejudiciului moral suferit ca urmare adeþinerii nelegale, ca urmare a anulãrii primeihotãrâri de condamnare.


Printr-o hotãrâre definitivã din 4 mai 2012,Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a admisaceastã acþiune. Ea a constatat cã la 25august 2007 reclamantul a executat integralpedeapsa de 2 ani ºi 6 luni închisoare,aplicatã pentru tentativã de înºelãciune.Þinând cont de anularea hotãrârii din 20septembrie 2001, s-a constatat cã cele douãpedepse nu mai pot fi cumulate,concluzionând cã din 25 august pânã în 3octombrie 2007 reclamantul a fost privat delibertate în mod ilegal. I-au fost acordatedespãgubiri în cuantum de 7.000 EUR,pentru prejudiciul moral suferit.

Condiþiile de detenþieLa 21 iunie 2005, reclamantul a fost

transferat din arestul IPJ Timiºoara înPenitenciarul Timiºoara. La 19 iulie 2006 ela fost transferat în Penitenciarul Colibaºi,fiind liberat la 3 octombrie 2007.

Reclamantul afirmã cã în perioadadeþinerii în penitenciarele Timiºoara ºiColibaºi a suferit condiþii rele de detenþie. Asusþinut cã aceste penitenciare erausuprapopulate, cã nu a beneficiat de un patindividual, cã spaþiul personal era mai micde 2 mp, celulele erau murdare, neaerisite,cã a fost nevoit sã suporte fumul de þigarãde la deþinuþii fumãtori, cã instalaþiile sanitareerau murdare ºi învechite, iar activitãþileexterioare se limitau la ieºirea în curteapenitenciarului, timp de o orã pe zi.

Guvernul a susþinut cã reclamantul a fostdeþinut în patru celule diferite, în cele douãpenitenciare, ºi a dispus de un spaþiupersonal cuprins între 1,20 mp ºi 2,35 mp.A admis cã la Penitenciarul Colibaºireclamantul a împãrþit o celulã de 29 mp,dotatã cu 24 de paturi, cu alþi 26 de deþinuþi,în decurs de o sãptãmânã.

Cât despre condiþiile de detenþie,Guvernul a afirmat cã celulele erau mobilate,curãþate ºi aerisite corespunzãtor. Fiecarecelulã era racordatã la apã rece ºi echipatãcu toalete ºi duºuri separate. Deþinuþii aveauacces în permanenþã la apã caldã, laPenitenciarul Timiºoara, ºi de douã ori pesãptãmânã, la Penitenciarul Colibaºi.Curãþenia era efectuatã de deþinuþi, iar

produsele ºi materialele necesare le eraufurnizate de administraþia locului de deþinere.Reclamantul avea posibilitatea efectuãriiunei plimbãri de o orã sau douã ore, zilnic.

Între 2005 ºi 2006 reclamantul a fostprezentat în faþa instanþelor în þinutãpenitenciarã. La 27 octombrie 2006Judecãtoria Timiºoara a admis plângereareclamantului sub acest aspect, dispunândobligarea Penitenciarului Timiºoara de a-ipermite reclamantului sã poarte haineleproprii în faþa instanþelor.

2. Aprecierile CurþiiReclamantul a invocat încãlcarea art. 3

din Convenþie, plângându-se de condiþiilede detenþie din Penitenciarele Timiºoara ºiColibaºi. De asemenea, acesta s-a plânscu privire la obligaþia de a purta în faþainstanþei hainele remise de penitenciar ºi asusþinut cã instanþele interne nu au motivatnecesitatea menþinerii sale în stare de arestpreventiv. Reclamantul s-a plâns ºi de faptulcã dosarul sãu nu a fost soluþionat de o”instanþã imparþialã”.

2.1. Asupra art. 3 din Convenþie

2.1.1. Cu privire la admisibilitateGuvernul a invocat inadmisibilitatea

plângerii cu privire la portul hainelorpenitenciarului, având în vedere hotãrâreaJudecãtoriei Timiºoara.

Curtea a respins acest capãt de cerereca inadmisibil, în temeiul art. 35 par. 3 ºi 4din Convenþie. Celelalte petite ale plângeriiau fost declarate admisibile.

2.1.2. Cu privire la fondul cauzeireferitoare la condiþiile de detenþie

Reclamantul susþine cã a fost supus unorcondiþii de detenþie contrare articolului 3 dinConvenþie, din cauza suprapopulãrii,absenþei unui sistem de aerisire ºi lipseicondiþiilor sanitare ºi de igienã corespun-zãtoare, precum ºi absenþei unei activitãþiîn afara celulei.

Guvernul susþine cã reclamantul abeneficiat de condiþii adecvate de detenþie.


Curtea reaminteºte cã atunci cândsuprapopularea carceralã atinge un anumitnivel, lipsa spaþiului într-un loc de detenþiepoate constitui un element esenþial de luatîn considerare în aprecierea conformitãþiiunei situaþii date cu art. 3 din Convenþie.

Atunci când a fost confruntatã cu cazuride suprapopulare flagrantã, Curtea a statuatcã acest element este suficient pentru aconcluziona încãlcarea art. 3 din Convenþie.Ca regulã generalã s-a considerat cã esteîncãlcat acest articol atunci când spaþiulpersonal acordat reclamantului era mai micde 3 mp (Colesnicov c. României, Budacac. României).

Celulele unde a fost cazat reclamantul înPenitenciarele Timiºoara ºi Colibaºidispuneau de un spaþiu personal cuprinsîntre 1,20 ºi 2,35 mp. În plus, s-a reþinut cãnumãrul de paturi era inferior celui aldeþinuþilor, pentru scurt timp, la PenitenciarulColibaºi.

Reamintind cã norma recomandatã deCPT este de 4 mp de spaþiu individual, aconcluzionat cã reclamantul a vieþuit încondiþii de promiscuitate, în penitenciarelemenþionate.

Având în vedere suprapopularealocurilor de deþinere, Curtea nu maiconsiderã necesar sã examineze celelaltecapete de cerere din plângereareclamantului, privind condiþiile de detenþie.

Aºadar, a fost încãlcat a art. 3 dinConvenþie.

2.2. Asupra art. 5 din ConvenþieReclamantul a susþinut cã instanþele

interne nu au motivat necesitatea menþineriisale în stare de arest preventiv. S-a plânsde asemenea cã a fost menþinut nelegal înarest, dupã data de 25 august 2007.

Guvernul a invocat inadmisibilitateacapãtului de cerere privind deþinerea ilegalãdupã data de 25 august 2007, susþinând cãacesta a fost examinat de instanþele interne,care au recunoscut ºi au reparat încãlcareareclamatã.

Curtea a constatat cã a avut loc în speþão reparaþie adecvatã, având în vedere

sentinþa Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie,prin care s-a dispus acordarea unei reparaþiide 7.000 EUR pentru prejudiciul moralsuferit.

În consecinþã, s-a constatat cã aceastãparte a plângerii este incompatibilã rationepersonae cu dispoziþiile Convenþiei,respingând-o potrivit art. 35 par. 4.

2.3. Asupra art. 5 par. 3 din ConvenþieCurtea reaminteºte cã perioada acoperitã

de art. 5 par. 1 lit. c) din Convenþie ia sfârºitla data la care s-a statuat asupra temeinicieiacuzaþiei, chiar ºi printr-o hotãrâre adoptatãîn primã instanþã (Kud³a c. Poloniei).Aceasta înseamnã cã perioada luatã înconsiderare sub aspectul art. 5 par. 3 dinConvenþie este aceeaºi cu cea privind art.5 par. 1 lit. c din Convenþie.

În prezenta cauzã Curtea noteazã cãperioada vizatã de art. 5 par. 3 din Convenþiea început la 26 februarie 2005, data arestãriipreventive a reclamantului, ºi a luat sfârºitla 1 noiembrie 2005, data condamnãrii saleîn primã instanþã. Aceastã perioadã a durat,aºadar, 8 luni ºi 4 zile.

Curtea reaminteºte cã durata rezonabilãa arestului preventiv nu comportã o evaluareabstractã (Patsouria c. Georgiei). Oricemenþinere în arest preventiv a unei persoaneacuzate, chiar ºi pentru o scurtã duratã,trebuie sã fie justificatã de o manierãconvingãtoare de cãtre autoritãþi (Chichkovc. Bulgariei, Musuc c. Moldovei).

Curtea precizeazã cã în jurisprudenþa saa dezvoltat patru motive fundamentale carepot justifica arestarea preventivã a unuiacuzat, suspectat de comiterea uneiinfracþiuni: pericolul de sustragere aacuzatului (Stogmuller c. Austriei), riscul ca,odatã pus în libertate, acuzatul sã împiedicebuna desfãºurare a cauzei (Wemhoff c.Germaniei), riscul de comitere a unor noiinfracþiuni (Matzenetter c. Austriei) ºi risculde tulburare a ordinii publice (Letellier c.Franþei).

În speþã, se reþine cã arestarea preventivãa reclamantului a fost prelungitã din 26februarie pânã în 18 iunie 2005, pentru buna


desfãºurare a anchetei ºi pentru motivulprincipal cã, eventuala lãsare în libertate aacestuia, ar tulbura ordinea publicã. Eaadmite cã aceste motive erau pertinente ºisuficiente pentru a justifica prelungireamãsurii arestãrii preventive în debutulanchetei.

Totodatã, începând cu data de 18 iunie2005, instanþa a prelungit arestareapreventivã a reclamantului, deºi existenþaunui pericol pentru ordinea publicã nu maiexista. Ea a respins cererile reclamantuluide punere în libertate, fãrã a examina profilulsãu personal ºi situaþia sa familialã, ºi fãrãa examina posibilitatea adoptãrii unei mãsurialternative, prevãzute de dreptul intern.

Instanþa a menþinut arestarea preventivãcu singura motivare cã reclamantul erarecidivist ºi cã prezenta astfel pericolul de acomite o nouã infracþiune.

Curtea reaminteºte cã dacã autoritãþilejudiciare aplicã astfel de prezumþii, eletrebuie sã justifice existenþa unor fapteconcrete care justificã o restrângere adreptului la libertate al persoanei (Ilijkov c.Bulgariei). Referirea la antecedente nu estesuficientã pentru a justifica refuzul de punereîn libertate (Muller c. Franþei).

În speþã, Curtea constatã cã instanþa nua motivat riscul de comitere a unei noiinfracþiuni prin argumente pertinente ºisuficiente ºi cã nu a modificat raþionamentulsãu, pentru a þine cont de evoluþia situaþieiºi pentru a verifica dacã aceste motive aurãmas valabile (Bykov c. Rusiei). Curteanoteazã cã infracþiunile care au generatcondamnarea anterioarã a reclamantuluierau diferite, prin naturã ºi gravitate, faþã deacuzaþiile aduse acestuia în cadrul prezenteiproceduri.

Pentru aceste motive, Curtea considerãcã doar motivul privind starea de recidivã areclamantului nu justifica arestareapreventivã pânã în data de 18 iunie 2005(Clooth c. Belgiei).

În consecinþã, Curtea concluzioneazã cãa existat în speþã o încãlcare a art. 5 par. 3din Convenþie.

2.4. Asupra art. 6 par. 1 din ConvenþieCu privire la dispoziþiile cuprinse în art. 6

par. 1 din Convenþie, reclamantul s-a plânsde faptul cã dosarul sãu nu a fost soluþionatde o „instanþã imparþialã”.

A susþinut cã aceiaºi judecãtorii, O.C.D.,M.M. ºi E.B., s-au pronunþat atât asuprafondului cauzei în primã instanþã, respectivîn apel, cât ºi în privinþa legalitãþii ºitemeiniciei mãsurii arestãrii preventive.Considerã cã aceºti judecãtori nu auîndeplinit condiþiile de imparþialitate.

Guvernul a contestat susþinereareclamantului, arãtând cã trebuie sã se facãdistincþie între hotãrârile date în materiaarestãrii preventive în cursul urmãririipenale, ºi hotãrârile pronunþate în aceastãprivinþã în faza de judecatã. În acest sens,Guvernul a precizat cã judecãtorii mai susmenþionaþi nu au dispus prelungirea mãsuriidetenþiei preventive, ci s-au pronunþat doarcu privire la menþinerea mãsurii pe parcursulderulãrii judecãþii în primã instanþã. Înconsecinþã, reprezentantul Guvernului aapreciat cã este în logica desfãºurãriiprocesului penal ca judecãtorul fondului sãse pronunþe ºi în privinþa celorlalte aspecteale cauzei. În orice caz, potrivit Guvernului,nimic din prezenta cauzã nu confirmãalegaþia reclamantului, cuvintele utilizate decãtre judecãtori fiind expresia unor formulestandardizate, ce nu conþin nicio apreciereprivind vinovãþia acestuia.

Curtea reaminteºte cã un judecãtor caresoluþioneazã cauza în primã instanþã sau înapel ºi a luat deja decizii în aceeaºi cauzã,în special în privinþa detenþiei preventive, nupoate justifica temerile reclamantului cuprivire la imparþialitatea magistratului, dacãnu mai sunt ºi alte motive în acest sens.Ceea ce conteazã este întinderea ºi naturamãsurilor în discuþie (Hauschildt c.Danemarca, 24 mai 1989, par. 50; Nortierc. Olanda, 24 august 1993, par. 33; Saraivade Carvalho c. Portugalia, 22 aprilie 1994,par. 35; Alony Kate c. Spania, 17 ianuarie2012, par. 49 ºi urm.).

În speþã, Curtea constatã cã judecãtoriiO.C.D., M.M. ºi E.B. au avut un rol important


în privinþa arestãrii preventive a recla-mantului. Aceºtia au dispus, pe de-o parte,menþinerea detenþiei preventive, iar pe dealtã parte, au soluþionat cererile de înlocuireºi cererile de revocare a mãsurii. Þinând contde consecinþele acestor decizii asupradetenþiei preventive a reclamantului, Curteaa stabilit cã nu existã niciun motiv plauzibilpentru a se distinge între dispoziþiile date înprivinþa arestãrii preventive înainte sau dupãtrimiterea în judecatã a inculpatului.

În continuare, Curtea precizeazã cãsimpla invocare a existenþei unor ”indiciiserioase” împotriva reclamantului, nu poatejustifica în sine temerile cu privire laimparþialitatea judecãtorilor, asta în cazul încare aceºtia s-au limitat la a verifica dacã,la o primã vedere, acuzaþiile aduse deprocuror se bazeazã pe date reale.

Pentru aplicarea art. 148 lit. f din Codulde procedurã penalã, judecãtorii indicaþi auestimat cã indiciile existente permit sã setragã concluzia „probabilitãþii comiteriifaptelor de care este acuzat”. Curtea a deciscã o astfel de concluzie nu ar putea firezultatul unei aprecieri sumare a datelordisponibile în privinþa detenþiei. Aceastãabordare apare ca fiind rezultatul uneiaprecieri aprofundate a probelor ºi datelordin dosar administrate în vederea susþineriivinovãþiei reclamantului. Prin urmare, a fostminimalizatã distincþia ce trebuie sã se facãîntre aprecierea ce poartã asupra temeinicieidetenþiei preventive ºi stabilirea vinovãþieicare ar trebui sã se facã la finalul procesului(Adankiewicz c. Poloniei, Cardona Serat c.Spaniei). Susþinerea Guvernului, potrivitcãreia nu este vorba decât de formulestandardizate, nu are aptitudinea sãschimbe opinia Curþii din moment ce însãºiutilizarea acestor formule probeazãdepãºirea sferei unei simple îndoieli care arputea justifica detenþia cu condiþia caaceasta sã aibã la bazã date certe.

Prin urmare, Curtea a reþinut cã instanþade recurs a respins nejustificat motivul derecurs privind imparþialitatea judecãtorilor ceau soluþionat cauza în primã instanþã ºi înapel, fãrã a rãspunde motivat argumentelorreclamantului.

Aºa fiind, raportat la circumstanþelespeþei, Curtea a decis cã existã o violare aart. 6 § 1 din Convenþie, în condiþiile în careaprecierea fãcutã de cei trei judecãtori cuprivire la datele existente în vedereamenþinerii arestãrii preventive este discu-tabilã, justificând în mod obiectiv temerilereclamantului cu privire la imparþialitateamagistraþilor.

3. Satisfacþia echitabilãCurtea a dispus ca statul pârât sã

plãteascã reclamantului, în termen de 3 lunide la rãmânerea definitivã a hotãrârii, sumade 12.500 EUR, cu titlu de daune morale.

4. Autoritãþi potenþial responsabilePuterea legislativã ºi puterea executivã

sunt responsabile, având în vedere cã nuau luat în timp util mãsurile legale ºi adminis-trative adecvate pentru evitarea ºi stopareasuprapopulãrii penitenciarelor. Executivul,deºi cunoºtea aceste exigenþe ºi era pus înfaþa rapoartelor CPT, nu a gândit ºi nu aalocat fonduri suficiente cel puþin pentruconstruirea unor stabilimente penitenciaremoderne.

Puterea judecãtoreascã esteresponsabilã, având în vedere cã instanþelenu au motivat corespunzãtor prelungireamãsurii arestãrii preventive ºi nu au admissusþinerile reclamantului privind incompa-tibilitatea judecãtorilor care au soluþionatcauza fond ºi în apel.

5. Consecinþele hotãrâriiCurtea a reafirmat necesitatea ca statele

membre sã ia mãsurile oportune pentru aasigura deþinuþilor condiþii compatibile cuprincipiul respectãrii demnitãþii umane, înspecial oferind un regim de cazare decent.Odatã cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr.56/2003, apoi a Legii nr. 275/2006 ºi recenta Legii nr. 254/2013, prin reorganizareafostelor centre de arest ale inspectoratelorjudeþene de poliþie în centre de reþinere ºiarestare preventivã ºi prin modernizareaprogresivã a acestora, s-au deschis cãileacestei finalitãþi.


În general, din Raportul anual alComitetului de Miniºtri al Consiliului Europeidin anul 2013 privind executarea hotãrârilorCurþii Europene rezultã cã România esteatent monitorizatã cu privire la condiþiile dedetenþie ºi asigurarea de îngrijiri medicaledeþinuþilor. S-a solicitat luarea unor mãsuriurgente de cãtre autoritãþile responsabilepentru îmbunãtãþirea condiþiilor de detenþie,subliniindu-se faptul cã în continuare o gravãproblemã nesoluþionatã priveºte neasigu-

rarea unui spaþiu individual la standardeeuropene. Printre mãsurile comunicate îndecembrie 2013 de Guvern în executareahotãrârilor tip Bragadireanu, se numãrã –intrarea în vigoare în februarie 2014 a noilorcoduri (penal, procedurã penalã), o serie demãsuri generale privind îmbunãtãþireacondiþiilor de igienã din penitenciare, iarpentru deþinuþii reclamanþi transferul în altepenitenciare unde beneficiazã de spaþiuindividual ºi condiþii corespunzãtoare dedetenþie.

135JurisClasor CEDO – August 2015

August 2015August 2015August 2015August 2015August 2015

136 JurisClasor CEDO – August 2015


Cuprins

Anul V (2015)

JurisClasor CEDO - August 2015

Cauza Colac v. România................................................................................................ 139

Problema restituirii proprietãþilor confiscate Bisericii Catolice în timpul regimului comunistîn jurisprudenþa Curþii Europene a Drepturilor Omului ................................................... 150Autor: Geanina Munteanu


1.Situaþia de fapt La 20 februarie 2003, Parchetul Iaºi i-a

pus sub acuzare pe reclamant ºi pe un terþpentru proxenetism ºi pentru lipsire delibertate în mod ilegal. A reþinut, printrealtele, cã exista o suspiciune rezonabilã cãreclamantul ºi celãlalt acuzat au ameninþatºi au forþat cinci fete minore sã seprostitueze, respectiv C.R.R., M.A., F.P.D.,I.A.P. ºi G.S.S. A luat în considerare mãrturii,inclusiv declaraþiile celor cinci fete,procesele-verbale întocmite dupãconfruntarea martorilor, procesul-verbal depercheziþie la domiciliul reclamantului, listecu apeluri telefonice, dosarul medical alreclamantului, declaraþiile sale ºi cele aleceluilalt acuzat.

1.1. Procedura în primã instanþã Între 20 martie 2003 ºi 17 iunie 2004,

Judecãtoria Iaºi a amânat cauza decincisprezece ori pentru a permite, printrealtele, citarea martorilor care fuseserãaudiaþi în timpul urmãririi penale. În ºedinþeledin 2 ºi 30 octombrie 2003, avocatulreclamantului a solicitat instanþei sã audiezemartorii menþionaþi anterior. Instanþa adispus ca începând cu 27 noiembrie 2003orice martor care refuzã sã comparã sã fieamendat.

Între 12 mai 2003 ºi 3 martie 2004 s-aîncercat de ºaptesprezece ori executarea

mandatelor de aducere emise de instanþade judecatã pentru unii dintre martori pentrua compãrea în faþa sa. Conform proceselor-verbale de executare a mandatelor, martoriipãrãsiserã þara (M.M.K., F.P.D. ºi I.A.P.),se mutaserã la o adresã necunoscutã(T.E.P., C.R.R., C.R. ºi G.C.R.) sau nuputuserã fi gãsiþi acasã (I.I.C.). I.I.C. locuiaîncã la adresa indicatã dar nu a putut fi gãsitacasã. C.R.R., astfel cum au confirmatvecinii sãi, îºi schimbase numele ºi semutase la o adresã necunoscutã cu ani înurmã. T.E.P. nu mai locuia la adresacunoscutã de autoritãþi; acesta îºi vânduseapartamentul ºi nu figura cu un altul declarat.Conform informaþiilor disponibile, emigraseîn Statele Unite ale Americii. M.M.K., careera cetãþean strãin, pãrãsise teritoriul þãriila o datã nespecificatã ºi cãtre o destinaþienecunoscutã, în timp ce mamele lui F.P.D.ºi I.A.P. au declarat cã fiicele lor au pãrãsitþara pentru Veneþia, Italia, ºi Austria înnoiembrie 2002 ºi, respectiv, la 18 martie2003 ºi cã nu le cunosc adresele acestora.Potrivit rudelor lui I.A.P. aceasta secãsãtorise, îºi schimbase numele ºi nuplanifica sã se întoarcã în România în viitorulapropiat deoarece era însãrcinatã. Veciniilui F.P.D. au confirmat declaraþiile mameiacesteia. G.C.R. îºi schimbase numele ºipotrivit vecinilor sãi se mutase cu multã

Cauza Colac împotriva României2

Hotãrârea Secþiei a III-a din 10 februarie 2015Cererea nr. 26.504/06

Încãlcarea art. 6 par. 3 lit. d) coroborat cu art. 6 par. 1 din Convenþie întrucât în nicio fazãprocesualã reclamantului nu i s-a dat ocazia sã adreseze întrebãri martorilor absenþi în fazacercetãrii judecãtoreºti, ce fuseserã audiaþi în faza urmãririi penale, martori ale cãror declaraþiiau avut o importanþã considerabilã în stabilirea vinovãþiei reclamantului. În plus, autoritãþileinterne nu au respectat normele de procedurã penalã în vigoare la momentul faptelor, carefuseserã instituite pentru a contrabalansa absenþa martorilor, iar declaraþiile date în etapaurmãririi penale de cãtre martorii absenþi nu au fost citite în proces pentru a putea fi folositeca probe.

2 Publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 619 din 14 august 2015.


vreme în urmã la o adresã necunoscutã.Adresa lui C.R. nu era corectã ºi nimeni cunumele martorului nu locuise la adresarespectivã.

Judecãtoria Iaºi a solicitat în repetaterânduri Serviciului de Evidenþã a PopulaþieiNeamþ, Serviciului Român de Paºapoarteºi Biroului Vamal de Frontierã Iaºi sãfurnizeze informaþii despre localizareamartorilor care nu compãruserã în faþainstanþei, respectiv T.E.P., M.M.K., C.R.,F.P.D., I.A.P., G.C.R. ºi I.I.C. În ºedinþa din27 noiembrie 2003, instanþa a observat cãServiciul de Evidenþã a Populaþiei Neamþconfirmase cã G.C.R. îºi schimbase numeleîn G.C.G. ºi a continuat sã îl citeze subambele nume. La 22 decembrie 2003,Postul de Poliþie Creþeºti a informat instanþacã, potrivit rudelor lui I.A.P., aceastapãrãsise þara cãsãtorindu-se cu un cetãþeanturc ºi a confirmat cã aceasta îºi schimbasenumele ºi avea reºedinþa la o adresãnecunoscutã din Austria. Autoritãþile au oferitinstanþelor informaþiile disponibile cu privirela martorii menþionaþi mai sus ºi care nuputuserã fi localizaþi ºi au declarat în modrepetat cã nu aveau alte înregistrãri privindadresele curente ºi valabile ale acestora.

Prin încheierile din 4 septembrie 2003,8 ianuarie, 5 februarie ºi 3 iunie 2004,Judecãtoria Iaºi a reþinut cã pe bazainformaþiilor conþinute de procesele-verbalede punere în aplicare a mandatelor deaducere întocmite de agenþii competenþi înacest sens, Serviciul de Evidenþã aPopulaþiei Neamþ, Serviciul Român dePaºapoarte, Biroul Vamal de Frontierã Iaºi,Penitenciarul Iaºi ºi Inspectoratul de PoliþieJudeþean Iaºi audierea martorilor C.R.,G.C.R., F.P.D., I.A.P., T.E.P., M.M.K. ºi I.I.C.nu era posibilã. A invocat art. 327 din vechiulCod de procedurã penalã român ºi a decisca declaraþiile martorilor G.C.R., F.P.D.,I.A.P., T.E.P. ºi I.I.C. date în etapa urmãririipenale sã fie citite înaintea instanþei la finaluletapei de cercetare judecãtoreascã aprocedurii. Cu excepþia declaraþiei lui I.I., nuexistã nicio probã la dosarul cauzei care sãconfirme cã declaraþiile martorilor respectiviau fost citite în faþa instanþei.

La 8 ianuarie 2004, I.I.C. a luat parte lao ºedinþã de judecatã în faþa JudecãtorieiIaºi, însã nu a fost ascultat în instanþãdeoarece avocatul ales al reclamantului nua fost prezent. Instanþa a amânat judecatapentru o orã mai târzie în aceeaºi zi înaºteptarea avocatului reclamantului. I.I.C. ainformat instanþa cã nu putea aºteptadeoarece urma sã suporte o intervenþiechirurgicalã. Acesta a solicitat sã fie citatpentru urmãtoarea ºedinþã ºi a promis sãprezinte documentele care sã facã dovadanecesitãþii tratamentului medical. Instanþa aobservat cã martorul locuia fãrã forme legalela o adresã din Iaºi. Pânã la ora la care s-areluat procedura în aceeaºi zi, I.I.C. pãrãsiseinstanþa. Acesta nu a luat parte la nicioºedinþã ulterioarã, iar autoritãþile nu au reuºitsã îl localizeze, deºi au încercat deasemenea sã îl citeze la adresaneînregistratã menþionatã mai sus.

Unii dintre martorii care au dat declaraþiiîmpotriva reclamantului în timpul urmãririipenale au fost localizaþi de cãtre autoritãþiºi aduºi în faþa instanþei.

La 2 ºi la 30 octombrie, la 27 noiembrie2003 ºi la 1 aprilie 2004, Judecãtoria Iaºii-a ascultat pe M.A., G.S.S., D.V.D., F.H.A.ºi J.L.A. Instanþa a respins cererea lui M.A.de a fi ascultatã fãrã ca reclamantul sã fieprezent în sala de judecatã. M.A. a declaratprintre altele cã reclamantul a ameninþat-oºi a obligat-o sã se prostitueze. Nu întâlnisenicio altã fatã cu excepþia lui C.R.R. ºi îifusese vândutã reclamantului de cãtre I.I.C.G.S.S. ºi-a retractat depoziþia anterioarãdatã în timpul urmãririi penale ºi a declaratcã autoritãþile au obligat-o sã îl acuze pereclamant de proxenetism. D.V.D. aconfirmat declaraþiile sale anterioare date întimpul urmãririi penale. Acesta a susþinut cãîl cunoºtea pe reclamant ºi cã, deºi le-acunoscut pe unele dintre fete, acestea nulocuiau cu reclamantul. Deºi întreþinuserelaþii sexuale cu câteva dintre fetele pe carele întâlnise în clubul presupus a fi condusde cãtre reclamant, acesta nu plãtise pentruele. L.A.J. ºi-a retras depoziþia datã în etapaurmãririi penale, a negat cã îl cunoºtea pe


reclamant sau cã ar fi fost întrebat anteriorde autoritãþi dacã plãtise pentru relaþiisexuale.

Printr-o încheiere din 3 iunie 2004,Judecãtoria Iaºi a respins, printre altele,cererea depusã de avocatul reclamantuluide a amâna judecata pentru a-i permite sãîl localizeze pe I.I.C. ºi sã îl aducã în faþainstanþei în calitate de martor. Avocatul aprecizat cã, presupunând cã I.I.C. urma sãfie ascultat de instanþã, nu examinase îndetaliu dosarul pentru a putea formulaconcluzii în numele reclamantului. Instanþai-a respins cererea, reþinând cã sepronunþase deja cã era imposibil ca I.I.C.sã fie ascultat ºi cã absenþa martorului nuîmpiedica examinarea fondului cauzei.

La aceeaºi datã, depoziþia lui I.I.C. dinetapa urmãririi penale a fost cititã în faþainstanþei. Ulterior, instanþa a încuviinþat capãrþile sã formuleze concluzii orale pe fondulcauzei ºi a admis o cerere depusã deavocatul reclamantului de amânare apronunþãrii pentru a permite pãrþilor sãdepunã concluzii scrise pe fondul cauzei.

Printr-o hotãrâre din 22 iunie 2004,Judecãtoria Iaºi l-a achitat pe reclamantpentru infracþiunea de lipsire de libertate înmod ilegal, l-a condamnat pentruproxenetism ºi i-a aplicat o pedeapsã cuînchisoarea de nouã ani. A reþinut cã faptelecauzei au fost stabilite pe baza declaraþiilordate de C.R. ºi de G.C.R.; declaraþiile fetelorobligate sã se prostitueze, respectiv C.R.R.,G.S.S., F.P.D. ºi M.A. - acestea au arãtatcum l-au întâlnit pe reclamant ºi pe celãlaltacuzat ºi cum s-au prostituat; au oferit detaliidespre modul în care erau contactate declienþi, banii oferiþi reclamantului ºiînfãþiºarea unora dintre clienþi;procesul-verbal de percheziþie la domiciliulreclamantului; descrierea obiectelor gãsitela domiciliul reclamantului ºi care aparþineaului C.R.R.; scrisoarea primitã de I.A.P. de lamama sa, care fãcea referire la zvonuripotrivit cãrora fiica sa ºi celelalte fete seprostituau; lista apelurilor telefoniceefectuate de pe telefonul reclamantului, carestabileau contactul telefonic dintre

reclamant, celãlalt acuzat ºi unii dintre clienþiicare îl contactaserã pe celãlalt acuzat saucu care I.A.P. întreþinuse relaþii sexuale,respectiv M.M.K., S.S., K.S.E., N.K., Y.F.,F.H.A., T.E.P. ºi O.K.; ºi declaraþiile datede martorii I.I.C., D.V.D., T.E.P., F.H.A.,J.L.A. ºi M.M.K. din etapa urmãririi penalea procesului, care stabileau, cu ajutorul listeiapelurilor telefonice ºi a declaraþiilor celorcinci fete minore, implicarea reclamantuluiîn proxenetism. Instanþa a observat cãnumai M.A. ºi D.V.D. ºi-au menþinutdeclaraþiile date în etapa urmãririi penale aprocedurii. A observat cã C.R., G.C.R.,I.A.P., F.P.D., I.I.C., T.E.P. ºi M.M.K. nu auputut fi ascultaþi în calitate de martori decãtre instanþã. În plus, martorii G.S.S., J.L.A.ºi F.H.A., precum ºi celãlalt acuzat ºi-aumodificat substanþial declaraþiile date înetapa urmãririi penale a procedurii, afirmândcã nu plãtiserã niciodatã pentru a întreþinerelaþii sexuale. Având în vedere declaraþiilecontradictorii ale martorilor ºi ale celuilaltacuzat, instanþa a decis sã ia în considerarenumai acele mãrturii care fuseserãconfirmate de alte probe aflate la dosar. Înconsecinþã, a apreciat cã declaraþiilemartorilor ºi ale celuilalt acuzat din etapaurmãririi penale a procedurii erau verosimiledeoarece fuseserã date la o datã maiapropiatã de cea a faptelor nelegale ºi deasemenea se coroborau cu restul probeloraflate la dosar. Totodatã, a respins depoziþialui G.S.S. ºi pe cele ale inculpaþilor dateînaintea instanþei deoarece conþineau maimulte inadvertenþe.

Reclamantul a formulat apel împotrivahotãrârii, argumentând cã instanþa le citaseîn calitate de martori, însã nu le citase ºi încalitate de pãrþi vãtãmate, pe cele cinci fetecare ar fi fost forþate sã se prostitueze. Înplus, declaraþiile celor cinci fete nu eraususþinute de nicio altã probã, iar toatevictimele presupuselor sale fapte penale arfi trebuit sã fie ascultate de instanþã.

1.2.Procedura în faþa instanþei de apel Printr-o hotãrâre din 17 octombrie 2005,

Tribunalul Iaºi a admis în parte apelulreclamantului în privinþa încadrãrii infracþiunii


sale, a menþinut pedeapsa aplicatã ºi arespins celelalte puncte ale apeluluiformulat. A reþinut cã, având în vederenatura infracþiunii de care fusese acuzatreclamantul, nu ar fi fost justificat sã fie citateîn calitate de pãrþi vãtãmate fetele carefuseserã forþate sã se prostitueze. În plus,reclamantul nu putea invoca omisiuneainstanþei de a proceda astfel atât timp câtnu i-a fost adusã nicio atingere interesuluisãu personal. În ceea ce priveºte faptelestabilite în primã instanþã, instanþa de apela reþinut cã acestea au fost confirmate deprobele aflate la dosar. În special, mãrturiilecelor cinci fete, C.R.R., M.A., I.A.P., F.P.D.ºi G.S.S. au fost coroborate cu declaraþiiledate de T.E.P., Y.F., N.K., K.S.E. ºi S.S.,care cu ajutorul celuilalt acuzat plãtiserãpentru a întreþine relaþii sexuale cu mai multefete. I.I.C. a depus mãrturie cã reclamantulera interesat sã întâlneascã fete care doreausã pãrãseascã þara ºi sã lucreze cadansatoare în baruri, iar G.C. îi conduseseîn mod repetat pe reclamant ºi pe fete îndiferite hoteluri. În consecinþã, instanþa deapel a considerat cã instanþa de prim gradl-a condamnat în mod corect pe reclamantpentru proxenetism.

Reclamantul a formulat recurs împotrivahotãrârii. Printre altele, acesta a argumentatcã instanþa le citase în calitate de martori,însã nu le citase ºi în calitate de pãrþivãtãmate, pe cele cinci fete care ar fi fostforþate sã se prostitueze. În plus, cercetareajudecãtoreascã a fost incompletã deoareceprobele nu au fost administrate în modpublic.

1.3. Procedura în faþa instanþei de recurs În cadrul ºedinþei din 9 februarie 2006 în

faþa Curþii de Apel Iaºi, avocatulreclamantului a reiterat unele dintreargumentele pe care le invocase în faþainstanþei de apel. În plus, acesta a susþinutcã unii martori, inclusiv A.P., G.C., O.P., nuau fost ascultaþi direct de instanþa de primgrad ºi cã instanþa nu a motivat omisiuneasa de a-i audia pe aceºtia. De asemenea,adresa de pe citaþiile destinate lui I.I.C. eraincompletã. Citaþiile au fost trimise într-o

localitate din judeþul Neamþ, deºi Serviciulde Evidenþã a Populaþiei Neamþ declarasecã martorul nu figura ca înregistrat acolo.Instanþele au omis sã asculte ºi alþi martori,inclusiv C.Z., ºi sã ia mãsurile necesarepentru ca martorii respectivi sã fie aduºiînaintea lor. În consecinþã, a solicitatinstanþei sã caseze hotãrârile instanþelorinferioare ºi sã dispunã reexaminarea tuturorprobelor aflate la dosar.

Prin hotãrârea definitivã din 21 februarie2006, Curtea de Apel Iaºi a admis în parterecursul reclamantului, reducând pedeapsacu închisoarea aplicatã acestuia la opt ani,ºi a respins restul motivelor de recurs. Areþinut cã instanþele inferioare au stabilit înmod corect faptele cauzei ºi vinovãþiareclamantului pe baza probelor administrateîn etapa urmãririi penale a procedurii ºireconfirmate în cadrul etapei de judecatã.Faptul cã fetele forþate de cãtre acesta sãse prostitueze au fost citate în cadrulprocesului nu în calitate de pãrþi vãtãmate,ci de martori, nu reprezenta un argumentpe care reclamantul sã îl poatã invoca atâttimp cât interesului sãu personal nu îi fuseseadusã atingere. În ceea ce priveºte probelecare stabileau faptele cauzei, instanþa areiterat motivarea instanþei de al doilea gradde jurisdicþie. În plus, argumentelereclamantului potrivit cãrora instanþa nu aadministrat ºi nu a examinat direct toateprobele administrate pe parcursul etapeiurmãririi penale a procedurii, precum ºi celereferitoare la încãlcarea dreptului sãu laapãrare ºi la lipsa unor dezbatericontradictorii au fost respinse. S-a arãtat cão instanþã poate lua în consideraredeclaraþiile din etapa urmãririi penale aprocedurii sau pe cele date înaintea instanþeidacã aceasta a fost convinsã cã numaiunele dintre ele reflectã adevãrul ºi au fostcoroborate cu probele aflate la dosar. Oinstanþã poate lua în considerare declaraþiiledate în etapa urmãririi penale a proceduriidacã a fost imposibil sã fie ascultaþi în moddirect martorii. O hotãrâre nu poate fi casatãpe motiv cã un martor nu a fost ascultat înmod direct de instanþã decât dacã a fost


prejudiciatã una dintre pãrþi. În prezentacauzã, instanþele inferioare au admis cererilereclamantului de a audia martorii caredepuseserã mãrturie în etapa urmãririipenale a procedurii ºi au luat toate mãsurilepentru a se asigura cã aceºtia se vorprezenta la proces. Hotãrârile instanþelorinferioare nu puteau fi casate deoareceacestea motivau imposibilitatea lor de aaudia anumiþi martori, respectiv din cauzãcã aceºtia pãrãsiserã þara, iar declaraþiileau fost citite în cadrul ºedinþei publice. Înconsecinþã, instanþele inferioare au urmatprocedura corectã pentru a stabili vinovãþiareclamantului, utilizând probele strânse atâtîn etapa urmãririi penale, cât ºi în etapacercetãrii judecãtoreºti.

La 3 octombrie 2006, reclamantul aformulat o contestaþie în anulare, solicitânddesfiinþarea hotãrârii definitive din 21februarie 2006. Acesta a argumentat cãdreptul sãu la apãrare a fost încãlcat la 9februarie 2006 deoarece nu a putut lua partela ºedinþa din faþa instanþei de ultim grad dejurisdicþie din cauza stãrii sale grave desãnãtate ºi, prin urmare, nu a putut solicitaprobe suplimentare.

La 31 octombrie 2006, Curtea de ApelIaºi a admis contestaþia în anulare formulatãde reclamant, a desfiinþat hotãrârea din 21februarie 2006 ºi a dispus ca instanþa deultim grad de jurisdicþie sã reexaminezerecursul introdus de reclamant împotrivahotãrârii din 17 octombrie 2005 deoareceacesta nu putuse lua parte la ºedinþa dinfaþa instanþei de ultim grad din cauza stãriisale de sãnãtate.

La 1 martie 2007, reclamantul a depusmotivele recursului în faþa instanþei de ultimgrad de jurisdicþie. Acesta a argumentat,printre altele, cã unii dintre martori, printrecare A.P., G.C., O.P., nu au fost ascultaþi.În plus, instanþa de prim grad respinsesecererea pentru o nouã citare a martoruluiI.I.C., a cãrui mãrturie fusese relevantã încauzã. Alþi martori, inclusiv C.Z., nu fuseserãde asemenea ascultaþi ºi nu fuseserã luatemãsuri pentru a fi aduºi în faþa instanþei deprim grad de jurisdicþie.

Prin hotãrârea definitivã din 21decembrie 2010, Curtea de Apel Iaºi aadmis în parte recursul reclamantuluideclarat împotriva hotãrârii din 17 octombrie2005 ºi i-a redus pedeapsa cu închisoareala ºapte ani. A reþinut cã instanþele de primºi de al doilea grad de jurisdicþie au avut unrol activ ºi au strâns toate probele relevantepentru cauzã. Acestea au luat cu diligenþãtoate mãsurile pentru a asculta în mod directmãrturiile ºi pentru a verifica argumenteleîn apãrare ale reclamantului. Acestea auavut motive întemeiate pentru a nu ascultadirect toate victimele ºi martorii în cauzã,anume cã persoanele în cauzã pãrãsiserãþara. În consecinþã, instanþele au aplicat art.327 din Codul de procedurã penalã.Circumstanþele de fapt au fost stabilite pebaza declaraþiilor lui C.R. ºi G.C.R., adeclaraþiilor fetelor forþate sã se prostitueze,respectiv, C.R.R., G.S.S., F.P.D. ºi M.A.,care au descris cum i-au întâlnit pe inculpaþiºi cum s-au prostituat ºi au oferit detaliidespre modul în care erau contactate declienþi ºi despre banii primiþi de reclamant,a procesului-verbal de percheziþie ladomiciliul reclamantului, a raportului careconþinea descrierea obiectelor aparþinând luiC.R.R., care fuseserã gãsite la domiciliulreclamantului, a scrisorii primite de I.A.P. dela mama sa, care a fost gãsitã la domiciliulreclamantului, a listei apelurilor telefoniceefectuate de pe telefonul reclamantului, carestabileau contactul telefonic dintre inculpaþiºi unii dintre clienþii care îl contactaserã pereclamant ºi pe celãlalt acuzat sau cu careI.A.P. întreþinuse relaþii sexuale, ºi adeclaraþiilor în calitate de martori date deI.I.C., D.V.D., T.E.P., F.H.A., J.L.A. ºi deM.M.K.

1.4. Alte informaþii relevante La o datã nespecificatã, Parchetul Iaºi a

început urmãrirea penalã pentru mãrturiemincinoasã faþã de martorul G.S.S. care îºischimbase declaraþia datã în primã instanþãîn favoarea reclamantului.

Printr-o ordonanþã din 15 iunie 2006,Parchetul Iaºi a dispus scoaterea de suburmãrire penalã a lui G.S.S. pentru mãrturie


mincinoasã pe motiv cã fapta sa nu întruneagradul de pericol social necesar pentru aconstitui o infracþiune, iar instanþelenaþionale nu au luat în considerare depoziþiasa datã în faza de judecatã. Cu toateacestea, G.S.S. a fost amendatã cu sumade 1.000 RON (aproximativ 200 EUR)pentru comportamentul sãu. G.S.S. nu acontestat mãsura în faþa instanþelor interne.

2. Aprecierile Curþii Reclamantul s-a plâns cã procesul sãu

nu a fost echitabil întrucât nu a pututconfrunta toþi martorii ale cãror declaraþii auservit ca temei pentru condamnarea sa.

Argumentele pãrþilor Reclamantul a arãtat cã în cauza sa a

fost crucial ca martorii acuzãrii sã fie ascultaþidirect de instanþã în prezenþa sa ºi aavocatului sãu deoarece martorii fuseserãascultaþi numai în etapa urmãririi penale decãtre un procuror fãrã ca el sau avocatulsãu sã fie prezenþi. În plus, legislaþia internãrelevantã în vigoare la momentul la caremartorii acuzãrii au fost ascultaþi nu a permisca inculpatul sã ia parte la audiereamartorilor în etapa urmãririi penale aprocedurii.

Reclamantul a susþinut cã instanþeleinterne au omis sã asculte în mod directaproape toþi martorii. Numai M.A. a fostadusã în faþa instanþei ºi a confirmatdepoziþia sa anterioarã. În plus, a contestatargumentul Guvernului potrivit cãruia ar fiavut oportunitatea de a examina martorii înfaþa instanþei.

Reclamantul a argumentat, deasemenea, cã instanþele interne nu audepus suficiente diligenþe atunci când aucitat martorii pentru a se înfãþiºa înaintealor. În special, citaþiilor emise în primãinstanþã fie le-au lipsit informaþiile cu privirela identitatea martorilor, fie au fost ilizibile.În plus, autoritãþile interne au luat mãsuripentru a intimida ºi a influenþa martorii. Înspecial, acestea au iniþiat acþiuni în justiþiepentru mãrturie mincinoasã împotriva luiG.S.S. dupã ce martorul a decis înainteainstanþei de prim grad sã îºi modifice

depoziþia pe care o dãduse în etapa urmãririipenale a procedurii.

Potrivit reclamantului, condamnarea sas-a bazat într-o mãsurã decisivã pedeclaraþiile martorilor pe care el nu a avutocazia sã îi examineze. În plus, autoritãþilenu au depus eforturi rezonabile pentru aasigura prezenþa înaintea instanþei amartorilor relevanþi. Chiar dacã pedeapsasa a fost în cele din urmã redusã, instanþeleinterne s-au bazat în continuare pedeclaraþiile martorilor pe care reclamantulnu a avut ocazia sã îi confrunte direct.

Guvernul a argumentat cã, deºi dreptulindividual de a examina martorii ale cãrordeclaraþii au servit ca temei pentrucondamnare era important, acesta nu eraabsolut ºi, dacã era necesar, era supusanumitor restricþii. A susþinut de asemeneacã reclamantul a fost asistat de unreprezentant legal atât pe parcursul urmãririipenale, cât ºi al judecãþii. Cu toate cã acestaºi reprezentantul sãu legal nu au fostprezenþi atunci când martorii au fost audiaþiîn etapa urmãririi penale a procedurii,reclamantul a avut ocazia sã le adresezeîntrebãri în faþa instanþelor interne. Astfel,M.A. a fost audiatã de instanþele interne înprezenþa reclamantului ºi a avocatului sãu.În plus, G.S.S. ºi-a schimbat depoziþia datãîn etapa urmãririi penale a procedurii, însãa fost gãsitã vinovatã de mãrturiemincinoasã.

Guvernul a arãtat cã la baza condamnãriireclamantului nu s-au aflat exclusivdeclaraþiile martorilor. Instanþele interne auluat în considerare ºi alte probe relevante.Acestea au realizat aprecierea completã aprobelor disponibile, au coroborat probeleîn acuzare ºi au oferit temeiuri pentrurespingerea probelor în apãrarea sa.

Guvernul a subliniat cã audiereamartorilor de cãtre instanþele interne a fostîngreunatã ºi mai mult de relaþia deosebitãdintre reclamant ºi victimele sale. În special,acestora le era fricã de el, aºa cum odemonstreazã cererea lui M.A. de a fiascultatã în absenþa reclamantului.


Guvernul a susþinut cã procedura iniþiatãîmpotriva reclamantului nu a fost arbitrarã.Reclamantul ºi avocatul sãu ales au avutocazia sã formuleze argumentele în apãrareîn faþa instanþelor ºi sã îi adreseze întrebãrilui M.A. pentru a clarifica circumstanþelecauzei. Instanþele au ascultat nemijlocit toþimartorii care au luat parte la ºedinþe, nu auluat în considerare declaraþiileneconvingãtoare, oferind motive întemeiateîn acest sens ºi au depus eforturisubstanþiale pentru a gãsi acei martori carenu s-au înfãþiºat în faþa lor înainte de aconcluziona cã era imposibil ca aceºtia sãfie audiaþi. În plus, o declaraþie crucialã datãîn etapa urmãririi penale a procedurii a fostcititã în faþa instanþei.

2.1. Asupra art. 6 par. 1 ºi 3 lit. d dinConvenþie

Curtea a reamintit cã garanþiileconsacrate de art. 6 par. 3 lit. d) dinConvenþie reprezintã aspecte specificedreptului la un proces echitabil, prevãzut laart. 6 par.1 din Convenþie, care trebuie luateîn considerare în cadrul oricãrei evaluãri acaracterului echitabil al procedurii. Din acestmotiv, Curtea a considerat necesar sãexamineze plângerea din perspectiva celordouã dispoziþii coroborate [a se vedea,Al-Khawaja ºi Tahery c. Regatului Unit (MC),nr. 26.766/05 ºi 22.228/06, pct. 118, CEDO2011, ºi Aigner c. Austriei, nr. 28.328/03,pct. 33, 10 mai 2012].

Principala preocupare a Curþii în temeiulart. 6 par. 1 din Convenþie este sã evaluezecaracterul echitabil al procesului penal înansamblu [a se vedea, printre altele,Taxquet c. Belgiei (MC), nr. 926/05, par. 84).În realizarea acestei evaluãri, Curtea vaexamina procesul în ansamblu, având învedere dreptul la apãrare, dar ºi, deasemenea, interesul public, precum ºi celal victimelor ca infracþiunea respectivã sãfie instrumentatã în mod corespunzãtor [ase vedea, Gafgen c. Germaniei (MC), nr.22.978/05, par. 175) ºi, atunci când estenecesar, drepturile martorilor (a se vedea,printre multe altele, Doorson c. Þãrilor de

Jos, 26 martie 1996, par. 70, Culegere dehotãrâri ºi decizii 1996-II). În acest contexteste de reamintit, de asemenea, cãadmisibilitatea probelor este o chestiunecare trebuie reglementatã prin legislaþianaþionalã ºi de instanþele naþionale, iar unicapreocupare a Curþii este sã examineze dacãprocesul s-a derulat în mod echitabil (a sevedea supra, Al-Khawaja ºi Tahery, par.118).

Art. 6 par. 3 lit. d) din Convenþie consacrãprincipiul potrivit cãruia, înainte decondamnarea unui acuzat, toate probeleîmpotriva acestuia trebuie prezentate, înmod obiºnuit, în ºedinþã publicã, în prezenþaacestuia, în scopul dezbaterii contradictorii.Principiul fundamental este acela cã uninculpat într-un proces penal ar trebui sãaibã posibilitatea efectivã de a contestaprobele în acuzare. Sunt posibile excepþiide la acest principiu, dar acestea nu trebuiesã încalce dreptul la apãrare, care, caregulã, impune nu numai ca un inculpat sãcunoascã identitatea acuzatorilor sãi astfelîncât sã fie în mãsurã sã conteste probitateaºi credibilitatea lor, dar ºi ca acuzatul sã aibãposibilitatea adecvatã ºi corespunzãtoare dea confrunta ºi de a adresa întrebãri martorilorîn acuzare, fie când martorul dã declaraþiasa sau într-o etapã ulterioarã a procesului(a se vedea Gabrielyan c. Armeniei, nr.8.088/05, par. 76, 10 aprilie 2012, ºi Solakovc. Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei,nr. 47.023/99, par. 57).

Curtea a observat cã prezenta cerere nupriveºte martori a cãror identitate nu a fostdezvãluitã acuzatului. În prezenta cauzã unnumãr semnificativ al victimelor ºi almartorilor la evenimentele contestate,respectiv C.R., G.C.R., C.R.R., F.P.D.,I.A.P., I.I.C., T.E.P., M.M.K., Y.F., N.K.,K.S.E., S.S. ºi G.C., au refuzat sã depunãmãrturie în instanþã ºi astfel nu au putut fiaudiaþi de cãtre instanþa de judecatã. Niciapãrarea nu a putut sã îi examineze sau sãle observe comportamentul în cadrul intero-gatoriului pentru a-ºi forma propriul punctde vedere asupra probitãþii ºi credibilitãþii lor.În ciuda argumentelor hotãrârii Curþii de Apel


Iaºi din 21 februarie 2006, cu excepþiamãrturiei lui I.I.C., nu existã nicio probã îndosar cã declaraþiile date în etapa urmãririipenale a procedurii de cãtre martoriimenþionaþi mai sus în prezenþa unui procurorau fost citite efectiv în proces înainte de a fiadmise ca probe de cãtre instanþele interne.Reiese din probele aflate la dosar ºi dinsusþinerile pãrþilor cã, atunci când martoriiau fost audiaþi în etapa urmãririi penale aprocedurii, reclamantul ºi avocatul sãu nuerau prezenþi. Astfel, apãrarea nu a avutocazia de a confrunta martorii respectivi înnicio etapã a procesului.

În ceea ce priveºte acceptarea caprobatoriu a declaraþiilor unor martori carenu s-au prezentat în instanþã ºi care nu auputut fi interogaþi de cãtre acuzat în nicioetapã a procesului, Curtea a clarificat înhotãrârea sa pronunþatã în cauzaAl-Khawaja ºi Tahery cã pentru a determinadacã admiterea unor astfel de probe eracompatibilã cu dreptul la un proces echitabiltrebuia sã se stabileascã mai întâi cã existaun motiv temeinic pentru neprezentareamartorilor. În al doilea rând, atunci cânddepoziþia unui martor absent era temeiulunic sau decisiv pentru o condamnare, eraunecesare mãsuri de contrabalansaresuficiente, inclusiv existenþa unor garanþiiprocedurale solide, care sã permitã oapreciere echitabilã ºi corespunzãtoare afiabilitãþii probelor în cauzã.

Cerinþa de a exista un motiv întemeiatpentru a admite depoziþia unui martor absenteste o chestiune preliminarã care trebuieexaminatã înainte de a se pronunþa dacãproba a fost unicã sau decisivã. Chiar încazul în care depoziþia unui martor absentnu a fost unicã sau decisivã, Curtea aidentificat totuºi o încãlcare a art. 6 par. 1 ºiart. 6 par. 3 lit. d) din Convenþie atunci cândnu a fost oferit un motiv întemeiat pentruomisiunea audierii martorului. Acest lucru seîntâmplã deoarece, ca regulã generalã,martorii ar trebui sã depunã mãrturie întimpul procesului ºi toate eforturilerezonabile ar trebui depuse pentru a seasigura înfãþiºarea lor. Astfel, atunci când

martorii nu se înfãþiºeazã pentru a depunemãrturie, existã obligaþia de a verifica dacãabsenþa lor este justificatã (a se vedeaGabrielyan, citatã anterior).

Aºadar, chestiunea preliminarã pe careCurtea trebuie sã o examineze în prezentacauzã este dacã a existat un motiv întemeiatpentru a admite ca probe declaraþiile dateîn etapa urmãririi penale de cãtre C.R.,G.C.R., C.R.R., F.P.D., I.A.P., I.I.C., T.E.P.,M.M.K., Y.F., N.K., K.S.E., S.S. ºi G.C., fãrãca aceste persoane sã fie interogate în fazade judecatã.

Temeiul invocat de autoritãþile internepentru a admite ca probe declaraþiilemartorilor respectivi, fãrã ca aceºtia sã fieinterogaþi în cursul cercetãrii judecãtoreºti,a fost acela cã instanþa de judecatã nu aputut asigura înfãþiºarea acestora. S-ainvocat art. 327 din fostul Cod de procedurãpenalã român care prevedea o astfel deposibilitate.

Curtea a observat cã imposibilitateaautoritãþilor de a localiza un martor poate,în anumite condiþii, sã justifice admiterea caprobã a declaraþiei martorului, chiar dacãapãrarea nu a avut ocazia de a-i adresaîntrebãri acestuia sau acesteia (a se vedea,Tseber c. Republicii Cehe, nr. 46.203/08,par. 48, 22 noiembrie 2012). Cu toateacestea, autoritãþile naþionale trebuie sãadopte mãsuri pozitive pentru a-i permiteacuzatului sã interogheze sau sã obþinãinterogarea martorilor acuzãrii (a se vedeaLucic c. Croaþiei, nr. 5.699/11, par. 79, 27februarie 2014), ceea ce înseamnã cãacestea trebuie sã caute în mod activmartorii (a se vedea, Rachdad c. Franþei,nr. 71.846/01, par. 24, 13 noiembrie 2003).Curtea trebuie, prin urmare, sã se convingãcã autoritãþile interne au fãcut tot ceea ceera rezonabil posibil pentru a asiguraprezenþa martorului. Cu alte cuvinte, Curteatrebuie sã stabileascã dacã absenþamartorului este imputabilã autoritãþilorinterne (a se vedea, Lucic, citatã anterior).

Curtea a admis cã instanþele interne audepus eforturi pentru a cerceta motivele careau stat la baza absenþei martorilor pe care


apãrarea nu a putut sã îi examineze ºipentru a asigura înfãþiºarea lor. Instanþa deprim grad de jurisdicþie pare sã fi citat în modrepetat, fãrã succes, martorii ºi, ulterior, arecurs la ajutorul unor agenþi ai statuluipentru a obliga unii dintre martori sã seînfãþiºeze. În plus, a solicitat în mod repetatautoritãþilor interne competente sã furnizezeinformaþii cu privire la posibilele noi domiciliiale unora dintre martori. Autoritãþile interneau depus eforturi pentru a identifica locuinþaactualã a unora dintre martori ºi sã stabi-leascã motivele care au stat la baza absenþeiacestora. În special, autoritãþile au stabilitcã I.A.P. ºi F.P.D. au pãrãsit þara ºi se aflauîn Austria, respectiv Italia. În plus, au stabilitcã M.K.K., cetãþean strãin, nu era deasemenea prezent pe teritoriul þãrii ºi cã uniidintre martorii absenþi îºi schimbaserãnumele sau pãrãsiserã adresele la carefigurau de mai mulþi ani ºi locuiau probabilîn strãinãtate.

Cu toate acestea, autoritãþile nu audepus eforturi suplimentare pentru a localizamartorii.

Acestea au acceptat rãspunsul pe carel-au primit de la mamele lui I.A.P. ºi F.P.D. -potrivit cãrora fiicele lor locuiau în Austria,respectiv în Italia, la adrese necunoscute -fãrã a realiza verificãri suplimentare pentruaflarea exactã a adreselor acestora ºi nureiese din probele aflate la dosar cã au fãcutîncercãri sã stabileascã locul exact în carese aflau aceºtia recurgând la mecanismelede asistenþã juridicã internaþionalã, dacãmartorele locuiau cu adevãrat în strãinãtate.

În ceea ce îl priveºte pe M.M.K.,autoritãþile interne nu au întreprins niciundemers pentru a solicita autoritãþilor din þarade origine a acestuia - de asemenea,recurgând la mecanismele de asistenþãjuridicã internaþionalã - sã stabileascãlocalizarea lui.

Nici informaþia despre potenþiala plecarea lui T.E.P. în Statele Unite ale Americii nua fost verificatã. În plus, afirmaþiile fãcutede avocatul reclamantului potrivit cãroraI.I.C. fusese citat la o adresã greºitã nu parsã fi fost analizate de autoritãþile interne, deºi

reiese din probele aflate la dosar cã I.I.C.locuise fãrã a fi fost înregistrat la o adresãdintr-o localitate din judeþul Neamþ.

În plus, rezultã cã nu au fost emise citaþiipentru Y.F., N.K., K.S.E., S.S. sau G.C. ºinu existã probe la dosar cã autoritãþile audepus eforturi rezonabile pentru a localizamartorii respectivi ori pentru a asiguraînfãþiºarea lor înaintea instanþelor interne.

Prin urmare, Curtea nu este convinsã cãeforturile depuse de autoritãþi pot ficonsiderate a fi fost suficiente în circum-stanþele cauzei [a se vedea, Artner c.Austriei, 28 august 1992, par. 21, caz în carepoliþia austriacã a primit instrucþiuni dinpartea instanþei de judecatã sã depunã toateeforturile pentru a gãsi un martor absent;Berisha c. Þãrilor de Jos (dec.), nr. 42.965/98, 4 mai 2000, caz în care autoritãþileolandeze au încercat sã contacteze unmartor care avea reºedinþa pe teritoriulRepublicii Slovace prin intermediulautoritãþilor slovace; ºi Haas c. Germaniei(dec.), nr. 73.047/01, 17 noiembrie 2005,caz în care autoritãþile germane au depuseforturi considerabile pentru a asiguraînfãþiºarea unui martor care executa opedeapsã cu închisoarea în Liban]. Astfel,nu se poate afirma cã existau motiveîntemeiate care sã justifice omisiuneaaducerii martorilor absenþi spre a fi examinaþisau cã autoritãþile interne ºi-au îndeplinitobligaþia lor de a efectua verificãrisuplimentare spre a se stabili dacã absenþamartorilor era justificatã.

Este adevãrat cã la 8 ianuarie 2004reclamantul nu i-a adresat întrebãri lui I.I.C.înaintea instanþei de judecatã deoareceavocatul sãu ales era absent, iar, la 3 iunie2004, mãrturia lui I.I.C. datã în etapaurmãririi penale a procedurii a fost cititã înfaþa instanþei. Cu toate acestea, nu estesuficient pentru Curte sã concluzioneze cãreclamantul a renunþat la dreptul sãu de aexamina respectivul martor. În aceastãprivinþã, Curtea a reiterat cã orice renunþarela exercitarea unui drept garantat prinConvenþie - în mãsura în care o astfel derenunþare este permisã de dreptul intern -


trebuie stabilitã într-o manierã lipsitã deechivoc (a se vedea, Colozza c. Italiei, 12februarie 1985, par. 28). Curtea a observatcã reclamantul s-a plâns în mod repetat înfaþa instanþei de prim grad de jurisdicþie ºiulterior în faþa instanþei de apel cã era privatde posibilitatea de a asculta martorii încauzã, în general, ºi pe I.I.C. în special.Faptul cã autoritãþile interne au fãcutîncercãri, chiar dacã fãrã succes, pentru aasigura înfãþiºarea lor sau au respinscererile reclamantului în acest scop,pretinzând în mod repetat cã era imposibilca martorii respectivi sã fie audiaþisugereazã în mod similar cã nu s-aconsiderat cã reclamantul renunþase ladreptul sãu de a-i examina.

În ceea ce priveºte argumentulGuvernului potrivit cãruia audierea martorilorde cãtre instanþe a fost îngreunatã având învedere teama acestora manifestatã faþã dereclamant, Curtea a reþinut cã cererea luiM.A. de a fi audiatã de instanþa de prim gradîn absenþa reclamantului a fost respinsã. Înplus, nu existã nicio probã la dosar cãinstanþele interne au luat în considerareteama martorilor sau cã au considerat-o areprezenta un temei pentru decizia lor de adeclara imposibilã audierea unora dintremartori. În plus, instanþele interne nu s-aubazat ºi nu au aplicat nicio mãsurã specialãcare sã permitã martorilor sã nu seînfãþiºeze la proces; nici Guvernul nu aarãtat în cadrul observaþiilor sale cã martoriinu s-au înfãþiºat deoarece asemenea mãsurifuseserã aplicate (spre deosebire deVronchenko c. Estoniei, nr. 59.632/09, par.58, 18 iulie 2013). Prin urmare, nu existãniciun motiv pentru examinarea încontinuare de cãtre Curte a acestui aspect(a se vedea, Tseber, citatã anterior, par. 47).

Consideraþiile anterioare sunt suficiente,în sine, pentru a-i permite Curþii sãconcluzioneze cã a fost încãlcat art. 6 par.1 ºi 3 lit. d) din Convenþie (a se vedea,Al-Khawaja ºi Tahery, citatã anterior, ºiNikolitsas c. Greciei, nr. 63.117/09, par. 35,3 iulie 2014).

Cu toate acestea, Curtea a observa înprezenta cauzã cã instanþele interne l-aucondamnat pe reclamant pentru proxene-tism pe baza mai multor mijloace de probã,nu numai prin luarea în considerare adeclaraþiilor martorilor absenþi. În acestecondiþii, chiar dacã s-ar putea accepta cãdeclaraþiile martorilor absenþi ar fi putut sãnu reprezinte proba unicã ºi decisivã pebaza cãreia s-a bazat condamnareareclamantului, reiese totuºi din motivareaoferitã de instanþele interne cã declaraþiileacestora au avut o importanþã considerabilãîn stabilirea circumstanþelor cauzei ºi avinovãþiei reclamantului.

De asemenea, reclamantului nu i s-a datocazia sã adreseze întrebãri martorilormenþionaþi anterior nici în etapa urmãririipenale, nici în instanþã. În plus, autoritãþileinterne nu au respectat normele deprocedurã penalã în vigoare la momentulfaptelor, care fuseserã instituite pentru acontrabalansa absenþa martorilor întrucâtdeclaraþiile date în etapa urmãririi penale decãtre martorii absenþi nu au fost citite înproces înainte de a fi admise ca probe.

În lumina celor precedente, Curtea aconstatat încãlcarea art. 6 par. 3 lit. d)coroborat cu art. 6 par. 1 din Convenþie.

2.2. Asupra celorlalte pretinseîncãlcãri ale Convenþiei

Invocând art. 6 par. 1 ºi art. 6 par. 3 lit.b) din Convenþie, reclamantul a formulat maimulte capete de cerere privind pretinseîncãlcãri ale drepturilor sale garantate deConvenþie.

Curtea a examinat aceste capete decerere astfel cum au fost formulate dereclamant. Cu toate acestea, având învedere toate elementele de care dispune ºiîn mãsura în care este competentã sã sepronunþe cu privire la capetele de cerererespective, Curtea nu a constatat nicioaparentã încãlcare a drepturilor ºi alibertãþilor stabilite în Convenþie sau înprotocoalele la aceasta. Rezultã cã acestcapãt de cerere este în mod vãdit nefondatºi trebuie respins în temeiul art. 35 par. 3 ºiart. 35 par. 4 din Convenþie.


3. Satisfacþia echitabilãCurtea a dispus ca statul pârât sã plã-

teascã reclamantului, în trei luni de la datala care hotãrârea va deveni definitivã, sumade 2.400 EUR, cu titlu de prejudiciu moral.

4. Autoritãþi potenþial responsabilePuterea judecãtoreascã este respon-

sabilã întrucât, în nicio fazã procesualã,reclamantului nu i s-a dat ocazia sãadreseze întrebãri martorilor absenþi în faza

cercetãrii judecãtoreºti, ce fuseserã audiaþiîn faza urmãririi penale, martori ale cãrordeclaraþii au avut o importanþã considerabilãîn stabilirea vinovãþiei reclamantului. În plus,autoritãþile interne nu au respectat normelede procedurã penalã în vigoare la momentulfaptelor, care fuseserã instituite pentru acontrabalansa absenþa martorilor, iardeclaraþiile date în etapa urmãririi penale decãtre martorii absenþi nu au fost citite înproces pentru a putea fi folosite ca probe.


I. Scurt istoricProblema restituirii proprietãþilor confis-

cate Bisericii Catolice în timpul regimuluicomunist este una complexã ºi de anver-gurã, aºadar, inevitabil, Curtea de laStrasbourg a fost chematã sã se pronunþeasupra modalitãþilor de soluþionare a acestuitip de dispute. Subiectul a fost ºi va fi unulsensibil prin prisma dimensiunii sale, fiindvorba despre proprietãþi extinse, ºi, mai ales,a pãrþilor în litigiu – Biserica Catolicã ºiBiserica Ortodoxã.

Reclamante în acest tip de cauze suntparohii catolice, cãrora, prin Decretul nr. 358/1948, prin care cultul uniat a fost consideratdizolvat, iar practicanþii sãi au fost obligaþisã treacã la cultul ortodox, le-au fostconfiscate bunurile de cult. Ulterior, acestebunuri au fost transferate Bisericii Ortodoxeîn temeiul Decretului nr. 177/1948 careprevedea cã, dacã majoritatea enoriaºilorunui cult deveneau membri ai unei altebiserici, bunurile care au aparþinut cultuluiabandonat urmau sã fie transferate înpatrimoniul cultului care îi primise pe aceºtia.

Dupã cãderea regimului totalitar în 1989,Decretul nr. 358/1948 a fost abrogat prin

Problema restituirii proprietãþilor confiscate Bisericii Catoliceîn timpul regimului comunist în jurisprudenþa Curþii Europene a

Drepturilor Omului

Autor: Geanina Munteanu

Decretul-lege nr. 9/1989. Bisericagreco-catolicã a fost recunoscutã oficial prinDecretul-lege nr. 126/1990. În ceea cepriveºte situaþia juridicã a bunurilor careaparþinuserã parohiilor greco-catolice,Decretul-lege nr. 126/1990 prevedea cãaceasta trebuia soluþionatã de comisii mixteconstituite din reprezentanþi ai ambelor culte,uniat ºi ortodox. Acestea din urmã trebuiausã þinã seama de voinþa credincioºilor dinfiecare comunitate.

II. Decretul-lege nr. 126/1990Dupã anul 1990, credincioºii cultului

greco-catolic, locuitori ai comunelor situateîn mai multe judeþe din regiunea de vest aRomâniei, precum Bihor, Cluj, Alba, Mureº,Bistriþa-Nãsãud, Sibiu, au încercat sãredobândeascã fie proprietatea ºi posesiaexclusive asupra bisericilor care leaparþinuserã înainte de 1948, fie folosinþapartajatã a acestor biserici, alternativ cucultul ortodox. Asemenea reclamantei,parohiile uniate au iniþiat demersurinecontencioase, în temeiul Decretului-legenr. 126/1990, dar ºi acþiuni în justiþie întemeiul dreptului comun.

Conform art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990: „Situaþia juridicã a lãcaºurilor de cultºi a caselor parohiale care au aparþinutBisericii Române Unite cu Roma(greco-catolicã) ºi au fost preluate deBiserica Ortodoxã Românã se va stabili decãtre o comisie mixtã, formatã dinreprezentanþi clericali ai celor douã cultereligioase, þinând seama de dorinþacredincioºilor din comunitãþile care deþinaceste bunuri.”

Aºadar, în ceea ce priveºte litigiile dintrecele douã biserici, uniatã ºi ortodoxã,


referitoare la lãcaºurile de cult ºi la caseleparohiale care aparþineau greco-catolicilorînainte de 1948 ºi care, de atunci, se aflauîn posesia Bisericii ortodoxe, legiuitorulromân a considerat potrivit sã adopte o legespecialã care derogã de la dreptul comun.Astfel, legea specialã, ºi anume Decretul-lege nr. 126/1990, prevede cã este decompetenþa comisiilor mixte formate dinreprezentanþii celor douã Biserici sãsoluþioneze orice litigiu privind lãcaºurile decult. Introducând o asemenea procedurãderogatorie, legiuitorul a stabilit, deasemenea, criteriile care trebuie aplicate decomisiile mixte, care trebuie sã þinã seamade dorinþa majoritãþii credincioºilor dinfiecare comunã.

Curtea de la Strasbourg s-a pronunþat cuprivire la aceastã problemã pentru primadatã în cauza Parohia greco-catolicãSâmbata Bihor c. României la data de 12ianuarie 2010.

În cauzã, reclamanta, cãreia îi fuseserespinsã ca inadmisibilã cererea derestituire pe motiv cã Decretul-lege nr. 126/1990 era o lege specialã care deroga de laCodul civil ºi, potrivit acestui decret-lege,litigiile privind un drept de proprietate saude folosinþã a lãcaºurilor religioase nu eraude competenþa instanþelor, astfel de litigiifiind de competenþa exclusivã a comisiilormixte constituite în temeiul acestui decret,a considerat cã aceste dispoziþii legislativederogatorii sunt contrare Convenþiei,deoarece constituie o atingere nejustificatãºi disproporþionatã adusã însãºi esenþeidreptului de acces la instanþã.

Curtea a constatat cã legea în vigoare înperioada respectivã nu reglementa niciprocedura care trebuia urmatã pentruconvocarea unei comisii mixte, nici pe ceacare trebuia urmatã de o comisie pentrupronunþarea unei decizii; nicio dispoziþielegalã obligatorie nu obliga pãrþile sãorganizeze sau sã participe în acestecomisii; în plus, nu era prevãzut niciuntermen pentru pronunþarea unei decizii decãtre o comisie mixtã.

Aceste lacune legislative au favorizat oprocedurã prealabilã dilatorie care, þinând

seama de caracterul sãu obligatoriu, puteabloca sine die dreptul reclamantei de accesla instanþã. De asemenea, controlul judiciarla care putea fi supusã o decizie a acesteicomisii era limitat la verificarea respectãriicriteriilor stabilite prin lege, care vizau înprincipal respectarea dorinþei majoritãþii.Deci, instanþele interne nu erau competentea se pronunþa cu privire la temeinicia uneidecizii pronunþate de comisia mixtã þinândseama în mod corespunzãtor de intereseleºi drepturile protejate în cauzã.

De asemenea, Curtea a observat cã aexistat o divergenþã de jurisprudenþã la nivelnaþional cu privire la admisibilitatea unorcereri de restituire în afara cadruluiDecretul-lege nr. 126/1990, unele instanþeanalizând cereri de revendicare potrivitdreptului comun.

Prin urmare, Curtea a constatat cã au fostîncãlcate articolele 6 ºi 14 din Convenþie –dreptul la acces la un tribunal ºi de a nu fidiscriminat.

Într-o cauzã ulterioarã, Parohia greco-catolicã Bogdan Vodã c. României (19noiembrie 2013), reclamanta, dupã eºeculprocedurilor de restituire cauzat de refuzulBisericii Ortodoxe, s-a adresat instanþeisolicitând recunoaºterea dreptului de a oficiaslujbe zilnice în lãcaºul de cult litigios.Instanþa i-a recunoscut acest dreptreclamantei în 1998 ºi a obligat BisericaOrtodoxã sã-i permitã oficierea de slujbe înrespectivul locaº de cult, însã aceastãdecizie nu a fost executatã.

Având în vedere cã reclamantei i serecunoscuse acest drept în instanþã,parcurgerea etapelor prevãzute deDecretul-lege nr. 126/1990 pentru restituirenu mai era necesarã, dar Curtea a constatatîncãlcarea articolului 6 din Convenþie prinneexecutarea unei hotãrâri judecãtoreºtidefinitive favorabile reclamantei.

III. Legea nr. 182/2005Legea nr. 182/2005 din 13 iunie 2005,

care a aprobat Ordonanþa nr. 64/2004,publicatã în Monitorul Oficial din 14 iunie2005, a modificat al doilea alineat al art. 3


din Decretul-lege nr. 126/1990 ºi a adãugataltele douã, formulate dupã cum urmeazã:„Partea interesatã va convoca cealaltãparte, comunicându-i în scris pretenþiile saleºi punându-i la dispoziþie dovezile pe carese sprijinã aceste pretenþii. Convocarea seva face prin scrisoare recomandatã cudovadã de primire sau prin înmânareascrisorilor sub semnãturã de primire. Dataconvocãrii comisiei mixte nu se va fixa maidevreme de 30 de zile de la data primiriiactelor. Comisia va fi constituitã din câte treireprezentanþi ai fiecãrui cult. Dacã latermenul stabilit pentru convocarea comisieiaceasta nu se întruneºte sau dacã nu seajunge la niciun rezultat în cadrul comisieiori decizia nemulþumeºte una dintre pãrþi,partea interesatã are deschisã calea acþiuniiîn justiþie, potrivit dreptului comun.Soluþionarea acestor acþiuni este decompetenþa tribunalelor.”

Aºadar, în prezent, în prezent, esteposibil sã fie sesizate instanþele internecompetente cu soluþionarea litigiilor privindlãcaºurile de cult ºi casele parohiale întemeiul dreptului comun – acþiune înrevendicare.

La data de 19 mai 2015, Curtea aexaminat aplicarea noului cadru legislativ,în cauza Parohia greco-catolicã Lupeniºi alþii c. României, în care acþiunea înrevendicare a reclamantei fusese respinsãde cãtre instanþele naþionale ca neînte-meiatã fãcând aplicarea, printre altele, acriteriului voinþei majoritãþii credincioºilor.

Curtea noteazã cã instanþele judecã-toreºti naþionale au examinat pe fond cauza,cu examinarea intereselor ambelor pãrþi.Indiferent de criteriile aplicate de cãtreinstanþã, printre care ºi cel al voinþei credin-cioºilor majoritari, ceea ce este esenþialpentru asigurarea accesului la instanþã, însensul articolului 6 din Convenþie, este careclamantul sã beneficieze de o examinarea fondului cauzei sale. Este adevãrat cã,timp de câþiva ani, a existat o incertitudinecu privire la oportunitatea aplicãrii sau nu aacestui criteriu prevãzut de legea specialã,însã atât Curtea Constituþionalã cât ºi Înalta

Curte de Casaþie ºi Justiþie s-au pronunþatîn sensul oportunitãþii aplicãrii acestuicriteriu, alãturi de oricare altele care sã ajutela stabilirea contextului real al cauzei, avândîn vedere caracterul specific ºi sensibil alproblemei deduse judecãþii.

Prin urmare, Curtea a respins capetelede cerere întemeiate pe articolele 6 ºi 14din Convenþie - dreptul la acces la un tribunalºi de a nu fi discriminat.

Ca efect al acestei decizii, Curtea arespins ulterior cereri pentru neepuizareacãilor de recurs interne, statuând cãreclamantele trebuie sã epuizeze calearevendicãrii deschisã în dreptul intern prinLegea nr. 182/2005 înainte de a se adresaCurþii: Parohia greco-catolicã Pruniº(decizie de inadmisibilitate din 8 aprilie2014), Parohia greco-catolicã Remeþii peSomeº (decizie de inadmisibilitate din 9septembrie 2014).

Pe rolul Curþii mai sunt alte cinci cauzeprivind restituiri de lãcaºuri de cult,comunicate deja Guvernului Român pentruobservaþii: Parohia românã unitã cu RomaDej, Parohia greco-catolicã Glod, Parohiagreco-catolicã Comana de Jos, Parohiagreco-catolicã Siseºti ºi Parohiagreco-catolicã Orãºtie.

IV. Ordonanþa de urgenþã nr. 13 din 7iulie 1998

În cauza Arhiepiscopia catolicã AlbaIulia c. României (25 septembrie 2012),Curtea a examinat situaþia specialã aimobilelor ce urmau a fi restituite în temeiulOrdonanþei de Urgenþã nr. 13 din 7 iulie1998, ordonanþã care cuprindea o listã de17 imobile ce urmau a fi restituite comuni-tãþilor care le deþinuserã pânã în 1940.

Cauza de faþã privea o bibliotecã, unmuzeu ºi un institut astrologic ce aparþi-nuserã diocezei romano-catolice Alba Iuliaºi care sunt în prezent deþinute de cãtreAcademia Românã. Ordonanþa prevedeaconstituirea unei comisii paritare compusedin reprezentanþi ai Statului ºi ai comu-nitãþilor cãrora le aparþinuserã respectivele


imobile, comisie care nu s-a constituitniciodatã. Începând din 2004, demersurileadministrative de restituire trebuiauefectuate de cãtre Comisia Specialã deRestituire a bunurilor aparþinândcomunitãþilor religioase (din cadrul AutoritãþiiNaþionale pentru Restituirea Proprietãþilor),care însã nu a efectuat aceste demersuri.

Curtea a examinat aceastã cauzã întemeiul articolului 1 din Protocolul adiþionalnr. 1 la Convenþie – dreptul al respectareadreptului de proprietate. Astfel, simplaînscriere a bunurilor aparþinând reclamanteiîn Ordonanþa de Urgenþã ca urmând a firestituite a creat reclamantei o speranþãlegitimã la restituire. În ciuda acestui fapt,reclamanta nu a primit bunurile respectivedeºi dreptul ei de proprietate fusese dejarecunoscut pe cale legislativã.

Aºadar, Curtea a constatat încãlcareadreptului de proprietate al reclamantei -articolul 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie.

V. ConcluziiDin cele expuse mai sus, trebuie trase o

serie de concluzii cu privire la situaþia actualãa acestui tip de litigii: Potrivit legislaþieiactuale, pãrþile interesate au deschisã caleaacþiunii în revendicare, în care analiza pefond a cauzei de cãtre instanþa competentãeste obligatorie. Nicio acþiune în revendicarenu poate fi respinsã ca inadmisibilã.

Criteriul special aplicat, i.e. voinþacredincioºilor majoritari, nu încalcã în sinestandardele convenþionale, cu condiþia caaplicarea sa se facã prin referirea laelemente de fapt concrete. Aºadar, instanþasesizatã cu o astfel de cerere va trebui sãia în considerare contextul istoric ºi social,contribuþiile financiare la edificarearespectivului imobil, modalitãþile de utilizarea imobilului respectiv, ºi nu sã se limiteze lasimple date statistice. De asemenea,instanþa trebuie sã analizeze toateargumentele pãrþilor în detaliu ºi hotãrâriletrebuie motivate temeinic.

Sursa: http://hudoc.echr.coe.int

154 JurisClasor CEDO – Septembrie 2015

155JurisClasor CEDO – Septembrie 2015

SeptSeptSeptSeptSeptembrembrembrembrembrie 2015ie 2015ie 2015ie 2015ie 2015


Cuprins

Anul V (2015)

JurisClasor CEDO - Septembrie 2015

Cauza Pop ºi alþii v. România ........................................................................................ 159

Folosirea în procesul penal a declaraþiei unui coinculpat, date în faþa organelor de poliþie,în lipsa unui avocat - cauza Mateiuc c. României, hotãrârea din 28 aprilie 2015, cerereanr. 48968/08 ................................................................................................................... 164Autor: Cristi Ghigheci


1. Situaþia de faptCei patru reclamanþi din prezenta cauzã

locuiesc în municipiul Baia Mare.La data de 1 aprilie 2001 serviciul secret

al armatei a început supraveghereaconvorbirilor telefonice ale reclamanþilor, pebaza unui mandat emis de un procurorulmilitar din cadrul Parchetului NaþionalAnticorupþie, întemeiat pe Legea nr. 51/1991, privind siguranþa naþionalã. Recla-manþii erau suspectaþi cã fãceau parte dintr-oreþea care fãcea trafic cu vize Schengen.

Doi dintre reclamanþi erau ofiþeri aiarmatei, la momentul respectiv, în timp ceceilalþi doi erau civili.

La 2 octombrie 2002 primii doi reclamanþiau fost audiaþi pentru prima datã deprocurorul militar, în cadrul investigaþiiloriniþiate de autoritãþile naþionale împotrivareþelei de traficaþi de vize Schengen. Lamomentul respectiv cei doi reclamanþi nuerau acuzaþi de sãvârºirea vreunei infracþiuniºi nu au fost asistaþi de avocat. Primulreclamant susþine cã a fost presat deprocuror sã semneze o declaraþie scrisã. Aldoilea reclamant a fost reþinut de procuror,pentru 24 de ore, pretinzând cã aceasta s-afãcut fãrã emiterea unui mandat de reþinereºi fãrã a fi informat cu privire la motivelereþinerii.

La 3 octombrie 2012 cel de-al doileareclamant a fost audiat pentru a doua oarãde procurorul militar. Nici la acest momentnu s-a fãcut o acuzaþie împotriva lui. I s-aadus la cunoºtinþã dreptul de a fi asistat deun avocat, fiind de acord sã-i fie desemnatun avocat din oficiu.

La 12 decembrie 2002 al treilea reclamanta fost audiat de procurorul militar pentruprima datã. La acest moment el nu a fostinformat de vreo acuzaþie adusã împotrivalui ºi nu a fost asistat de avocat.

La 13 decembrie 2002 al patruleareclamant a fost audiat pentru prima datãde procurorul militar. La acest momentacestuia nu i s-a adus vreo acuzaþie ºi nu afost asistat de avocat. Declaraþia scrisã aacestuia nu conþine decât confirmareafaptului cã foloseºte un telefon din luna mai2000, al cãrui numãr a fost ataºat la dosar.La aceeaºi datã cel de-al patrulea reclamanta fost citat la parchet pentru data de 16decembrie 2002.

Procurorul militar a dispus începereaurmãririi penale faþã de primul reclamat,pentru complicitate la luare de mitã ºifavorizarea infractorului. Actul procuroruluinu menþiona expres cã a fost începutãurmãrirea penalã ºi faþã de cel de-al patruleareclamant, deºi numele acestuia ºi faptailicitã de care era suspectat erau consem-nate în acest act.

În aceeaºi zi, în prezenþa unor avocaþialeºi ai primilor doi reclamanþi ºi a avocatuluidin oficiu, desemnat pentru cel de-al treilea,aceºti trei reclamanþi au fost acuzaþi deorganele de urmãrire de participare la luarede mitã ºi favorizarea infractorului, fiindaudiaþi în legãturã cu aceste acuzaþii.Aceºtia ºi-au menþinut declaraþiile anterioareºi li s-au prezentat probele disponibile ladosar. Aceºtia au declarat cã nu solicitã vreoprobã.

La 16 decembrie 2002, în prezenþa unuiavocat desemnat din oficiu, al patrulea

Cauza Pop ºi alþii împotriva României

Hotãrârea Secþiei a III-a din 24 martie 2015Cererea nr. 31269/06

Încãlcarea art. 6 par.1 din Convenþie întrucât nu a fost respectatã cerinþa independenþei ºiimparþialitãþii instanþei interne, prin faptul cã reclamanþii civili au fost judecaþi de un tribunalmilitar.


reclamant a fost acuzat de participare laluarea de mitã ºi a fost audiat în legãturã cuaceastã acuzaþie. Acesta a reiterat primadeclaraþie. Totodatã, reclamantul a luatcunoºtinþã de probele de la dosar.

La data de 20 decembrie 2002, procurorulmilitar a pus în miºcare acþiunea penalã ºia dispus trimiterea în judecatã a celor patrureclamanþi, în faþa Tribunalului MilitarBucureºti. Procurorul s-a bazat în principalpe transcrierea convorbirilor telefonicepurtate de reclamanþi, declaraþiile de martorale unor persoane pe care reclamanþii le-aajutat sã obþinã vizele, în mod nelegal, ºi pedeclaraþiile reclamanþilor.

În ºedinþa din 4 martie 2003 reclamanþiiau solicitat amânarea cauzei pentru a putealua cunoºtinþã de conþinutul dosarului secretºi a-ºi pregãti apãrarea.

În ºedinþa din 11 martie 2003 cei patrureclamanþi au fost audiaþi de TribunalulMilitar Teritorial Bucureºti. Aceºtia ºi-aumenþinut declaraþiile date anterior în faza deurmãrire penalã. Tribunalul a dispus citareapersoanelor pe care reclamanþii le-ar fi ajutatsã obþinã în mod nelegal vizele, deºireclamanþii au arãtat cã nu insistã înaudierea acestora. În ºedinþele din 18 martieºi 26 martie tribunalul a dispus din noucitarea martorilor care nu s-au prezentatpentru audiere, deºi reclamanþii au declaratcã nu este necesarã audierea acestora.

În ºedinþa din 8 aprilie 2003 tribunalul apermis reclamanþilor sã depunã înscrisuri ladosar ºi a fost de acord cu cererea recla-manþilor de a nu mai fi citaþi martorii. Nemai-fiind alte cereri formulate de reclamanþi, s-adeclarat încheiatã cercetarea judecãto-reascã ºi a fost acordat cuvântul la dezba-teri. Curtea a amânat pronunþarea, pentruca pãrþile sã depunã concluzii scrise.

Prin sentinþa din 22 aprilie 2003 tribunalula dispus condamnarea reclamanþilor pentruparticiparea la infracþiunea de luare de mitãºi favorizarea infractorului, la pedepsecuprinse între 6 luni ºi 3 ani ºi 6 luniînchisoare, cu suspendarea executãriiacestora. Hotãrârea s-a bazat, între altele,pe faptul cã reclamanþii au fost de acord cu

transcrierea convorbirilor lor telefonice,admiþând astfel cã au sãvârºit faptele decare sunt acuzaþi. Mai mult, s-a reþinut cãtranscrierea convorbirilor telefonice alereclamanþilor conþin dovada implicãrii lor înactivitãþile ilicite, chiar dacã instanþa a reþinutcã interceptarea convorbirilor telefonice alereclamanþilor nu s-a fãcut în baza dispo-ziþiilor din Codul de procedurã penalã. Înspeþã, în ciuda cererilor repetate aleinstanþei, parchetul nu a trimis mandatulprocurorului de autorizare a convorbirilortelefonice ale reclamanþilor în perioada 17aprilie 2001-2 octombrie 2002, transcriereacompletã a interceptãrilor, autentificareatranscrierilor ºi lista numerelor de telefonmonitorizate de autoritãþi.

Reclamanþii au apelat sentinþa. La datade 11 noiembrie 2003, Curtea Militarã deApel, într-un complet din care a fãcut parteºi judecãtorul P.P., a admis apelul recla-manþilor ºi a desfiinþat sentinþa, trimiþândcauza spre rejudecare, reþinându-se cã s-asoluþionat cauza de cãtre prima instanþã încomplet format dintr-un singur judecãtor,deºi completul trebuia constituit din doijudecãtori.

În ºedinþa din 5 martie 2004, TribunalulMilitar Teritorial Bucureºti a admis cererilereclamanþilor de a fi audiaþi martorii C.C.,M.P. ºi A.M.. Totodatã s-a pus în discuþielegalitatea interceptãrii convorbirilortelefonice ale reclamanþilor, solicitându-separchetului formularea unui punct de vederecu privire la acest aspect.

La ºedinþa din 23 martie 2004 martoriiC.C., M.P. ºi A.M. nu au fost prezenþi înºedinþã, pentru a fi audiaþi, dispunându-secitarea altor martori lipsã, dar nu ºi aacestora. Printr-o încheiere din 6 aprilie2004 instanþa de fond a luat act de poziþiainculpaþilor de a renunþa la audiereamartorilor lipsã. În plus, s-a notat cã, referitorla solicitãrile reclamanþilor de a se depunela dosar înregistrarea convorbirilortelefonice, aceasta nu poate fi dispusã,deoarece sunt nelegale. De asemenea,rezoluþia procurorului din data de 13decembrie 2002 nu prevede expres cã a fost


începutã urmãrirea penalã faþã de cel de-alpatrulea reclamant, fãcându-se probabil oconfuzie între numele acestui ºi numele celuide-al treilea reclamant.

Printr-o hotãrâre din data de 15 aprilie2004, Tribunalul Militar Teritorial Bucureºtia dispus condamnarea reclamanþilor, pentruparticipaþie la luare de mitã ºi favorizareainfractorului, la pedepse cuprinse între 6 luniºi 2 ani. În adoptarea hotãrârii instanþa s-abazat în principal pe declaraþiile martorilorºi ale reclamanþilor. S-a reþinut cãtranscrierea convorbirilor telefonice alereclamanþilor nu îndeplineºte condiþiileprevãzute de Codul de procedurã penalã.În special, dupã înregistrarea convorbirilortelefonice organele de urmãrire penalãtrebuiau sã menþioneze informaþii cu privirela autorizaþia de supraveghere, numele ºinumerele de telefon folosite pentruconvorbiri, data ºi ora fiecãrei conversaþii ºinumãrul dispozitivului cu care a fostefectuatã înregistrarea. De asemenea,originalul dispozitivului conþinândconversaþiile trebuia sã poarte sigiliulorganului de urmãrire penalã, pentru a fivalabile. Oricum, Procurorul Militar nu adepus la dosarul instanþei conþinutul completal înregistrãrilor, deºi i s-a solicitat în modrepetat acest lucru. De asemenea, curtea asolicitat, fãrã succes, procurorului sã depunãinformaþii din care sã reiasã cã înregistrareaconvorbirilor telefonice ale reclamanþilorîndeplineºte condiþiile Codului de procedurãpenalã. Nu a fost examinat argumentul celuide-al patrulea reclamant, cu privire laneînceperea urmãririi penale împotriva sa.

Reclamanþii au atacat cu apel aceastãsentinþã.

Cauza a fost amânatã de trei ori din cauzaomisiunii autoritãþilor de a cita unele pãrþi.Judecãtorul P.P. a fãcut parte din complet.Nu sunt dovezi cã reclamanþii ar fi contestatcompunerea completului în faþa Curþii deApel sau în faþa instanþei superioare.

Printr-o hotãrâre din data de 31 ianuarie2005, Curtea Militarã de Apel a respinsapelurile reclamanþilor. S-a reþinut, printrealtele, cã multe persoane pe care reclamanþii

le-au ajutat sã obþinã viza nu pot fiidentificate, pentru a fi audiate în instanþã ºicã din transcrierea convorbirilor telefoniceale reclamanþilor rezultã cã aceºtia ausolicitat sume de bani ca platã pentruinfluenþa lor, neavând nicio importanþã dacãaceste acþiuni au fost aduse la îndeplinireulterior. Reclamanþii au declarat recurs.

Printr-o hotãrâre din 22 decembrie 2005,Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie a respinsrecursurile reclamanþilor. S-a reþinut cãinstanþa de apel, în mod legal, a apreciatlegalitatea probelor ºi a stabilit vinovãþiareclamanþilor. S-a reþinut cã în mod corecta stabilit Curtea de Apel cã din transcriereaconvorbirilor telefonice ale reclamanþilorrezultã cã aceºtia au solicitat sume de banipentru pretinsa lor influenþã, neavând niciorelevanþã dacã acþiunile promise au fost locsau nu. Pe 2 octombrie 2002 cel de-al doileareclamant a telefonat soþiei sale ºi i-a spussã ascundã sau sã distrugã jurnalul careconþinea date despre banii luaþi de la victime.Nu existã dovezi cã instanþa supremã ar fiexaminat ºi motivele invocate de cel de-alpatrulea reclamant.


2.1. Asupra art. 6 par. 1 din ConvenþieReclamantul s-a plâns cã nu a avut

posibilitatea sã-ºi pregãteascã apãrarea, dincauza faptului cã nu a avut acces la dosarulsecret de supraveghere tehnicã, ce conþinetranscrierea completã a convorbirilortelefonice; se susþine cã dosarul desupraveghere secret nu a fost prezentat încadrul procesului ºi cã instanþa de fond s-abazat în principal pe înregistrareaconvorbirilor telefonice, obþinutã în modnelegal, pentru a-l condamna. Se maisusþine cã cel de-al treilea ºi al patruleareclamant nu au beneficiat de o instanþãindependentã ºi imparþialã, fiind condamnaþide o instanþã militarã, care nici nu a examinatmotivul de apel invocat de cel de-al patruleareclamant, constând în faptul cã nu a fostînceputã urmãrirea penalã împotriva lui.

Cu privire la lipsa de acces la dosarulsecret de supraveghere tehnicã ºi la


bazarea hotãrârii de condamnare peînregistrarea convorbirilor telefonice obþinuteîn mod nelegal

Guvernul a susþinut cã reclamanþii nu auinvocat acest aspect în faþa instanþelorinterne.

Curtea reþine cã, dupã ce reclamanþii auinvocat în faþa primei instanþe faptul cãînregistrarea convorbirilor telefonice a fostnelegalã ºi acestea nu pot fi folosite în cadrulprocesului penal, instanþa a exclus acesteprobe ºi ºi-a întemeiat hotãrârea decondamnare exclusiv pe alte probe.

Instanþa de apel s-a bazat pe acesteînregistrãri pentru a respinge apelurilereclamanþilor declarate împotriva hotãrâriiprimei instanþe.

Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie puteadecide atât condamnarea, cât ºi achitareareclamanþilor, având competenþa de a faceo amãnunþitã analizã a chestiunii vinovãþieisau nevinovãþiei acestora.

Curtea considerã cã prin neinvocarea decãtre reclamanþi, în faþa instanþei supreme,a acestui aspect, aceºtia s-au expus risculuica hotãrârea de condamnare sã se bazezepe transcrierea convorbirilor lor telefonice,chiar dacã ei nu au avut acces la dosarulsecret de supraveghere tehnicã, ce conþineatranscrierea acestora, iar acest dosar nu afost prezentat ºi pus în discuþie în cadrulprocesului, în prezenþa lor.

În lumina celor de mai sus, Curteaconsiderã cã acest capãt de cerere seimpune a fi respins pentru neepuizareacãilor de atac interne, potrivit dispoziþiilor art.35 par. 1 ºi 4 din Convenþie.

Cu privire la lipsa de independenþã ºiimparþialitate a instanþei, întrucât cel de-altreilea ºi cel de-al al patrulea reclamant aufost condamnaþi de o instanþã militarã

Curtea constatã cã a avut deja posibili-tatea sã se pronunþe cu privire la chestiuneaindependenþei ºi imparþialitãþii instanþelormilitare române care examineazã acuzaþiileaduse împotriva unor civili, statuând cãastfel de plângeri ale civililor români suntjustificate, aceste proceduri nefiindcompatibile cu cerinþele art. 6 din Convenþie(a se vedea Maszni c. României).

Curtea reþine cã circumstanþele dinprezenta cauzã sunt similare cu cele dincauza Maszni. Cel de-al treilea ºi cel de-alpatrulea reclamant sunt civili care au fostjudecaþi pentru infracþiuni de drept comun,iar prima ºi a doua instanþã care au examinatacuzaþiile au fost instanþe militare, compuseexclusiv din judecãtori militari.

Spre deosebire de cauza Maszni, ultimainstanþã care a examinat cauza a fost oinstanþã ordinarã, respectiv Înalta Curte deCasaþie ºi Justiþie, care a fost compusãexclusiv din judecãtori profesioniºti civili.

Curtea reþine cã, deºi exista posibilitateaca instanþa supremã sã înlãture acestedeficienþe ale instanþelor inferioare, în cauzade faþã Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie nua remediat problema în discuþie, de vremece aceasta a adoptat soluþia pe bazaprobelor de la dosar, fãrã a administra înmod direct probe, menþinând hotãrârile decondamnare ale reclamanþilor (a se vedeaKyprianou c. Ciprului). Mai mult, chiar dacãreclamanþii s-ar fi plâns în faþa instanþeisupreme cu privire la problema în discuþie,aceasta nu ar fi putut sã o remedieze,întrucât potrivit art. 35 din Codul deprocedurã penalã român, în vigoare la datarespectivã, instanþele militare erau exclusivcompetente sã soluþioneze cauzele în careinfracþiunile au fost comise de civili ºi demilitari (a se vedea cauza Maszni).

Aceste consideraþii sunt suficiente pentrua se concluziona cã în cauzã a avut loc oîncãlcare a art. 6 par. 1 din Convenþie, înceea ce-i priveºte pe domnii Zoltan VasileSzilaghyi ºi Zoltan ªtefan Vrasgyak.

Cu privire la omisiunea instanþelor internede a analiza motivul de apel invocat de celde-al patrulea reclamant

Curtea reþine cã reclamantul a invocat înmod repetat în faþa instanþelor interne cãrezoluþia procurorului din data de 13decembrie 2002 nu prevedea în mod exprescã s-a început urmãrirea penalã împotrivasa. În plus, acesta a invocat în faþa ultimeiinstanþe faptul cã instanþele inferioare nus-au pronunþat cu privire la acest aspect,invocat ºi în faþa lor.


Curtea constatã, în orice caz, cã înrezoluþia procurorului din 13 decembrie 2002era menþionat numele reclamantului ºi faptapenalã de care acesta era suspectat. În plus,în toate procedurile interne care au urmatreclamantul a fost tratat de autoritãþi ca unacuzat. Astfel, în data de 20 decembrie 2002acesta a fost trimis în judecatã. În afarã deacestea, invocând în faþa primei instanþeaceste aspecte, la data de 6 aprilie 2004,reclamantul era pe deplin conºtient cãomisiunea procurorului putea fi o simplãeroare materialã generatã de confuzia denume.

În lumina celor de mai sus, chiar dacãinstanþele interne nu s-au pronunþat cuprivire la argumentul sãu, Curtea nu poateconsidera cã cel de-al patrulea reclamantnu a beneficiat de un proces echitabil. Înconsecinþã, acest capãt de cerere va firespins ca fiind în mod vãdit nefondat.

2.2. Asupra art. 8 din ConvenþieReclamanþii s-a plâns cã autoritãþile au

monitorizat în mod nelegal convorbirile lortelefonice, fapt ce a constituit o încãlcare adreptului la viaþã privatã.

Curtea reþine cã dupã ce reclamanþii auinvocat în faþa primei instanþe faptul cãînregistrarea convorbirilor telefonice a fostnelegalã ºi acestea nu pot fi folosite în cadrulprocesului penal, instanþa le-a exclus acesteprobe ºi ºi-a bazat hotãrârea decondamnare exclusiv pe alte probe, însãinstanþa de apel s-a bazat pe acesteînregistrãri pentru a respinge apelurilereclamanþilor declarate împotriva hotãrâriiprimei instanþe. Curtea constatã cã

reclamanþii nu au continuat sã contestenelegalitatea ºi autenticitatea înregistrãriiconvorbirilor telefonice pe întreaga duratãa procedurii, în special în faþa instanþeisupreme, care avea competenþa deplinã dea examina acest aspect.

Curtea considerã cã reclamanþii ar fitrebuit sã invoce acest aspect în faþainstanþei supreme.

În lumina celor de mai sus, Curteaconsiderã cã acest capãt de cerere trebuierespins pentru neepuizarea cãilor de atacinterne, potrivit art. 35 par. 1 ºi 4 dinConvenþie.


plãteascã reclamanþilor Zoltan VasileSzilaghyi ºi Zoltan ªtefan Vrasgyak, întermen de trei luni de la data rãmâneriidefinitive a hotãrârii, suma de câte 3.600EUR, cu titlu de daune morale ºi câte 1.500EUR, cu titlu de cheltuieli.

4. Autoritãþi potenþial responsabilePuterea legislativã este responsabilã,

deoarece cã a reglementat în Codul deprocedurã penalã regula ca în cauzelepenale în care sunt judecaþi inculpaþi militariºi civili, competenþa de soluþionare a cauzeiaparþine în mod exclusiv instanþelor militare.

5. Consecinþele hotãrâriiÎn Noul Cod de procedurã penalã s-a

prevãzut cã, în cauzele penale în care suntjudecaþi inculpaþi militari ºi civili, competenþade soluþionare a cauzei aparþine în modexclusiv instanþelor civile.


1. Situaþia de faptReclamantul era inspector în cadrul

Direcþiei Finanþelor Publice din judeþul Olt.La data de 3 iulie 2006, G.S., un coleg al

reclamantului a fost prins în flagrant cândprimea o sumã de bani din parteaadministratorului uneia din societãþilecomerciale verificate.

La data de 4 iulie 2006, G.S. a fost audiatde poliþiºti, în lipsa unui avocat, recunoscândcã a primit sume de bani, împreunã cureclamantul, de la administratorii societãþilorcomerciale. Reclamantul a fost, deasemenea, audiat de poliþiºti ºi a negatsãvârºirea faptelor menþionate.

La 5 iulie 2006, dosarul a fost înaintat par-chetului competent sã efectueze urmãrireapenalã pentru infracþiunile de corupþie.

Fiind audiat de procuror, în prezentaavocatului ales, reclamantul a negatsãvârºirea faptelor.

Folosirea în procesul penal a declaraþiei unui coinculpat, dateîn faþa organelor de poliþie, în lipsa unui avocat - cauza Mateiucc. României, hotãrârea din 28 aprilie 2015, cererea nr. 48968/08

Autor: Cristi Ghigheci

Neîncãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie, prin folosirea declaraþiei unui coinculpat, date înfaþa organelor de poliþie, în lipsa unui avocat.

G.S. a fost audiat de procuror, la 28septembrie 2006, modificându-ºi declaraþiainiþialã, despre care a afirmat cã a fost datãsub presiune.

Cei doi au fost trimiºi în judecatã în treidosare distincte.

Printr-o hotãrâre din 26.03.2007reclamantul a fost achitat de Tribunalul Olt,pentru prima faptã, reþinându-se cã aceastanu întruneºte gradul de pericol social al uneiinfracþiuni. Hotãrârea s-a întemeiat pedeclaraþia datã de G.S. la poliþie ºi pe altedeclaraþii de martori. Curtea de Apel Craioval-a condamnat pe reclamant la un anînchisoare, hotãrârea fiind menþinutã deinstanþa supremã.

Într-o a doua cauzã, reclamantul a fostachitat printr-o hotãrâre definitivã, pentru ofaptã similarã, considerându-se cã aceastanu întruneºte gradul de pericol social al uneiinfracþiuni.

Într-o a treia cauzã, reclamantul a fostachitat, instanþele înlãturând declaraþia luiG.S., ca fiind datã în faþa unui organnecompetent sã efectueze urmãrireapenalã. Hotãrârea a rãmas definitivã.

2. Aprecierile Curþii asupra art. 6 par.1 din Convenþie

Reclamantul s-a plâns cã prima judecataîn prima cauzã nu a fost echitabilã, deoarecenici un element de probã nu dovedeavinovãþia sa. A susþinut cã erau contradicþiiîntre declaraþiile succesive date de G.S. ºicã declaraþia care îl acuza trebuia înlãturatã,fiind datã cu încãlcarea regulilor proce-


durale. În sfârºit, reclamantul s-a plâns defaptul cã a fost judecat de trei ori pentru faptepe care le considera identice, iar soluþiileinstanþelor interne au fost contradictorii.

Deºi art. 6 din Convenþie garanteazãdreptul la un proces echitabil, acesta nuprevede nicio normã privind admisibilitateaprobelor ca atare, aspect care trebuie sã fiereglementat în principal prin legislaþianaþionalã

Curtea nu are rolul de a stabili, caprincipiu, dacã anumite tipuri de mijloace deprobã – spre exemplu, probe obþinutenelegal – pot fi admisibile, ºi nici dacãreclamantul este vinovat sau nu. Ea trebuiesã examineze dacã procedura în ansamblulei a fost echitabilã, fapt care implicã ºiexaminarea „nelegalitãþii” invocate.

În stabilirea caracterului echitabil alprocedurii în ansamblul sãu, trebuie analizatºi dacã a fost respectat dreptul la apãrare,în special dacã reclamantul a avutposibilitatea sã conteste autenticitatea unuimijloc de probã ºi sã cearã înlãturareaacestuia de la dosar. Art.6 din Convenþieinstituie în sarcina instanþelor interne oobligaþie de a efectua un examen efectiv cuprivire la admisibilitatea ºi forþa probantã amijloacelor de probã ºi argumentelor pãrþilor,ºi a le aprecia pertinenþa. Fãrã a impune unrãspuns detaliat cu privire la fiecareargument al pãrþii care se considerã lezatã,aceasta obligaþie presupune totuºi unrãspuns specific ºi explicit cu privire lamijloacele decisive pentru procedura încauzã (Garcia Ruiz c. Spaniei).

În speþã, reclamantul s-a plâns devaloarea probantã diferitã pe care instanþeleinterne au acordat-o declaraþiei date decoinculpatul G.S. la data de 4 iunie 2006 înfaþa organelor de poliþie. Acesta aratã cã,în cadrul primei proceduri, instanþa ºi-abazat hotãrârea de condamnare pe aceastãdeclaraþie, în timp ce în cadrul celor douãproceduri ulterioare, având ca obiect faptesimilare, instanþele au considerat aceastãprobã ilegalã.

Curtea considerã cã nu este atribuþia sade a se pronunþa cu privire la legalitatea

declaraþiei date de G.S. în faþa poliþiei;menirea sa constã mai degrabã în aexamina dacã modul în care instanþelenaþionale s-au folosit de aceastã probã,pentru a justifica condamnarea recla-mantului, a fost conform cu principiiledreptului la un proces echitabil (Ulariu c.României). În aceastã privinþã, Curteanoteazã cã în cadrul primei proceduridesfãºurate împotriva reclamantului, fiindachitat în prima instanþã ºi condamnat în faþainstanþelor superioare, acesta a putut sã-ºiexpunã argumentele în cursul proceduriicontradictorii desfãºurate înaintea ÎnalteiCurþi, care s-a pronunþat în ultimã instanþã.Subliniazã cã Înalta Curte a analizatargumentele sale ºi le-a respins, printr-ohotãrâre motivatã corespunzãtor (Bycov c.Rusiei).

Curtea noteazã în special cã, în cursulprocesului, prima instanþã s-a bazat pedeclaraþia lui G.S., fãcutã în faþa poliþiei,reþinând cã faptele imputate reclamantuluisunt dovedite, dar cã nu prezintã gradul depericol social al unei infracþiuni; achitareareclamantului nu a fost, aºadar, întemeiatãpe eventuala nelegalitate a acestei probe.Curtea observã, de asemenea, cã ºi curteade apel, ºi Înalta Curte au confirmat cãdeclaraþia fãcutã de G.S. la 4 iulie 2006 înfaþa organelor de poliþie a fost luatã curespectarea legii. Pentru a dispune condam-narea reclamantului, aceste instanþe s-aubazat pe un mijloc de probã a cãrui legalitatenu era pusã la îndoialã, din punctul lor devedere. Curtea considerã cã ºi concluziileulterioare la care au ajuns instanþele, încadrul celorlalte douã proceduri distincte, însensul cã aceastã probã ar avea un caracterilegal, nu pot sã afecteze echitatea primeiproceduri, în ansamblul ei (a contrario S.C.IMH Suceava S.R.L. c. României).

Pe de altã parte, în ceea ce priveºte primaprocedurã, instanþele naþionale au examinatmai multe elemente, printre care declaraþiileadministratorilor societãþilor comerciale careau fost controlate de reclamant ºi de G.S. ºideclaraþiile celor doi angajaþi ai acestora.Nimic nu permite, aºadar, sã se tragã


concluzia cã aprecierea instanþelor naþionalecu privire la elementele de probã prezentateîn faþa lor a fost arbitrarã sau cã dreptul laapãrare al reclamantului nu a fost respectat.În plus, Curtea observã cã instanþelenaþionale au motivat corespunzãtor decizialor, pentru fiecare din procedurile declanºateîmpotriva reclamantului, indicând dacã

elementele de probã se coroboreazã saunu cu alte elemente. În concluzie, chiar dacãinfracþiunile imputate reclamantului în cadrulcelor trei proceduri sunt identice, Curteaapreciazã cã acestea se disting în ceea cepriveºte elementele de probã din dosare.

Curtea a statuat cã în cauzã nu a existato încãlcare a art. 6 par. 1 din Convenþie.

167JurisClasor CEDO – Octombrie 2015

OctOctOctOctOctombrombrombrombrombrie 2015ie 2015ie 2015ie 2015ie 2015

168 JurisClasor CEDO – Octombrie 2015


Cuprins

Anul V (2015)

JurisClasor CEDO - Octombrie 2015

Hotãrârea CEDO în cauza Korošec c. Sloveniei. Drepturi de asigurãri sociale acordateîn considerarea stãrii de invaliditate. Posibilitatea de a contesta concluziile comisieimedicale. Încãlcarea principiului egalitãþii armelor prin respingerea cererii de a fi desemnatun expert independent în cauzã ..................................................................................... 171

Autor: Rãzvan Anghel

Decizia de inadmisibilitate din 22 septembrie 2015 pronunþatã de Curtea Europeanã aDrepturilor Omului în cauza Cristian Borcea c. României, cererea nr. 55959/14 ........... 176Autor: Victor Horia Dimitrie Constantinescu

Cauza Mitkova c. Fosta Republicã Iugoslavã a Macedoniei. Condiþiile decontãrii dinfondurile de asigurãri sociale de sãnãtate a cheltuielilor efectuate pentru tratamentulmedical în alt stat. Lipsa aprobãrii administrative prealabile. Inexistenþa unei speranþelegitime în sensul art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenþie ............................................... 180Autor: Rãzvan Anghel

Zaieþ v. România ............................................................................................................ 185


Într-o hotãrâre recentã[1], pronunþatã încauza Korošec c. Sloveniei, CurteaEuropeanã a Drepturilor Omului a avutocazia sã examineze din nou problemaposibilitãþii de contestare a deciziilormedicale prin care se stabileºte existenþa ºigradul unei stãri de invaliditate.

În aceastã cauzã, Curtea a analizatrespectarea principiului egalitãþii armelor înprocesul civil, din perspectiva posibilitãþiireclamantului de a-ºi susþine în faþa instanþeicontestaþia având ca obiect concluziile uneicomisii medicale care s-a pronunþat asuprastãrii sale de invaliditate în condiþiile în carenu i-a fost admisã cererea ca situaþia sa sãfie analizatã de un expert independent.

1. Prezentarea situaþiei de faptReclamantul suferã e o afecþiune degene-

rativã, necesitând asistenþã permanentã. Înanul 2006, Institutul de Asigurãri pentruPensii ºi Invaliditate din Slovenia (în conti-nuare Institutul) a stabilit în favoarea recla-

Hotãrârea CEDO în cauza Korošec c. Sloveniei. Drepturi deasigurãri sociale acordate în considerarea stãrii de invaliditate.

Posibilitatea de a contesta concluziile comisiei medicale.Încãlcarea principiului egalitãþii armelor prin respingereacererii de a fi desemnat un expert independent în cauzã


mantului o alocaþie pentru asistenþã ºiîngrijire în cuantum de 70% din venitul dereferinþã. În anul 2009, medicul reclaman-tului a formulat o cerere de majorare aalocaþiei în considerarea înrãutãþirii stãriiacestuia. Comisia medicalã de stabilire ainvaliditãþii din cadrul Institutului a conclu-zionat cã reclamantul nu necesitã asistenþãpermanentã, urmare a examinãrii acestuiaºi a documentelor medicale, þinând cont ºide opinia unor medici specialiºti. Ca urmare,cererea reclamantului a fost respinsã deInstitut. Contestaþia administrativã formulatãde reclamant a fost respinsã pe bazaconcluziilor unei comisii medicale superioaredin cadrul Institutului, comisie având ocomponenþã diferitã faþã de cea dintâi.

Reclamantul a sesizat instanþa cu ocontestaþie împotriva deciziei de respingereemise de Institut. În faþa instanþei, recla-mantul a solicitat efectuarea unei expertizemedicale de cãtre un expert independent.

Contestaþia a fost respinsã de primainstanþã, dupã audierea reclamantului ºiexaminarea documentelor medicale.Instanþa a respins cererea de numire a unuiexpert independent, cu motivarea cã opiniilede specialitate ale comisiilor medicale dincadrul Institutului, alãturi de restul probelor,sunt suficiente pentru a concluziona cãreclamantul nu necesitã asistenþã medicalã.

Reclamantul a atacat aceastã hotãrâre,criticând ºi faptul cã prima instanþã nu anumit un expert medical independent încondiþiile în care instanþa însãºi nu aveacunoºtinþele de specialitate necesare. Apelul

[1] Hotãrârea din 8 octombrie 2015, cererea nr. 77212/12; textul integral în limba englezã este publicat pepagina web http://hudoc.echr.coe.int/fre?i=001-157538 .


a fost respins cu motivarea cã prima instanþãºi-a întemeiat hotãrârea pe concluziilecomisiilor de examinare din cadrul Institu-tului, care au fost compuse din experþicapabili sã evalueze nevoia reclamantuluide asistenþã.

Reclamantul a sesizat Curtea Supremãcu o nouã cale de atac (pentru motive dedrept), criticând hotãrârile pronunþate pentrucã nu au desemnat un expert independent,contrar jurisprudenþei acestei instanþe, carestabilise în trecut cã opiniile comisiilor destabilire a invaliditãþii din cadrul Institutuluinu pot fi considerate a fi independente înprocedurile iniþiate împotriva deciziilor emisede Institut ºi, ca urmare, nu pot fi folosite caprobe în aceste proceduri.

Curtea Supremã a respins recursul,reþinând cã hotãrârile atacate nu s-au abãtutde la jurisprudenþa existentã.

Reclamantul a contestat prevederilelegale incidente la Curtea Constituþionalã,care respins aceastã cerere.

2. Opinia CurþiiCurtea a reþinut, cu caracter general, cã

deºi art.6 din Convenþie garanteazã dreptulla un proces echitabil, acesta nu stabileºtenicio regulã cu privire la admisibilitateaprobelor sau modul în care ar trebui evaluateceea ce, în consecinþã, constituie obiect dereglementare pentru legislaþia naþionalã ºiapreciere pentru instanþele naþionale. Ace-laºi articol nu interzice instanþelor naþionalesã se bazeze pe opiniile unor experþi prezen-tate de organisme specializate, pentrusoluþionarea litigiilor cu care sunt sesizate,atunci când este necesar în considerareanaturii problemei analizate (par. 45)[2].

Oricum, Curtea apreciazã cã principiulegalitãþii armelor, impune ca fiecare partesã aibã posibilitatea rezonabilã de a îºiprezenta susþinerile în condiþii care nu îl punîntr-un dezavantaj substanþial faþã de parteaadversã (par. 46)[3].

Curtea reitereazã faptul cã opinia unuiexpert în medicinã, care excede ariei deexpertizã a judecãtorului, este probabil sãaibã o influenþã preponderentã asupraaprecierii situaþiei de fapt ºi sã fieconsideratã o probã esenþialã[4] (par. 47).

În aceste condiþii, Curtea reitereazã faptulcã în jurisprudenþa sa a recunoscut cã lipsade neutralitate a unui expert desemnat încauzã poate, în anumite circumstanþe, sãgenereze o încãlcare a principiului egalitãþiiarmelor (par. 48)[5].

Aplicând aceste principii în cauzã, Curteareþine cu titlu preliminar incidenþa art.6 dinConvenþie ºi faptul cã instanþele sesizateaveau jurisdicþie deplinã asupra deciziiloradoptate de organismele administrative(par. 49, 50).

Curtea reþine în continuare cã, în cauzã,opiniile Comisiei Institutului nu au fost cerutede instanþã ºi nici considerate în mod expresa fi rapoarte de expertizã dar au fost obþinuteºi tratate în acest mod în procedurilepre-judiciare derulate de Institut ºi au fostprivite de instanþele naþionale ca probeconstând în expertize medicale, astfel încâtcauza prezintã similaritãþi cu cele în care s-aanalizat neutralitatea experþilor numiþi deinstanþe[6] (par. 51).

În aceste condiþii, Curtea enunþã cei treifactori care trebuie analizaþi în acest caz(par. 52)[7]:

[2] Schenk c. Elveþiei, 12 iulie 1988, par.45-46, Csõsz c. Ungariei, nr. 34418/04, par. 34, 29 ianuarie 2008,Fazliyski c. Bulgariei, nr. 40908/05, § 59, 16 aprilie 2013.

[3] Nideröst-Huber c. Elveþiei, 18 februarie 1997, par. 23, Kress c. Franþei [MC], nr. 39594/98, par. 72, Yvonc. Franþei, nr. 44962/98, par. 31, Gorraiz Lizarraga ºi alþii c. Spaniei, nr. 62543/00, par. 56.

[4] Feldbrugge c. Olandei, 29 mai 1986, par. 44, Mantovanelli c. Franþei, 18 martie 1997, par. 36, Augusto c.Franþei, nr. 71665/01, par. 51, 11 ianuarie 2007.

[5] Sara Lind Eggertsdóttir c. Islandei, nr. 31930/04, par. 47, 5 iulie 2007; Placì c. Italiei, nr. 48754/11, par. 79,21 ianuarie 2014, Sarýdaº c. Turciei, nr. 6341/10, par. 35, 7 iulie 2015.

[6] Bönisch c. Austriei, 6 mai 1985, par. 33, Sara Lind Eggertsdóttir, anterior citatã, par. 47; Placì, anteriorcitatã, par 79; mutatis mutandis, Yvon, anterior citatã, par.37.

[7] Sara Lind Eggertsdóttir, anterior citatã, par. 47-55.


- natura activitãþii încredinþate experþilor;- poziþia experþilor în ierarhia pãrþii

adverse;- rolul experþilor în procedurã, în particular

importanþa datã de instanþã opiniei lor.Referitor la primul factor, Curtea observã

cã sarcina comisiei era sã ofere expertizãmedicalã Institutului atunci când acestadecidea asupra solicitãrilor de drepturiîntemeiate pe sistemul naþional de asigurãri(par. 53).

Cu privire la al doilea factor, Curtea reþinecã aceastã comisie era dependentã deinstitut de vreme ce membrii sãi erau numiþide consiliul de conducere al Institutului, dupãpropunerea formulatã de directorul Institu-tului. Ca urmare, în opinia Curþii, metoda denumire dãdea naºtere în mod justificat suspi-ciunii reclamantului cã membrii Comisiei nuar fi imparþiali. Curtea aratã însã cã, deºi oastfel de suspiciune are o anumitã impor-tanþã, ea nu este decisivã, fiind relevantdacã dubiile nãscute de aparenþa existentãpot fi validate în mod obiectiv (par. 54)[8]

În legãturã cu aceste elemente ºi înreferire la al treilea factor, Curtea considerãcã din deciziile instanþelor naþionale sesizaterezultã cã prima instanþã ºi-a bazat soluþiape opinia comisiei medicale, reþinând cã, înprocedura administrativã derulatã de Institut,sarcina acestei comisii era sã examinezedacã starea de sãnãtate a reclamantului s-adeteriorat într-o mãsurã care sã justificemajorarea alocaþiei primite; membrii comisieinu erau chemaþi sã ofere consultanþã cucaracter general asupra unui anume subiectci, mai degrabã, sã formuleze concluziiasupra unor situaþii concrete ºi sã evaluezestarea de sãnãtate a reclamantului; scopulera sã asiste Institutul în luarea deciziei cuprivire la dreptul reclamantului de a obþineo alocaþie mai mare raportat la starea certãde sãnãtate a acestuia la acel moment;concluziile comisiei au fost în mod directdecisive în analizarea drepturilor în cauzã(par. 55)[9].

În continuare, Curtea observã cãreclamantul nu a avut posibilitatea de acontesta concluziile comisiei, de vreme cecererea sa de a fi desemnat un expertindependent a fost respinsã cu motivareacã acea comisie deja a efectuat evaluareaadecvatã a documentelor medicale dindosarul reclamantului, iar ulterior, instanþade apel a confirmat hotãrârea primei instanþestabilind, de asemenea, cã aceasta fusesedatã pe baza opiniei comisiei. În acestecondiþii, Curtea concluzioneazã cã opiniacomisiei a constituit proba decisivã pe cares-au întemeiat instanþele naþionale pentru asoluþiona litigiul, în condiþiile în care, în modcert, în cauzã erau necesare cunoºtinþeleunui expert. Curtea mai aratã cã asemeneaconsiderente reþinute de instanþele naþionaledovedesc rolul determinant al comisiilor despecialitate ale Institutului. În lumina acestorelemente, Curtea aratã cã audiereareclamantului ºi luarea în considerare deinstanþele naþionale ºi a celorlalte probeexistente în cauzã nu sunt suficiente pentrua reþine cã procedura a respectat cerinþeleConvenþiei (par. 56).

Curtea a concluzionat, astfel, cã poziþiaproceduralã a reclamantului nu poate ficonsideratã egalã cu cea a pãrþii adverse,un organism de protecþie socialã controlatde stat, astfel cum impune principiul egalitãþiiarmelor (par. 56), constatând încãlcareaart.6 din Convenþia pentru apãrarea dreptu-rilor omului ºi a libertãþilor fundamentale.

3. Scurtã analizã a hotãrâriiÎn cauzã, esenþial este cã reclamantului

nu i s-a admis de instanþele naþionalecererea de efectuare a unei expertize despecialitate cu privire la starea sa desãnãtate de cãtre un expert independent iaracestea ºi-au întemeiat hotãrârile peconcluziile unor comisii de specialitateaparþinând din punct de vedere organizatoric

[8] Brandstetter c. Austriei, 28 august 1991, par. 44.[9] Sara Lind Eggertsdóttir, anterior citatã, par. 51, Shulepova c. Rusiei, nr. 34449/03, par. 65, 11 decembrie

2008, Placì, anterior citatã, par. 77.


chiar instituþiei pârâte ºi care nu au putut ficonsiderate a fi independente.

Este necesar însã a verifica în ce mãsurãcele stabilite de Curte au valoare de principiusau sunt concluzii rezultate din situaþiaparticularã a cauzei, care pot fi valorificatedoar într-o situaþie identicã sau semnificativsimilarã, sens în care, pe lângã conside-rentele formulate în mod expres de Curte,pot fi utile într-o astfel de analizã ºi alteaspecte care rezultã din cuprinsul hotãrârii,în special din situaþia de fapt expusã.

Astfel, este de remarcat faptul cã, înprocedura judiciarã analizatã de Curte,instanþele nu au dispus efectuarea uneiexpertize de specialitate nici mãcar de cãtreun organism cu astfel de competenþã dincadrul instituþiei pârâte, bazându-se însoluþionarea cauzei chiar pe concluziilecomisiilor medicale care fuseserã avute învedere ºi de instituþia pârâtã pentrurespingerea cererii reclamantului.

Din considerentele hotãrârii nu rezultãdacã exista posibilitatea legalã de a fi numitde instanþã un expert independent sau celpuþin de a se solicita efectuarea uneiexpertize de cãtre o comisie medicalãsuperioarã din cadrul Institutului sau a alteiinstituþii specializate în expertiza medicalã,instanþele naþionale motivând respingereacererii formulate de reclamant prin faptul cãopiniile deja exprimate de comisiile medicaleconstituie probe suficiente.

Ca urmare, în aceastã cauzã, Curtea nua avut ocazia de a analiza dacã principiulegalitãþii armelor în procesul civil ar fi fostrespectat în cazul în care, spre exemplu, oaltã comisie medicalã ar fi fost desemnatãsã efectueze expertiza în procedurajudiciarã ºi în ce condiþii o astfel de comisiede expertizã ar fi îndeplinit criteriile deindependenþã ºi imparþialitate.

Este, de asemenea, relevant faptul cãreclamantul a contestat decizia de respin-gere a cererii de acordare a unor drepturi

de asigurãri sociale, iar nu deciziile medicaleîn sine, contestarea concluziilor comisiilormedicale de specialitate fiind parte a criticilorformulate împotriva deciziei administrativea Institutului, ca urmare a faptului cã aceastase fonda pe acele opinii de specialitate.

Din cuprinsul hotãrârii nu rezultã dacãreclamantul avea posibilitatea sã contesteîn mod separat concluziile comisieimedicale, într-o procedurã specialã, saunumai în cadrul contestaþiei formulateîmpotriva deciziei autoritãþii competente derespingere a cererii de stabilire a drepturilorpretinse. Oricum, nici instanþele naþionale ºinici statul pârât nu au invocat inadmisibi-litatea contestãrii deciziilor comisiilormedicale pe calea proceduralã aleasã,dimpotrivã, aspectele invocate fiindanalizate.

În acest sens, în hotãrârea pronunþatã încauza Mihailov c. Bulgariei[10], Curtea areþinut cã decizia comisiei medicale trebuiesã poatã fi contestatã în faþa unei instanþecu jurisdicþie deplinã.

Pe de altã parte, atunci când existã oprocedurã jurisdicþionalã specialã decontestare a deciziei medicale ºi aceastanu este contestatã în termenul ºi condiþiilelegale, devenind definitivã, ea nu mai poatefi pusã în discuþie în cadrul unei procedurijudiciare în care se contestã deciziainstituþiei competente de respingere a cereriide acordare a unor drepturi de asigurãrisociale prevãzute pentru asiguraþii care seîncadreazã într-un grad de invaliditate,bazatã pe o astfel de decizie medicalã,întrucât s-ar nesocoti prevederile legale careimpun formularea contestaþiei într-un anumittermen.

Aceastã concluzie nu este contrarã art.6din Convenþie, întrucât existã o procedurãjudiciarã de contestare a deciziilor medicale,a cãrei reglementare intrã în competenþastatelor, iar nerespectarea termenelorimpuse în mod rezonabil atrage sancþiunea

[10] Hotãrârea din 21.07.2005, cererea nr.52367/99; textul în limba englezã este publicat la pagina webwww.echr.coe.int; Curtea a reþinut încãlcarea art.6 din Convenþie întrucât instanþa sesizatã a refuzat analizareadeciziei comisiei medicale arãtând în mod expres cã aceasta nu poate fi contestatã într-o procedurã judiciarã(par. 38).


decãderii, ceea ce nu este contrarprevederilor Convenþiei, Curtea reþinând înmod constant[11] cã „dreptul de acces la oinstanþã nu este absolut. El poate da ocaziaunor limitãri implicit admise, deoarecereclamã prin însãºi natura sa o reglementaredin partea statului. În elaborarea unei astfelde reglementãri, statele se bucurã de oanumitã marjã de apreciere. Cu toateacestea, limitãrile aplicate nu pot restrângeaccesul deschis individului de o manierã sauîntr-o asemenea mãsurã încât dreptul sã fieatins în însãºi substanþa sa. Mai mult decâtatât, ele nu se conciliazã cu art. 6 par. 1decât dacã urmãresc un scop legitim ºi dacãexistã un raport rezonabil de proporþio-nalitate între mijloacele utilizate ºi scopulvizat”.

Aºadar, important este a se stabili dacãacea comisie medicalã pe ale cãrei concluziiinstanþa îºi fundamenteazã soluþia poate ficonsideratã independentã în raport cuinstituþia publicã pârâtã care este compe-tentã sã acorde anumite drepturi de asigurãrisociale prevãzute în lege, în considerareastãrii de invaliditate.

Un element important în analiza Curþiirezultã a fi modul în care membrii comisieierau numiþi, reieºind din considerente cãaceasta nu a acordat nicio relevanþãîmprejurãrii cã cele douã comisii medicale

(prima comisie ºi cea de contestaþii) au avuto compunere diferitã[12].

Este de remarcat însã faptul cã, în sine,modul de numire a membrilor comisiilor ºifaptul cã acestea funcþionau în cadrulinstituþiei pârâte, singure, nu sunt de naturãa conduce la concluzia încãlcãrii principiuluiegalitãþii armelor în proces, ºi nu au fostavute în vedere în mod izolat de Curte, ci înansamblul tuturor circumstanþelor cauzei.

Apare a avea, totodatã, o anumitãrelevanþã ºi faptul cã, anterior, CurteaSupremã stabilise în jurisprudenþa sa cãopiniile comisiilor de stabilire a invaliditãþiidin cadrul Institutului nu pot fi considerate afi independente în procedurile iniþiateîmpotriva deciziilor emise de Institut ºi, caurmare, nu pot fi folosite ca probe în acesteproceduri, putând fi valorificate numai încadrul procedurilor administrative.

În sfârºit, Curtea a avut în vedere cãpârâtul era o instituþie publicã, rezultând cãanaliza respectãrii principiului egalitãþii dearme în procesul civil ar putea fi diferitã încazul în care pârât ar fi o persoanã privatã(spre exemplu, dacã ar fi vorba de un litigiuprivind încetarea raporturilor de muncãpentru incapacitatea angajatului de aîndeplini atribuþiile corespunzãtoare loculuide muncã ocupat ca urmare a survenirii uneistãri de invaliditate).

[11] Printre altele, F.E. c. Franþei, hotãrârea din 30 octombrie 1998, par.44, Yagtzilar ºi alþii c. Greciei, nr.41727/98, par. 23.

[12] În sens contrar, Curtea Constituþionalã a reþinut urmãtoarele: „În ceea ce priveºte critica referitoare lafaptul cã expertiza medicalã realizatã de cãtre medicii experþi ai asigurãrilor sociale se realizeazã în mod exclusivde cãtre medicii specializaþi în asigurãri sociale din cadrul structurilor prevãzute de lege, încadraþi în unitãþileenumerate de lege, Curtea apreciazã cã o astfel de reglementare a expertizei medicale a capacitãþii de muncãasigurã garanþia unei evaluãri calificate, imparþiale ºi unitare sub aspectul criteriilor medicale utilizate, cerinþeesenþiale având în vedere cã aceastã activitate este o formã de manifestare a asistenþei medico-sociale asiguratede stat. Faptul cã, în situaþia în care, cu prilejul soluþionãrii contestaþiei formulate împotriva deciziei medicaleasupra capacitãþii de muncã, instanþa de judecatã dispune efectuarea unei expertize medicale în scop probatoriu,iar aceasta va fi realizatã tot de cãtre medici specializaþi în asigurãri sociale din cadrul structurilor enumerate delege nu poate fi interpretatã ca reprezentând în mod automat o încãlcare a dreptului la un proces echitabilde vreme ce expertiza poate fi efectuatã de alþi medici decât cei care au emis decizia contestatã, aspectce urmeazã a fi verificat de instanþa de judecatã” (par. 33-34) (Decizia nr.257 din 6 mai 2014 referitoare laexcepþia de neconstituþionalitate a dispoziþiilor art.80 alin.(1) ºi art.191 alin.(1) din Legea nr.263/2010 privindsistemul unitar de pensii publice, precum ºi ale art.110 alin.(3) din Legea asistenþei sociale nr.292/2011, publicatãîn Monitorul Oficial, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2014).


Decizia de inadmisibilitate din 22 septembrie 2015 pronunþatãde Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauza Cristian

Borcea c. României, cererea nr. 55959/14

Autor: Victor Horia Dimitrie Constantinescu

Respectarea dreptului la un proces echitabil de cãtre instanþele naþionale. Transformarearecursului în cale extraordinarã de atac. Existenþa unei legi clare ºi previzibile cu privire lamodalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile. Soluþionarea divergenþelorjurisprudenþiale cu privire la legea penalã mai favorabilã

Situaþia de faptReclamantul Cristian Borcea este un

cunoscut om de afaceri în România. Din1995 pânã în 2012 a fost, printre altele,acþionar ºi vice-preºedinte executiv alclubului de fotbal Dinamo din Bucureºti.

În data de 9 martie 2006, DirecþiaNaþionalã Anticorupþie (DNA) s-a sesizat dinoficiu cu privire la sãvârºirea, în perioada1999 – 2005, a unor infracþiuni de înºelã-ciune, evaziune fiscalã ºi fals în înscrisurisub semnãturã privatã de cãtre reprezentaþiimai multor cluburi de fotbal din România.Prezumtivii autori au fost acuzaþi cã aurealizat transferuri de jucãtori de fotbal înstrãinãtate ºi cã au declarat cluburilorrespective, precum ºi autoritãþilor fiscaleromâne, sume inferioare a celor încasate înrealitate, pentru a diminua datoriile fiscale.

La 10 ianuarie 2008, DNA a începuturmãrirea penalã faþã de reclamant. Prinrechizitoriul din data de 30 septembrie 2008,DNA a dispus trimiterea în judecatã areclamantului, precum ºi a altor ºaptepersoane, reclamantul fiind acuzat desãvârºirea infracþiunilor de înºelãciune,evaziune fiscalã, spãlare de bani ºi asocierepentru sãvârºirea de infracþiuni.

În data de 3 aprilie 2012, tribunalul adispus achitarea reclamantului cu privire latoate infracþiunile de care era acuzat. Printr-odecizie din data de 12 noiembrie 2012,Curtea de apel Bucureºti a admis apelulparchetului ºi l-a condamnat pe inculpat lao pedeapsã rezultantã de 7 ani închisoare,aplicând ºi interdicþia exercitãrii unor drepturipentru o perioadã de 6 ani. Prin decizia dindata de 20 mai 2013, instanþa supremã aadmis apelul reclamantului, a casat înîntregime decizia pronunþatã în apel ºi atrimis cauza spre rejudecare la instanþa deapel.

În faþa instanþei de apel, reclamantul asolicitat administrarea probei cu expertizafinanciar-contabilã, cererea fiind respinsã canefiind utilã, având în vedere natura faptelorde care este acuzat reclamantul, probeledeja administrate, rapoarte de constatareîntocmite de cãtre DNA ºi de cãtre GardaFinanciarã, obiectivele indicate de cãtreinculpat pentru justificarea necesitãþiiefectuãrii expertizei, precum ºi concluziilorexpertizelor extrajudiciare depuse la dosarulcauzei care indicau aceleaºi sumeînregistrate în contabilitate.


Potrivit Noului Cod Penal (“NCP”), intratîn vigoare pe data de 1 februarie 2014, aufost efectuate, printre altele, modificãri înceea ce priveºte maximul special al unorpedepse, precum ºi cu privire la rezultantaîn cazul concursului de infracþiuni ºi deasemenea a modificat termenul deprescripþie a rãspunderii penale. ConformNoului Cod de Procedurã Penalã (”NCPP”),recursul care era, pânã la acel moment, ocale ordinarã de atac, a fost calificatã calede atac extraordinarã.

În data de 10 februarie 2014, au avut locdezbaterile asupra fondului cauzei, momentîn care reclamantul a formulat concluzii cuprivire la modalitatea de aplicare a legiipenale mai favorabile. Cauza a fost reþinutãîn pronunþare, reclamantul avândposibilitatea sã depunã concluzii scrise ladosarul cauzei.

Prin decizia definitivã din data de 4 martie2014, curtea de apel a admis apelulparchetului ºi l-a respins pe cel declarat deinculpat.

Curtea de apel a arãtat cã faptele erauincriminate atât de legea în vigoare lamomentul sãvârºirii, cât ºi de NCP,analizând în continuare care era legea maifavorabilã pentru reclamant în cauza de faþã.În acest sens, instanþa a arãtat cã legeapenalã trebuie aplicatã în mod global ºi cãnu putea sã stabileascã legea mai favorabilãcu privire la fiecare instituþie juridicã,combinând astfel dispoziþiile celor douã legipenale, ceea ce ar fi însemnat crearea uneilex tertia. Comparând în continuare limitelede pedeapsã ºi termenele de prescripþie dincele douã legi penale succesive în modglobal ºi analizând aplicarea acestora lasituaþia reclamantului, curtea de apel astabilit cã legea mai favorabilã era NCP.Instanþa l-a condamnat astfel pe reclamantla o pedeapsã de 6 ani ºi 4 luni închisoarecu executare pentru infracþiunile deînºelãciune în formã continuatã, evaziunefiscalã în formã continuatã, precum ºiinfracþiunea de spãlare de bani în formãcontinuatã.

Pretinsa încãlcare a art. 6 par. 1 ºi 3din Convenþie cu privire la dreptul la unproces echitabil

Analizând susþinerile reclamantuluiprivind neîndeplinirea obligaþiei de cãtreautoritãþi referitor la natura acuzaþiilor, îndecizia de inadmisibilitate din 22 septembrie2015, Curtea Europeanã a DrepturilorOmului a observat cã reclamantul a fosttrimis în judecatã pentru sãvârºireainfracþiunilor de înºelãciune, evaziunefiscalã, spãlare de bani ºi asociere pentrusãvârºirea de infracþiuni. Dosarul deurmãrire penalã i-a fost prezentat ºi a fostinformat în detaliu cu privire la faptele decare este acuzat, precum ºi de încadrareajuridicã a acestora. Este adevãrat cã, în timpce cauza se afla în apel, NCP a intrat învigoare. Cu toate acestea, Curtea aconstatat cã rezultã din dosarul cauzei cãNCP nu a adus modificãri în ceea ce priveºtenatura infracþiunilor de care era acuzatreclamantul. Printre altele, reclamantul aavut posibilitatea sã-ºi prezinte observaþiileîn timpul dezbaterilor orale, precum ºi princoncluziilor scrise cu privire la aplicabilitateaNCP. Prin urmare, nu a fost adusã nicioatingere dreptului reclamantului de a fiinformat într-o modalitate detaliatã cu privirela natura ºi cauza acuzaþiilor aduseîmpotriva sa ºi nici dreptului de a beneficiade timpul ºi înlesnirile necesare pentrupregãtirea apãrãrii.

Referitor la mijloacele de probã depusela dosarul cauzei în faþa curþii de apel, Curteade la Strasbourg a constatat cã aceastãinstanþa a audiat martorii indicaþi de cãtreinstanþa supremã, a admis cerereareclamantului de a depune la dosarul cauzeiînscrisuri, precum ºi o expertizãextrajudiciarã.

În ceea ce priveºte refuzul curþii de apelde a administra o expertizã contabilã, Curteaa reamintit cã noþiunea de proces echitabilnu impune obligaþia instanþei de a dispuneo expertizã pentru simplul fapt cã o parteformuleazã cererea în acest sens. Revineinstanþelor naþionale sã aprecieze pertinenþeacesteia pentru cauza respectivã.


(Khodorkovskiy ºi Lebedev c. Rusiei,hotãrârea din 25 iulie 2013). În cauzã, curteade apel a explicat pe larg reclamantului dece a considerat cã o expertizã contabilã nuera necesarã. În ceea ce priveºte absenþacontradictorialitãþii cu privire la raportul deconstatare întocmit de cãtre GardaFinanciarã, Curtea a notat cã reclamantul aavut posibilitatea de a contrazice concluziiledin acel raport prin înscrisuri contabile ºi oexpertizã extrajudiciarã.

Analizând susþinerea reclamantului cãacesta nu a beneficiat de calea de atac arecursului pentru a contesta deciziadefinitivã pronunþatã în apel din cauzaschimbãrilor legislative, Curtea a observatcã NCPP prevede numai douã grade dejurisdicþie ordinare pentru un proces penal.Legea nr. 255/2013 privind dispoziþiiletranzitorii explicau într-o modalitate clarãprocedura care trebuia urmatã ºi preciza cãregulile erau de aplicare imediatã. Prinurmare, reclamantul nu mai dispunea,conform dreptului naþional, de un al treileagrad de jurisdicþie. Curtea a constatat cãacuzaþiile aduse împotriva reclamantului aufost judecate în primã instanþã de cãtretribunal ºi, ulterior, în apel, de cãtre o curtede apel care a hotãrât asupra cauzei printr-odecizie motivatã în mod suficient, în urmaunei dezbateri contradictorii. Rãspundereapenalã a reclamantului a fost examinatã decãtre o jurisdicþie superioarã, astfel cumimpune art. 2 din Protocolul nr. 7 adiþionalla Convenþie. Curtea a subliniat cã nici acestarticol, dar nici un alt articol al Convenþiesau Protocoalele la aceasta nu garanteazãdreptul la examinarea unei cauze în cadrula trei grade de jurisdicþie (Panovits c.Ciprului, hotãrârea din 11 decembrie 2008,par. 55)

În ceea ce priveºte durata procedurii,Curtea a observat cã aceasta a durat 6 aniºi aproape 3 luni, din 10 ianuarie 2008, dataînceperii urmãririi penale cu privire lareclamant ºi pânã la 4 martie 2014, datapronunþãrii deciziei definitive de cãtre curteade apel. Din analiza dosarului cauzei, Curteaa arãtat cã durata procedurii nu este

imputabilã reclamantului ºi cã autoritãþile audesfãºurat ancheta cu diligenþã, neexistândperioade de inactivitate în derulareaprocedurii. În opinia Curþii, complexitateadeosebitã a cauzei – care implica optinculpaþi, fapte comise timp de mai mulþi ani,necesitatea audierii unui numãr mare demartori, unii prin efectuarea unor comisiirogatorii – a contribuit în mod necesar laprelungirea duratei totale a procedurii.Luând în considerare aceste elemente,durata procedurii privitã în ansamblu nu afost excesivã (Ghita c. României, deciziadin 25 septembrie 2012).

Având în vedere cele ce preced, Curteaa apreciat cã procedura în cauzã a respectatexigenþele art. 6 din Convenþie ºi art. 2 dinProtocolul nr. 7 la Convenþie. Faþã deacestea, cererea reclamantului este în modvãdit neîntemeiatã ºi a fost respinsã conformart. 35 par. 3 lit. a ºi par. 4 din Convenþie.

Pretinsa încãlcare a art. 7 din Con-venþie cu privire la legalitatea incriminãrii

Reclamantul a invocat cã nu a beneficiatde o lege clarã ºi previzibilã cu privire laaplicarea legii penale mai favorabile.

Analizând susþinerile reclamantului,Curtea a reamintit cã regulile cu privire laretroactivitate prevãzute de art. 7 dinConvenþie nu se aplicã decât dispoziþiilorcare definesc infracþiunile ºi pedepseleprevãzute pentru sancþionarea acestora; pede altã parte, în alte cauze, curtea a apreciatcã este rezonabilã aplicarea de cãtreinstanþele naþionale a principiului tempusregit actum în ceea ce priveºte legile deprocedurã. (Mione c. Italiei, decizia din 12februarie – lege nouã privind termenul dedeclarare a recursului, Rasnik c. Italiei,decizia din 10 iulie 2007; Martelli c. Italiei,decizia din 12 aprilie 2007 – lege nouãprivind evaluarea valorii probatorii amijloacelor de probã; Coëme ºi alþii c.Belgiei, cererile nr. 32492/96, 32547/96,32548/96, 33209/96 ºi 33210/96, par.147-149 – aplicarea imediatã pentruprocedurile în curs a legilor care modificauregulile privind prescripþia rãspunderiipenale).


Curtea a observat, astfel cum a subliniatºi instanþa de apel, cã faptele de care eraacuzat reclamantul erau incriminate deambele legi penale succesive. Modificãrileaduse de cãtre noile legi penale priveaudurata pedepsei aplicate ºi termenul deprescripþie a rãspunderii penale, însã nu ºielementele constitutive ale infracþiunii.Curtea a constatat cã instanþa de apel aexplicat pe larg reclamantului modalitateaîn care a determinat ºi aplicat în cauzã legeapenalã mai favorabilã. Aceastã instanþã aaplicat, de altfel, pentru definirea elemen-telor constitutive ºi a pedepsei, noua legepenalã care prevedea pedepse mai mici,cum a solicitat de altfel chiar reclamantul.

Referitor la dispoziþiile legate deprescripþie, Curtea a reamintit cã a stabilitdeja cã aplicarea imediatã a unei legi careprelungea termenul de prescripþie nu aduceatingere art. 7 din Convenþie, întrucât nupoate fi interpretat cã aceastã dispoziþie arîmpiedica, prin efectul aplicãrii imediate aunei legi de procedurã, o prelungire atermenelor de prescripþie din moment cefaptele de care era acuzat reclamantul nuau fost niciodatã prescrise. A fost astfelstabilit cã regulile în materia prescripþieirãspunderii penale sunt legi de procedurã(Coëme ºi alþii c. Belgiei, citatã anterior,par. 149; Previti c. Italiei, decizia din 12februarie 2013). Curtea a observat cãregulile privind prescripþia nu constituie odefiniþie a infracþiunii sau o pedeapsã pentrusancþionarea acesteia ºi pot fi interpretateca impunând o simplã condiþie prealabilãpentru analiza unei cauze.

Chestiunea unei eventuale atingeri aduseart. 7 din Convenþie printr-o dispoziþie carear fi avut ca efect renaºterea posibilitãþiisancþionãrii unor fapte cu privire la caretermenul de prescripþie al rãspunderii penalear fi fost împlinit nu este incidentã în speþã.Curtea a reamintit cã reclamantul, care nuputea ignora cã faptele de care era acuzat

erau susceptibile de a antrena rãspundereasa penalã, a fost condamnat pentru acte cuprivire la care acþiunea penalã nu a fostniciodatã stinsã prin împlinirea termenuluide prescripþie. Aceste acte constituiauinfracþiuni la momentul la care au fostsãvârºite ºi pedepsele aplicate nu erau maisevere decât cele care erau aplicabile lamomentul faptelor. Reclamantul n-a suferit,ca urmare a schimbãrii jurisprudenþei, unprejudiciu mai mare decât cel la care eraexpus la momentul sãvârºirii infracþiunii(Coëme ºi alþii c. Belgiei, par. 150).

În ceea ce priveºte modalitatea deaplicare a legilor succesive privindprescripþia rãspunderii penale, Curtea aadmis cã atingerea unui consensjurisprudenþial este un proces care poatedura ºi existenþa unei divergenþe poate fitoleratã atât timp cât ordinea juridicã internãare capacitatea de a o soluþiona (mutatismutandis, Maktouf ºi Damjanovic c.Bosnia-Herþegovina [MC], cererile nr.2312/08 ºi 34179/08, par. 66). În cauza defaþã, cele mai înalte jurisdicþii naþionale ausoluþionat aceastã divergenþã, aliniindu-ºiopiniile asupra problematicii aplicãrii legilorpenale succesive. Într-adevãr, prin deciziasa imperativã ºi general obligatorie din 6noiembrie 2014, Înalta Curte de Casaþie ºiJustiþie a stabilit cã interpretarea art. 5 NCPtrebuie sã fie realizatã în sensul indicat decãtre Curtea Constituþionalã. Curtea aobservat de asemenea cã soluþia pronunþatãîn cauza de faþã este similarã cu deciziaadoptatã de cãtre Curtea Constituþionalã,precum ºi cu jurisprudenþa actualã ainstanþei supreme.

Prin urmare, drepturile reclamantului caredecurg din art. 7 din Convenþie nu au fostîncãlcate. În consecinþã, cererea acestuiaeste în mod vãdit neîntemeiatã ºi a fostrespinsã, conform art. 35 par. 3 lit. a ºi par.4 din Convenþie.


Într-o hotãrâre recentã[1], pronunþatã încauza Mitkova c. Fosta Republicã Iugoslavãa Macedoniei, Curtea Europeanã aDrepturilor Omului a analizat condiþiiledecontãrii din fondurile de asigurãri socialede sãnãtate a cheltuielilor efectuate de unasigurat pentru tratamentul de care bene-ficiazã în strãinãtate, din perspectiva nece-sitãþii existenþei unei aprobãri prealabile aautoritãþii naþionale competente ºi a existen-þei unui bun în sensul art.1 din Protocolulnr.1 adiþional la Convenþie.

Este de notat cã, prin hotãrârea pronun-þatã, Curtea a constatat încãlcarea art.6 dinConvenþie din cauza faptului cã nicireclamanta nu a fost audiatã de instanþã ºinici martorii propuºi de aceasta, precum ºidin cauza duratei excesive a procedurilorjudiciare ºi a celor administrative prealabile.

Hotãrârea Curþii, din aceastã perspectivã,nu se îndepãrteazã de la jurisprudenþa sa

constantã, astfel încât nu se impune oanalizã suplimentarã. Este interesantã însãopinia Curþii cu privire la condiþiile în carecheltuielile medicale efectuate dereclamantã puteau fi decontate.

Situaþia de faptReclamanta suferã de sclerozã multiplã.

La 1 aprilie 1994, Ministerul Sãnãtãþii dinFYRM a emis un certificat ce permitea bãnciiîn care tatãl reclamantei avea un depozit sãtransfere 20.000 USD în contul unui spitaldin SUA, pentru a acoperi cheltuielilemedicale determinate de tratamentul decare reclamanta urma sã beneficieze. Acestcertificat a fost emis în baza unui raportmedical întocmit de Clinica de Neurochirur-gie din Skopje, în care se arãta cã estenecesar ca reclamanta sã fie examinatã ºitratatã într-un spital din strãinãtate, în condi-þiile în care toate mijloacele de tratament dinþarã au fost epuizate.

În perioada 17.05.1994-28.06.1994,reclamanta a beneficiat de tratament înspitalul H.H.I. din SUA. În 12.07.1994,Clinica de Neurochirurgie din Skopje a emisun nou raport medical, în care se arãta cãeste imposibilã tratarea reclamantei în þarã,din cauza stãrii grave de sãnãtate a acesteiaºi programãrile existente la clinicã, fiindnecesar ca aceasta sã meargã la tratamentimediat sau cel mai târziu la mijlocul lunii.Raportul a fost semnat de trei medici, care

Cauza Mitkova c. Fosta Republicã Iugoslavã a Macedoniei.Condiþiile decontãrii din fondurile de asigurãri sociale de

sãnãtate a cheltuielilor efectuate pentru tratamentul medical înalt stat. Lipsa aprobãrii administrative prealabile. Inexistenþaunei speranþe legitime în sensul art. 1 din Protocolul nr.1 la

Convenþie


[1] Hotãrârea din 15.10.2015; cererea nr.48386/09, textul integral în limba englezã este publicat pe paginaweb http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-157698.


au confirmat cã este imposibil sã fie tratatãafecþiunea reclamantei în þarã, fiind posibilca tratamentul în strãinãtate sã previnãdeteriorarea progresivã a stãrii de sãnãtatea reclamantei.

La 29.11.1994, reclamanta a solicitatFondului de Asigurãri de Sãnãtate (încontinuare Fondul) sã emitã o decizie expost facto, prin care sã îi permitã sãefectueze tratamentul în spitalul H.H.I. dinSUA. Prin aceastã cerere, reclamanta nu asolicitat ºi rambursarea cheltuielilormedicale efectuate. La 08.12.1994 Fondula respins cererea, pe baza concluziilor uneicomisii medicale potrivit cãrora reclamantaputea fi tratatã în þarã. Reclamanta acontestat aceastã decizie, susþinând cã nuau fost avute în vedere rapoartele medicaleexistente. La 30.11.1995, MinisterulSãnãtãþii a respins plângerea administrativã,dupã ce a obþinut concluziile ComisieiMedicale de Contestaþii pentru Tratamentîn Strãinãtate. S-a reþinut cã posibilitãþile detratament existente în þarã nu fuseserãepuizate.

Reclamanta a contestat decizia Ministe-rului în instanþã, Curtea Supremã anulândaceastã decizie la 14.01.1998. S-a reþinutcã nu rezulta dacã reclamanta ar fi trebuitsã fie supusã unor analize sau sã urmezeun tratament prelungit ºi existau contradicþiiîntre opiniile medicale existente cu privirela epuizarea posibilitãþilor de tratament înþarã. Reanalizând cererea reclamantei, la09.07.1999, Ministerul a respins din noucontestaþia administrativã împotriva decizieiFondului din 08.12.1994.

La 07.07.1995, reclamanta a formulat ocerere separatã, prin care solicita Fonduluidecontarea cheltuielilor efectuate pentrutratamentul medical de care a beneficiat înspitalul H.H.I. din SUA. La 21.09.1995,Fondul a decis decontarea parþialã a acestorcheltuieli, în cuantum de 2% din sumapretinsã. La 12.11.1995 s-a dispus dimi-nuarea acestei decontãri la numai 10%, iarla 13.11.1995 s-a revenit asupra mãsurii,suma fiind majoratã la mai mult de 20%. La11.11.1996, Ministerul Sãnãtãþii a admiscontestaþia administrativã a reclamantei,

majorând aceastã sumã.Reclamanta a contesta în instanþã

aceastã soluþie, iar prin decizia din25.03.1998, Curtea Supremã a anulatdecizia Ministerului. S-a reþinut cã Fondul ºiMinisterul nu au stabilit dacã reclamantaputea fi tratatã în þarã în acord cu regulilestabilite prin actele normative aplicabile. S-amai reþinut cã aceste instituþii interpretaserãnormele aplicabile în sensul cã o persoanãnu poate beneficia de decontareacheltuielilor medicale efectuate în strãinãtatedacã nu obþinea o decizie prealabilã princare sã se aprobe tratamentul medical înalt stat. În opinia Curþii Supreme, aceastãinterpretare contravenea Legii privindprotecþia sãnãtãþii. Reanalizând contestaþiaadministrativã, Ministerul a respins-o dinnou, printr-o decizie din 06.01.1999, identicãcu aceea din 11.11.1996. Reclamanta acontestat aceastã decizie.

La 22.11.2000, Curtea Supremã a anulatatât decizia din 06.01.1999 cât ºi decizia din09.07.1999, reþinând cã Ministerul ar fitrebuit sã conexeze cererea de decontarea cheltuielilor cu cererea de emitere a uneitrimiteri la tratament în strãinãtate ºi ar fitrebuit sã decidã mai întâi asupra acesteiadin urmã, rezultatul fiind decisiv pentrusoluþionarea cererii de decontare acheltuielilor. Totodatã, Curtea Supremã astabilit pentru Minister obligaþia de a analizadacã reclamanta putea fi tratatã în þarã.

La 23.02.2001, Ministerul a anulat deciziadin 21.09.1995 ºi a emis o nouã decizie încare a reþinut, pe baza concluziilor uneicomisii medicale, cã reclamanta putea fitaratã în þarã, iar tratamentul efectuat înstrãinãtate nu putea fi considerat a fi fosturmat pe baza unei decizii a Fondului, astfelîncât reclamanta putea beneficia derambursarea unei pãrþi din cheltuieli, dar nuîn alt temei.

În urma contestaþiei reclamantei, deciziaMinisterului a fost anulatã de CurteaSupremã, care a reþinut cã acesta trebuiasã stabileascã dacã, la data efectuãriitratamentului, posibilitãþile de tratament înþarã fuseserã sau nu epuizate.


La 05.11.2004, Ministerul a emis o nouãdecizie prin care a respins contestaþiaadministrativã a reclamantei, în bazaComisiei Medicale de Contestaþii care astabilit cã în 1994 reclamanta putea fi tratatãîn þarã.

La 14.12.2006, Curtea Supremã a anulatdin nou decizia Ministerului, reþinândexistenþa unor dovezi medicale contradictoriicu privire la posibilitãþile de tratament în þarãºi dispunând consultarea medicilor care auemis raportul din 12.07.1994.

Dupã consultarea medicilor care au emisrespectivul raport, Ministerul a respins dinnou contestaþia la 08.10.2007 reþinând cãopinia acestora constituia numai opropunere pentru trimiterea la tratament înstrãinãtate însã evaluarea posibilitãþilor detratament în þarã respectiv în strãinãtate seface de comisia medicalã a Fondului.

Ministerul a mai reþinut cã o persoanãobþine dreptul de a beneficia de tratamentîn strãinãtate doar pe baza deciziei Fonduluiîntemeiatã pe concluziile comisiei medicalea acestuia în timp ce reclamanta a plecatpentru tratament în strãinãtate fãrã a obþineo astfel de decizie, pe baza proprieiaprecieri, în condiþiile la care la acel momentnu exista nici mãcar un raport al medicilorclinicii.

În aceste condiþii, Ministerul a consideratcã decontarea cheltuielilor medicale sepoate face numai în limita costurilor pe carele-ar fi implicat tratamentul în þarã.

Reclamanta a contestat aceastã deciziela Curtea Administrativã, care între timpdevenise competentã sã soluþioneze acesttip de cauze. Reclamanta a solicitat audiereamedicilor care au tratat-o ºi au emis raportulmedical iniþial.

La 22.01.2009, instanþa administrativã arespins contestaþia, într-o ºedinþã nepublicã,fãrã a analiza cererea de audiere a medicilorformulatã de reclamantã.

Instanþa a reþinut cã autoritãþile adminis-trative procedaserã corect, întrucât recla-

manta a urmat tratamentul în SUA, în bazapropriei aprecieri, în lipsa unei decizii aFondului ºi chiar a unui raport medical, ce afost obþinut dupã întoarcerea în þarã de laClinica de Neurochirurgie din Skopje, ceeace era contrat normelor aplicabile. Instanþaa analizat însã ºi susþinerile referitoare laimposibilitatea tratãrii în þarã a afecþiunii decare suferea reclamanta, reþinând chiar oopinie a clinicii de neurochirurgie, potrivitcãreia scleroza multiplã fusese întotdeaunatratatã în þarã, unde procedurile terapeuticesunt în acord cu standardele internaþionale.

Aprecierile CurþiiCurtea a reiterat opinia potrivit cãreia

„posesia” în sensul art. 1 din Protocolul nr.1adiþional la Convenþie protejeazã fie un bunexistent, inclusiv pretenþii, în legãturã cucare reclamantul poate susþine cã are celpuþin o speranþã legitimã, fie obþinereaexercitãrii efective a unui drept deproprietate, însã nu garanteazã dreptul dea obþine un drept de proprietate. Curteaconsiderã astfel cã nu poate fi vorba de osperanþã legitimã atunci când existã odisputã cu privire la corecta interpretare ºiaplicare a legii naþionale iar cerereareclamantului este respinsã de instanþelenaþionale (par.67-68)[2].

Curtea observã cã reclamanta a formulatcererea pentru a beneficia de tratament înstrãinãtate dupã ce a urmat acest tratamentºi s-a întors în þarã. Instanþa administrativãa respins în final cererea de decontareintegralã a cheltuielilor medicale conside-rând cã reclamanta a acþionat contrar legiiºi nici nu a obþinut acordul pentru a beneficiade tratament în strãinãtate în condiþiile încare comisia medicalã internã a constatatcã afecþiunea sa putea fi tratatã în þarã(par.69).

Curtea reitereazã faptul cã interpretarealegislaþiei naþionale este în competenþainstanþelor naþionale iar Curtea pune laîndoialã aceste interpretãri doar atunci cândconstatã un arbitrariu evident. În cauzã,Curtea reþine cã nimic nu poate conduce la

[2] Kopecky c. Slovaciei [MC], nr. 44912/98, par. 50; Anheuser-Busch Inc. c. Portugaliei [MC], nr. 73049/01,par. 65.

´


concluzia cã instanþa administrativã ainterpretat ºi aplicat legislaþia naþionalã înmod evident eronat sau a ajuns la concluziiarbitrare. Mai mult, nu existã nicio dovadã caresã conducã la concluzia cã hotãrâreapronunþatã de instanþa administrativã eracontrarã jurisprudenþei constante privindaplicarea legislaþiei relevante în cauzã (par. 70).

Curtea concluzioneazã astfel cã, încircumstanþele cauzei, nu existã o „posesie”în sensul art. 1 din Protocolul nr.1 adiþionalla Convenþie ºi, ca urmare, plângerea esteincompatibilã ratione materie cu prevederileConvenþiei, în sensul at.35 par. 3 (a) ºitrebuie respinsã în conformitate cu art.35par. 4 din Convenþie.

Scurte observaþii cu privire la hotãrâreDeºi, în cursul îndelungatei proceduri

judiciare, instanþa naþionalã a decis cã artrebui analizat în concret dacã reclamantaputea fi tratatã în þarã sau trebuia sãbeneficieze de tratament în strãinãtate, iarCurtea a reþinut încãlcarea art.6 dinConvenþie pentru motivul cã, în pofidaacestor hotãrâri, instanþa administrativã nua permis nici audierea reclamantei dar nicia medicilor care emiseserã raportul medicaliniþial, în calitate de martori (par. 61, 62),aceste aspecte au fost avute în vedere doarsub aspect procedural, în sensul cã nu a

existat nicio justificare pentru a refuzaaudierea publicã în cauzã. Curtea nu areþinut aceste împrejurãri în analiza sareferitoare la condiþiile în care reclamantaputea beneficia de tratament medical înstrãinãtate.

Astfel, Curtea a reþinut interpretareainstanþelor naþionale datã legislaþieiaplicabile, în sensul cã reclamanta trebuiasã obþinã anterior o autorizare din parteaautoritãþii administrative competente pentrua putea beneficia de tratament în strãinãtate.Din aceastã perspectivã, Curtea nuanalizeazã dacã etapa obþinerii autorizãriiprealabile ar putea fi omisã în cazul uneiurgenþe medicale sau în alte condiþii.

Totuºi, Curtea a reþinut ca argumentsuplimentar ºi faptul cã, oricum, în cazulreclamantei, s-a stabilit cã putea beneficiade tratament medical în þarã. Deºi acestargument nu pare a fi decisiv, poate lãsaposibilitatea unei analize diferite în situaþiaîn care, deºi nu a fost obþinut acordulprealabil al autoritãþii administrative, seconstatã totuºi cã afecþiunile reclamantuluinu pot fi tratate decât în strãinãtate.

În aceastã privinþã este de reamintit ºiOrdonanþa Curþii de Justiþie a Uniunii Euro-pene (Camera a opta) din 11 iulie 2013[3]

pronunþatã în cauza Luca împotriva Caseide Asigurãri de Sãnãtate Bacãu (C-430/12)[4] ºi, în special, Hotãrârea Curþii de

[3] ECLI:EU:C:2013:467.[4] CJUE a decis urmãtoarele:„Articolul 49 CE ºi articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind

aplicarea regimurilor de securitate socialã în raport cu lucrãtorii salariaþi, cu lucrãtorii care desfãºoarã activitãþiindependente ºi cu membrii familiilor acestora care se deplaseazã în cadrul Comunitãþii, în versiunea modificatãºi actualizatã prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificatprin Regulamentul (CE) nr. 592/2008 al Parlamentului European ºi al Consiliului din 17 iunie 2008, nu se opunîn principiu unei reglementãri a unui stat membru care condiþioneazã rambursarea integralã a cheltuielilor aferenteîngrijirilor spitaliceºti acordate în alt stat membru de obþinerea unei autorizaþii prealabile. În schimb, acestearticole se opun unei astfel de reglementãri interpretate în sensul cã exclude, în toate cazurile, rambursareaintegralã de cãtre instituþia competentã a cheltuielilor aferente unor astfel de îngrijiri acordate fãrã autorizaþieprealabilã. Atunci când un refuz al rambursãrii, motivat numai de absenþa autorizaþiei prealabile, a cheltuieliloraferente îngrijirilor spitaliceºti acordate în alt stat membru ºi achitate de persoana asiguratã nu este, þinândseama de împrejurãrile specifice, întemeiat, cheltuielile aferente îngrijirilor menþionate trebuie rambursate deinstituþia competentã persoanei asigurate în cauzã în limita cuantumului stabilit de legislaþia acestui stat membru.În situaþia în care cuantumul respectiv este inferior celui care ar fi rezultat din aplicarea legislaþiei în vigoare înstatul membru al cãrui rezident este asiguratul în cazul spitalizãrii sale în acest din urmã stat, instituþia competentãtrebuie sã acorde în plus o rambursare suplimentarã corespunzãtoare diferenþei dintre aceste douã valori, înlimita cheltuielilor efectuate în realitate.

Atunci când un astfel de refuz este întemeiat, persoana asiguratã poate solicita, în temeiul articolului 49 CE,rambursarea cheltuielilor aferente îngrijirilor spitaliceºti numai în limita acoperirii garantate de regimul de asigurãride sãnãtate la care este afiliatã.


Justiþie a Uniunii Europene (Camera a treia)din 9 octombrie 2014[5] pronunþatã în cauzaPetru împotriva Casei Judeþene de Asigurãride Sãnãtate Sibiu ºi a Casei Naþionale deAsigurãri de Sãnãtate (C-268/13) în care s-astabilit cã „Articolul 22 alineatul (2) al doileaparagraf din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 […] trebuieinterpretat în sensul cã autorizaþia solicitatãconform alineatului (1) litera (c) punctul (i)al aceluiaºi articol nu poate fi refuzatã atuncicând tratamentul spitalicesc în cauzã nupoate fi acordat în timp util în statul membru

de reºedinþã al asiguratului social din cauzalipsei medicamentelor ºi a materialelormedicale de primã necesitate. Aceastãimposibilitate trebuie apreciatã la nivelulansamblului spitalelor din acest stat membruapte sã acorde tratamentul respectiv ºi înraport cu intervalul de timp în care acestadin urmã poate fi obþinut în timp util”.

Desigur, aceste decizii pot fi avute învedere într-o eventualã cauzã cu care estesesizatã Curtea Europeanã a DrepturilorOmului numai în mãsura în careRegulamentul (CEE) nr. 1408/71 ar fiaplicabil reclamantului.

[5] ECLI:EU:C:2014:2271


1. Situaþia de faptReclamanta a fost adoptatã de mama sa,

la 17 ani, în 1972, aceasta având deja oaltã fatã adoptatã, cele douã devenindsurori. Mama acestora a decedat în 1986,iar în 2003 cele douã surori au beneficiatde eliberarea unui titlu de proprietate asupraunei suprafeþe de 10 ha de pãdure.Reclamanta a formulat o acþiune de partajºi, în cursul acestui proces, sora sa a depuso acþiune în anularea adopþiei reclamantei,pretinzând cã scopul principal al adopþieiurmãrit de mama sa a fost acela ca adoptatasã îi asigure suport emoþional ºi financiar lao vârstã înaintatã ºi sã o ajute la treburilezilnice, iar unicul scop urmãrit de adoptatãera acela de a obþine dreptul de moºtenire.Reclamanta s-a apãrat, susþinând cãprincipalul motiv pentru care sora sa aintrodus acþiunea a fost acela de a oîndepãrta de la moºtenirea celor 10 ha depãdure. A arãtat cã legalitatea adopþiei nua fost niciodatã pusã la îndoialã anterior,deºi trecuserã 31 ani de la încheierea sa.

Tribunalul Suceava a admis cererea deanulare a adopþiei, reþinând cã aceasta nufusese încheiatã în scopul reglementat deCodul familiei. A reþinut cã unicul scop aladopþiei a fost asigurarea intereselorpatrimoniale ale mamei ºi ale copiluluiadoptat, iar nu sã se asigure o viaþã maibunã celei adoptate. Reclamanta a formulatapel, arãtând cã trãise cu mama a adoptivãde la 9 ani, deºi o adoptase când împlinise17 ani. Relaþia de familie stabilitã între ea ºimama sa adoptivã a fost doveditã cu martori

ºi atestatã într-un raport de anchetã socialãîncheiat de autoritãþi când au desfãºuratinvestigaþia legatã de încheierea adopþiei.Sentinþa tribunalului a fost menþinutã deCurtea de Apel Suceava, cu o opinieseparatã care statua cã adopþia nu fuseseimproprie, cã scopul ei principal a fostbunãstarea adoptatei, care se nãscuseîntr-o familie cu 8 copii ºi dificultãþi financiare.


2.1. Asupra art. 8 din ConvenþieReclamanta s-a plâns de încãlcarea

dreptului sãu la viaþa privatã ºi de familiedin cauza anulãrii adopþiei prin deciziinelegale pronunþate de instanþele române,invocând art. 6 par. 1 ºi art. 8 din Convenþie.

Curtea a reiterat cã anterior a stabilit cãatât timp cât art. 8 din Convenþie nu conþinecerinþe procedurale explicite, procedura depronunþare a deciziilor de naturã sã producãingerinþe trebuie sã fie echitabilã ºi sãrespecte interesele garantate de art. 8 dinConvenþie (Kutzner c. Germaniei, nr. 46544/99, par.56, Kurochkin c. Ucrainei, nr. 42276/08, par. 31, 20 mai 2010).

Curtea a apreciat, aºadar, cã plângereareclamantei va fi examinatã doar subaspectul art. 8 din Convenþie. Curtea a notatcã deciziile instanþelor prin care adopþiareclamantei a fost declaratã nulã i-au afectatviaþa sa privatã ºi de familie în mod direct,iar plângerea are legãturã cu viaþa sa privatãºi de familie, fiind aplicabil art. 8 dinConvenþie.

Cauza Zaieþ împotriva României

Hotãrârea din 24 martie 2015Cererea nr. 44958/05

Anularea adopþiei, dupã 31 de ani de când aceasta se încheiase, la cererea surorii adoptatei,a constituit o ingerinþã nejustificatã în dreptul reclamantei la respectarea vieþii sale de familie,garantat de art. 8 din Convenþie. Anularea unei adopþii trebuie sã aibã ca suport considerentesuficiente ºi cu greutate nu numai în interesul copilului, dar care sã respecte principiul securitãþiijuridice.


A) Cu privire la existenþa unei ingerinþeCurtea a reiterat cã relaþiile dintre un

pãrinte adoptiv ºi un copil adoptat sunt caregulã de aceeaºi naturã ca o relaþie defamilie protejatã de art. 8 din Convenþie, iaraceastã relaþie creatã de o adopþie legalãpoate fi suficientã pentru a atrage acelaºirespect ca acela datorat pentru o relaþie defamilie protejatã art. 8 din Convenþie (Pini ºialþii c. României, par. 140 ºi 148).

În speþã, Curtea a considerat cã anulareaadopþiei, dupã 31 de ani de la data cândaceasta se încheiase, la cererea suroriiadoptatei, a constituit o ingerinþã în dreptulreclamantei la respectarea vieþii sale defamilie, garantat de art. 8 din Convenþie.

B) Cu privire la justificarea ingerinþeiAceastã ingerinþã poate fi consideratã

justificatã doar dacã sunt îndeplinitecondiþiile prevãzute de al doilea paragraf alart. 8: ingerinþa sã fie legalã, sã aibã un scoplegitim ºi sã fie necesarã într-o societatedemocraticã (Smith ºi Grady c. RegatuluiUnit, par. 72). Noþiunea de necesitateimplicã faptul ca ingerinþa sã corespundãunei nevoi sociale imperioase ºi în particular,sã fie proporþionalã unui scop legitim (Savinyc. Ucrainei, par. 47, 2008).

i) ingerinþã legitimãExpresia implicã necesitatea ca mãsura

sã aibã o bazã legalã în dreptul intern; sereferã, de asemenea, la calitatea legii îndiscuþie, impunând ca dispoziþia legalã sãfie compatibilã cu statul de drept ºi accesibilãpersoanei vizate, care sã aibã posibilitateasã prevadã consecinþele legii pentru sine(Liberty ºi alþii c. Regatului Unit, par. 59,2008).

În cauzã, Curtea a observat cã, la data lacare sora reclamantei a introdus acþiunea,prevederile relevante privind adopþia eraureglementate de O.U.G. nr. 25/1997. La 26iunie 2004, dupã ce prima instanþã apronunþat hotãrârea, dar în timp ce cauzase afla în apel, Legea adopþiei nr. 273/2004a intrat în vigoare. Curtea a mai notat cãdecizia privind anularea adopþiei a fostpronunþatã în urma unei acþiuni a suroriireclamantei, aceasta fiind la rându-i

adoptatã de mama sa. Reclamanta asusþinut astfel cã sora sa nu avea calitateprocesualã activã pentru a contesta adopþia,întemeindu-se pe prevederile Codului deprocedurã civilã ºi invocând lipsa interesuluilegitim al surorii sale. Prima instanþã arespins excepþia, reþinând existenþainteresului legitim în obþinerea anulãrii titluluide proprietate asupra celor 10 ha de pãdure.Conform art. 22 din O.U.G. nr. 25/1997, doarun adoptat care a ajuns la vârsta de 10 anisau Comisia de Protecþie a Copilului potcontesta adopþia, numai în interesulcopilului.

Decizia curþii de apel a fost pronunþatã latrei luni de la intrarea în vigoare a Legiiadopþiei, care stabilea (art. 57) cã, dupã ceun adoptat dobândeºte capacitate deplinãde exerciþiu, doar adoptatul poate invocamotive de anulare a adopþiei. Deºireclamanta nu a invocat excepþia lipseicalitãþii procesuale active în faþa curþii deapel, instanþa putea invoca din oficiu, în bazarolului sãu activ, aceastã excepþie, cu atâtmai mult cu cât era o excepþie absolutã ºiperemptorie. Având în vedere acesteconsiderente, Curtea a arãtat cã areserioase îndoieli asupra faptului cã mãsuraanulãrii adopþiei a respectat legea, în sensulart. 8 din Convenþie.

ii) scopul legitimCurtea a constatat cã anularea adopþiei

nu a servit intereselor persoanelor în cauzã,nici ale adoptatei, nici ale mameiadoptatoare. Principala consecinþã a anulãriia fost întreruperea legãturii de familie cumama sa decedatã ºi pierderea drepturilorde moºtenire în favoarea surorii sale. Avândîn vedere ºi faptul cã acþiunea în anulare afost iniþiatã de sora sa, Curtea a exprimatserioase îndoieli cã un scop legitim a fosturmãrit prin deciziile criticate.

i i i) necesitatea într-o societatedemocraticã

Curtea a reiterat faptul cã, pentru a deter-mina dacã mãsurile luate erau necesareîntr-o societate democraticã, trebuia sãverifice dacã, în împrejurãrile cauzei, moti-varea luãrii acestor mãsuri a fost relevantã


ºi suficientã, în vederea atingerii scopurilorprevãzute de art. 8 par. 2 (Moser c. Austriei,par. 64).

Nu este atribuþia Curþii de a se substituiautoritãþilor naþionale, ci mai degrabã de averifica, potrivit Convenþiei, mãsurile pe careautoritãþile le-au luat în exercitareaatribuþiilor. Chiar ºi luând în considerarefaptul cã autoritãþile naþionale beneficiazãde o marjã largã de apreciere referitor lanecesitatea anulãrii adopþiei (Kurochkin c.Ucrainei, par. 52, Ageyevy c. Rusiei, par.127), Curtea trebuie sã fie convinsã cã înacest caz particular existã circumstanþe carejustificã anularea adopþiei dupã 31 ani de laîncheierea sa.

Curtea a notat cã în situaþia în care olegãturã de familie a fost deja stabilitã, Statultrebuie sã acþioneze, în principiu, într-unmod de naturã a menþine aceastã legãturã.Despãrþirea familiei constituie o ingerinþãfoarte gravã. O astfel de mãsurã trebuie sãaibã ca fundament considerente suficienteºi cu greutate nu numai privind interesulcopilului (Scozzari ºi Giunta c. Italiei, par.148), dar care sã respecte principiulsecuritãþii juridice.

În cauzã, Curtea a observat cã motivulanulãrii adopþiei s-a întemeiat pe consi-derentele instanþelor legate de faptul cãsingurul scop al adopþiei a fost asigurareaintereselor patrimoniale al mamei adopta-toare ºi ale copilului adoptat, iar adopþia nufusese încheiatã pentru a asigura o viaþãmai bunã pentru cel adoptat.

Curtea a constatat, ca regulã, faptul cãreglementãrile legale privind adopþia suntdestinate în principal beneficiului protecþieicopilului. În mod obiºnuit, direcþiile deprotecþie a copilului vor încerca sã obþinã oanulare a adopþiei în baza unei hotãrâri carestabileºte cã pãrintele e inapt sã creascãcopilul, iar alte mãsuri legale servescinteresului copilului. Anularea adopþiei nueste vãzutã ca o mãsurã împotriva copiluluiadoptat ºi nu poate fi justificatã de scopuldezmoºtenirii unui copil adoptat, la 18 anidupã decesul mamei adoptive ºi la 31 deani de la adopþie. Curtea a notat, de

asemenea, faptul cã, potrivit art. 57 dinLegea adopþiei nr. 273/2004, intratã învigoare la 1 ianuarie 2015, doar copiluladoptat poate contesta validitatea adopþieidupã ce a dobândit capacitate deplinã deexerciþiu. Dacã dovezi ulterioare relevãîmprejurarea cã o adopþie încheiatã a fostîntemeiatã pe probe frauduloase sauînºelãtoare, interesul copilului trebuie sãrãmânã prioritar în soluþionarea unui procesprivind orice prejudiciu cauzat de pãrinteleadoptator ca rezultat al adopþiei nelegale.

Faþã de cele analizate, Curtea a apreciatcã hotãrârile instanþelor interne privindanularea adopþiei nu se întemeiau pe motivesuficiente ºi relevante pentru a justifica oasemenea ingerinþã în viaþa de familie areclamantei. Argumentele cuprinse înhotãrâri sunt mai degrabã vagi ºi nu oferã ojustificare suficientã pentru luarea uneiasemenea mãsuri radicale.

Curtea a constatat încãlcarea art. 8 dinConvenþie.


Reclamanta s-a plâns cã dreptul sãu deproprietate a fost încãlcat, de vreme ce,dupã anularea adopþiei, ºi-a pierdut titlul deproprietate pentru 5 ha de teren, bun imobilmoºtenit de la mama sa.

Curtea a reþinut, având în vedere consta-tãrile referitoare la art. 8 din Convenþie ºifaþã de aspectul cã pretinsa încãlcare a art.1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþieeste direct legatã de procedurile care aucondus la încãlcarea art. 8 din Convenþie,cã a existat, de asemenea, o încãlcare aart. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Con-venþie (Marckx c. Belgiei, 13 iunie 1979, Inzec. Austriei, 28 octombrie 1987, par. 38-40,Mazurek c. Franþei, nr. 34406/97, par. 41-43,Fabris c. Franþei [MC], nr. 16574/08, par.51-55).

Curtea a constatat încãlcarea art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie.

3. Satisfacþia echitabilãCurtea a reiterat faptul cã, dacã unul sau

mai multe capete ale cererii de acoperire a


prejudiciului nu pot fi calculate precis saudistincþia dintre prejudiciul patrimonial ºi celnepatrimonial se dovedeºte dificilã, poatedecide sã stabileascã o despãgubire globalã(Comingersoll S.A. c. Portugaliei [MC], nr.35382/97, par. 29). Deoarece s-a reþinutîncãlcarea atât a art. 8 din Convenþie, cât ºi

a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie, în afara unui prejudiciu material,reclamanta trebuie sã fi trecut printr-osuferinþã psihicã. Prin urmare, Curtea aconsiderat rezonabil sã acorde reclamanteio despãgubire de 30.000 EUR, pentruacoperirea întregului prejudiciu.

189JurisClasor CEDO – Noiembrie 2015

NoiembrNoiembrNoiembrNoiembrNoiembrie 2015ie 2015ie 2015ie 2015ie 2015

190 JurisClasor CEDO – Noiembrie 2015


Cuprins

Anul V (2015)

JurisClasor CEDO - Noiembrie 2015

Cauza Mischie împotriva Românieii ............................................................................... 193


1. Situaþia de faptÎn noiembrie 2002 a fost începutã urmã-

rirea penalã împotriva reclamantului, acestafiind suspectat cã a introdus ilegal înRomânia, în anul 1997, o armã de vânã-toare, pe care a cumpãrat-o din Elveþia.

În cursul anilor 2003 ºi 2004 reclamantula fost audiat de parchet de mai multe ori. Ela recunoscut cã a cumpãrat-o, la 11 octom-brie 1997, de la un armurier din Lausanne,fiind în compania a trei persoane, printrecare B.E., rezident elveþian de origineromânã. Constatând seara cã arma nufuncþioneazã, a lãsat-o la B.E., pentru a fireparatã la acelaºi armurier. ªi-a recuperatarma la 9 februarie 2003, în aeroportul dinRoma, unde B.E. s-a deplasat cu acestscop. Nu a declarat arma nici la aeroportuldin Roma ºi nici la cel din Bucureºti, deoa-rece personalul aeroportului nu i-a verificatbagajele, deºi arma nu a fost ascunsã. Aveaintenþia de a face demersurile necesare, labiroul vamal de la domiciliul sãu, ceea ce aºi fãcut.

Parchetul a audiat mai mulþi martori,dintre care douã persoane care au fostprezente la momentul cumpãrãrii armei,ºoferul reclamantului, persoanã care fãceaparte din asociaþia localã de vânãtoare ºisoþia reclamantului. Toþi aceºtia au confirmatvarianta reclamantului, cu privire la cumpã-rarea armei de vânãtoare, dar niciuna nu aputut da date directe ºi exacte cu privire lamaniera în care reclamantul a introdus armaîn România. ªoferul reclamantului a declaratcã, la 9 februarie 2003, atunci când aîncãrcat la aeroport bagajele reclamantului,i se pare cã a vãzut o armã.

La 21 iulie 2003, Institutul de Crimina-listicã a întocmit raportul balistic în cauzã.Potrivit concluziilor acestuia, arma recla-mantului prezenta urme de degradare, prinfolosirea unei ºurubelniþe neadaptate, iarintervenþia a fost probabil efectuatã de unneprofesionist în domeniul armelor.

La 9 septembrie 2004 B.E. a fost interogatprin comisie rogatorie, de un judecãtor deinstrucþie din cantonul Vaud, în prezenþaunui inspector de poliþie ºi a unui grefierelveþian. Acesta a declarat cã a fost prezentla momentul cumpãrãrii armei, dar nu a maivãzut-o dupã aceea. A precizat cãreclamantul l-a sunat cu puþin timp în urmã,cerându-i sã confirme varianta sa cu privirela situaþia de fapt, respectiv cu privire lapretinsa deplasare la aeroportul din Roma,dar l-a refuzat.

Prin rechizitoriul din 25 ianuarie 2005,Parchetul de pe lângã Tribunalul Gorj l-atrimis pe reclamant în judecatã, pentruinfracþiunile de nerespectare a regimuluiarmelor ºi muniþiilor, fals ºi contrabandã.Întemeindu-se în special pe concluziileraportului de expertizã ºi pe declaraþia luiB.E., parchetul considerã cã reclamantul aintrodus ilegal în þarã, în 1997, arma devânãtoare, fãrã sã o declare, iar dupãdeclanºarea urmãririi penale împotriva sa aconceput un plan pentru a face sã se creadãcã nu a introdus-o decât în anul 2003.Parchetul a solicitat audierea tuturormartorilor, printre care ºi B.E..

Printr-o hotãrâre din 25 octombrie 2005,tribunalul l-a achitat pe reclamant. Acesta aînlãturat declaraþia datã de B.E., în cursulurmãririi penale, pe motiv cã aceasta nu se

Cauza Mischie împotriva României

Hotãrârea Secþiei a III-a din 16 septembrie 2014Cererea nr. 50224/07

Încãlcarea art. 6 par. 1 din Convenþie, deoarece instanþa de recurs a dispus condamnareainculpatului fãrã audierea martorilor audiaþi de instanþa de fond.


coroboreazã cu alte probe. A concluzionatcã reclamantul a introdus arma în Româniaîn februarie 2003, fãrã a face demersurilelegale, dar cã, având în vedere circum-stanþele comiterii faptei, aceasta nu prezintãgradul de pericol social al unei infracþiuni.I-a aplicat reclamantului o amendãadministrativã de 1000 de lei.

Parchetul a formulat apel împotrivasentinþei tribunalului, pe motiv cã s-a reþinuto situaþie de fapt greºitã. Parchetul s-aîntemeiat pe declaraþia lui B.E. ºi pe lipsaunei probe directe cu privire la pretinsareparare a armei în Elveþia, motivând cã niciun martor direct nu a confirmat tezaintroducerii armei în România în 2003.

Printr-o hotãrâre din 20 octombrie 2003,Curtea de Apel Craiova a respins apelulparchetului ºi a menþinut sentinþa primeiinstanþe. În ce priveºte declaraþia lui B.E.,curtea de apel a constatat cã aceasta a fostfãcutã în cursul urmãririi penale, înlãturând-ope motive de echitate a procedurii. Invocândhotãrârile adoptate în cauzeleUnterpertinger c. Austriei, Delta c. Franþeiºi Lüdi c. Elveþiei, curtea de apel a reþinutcã o condamnare bazatã pe declaraþiilefãcute în timpul urmãririi penale, de unmartor pe care reclamantul a putut apoi sã-linterogheze, pentru a-i verifica credibilitatea,contravine dreptului la un proces echitabil.

Parchetul a formulat recurs, întemeiat, caºi apelul, pe eroarea de fapt reþinutã deinstanþã. Parchetul a susþinut cã B.E. erasingura persoanã care putea da informaþiiprecise cu privire la achiziþionarea armei ºicu privire la activitãþile pe care reclamantulle-a desfãºurat apoi ºi a reproºat curþii deapel cã nu a fãcut demersuri pentru audiereadirectã ºi nemijlocitã a acestuia, deºi areþinut cauza pentru judecare aproape unan.

Recursul a fost înregistrat la Înalta Curtede Casaþie ºi Justiþie. În ºedinþa din 18 aprilie2007, instanþa supremã l-a audiat peinculpat, care ºi-a menþinut declaraþia.Aceasta nu a procedat la o nouã audiere amartorilor.

Printr-o hotãrâre din 25 aprilie 2007,Înalta Curte a admis recursul parchetului ºia dispus condamnarea reclamantului lapedeapsa de 1 an închisoare, cu suspen-darea executãrii pedepsei. Pentru a ajungela aceastã concluzie, Înalta Curte a procedatla examinarea tuturor elementelor de probãadministrate în cauzã. În ceea ce priveºtedeclaraþia lui B.E., instanþa supremã a reþinutcã instanþele de fond ºi de apel au înlãturatîn mod greºit declaraþia acestuia, ca fiindnesincerã. S-a reþinut cã acesta a fost audiatprin comisie rogatorie, la 9 septembrie 2004,ºi cã a declarat cã nu a deþinut arma între11 octombrie 1997 ºi 9 februarie 2003,sigura datã când a vãzut arma fiind atuncicând a fost achiziþionatã de inculpat, iarulterior nu a mai vãzut-o. Martorul a maideclarat cã a fost contactat de inculpat cucâteva luni în urmã, acesta cerându-i sãdeclare, în eventualitatea unei audieri, cãel a deþinut arma, cã a reparat-o ºi cã s-aîntâlnit cu reclamantul în aeroport pentru ai-o restitui. Cu privire la aceastã declaraþie,s-a reþinut cã a fost luatã în mod legal, înconformitate cu Convenþia europeanãprivind cooperarea judiciarã în materiepenalã ºi cu Protocoalele adiþionale aleConvenþiei, pe care România le-a ratificat,iar inculpatul a avut posibilitatea de a adresamartorului întrebãri în scris, astfel încâtargumentele potrivit cãrora inculpatul nu abeneficiat de un proces echitabil au fostconsiderate neîntemeiate.

Înalta Curte a reþinut declaraþia lui B.E.ca fiind credibilã, pe motiv cã acesta nu s-arfi expus riscului de a suporta sancþiunipenale pentru posesia ºi transportul armeila aeroportul din Roma, iar în plus, mãsurilede securitate pe aeroport au fost sporitedupã anul 2001. Înalta curte a reþinut cãdeclaraþia lui B.E. se coroboreazã cudeclaraþiile celorlalte douã persoane carel-au însoþit pe reclamant în Elveþia, niciunanedeclarând cã reclamantul ar fi lãsat armala B.E. Raportul de expertizã a concluzionat,de asemenea, repararea superficialã aarmei, fapt ce contrazice teza reclamantuluipotrivit cãreia el ar fi lãsat arma în Elveþia,


pentru a fi reparatã de armurier. În cepriveºte declaraþia ºoferului reclamantului,s-a reþinut cã aceasta nu constituie o probãdirectã, pentru cã acesta nu a declaratniciodatã cã a vãzut efectiv arma. În sfârºit,nici un alt element nu dovedeºte cãreclamantul ar fi introdus arma în Româniaîn anul 2003.

2. Aprecierile CurþiiReclamantul susþine cã nu a beneficiat

de un proces echitabil în speþã, deoarece afost condamnat de o instanþã de recurs fãrãa fi administrate direct probele, deºi acesteaau fost considerate insuficiente pentrucondamnare, de cãtre instanþele inferioare,care au dispus achitarea lui.

2.1. Asupra art. 6 par. 1 din ConvenþieCurtea reaminteºte cã modalitãþile de

aplicare a articolului 6 procedurilor în cãilede atac depind de caracteristicile acestora;trebuie sã se þinã seama de ansamblulprocedurii interne ºi de rolul devolutiv alinstanþei de recurs în ordinea juridicãnaþionalã. Atunci când o audiere publicã aavut loc în primã instanþã, absenþadezbaterilor publice în apel poate fi justificatãde particularitãþile procedurii în discuþie,având în vedere natura cãii de atac interne,întinderea competenþelor instanþei de apel,maniera în care interesele recurentului aufost expuse ºi protejate în mod real în faþaacesteia ºi în special natura chestiunilor pecare aceasta le are de tranºat (Botten c.Norvegiei).

Pe de altã parte, Curtea a statuat cã,atunci când o instanþã de recurs estecompetentã sã examineze o cauzã atât înfapt cât ºi în drept, putând aprecia înansamblu chestiunea vinovãþiei saunevinovãþiei, ea nu poate, din motive deechitate a procedurii, sã decidã asupraacestor aspecte fãrã a aprecia în mod directasupra declaraþiei persoanei acuzate, caresusþine cã nu a sãvârºit infracþiunea(Ekbatani c. Suediei, hotãrârea din 26 mai1988, par. 32 ºi Constantinescu c. României,nr. 28871/95, par. 55).

Curtea reaminteºte de asemenea cã, înceea ce priveºte admisibilitatea probelor,revine în principiu instanþelor internecompetenþa de a aprecia cu privire larelevanþa acestora, Curtea pãstrând doarcompetenþa de a stabili dacã procedura înansamblul ei, respectiv dacã modul deprezentare a mijloacelor de probã a avut uncaracter echitabil (Garcia Ruiz c. Spaniei).Astfel cã “deºi revine instanþei interne, înprincipiu, competenþa de a decide cu privirela oportunitatea citãrii unui martor (…)circumstanþe excepþionale pot conduceCurtea la concluzia cã neaudierea uneipersoane este incompatibilã cu articolul 6”(Bricmont c. Belgiei).

Revenind la speþã, Curtea observã cãÎnalta Curte l-a audiat nemijlocit pereclamant, dar l-a condamnat fãrã sã ascultedin nou martorii care au fost audiaþi de primainstanþã ºi de instanþa de apel, care l-auachitat. În aceastã privinþã, Curtea noteazãcã a constatat deja, în cauze similare, cãrolul Înaltei Curþi nu era limitat doar lachestiuni de drept. Procedura în faþainstanþei de recurs este una completã, careurmeazã aceleaºi reguli din faþa instanþei defond, instanþa de recurs putându-sepronunþa atât cu privire la situaþia de fapt,cât ºi cu privire la dreptul aplicabil. Instanþade recurs putea decide fie menþinereaachitãrii reclamantului, fie condamnareaacestuia, dupã aprecierea completã aproblemei vinovãþiei sau nevinovãþiei sale,putând administra ºi noi mijloace de probã(Dãnilã c. României, Gãitãnaru c. României,Manolachi c. României, Vãduva c.României).

În speþã, Înalta Curte s-a prevalat de adoua posibilitate, dar fãrã a examina din nouelementele de probã. Curtea noteazã cãprima instanþã ºi instanþa de apel au reþinutcã reclamantul a introdus arma în Româniaîn anul 2003, fãrã a face demersurile legale,dar l-au achitat, deoarece, având în vederecircumstanþele comiterii faptei, au consideratcã aceasta nu prezintã gradul de pericolsocial al unei infracþiuni. În schimb, ÎnaltaCurte a reþinut, pe baza aceloraºi elemente


de probã, cã reclamantul a introdus arma înRomânia în octombrie 1997 ºi cã o astfelde faptã întruneºte elementele constitutiveale unei infracþiuni, aplicându-i o pedeapsãde un an închisoare, cu suspendareacondiþionatã a executãrii pedepsei.

Curtea considerã cã o astfel de analizãnu este limitatã, aºa cum susþine Guvernul,doar la o chestiune de drept, mai exact ceaa calificãrii juridice a faptelor. Curtea noteazãcã Înalta Curte a furnizat o nouã interpretarea faptelor, reþinând cã reclamantul a introdusarma în România la o data anterioarã celeireþinute de instanþele inferioare, ºi cã acestaeste vinovat de sãvârºirea infracþiunii. Înconsecinþã, aceasta a agravat situaþiareclamantului, condamnându-l la opedeapsã cu închisoarea.

În plus, pentru a se pronunþa astfel, ÎnaltaCurte a procedat la o nouã interpretare adeclaraþiilor persoanelor pe care nu le-aaudiat nemijlocit. Ea a desfiinþat motivãrileinstanþelor inferioare, care l-au achitat pereclamant, pe baza depoziþiilor martoriloraudiaþi nemijlocit. Dacã instanþa de recursare competenþa de a aprecia diferiteleelemente de probã, aceasta nu poate sãconstate vinovãþia reclamantului pe bazaaceloraºi declaraþii, care au fost de naturãsã inducã primei instanþe un dubiu cu privirela temeinicia acuzaþiilor aduse acestuia,astfel încât au determinat-o sã adopte osoluþie de achitare. În aceste condiþii,omisiunea Înaltei Curþi de a audia nemijlocitaceste persoane, înainte de a reþinevinovãþia reclamantului, a limitat considerabilposibilitãþile apãrãrii (Gãitãnaru c. României,Vãduva c. României, Lacadena Calero c.Spaniei).

În sfârºit, întrucât Guvernul a subliniat cãreclamantul nu a solicitat audierea martorilorîn faþa instanþei de recurs, Curtea apreciazãcã instanþa de recurs era þinutã sã ia dinoficiu mãsuri pozitive în acest scop, chiardacã reclamantul nu a solicitat expres acest

lucru (Dãnilã c. României). În plus, Curteanoteazã cã nu se poate reproºa recla-mantului o lipsã de interes pentru proces (acontrario Bragadireanu c. României).

Aceste elemente permit Curþii sãconcluzioneze cã soluþia de condamnare areclamantului, pentru introducerea ilegalã aunei arme de vânãtoare în România,adoptatã în absenþa audierii nemijlocite amartorilor, atunci când acesta a fost achitatde douã instanþe inferioare, nu corespundeexigenþelor unui proces echitabil, în sensulart. 6 din Convenþie.

A avut loc, aºadar, o încãlcare a art. 6par. 1 din Convenþie.


plãteascã reclamantului, în termen de 3 lunide la rãmânerea definitivã a hotãrârii, sumade 3.000 EUR, cu titlu de daune morale.

4. Autoritãþi potenþial responsabilePuterea legislativã este responsabilã

deoarece nu a reglementat în modcorespunzãtor procedura judecãþii în faþainstanþei de recurs (instituind obligativitateaaudierii martorilor de instanþa de recurs, încazul achitãrii inculpatului de instanþeleinferioare).

Puterea judecãtoreascã este respon-sabilã, deoarece instanþa de recurs a dispuscondamnarea reclamantului fãrã a reaudiamartorii audiaþi de instanþele de fond.

5. Consecinþele hotãrâriiÎn urma modificãrii Codului de procedurã

penalã, prin Legea nr. 356/2006, esteobligatorie audierea inculpatului de instanþade recurs, atunci când instanþele de fondnu au dispus condamnarea acestuia. Nueste însã reglementatã nici în prezentobligativitatea instanþei de control judiciar dea reaudia martorii, în cazul în care inculpatula fost achitat de prima instanþã.

197JurisClasor CEDO – Decembrie 2015

DecembrDecembrDecembrDecembrDecembrie 2015ie 2015ie 2015ie 2015ie 2015


Cuprins

Anul V (2015)

JurisClasor CEDO - Decembrie 2015

Decizia de inadmisibilitate din cauza George Dumitrean c. României. Concedierea unuiangajat care ocupã o funcþie eligibilã într-un sindicat, determinatã de desfiinþarea loculuide muncã. Inexistenþa unei ingerinþe care sã afecteze în substanþa sa dreptul la liberãasociere sindicalã - art. 11 par. 1 din Convenþie ............................................................ 201Autor: Rãzvan Anghel

200 JurisClasor CEDO – Decembrie 2014


Într-o decizie de inadmisibilitaterecentã[1], pronunþatã în cauza GeorgeDumitrean c. României, Curtea Europeanãa Drepturilor Omului a analizat problemaposibilitãþii concedierii unui angajat careocupã o funcþie eligibilã într-un sindicat dinperspectiva dreptului la liberã asocieresindicalã, protejat de art. 11 par.1 dinConvenþie, atunci când concedierea a fostdeterminatã de desfiinþarea locului demuncã ocupat de reclamant.

1. Prezentarea situaþiei de faptDupã data pensionãrii, reclamantul a

încheiat cu fostul angajator un contractindividual de muncã pe duratã determinatã,de un an, începând cu 1 februarie 2007.Contractul s-a încheiat în contextul în careangajatorul, societate cu capital majoritar destat (Compania Naþionalã a MetalelorPreþioase ºi Neferoase REMIN SA), care seafla în proces de lichidare a activitãþii, a

reîncadrat aproximativ 700 dintre foºtiiangajaþi, între care ºi reclamantul, pentruconservarea utilajelor ºi întreþinerea minelor.

La 20 iulie 2007, reclamantul a fost alesvicepreºedinte al organizaþiei sindicalepentru un mandat de patru ani.

La 15 octombrie 2007, reclamantul a fostconcediat fãrã preaviz în cadrul uneiimportante reduceri de personal. Recla-mantul a contestat decizia de concediere,susþinând, între altele, cã mãsura a fostilegalã prin neacordarea preavizului.

Printr-o hotãrâre din 5 februarie 2008,tribunalul a respins contestaþia, cu motivareacã Ministerul Economiei ºi Finanþelor a decisîncetarea activitãþii companiei, închidereaminelor ºi concedierea întregului personal.

Reclamantul a formulat recurs împotrivaacestei hotãrâri, invocând dispoziþiile art.60din Codul muncii, care interziceau conce-dierea membrilor de sindicat ce ocupau ofuncþie de conducere, pe durata mandatului.

La 16 mai 2008, reclamantul a fostrevocat din funcþia de conducere ocupatãîn cadrul organizaþiei sindicale.

Printr-o hotãrâre definitivã din 27 mai2008, recursul a fost respins cu motivareacã mãsura concedierii a fost legalã întrucât,în contextul reducerii progresive a perso-nalului din cauza închiderii minelor, compa-nia a procedat la o reducere a numãrului deangajaþi de la 619 la 498 la 15 octombrie2007, începând cu concedierea angajaþilorcare, precum reclamantul, obþinuserãanterior pensia ºi cumulau aceste venituri

Decizia de inadmisibilitate din cauza George Dumitrean c.României. Concedierea unui angajat care ocupã o funcþie eligibilãîntr-un sindicat, determinatã de desfiinþarea locului de muncã.Inexistenþa unei ingerinþe care sã afecteze în substanþa sa dreptul

la liberã asociere sindicalã - art. 11 par. 1 din Convenþie


[1] Decizia de inadmisibilitate din 6 octombrie 2015, cererea nr.57664/08; textul integral în limba francezãeste publicat pe pagina web http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-158525.


cu salariul. Curtea de apel a apreciat cã, înconsecinþã, funcþia electivã ocupatã dereclamant în cadrul organizaþiei sindicale nuputea sã constituie un obstacol pentruconcediere. În plus, s-a reþinut cãneacordarea preavizului nu determinanelegalitatea deciziei de concediere[2].

2. Aprecierile CurþiiCurtea a amintit cã art.11 par.1 din

Convenþie prezintã libertatea sindicalã ca oformã sau un aspect particular al libertãþiide asociere; aceastã normã nu asigurãmembrilor de sindicat un anumit tratamentdin partea statelor[3] (par.29).

Curtea a reamintit, de asemenea cã,într-o cauzã privind o cerere individualã,trebuie sã se limiteze pe cât posibil, fãrã aomite contextul general, la examinareaproblemelor generate de situaþia concretãcu care este sesizatã[4] (par.30).

Curtea a reþinut în cauzã cã reclamantula sesizat instanþele naþionale cu ocontestaþie formulatã împotriva deciziei princare a fost concediat, care se întemeia, întrealtele, pe prevederile art.60 alin.1 lit.h) dinCodul muncii,[5] ce limita posibilitãþile deconcediere a angajaþilor care ocupã ofuncþie electivã într-o organizaþie sindicalã.

Curtea a arãtat, însã cã, în mãsura în carereclamantul criticã existenþa bazei legale amãsurii contestate în dreptul intern, revineîn primul rând instanþelor naþionale sarcinade a interpreta ºi aplica dreptul intern, înparticular, atunci când trebuie elucidate

aspecte neclare.[6] Curtea a reþinut, în acestsens, cã instanþele naþionale, chemate sãverifice condiþiile concedierii, au consideratcã aceasta a fost determinatã exclusiv dedificultãþile financiare ale societãþii pârâte ºifãcea parte dintr-o acþiune mai amplã, încadrul cãreia societatea a concediat oimportantã pare a angajaþilor sãi, începândcu cei care, la fel ca ºi reclamantul,beneficiau deja de pensie pe care o cumulaucu salariul (par.32).

Curtea a considerat cã nu dispune deelemente care sã o conducã la concluziacã instanþele naþionale ar fi soluþionat cauzaîn mod arbitrar, pentru a se îndepãrta deconstatãrile acestora[7]. În primul rând,Curtea a arãtat cã reclamantul nu a susþinutniciodatã în faþa instanþelor naþionale cã afost concediat din cauza afilierii sale la unsindicat, a funcþiei sale elective deþinute încazul sindicatului sau a activitãþii salesindicale. Curtea subliniazã, o datã în plus,cã niciun element al cauzei nu permite a senaºte ideea cã instanþele naþionale au datdovadã de arbitrariu în aprecierea probelor[8]

(par.33).Din elementele care i-au fost supuse

atenþiei, Curtea a constatat cã reclamantulnu ºi-a susþinut suficient ºi nici într-un modconvingãtor argumentele potrivit cu caredecizia de concediere contestatã a adusatingere într-o manierã substanþialãdreptului sãu la liberã asociere sindicalã,astfel cum este consacratã de art.11 dinConvenþie ºi, mai mult, nu a fost împiedicat

[2] Reamintim cã aceastã problemã de drept a generat o practicã judiciarã neunitarã, aspectul fiind soluþionatprin Decizia nr.8/2014 pronunþatã de Înalta Curtea de Casaþie ºi Justiþie în recurs în interesul legii, publicatã înMonitorul Oficial, Partea I, nr.138 din 24 februarie 2015.

[3] Syndicat national de la police belge c. Belgia, 27 octombrie 1975, par.38, ºi Akat c. Turciei, 20 septembrie2005, par.38.

[4] Bulða þi alþii c. Turciei, 20 septembrie 2005, par.70.[5] Este vorba de textul în forma anterioarã republicãrii Codului muncii din 14 mai 2012; prevederea legalã

corespunzãtoare, dupã renumerotare, se gãseºte la art.60 alin.1 lit.g): „Art. 60 (1) Concedierea salariaþilor nupoate fi dispusa: […] g) pe durata exercitãrii unei funcþii eligibile intr-un organism sindical, cu excepþia situaþieiin care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate,sãvârºite de cãtre acel salariat;”. Prin Decizia nr.814/24 noiembrie 2015; Curtea Constituþionalã a stabilit cãacest text legal este neconstituþional.

[6] Rekvényi c. Ungarie [MC], par. 60.[7] A se vedea, în contextul art. 6 de la Convenþie, Bochan c. Ucrainei (no 2) [MC], par. 61.[8] Ersöz ºi alþii c. Turciei, decizia de inadmisibilitate din 1 aprilie 2008.


sã îºi desfãºoare activitãþile sindicale dupãconcediere, continuând sã îºi exercitefuncþia ºi dupã aceastã datã, pânã la 16 mai2008 (par.34).

În consecinþã, Curtea a stabilit cã, înlumina ansamblului circumstanþelor cauzei,reclamantul nu a demonstrat cã decizia deconcediere a constituit o ingerinþã care sãafecteze în substanþa sa dreptul sãu de adesfãºura activitãþi sindicale[9] (par.35).

3. Scurte observaþii referitoare lahotãrâre

Pornind de la faptul cã art. 11 par.1 dinConvenþie nu impune statelor anumitemãsuri de protecþie a membrilor organiza-þiilor sindicale, inclusiv a celor ce ocupãfuncþii elective în cadrul acestora, Curtea nuanalizeazã situaþia reclamantului dinperspectiva interdicþiei impuse de art.60alin.1 lit.h) din Codul muncii (devenit dupãrepublicare art.60 alin.1 lit.g) cu privire lacare sunt chemate sã se pronunþe, înprincipiu, instanþele naþionale.

Ceea ce trebuie verificat, aºadar, estedacã mãsura concedierii afecteazã în modsubstanþial dreptul de asociere sindicalã, dinperspectiva art. 11 par.1 din Convenþie,independent de existenþa unor mãsuri de

protecþie în legislaþia internã ºi respectarealor de cãtre autoritãþile statului pârât, ceeace înseamnã, pe cale de consecinþã, cãîncãlcarea unor astfel de garanþii interne nuconstituie în mod necesar o încãlcare aart.11 par.1 din Convenþie.

Din acest motiv, Curtea a analizat înconcret situaþia reclamantului, identificânddrept relevante urmãtoarele aspecte:

- reclamantul nu a invocat faptul cãactivitatea sa sindicalã ar fi determinatconcedierea, ci a invocat doar încãlcareaîn sine a interdicþiei concedierii angajaþilorcare ocupã funcþii eligibile într-un sindicat,prevãzutã de art.60 din Codul muncii, aspectpe care Curtea nu a considerat necesar sãîl analizeze;

- din datele cauzei, nu rezultã cã mãsuraconcedierii ar fi fost determinatã de activi-tatea sindicalã desfãºuratã de reclamant,existând elemente care sã susþinã concluziacã aceasta a avut drept cauzã dificultãþileeconomice ale angajatorului ºi a avut învedere criterii obiective de selecþie a perso-nalului concediat;

- concedierea nu a avut ca efect încetareaactivitãþilor sindicale.

Din aceastã perspectivã, recenta con-statare a neconstituþionalitãþii art.60 alin.1lit.g) din Codul muncii apare în concordanþã

[9] A se vedea, mutatis mutandis, Bulða þi alþii, precitatã, par. 73 ºi 75, Akat, precitatã, par. 42 ºi 44, ºi, acontrario, Metin Turan c. Turciei, 14 noiembrie 2006, par. 30-32. În cauza Metin Turan c. Turquie s-au reþinuturmãtoarele: „În cauzã, Curtea recunoaºte cã statutul reclamantului prevedea, în principiu, posibilitatea demutare a sa în alt loc de muncã sau altã localitate conform nevoilor serviciului public. Curtea a reþinut însã cã,din elementele supuse atenþiei sale, reclamantul a susþinut în mod suficient ºi de o manierã convingãtoare cãdecizia contestatã (prin care s-a modificat locul de muncã al acestuia în altã regiune) a adus o atingere substanþeidreptului sãu la liberã asociere, astfel cum este consacrat de art.11 din Convenþie. În fapt, Curtea a reþinut cãrezultã clar din nota de informare comunicatã reclamantului de cãtre prefectul regiunii cã reclamantul a participatîn mod continuu la acþiunile organizaþiei sindicale, în regiunea supusã stãrii de urgenþã, ceea ce a constituit unatentat la ordinea publicã. În continuare Curtea a reþinut cã, deºi reclamantul a putut participa la activitãþilesindicale dupã mutarea sa în altã regiune, mãsura luatã a fost motivatã de apartenenþa sa la un anumit sindicat;în consecinþã, s-a considerat cã mãsura contestatã nu s-a înscris în cadrul gestiunii ºi exerciþiului bunei administrãria serviciilor publice. Curtea a concluzionat cã decizia de mutare a reclamantului în altã regiune, determinatã deapartenenþa sa la o organizaþie sindicalã legal constituitã, poate fi consideratã a fi o ingerinþã a autoritãþilornaþionale în dreptul reclamantului de a desfãºura activitãþi sindicale iar o astfel de decizie nu a fost necesarãîntr-o societate democraticã (textul în limba francezã disponibil la http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-77971).Dimpotrivã, în cauza Bulða þa c. Turciei, Curtea a reþinut cã mutarea reclamanþilor în altã localitate se înscria încadrul mãsurilor de bunã administrare a serviciilor publice ºi nu a produs acestora un alt prejudiciu decât celinerent mutãrii, pãstrându-se un just echilibru între interesul public ºi dreptul reclamanþilor la asociere, autoritãþileacþionând în marja lor de apreciere, în condiþiile în care aceºtia au rãmas membrii ai sindicatului din care fãceauparte ºi nu rezultã cã ar fi fost împiedicaþi sã desfãºoare activitãþi sindicale la noul loc de muncã, dreptul lor laasociere nefiind afectat în substanþa sa (par.73-75) (textul în limba francezã disponibil la http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-70202).


[10] Rãmân aplicabile prevederile art.10 al.1 din Legea nr. 62/2011 – legea dialogului social – potrivit cu care„[s]unt interzise modificarea si/sau desfacerea contractelor individuale de munca ale membrilor organizaþiilorsindicale pentru motive care privesc apartenenþa la sindicat ºi activitatea sindicalã”.

cu concluziile Curþii, în sensul cã eaconstituia o garanþie care nu era impusã deConvenþia pentru apãrarea drepturiloromului ºi a libertãþilor fundamentale.

Pe de altã parte, inexistenþa garanþiilorprevãzute de art.60 alin.1 lit.g) din Codulmuncii nu înseamnã cã angajaþii care ocupãfuncþii eligibile într-un sindicat nu beneficiazãde protecþia împotriva concedierii abuzive[10]

oferitã de art. 11 par. 1 din Convenþie, însã

în cazul în care instanþa, analizând înconcret motivele concedierii, ar reþine cãaceasta a fost determinatã în realitate deactivitatea sindicalã a reclamantului, va aveaposibilitatea sã constate, dacã este cazul,cã nu sunt îndeplinite condiþiile concedieriiprevãzute de normele invocate ca temei dedrept al deciziei contestate, în sensul cãmotivul invocat de angajator pentruîncetarea raporturilor de muncã nu este real.

31.14.23.6531.14.23.65/files/files/Jurisclasor 2015.pdf31.14.23.65

Documents

Transcript of 31.14.23.6531.14.23.65/files/files/Jurisclasor 2015.pdf31.14.23.65