30.DOC

8
TEST nr. 30 Subiectul 1. Norma juridică şi articolul actului normativ. 1.1.Definiţi norma juridică şi elementele de structură ale acesteia. Norma juridică constituie elementul primar al sistemului de drept, celula din care se construieşte întregul edificiu al dreptului. Pentru a putea fi receptată, înţeleasă de către toţi subiecţii de drept, norma juridică trebuie să aibă o anumită structură logică din care să rezulte cît mai exact răspunsurile la cîteva întrebări: a) cui îi este adresată norma juridică şi în ce condiţii, împrejurări norma dată activează? b) ce comportament prescrie statul subiectului de drept, adică ce tre buie să facă, ce nu trebuie să facă subiectul sau ce comportament acceptă statul subiectului? c) care vor fi urmările, consecinţele realizării sau nerealizării pre scripţiilor normativ juridice? Din punct de vedere logico-juridic, norma juridică are o structură tri- hotomică, ale cărei elemente sînt: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea. 1. Ipoteza este acea parte a normei juridice care determină cercul de subiecţi, cărora le este adresată norma şi stabileşte condiţiile, împrejurările sau faptele la care se referă prescripţia acesteia. în dependenţă de numărul împrejurărilor în care se aplică dispoziţia normei, ipotezele pot fi simple sau complexe, Ipoteza complexă poate fi cumulativă sau alternativă. 2. Dispoziţia este acea parte a normei juridice care stabileşte conduita care trebuie respectată, în condiţiile şi împrejurările date de ipoteză. Altfel spus, dispoziţia formulează drepturile subiective şi obligaţiile corespunzătoare ce revin subiecţilor vizaţi de ipoteza normei juridice. De aceea se afirmă că dispoziţia normei juridice formează conţinutul, miezul normei juridice. Dispoziţia cuprinde un ordin, o poruncă, un comandament care se referă fie la săvîrşirea unei acţiuni, fie la abţinerea subiectului de la o acţiune. Aşadar, ea poate să impună o anumită conduită, să interzică o conduită, sau să nu interzică dar nici să nu oblige o conduită. După gradul de determinare a conduitei prescrise — acţiune sau inacţiune - dispoziţia normei juridice poate fi determinată sau relativ determinată. După caracterul conduitei prescrise şi după latitudinea lăsată destina- tarilor lor, dispoziţiile normelor juridice pot fi imperative sau categorice şipermisive.

Transcript of 30.DOC

TEST nr. 30

Subiectul 1. Norma juridic i articolul actului normativ.1.1.Definii norma juridic i elementele de structur ale acesteia.Norma juridic constituie elementul primar al sistemului de drept, celula din care se construiete ntregul edificiu al dreptului. Pentru a putea fi receptat, neleas de ctre toi subiecii de drept, norma juridic trebuie s aib o anumit structur logic din care s rezulte ct mai exact rspunsurile la cteva ntrebri:a) cui i este adresat norma juridic i n ce condiii, mprejurrinorma dat activeaz?b) ce comportament prescrie statul subiectului de drept, adic ce trebuie s fac, ce nu trebuie s fac subiectul sau ce comportamentaccept statul subiectului?c) care vor fi urmrile, consecinele realizrii sau nerealizrii prescripiilor normativ juridice?Din punct de vedere logico-juridic, norma juridic are o structur tri-hotomic, ale crei elemente snt: ipoteza, dispoziia i sanciunea.1. Ipoteza este acea parte a normei juridice care determin cercul de subieci, crora le este adresat norma i stabilete condiiile, mprejurrile sau faptele la care se refer prescripia acesteia.n dependen de numrul mprejurrilor n care se aplic dispoziia normei, ipotezele pot fi simple sau complexe,Ipoteza complex poate fi cumulativ sau alternativ.2. Dispoziia este acea parte a normei juridice care stabilete conduita care trebuie respectat, n condiiile i mprejurrile date de ipotez. Altfel spus, dispoziia formuleaz drepturile subiective i obligaiile corespunztoare ce revin subiecilor vizai de ipoteza normei juridice. De aceea se afirm c dispoziia normei juridice formeaz coninutul, miezul normei juridice.Dispoziia cuprinde un ordin, o porunc, un comandament care se refer fie la svrirea unei aciuni, fie la abinerea subiectului de la o aciune. Aadar, ea poate s impun o anumit conduit, s interzic o conduit, sau s nu interzic dar nici s nu oblige o conduit.Dup gradul de determinare a conduitei prescrise aciune sau inaciune - dispoziia normei juridice poate fi determinat sau relativ determinat.

Dup caracterul conduitei prescrise i dup latitudinea lsat destinatarilor lor, dispoziiile normelor juridice pot fi imperative sau categorice ipermisive.3. Sanciunea este al treilea element structural al normei juridice, care precizeaz urmrile, consecinele ce apar n cazul realizrii sau nere-alizrii dispoziiei normei juridice.Sanciunea reprezint modul de reacie, rspunsul juridic al societii fa de conduita neconform cu dispoziia normei juridice, msurile concrete luate mpotriva persoanelor care au nclcat legea.Sanciunea se poate referi ns i la msuri de stimulare, de cointeresare a subsiecilor conduitelor dorite de legiuitor.1.2.Determinai modalitile de expunere a elementelor normelor juridice n articolele actelor normative.din punct de vedere a structurii sale logice, norma juridic este alctuit din ipotez, dispoziie i sanciune. Cele trei elemente structurale reprezint structura logic intern., stabil a fiecrei norme. i cu toate c n unele cazuri nu le regsim expres formulate, ele se deduc printr-o analiz logic a textului respectiv.Expunnd n articolele de lege elementele componente ale normelor juridice, legiuitorul se conduce de nite reguli, care se refer la tehnica legislativ. Iat doar unele din aceste reguli:a) Ceea ce de la sine e clar, e evident nu e cazul s expui, s formulezi. b)Ceea ce e expus odat, legiuitorul nu repet a doua oar. c)Una i aceeai prescripie normativ-juridic, una i aceeai formulare poate ndeplini concomitent mai multe funcii. Normele juridice se cuprind n acte normativ-juridice. Elementul de baz al actului normativ-juridic este articolul. Referindu-ne la raportul categoriilor norm juridic" - articol al actului normativ", putem meniona c e vorba de raportul care exist ntre categoriile coninut" - form" (n calitate de coninut este categoria norm juridic", iar n calitate de form - categoria articol al actului normativ").Dei rar, dar pot fi ntlnite cazuri, cnd un articol al actului normativ coincide cu o norm juridic, n acest caz, elementele normei juridice (ipoteza, dispoziia, sanciunea) pot fi identificate cu uurin. O astfel de modalitate de expunere a elementelor normei juridice n articol poart denumirea de expunere direct.O asemenea modalitate de expunere, ns, nu ntotdeauna e posibil, dar nici nu-i necesar. Din aceste considerente, legiuitorul aplic alte modaliti de expunere a elementelor normei juridice n articolele actului normativ. Astfel, destul de frecvent se apeleaz la metoda trimiterii, n acest caz, pentru a reproduce norma juridic la justa sa valoare, cunoscnd toate elementele ei, e necesar s inem cont de alte articole din acelai act normativ. O asemenea modalitate de expunere ntlnim, de exemplu, n Codul penal, unde e necesar s se in cont nu numai de prevederile ce se conin n partea special, ci i de cele ce se conin n partea general a Codului penal.Alteori, ns, urmeaz s inem cont i de prevederile ce se conin n alte acte normative. Cu ocazia aplicrii, organul de aplicare trebuie s coreleze texte din mai multe acte normative. O asemenea modalitate de expunere a elementelor normei juridice poart denumirea de expunere n alb (norme n alb).Destul de frecvent ntlnim i cazuri cnd ntr-un articol al unui act juridic snt cuprinse mai multe norme juridice sau, cel puin, unele (dar nu toate) elemente ale mai multor norme juridice.Din cele expuse rezult faptul c nu ntotdeauna construcia tehnico-legislativ a normei coincide cu structura ei logic. Din aceste considerente, cei care aplic normele juridice snt obligai s interpreteze exact coninutul logic al normelor. Interpretarea i aplicarea corect a normelor juridice trebuie s aib n vedere att structura logico-juridic, ct i formularea tehnico-legislativ a textelor respective.1.3.Formulai exemple de norme juridice elementele crora sunt expuse n unul sau cteva articole ale actului normativ juridic.n unul: Articolul 145. Omorul intenionat(1) Omorul unei persoane se pedepsete cu nchisoare de la 8 la 15 ani.

Articolul 151. (1) Vtmarea intenionat grav a integritii corporale sau a sntii, care este periculoas pentru via ori care a provocat pierdereavederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori ncetarea funcionriiacestuia, o boal psihic sau o alt vtmare a sntii, nsoit de pierderea stabil a cel puin o treime din capacitatea de munc, ori care a condus la ntreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabil a feei i/sau a regiunilor adiacente, se pedepsete cu nchisoare de la 3 la 10 ani.

n mai multe:

Articolul 325. Coruperea activ (1) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane cu funcie de rspundere, personal sau prin mijlocitor, de bunuri sau servicii, enumerate la art.324, n scopurile indicate la acelai articol se pedepsete cu nchisoare de pn la 5 ani cu amend n mrime de la 1000 la 3000 uniti convenionale.Subiectul 2. Noiunea drepturilor i libertilor fundamentale.

2.1 Definii noiunea drepturilor i libertilor fundamentale omului i ceteanului i descriei trsturile lor caracteristice.Drepturi i liberti fundamentale - ansamblu al drepturilor i libertilor cetenilor consacrate prin Constituie n vederea asigurrii i liberei manifestri a lor. Cetenii snt egali n faa legii i a autoritilor publice, fr privilegii i fr discriminri. Nimeni nu este mai presus de lege.Drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective indespensabile pentru libera dezvoltare a persoanelitilor umane drepturi stabilite prin constituie i garanie prin constuie i legi.In literatura juridic se arat c, drepturile fundamentale ale cetenilor nu se deosebesc de alte drepturi subiective nici prin natura lor nici prin obiectul lor. Aceste drepturi i justific pe deplin existena ca o categorie distinct de celelalte drepturi prin importana economic, social i politic pe care o au. Acesta justific i interesul teoretic i practic al relurii n discuie a naturii juridice a drepturilor fundamentale.

Teoria drepturilor naturale. Fondatorul colii dreptului natural este olandezul Hugo Grotius. Conform teoriei sale, drepturile eseniale ale oamenilor se datoreaz nsi faptului naterii. Dei etapele evoluiei acestei teorii, corespunztoare celor doi mari gnditori ai antichitii sunt: dreptul natural obiectiv i dreptul natural subiectiv.

coala dreptului natural dezvolt dou idei fundamentale i anume:18 condiia existenei omului vine de la starea de natur, n care oamenii triau n deplin existen ntre ei. Conform unor adepi ai acestei teorii, omul n starea de natur avea o libertate total i era egal cu ceilali, renunarea la libertatea absolut i acceptarea supunerii unei autoriti. Teoria lui J.J. Rousseau cuprins n celebra lucrare "Contractul social". Aceasta ncearc s legitimeze puterea instituit prin contractul dintre oameni i autoriti. S-a spus c oamenii i nstrineaz toat libertatea lor n folosul monarhului. Tomas Hobbes susine c libertatea tuturor este cedat n folosul unui om sau al unui consiliu.

Potrivit concepiei lui Locke, respectarea drepturilor naturale este asigurat i garantat de buna organizare a puterilor n stat. El susine c dac puterea legiuitoare nu respect drepturile indivizilor, poporul poate s aleag o alt putere care s respecte angajamentul luat prin contractul social, iar msura renunrii indivizilor la libertile lor naturale depinde de condiiile i nevoile lor generale, fiind de preferat o renunare ct mai mic de la aceast libertate.

coala dreptului natural a influenat i a transmis mesajul su pentru adoptarea mai trziu a Declaraiei franceze a drepturilor omului i ceteanului din 1789 pfp%

Teoria conform creia drepturile fundamentale sunt drepturi subiective. Drepturile i ndatoririle fundamentale exist numai n cadrul unui raport juridic concret, care este raportul de cetenie. Drepturile fundamentale nu se deosebesc de drepturile subiective nici prin natura lor, nici prin obiectul acestora.

Unele drepturi ceteneti au acelai obiect ca i drepturile subiective nscute n cadrul unor raporturi de drept al muncii, drept civil sau n materia procedurii, respectiv dreptul la munc i protecia social a muncii, dreptul de proprietate privat, dreptul la aprare19.

Drepturile fundamentale se vor nate n cadrul raportului juridic la ndeplinirea termenului sau condiiei prevzute de lege, ca excepie este raportul de cetenie ce se nate ca urmare a dobndirii ceteniei la cerere i prin repatriere. Afectarea de un termen a existenei unor drepturi fundamentale este determinat de dezvoltarea persoanei, de aptitudinile fizice sau intelectuale ale acesteia.

2.2 Determinai corelaia dintre reglementrile interne i cele internaionale privind drepturile i libertile fundamentale i stabilii evoluia istoric a drepturilor i libertilor.

n timpul care a trecut de la crearea Organizaie Naiunilor Unite i desigur de la adoptarea Declaraiei Universale a Drepturilor Omului (decembrie 1948), instituia drepturilor, libertilor i ndatoririlor fundamentale a cunoscut o dinamic aparte, plin de semnificaii.

Evoluia instituiei s-a exprimat prin excepia a dou mari categorii de reglementri i anume reglementri interne i reglementri internaionale. Pactele, conveniile, declaraiile i alte asemenea acte adoptate pe plan internaional pun n valoare realitatea n sensul creia aplicarea conveniilor relative la drepturile omului trebuie fcut innd seama de necesitatea permanent a amortizrii cerinelor cooperrii internaionale n acest domeniu cu principiul suveranitii statelor, deoarece procedurile care ar nesocoti acest raport ar duce la un amestec n afacerile lor interne.20

Carta Organizaie Naiunilor Unite este formularea acestor drepturi i liberti pe calea unor convenii internaionale urmnd ca realizarea lor s aib loc prin reglementri de drept intern. Articolele 4 i 8 (1) din Constituia Republicii Moldova prevd:

Dispoziiile constituionale privind drepturile si libertile omului se interpreteaz si se aplica in concordanta cu 1 Declaraia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Daca exista neconcordane intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au reglementrile internaionale.

Republica Moldova se obliga sa respecte Carta Organizaiei Naiunilor Unite si tratatele la care este parte, sa-si bazeze relaiile cu alte state pe principiile si normele unanim recunoscute ale dreptului internaional.Drepturile i libertile civile, politice (libertile individuale mai ales prima generaie) au aprut ca msuri de protecie a individului contra violenei i arbitrariului guvernanilor, ca revendicri ale unei poziii juridice egale n faa legii. Apoi s-au impus drepturile sociale, economice i culturale -drepturile din a doua generaie - ntre care s-au inclus ndeosebi dreptul la munc, dreptul la educaie, dreptul la asigurare material de btrnee, boal sau incapacitate de munc. Dac drepturile juridice i politice nu presupuneau, n principiu i aciuni concrete din partea statului n afara obinerii n faa libertii persoanei (erau i mai sunt numite i drepturi negative) drepturile sociale, economice i culturale implic din partea statelor aciuni, msuri, garanii materiale. Drepturile social-economice s-au impus mai ales dup adoptarea Declaraiei Universale a Drepturilor Omului, eveniment de la care i constituiile au trebuit s le renumeasc i proclame.23

n deceniul al VlII-lea al secolului XX s-au impus noi drepturi ale omului, drepturile din a treia generaie, denumite drepturi de solidaritate, n care sunt incluse dreptul la pace, la dezvoltare, la mediu nconjurtor sntos etc, ce por fi realizate numai prin cooperarea statelor i nu individual de ctre fiecare dintre ele.

Se considera totodat c un drept al omului este dreptul la un nivel de via satisfctor. Noiunea de nivel de via satisfctor include, dreptul la

alimentaie, la mbrcminte i la o locuin satisfctoare. Sau este teoretizat ca drept al omului dreptul de intimitate (la respentul vieii personale), subliniindu-se n mod corect c trebuie remarcat amplasarea materiei cuprins sub aceast noiune cu uneori riscul de a include aici qvasi-totalitatea drepturilor fundamentale ale persoanei umane.

2.3 Estimai gradul de respectare a prevederilor constituionale, conform crora demnitatea omului, drepturile i libertile lui, libera dezvoltare a personalitii umane reprezint valori supreme i sunt garantate n Republica Moldova.n RM, dup cum se vede conform Hotrrilor CEDO mpotriva RM, DO nu se prea respect, acest fapt este cel mai bine observat n activitatea organelor de stat, unde sunt constatate cele mai multe nclcri.Folosind criteriul drepturilor i libertilor ceteneti vom clasifica drepturile fundamentale ale cetenilor Republicii Moldova.24

Prima categorie a formeaz inviolabilitileA doua categorie o formeaz drepturile social-economice i culturale, O a treia categorie de drepturi o formeaz drepturile exclusive politiceA patra categorie o formeaz drepturile social-politiceA cincea categorie o formeaz drepturile garaniiln clasificarea expus nu este cuprins dreptul de azil, deoarece el nu este un drept al cetenilor Republicii Moldova.Subiectul 3. Acceptarea de principiu a unei definiii a noiunii de minoritate naional, tiinific formulate, se confrunt cu dificulti de ordin juridic, dar mai ales politic.

n legea cu privire la drepturile persoanelor aparinnd minoritilor naionale i la statutul juridic al organizaiilor lor nr. 382-XV din 19 iulie 2001 (MO nr. 107 din 04.09.2001), prin persoane aparinnd minoritilor naionale se nelege persoanele care domiciliazpe teritoriul Republicii Moldova, sunt ceteni aiei, au particulariti etnice, culturale, lingvistice i religioaseprin care se deosebesc de majoritatea populaiei - moldoveni - i se consider de alt origine etnic.

Totodat, tiina dreptului i actele internaionale definesc minoritile naionale drept grupuri de persoane care ntrunesc cumulativ urmtoarele criterii:

- locuiesc pe teritoriul unui stat i sunt cetenii lui meninnd legturi trainice, permanente i de lung durat cu acel stat;

- manifest caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice distincte;

- sunt suficient de reprezentativi;

- sunt preocupai de a pstra mpreun identitatea comun, inclusiv tradiia, cultura, religia, limba, caliti care s-au format un timp ndelungat, grupului aparinndu-i un teritoriu al su distinct, unde aceste caliti au aprut.

1. Analizai componena etnic a populaiei Republicii Moldova;

2. Determinai grupurile de persoane ce constituie minoriti naionale i grupuri etnice.

3. Argumentai rspunsul

Rspuns:

0 atenie deosebit merit problema minoritilor naionale. Termenul ,minoritate" desemneaz un grup etnic, numeric inferior restului populaie, ai crui membri au caracteristici etnice, religioase, lingvistice, culturale comune. Este important ca aceste caliti s se formeze un timp ndelungat i ca grupului dat s-i aparin un teritoriu al su distinct unde aceste caliti au aprut. Caracteristic e i faptul c grupului dat s-i revin aceleai atribuii ca i naiunii. Deosebirea dintre ei const n aceea c grupul dat, n virtutea unor mprejurri cum ar fi colonizarea teritorial, prigonirea, strmutarea forat etc. s-au pomenit a fi minoritate pe propriul lor teritoriu. Astfel ca minoriti naionale pot fi privii romnii din Ucraina, maghiarii din Romnia11 .Sentimentul naional presupune ocrotirea minoritilor, nlturarea oricror discriminri, afirmarea i garantarea egalitii n drepturi a tuturor cetenilor, coeziunea i solidaritatea celor ce alctuiesc poporul Republicii Moldova. Iat de ce art.10 al Constituiei Republicii Moldova prevede c Statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova. Republica Moldova este patria comun i indivizibil a tuturor cetenilor si (art. 16), far deosebire de ras, naionalitate, origine etnic, limb, religie, sex, apartenen politic, avere sau origine social". Persoanelor care aparin minoritilor naionale tatul nostru recunoate i garanteaz dreptul la identitate. Ignorarea minoritilor naionale ca realitate istoric poate avea consecine pgubitoare. Art. 10, aliniatul 2 din Constituia Republicii Moldova proclam Statul recunoate i garanteaz dreptul tuturor cetenilor la pstrarea, la dezvoltarea i la exprimarea identitii lor etnice, culturale, lingvistice i religioase".

Istoria contemporan cunoate cazuri de existen a unor numeroase popoare care nu formeaz nici o entitate etnic, unele naiuni continund s aspire la formarea propriului su stat (ex.: Basici, Corsicani, Scoieni, Kurzi etc.).117