GETO-DACII:CULTURA SI CIVILIZATIE

O imagine mai completă a ceea ce a însemnat istoria si civilizatia geto-dacilor în cadrul lumii antice rezultă din cercetările arheologice. Gratie acestor investigatii se cunosc acum numeroase asezări si cetăti geto-dacice. Situate pe terasele râurilor, pe boturi de dealuri si coline subcarpatice, cele mai multe asezări apar ca centre întărite, prevăzute cu santuri si valuri de apărare si cu pante abrupte. Uneori valurile sunt întărite cu ziduri de piatră (Cotnari-Moldova), alteori cu bârne si vălături de chirpici ars (Popesti-Ilfov, Orbeasca de Sus - Teleorman, Mărgaritesti si Morungeav-Olt). Printre acestea au fost identificate si unele din davaele lui Ptolomeu; Piroboridava-Poiana, Tamasidava-Răcătău si Zargidava-Brad (Moldova), Argedava-Popesti (Muntenia), Buridava-Ocnita (Oltenia) si Ziridava-Pecica (Banat).

Dacia lui Burebista a fost multă vreme considerată ca un stat sclavagist începător. Principalele clase fiind însă nobilii (pileati) şi oamenii liberi de rând (comati), iar sclavii jucând un rol relativ neînsemnat în producţie, s-a ajuns astăzi la concluzia că acest stat nu era sclavagist şi nu se dezvolta pe linia orânduirii sclavagiste. Este posibil ca dacii să fi cunoscut în acel timp o variantă, a modului de producţie tributal. Statul dac avea un pronunţat caracter militar, în cadrul său un rol important îl jucau preoţii.

Sub Burebista, marele preot Deceneu exercita o autoritate deosebită (a ajuns până la rangul de vicerege). După moartea lui Burebista (44 î.Ch.), vasta sa stăpânire se destramă. Statul dac intracarpatic, cu centrul în Munţii Orăştiei, continua însă să existe, condus de Deceneu, Comosicus, Coryllus, urmaţi de mai mulţi regi rămaşi necunoscuţi, apoi de Scorillo, Duras şi Decebal.

În alte părţi ale Daciei au existat în această perioadă formaţiuni politice mai mici, cu caracter de state începătoare sau de uniuni tribale, cum erau cele conduse de Cotiso (în Banat), Coson, Dicomes (după, unii autori în Câmpia Munteană sau Moldova), Rholes, Dapyx şi Zyraxes (în Dobrogea).

Timp de un secol şi jumătate, după moartea lui Burebista, daco-geţii au luptat împotriva expansiunii romane, dar n-au putut împiedica cucerirea Dobrogei (28 î.Ch.) şi, în sec. I d.Ch., pustiirea în mai multe rânduri a sudului Munteniei. În faţa pericolului tot mai ameninţător, cele mai multe triburi dacice

s-au unit din nou, spre sfârşitul sec. I d.Ch., formând un stat puternic sub conducerea lui Decebal.