Secretul Vraciului Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul Capitolul 1. Un vizitator neasteptat 9 2. Ramas-bun de la Chipenden 23 3. Acasa 33 4. Casa de iarna 47 5. Ce zace dedesubt 79 6. O poama tare rea 104 7. Aruncatorul-de-pietre 123 8. ntoarcerea aruncatorului-de-pietre 9. Prevestirile mortii 162 10. Vesti rele 176 11. Camera mamei 200 12. Necromantie 216 13. nselaciune si tradare 237 14. nzapezit 262 15. Jos n pivnita 284 16. Sus la mansarda 298 17. Adevarurile de acasa 312 18. Capela mortilor 329 19. Pinea rotunda 355 20. Golgoth 372 21. Capcana 384 22. Cum e cel mai bine 399 23. napoi la Chipenden 408

149

Cel mai nalt deal din Comitat ESTE NVALUIT N MISTER. Se ZICE CA UN OM A MURIT AICI NTR-O APRIGA BATALIE, N TIMP CE NCERCA SA SUPUNA UN D EMON CARE AMENINTA NTREAGA LUME. Apoi gheturile au venit din nou peste Pamnt, IAR CND S-AU RETRAS, PNA SI FORMA DEALURILOR, PNA SI NUMELE TRGURILOR DIN VALE SE SC HIMBASERA. Astfel, pe vrful cel mai nalt DIN LANTUL DEALURILOR, N-A RAMAS NICIUN SEMN DIN CE S-A NTMPLAT ODINIOARA. Doar numele i s-a pastrat. I SE SPUNE Wardstone Lespedea care pecetluieste raul.

UN vizitator neasteptat Era o noapte de noiembrie, neagra si nghetata, iar Alice si cu mine stateam la focul din bucatarie, mpreuna cu magistrul meu, Vr aciul. Vremea se racea din ce n ce mai tare si stiam ca n orice zi, de acum ncolo, Vraciul putea hotar ca era timpul sa ne mutam n casa lui de iarna", din mohortul Ang

lezarke. Eu nu eram deloc nerabdator sa plecam. Eram ucenicul Vraciului numai din prima vara ncoace si e drept ca nu vazusem niciodata casa din Anglezarke, dar cu sigura nta nu ma ardea curiozitatea. Mi-era bine si cald n casa din Chipenden si, dac-ar fi fost dupa mine, mai degraba aici mi-as fi petrecut iama. Mi-am ridicat ochii din cartea cu verbele latinesti pe care ma cazneam sa le nv at, si Alice mi-a ntlnit privirea. Statea pe un scaunel scund, aproape de vatra, c u fata scaldata n lumina dogortoare a focului. Ea mi-a zmbit, si eu i-am raspuns to t cu un zmbet. Alice era celalalt motiv pentru care n-as fi vrut sa mai plecam di n Chipenden. mi era cel mai apropiat prie-ten pe care l avusesem vreodata si mi sal vase viata de mai multe ori, n ultimele cteva luni. Chiar ma bucuram ca locuia si ea aici, cu noi. Facea singuratatea vietii de vraci mult mai usor de ndurat. Dar magistrul meu mi spusese, ntre patru ochi, ca, foarte curnd, urma sa ne despartim. El, unul, niciodata nu avusese cu adevarat ncredere n Alice, din pricina ca proven ea dintr-o familie de vrajitoare. De asemenea, se temea ca va ncepe sa-mi distrag a atentia de la lectiile mele, de aceea, cnd Vraciul si cu mine urma sa plecam la Anglezarke, Alice nu avea sa ne nsoteasca. Biata Alice nu stia de hotarrea aceast a, iar eu nu avusesem inima sa i-o spun, asa ca, deocamdata, ma bucuram doar de n ca una dintre pretioasele noastre seri mpreuna la Chipenden. Dar, dupa cum s-a dovedit, avea sa fie chiar ultima noastra seara din anul ace la, caci, pe cnd eu si Alice stateam citind la lumina focului, iar Vraciul motaia n jiltul sau, dangatul clopotului care ne anunta un vizita-tor ne tulbura deodat a tihna. La auzul acelui sunet deloc bine-venit, mi s-a taiat toata pofta de via ta. Nu nsem-na dect un singur lucru: o noua misiune pentru Vraci. Vedeti dumneavoastra, nimeni nu venea vreodata pna sus, la casa Vraciului. Si a sta n primul rnd pen-tru ca ar fi fost sfsiat bucati-bucatele de duhul domes-tic ca re pazea casa si gradinile. De aceea, n pofida nserarii si-a vntului rece, era sarc ina mea sa cobor pna la clopotul din plcul de salcii, ca sa aflu cine avea nevoie de ajutor. Mi-era cald si bine nauntru, dupa cina de mai devre-me, iar Vraciul probabil ca mi-a simtit lipsa de chef de-a ma dezlipi de locul meu. A clatinat din cap de p arca ar fi fost dezamagit de mine si ochii lui verzi au sclipit amenintator. Misca-te pna jos, baiete, a mrit el. E o noapte urta si oricine o fi acolo, nu se face sa fie lasat sa astepte. Cnd m-am ridicat si mi-am luat haina, Alice mi-a aruncat un zmbet fugar, de ntele gere. i parea rau pentru mine, dar i-am vazut cumva si multumirea ca ea ramnea ase zata la gura sobei, ncalzindu-si minile, n vreme ce eu trebuia sa ies afara, n vntul taios. Am tras usa cu hotarre dupa mine si, cu un felinar n mna stnga, am pornit prin gra dina de la apus, apoi n josul dealului, nfruntnd vntul care se straduia din rasputer i sa-mi smulga haina de pe mine. n cele din urma, am ajuns la salciile plngatoare de la rascruce. Era ntuneric si felinarul meu arunca umbre nelinistitoare, prefacn d trunchiurile si ramurile salci-ilor n bratele cu gheare si fetele unor spiridus i rauta-ciosi. Deasupra capului meu, crengile golase dansau si tremurau n vntul scn cind si tnguindu-se ca o cobe prevestitoare de moarte. nsa genul acesta de lucruri pe mine nu ma nelinistea prea tare. Mai fusesem pe n tuneric n acest loc si, prin calatoriile mele cu Vraciul, ma confrun-tasem cu ase menea grozavii, ca voua vi s-ar fi facut parul maciuca. De aceea, nu ma puteam nf ricosa acum de cteva umbre; ma asteptam sa ma ntlnesc cu cineva mult mai speriat de ct eram eu. Probabil vreun argat de la vreo ferma, trimis de tatal lui, chinu-it de vreo fantoma si disperat sa primeasca ajutor; un baiat probabil ngrozit de fap tul ca s-a apropiat la mai putin de o jumatate de mila de domeniul Vraciului. Dar la salciile plngatoare nu astepta un baiat, si atunci m-am oprit locului, u luit. Acolo, sub frnghia clopotului, statea o silueta nalta, nfasurata ntr-o mantie n tunecata, cu gluga, tinnd un toiag n mna stnga. Era un alt vraci! Omul nu s-a clintit, asa ca m-am apropiat de el, pna la vreo doi pasi distanta. Avea umerii largi si era o idee mai nalt dect magistrul meu, dar din fata nu i-am putut deslusi mare lucru, caci si-o tinea ascunsa n umbra. A vorbit el primul, m ai nainte de a ma prezenta. Fara ndoiala ca el sta frumusel la caldurica, n vreme ce tu umbli prin frigul de

afara, zise strainul, cu un sarcasm evident n glas. Nu s-a schimbat nimic! Dumneavoastra sunteti domnul Arkwright? I-am ntrebat. Eu sunt Tom Ward, ucenicu l domnului John Gregory... Presupunerea mea era destul de ntemeiata. Magistrul meu, John Gregory, era sing urul vraci pe care-l cunoscusem vreodata, dar stiam ca mai erau si altii, cel ma i apropiat fiind Bill Arkwright, care si desfasura activitatea dincolo de Caster, ocupndu-se de regiu-nile de la hotarul de nord al Comitatului. Prin urmare, era foarte probabil ca el sa fi fost acela desi nu puteam ghici de ce venise dupa aj utor. Strainul si dadu gluga la o parte, descoperindu-si fata si scotnd la iveala o ba rba neagra, nspicata cu smocuri carunte, si o claie deasa de par negru, argintat pe la tmple. Cu gura zmbea, dar ochii lui erau reci si taiosi. Nu-i treaba ta cine sunt eu, baiete. Magistrul tau ma cunoaste prea bine! Cu aceste cuvinte, si vr mna sub mantie, scoase un plic si mi-l ntinse. L-am ntors d e pe o parte pe cealalta, cercetndu-l rapid. Fusese sigilat cu ceara si i era adre sat Lui John Gregory. Ei bine, du-te odata, baiete. Da-i scrisoarea si avertizeaza-1 ca o sa ne ntlnim curnd. l astept sa vina la Anglezarke! M-am supus ndemnului sau, vrnd scrisoarea n buzunarul pantalonilor, foarte multumi t sa o iau din loc, fiindca nu ma simteam defel n largul meu n prezenta lui. Dar, dupa ce m-am ntors si m-am ndepartat ctiva pasi, am aruncat, din curiozitate, o pri vire napoi. Spre surprinderea mea, nu mai era nici urma de strain. Desi, la rndul sau, nu avusese timp sa faca mai mult de ctiva pasi, disparuse deja n padurice. Intrigat, am luat-o mai repede la picior, grabit sa ma ntorc n casa si sa scap d e vntul aspru, nghetat. Ma ntrebam oare ce putea fi n scrisoare. Glasul strainului a vusese un ton amenintator si, din spusele sale, nu reiesea ca el si magistrul me u vor avea o ntlnire pri-etenoasa, ba dimpotriva! Cu aceste gnduri nvrtindu-mi-se n cap, am trecut de banca unde Vraciul mi preda lec tiile, cnd era vreme frumoasa, si am ajuns la primul rnd de copaci din gradina de apus. Dar atunci am auzit ceva care m-a facut sa-mi tin respiratia de frica. Un asurzitor raget de mnie a rasunat din bezna de sub copaci. Att de salbatic si de nspaimntator, nct am ncremenit n loc. Era un miorlait patrunzator, care se putea a uzi de la cteva mile departare si pe care l mai auzisem si nainte. Stiam ca asa fac ea duhul domestic al Vraciului cnd apara gradina. Dar de cine o apara? Oare fuses em urmarit? M-am ntors si-am ridicat felinarul, ncercnd sa deslusesc ceva prin ntuneric. Poate ca strainul era chiar n spatele meu! N-am vazut nimic, asa ca mi-am ciulit urech ea, pndind vreun zgomot, ct de mic. Dar tot ce-am putut auzi au fost vaietul vntulu i printre copaci si latratul unui cine de la o ferma din departare. n cele din urm a, usurat ca barem nu fusesem urmarit, mi-am continuat drumul. Nici n-am apucat sa fac un pas, si mritul de mnie a rasunat din nou, de data acea sta, mult mai aproape. A nceput sa mi se ridice parul n vrful capului si sa ma simt nca si mai nfricosat, fi indca mi-am dat seama ca furia duhului era ndreptata chiar asupra mea. Dar de ce sa fi fost suparat pe mine? Nu facusem nimic rau. Am ramas neclintit, nendraznind sa mai naintez, temndu-ma ca si cea mai mica misc are din partea mea l-ar fi provocat sa ma atace. Cum am mai spus, era o noapte g eroasa, dar fruntea mi se acoperise de broboane de sudoare si ma simteam cu adev arat n primejdie. Nu e dect Tom! am strigat spre padure, ntr-un trziu. Nicio teama. Aduc doar o scr isoare pentru magistrul meu... S-a auzit un mrit drept raspuns, de data aceasta mult mai mblnzit si mai ndepartat, asa ca, dupa vreo ctiva pasi sovaielnici, am rupt-o la fuga. Cnd am ajuns aproape de casa, Vraciul statea n cadrul usii din spate, cu toiagul n mna. l auzise pe duh si venise sa vada ce se ntmpla. Esti teafar, baiete? mi striga el, de departe. Da, i-am raspuns n acelasi mod. Duhul era furios, dar nu stiu de ce. Acum s-a p otolit, totusi. Cu un semn din cap, Vraciul a intrat din nou n casa, lasndu-si toiagul dupa usa. Cnd am intrat si eu n bucatarie, el statea cu spatele la foc, ncalzindu-si picioa

rele. Am scos plicul din buzunar. Am gasit un strain, jos, la rascruce, mbracat ca un vraci, i-am povestit eu, nti nzndu-i scrisoarea. Nu mi-a spus cum l cheama, dar mi-a cerut sa-ti dau asta... Vraciul facu iute un pas nainte si-mi smulse scrisoarea din mna. Numaidect, lumnar ea de pe masa ncepu sa plpie, focul se stinse n vatra si o neasteptata pala de frig umplu bucataria toate semnele ca duhului nca nu-i trecuse supararea. Alice paru s periata si aproape cazu de pe scaunel. nsa Vraciul, cu ochii holbati, desfacu pli cul si ncepu sa citeasca. La sfrsit, se ncrunta si toata fruntea i se ncreti de ngrijorare. Murmurnd ceva cu voce foarte scazuta, azvrli scrisoarea n foc, unde fu cuprinsa imediat de flacari, chircindu-se si nnegrindu-se nainte de a cadea, scrum, n spatele gratarului. M-am uitat la el, uluit. Chipul i era schimonosit de furie si tremura din cap pna-n pic ioare. O sa plecam la casa mea din Anglezarke, mine, dis-de-dimineata, mai nainte sa se strice vremea de tot, anunta el, aspru, uitndu-se tinta la Alice, dar tu o sa vi i cu noi doar o bucata de drum, fato. O sa te lasam lnga Adlington. Adlington? am zis eu. Acolo unde locuieste acum fratele dumitale, Andrew, nu-i asa? Da, baiete, asa e, dar ea n-o sa stea acolo. La marginea trgului, se afla un fe rmier si nevasta lui, care, dupa socotelile mele, mi sunt putin datori. Au avut m ai multi fii, dar le-au murit toti, n afara de unul. Apoi, ca tragedia sa fie mai mare, singura lor fiica le-a murit necata. Baiatul care le-a ramas e acum mai mu lt plecat de acasa, la lucru caci, desi sanatatea mamei sale e din ce n ce mai su breda, o poate scoate la capat, cu putin ajutor. Asadar, fato, acolo va fi noua ta casa. Alice se uita la Vraci, cu ochii mari de uimire. Noua mea casa? Nu-i drept! exclama ea. De ce nu pot sa stau si eu cu voi? N-am facut tot ce mi-ai spus dumneata? Alice nu calcase niciodata strmb din toamna, de cnd Vraciul i ngaduise sa locuiasc a mpreuna cu noi, la Chipenden. si platise gazduirea facnd copii la unele carti din biblioteca Vraciului si mpartasindu-mi multe dintre lucrurile pe care le nvatase de la matusa ei, vrajitoarea Osoasa Lizzie, ca eu sa le notez si sa-mi sporesc c unostintele despre vrajitorie. Ba da, fato, ai facut ce ti-am cerut si, n aceasta privinta, n-am de ce ma plnge , zise Vraciul. nsa nu asta e problema. Pregatirea pentru a deveni un vraci este o treaba anevoioasa: ultimul lucru de care are nevoie Tom este sa fie smintit de la nvatatura de o fata ca tine. n viata unui vraci nu e loc pentru o femeie. De f apt, acesta este ntr-adevar singurul lucru pe care-l avem noi n comun cu preotii. Dar de unde ti-a venit ideea asta, asa, dintr-odata? Eu I-am ajutat pe Tom, nu l-am smintit de la nvatatura! protesta Alice. Si nici c-as fi putut munci mai cu rvna. Ti-a scris cineva sa-ti spuna ca-i pe dos de cum credeai? ntreba ea, mnioasa , aratnd catre focul din vatra, unde cazuse scrisoarea arsa. Ce? ntreba Vraciul, ridicndu-si sprncenele a mirare, dar apoi si dadu seama repede la ce se referea. Nu, binenteles ca nu. Ct priveste corespondenta mea privata, nu -i treaba ta. Oricum, eu am luat o hotarre, zise el, tintuind-o cu o privire grea . Asa ca n-avem ce mai discuta. O sa ncepi o viata noua. Este o sansa la fel de b una ca oricare alta sa-ti gasesti locul potrivit n lumea asta, fato. Si va fi, de altfel, si ultima ta sansa! Fara vreun cuvnt sau macar o privire catre mine, Alice se ntoarse cu spatele si urca apasat scara pna n dormitor. M-am ridicat si-am dat sa ma duc dupa ea, ca sa-i spun cteva cuvinte de mngiere, dar Vraciul m-a chemat napoi. Tu rami aici, baiete! Trebuie sa stam putin de vorba, nainte sa te duci sus, asa ca ia loc! I-am dat ascultare si m-am asezat, din nou, la gura sobei. Nimic din ceea ce mi-ai putea spune n-o sa ma faca sa ma razgndesc! ntelege asta acum si o sa usurezi situatia, ncepu Vraciul. Se prea poate, am zis eu, dar erau si alte moduri de a i-o spune. Chiar nu put eai sa-i dai vestea cu un pic mai multa blndete? Mi-au picat pe cap mai multe lucruri pentru care sa-mi fac griji dect sentiment ele unei fete, raspunse Vraciul.

Nu era chip sa-i contrazici cnd se afla ntr-o astfel de dispozitie, asa ca nu mi -am mai racit gura de pomana. Nu-mi placea, dar n-aveam ce-i face. Stiam ca magi strul meu luase cu multe saptamni n urma hotarrea sa o trimita pe Alice n alta parte si ca nu avea de gnd sa si-o schimbe acum. Eu, unul, oricum nu pricepeam de ce t rebuia sa mergem la Anglezarke. Si de ce trebuia sa plecam acum, asa, deodata? S a fi avut legatura cu strainul si cu ce i scrisese el n scrisoare? Si duhul domest ic se purtase foarte ciudat. Sa fi fost pentru ca aduceam scrisoarea aceea? Strainul a zis ca te asteapta la Anglezarke, mi-am dat eu fru liber la gura. Nu mi s-a parut prea pri-etenos. Cine era? Vraciul se uita la mine si, pentru o clipa, am crezut ca n-o sa-mi raspunda. A poi a clatinat din nou din cap si a mormait ceva n barba, nainte de a vorbi. l cheama Morgan si a fost, cndva, ucenicul meu. Un ucenic care n-a reusit, trebu ie sa adaug, chiar daca a studiat sub ndrumarea mea aproape trei ani. Dupa cum st ii, nu toti ucenicii mei au izbutit sa-si ncheie pregatirea. El pur si simplu n-a fost potrivit pentru meseria asta si de aceea a ramas cu ranchiuna, atta tot. Pr obabil ca n-ai sa-i vezi, cnd o sa fim acolo, dar, daca se ntmpla sa-i ntlnesti, fere ste-te de el. Nu aduce dect necazuri, baiete. Acum, du-te sus, la tine: dupa cum am spus, o sa pornim la drum devreme, mine dimineata. De ce trebuie sa mergem la Anglezarke pe timpul iernii? I-am ntrebat. N-am pute a sa ramnem aici? Nu ne-ar fi mai bine n casa asta? Mi se parea ca plecarea n-avea niciun sens. Ai pus destule ntrebari pentru ziua de azi! zise Vraciul, cu iritare n glas. Dar o sa-ti spun ceva sa tii minte. Noi nu facem ntotdeauna un lucru sau altul pentr u ca vrem noi sa-i facem. Si daca tu urmaresti numai sa-ti fie tie bine, atunci asta nu-i o ndeletnicire pentru tine. Ca-ti place sau nu, oamenii au nevoie de no mai ales cnd se lungesc noptile. Este nevoie de noi, ei bine, de-aia ne d i acolo ucem! Acum, treci la culcare. Sa nu mai aud un cuvnt! Nu primisem raspunsul pe care-l asteptasem, dar Vraciul avea un motiv ntemeiat pentru tot ce facea, iar eu eram doar un ucenic si aveam o multime de nvatat. Asa dar, cu un semn spasit din cap, m-am dus la culcare.

Ramas-bun de la chipendeN Alice statea pe scara, n fata camerei mele, astep- tndu-ma. Lumnarea de lnga ea dese na umbre miscatoare pe usa. Nu vreau sa plec de aici, Tom, zise ea, ridicndu-se n picioare. Am fost fericita a ici, chiar am fost. Casa lui de iarna ar fi fost urmatorul lucru bun. Mos Gregor y n-a fost drept cu mine! mi pare rau, Alice, de acord cu tine, dar el a hotart. Nu pot sa fac nimic. Vedeam ca ncepuse sa plnga, dar nu stiam ce altceva sa spun. Deodata, m-a prins de mna stnga si m-a strns cu putere. De ce trebuie sa fie mereu asa? ntreba ea. De ce uraste att de tare femeile si fet ele? Cred ca a suferit n tinerete, i-am spus eu, cu blndete. Aflasem de curnd unele aman unte despre viata magistrului meu, dar pna n clipa aceea le tinusem pentru mine. U ite, o sa-ti povestesc ceva, Alice, dar trebuie sa-mi promiti ca n-ai sa mai spu i nimanui si ca nu-i vei marturisi niciodata Vraciului ca de la mine stii! Promit, sopti ea, cu ochii mari. Ei bine, ti amintesti momentul n care era gata sa te arunce n put, cnd am venit de l a Priestown? Alice ncuviinta, dnd din cap. Magistrul meu rezolva problemele cu vrajitoarele rel e tinndu-le nchise de vii n niste puturi. Voise s-o nchida si pe Alice ntr-unul, nu d emult, cu toate ca ea n-o merita cu adevarat. ti amintesti ce i-am strigat eu? am ntrebat-o. N-am putut auzi prea bine, Tom. Ma zbateam si eram ngrozita, dar indiferent ce ioi fi spus, a mers, fiindca s-a razgndit. O sa-ti fiu vesnic recunoscatoare pentr u asta. I-am adus aminte ca pe Meg n-o vrse ntr-un put, asa ca n-ar fi trebuit sa-ti faca n

ici tie una ca asta! Meg? ma ntrerupse Alice. Cine e Meg? N-am mai auzit de ea pna acum... Meg este o vrajitoare. Am citit despre ea ntr-unul dintre jurnalele Vraciului. Cnd era el tnar, s-a ndra-gostit de ea. Cred ca ea i-a frnt inima. Ba, mai mult, nca ma i traieste, undeva, prin Anglezarke. Meg si mai cum? Meg Skelton... Nu! Nu se poate. Meg a venit pe-aici din tari straine, dar s-a ntors acasa la ea, cu ani n urma. Toata lumea stie asta. Era o vrajitoare lamia si si dorea sa fie d in nou printre neamurile sale. Aflasem destul de multe despre vrajitoarele lamia, dintr-o carte din biblioteca Vraciului. Cele mai multe veneau din Grecia, unde locuise cndva si mama, iar, n st area lor naturala, se hraneau cu snge de om. Ei bine, Alice, ai dreptate cnd spui ca nu e de bastina din Comitatul nostru, dar Vraciul spune ca ea se mai afla nca aici, iar eu am s-o ntlnesc n iarna asta. Din ct e stiu eu, n-ar fi putut sa traiasca n casa asta... Nu fi prost, Tom. Asta nu-i prea greu de crezut, nu? Ce femeie cu mintea ntreaga ar trai cu el? Nu e att de hain, Alice, i-am reamintit eu. Amndoi am trait n aceeasi casa cu el saptamni n sir si ne-a fost destul de bine! Daca Meg locuieste n casa lui de acolo, zise Alice, cu un zmbet rautacios pe fat a, sa nu te mire dac-ai s-o gasesti ngropata ntr-un put. I-am zmbit si eu. Pai, o sa aflam cnd o sa ajungem acolo, am zise eu. Nu, Tom. Tu o sa afli. Eu o sa locuiesc n alta parte, ti amintesti? Dar nu e chi ar att de rau, pentru ca Adlington e aproape de Anglezarke, zise ea. Nu-i mult de mers, asa ca vei putea sa ma vizitezi, Tom. O sa vii? O sa faci asta? n felul as ta, n-o sa mai fiu att de singura... Cu toate ca nu eram sigur ca Vraciul m-ar lasa s-o vizitez, voiam s-o fac sa s e simta mai bine. Deodata, mi-am adus aminte de Andrew. O, si Andrew? am zis eu. El este singurul frate care i-a mai ramas Vraciului s i n prezent locuieste si munceste n Adlington. Magistrul meu cu siguranta ca va do ri sa-i vada, din cnd n cnd, din moment ce vor sta att de aproape. Si atunci, probab il ca ma va lua si pe mine. O sa ne facem aparitia prin sat toata ziua buna ziua , sunt convins, asa ca o sa am o multime de prilejuri sa te vad. Alice mi-a zmbit si mi-a dat drumul la mna. Atunci, ai grija s-o faci, Tom. Eu o sa te astept. Nu ma lasa sa astept degeab a. Si ti multumesc pentru ca mi-ai povestit toata treaba aia despre Mos Gregory. n dragostit de o vrajitoare, ai? Cine ar fi banuit ce zace n el? Cu acestea, si lua lumnarea de jos si urca scarile, ntr-adevar, avea sa-mi lipsea sca Alice, dar sa nasco-cesc vreun pretext ca s-o vad probabil ca avea sa fie ma i greu dect o lasasem sa creada. Vraciul mai mult ca sigur n-avea sa fie de acord . Nu avea prea multa rabdare cu fetele si ma prevenise n mai multe rnduri sa fiu c u bagare de seama fata de ele. i povestisem destule lui Alice despre magistrul me u, poate chiar prea multe, dar mai erau o gramada de taine n viata Vraciului, nu numai Meg. Avusese o legatura si cu o alta femeie, Emily Burns, care la acea vre me era deja logodita cu celalalt frate al lui. Fratele acela era mort acum, dar scandalul de atunci vrse discordia n familia sa, provocnd o multime de necazuri. Des pre Emily se presupunea ca traieste, de asemenea, undeva lnga Anglezarke. ntotdeau na o poveste are doua fete si nu puteam sa-i judec pe Vraci pna ce nu aflam mai m ulte; totusi, erau de doua ori mai multe femei dect au vreodata majoritatea barba Vraciul traise ceva, nu gluma! tilor din Comitat n toata viata lor Am intrat n odaia mea si am pus lumnarea pe masuta de lnga pat. Pe peretele de la picioarele sale erau scrise o multime de nume, scrijelite de catre fostii uceni ci. Unii si ncheiasera cu succes pregatirea cu Vraciul: numele lui Bill Arkwright figura si el acolo, n coltul din stnga, sus. El fusese ucenic al Vraciului naintea mea. Multi cedasera si nu-si mai dusesera pregatirea pna la capat. Unii chiar mur isera. Numele lui Billy Bradley era n celalalt colt. Si el fusese ucenic naintea m ea, dar facuse o greseala si se alesese cu degetele muscate de un duh rau. Billy murise din pri-cina socului si a pierderii de snge.

Am studiat cu atentie peretele, n seara aceea. Din cte stiam eu, toti cei care s tatusera vreodata n acea odaie si scrisesera numele pe perete, inclusiv eu. Numele meu era foarte mic, pentru ca nu mai ramasese prea mult loc, dar era. Totusi, d upa cum puteam vedea, un nume lipsea. Am cercetat peretele cu grija, ca sa fiu s igur, dar am avut dreptate: nu era scris niciun Morgan". De ce oare? Vraciul recu noscuse ca fusese ucenicul lui, si atunci de ce nu-si adaugase si el numele acol o? Prin ce era Morgan att de diferit? n dimineata urmatoare, dupa o gustare n graba, ne-am facut bagajele si ne-am pre gatit de plecare. Chiar nainte sa iesim din casa, m-am strecurat napoi n bucatarie, ca sa-mi iau la revedere de la duhul domestic al Vraciului. ti multumesc pentru toate mesele pe care mi le-ai pregatit, am zis eu cu glas t are, n gol. Nu eram sigur ca Vraciul ar fi fost ncntat de faptul ca eu facusem un drum speci al pna la bucatarie ca sa spun multumesc: ntotdeauna sustinea ca nu trebuie sa fii prea apropiat de ajutorul tocmit". n orice caz, am fost sigur ca duhul mi-a apreciat lauda, pentru ca, ndata ce-am terminat de vorbit, I-am auzit torcnd ca o pisica sub masa de la bucatarie, dar a tt de tare, ca toate oalele si tigaile au nceput sa zanganeasca. Duhul era invizib il, n cea mai mare parte a timpului, dar uneori se arata sub forma unui urias mot an portocaliu. Am sovait, adunndu-mi curajul, si-am vorbit din nou. Nu stiam cum va reactiona duhul la ceea ce aveam sa-i spun. mi pare rau daca te-am enervat aseara. Nu faceam dect ce mi se ceruse. Scrisoare a te-a suparat? Duhul nu era n stare sa vorbeasca, asa ca nu ma asteptam sa primesc un raspuns n cuvinte. i pusesem ntrebarea numai din instinct. Din sentimentul ca asa trebuia s a procedez. Deodata, o pala de vnt cobor pe horn n camin. Am simtit un slab miros de funingin e, si apoi o foaie de hrtie zbura de dupa gratar si ateriza pe covorasul din fata vetrei. M-am apropiat si am ridicat-o de jos. Era arsa pe la colturi si o parte din ea s-a farmitat n minile mele, dar am nteles ca era ceea ce mai ramasese din sc risoarea pe care o adusesem de la Morgan. Se mai vedeau cteva cuvinte pe acel petic scorojit de hrtie si m-am uitat cteva c lipe lung la ele, nainte de a putea citi: Da-mi ce mi apartine sau o sa te fac sa regreti ziua-n care t e-ai nascut . Poti sa ncepi prin..." Asta era tot, dar mi-a fost de-ajuns sa pricep ca Morgan l ameninta pe magistru l meu. nsa care sa fi fost pricina? i luase Vraciul ceva lui Morgan? Ceva care, de drept, i apartinea lui? Nu puteam crede ca Vraciul ar fi furat. Nu era n firea lu i. Era cu totul absurd. Sirul gndurilor mi-a fost ntrerupt de strigatul Vraciului, de la usa din fata. Hai odata, baiete! Ce faci? Nu mai tndali! N-avem toata ziua la dispozitie! Am mototolit hrtia si-am aruncat-o napoi n vatra, mi-am luat toiagul si am alerga t la usa. Alice era deja afara, dar Vraciul era n prag, masurndu-ma banuitor din o chi, cu doi saci de calatorie la picioare. Nu ne luaseram prea multe lucruri, to tusi eu trebuia sa i car pe amndoi. ntre timp, Vraciul mi daruise un sac al meu, cu toate ca, deocamdata, n-aveam pr ea multe de pus n el. Tot ce continea se reducea la un lant de argint, pe care-l primisem de la mama, o cutie cu iasca si un amnar cadoul pe care mi-l daduse tat a cnd plecasem de acasa , caietele mele si cteva haine. Multe dintre sosetele mele fusesera crpite ndelung ca sa mai fie bune de purtat, dar Vraciul mi cumparase o ha ina noua de iarna, din piele de oaie, foarte calduroasa, pe care o mbracasem pe s ub pelerina. Aveam si un toiag al meu unul nou, pe care magistrul meu mi-l ciopl ise cu mna lui dintr-un lemn de scorus-de-munte, cel mai bun mpotriva majoritatii vrajitoarelor. Vraciul, cu toata parerea lui proasta despre Alice, fusese marinimos n privinta mbracamintei. i cumparase si ei o haina noua de iarna, una din lna neagra, care i a jungea aproape pna la glezne si care avea si gluga, ca sa nu-i nghete urechile. Frigul nu parea sa-i deranjeze pe Vraci, care purta aceeasi pelerina cu gluga

pe care o purtase si-n primavara, si peste vara. N-o dusese stralucit cu sanatat ea n ultimele luni, dar acum parea pe deplin refacut si puternic ca-n zilele lui bune. Vraciul ncuie usa din fata casei, cata spre soarele de iarna si pomi la drum, c u pasi ndrjiti. Am ridicat sacii n spinare si l-am urmat, mergnd ct puteam eu de repe de, iar Alice se tinu dupa mine. Ah, apropo, baiete! mi striga Vraciul peste umar. O sa trecem pe la ferma tatalui tau, n drumul nostru spre miazazi. mi mai da toreaza nca zece guinee, restul de plata pentru ucenicia ta! Fusesem trist ca paraseam Chipendenul. Prinsesem drag de casa si de gradinile de acolo si ma mhnise gndul ca Alice si cu mine urma sa ne despartim. Dar iata ca mi se oferea prilejul de a-i vedea pe mama si pe tata. Si atunci, cu inima tresa ltnd de bucurie, am capatat o noua vigoare n pasii mei. Ma duceam acasa! AcasA n timp ce ne ndreptam spre miazazi, tot aruncam cte o privire n urma, la dealuri. A tta vreme ma plimbasem pe ele, aproape de nori, nct unele mi-erau ca niste prieteni buni, n special Vrful Parlick, care era primul de lnga casa de vara a Vraciului. D ar la sfrsitul celei de-a doua zile de calatorie, uriasele dealuri dragi nu se ma i vedeau dect ca o panglica subtire, purpurie, la orizont, iar eu eram foarte buc uros de noua mea haina. Petrecuseram deja o noapte foarte chinuita, drdind ntr-un h ambar fara acoperis, si, cu toate ca vntul nu mai batea si soarele stralucea slab , mi se parea ca se face tot mai frig, cu fiecare ceas. n cele din urma, ne apropiaram de casa, iar nerabdarea mea de a-mi rentlni famili a crescu si mai mult. Abia asteptam sa-i vad pe tata. La ultima mea vizita, tocm ai si revenise dintr-o boala grava, dar erau putine sanse sa se mai nsanatoseasca pe deplin. Oricum, avusese de gnd sa se retraga, la nceputul iernii, si sa lase fe rma pe minile fratelui meu mai mare, Jack. nsa boala precipitase lucrurile. Vraciu l o numise ferma tatalui meu, dar nu mai era a lui. Deodata, la picioarele noastre, am zarit hambarul, curtea si casa fermei parin testi, cu fuiorul de fum iesind pe horn. Mozaicul ogoarelor care o nconjurau, cu copacii desfrunziti, arata pustiu si nghetat, si m-am simtit si mai dornic sa-mi n calzesc minile la focul din bucatarie. Magistrul meu se opri n capul drumeagului care ducea spre casa. Ei bine, baiete, nu cred ca fratele tau si nevasta lui vor fi prea bucurosi sa ne vada. ndeletnicirea de vraci i supara de obicei pe oameni, asa ca n-o sa-i nvin ovatim acum pe ei. Du-te numai tu si adu-mi banii, fata si cu mine o sa te astep tam aici. Nu ma ndoiesc ca ti-ai dorit foarte mult sa-ti mai vezi familia, dar nu zabovi mai mult de o ora. Ct timp o sa te ncalzesti tu la gura focului, noua o sa ne nghete ciolanele aici, afara! Avea dreptate: fratele meu Jack si nevasta lui nu puteau suferi ndeletnicirea d e vraci si ma prevenisera, mai demult, sa nu le-o aduc la usa lor. Asadar, i-am lasat pe Alice si pe Vraci si am strabatut n fuga drumeagul pna la ferma. Cnd am de schis poarta, cinii au nceput sa latre si, de dupa coltul hambarului, a iesit Jack . Nu ne aveam prea bine, de cnd devenisem ucenicul Vraciului, dar pentru nceput a parut fericit sa ma vada si un rnjet larg i-a nflorit pe fata. Ma bucur sa te vad, Tom, zise el, petrecndu-si bratul pe dupa umerii mei. Si eu ma bucur sa te vad, Jack. Dar tata ce mai face? am ntrebat eu. Zmbetul se topi de pe fata fratelui meu la fel de repede precum se ivise. Ca sa-ti spun drept, Tom, nu cred ca face mai bine ca ultima oara cnd ai mai da t pe-aici. n unele zile, parca i e mai bine, dar, dimineata, de cum se scoala, atta tuseste si scuipa, ca de-abia mai poate sa rasufle. E trist sa-l auzi. Am vrea sa-i ajutam, dar nu putem face nimic. Am clatinat cu amaraciune din cap. Bietul tata. Sunt n drum spre sud, pentru iarna, I-am nstiintat eu, si am trecut p e aici doar ca sa cer restul de bani pe care tata i datoreaza Vraciului. Mi-as fi dorit sa pot sta mai mult, dar n-am cum. Magistrul meu ma asteapta la capatul d rumeagului. ntr-o ora, trebuie sa plecam mai departe. Nu i-am pomenit de Alice. Jack stia ca era nepoata unei vrajitoare si n-o privea

cu ochi buni.si mai ncrucisasera sabiile o data si n-as fi vrut sa se repete figu ra. Fratele meu se ntoarse si se uita napoi, n lungul drumului, dupa care ma masura cu privirea din cap pna-n picioare. Esti oricum costumat ca aia din breasla ta, zise el, cu un rnjet. Avea dreptate. i lasasem sacii lui Alice, dar cu pelerina mea neagra si cu toiagu l, aratam ca o copie la scara redusa a magistrului meu. ti place haina mea? I-am ntrebat eu, deschein- du-mi pelerina, ca s-o vada cum tre buie. Pare calduroasa. Domnul Gregory mi-a cumparat-o. A zis ca o sa am nevoie. Are o casa tocmai n Angl ezarke, nu departe de Adlington. Acolo ne vom petrece iarna si e amarnic de frig prin partile alea. Da, o sa fie tare frig pe acolo, ntr-adevar poti sa fii sigur de asta! Mai sigu r dect mine. Ei, mai bine m-as ntoarce la treburile mele, zise Jack. N-o face pe m ama sa astepte. A fost chiar vesela si vorbareata astazi. Trebuie sa fi stiut ea ca vii. Cu acestea, Jack porni napoi, traversnd curtea si oprindu-se la coltul hambarulu i, ca sa-mi faca un semn cu mna. I-am raspuns la fel si m-am ndreptat catre usa de la bucatarie. Era foarte probabil ca mama sa fi stiut ca vin. Avea un dar al ei de a presimti lucrurile acestea. ndeplinind rolul de moasa si de tamaduitoare, s tia adesea dinainte cnd venea cineva sa-i ceara ajutorul. Am deschis usa din spatele casei si am gasit-o n balansoarul ei, lnga camin. Dra periile erau trase, fiindca suporta greu lumina soarelui. Cnd am intrat n bucatari e, mi-a zmbit. Ma bucur sa te vad, fiule. nti de toate, vino ncoace si da-mi o mbratisare, si apo i poti sa-mi povestesti ce-ai mai facut! M-am apropiat si ea m-a strns n brate. Apoi mi-am tras un scaun, la foc, lnga ea. Se ntmplasera o multime de lucruri din toamna, de cnd o vazusem ultima oara, dar i trimisesem o scrisoare lunga, povestindu-i toate primejdiile pe care eu si magis trul meu le nfruntaseram n ultima parte a misiunii noastre din Priestown. Ai primit scrisoarea mea, mama? Da, Tom, am primit-o si mi pare nespus de rau ca nu ti-am raspuns, dar a fost m ulta treaba de facut pe aici si stiam ca vei trece pe la noi, n drumul tau spre s ud. Cum se descurca Alice? Pna la urma, s-a schimbat definitiv n bine, mama, si a fost foarte fericita, ct a locuit mpreuna cu noi, la Chipenden, dar necazul e ca Vraciul tot nu are ncredere n ea. Acum mergem la casa lui de iarna, dar Alice o sa stea la o ferma din vecin atate, cu niste oameni pe care nu i-a mai vazut vreodata. Poate ca ti se pare o cruzime, raspunse mama, dar sunt sigura ca domnul Gregor y stie ce face. Totul e spre binele vostru, al tuturor. Ct despre Anglezarke, sa ai grija pe acolo, fiule! Este un tinut salbatic si pustiu. Si eu cred ca Alice a fost expediata cam cu nepasare. Jack mi-a spus despre tata. Este att de grav cum te asteptai tu, mama? am ntreba t. Ultima oara cnd o vazusem, si ascunsese temerile fata de Jack, dar mie mi daduse de nteles ca viata tatalui meu se apropia de sfrsit. Nadajduiesc ca a mai capatat un strop de putere. O sa aiba nevoie de ngrijiri f oarte atente, ca sa treaca de iarna asta, despre care banuiesc ca va fi mai grea dect oricare dintre cele pe care le-am apucat de cnd am venit n Comitat. Acum e n o daia lui si doarme. O sa te duc sus, sa-l vezi, peste vreo cteva minute. Jack pare mult mai vesel, totusi, am zis eu, ncercnd sa nviorez atmosfera. Probab il s-a obisnuit cu gndul de a avea un vraci n familie. Mama zmbi larg. Asa ar trebui, dar eu banuiesc ca veselia lui e mai degraba legata de faptul c a Ellie asteapta iarasi un copil, si o sa fie un baiat, de asta data sunt sigura de asta. Jack si-a dorit dintotdeauna un fiu. Cineva care sa mosteneasca ferma, ntr-o buna zi. M-am bucurat pentru Jack. Mama nu gresea niciodata n previziuni din astea. Atun ci mi-am dat seama ca era multa liniste n casa. Parca prea multa.

Unde este Ellie? am ntrebat. mi pare rau, Tom, dar n-ai ales bine ziua de vizita. Aproape n fiecare miercuri se duce pe la mama si tatal ei, lund-o si pe micuta Mary cu ea. O, dac-ai vedea-o pe fetita acum! E bine dezvoltata, pentru cele opt luni ale sale, si merge n pat ru labe att de repede, ca-ti trebuie si-o pereche de ochi la spate ca s-o suprave ghezi! Oricum, stiu ca magistrul tau te asteapta si e cam frig afara, asa ca hai sa mergem sus, sa-l vezi pe tatal tau. Tata dormea adnc, dar avea patru perne la spate, asa nct aproape ca sedea n capul oa selor. Respira mai usor n pozitia asta, zise mama. nca mai are congestie pulmonara. Tata respira zgomotos; fata i era cenusie si pe frunte i stralucea un sir de brobo ane de naduseala. Fara ndoiala ca arata ntr-adevar foarte rau mai curnd o umbra a b arbatului puternic si nfloritor care, odinioara, conducea ferma de unul singur, c a tata iubitor a sapte fii ce era. Uite, Tom, stiu ca ti-ar placea sa-i spui vreo doua vorbe, dar n-a dormit deloc noaptea trecuta. Ar fi mai bine daca nu I-am trezi acum. Ce zici? Fireste, mama, am ncuviintat eu, dar mi parea rau ca nu puteam vorbi cu tata. Era att de bolnav si stiam ca s-ar putea sa nu-l mai vad niciodata. Bine, atunci, da-i numai o sarutare, fiule, si sa-i lasam n somnul sau... Am facut ochii mari la mama. Nu-mi puteam aminti ultima oara cnd l sarutasem pe ta ta. O bataie usoara pe umar sau o strngere rapida de mna, asta era tot, de obicei. Haide, Tom, saruta-1 pe frunte, starui mama. Si ureaza-i sanatate. O fi el ado rmit, dar o parte din el tot o sa auda ce-i spui si-o sa-i faca sa se simta bine . M-am uitat lung la mama si ochii ni s-au ntlnit. Avea o privire de fier si am si mtit taria vointei sale. Atunci, am facut ntocmai cum mi ceruse. M-am aplecat pest e pat si I-am sarutat pe tata, atingndu-i usor fruntea fierbinte si umeda. Am sim tit un miros ciudat, dar nu mi-am dat seama ce putea fi. Ca un parfum de flori. Un soi de flori pe care nu I-am recunoscut. Fa-te bine repede, tata, i-am soptit eu, foarte ncet. O sa vin din nou, n primav ara, si-o sa vorbim atunci. Gura mi s-a uscat dintr-odata si, cnd mi-am umezit buzele, am dat de sarea de p e fruntea lui. Mama a zmbit trist si mi-a aratat spre usa dormitorului. n timp ce o urmam afara, n spatele nostru tata a nceput sa tuseasca si sa se nece. M-am ntors ngrijorat si, n clipa aceea, a deschis ochii si s-a uitat la mine. Tom! Tom, chiar tu esti? a ntrebat el, nainte de a fi cuprins de un alt acces de tuse. Mama s-a strecurat repede pe lnga mine, din pragul usii, aplecndu-se ngrijorata d easupra lui, mngin-du-l blnd pe frunte, pna cnd tusea i s-a potolit. Tom chiar este aici, i zise ea, dar nu trebuie sa te istovesti acum cu vorba. Muncesti cu rvna, baiete? Magistrul tau e multumit de tine? ma ntreba tata, dar vocea i era firava si dogita, de parca i ramasese ceva n gt. Desigur, tata, i-am raspuns eu, cu un zmbet, dar acum am plecat mpreuna, sa petr ecem iarna la casa lui din Anglezarke. Deodata, tata paru speriat. Oh, mi-ar fi placut sa nu va duceti acolo, fiule, zise el, aruncnd o privire sp re mama. Se spun povesti ciudate despre locurile acelea si niciuna nu-i de bine. Trebuie sa fii cu ochii n patru, cnd umbli pe acolo. Vezi sa stai pe lnga magistru l tau si sa nu-i iesi niciodata din vorba. N-o sa patesc nimic, tata. Nu-ti face griji. n fiecare zi nvat mai multe. Sunt sigur de asta, fiule. Trebuie sa marturisesc ca am avut oarecare ndoieli, cnd a fost sa te dau n ucenicie la un vraci, dar mama ta a avut dreptate. Este o nd eletnicire grea, dar cineva trebuie s-o faca. Ea mi-a povestit despre toate ispr avile tale de pna acum si sunt cu adevarat mndru ca am un fiu att de curajos. Totus i, nu tin mai mult la unul dintre voi dect la ceilalti. Sapte fii am avut, toti n iste flacai minunati. i iubesc la fel pe toti si sunt mndru de fiecare n parte, dar presimt ca tu s-ar putea sa te dovedesti cel mai vrednic dintre ei. I-am zmbit si att, nestiind ce sa-i spun. Mi-a zmbit si tata, apoi a nchis ochii s i, n cteva clipe, ritmul respiratiei sale s-a schimbat, alunecnd din nou n somn. Mam a mi-a facut semn spre usa si am iesit amndoi din odaie.

Cnd ne-am asezat din nou n bucatarie, am ntre-bat-o pe mama despre mirosul acela ciudat. Acuma, daca tot m-ai ntrebat, n-o sa-ti ascund adevarul, Tom, zise ea. Pe lnga f aptul ca esti al saptelea fiu al unui al saptelea fiu, ai mai mostenit si cteva ns usiri de la mine. Amndoi putem simti asa-numitele prevestiri ale mortii". Ei, miro sul pe care l-ai simtit tu e un semn ca moartea s-a apropiat... Am simtit ca mi se pune un nod n gt si lacrimile au nceput sa-mi joace n ochi. Num aidect, mama a venit spre mine, petrecndu-si bratul pe dupa umerii mei. O, Tom, ncearca sa nu te mhnesti. Asta nu nseamna neaparat ca tatal tau va muri p este o saptamna, peste o luna sau chiar peste un an. Dar, cu ct mai puternic este mirosul, cu att mai aproape este moartea. Cnd cineva se nsanatoseste pe deplin, mir osul dispare. La fel e si cu tatal tau. n unele zile, mirosul abia se mai simte. Eu fac tot ce pot pentru el si nca mai exista speranta. n orice caz, asta este; ti -am spus si uite asa ai mai nvatat ceva. Multumesc, mama, am zis eu, cu tristete, prega- tindu-ma de plecare. Ei, acuma nu te grabi sa pleci n starea asta, zise mama, cu glas blnd si mngietor. M ai stai putin, aici, lnga foc, pna fac eu niste sendvisuri s-aveti pe drum. I-am dat ascultare, iar ea a pregatit repede un pachet cu sendvisuri cu sunca si came de pui, pentru noi trei. N-am uitat nimic? ntreba ea, cnd mi ntinse pachetul. Banii domnului Gregory! am raspuns eu. mi iesisera cu desavrsire din minte. Asteapta aici, Tom, zise ea. Numai ct ma duc sus, n camera mea, sa ti-i aduc. Prin camera mea" nu se referea la dormitorul pe care l mpartea cu tata, ci la odaia ncuiata de lnga podul casei, unde-si tinea lucrurile ei. Eu intrasem acolo o sing ura data de cnd nvatasem sa merg, si anume atunci cnd mi daruise lantul ei de argint . Nimeni altcineva nu pasise vreodata nauntru. Nici macar tata. Erau o multime de scrinuri si de cufere acolo, dar n-aveam nicio idee despre c e ar fi putut contine. Din ceea ce tocmai spusese mama, se parea ca erau si bani acolo. Din banii mamei se cumparase, de pilda, ferma pe care o aveam noi. Ea i a dusese, din tara ei de bastina, Grecia. Cnd mi-am luat ramas-bun de la mama, pe lnga pachetul cu sendvisuri mi-a mai pus n palma si cele zece guinee. Cnd si-a ridicat privirile, am citit ngrijorare n ochi i ei. O sa fie o iarna lunga, aspra si cruda, fiule. Toate semnele o arata. Rndunelel e si-au luat zborul spre miazazi cu aproape o luna mai devreme dect de obicei, ia r prima bruma a picat pe cnd trandafirii mei mai erau nca n floare ceva ce n-am mai vazut pna acum. O sa fie greu de tot si nu cred ca vreunii dintre noi vom iesi n eatinsi din iama asta. Si nici ca se putea un loc mai nefericit de a o petrece c a Anglezarke. Tatal tau si-a facut griji pentru tine, fiule, la fel si eu. Si sf aturile lui sunt bune. Asadar, tine minte cuvintele mele. Nu exista nicio ndoiala ca puterile ntunericului cresc si mai ales n tinutul acela dospeste o influenta m alefica deosebita. Anglezarke este locul unde, cu mult timp n urma, au fost adora ti Vechii Zei, iar, pe timpul iernii, unii dintre ei ncep sa se trezeasca din amo rtire. Cel mai rau dintre toti a fost Golgoth, pe care unii l numeau Stapnul Ierni i. Asa ca tine-te aproape de magistrul tau. El este singurul prieten adevarat pe care-l ai. Trebuie sa va ajutati unul pe altul. Bine, dar Alice? Mama clatina din cap. Poate ca va fi bine, poate ca nu. Vezi tu, acolo, n podisul acela pustiu si nghe tat, o sa fiti mai aproape de ntuneric dect n oricare alt loc din Comitat, asadar, asta va fi din nou o piatra de ncercare pentru Alice. Nadajduiesc sa treaca, pna l a urma, cu bine, dar nu pot prevedea rezultatul. Tu sa faci cum ti-am spus. Sa-t i vezi de treaba si sa stai pe lnga magistrul tau. Asta conteaza. Ne-am mai mbratisat o data, apoi i-am spus la revedere si am plecat, strabatnd d in nou drumeagul dintre cmpuri. Casa de iarnA Cu ct ne apropiam de Anglezarke, cu att vremea se burzuluia mai tare. ncepuse sa pl oua si vntul rece de sud-est prinsese puteri pna cnd ajunsese sa ne biciuiasca drep

t n fata, gonind pe sub norii josi si mohorti, apasatori, atrnnd ca o masa de plumb deasupra capetelor noastre. Mai trziu, vntul turba de-a dreptul, iar ploaia se pre facu n lapovita si zloata. Pamntul deveni mocirlos sub picioarele noastre, ngreunndu -ne grozav mersul. Ca sa fie si mai rau, ne tot rataceam printre mlastinile cu p apuris des si printre smrcurile nselatoare, de-a fost nevoie de toate cunostintele de orientare ale Vraciului ca sa ne scoata la liman. Dar, n dimineata celei de-a treia zi, ploaia se rari si norii se ridicara destu l ct sa zarim lantul dealurilor sumbre din fata noastra. Iata! zise Vraciul, aratnd spre zare cu toiagul sau. Acolo e Anglezarke. Iar di ncolo, cam la vreo patru mile mai spre sud arata el, n continuare este Blackrod. Eram prea departe ca sa vedem satul. Am crezut ca deslusesc vreo cteva fuioare de fum, dar se poate sa fi fost doar norii. Cum e la Blackrod? am ntrebat eu. Magistrul meu pomenise de mai multe ori de acest sat, asa ca mi nchipuisem ca av ea sa fie locul de unde voi cumpara proviziile noastre saptamnale. Nu este la fel de primitor ca la Chipenden, asa ca mai bine stai departe, zise Vraciul. Oamenii sunt aspri si periculosi, si traiesc n clanuri. Acolo m-am nasc ut, asa ca stiu ce spun. Nee! Adlington este, fara discutie, o asezare mult mai draguta si, de aici, nu mai avem mult de mers. Cam la vreo mila distanta spre no rd se afla ferma unde o sa te lasam pe tine, fato, zise el, ntorcndu-se spre Alice . Ferma Straja Mlastinii, asa i se spune. O sa locuiesti cu domnul si doamna Hur st, proprietarii. Cam la un ceas dupa aceea, ajungeam la gospodaria unei ferme izolate, n apropie re de un lac ntins. Cnd Vraciul s-a ndreptat catre poarta, cinii au nceput sa latre; peste putin timp, statea n curte, vorbind cu un fermier batrn, care nu parea prea n cntat sa-i vada. Cinci minute mai trziu, li se alatura si nevasta fer-mierului. Ni ciunul dintre ei nu zmbi macar o data. N-o sa fiu bine-venita aici, asta-i sigur! zise Alice, lasndu-si colturile guri i n jos. Poate ca n-o sa fie chiar att de rau, am zis eu, ncercnd sa le gasesc niste scuze . Nu uita ca ei au pierdut o fiica. Unii oameni nu si revin niciodata dintr-o tra gedie ca asta. Pe cnd asteptam, m-am uitat la ferma cu mai multa atentie. Nu avea o nfatisare p rea nfloritoare si majori-tatea acareturilor erau paraginite. Hambarul era nclinat ntr-o rna si parea ca urmatoarea furtuna o sa-i puna la pamnt. Totul n jur arata si nistru. Nu m-am putut opri sa nu-mi fac gnduri negre si despre lacul din vecinata te. Era o ntindere posomorta de apa plumburie, marginita de mlastina, n capatul ndepartat, si cu doar cteva salcii sfrijite pe malul apropiat. Oare acolo se necase f iica lor? Asta nsemna ca, ori de cte ori se uitau pe fereastra, sotii Hurst si amin teau nenorocirea ntmplata. Dupa alte cteva minute, Vraciul se ntoarse si ne facu semn sa venim lnga ei, drep t pentru care ne-am croit drum cu greu prin glodul din curte. El este ucenicul meu, Tom, zise Vraciul, prezen- tndu-ma batrnului fermier si ne vestei sale. Am zmbit si am spus buna ziua. Amndoi au dat din cap catre mine, dar nu mi-au nto rs zmbetul. Si ea este tnara Alice, continua Vraciul. Este foarte muncitoare si o sa va fie de mare ajutor prin curte. Fiti autoritari, dar buni, si n-o sa va dea batai de cap. Ei o masurara pe Alice din cap pna-n picioare, dar nu zisera nimic; dupa un scu rt salut din cap n directia lor si umbra unui zmbet fugar, Alice si pironi priviril e asupra pantofilor ei cu vrf ascutit. mi era clar ca era nefericita; sederea ei l a familia Hurst nu ncepea foarte promitator. N-o puteam nvinovati. Cei doi aratau jalnic si deznadajduiti, de parca ar fi fost zdrobiti de viata. Obrazul si frunt ea domnului Hurst erau brazdate de cute adnci, care sugerau ca era mai obisnuit s a se ncrunte dect sa rda. L-ati mai vazut pe Morgan, n ultima vreme? ntreba Vraciul. La rostirea neasteptata a numelui Morgan, mi-am ridicat repede ochii si am vazut sprnceana stnga a domnului Hurst ncretindu-se si ncepnd sa se zbata. Parea foarte ne rvos. Poate chiar speriat. Oare era vorba despre acelasi Morgan care mi daduse mi

e scrisoarea pentru Vraci? Nu, chiar deloc, raspunse doamna Hurst, posaca, fara sa se uite n ochii Vraciului . Mai doarme aici, n cte o noapte, dar vine si pleaca dupa cum are pofta. n ultima vreme, a fost mai mult plecat. Cnd a trecut pe aici ultima oara? Acum vreo doua saptamni. Poate mai mult... Ei bine, cnd mai vine n vizita pe la voi, anuntati-l ca as vrea sa stau de vorba c u el. Spuneti-i sa ma caute acasa. Bine, o sa-i spunem. Sa nu uitati. Ei, si acuma, noi o sa ne vedem de drum. Vraciul se ntoarse sa plece, iar eu mi-am ridicat toiagul si cei doi saci si l-am urmat. Alice veni n fuga dupa mine si ma prinse de brat, silindu-ma sa ma opresc . Nu uita ce mi-ai promis, mi-a soptit ea la urechea stnga. Sa vii sa ma vezi si sa nu lasi sa treaca mai mult de o saptamna. Ma bizui pe tine, sa stii! O sa vin sa te vad, nicio grija, i-am zis eu, adaugnd un zmbet. Cu acestea, se ntoarse napoi la cei doi Hurst si i-am urmarit cu privirea pe toti trei intrnd n curtea fermei. Chiar mi parea rau pentru Alice, dar n-aveam ce face. Lasnd n urma ferma Straja Mlastinii, i-am marturisit Vraciului ce ma framnta. Nu pareau prea ncntati s-o primeasca pe Alice la ei, am zis eu, asteptndu-ma ca el sa ma contrazica. Spre stupoarea mea, fu de acord cu mine. Da, e adevarat, n-au fost deloc ncntati. Dar n-au prea avut cum sa se mpotriveasca. Vezi tu, Hurst mi datoreaza o suma frumusica. n doua rnduri le-am curatat casa de niste duhuri care le faceau necazuri. Si nca n-am primit niciun sfant pentru oste neala mea. Iar eu m-am nvoit sa le anulez datoria, daca o primesc pe Alice la ei. Nu-mi puteam crede urechilor. Dar nu-i drept fata de Alice! am zis eu. S-ar putea sa se poarte foarte urt cu ea . Fata aceea si poate purta si singura de grija, dupa cum bine stii, zise el, cu un zmbet rautacios. De altfel, fara ndoiala ca nu vei fi n stare sa te tii departe de ea si vei trece, din cnd n cnd pe acolo, sa vezi cum o mai duce. Cnd am deschis gura sa protestez, rnjetul Vraciului se labarta att de mult, nct capat a nfatisarea unui lup flamnd care-si deschide falcile ca sa apuce capul prazii. Ei, n-am dreptate? Am dat din cap. Asa m-am gndit si eu, baiete. Am nceput sa te cunosc destul de bine. Asa ca nu-ti face prea multe griji pentru fata. Mai bine ai grija de tine. Se pare c-o sa fie o iarna grea. Una care o sa ne puna la ncercare pna la ultimul strop de putere di n noi. Anglezarke nu este un loc pentru cei nevolnici si slabi de inima! Mai era ceva care ma nedumerea, asa ca m-am hotart sa-i spun tot ce aveam n gusa. Te-am auzit ntrebndu-i pe sotii Hurst despre cineva pe nume Morgan, am nceput eu. E ste acelasi Morgan care ti-a trimis scrisoarea? Ei, sper din toata inima sa nu fie doi, baiete! Unul nseamna si-asa destula batai e de cap. Vasazica, uneori sta la ferma celor doi Hurst? Asa face, baiete, ceea ce este de nteles, avnd n vedere ca este fiul lor. Ai trimis-o pe Alice sa stea cu parintii lui Morgan! am exclamat eu, uluit. Da. Si stiu ce fac, asa ca destul cu ntrebarile. Hai sa ne vedem de drumul nost ru. E musai sa ajungem la tinta mai nainte de caderea serii. Din prima clipa n care le-am vazut mai de aproape, mi placuse nfatisarea dealuril or care mprejmuiau Chipendenul, dar cele de la Anglezarke erau cumva diferite. Nas fi putut spune exact de ce, dar cu ct ne apropiam, cu att deveneam mai posac. Poate ca mi se tragea de la faptul ca vedeam aceste locuri la sfrsitul anului, cnd era vreme urta si iama batea la usa. Sau poate ca era tocmai din pricina ntunec atului podis cu lantul sau de dealuri pietroase si aride, ridicndu-se naintea mea ca o dihanie uriasa si greoaie, cu norii nvaluindu-i ca un giulgiu crestele sale sumbre. Cel mai probabil, era din cauza ca toata lumea mi-l vorbise de rau si-mi spusese ct de aspra urma sa fie iama aici. Indiferent de motiv, m-am simtit si m ai abatut cnd am dat cu ochii de casa Vraciului, sinistra locuinta n care aveam sa

-mi petrec urmatoarele cteva luni. Ne-am ndreptat spre ea tinndu-ne de firul apei unui pru, naintnd catre izvoarele sal e, urcnd prin ceea ce Vraciul numea defileu" un soi de ravena n platoul muntos, o v ale adnca si ngusta, cu pante abrupte de o parte si de alta. La nceput, pantele acestea erau doar grohotis, dar pietroaielor pravalite le-au luat curnd locul peticele de iarba deasa si stncile golase, iar peretii ntunecati ai defileului pareau sa se uneasca deasupra capetel or noastre. Dupa vreo douazeci de minute, defileul cotea la stnga, dupa care ti rasarea deod ata naintea ochilor casa Vraciului, lipita cu spatele de stnca din dreapta noastra . Tata spunea mereu ca prima impresie pe care ti-o faci despre ceva este aproape ntotdeauna cea corecta, asa ca ultimul fior de curaj mi pieri ca un fum. Era dupa -amiaza trziu si lumina deja ncepuse sa se cearna, asa ca a fost mai presus de voi nta mea. Casa era mai mare si mai impunatoare dect cea de la Chipenden, dar era c onstruita dintr-o piatra mai ntu-necata, care i dadea o nfatisare deosebit de lugub ra. Pe lnga aceasta, ferestrele erau mici, ceea ce, mpre-una cu faptul ca salasul fusese cladit ntr-un defileu, cu siguranta i faceau odaile foarte ntunecoase. Era u na dintre cele mai neprimitoare locuinte pe care le vazusem pna atunci n viata mea . Totusi, cel mai rau lucru era ca nu avea nicio gradina. Cum am mai spus, era l ipita de stnca din spatele ei; n fata, dupa vreo cinci sau sase pasi, ajungeai la medul prului, care nu era prea larg, dar parea foarte adnc si foarte rece. Daca mai faceai vreo treizeci de pasi, cu pietricelele scrsnindu-ti sub talpi, dadeai cu nasul de stn-ca de vizavi. Asta daca reuseai sa treci prul, calcnd pe alunecoasele p ietre de sprijin fara sa cazi n el. Nu se vedea niciun fuior de fum iesind pe horn, ceea ce dadea de nteles ca nu v om avea parte de un foc de bun venit. Acasa, la Chipenden, duhul domestic al Vra ciului ntotdeauna stia cnd ne ntorceam si nu numai ca toata casa ar fi fost deja nca lzita, dar o mncare fierbinte, aburinda, ne-ar fi asteptat pe masa din bucatarie. Sus, la mare naltime, peretii defileului pareau sa se ntlneasca deasupra casei, u nde se mai vedea doar o fsie ngusta de cer. M-am nfiorat, pentru ca n defileu era ch iar mai frig dect fusese pe pantele mai joase ale podisului si mi-am dat seama ca , acolo, chiar si n tim-pul verii, soarele nu se arata mai mult de o ora pe zi. A sta m-a facut sa apreciez si mai mult ce avusesem la Chipenden: paduri, pajisti, dealuri nalte si cer vast deasupra capului. De acolo priveam n jos spre lume; aic i eram ca prinsi ntr-un put lung, adnc si ngust. Am aruncat o privire nelinistita spre crestele negre ale defileului, acolo und e ntlneau cerul. Oricine sau orice ar fi putut sta la pnda acolo, urmarindu-ne fara ca noi sa ne dam seama. Ei bine, baiete, am ajuns. Aceasta este casa mea de iarna. Avem multe de facut : obositi sau nu, trebuie sa ne-apucam de treaba! Mai mult napustindu-se dect mergnd spre usa de la intrare, Vraciul ocoli casa, s pre o mica portiune de teren pavat cu dale de piatra, din spate. La trei pasi de usa din spate, se nalta stnca pe care picura apa, mpodobind-o cu turturi ca dintii unui balaur din povestile pe care obisnuia sa mi le spuna unchiul meu. Binenteles, ntr-o gura scuipnd flacari, dintii aceia s-ar fi prefacut n abur ct ai clipi; n acest cotlon nghetat din spatele casei, turturii rezistau cea mai mare pa rte a anului si, odata cu venirea zapezii, n-am mai fi scapat de ei pna trziu, n pr imavara. ntotdeauna aici folosim usa din spate, baiete, zise Vraciul, scotnd din buzunar cheia pe care fratele sau Andrew, lacatusul, o mesterise special pentru el. Deschidea majoritatea usilor, daca ncuietoarea nu era foarte complicata. Aveam si eu o cheie asemanatoare si nu o data mi se dovedise foarte folositoare. Cheia se ntepeni n broasca si, cnd o mpinse s-o deschida, usa paru sa se mpotriveas ca. Odata nauntru, am fost coplesit de ct de ntuneric era, dar Vraciul si sprijini t oiagul de perete, scoase o lumnare din sacul sau si o aprinse. Pune sacii de calatorie acolo, zise el, aratndu-mi catre un raft scund, lnga usa din spate. I-am dat ascultare si apoi mi-am lasat toiagul n colt, lnga al Vraciului, dupa c are I-am urmat n casa.

Mama ar fi ramas fara grai vaznd n ce hal arata bucataria. Acum nu mai aveam nic io ndoiala ca aici nu mai era niciun duh domestic care sa se ocupe de gospodarie. Era limpede ca nimeni nu venise sa vada de casa, de cnd o parasise Vraciul, la s frsitul iernii trecute. Praful se asternuse pe toate obiectele si de tavan atrnau pnze lungi de paianjen. n spalatorul de vase era o gramada mare de farfurii murdar e si pe masa zacea o jumatate de pine, nverzita de mucegai. n plus, se simtea un va g miros dulceag, neplacut, de parca ntr-un colt ntunecat putrezea ceva, cu ncetul. Lnga foc era un balansoar asemanator cu al mamei de acasa, de la ferma noastra. P e spatarul sau era asezat un sal cafeniu, care arata foarte jegos. M-am ntrebat a l cui putea fi. Ei bine, baiete, zise Vraciul, sa trecem la treaba. O sa ncepem cu ncalzirea bat rnei case, pna sus. Cnd terminam, ne-apucam de curatenie. Lnga casa era un sopron mare de lemn, ticsit cu carbune. N-am vrut sa ma gndesc cum fusese adus atta mangal pna n inima defileului. La Chipenden eram trimis eu dup a proviziile saptamnale, dar speram n secret ca aducerea sacilor cu carbuni nu va fi una dintre sarcinile mele de aici. Am gasit doua cosuri mari de carbune, pe care le-am umplut amndoi si le-am adus napoi n bucatarie. Stii cum s-aprinzi un foc de carbuni? ntreba Vraciul. Am ncuviintat cu un semn din cap. Iarna, acasa la mine, la ferma, prima mea mis iune, dimineata, era sa aprind focul n bucatarie. Atunci e bine, zise Vraciul. Te ocupi de asta de aici, iar eu o sa ma ngrijesc de cel din salon. Sunt trei-sprezece sobe n aceasta casa veche, dar daca aprin-de m sase, o sa fie de-ajuns sa nceapa sa ncalzeasca lucrurile pe aici. Dupa vreo ora, izbutiseram sa aprindem cele sase focuri: unul n bucatarie, unul n salon, unul n ceea ce Vraciul numea camera sa de lucru", care se afla la parter, si cte unul n fiecare dintre cele trei dormitoare de la primul etaj. Mai erau alt e sapte dormitoare, inclusiv o mansarda, dar nu ne-am ostenit sa facem focul sin ele. Bine, baiete, iata un bun nceput, zise Vraciul. Acum o sa mergem sa aducem nist e apa. Carnd fiecare cte un urcior mare de pamnt, am iesit din nou afara, pe usa din spa te, si am dat ocol casei pna n fata, de unde Vraciul m-a condus spre pru. Apa era ntr -adevar adnca, asa cum apreci-asem eu, si a fost usor sa ne umplem urcioarele; si era rece si att de limpede, nct se vedeau pietrele de pe fund. Era un pru linistit a bia de scotea un mur-mur pe drumul lui prin defileu. Tocmai n clipa n care terminasem de umplut urciorul meu, am simtit o miscare und eva, sus. N-am putut vedea propriu-zis nimic; a fost mai mult senzatia ca suntem urmariti si, cnd mi-am ridicat privirile spre locul unde vrful stncii ntunecate se contura pe cerul plumburiu, n-am zarit nimic. Nu te uita n sus, baiete, suiera Vraciul, cu o enervare nabusita n glas. Nu-i da satisfactie. Prefa-te ca n-ai bagat de seama. Cine e? am ntrebat eu, nelinistit, n timp ce-l urmam pe Vraci spre casa. Greu de spus. Eu nu m-am uitat, asa ca nu stiu sigur, zise Vraciul, oprindu-se deodata n loc si punndu-si urciorul pe pamnt. Apoi a schimbat brusc subiectul. Ce parere ai de casa? ntreba el. Tata ma nvatase sa spun adevarul ori de cte ori era cu putinta si stiam ca Vraciul nu era omul care sa se simta jignit cu una, cu doua. Mai degraba stau n vrful unui deal, dect ca furnica, ntr-o crapatura adnca dintre dou a pietre de pavaj, i-am raspuns eu. Deocamdata, mi place mai mult casa dumitale d in Chipenden. Si mie, baiete, si mie, zise Vraciul. Am venit aici numai pentru ca asa trebuia. Suntem chiar pe muchie, aici, la hotarul ntunericului, si e un loc neplacut sa-t i petreci iarna n el. Exista unele creaturi prin tinutul asta la care nu suport n ici sa ma gndesc prea mult, dar daca noi nu le putem nfrunta, atunci cine s-o faca ? Ce soi de creaturi? am ntrebat eu, amintindu-mi ce-mi spusese mama, dar curios sa vad ce avea sa-mi spuna Vraciul. O, sunt duhuri rele, vrajitoare, stafii si spectre din belsug, iar vreo cteva sim t de un soi chiar mai rau...

Ca Golgoth? i-am sugerat eu. Da, Golgoth. Am impresia ca mama ta ti-a povestit totul despre el. Am dreptate? Mi-a pomenit de el cnd am anuntat-o ca ne ndreptam spre Anglezarke, dar n-a spus prea multe. Numai ca, uneori, se trezeste din amortire, iarna. Asa face, baiete, si o sa-ti mbogatesc cunostintele despre el cu un alt prilej, mai nimerit. Acum, uita-te la asta, zise el, aratnd catre hornul cel mare al sem ineu-lui, de unde un fum gros si cafeniu se ridica n vazduh prin doua rnduri de bu rlane cilindrice. mpungea nervos cu degetul n aer spre fum. Suntem aici sa tinem s teagul sus, baiete! Am cautat din ochi steagul. N-am vazut dect fumul. Vreau sa spun ca prin nsusi faptul ca ne aflam aici, declaram ca teritoriul ast a ne apartine noua si nu ntunericului, mi explica Vraciul. Sa nfrunti ntune-ricul, m ai ales la Anglezarke, este o treaba grea, dar este de datoria noastra si merita din plin. n orice caz, ncheie el, ridicndu-si urciorul, hai sa mergem naun-tru si s a ncepem sa facem curat. Pentru urmatoarele doua ore, chiar nu mi-am vazut capul de treaba, frecnd, matu rnd, lustruind si iesind afara ca sa scot nori de praf din covoare. n cele din urm a, dupa ce am spalat vasele murdare si le-am sters, Vraciul mi-a cerut sa fac pa turile n cele trei camere de la primul etaj. Trei paturi? am ntrebat eu, creznd ca poate n-am auzit bine. Da, baiete, trei, iar cnd termini, ai face bine sa te duci sa te speli n urechi! D a-i drumul! Nu sta acolo cu gura cascata. Nu avem toata ziua la dispozitie. Atunci, ridicnd din umeri, am facut cum mi s-a poruncit. Astemuturile erau umede, dar am scos cearsafurile si le-am ntins sa se usuce la foc. La sfrsit, rupt de ob oseala, am cobort la parter. Pe cnd treceam prin fata scarilor ce duceau n pivnita, am auzit ceva ce mi-a zbrlit parul pe ceafa. De jos, venea ceva care suna ca un lung suspin nfiorator, urmat aproape imediat d e un tipat stins. Am asteptat n capul scarilor, la gura ntunecata, ciulind urechea , dar zgomotele nu s-au repetat. Oare mi se nazarise? ntors n bucatarie, l-am gasit pe Vraci spalndu-se pe mini n spalatorul de vase. Am auzit ceva strignd din pivnita, i-am spus eu. Este o stafie? le-am izgonit eu pe toate, de ani Nu, baiete, acum nu mai sunt stafii n casa asta buni. Nu, trebuie sa fi fost Meg. Fara ndoiala ca se trezeste. Nu eram sigur ca n-am nteles gresit. Mi se spusese ca am s-o ntlnesc pe Meg si stia m ca era o vrajitoare lamia care traia pe undeva prin Anglezarke. De asemenea, c hiar ma asteptasem, ntru ctva, s-o gasesc locuind n casa Vraciului. Dar vaznd-o para sita si rece, mi iesise din minte aceasta posibilitate. De ce ar fi dormit ea aco lo, jos, ntr-o pivnita ngrozitor de rece? Eram curios, dar n-aveam de gnd sa pun ntr ebari ntr-un moment nepotrivit. Uneori, Vraciul avea chef sa raspunda si ma invita sa iau loc, sa-mi scot carn etelul, sa-mi nmoi penita n cerneala, pregatindu-ma sa scriu. Alteori, nu voia sami mpartaseasca nimic, iar acum vedeam clar expresia hotarta sclipind n ochii lui v erzi, asa ca mi-am tinut gura, ct a aprins el o lumnare. Apoi I-am urmat, cobornd scarile de piatra, n pivnita. Nu eram propriu-zis speri at, pentru ca el stia bine ce face, dar cu siguranta eram foarte tulburat. Nicio data nu mai ntlnisem o vrajitoare lamia si, cu toate ca citisem putin despre ele, nu-mi puteam nchipui la ce sa ma astept. Si cum de reusise ea sa supravietuiasca acolo, n bezna si n frig, toata primavara, vara si toamna? Mncnd limacsi, viermi, in secte si rme, ca vrajitoarele nchise n puturile Vraciului? La primul cot al scarilor, am dat de o poarta cu gratii ncrucisate, care ne nchi dea calea. n spatele ei, treptele deveneau brusc mult mai late, nct patru persoane ar fi putut cobor una lnga alta. Nu mai vazusem niciodata niste trepte de pivnita att de late. Nu prea departe de poarta, am zarit o usa n zid si m-am ntrebat ce-o.f i n spatele ei. Vraciul a scos o cheie din buzunar si a vrt-o n ncuietoarea portii. N u era cheia pe care o folosea de obicei. E o ncuietoare complicata? am ntrebat. Cred si eu ca este, baiete, raspunse el. Mult mai complicata dect majoritatea. Daca o sa ai vreodata nevoie de cheia asta, o gasesti pe ultimul raft de sus al dulapului de carti de lnga usa camerei mele de lucru. Cnd deschise poarta, aceasta scoase un zanganit att de puternic, nct paru sa vibre

ze prin pietrele zidului n sus si n jos, de parca toata casa ar fi fost un clopot urias. Fierul le opreste pe cele mai multe dintre ele sa treaca de punctul acesta, da r, chiar daca nu, putem auzi n caz ca se ntmpla ceva si de sus, din odaile noastre. Poarta asta e mai buna ca un cine de paza. Cele mai multe ce? Si de ce sunt treptele att de late? am ntrebat eu. Toate la rndul lor, ma repezi Vraciul. ntrebarile si raspunsurile pot veni si ma i trziu. Mai nti trebuie s-o vedem pe Meg. Pe cnd continuam sa coborm treptele, am nceput sa aud zgomote slabe de jos. Un ge amat si apoi ceea ce parea un rcit slab, care mi-au sporit si mai tare ncordarea. N u mi-a luat mult sa mi dau seama ca partea de sub pamnt a casei era tot att de mare ca si cea de deasupra: de fiecare data cnd scarile coteau, dadeam peste o usa de lemn, ngropata n zid, si, la a treia cotitura, am ajuns la un mic palier cu trei usi. Vraciul se opri n fata celei din mijloc si se ntoarse catre mine. Asteapta aici, baiete, zise el. Primul lucru cnd se trezeste, Meg face ntotdeaun a o scurta criza de nervi. Va trebui sa-i dam timp sa se obisnuiasca si cu tine. Cu aceste cuvinte, mi-a ntins lumnarea, a rasucit cheia n broasca si a pasit n ntun eric, nchiznd usa n urma lui. Am ramas afara vreo zece minute si nu ma sfiesc sa va spun ca era destul de nfi orator pe scarile alea. Si asta n primul rnd pentru ca, pe masura ce cobo- rseram, frigul devenise tot mai muscator. Apoi si pentru ca puteam auzi mai multe zgomot e tulburatoare venind de jos, de dupa urmatorul cot al scarilor, unde nu mai put eam vedea. Cele mai multe erau niste soapte slabe, dar o data am crezut ca aud u n mrit ndepartat, ca si cum cineva sau ceva ar fi fost foarte suparat. Apoi s-au auzit niste zgomote nabusite din ncaperea n care intrase Vraciul. Magis trul meu parea sa vorbeasca linistit, dar ferm, iar, la un moment dat, am auzit o femeie plngnd. Nu dupa multa vreme, si-au cobort glasurile pna la soapta, de parca niciunul dintre ei nu voia sa aud eu ce discutau. n cele din urma, usa s-a deschis cu un scrtit. n prag a aparut Vraciul, urmat de c ineva, care a iesit pe palier. Ea este Meg, a zis magistrul meu, facnd un pas n laturi, ca s-o pot vedea bine. O sa-ti placa, baiete. Este probabil cea mai buna bucatareasa din ntreg Comitatul . Meg ma cerceta cu privirea din cap pna-n picioare, parnd uluita. M-am uitat si e u la ea, cuprins de o mare mirare. Vedeti dumneavoastra, era aproape cea mai fru moasa femeie pe care o vazusem vreodata si purta pantofi cu vrful ascutit. Cnd ven isem prima oara la Chipenden, la prima mea lectie, Vraciul ma prevenise despre p ericolul de a sta de vorba cu fetele care purtau pantofi cu vrful ascutit. Fie co stiau si ele, fie ca nu, mi spusese el mie, unele dintre ele puteau fi vrajitoa re. Eu nu tinusem atunci seama de avertismentul sau si statusem de vorba cu Alice, care ma vrse n tot soiul de necazuri, mai nainte de a ma ajuta, tot ea, sa ies teaf ar din ele. Si acum, poftim! Magistrul meu si nesocotea propriul sfat! Numai ca M ochii, pome eg nu era o fata, ci era o femeie, si toate trasaturile chipului sau tii, obrajii erau att de fara cusur, nct nu te puteai abtine sa nu te zgiesti ca vit elul la poarta noua. Totusi, parul i stirbea farmecul. Era argintiu, cum te astepti sa vezi la o per soana mult mai n vrsta. Nu era mai nalta dect mine, abia de-i ajungea la umar Vraciu lui. Daca te uitai mai bine la ea, ai fi zis ca dormise luni de zile n frig si um ezeala prin par i atrnau cteva fire de paianjen si pe rochia ei, de un purpuriu dec olorat, se zareau pete de mucegai. Exista mai multe feluri de vrajitoare, si umplusem pagini bune din caietul meu de notite cu ceea ce ma nvatase Vraciul despre ele. Dar am descoperit ca tot ce stiam despre vrajitoarele lamia se reducea la ce citisem pe furate din cartile g asite n biblioteca Vraciului, prin care n-ar fi trebuit sa-mi bag nasul. Vrajitoarele lamia venisera de peste mari, iar n tara lor de bastina se hraneau cu snge de om. Se stie ca, n starea lor naturala, sunt salbatice, adica nu seaman a deloc cu oamenii si toate au corpul acoperit cu solzi si gheare groase n loc de degete. Dar, ncetul cu ncetul, si schimba forma si, cu ct stau mai mult printre oam

eni, cu att nfatisarea lor devine mai aproape de cea omeneasca. Dupa o vreme, se t ransforma n ceea ce se cheama lamii domestice", care arata ca femeile oamenilor, n afara de o fsie de solzi verzi si galbeni care le acopera toata sira spinarii. Un ele chiar devin vrajitoare benigne, adica nu mai sunt rele. Oare Meg devenise bu na? Sa fi fost acesta un alt motiv pentru care Vraciul nu ncheiase socotelile cu ea, nchiznd-o ntr-un put, cum facuse cu Osoasa Lizzie? Ei bine, Meg, zise Vraciul, el e Tom, ucenicul meu. Este un baiat bun, asa ca voi doi ar trebui sa va ntelegeti bine. Meg si ntinse bratul. Am crezut ca vrea sa dea mna cu mine, dar nainte ca degetele noastre sa se atinga, si trase brusc mna napoi de parca s-ar fi ars si o expresie n grijorata i se ivi n ochi. Unde-i Billy? ntreba ea, cu vocea matasoasa, dar tremurata de nesiguranta. mi pl acea Billy. Stiam ca vorbea de Billy Bradley, ucenicul Vraciului de dinaintea mea, care mu rise. Billy nu mai e, Meg, i explica blnd Vraciul. Ti-am povestit deja. Nu-ti face gri ji. Viata merge nainte. Va trebui sa te obisnuiesti cu Tom, de acuma. Dar asta nseamna nca un nume de tinut minte, se vaita Meg, cu tristete. Mai meri ta efortul, din moment ce niciunul dintre ei nu rezista prea mult? Meg nu s-a apucat imediat sa ne gateasca. Am fost trimis sa mai aduc apa de la pru si a trebuit sa mai bat de vreo zece or i drumul n sus si-n jos, pna cnd Meg a fost, n sfrsit, multumita. Apoi, folosind doua dintre vetrele n care aprinseseram focul, s-a apucat sa ncalzeasca apa, dar, spre marea mea dezamagire, am vazut ca nu era pentru a pregati cina. L-am ajutat pe Vraci sa traga un mare cazan de fier pentru facut baie si l-am umplut cu apa fierbinte. Era pentru Meg. Noi doi o sa asteptam n salon, a zis Vraciul, ca s-o lasam putin pe Meg singura . A stat luni de zile jos, n pivnita, si vrea sa se primeneasca nitel. Am bombanit n sinea mea ca, daca magistrul meu n-ar fi ncuiat-o acolo, ea ar fi putut sa pastreze casa curata si ncalzita pentru ntoarcerea lui obisnuita de iarna de ce n-o lua Vraciul pe Meg . Si, binenteles, asta m-a condus la o alta ntrebare cu el, la casa lui de vara din Chipenden? Acesta este salonul, a zis magistrul meu, deschiznd o usa si poftindu-ma nauntru . Aici stam noi de vorba, de obicei. Aici i primim pe oamenii care vin sa ne cear a ajutorul. Sa ai un salon era o veche traditie n Comitat. De regula, este cea mai buna oda ie din casa, ct mai eleganta ti da mna s-o faci, si se foloseste rareori, pentru ca ntotdeauna este tinuta curata si mpodobita, gata sa primeasca musafirii. Vraciul nu avea un salon dincolo, la Chipenden, pentru ca prefera sa-i tina pe oameni la distanta de casa lui. De aceea toti trebuiau sa vina pna la rascruce, la salciil e batrne, sa bata clopotul si sa astepte. Aici se parea ca regulile erau altele. Acasa la mine, la ferma, nici noi nu ne batuseram capul cu un salon, pentru ca sapte fii nsemnau o familie numeroasa si, cnd locuiseram toti acasa, avuse-seram nevoie de toate odaile, ca sa stam n ele. Oricum, mama, care nu era din Comitat, credea ca sa ai un salon era chiar o idee prosteasca. La ce bun sa ai o camera dichisita, pe care abia daca o folosesti de cteva ori n viata?" spunea ea mereu. Oamenii ne pot lua si asa cum suntem." Salonul Vraciului nu era chiar att de dichisit, dar canapelele tocite si vechi erau confortabile, cum pareau a fi si cele doua fotolii, iar ncaperea se ncalzise binisor, asa ca, de ndata ce m-am asezat, am nceput sa trag la somn. Avusesem o zi lunga si merseseram pe jos mile ntregi. Mi-am nabusit un cascat, dar nu-l puteam pacali pe Vraci. Voiam sa-ti predau nca o lectie de latina, dar pentru asta ai nevoie de o minte l impede, zise el. Imediat dupa cina, ar fi mai bine sa te duci direct la culcare, dar sa te trezesti devreme si sa-ti repeti verbele. Am dat din cap. Si nca ceva, zise magistrul meu, deschiznd dulapul de vase de lnga camin. Scoase de acolo o sticla mare, maronie, si o ntinse spre mine, ca s-o vad mai bine. Stii c e-i asta? ntreba el, ridicnd sprncenele. Am dat din umeri, apoi am vazut eticheta de pe sticla si am citit cu voce tare:

Ceai de ierburi. Niciodata sa nu ai ncredere doar n eticheta de pe o sticla, zise Vraciul. Vreau ca primul lucru pe care sa-i faci n fiecare dimineata sa torni o jumatate de deget din licoarea asta ntr-o cana, s-o umpli cu apa clocotita, sa amesteci bine si sa i-o dai lui Meg. Apoi vreau sa astepti pe lnga ea, pna cnd bea totul, pna la ultima picatura. O sa dureze ceva, pentru ca i place sa-i soarba pe ndelete, cu nghitituri mici. Aceasta va fi cea mai importanta dintre sarcinile tale zilnice. ntotdeauna sa-i spui ca este cana ei obisnuita de ceai de ierburi, care sa-i mentina ncheie turile suple si oasele puternice. Asta o face fericita. Ce e, de fapt? am ntrebat eu. Vraciul n-a raspuns imediat. Dupa cum stii, Meg este o vrajitoare lamia, zise el, ntr-un trziu, dar bautura a sta o face sa uite ce este. Pentru toti oamenii este periculos si suparator sa-s i aminteasca cine sunt ei cu adevarat, asa ca sper ca tie nu ti se va ntmpla nicio data, baiete. Si va fi deosebit de periculos pentru noi toti, daca Meg si va amin ti cine este si ce poate face ea. De aceea o tii n pivnita si departe de Chipenden? Da, ca sa fie n siguranta. Si nu-i pot lasa pe oameni sa afle ca ea este nca aic i. Nimeni n-ar ntelege. Mai sunt ctiva, prin partile astea de lume, care si aduc bi ne aminte de ce este ea n stare chiar daca ea, una, nu poate. Dar cum de poate sta fara mncare toata vara? n starea de salbaticie, vrajitoarele lamia pot, uneori, sa o duca fara mncare an i de-a rndul, n afara de insecte, larve sau cte un sobolan, doi. Chiar si atunci cnd sunt domestice, cum e Meg, sa flamnzeasca luni n sir nu e nicio problema. Si, n af ara de faptul ca o face sa doarma, o doza mai mare din licoarea asta contine si multe substante hranitoare, asa ca Meg nu pateste nimic rau. n orice caz, baiete, sunt sigur ca o sa-ti placa. Este o bucatareasa minunata, cum o sa-ti dai seama imediat, zise Vraciul, la fel cum este si o persoana metodica si foarte ordonat a. ntotdeauna si tine oalele si tigaile curate luna, ca noi, si le asaza n dulapul de vase exact n locul n care i place ei sa le aiba. Si tacmurile la fel. ntotdeauna s unt curate, n sertar, cutitele la stnga, furculitele la dreapta. M-am ntrebat ce-ar fi zis de mizeria pe care o gasiseram noi. Poate ca de aceea Vraciul se straduise atta sa se asigure ca e totul curat si ordonat. Ei bine, baiete, am vorbit destul. Hai sa mergem sa vedem ce mai face... Dupa baie, fata lui Meg, frecata cu ndrjire, capatase o culoare trandafirie sana toasa si arata mai tnara si mai draguta ca niciodata si, cu tot parul ei argintiu , nu i-ai fi dat dect jumatate din vrsta Vraciului. Acum purta o rochie curata, ca fenie, de aceeasi culoare cu ochii ei, ncheiata la spate cu nasturi albi. N-am pu tut zari prea bine, dar mi s-a parut ca erau facuti din os! Nu mi-a placut sa ma gndesc la asta. Daca erau din os, de unde proveneau? Spre marea mea dezamagire, n-a gatit nimic pentru cina. Cum ar fi putut, cnd n c asa nu era nimic de mncare, n afara de o jumatate de pine mucegaita? Asadar, a trebuit sa ne multumim cu ultima bucata de brnza pe care o luase Vrac iul la el pentru calatorie. Era o brnza buna, de la noi din Comitat, cu o crusta galben-deschis, dar nu era nicicum n stare sa sature trei persoane. Ne-am asezat la masa din bucatarie, rontaind din ea ct puteam de ncet, ca sa pre lungim ct mai mult cina. N-am vorbit prea mult nu ma puteam gndi dect la micul deju n de a doua zi. De ndata ce se lumineaza de ziua, pot sa ma duc eu sa cumpar provizii pentru o saptamna, i-am sugerat Vraciului. Sa ma duc la Adlington sau la Blackrod? Ba o sa te tii departe de amndoua satele astea, baiete, zise Vraciul. Mai ales de Blackrod. Adusul proviziilor este una din treburile pe care n-o sa le mai ai de facut, ct o sa stam aici. Nu-ti mai face griji. Tot ce ai nevoie este sa te cu lci devreme, asa ca du-te n odaia ta, acum. A ta este cea care da n fata casei hai , du-te si trage un somn bun. Meg si cu mine mai avem cteva lucruri sa ne spunem. M-am supus si m-am dus direct la culcare. Odaia mea era mult mai mare dect cea pe care o avusesem la Chipenden, dar avea, la fel ca si cealalta, numai un pat, un scaun si un foarte mic scrin. Daca fereastra ar fi dat spre partea din spate, n-as fi vazut nimic dect peretele gol de stnca din dosul casei. Din fericire, dad ea spre partea din fata si, n clipa n care am ridicat geamul de jos, am putut auzi

un sipot slab de la prul din apropiere si tnguirea vntului trecnd peste acoperis. No rii se risipisera si o Luna plina stralucea pe bolta, revarsndu-si lumina n tot de fileul si rasfrngndu-se n pru. Urma sa fie o noapte rece, geroasa. Mi-am scos capul pe fereastra, ca sa vad mai bine. Luna statea chiar n vrful stnc ii din fata, parnd imposibil de mare. Perfect conturata pe discul ei, am vazut si lueta cuiva ngenunchind pe stnca si privind n jos. Ct ai clipi, silueta disparu, nsa nu nainte sa deslusesc ca purta o pelerina cu gluga! Am ramas cu ochii atintiti asupra stncii vreo cteva momente, dar silueta n-a mai aparut. Sa fi fost Morgan? Si daca da, de ce ne iscodea? Oare tot Morgan fusese cel care ne urmarise cnd aduseseram apa de la pru? M-am dezbracat si m-am suit n pat. Eram obosit, totusi somnul se lasa asteptat. Vechea casa scrtia si trosnea pe la toate colturile, si, la un moment dat, am auz it niste bolboroseli aproape de picioarele patului. Probabil erau doar soarecii pe sub scndurile dusumelei, dar, fiind eu al saptelea fiu al unui al saptelea fiu , este foarte posibil sa fi auzit ceva cu totul diferit. n ciuda acestora, n sfrsit am izbutit sa adorm nsa m-am trezit deodata, n crucea no ptii. Am ramas nemiscat si ngrijorat, ntrebndu-ma de ce oare ma trezisem asa de bru sc. Era o bezna adnca de nu se vedea nimic n jur, dar am simtit ca era ceva n nereg ula. De buna seama ca auzisem un anumit zgomot. De asta eram convins. N-a trebuit sa astept prea mult pna sa-i aud din nou. Doua sunete diferite, car e-au nceput usor, crescnd treptat n putere, cu fiecare secunda. Unul era un soi de bzit nazal ascutit, iar celalalt era un uruit mult mai profund, de parca ar fi ros togolit cineva niste pietroaie uriase pe povrnisul unui munte. Numai ca pareau sa vina de undeva de sub casa, si devenira att de intense, ca s e zgltiau geamurile, ba parca si peretii ncepusera sa tremure si sa vibreze. Mi s-a facut frica. Daca s-ar fi ntetit, fara ndoiala ca ntreaga casa s-ar fi prabusit. N u stiam ce putea fi, totusi mi-a fulgerat prin minte un gnd. Oare nu cumva era un cutremur, care facea ca ntregul defileu sa se pravaleasca peste casa? Ce zace dedesubT Cutremure mai fusesera, dar foarte rar prin Comitat. Nimeni nu-si aducea aminte de vreunul mai serios. Totusi, casa se zgltia n asemenea hal, nct eram de-a dreptul s periat. M-am mbracat n graba, mi-am tras cizmele n picioare si-am cobort la parter. Primul lucru pe care l-am observat a fost ca usa de la pivnita era deschisa. N iste zgomote slabe veneau de jos si atunci, curios, am cobort vreo doua trepte. U ruitul era mai puternic acolo, si apoi am deslusit foarte clar un tipat ascutit, mai curnd de animal dect de om. Dar numaidect dupa aceea am auzit poarta trntindu-se si o cheie rasucindu-se n br oasca. O lumnare a licarit n ntunericul din josul scarii si apoi niste pasi s-au ap ropiat. Pentru o secunda am nlemnit de spaima, ntrebndu-ma cine sa fie, dar l-am za rit curnd pe Vraci. Ce s-a ntmplat? am ntrebat eu, gndindu-ma ca se nfruntase cu vreo creatura acolo, jos . Vraciul se uita la mine cu o expresie surprinsa. De ce esti treaz la ora asta? ntreba el. Pleaca de aici, napoi n pat, imediat! Mi s-a parut ca aud pe cineva strignd dupa ajutor, i-am raspuns eu. Si de la ce a pornit tot vuietul de adineauri? A fost cutremur? Nu, baiete, n-a fost cutremur. Dar nici ceva care sa te intereseze pe tine! Iar pe mine ma preocupa altceva n momentul asta, dect sa-ti raspund tie la ntrebari. O sa se termine totul n cteva clipe, asa ca du-te napoi n camera ta si o sa-ti poveste sc totul, mine dimineata, zise el, mpingndu-ma n sus pe scari si ncuind usa n urma lui . Tonul vocii sale mi-a spus ca n-avea niciun rost sa starui, asa ca m-am ntors n od aia mea, nca ngrijorat de modul n care casa continua sa tremure si sa zbrnie. Ei bine, casa nu s-a prabusit si, dupa cum fagaduise Vraciul, totul se linisti d in nou. Am reusit sa adorm, dar m-am trezit cam cu vreo ora nainte de rasaritul s oarelui si am cobort n bucatarie. Meg dormea n balansoarul ei si nu eram sigur daca acolo fusese toata noaptea sau daca se strecurase tiptil din odaia ei, cnd ncepus

era zgomotele. Nu sforaia propriu-zis, dar, de fiecare data cnd sufla aerul din p iept, scotea si un fluierat slab. Umblnd cu bagare de seama, ca sa nu fac prea mult zgomot si s-o trezesc, am mai pus niste carbuni pe foc si, curnd, acesta a nceput sa arda mai vioi. Dupa aceea, m-am asezat pe un scaunel lnga vatra si m-am apucat sa repet verbele latinesti. Aveam doua caiete la mine: unul pentru a nota tot ce mi preda Vraciul despre duhu ri rele si alte treburi de-ale vracilor, iar celalalt pentru lectiile mele de la tina. Mama ma nvatase greaca si asta ma scutise de osteneala de a studia si limba ace asta pe deasupra, totusi ma straduiam s-o scot la capat si cu latina, dar verbel e, mai ales, mi dadeau mari batai de cap. Multe dintre cartile Vraciului erau scr ise n latina, asa ca trebuia sa muncesc din greu ca s-o nvat. Am nceput de la prima pagina, cu primul verb pe care mi-l predase Vraciul. Ma nv atase sa retin verbele latinesti dupa un soi de schema. Nu era un lucru lipsit d e importanta, pentru ca terminatia fiecarui cuvnt este diferita dupa ceea ce dore sti sa exprimi. De asemenea, mi prindea bine sa le recit cu voce tare, pentru ca, dupa cum mi explicase Vraciul, asta ma ajuta sa le fixez n memorie. Nu voiam s-o trezesc pe Meg, asa ca le ziceam n soapta. Amo, amas, amat, am spus eu, fara sa ma uit n caiet, recitnd primele trei cuvint e care nsemnau iubesc, iubesti, iubeste". Odinioara si eu iubeam pe cineva, am auzit o voce dinspre balansoar, dar acum nici nu-mi mai pot aminti cine era. M-a speriat att de tare, nct aproape ca am scapat caietul din mna si-am cazut de p e scaunel. Meg se uita mai degraba spre foc dect spre mine, avnd zugravita pe chip o expresie cumva ntre buimaceala si tristete. Buna dimineata, Meg, am zis eu, schitnd un zmbet. Ai dormit bine? ti multumesc de ntrebare, Billy, raspunse Meg, dar n-am dormit deloc bine. Au fo st o gramada de zgomote puternice si am ncercat toata noaptea sa-mi aduc aminte c eva, care mi s-a tot nvrtit prin cap. E un gnd foarte rapid si alunecos, si pur si simplu n-am izbutit sa-i fixez. Totusi, nu ma dau usor batuta, asa ca am sa stau aici, n fata focului, pna cnd mi se iveste din nou n minte. Auzind acestea, m-am simtit alarmat. Daca Meg si amintea cine era? Daca si dadea seama ca era o vrajitoare lamia? Trebuia sa actionez rapid, mai nainte de a fi p rea trziu. Nu-ti face griji n privinta asta, Meg, am zis eu, lasnd caietul deoparte si sari nd n picioare. O sa-ti pregatesc ceva cald de baut. Am umplut repede ibricul cu apa si l-am atrnat de crligul din camin, astfel nct, c um spunea tata, focul sa-i ncinga fundul. Apoi am luat o cana curata si m-am dus cu ea n salon. Acolo, am scos sticla maronie din dulapul de vase si am turnat n ca na o jumatate de deget de licoare. Dupa aceea, m-am ntors n bucatarie si am astept at sa fiarba apa din ibric, nainte de a umple cana aproape pna la buza si de a ame steca bine totul, dupa cum ma instruise Vraciul. Poftim, Meg, iata ceaiul tau de ierburi. O sa te ajute sa nu-ti ntepeneasca nche ieturile si sa-ti ntareasca oasele. Multumesc, Billy, zise ea, cu un zmbet. Primi cana si ncepu sa sufle n ea, apoi s orbi ncet, o nghititura, continund sa se uite tinta n foc. Este delicios, mai zise e a, dupa un timp. Esti ntr-adevar un baiat bun. Era exact ce-mi trebuia sa-mi dezm orteasca batrnele mele oase, dimineata... M-am ntristat cnd a spus asta. Pe de-o parte, nu eram deloc mndru de ceea ce facu sem. Ea statuse treaza cea mai mare parte a noptii, ncercnd sa-si aduca aminte cev a, si acum bautura avea sa-i slabeasca memoria si mai tare. n timp ce ea se aplec a nainte, sorbindu-si ncet licoarea, am facut un pas n spatele ei, ca sa ma lamures c de ceva care nu-mi daduse pace, cu o seara nainte. M-am uitat cu atentie la cei treisprezece nasturi albi, care i nchideau rochia d e la gt pna n talie. Binenteles, nu puteam fi absolut sigur, dar n mare m-am convins. Fiecare nasture era facut dintr-un os. Meg nu era o vrajitoare care sa practic e magia oaselor, era o vrajitoare lamia, o categorie care nu era de bastina din Comitat. Si-atunci, m-am ntrebat, de unde avusese oase ca sa-si faca nasturi? Sa fi fost de la victimele pe care le ucisese n trecut? Si, dedesubtul nasturilor ac elora, sub rochie, stiam ca trebuia sa aiba, ca orice vrajitoare lamia, o fsie de

solzi verzi si galbeni, de-a lungul sirei spinarii. Curnd dupa aceea, s-a auzit batnd cineva la usa din spate. M-am dus eu sa raspun d, pentru ca magistrul meu nca mai dormea, dupa noaptea zbuciumata pe care o avus ese. Afara era un barbat care purta o ciudata caciula de piele, cu clapete pentru u rechi care-i veneau pna mai jos de perciuni. Avea un felinar n mna dreapta, iar cu stnga, tinea frul unui calut mpovarat cu att de multi saci fumurii, ca era de mirare cum nu i se ndoiau picioarele. 'Neata, tinere, i-am adus domnului Gregory ce-a comandat, zise el, daruindu-mi un zmbet crispat. Tu trebuie sa fii noul sau ucenic. Era dragut si celalalt, Bil ly, si mi-a parut rau cnd am auzit ce i s-a ntmplat. Pe mine ma cheama Tom, am zis eu, prezentndu-ma politicos. Bine, Tom, ma bucur de cunostinta. Pe mine ma cheama Shanks. Fii bun si spunei stapnului tau ca i-am adus provizii n plus si ca o sa le dublez, n fiecare saptamn a, pna cnd s-o strica vremea. Se pare c-o sa fie o iarna rea si, cnd o da zapada, s -ar putea sa treaca mult pna o sa mai pot razbi pna aici. Am dat din cap, am zmbit si apoi mi-am ridicat privirile. Era nca ntuneric, dar t ocmai ncepea sa se crape de ziua, iar fsia de cer era acoperita, n cea mai mare par te, de nori cenusii, mnati dinspre apus. n clipa aceea, Meg veni si ea n prag, lnga mine. Ramase putin n spatele meu, dar Shanks o vazu bine, pentru ca ochii mai-mai ca-i iesira din orbite si se trase grabit doi pasi napoi, aproape dnd peste ponei . Mi-era foarte clar ca se speriase, dar, fiindca Meg se ntorsese nauntru, se mai linisti putin, iar eu l-am ajutat sa descarce sacii. n timp ce despovaram calutul , iesi Vraciul si i plati omului. Cnd Shanks se ntoarse sa plece, Vraciul l conduse prin defileu, vreo treizeci de pasi. Vorbeau ceva, dar erau mult prea departe de mine ca sa prind toate cuvinte le discutiei lor. Totusi, era despre Meg, de asta puteam fi sigur, fiindca i-am auzit numele n doua rnduri. L-am auzit clar pe Shanks zicnd: Ne-ai spus ca ai terminat-o cu ea!", la care Vr aciul i-a raspuns: O tin destul de n siguranta, nu va faceti voi griji. mi cunosc e u prea bine meseria, asa ca nu e treaba voastra. Si te-as sfatui sa nu mai spui la nimeni, daca vrei sa-ti fie bine!" Magistrul meu nu parea deloc multumit cnd se ntoarse. Veni direct la mine. I-ai dat lui Meg ceaiul ei de ierburi? ma descusu el, banuitor. Am facut ntocmai cum mi-ai spus, de ndata ce s-a trezit. A iesit pe afara? continua el sa ma ntrebe. Nu, dar a venit la usa si a stat n spatele meu. Shanks a vazut-o si se pare ca l-a speriat. Pacat ca a vazut-o, totusi, zise Vraciul. De obicei nu se arata asa, pur si si mplu. Nu n ultimii ani, cel putin. Poate ca trebuie sa crestem doza. Cum ti-am ma i spus si aseara, baiete, Meg a facut, odinioara, o gramada de necazuri prin Com itat. Lumea se temea de ea si nca se mai teme. Pna azi, localnicii nu stiau ca ea e libera prin casa. Daca ar fi fost sa iasa pe afara, n-as mai fi auzit niciodat a de ea. Oamenii de pe aici sunt ncapatnati: odata ce au nhatat prada n falci, nu-i mai dau drumul cu una, cu doua. Dar Shanks o sa-ti tina gura. l platesc destul de gras. Shanks este bacanul? am ntrebat eu. Nu, baiete, el este tmplarul de prin partile locului si mesterul de sicrie. Sin gura persoana din Adlington care are curajul sa se aventureze pna aici. L-am tocm it sa-mi faca toate cumparaturile si sa mi le aduca acasa. Dupa asta, am bagat sacii la adapost, nauntru, iar Vraciul l-a deschis pe cel m ai mare si i-a dat lui Meg cele de trebuinta pentru a ne pregati masa de diminea ta. Baconul a fost mai gustos dect cel pe care izbutea sa-l gateasca duhul domestic al Vraciului, chiar si n diminetile lui bune, iar Meg prajise gogosi de cartofi si facuse omleta cu brnza Vraciul nu exagerase cnd spusese ca era o bucatareasa pr iceputa. Pe cnd nfulecam ca lupii din micul nostru dejun, l-am ntrebat despre ciuda tele zgomote de peste noapte. Deocamdata, nu mai e cazul sa-ti faci griji, mi spuse el, ndesndu-si n gura o gogo

asa mare si nghitind-o. Casa asta e construita pe o artera, asa ca ne putem astep ta s-avem probleme, din cnd n cnd. Uneori, un cutremur de la mii de mile departare poate provoca tulburari pe o ntreaga ncrengatura de artere. Duhurile rele se pot v edea silite sa se mute din locurile n care au trait linistite ani de zile. Noapte a trecuta, un duh a trecut pe sub noi. A trebuit sa cobor pna n pivnita, sa vad da ca totul e n regula. Vraciul mi povestise despre artere pe cnd eram dincolo, la Chipenden. Erau niste linii de forta de sub pamnt, ca niste drumuri, pe care unele tipuri de duhuri le puteau folosi pentru a se deplasa rapid dintr-un loc n altul. Sa tii minte ca asta nseamna, uneori, necazuri la suprafata pamntului, continua el. Cnd si stabilesc brlogul la o noua adresa, adesea ncep prin a le face pocinoage oamenilor uneori foarte periculoase si asta nseamna o misiune pentru noi, vracii. Asculta-ma pe mine, baiete, se prea poate sa ne confruntam cu un duh, prin apro piere, n nu mai mult de o saptamna! Dupa micul dejun, ne-am dus n camera de lucru a Vraciului, pentru lectia mea de latina. Era o ncapere micuta, cu doua scaune de lemn cu spatar drept, cu o masa mare, un scaunel ratacit, cu trei picioare, etajere goale si o multime de dulapu ri nalte p