BITERAPIAfjhp.eu/articole/extra/Biterapia.pdf3 REZUMAT Articolul prezintă o analiză de pe...
Transcript of BITERAPIAfjhp.eu/articole/extra/Biterapia.pdf3 REZUMAT Articolul prezintă o analiză de pe...
Dumitru Dobrescu Gențiana Ciubuc
BITERAPIA O ERĂ NOUĂ ÎN TERAPIA CU
MEDICAMENTE
ALOPATIA + HOMEOPATIA ȘTIINȚIFICĂ
Editura Minied
Iași, 2019
Eu sunt Calea, Adevărul și Viața
Sfânta Evanghelie după Ioan, 14.6
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
DOBRESCU, DUMITRU
Biterapia: o nouă eră în terapia cu medicamente: alopatia +
homeopatia ştiinţifică / Dumitru Dobrescu, Genţiana Ciubuc. - Iaşi:
Minied, 2019
Index
ISBN 978-973-9369-38-1
I. Ciubuc, Genţiana
615
3
REZUMAT
Articolul prezintă o analiză de pe pozițiile farmacologiei a
trecutului și prezentului din domeniul medicamentului. Învățând de la
natură și de la istorie se propun unele schimbări menite a aduce
contribuții importante la îmbunătățirea vieții și sănătății umanității.
Articolul prezintă un nou concept în terapia cu medicamente bazat pe
legea universală a dualității. Potrivit acestei legi, în intimitatea naturii
există două categorii de medicamente a căror semnalare este facută,
pentru prima dată, de către autori. Odată semnalată această realitate,
este logică și de neevitat luarea ei în considerare pentru trecerea
terapeuticii într-o nouă epocă.
Sunt analizate următoarele teme:
– Terapia;
– Medicamentul. Cele două tipuri de medicament;
– Biterapia;
– Legea similitudinii extinse;
– Remodelarea;
– Relația doză efect;
– Patogenezia științifică;
– Intervențiile chirurgicale;
– Bolile autoimune;
– Institutul de farmacologie homeopată;
– Spitalul de biterapie.
4
1. Terapia. Să învățăm de la natură și de la istorie.
Organismul uman și cel al animalelor sunt sisteme
multicomponente și multifuncționale de-o complexitate maximă
posibilă. Caracteristica generală a acestora este autoreglarea pe toate
planurile posibile: auto-funcționarea, auto-apărarea, auto-multiplicarea,
etc. Această situație exprimă starea de sănătate.
Teoretic, oricare organism din categoriile menționate ar trebui să
funcționeze nelimitat. În natură există numeroși factori și situații care,
acționând asupra organismelor vii, tind să provoace dereglări în
sistemul existent. Când apar astfel de dereglări, sub forma celor mai
variate simptome și boli, organismul răspunde prin capacitatea de
autoreglare și restabilește echilibrul inițial. Procesul de vindecare‚
,,restitutio ad integrum” se realizează întotdeauna exclusiv pe baza
capacității de auto-reglare și auto-funcționare. Niciun mijloc terapeutic
folosit pentru tratarea bolilor nu poate produce vindecarea.
Aceasta este explicația credinței populare că ,,numai natura
vindecă”.
Suferințele și bolile oamenilor și animalelor s-au manifestat odată
cu apariția acestora pe pământ. Firesc, au apărut și preocupările omului
pentru a scăpa de necazurile provocate de boli. Soluțiile nu puteau fi
decât empirice. Aceste preocupări au avut forme și aspecte diferite
de-a lungul scurgerii timpului. Important de subliniat este faptul că în
paralel cu noile etape din istoria medicinei s-au înregistrat etape în
5
domeniul terapiei în concordanță cu istoria medicinei. Ele ar putea fi
prezentate după cum urmează:
Istoria Medicinei - Etape Terapeutica – Etape
Morfologică Materia Medica (Etnobotanica)
Fiziologică Alopatia (Chimia)
Informațională Homeopatia (Fizica, Informatica)
2. Medicamentul. Cele două tipuri de medicament.
Medicamentul este orice substanță pură, amestec de substanțe sau
produse, naturale sau realizate de om, care are proprietatea de a
influența și modifica funcțiile organismelor oamenilor și animalelor și
pot fi folosite pentru prevenirea, ameliorarea sau vindecarea
simptomelor și bolilor acestor organisme.
Pronunțarea cuvântului medicament impune luarea în
considerare, concomitent, a doi factori: cei menționați în definiție și
organismele asupra cărora acționează.
Organismul uman și cel animal sunt niște sisteme funcționale de
o complexitate impresionantă, formate din celule, țesuturi, organe,
aparate și sisteme care funcționează perfect, într-o armonie deplină,
datorită unor mecanisme complexe de autocontrol și autoreglare.
Când aceste mecanisme și restul organismului funcționează
normal se menține un tonus funcțional constant. Acest tonus poate, în
6
mod normal să fie modificat, ca urmare a numeroase influențe
provenind din mediul intern al organismului și din mediul extern.
Potrivit Legii Universale a Dualității, modificările respective nu
pot avea decât două sensuri: pozitiv – de stimulare sau excitare și
negativ – de inhibiție sau deprimare. În mod normal, aceste modificări
ale tonusului funcțional și ale substanțelor implicate în procesul vital se
încadrează între anumite limite în sens pozitiv sau negativ, considerate
limite fiziologice sau normale.
Dacă influențele asupra organismului provenite din mediul intern
sau extern depășesc anumite limite și capacitatea mecanismelor de
autoreglare apar simptome și boli.
Efectele medicamentelor asupra structurilor organismelor vii și
componentelor acestor structuri, potrivit aceleiași Legi a Dualității nu
se pot manifesta decât în două sensuri, asemănătoare cu cele din cadrul
organismelor.
Aceste efecte sunt consecința unor proprietăți care fac parte din
natura intimă a materiei. Cele două sensuri posibile coexistă în fiecare
substanță sau produs, dar, la un moment dat se manifestă cu unul singur
dintre efectele, în funcție de doză. Datorită acestei proprietăți, pe
planeta pământ nu pot exista decât două tipuri sau feluri de
medicamente care corespund componentelor din structura materiei.
2.1. Primul tip de medicament, de tip chimic sau alopat, a apărut
concomitent cu apariția omului pe pământ sub forma de produse
naturale, și a rămas pe baze empirice până la începutul secolului XIX.
7
Atunci a apărut o eră nouă în istoria acestui tip de medicament, bazată
pe apariția și dezvoltarea științei. În prezent evoluția lui a atins apogeul.
Primul tip de medicament este condiționat de masa și energia care
formează nucleul atomului împreună cu electronii care gravitează în
jurul nucleului.
Componentele atomului pot fi asemănate cu un sub-sub-micro-
electromagnet care emite unde caracteristice fiecărui tip de atom.
Proprietățile chimice ale atomilor sunt determinate de structura stratului
electronic periferic. Aceste componente imprimă proprietățile chimice
ale atomului, la medicamente imprimă capacitatea de fixare de
substratul organismului asupra căruia acționează, prin legarea cu
legături chimice/ legături de hidrogen, ionice, covalente.
Medicamentul alopat acționează pe baza legii contrariilor, prin
mecanisme care produc efecte opuse mecanismelor declanșatoare ale
simptomelor și bolilor. Datorită acestui mecanism de acțiune efectele
sunt intense, uneori brutale și se manifestă pe de-o parte favorabil, din
punct de vedere terapeutic (efecte farmacodinamice), iar pe de altă parte
nefavorabil, ca efecte adverse.
Datorită aceluiași mecanism, medicamentul alopat are încă o
consecință nefavorabilă, aceea de-a favoriza cronicizarea unor suferințe
și boli ducând astfel la înmulțirea bolilor cronice. Acest fenomen s-ar
putea explica în felul următor: când tratăm o boală acută cu un
medicament alopat eficacitatea se exprimă prin diminuarea treptată a
intensității tulburărilor tratate. Când tulburările au dispărut modificările
substratului suferind nu dispar imediat. Urmează o perioadă variabilă
8
de convalescență care poate dura uneori și săptămâni. La sfârșitul ei ar
trebui ca terenul suferind să revină la nivele normale.
Dispariția simptomelor nu înseamnă revenirea integrală la starea
structurală și funcțională normală (,,restitutio ad integrum”).
Dacă în perioada de refacere reapare o suferința acută,
modificările funcționale provocate de aceasta se adaugă modificărilor
reziduale provenind din suferința anterioară. Dacă aceste fenomene se
repetă la intervale relativ scurte, treptat se instalează o boală cronică.
2.2. Al doilea tip de medicament, de tip fizic sau homeopat, se
obține și se caracterizează prin metoda de preparare care permite
separarea informației de restul atomului.
Informația este reprezentată de undele cu frecvență joasă generate
în imediata proximitate, energia emisă de nucleu. Informația poate fi
concepută ca fiind amprenta imponderabilă a atomului. Informația nu
este încă suficient studiată de fizicieni. Existența ei poate fi însă
dovedită prin probe concrete, obiective.
În acest sens, homeopatia s-a aflat în avangarda științei, întrucât a
demonstrat, deși în mod empiric, că informația poate fi separată de
celelalte componente ale atomului. Această separare se obține în cursul
preparării medicamentelor homeopate. Prepararea pornește obligatoriu
de la o substanță concretă denumită sușă (substanțe pure, asociere de
substanțe pure, produse complexe). Aceasta, care trebuie să fie solubilă
în apă, este supusă unei faze obligatorii de sucusiune în apă distilată sau
amestec de apă distilată cu alcool etilic. Operațiunea denumită
9
dinamizare, determină trecerea informației de la nivelul substanței
respective către apă. Aceasta, datorită memoriei apei, reține
configurația spațială a atomului/ moleculei.1 Obiectivitatea transmiterii
informației pe această cale poate fi dovedită experimental,
evidențiindu-se prin metode adecvate efectele specifice sușei.
Fenomenul descris este indubitabil, având în vedere faptul că
proprietățile soluției dinamizate diferă radical de la o sușă la alta.
Pentru sușele insolubile în apă, informația poate fi trecută pe un substrat
solid, prin frecare mai mult timp, a unei substanțe (sușe) cu lactoză sau
zaharoză care, datorită structurilor chimice, au proprietatea de
memorizare a informației, la fel ca și apa.
Al doilea tip de medicament a fost descoperit întâmplător de
Hahnemann la sfârșitul secolului XVIII.
Prima lucrare comunicată de Hahnemann în Jurnalul de Hufeland2
(1796) poartă titlul ,,Eseu pentru descoperirea virtuților terapeutice ale
substanțelor medicinale”. Deși este clar că descoperirea vizează
substanțele medicinale, numite mai târziu ,, medicamente”, Hahnemann
nu a observat că descoperirea vizează un nou tip de medicament,
necunoscut până atunci. Descoperirea sa a fost considerată în mod
parțial justificat, dar nereferindu-se la esența descoperirii, ca o nouă
metodă terapeutică - Homeopatia.
Noi am scos în evidență faptul că homeopatia, ca metodă, nu poate
exista decât ca aplicație practică a proprietăților medicamentului
1 https://www.researchgate.net/scientific-contributions/27811879_Masaru_Emoto 2http://www.histpharm.org/40ishpBerlin/L59P.pdf
10
homeopat, pe care l-am considerat ca al doilea tip de medicament
posibil, potrivit legilor naturii. Cele două tipuri de medicamente sunt și
trebuie să fie concepute ca două jumătăți egale ale conceptului unic de
medicament. Din nefericire, chiar de la apariția homeopatiei, ele au fost
considerate, în mod evident ilogic, antagoniste, rivale, concepție care
reprezintă una dintre cele mai mari greșeli din istoria medicinei tuturor
timpurilor. Această mare greșeală a adus omenirii pagube imense,
imposibil de estimat. Nu numai că ele nu sunt antagoniste, căci în
realitate ele se completează reciproc. De aceea renunțarea la aberațiile
trecutului și reintrarea utilizării medicamentelor pe făgașul logic al
legalității celor două tipuri de medicamente, va reprezenta una dintre
cele mai mari reparații ale aberațiilor trecutului, cu beneficii enorme
pentru omenire. În același timp schimbările radicale care vor caracteriza
istoria epocii respective, a medicinei, vor fi considerate începutul unei
noi ere în istoria medicinei tuturor timpurilor.
În prezent, cele două tipuri de medicamente sunt recunoscută
oficial, la nivel internațional și național în majoritatea țărilor, de către
autoritățile abilitate cu organizarea și supervizarea activităților
destinate îngrijirii sănătății oamenilor și animalelor. OMS din cadrul
ONU, Agenția Europeană a Medicamentului din cadrul Comunității
Europene, Agenția Națională a Medicamentelor, etc. la toate nivelele
menționate au fost elaborate acte normative pentru reglementarea
activităților privind asigurarea calității, eficacității și siguranței celor
două tipuri de medicamente.
11
În ciuda numeroaselor dovezi concrete, obiective, privind
eficacitatea medicamentelor homeopate, din nefericire, persistă în
mintea și atitudinea multor oameni ideea că medicamentele homeopate
sunt ineficace, având numai efecte placebo. Această concepție este
vădit greșită și absurdă întrucât eficacitatea reală a fost demonstrată în
numeroase feluri:
- conceptul ,,medicina bazată pe dovezi” este perfect valabil în
homeopatie, la fel ca în întreaga medicină;
- medicamentele homeopate au eficacitate remarcabilă la sugari
și copii mici la care nu se poate vorbi de efect placebo;
- medicamentele homeopate au eficacitate remarcabilă la
animale, la care nu se poate vorbi de efect placebo;
- în 1888, Arndt și Schulz3 au formulat legea care le poartă
numele, potrivit căreia pentru fiecare substanță dozele mici ->
stimulează, dozele moderate -> inhibă, dozele mari -> ucid;
- fenomenul hormezis4 argumentează în același sens cu legea
Arndt – Schultz;
- rezultatele bune și foarte bune obținute în 200 de ani de practică
a homeopatiei de către mii de medici practicieni sunt de asemenea
dovada sigură a eficacității reale, obiective a medicamentelor
homeopate.
3 https://medical-dictionary.thefreedictionary.com/Arndt-Schulz+law 4 Hormesis - Springer. doi:10.1007/978-1-60761-495-1
12
3. Știința medicamentului, Farmacologia. Cele două Farmacologii.
Farmacologia a apărut ca știință a medicamentului pe la mijlocul
secolului XIX. S-a dezvoltat rapid ca știința medicamentului alopat
devenind una dintre cele mai dinamice științe medicale. A devenit
repede fundamentul științific al industriei farmaceutice mondiale, una
dintre primele cele mai dinamice industrii din lume. În același timp a
devenit și fundamentul științific al metodei terapeutice alopate.
În contrast, nici până astăzi nu există o farmacologie homeopată
întrucât nu s-a dat atenția cuvenită existenței medicamentului
homeopat. Când Hahnemann a descoperit homeopatia a dat toată atenția
metodei terapeutice, trecând cu vederea faptul fundamental că metoda
este bazată pe existența și utilizarea unui instrument terapeutic,
indispensabil, medicamentul homeopat. A trebuit să treacă peste 200 de
ani pentru ca noi, în calitate de farmacologi să scoatem în evidență
faptul că există medicamente de tip homeopat care reprezintă condiția
,,sine qua non” pentru existența metodei homeopate. Astfel devine
evidentă necesitatea existenței și construcției unei științe a
medicamentului homeopat prin analogie cu cel alopat. Am fundamentat
această nouă știință considerând esențială, indispensabilă și de primă
urgență necesitatea elaborării unui tratat de farmacologie homeopată.
Am conceput, elaborat și tipărit prima carte din lume din noua știință
considerând că pentru început este obligatoriu un prim volum de
13
Farmacologie Homeopata Generală5 care să trateze limbajul științific
propriu noii științe și noțiunile generale valabile in viitorul tratat. Cartea
a fost tipărită în limba română în anul 2007 și a fost tradusă în limbile
engleză6 și franceză7.
Pentru partea specială a tratatului considerăm că este justificat să
optăm pentru un conținut cu capitole corespunzătoare clasificări A.T.C.
a medicamentelor alopate, recomandată de OMS pentru aceste
medicamente.
Am redactat și tipărit deja un prin capitol din partea specială,
Farmacologia homeopată a aparatului respirator.8
La începutul secolului XXI cunoștințele farmacologiei au ajuns la
un nivel deosebit de ridicat. Aceasta a impus necesitatea fragmentarilor
în mai multe grupe, fiecare grupă reprezentând caracteristici distincte
ale conceptului de medicament. În prezent sunt identificate șase astfel
de grupe considerate ca principale. În plus există și unele grupe
considerate secundare.
5D. Dobrescu, Farmacologie Homeopată Generală, Edit. Minesan, Bucuresti, 2007. 6D. Dobrescu, General Homeopathic Pharmacology, Edit. Tarus, București, 2008. 7D. Dobrescu, Pharmacologie Homeopathique Generale, Edit. Similia, Lyon, 2011. 8D. Dobrescu, Farmacologie Homeoaptă vol. II, Aparatul respirator, Edit. Minerva, Bucuresști, 2009.
14
15
16
Având în vedere faptul că cele două tipuri de medicamente,
singurele care pot exista conform legilor naturii, au pondere egală în
natură, se impune necesitatea cunoașterii de către toți medicii din lume
a celor două farmacologii, deci studierea lor cu pondere egală în toate
Facultățile de Medicină umană și veterinară din lume, astfel încât orice
medic să fie capabil să recomande bolnavilor și animalelor în egală
măsură ambele tipuri de medicamente. Pentru practică, în viitor, va fi
necesară distincția dintre Farmacologia Homeopată umană și cea
veterinară.
4. Biterapia. (Terapeutica cu medicamente, Farmacoterapia).
4.1. Terapia este ramura medicinei care studiază mijloacele și
metodele de tratament ale bolilor și simptomelor.
Definiția arată clar că terapia implică două componente: mijlocul sau
instrumentul și metodele de utilizare.
Instrumentul este cel care dă numele metodei. Pentru
medicament, farmacoterapie. Întrucât în natură nu pot exista decât cele
două tipuri de medicamente menționate și metodele terapeutice nu pot
fi decât corespunzătoare lor. Orice metodă terapeutică este
fundamentată pe cunoștințele furnizate de știința instrumentului
respectiv. În consecință există o asemănare între farmacologie și
metoda respectivă. Așa se explică faptul că, în toată lumea, se practică
metoda terapeutică alopată fără să existe nicio carte cu acest titlu,
17
întrucât cunoștințele necesare în terapia alopată sunt conținute în
totalitate în Farmacologia alopată.
Pentru al doilea tip de medicament, situația este complet diferită.
Neexistând Farmacologie homeopată, metoda terapeutică este tratată în
numeroase cărți, ignorând total faptul că nu există baza științifică
constând din cunoștințe de Farmacologie homeopată. Așa se explică
rămânerea flagrantă în urmă a metodei homeopate și plasarea ei în
grupul medicinilor alternative, concepție fundamental greșită. Prin
fundamentarea științifică a Homeopatiei, bazată pe existența unei
Farmacologii homeopate, se va face o trecere de importanță istorică, de
la Homeopatia clasică, empirică, semi-științifică, la Homeopatia
științifică, corespunzătoare nivelului cunoștințelor medicale ale
secolului XXI. Cele două științe ale medicamentului și cele două
metode terapeutice vor avea statut egal, ceea ce va însemna, nu numai
cucerirea unei situații normale, dar și un beneficiu inestimabil vieții și
sănătății oamenilor și animalelor. Cele două tipuri ar trebui folosite fie
singure, fie asociate, în funcție de cazul tratat, singura justificare pentru
uni sau biterapie fiind argumentele științifice.
În ciuda dovezilor obiective privind eficacitatea metodei
homeopate, de peste 200 de ani, în toată lumea persistă greșeala
diferențierii celor două tipuri de medicamente și negarea realității. În
prezent circa 95 % din piața farmaceutică mondială este deținută de
medicamentul alopat, în timp ce medicamentului homeopat îi revine
sub 5% din această piață. Am arătat deja consecințele negative
inimaginabile ale acestei situații și pledăm cu toată energia pentru
18
intrarea terapeuticii mondiale într-o eră normală, logică, prin realizarea
unei egalități între cele două tipuri de medicamente.
În deplină conformitate cu situația din natură și cu gândirea
logică, farmacoterapia trebuie să devină cât mai urgent biterapie și să
fie astfel practicată în întreaga medicină, atât în spitale câți și în
ambulatoriu.
Virtuțile farmacologice ale celor două tipuri de medicamente pot
justifica anumite indicații terapeutice pentru fiecare dintre ele.
19
4.2. Medicamentele alopate ar trebui recomandate ca
medicamente de primă alegere în simptomele și bolile de intensitate
medie, gravă și foarte gravă. În ultimele două asocierea lor cu
medicamentele homeopate poate produce scăderea evidentă a
intensității suferințelor, scurtarea evoluției și convalescenței și
diminuarea complicațiilor și sechelelor.
4.3. În practica terapeutică generală, pentru simtomele și bolile
ușoare și medii utilizarea medicamentelor alopate nu este de dorit, ca
primă intenție, singure, fiind in general prea brutale pentru astfel de
cazuri. Medicamentele homeopate ar trebui recomandate singure, ca
medicamente de primă alegere în simptome și boli ușoare și medii care
formează procente ridicate din suferințele întâlnite în practica medicală.
Ele pot aduce îmbunătățiri substanțiale în asociere cu medicamentele
alopate, în bolile medii, grave și foarte grave ușurând suferințele,
scurtând evoluția și convalescenta, diminuând frecvența și gravitatea
complicațiilor și mărind șansele de vindecare. În plus pot contribui
substanțial la reducerea cheltuielilor pentru îngrijirea sănătății, atât în
medicina umană cât și în cea veterinară.
Noua eră în terapia cu medicamente va înlocui terapia actuală,
care este, în realitate, monoterapie alopată, cu adevărata terapie cu
medicamente, care trebuie să fie biterapie, alopată și homeopată.
Această practică trebuie să devină generalizată în toate activitățile
finalizate cu prescrierea de medicamente atât în spitale cât și în
ambulator, atât în medicina umană cât și în cea veterinară. Rezultatele
20
acestei schimbări radicale vor fi excepționale pentru sănătatea și viața
populației și animalelor pe întregul glob pământesc.
4.4. Homeopatia, chirurgia, traumatologia. Inevitabil, orice
intervenție chirurgicală și orice traumatism reprezintă pentru
organismele vii factori de stres traumatic. În asemenea împrejurări sunt
zdruncinate toate mecanismele de autoreglare ale organismelor
afectate, astfel încât organismele răspund prin două categorii de
suferințe: unele, consecința directă a efectelor agenților traumatici,
altele fiind manifestările tulburărilor funcțiilor de autoreglare. Până în
prezent chirurgia și traumatologia au dat o oarecare atenție tulburărilor
menționate și ca rezultat în practica curentă de specialitate au fost
introduse anumite metode adecvate, printre care administrarea de
medicamente alopate. Aceste atitudini sunt departe de a satisface
necesitățile unei practici medicale eficiente. Aceste deficiențe pot fi
substanțial înlăturate prin introducerea sistematică a medicametelor
homeopate în marea majoritate a cazurilor de tratare în mediul
chirugical și în traumatologie. Există deja o oarecare practică pozitivă
care demonstrează eficacitatea reală a medicamentelor homeopate în
fiecare din cele trei etape legate de o intervenție chirugicală:
preoperator, în timpul operației, postoperator.
Farmacologia homeopată va putea în viitor să aducă contribuții
fundamentale în acest domeniu. Adăugarea medicamentelor homeopate
ar trebui făcută preoperator, obținându-se diminuarea anxietății, a
stresului chirurgical și a pierderilor de sânge. Administrate postoperator
21
medicamentele homeopate pot ușura stresul chirurgical, pot diminua
convalescența, pot grăbi refacerea locală diminuând complicațiile și
sechelele.
4.5. Homeopatia pediatrică. Este binecunoscut că medicamentele
homeopate nu produc efecte adverse de genul celor ale medicamentelor
alopate. Explicația este simplă: medicamentele homeopate pot fi
considerate ca fiind de natură fizică sau informatică. Efectele adverse
ale medicamentelor alopate sunt consecința naturii chimice.
Aceste consecințe pot justifica afirmația că medicamentele
homeopate reprezintă tratamentele ideale, de elecție pentru vârstele
copilăriei. Multe din suferințele acestor vâste răspund deosebit de
favorabil la medicamentele homeopate. Am cunoscut medici homeopați
care și-au tratat toate bolile copiilor proprii exclusiv cu medicamente
homeopate, care le-au dat satisfacție deplină.
5. Legea Similitudinii extinse.
Hahnemann a făcut geniala sa descoperire, Legea Similitudinii,
una dintre cele mai mari descoperiri din istoria medicinei tuturor
timpurilor. Ea exprimă asemănarea dintre simptomele produse de
administrarea substanțelor la organisme sănătoase și simptomele
întâlnite printre manifestările celor mai variate boli. Ca orice observație
empirică, ține seama de epoca din istoria medicinei în care a avut loc
descoperirea, asemănarea observată între cele două categorii de
22
manifestări se referă, pentru Hahnemann, la scara organismului întreg
și așa a rămas până în prezent.
În secolul XXI, când medicina a coborât în celulă, este timpul ca
similitudinea să fie concepută la toate nivelele fenomenelor vieții:
citoplasmă și componentele ei, membrană celulară, țesuturi, nucleu
celular. Este neîndoielnic că punctul de început al oricărui simptom
observat la scara organismului întreg se află în interiorul organismului
și al țesuturilor lui. De aceea și similitudinea trebuie concepută că există
la toate nivelele menționate.
Gândind astfel, suferințele care urmează a fi tratate homeopat se
extind foarte mult cuprinzând, pe cât posibil, toate modificările
observate sau înregistrate la diferitele nivele în organism.
De o valoare deosebită pot fi observațiile obținute prin analize
biochimice, teste funcționale, etc.
Medicamentele homeopate acționează pe baza Legii Similitudinii.
Lipsite de efecte asupra funcțiilor normale, ele acționează numai asupra
funcțiilor dereglate, în sinergie cu mecanismele fiziologice de
autocontrol și autoreglare. Până în prezent nu s-a găsit o descriere a
mecanismului intim al acțiunilor medicamentelor homeopate.
Noi presupunem următoarea explicație bazată pe intervenția legii
acțiunii maselor: când un agent patogen acționează asupra unui țesut
viu, la nivel celular apar noi substanțe chimice bioactive ca urmare a
traumatismului suferit.
A+B C+D
23
Aceste substanțe (A+B) reacționează între ele rezultând noi
substanțe (C+D) diferite de cele existențe anterior. Dacă în zona
respectivă ajunge un medicament homeopat, acțiunea acestuia, mai
slabă decât acțiunea agentului agresor sustrage o parte din moleculele
bioactive nou apărute (A+B).
Scăderea produselor de degradare agresive în partea stângă a
ecuației este urmată de scărcarea produselor din partea dreaptă (C+D).
Astfel, treptat, procesul patologic declanșat de agentul agresor se stinge.
6. Vaccinurile.
Descoperirea vaccinurilor a marcat, la vremea respectivă, o eră
nouă în terapie. Beneficiile vaccinurilor au fost inestimabile pentru
sănătatea umanității și reprezintă și astăzi un important factor
terapeutic. Inevitabil, utilizarea vaccinurilor a fost însoțită de unele
fenomene negative. Pentru unele dintre acestea nu s-au găsit încă
explicațiile științifice necesare. De aceea, în secolul XXI încă se poartă
dispute privind utilitatea și nocivitatea vaccinurilor.
O realitate, din păcate insuficient cunoscută este faptul că au fost
preparate medicamente homeopate pentru un mare număr dintre
vaccinurile cunoscute. Aceste vaccinuri homeopate au fost folosite atât
în scop preventiv cât și curativ.
Cercetările de până acum cu vaccinuri homeopate nu au fost nici
suficiente ca număr și nici convingătoare ca rezultate.
24
Există premize pentru ideea că vaccinurile homeopate ar putea
înlocui vaccinurile alopate, păstrând integral efectele benefice și
dispărând sau diminuând substanțial efectele negative. În acest scop se
impune cu necesitate și celeritate organizarea oficială de studii
științifice pentru lămurirea potențialului vaccinurilor homeopate, atât
curativ cât și profilactic.
7. Bolile autoimune.
Bolile autoimune sunt obiectul unor preocupari importante ale
medicinei. Ele apar ca urmare a agresiunii organismului de propriul său
sistem imunitar.
În prezent nu sunt cunoscute mecanismele intime ale declanșării
acestor boli. Este cunoscut însă faptul că unele medicamente alopate
pot declanșa apariția acestui gen de suferințe. Această observație poate
fi considerată utilă pentru a ne gândi că homeopatia ar putea aduce un
aport valoros la cunoașterea și tratarea bolilor autoimune. Personal am
obținut efecte bune în cazuri de tiroidita Hashimoto și hepatite
autoimune prin administrarea unor medicamente homeopate cu efect
immunodepresiv. Există deci premizele care pot justifica cercetări
viitoare în vederea lămuririi unui viitor rol pozitiv al medicamentelor
homeopate în cunoașterea și tratamentul bolilor autoimune.
25
8. Remodelarea.
Mecanismul de acțiune menționat anterior poate fi invocat și în
cazul existenței unor boli cronice care duc la modificări structurale ale
țesuturilor (fibrom uterin, chist ovarian, mastoză fibrochistică, etc).
Practica homeopată a arătat că, în unele astfel de cazuri, administrarea
substanțelor homeopate poate determina dispariția modificărilor
structurale ale bolii și revenirea treptată a țesuturilor respective la starea
de sănătate, parcurgându-se în sens invers etapele apariției și evoluției
suferințelor respective.
Cercetări ulterioare privind această problemă ar putea furniza
rezultate surprinzătoare în viitor.
9. Relația doză-efect
La administrarea oricărui medicament este imperios necesar să se
țină seama de relația doză-efect. Astfel de relații trebuie stabilite prin
cercetări științifice riguroase, care sunt obligatorii pentru
medicamentele alopate.
Pentru medicamentele homeopate astfel de cercetări nu au fost
încă întreprinse. În acest domeniu, în prezent există mari deosebiri față
de alopatie, ceea ce reprezintă unul din lipsurile majore ale Homeopatiei
clasice. Medicamentele alopate se prescriu în doze ponderale în
intervalele micrograme-sute de miligrame. Medicamentele homeopate
se prescriu, fără justificări, între intervale foarte largi 1D-LM, una din
26
cuceririle esențiale pe care este chemată să le facă Farmacologia
homeopată și care va prezenta un aport inestimabil la imprimarea
caracterului științific al homeopatiei, este construirea unui capitol vital
privind relația doză-efect.
10. Patogenezia științifică
Patogenezia, realizare specifică homeopatiei, este fișa
farmacotoxicologică a unei substanțe sau produs, care reprezintă sușa
unui medicament homeopat. Pentru întocmirea unei patogenezii se
administrează la persoane sănătoase substanțe sau produsul cercetat în
administrări repetate și se notează, cu atenție, toate efectele produse,
atât cele observate de medicul experimentator cât și cele descrise de
subiectul primitor. Întrucât criteriile cercetărilor științifice nu erau
descoperite pe vremea lui Hahnemann, iar ulterior, până astăzi, sunt
ignorate de homeopați, un număr imens de patogenezii au fost și sunt
efectuate fără respectarea vreunui criteriu științific, uneori prin
administrarea substanțelor cercetate la una sau la un număr
nesemnificativ de persoane. Din această cauză un procent de până la
80% din patogeneziile cuprinse în cărțile de Materia Medica nu au
fiabilitate9.
Această situație, de o importanță capitală pentru homeopatie,
trebuie să fie una din preocupările prioritare ale Farmacologiei
9Jacques Jouanny, Contribution à l'étude de la fiabilité des pathogénésies tome
27
homeopate. În acest sens, în viitorul imediat este obligatoriu să se
acționeze în două direcții:
1. Pentru sușele noi să nu se mai efectueze patogeneziile de tip
clasic, înlocuindu-se în totalitate și exclusiv cu patogeneziile științifice.
Acestea vor trebui întocmite după un plan strict care să le confere
valabilitate științifică. Aceasta înseamnă administrarea sușei la loturi de
subiecți, cuantificarea modificărilor observate la probatori și
prelucrarea statistică a rezultatelor, urmând a se lua în considerare
numai modificările semnificative statistic.
2. Pentru patogeneziile deja existente este necesară refacerea lor
după criteriile științifice menționate și menținerea în Farmacologia
homeopată numai a acelora care prezintă semnificație statistică.
3. Homeopatia empirică a folosit timp de peste 200 de ani, mai
ales produse naturale (îndeosebi de natură vegetală) și a limitat drastic
numărul produselor de sinteză chimică. Având în vedere faptul că
procesele vieții de la nivelul țesuturilor sunt manifestări ale unor reacții
de ordin chimic sau fizic între componentele celulelor și țesuturilor,
diferențierea făcută de homeopatie între moleculele naturale și cele de
sinteză nu are nicio justificare. Este de așteptat ca în Farmacologia
homeopată să își găsească locul cuvenit cât mai multe dintre substanțele
chimice de sinteză, ceea ce va contribui la creșterea evidentă a
potențialului terapeutic.
28
11. Institutul de Farmacologie Homeopată
Farmacologia homeopată nu este o invenție a unei minți
omenești. Esența ei există în realitate ca un element constitutiv al
naturii. Prezentarea ei ca știință medicală nu este altceva decât rezultatul
transpunerii unor fenomene naturale într-o formă ordonată în gândirea
și acțiunile ființei omenești. Acceptarea Farmacologie homeopate în
rândurile științelor medicale acum, la începutul secolului XXI, este un
fenomen deosebit pentru care este necesară existența unei înțelepciuni
și înțelegeri deosebite din partea tuturor exponenților medicinei, din
toate țările.
Pentru ca Farmacologia homeopată să poată să ajungă să ocupe
locul ce i se cuvine printre științele medicale, trebuie găsite mijloacele
și modalitățile potrivite. Un astfel de mijloc poate fi înființarea de
Institute Naționale sau Internaționale de Farmacologie homeopată.
Acestea vor avea de lucru timp de multe decenii pentru ca noua știință
sa ajungă la maturitate. Printre îndatoririle indispensabile ale
începutului lor, aceste instituții vor trebui să includă întocmirea unui
tratat de Farmacologie homeopată și alte priorități menționate în
prezentulul articol. Urgența majoră o constituie tratatul de
Farmacologie homeopată, acesta fiind indispensabil pentru
introducerea științei respective în curricula Facultăților de Medicină din
toate țările. Numai astfel se va ajunge la situația normală ca orice medic
absolvent al unei Facultăți de Medicină să cunoască în egală măsură
Farmacologia alopată și Farmacologia homeopată și să prescrie în egală
29
măsură medicamentele alopate și cele homeopate atât în spitale câți și
un ambulatoriu, atât în medicina umană cât și în medicină veterinară.
30
Remediu homeopat anticitolitic
util în hepatitele cronice virale
Dobrescu D.,M.D., Pharm.B., (1), Motoc Antoneta,M.D.,(2), Ceausu
E.,M.D.,(3),Negres Simona, Pharm.D.(4)
(1) Profesor univ. Farmacologie, Homeopatie, Universitatea de Medicină și
Farmacie C. Davila, București, România
(2) Medic primar, Spitalul Clinic Boli Infecțioase și Tropicale V. Babeș,
București, România
(3) Prof. univ., Spitalul Clinic Boli Infecțioase și Tropicale V. Bebeș, București,
România
(4) Conf.univ., Catedra Farmacologie, Facultatea Farmacie, București, România
Rezumat
Pe baza legii similitudinii la nivel celular și molecular,
descoperită de unul din autori, a fost elaborat un produs homeopat
original, cu acțiune anticitolitică. Administrat la bolnavi cu hepatită
cronică cu virus B și C, produsul a determinat scăderea semnificativă a
nivelului ALT seric sau normalizarea acestuia. Acțiunea s-ar datora
creșterii rezistenței celulei hepatice la agresiunea virală. Urmare a
întreruperii procesului patologic hapatitic din prima lui fază, cea de
citoliză, este de așteptat ca celelalte faze (inflamație, apoi fibroză) să fie
încetinite sau oprite. Rezultatele obținute demonstrează justetea
ipotezei de lucru, reprezintă o pledoarie pentru existența legii
similitudinii la nivel celular și molecular, o dovadă a eficacității
remediilor homeopate în doze subponderale și a corectitudinii
denumirii de Nanofarmacologie, dată Farmacologiei homeopate.
Cuvinte cheie: Farmacologie homeopată, Nanofarmacologie, Legea
31
similitudinii la nivel celular și molecular.
Introducere
În clasificarea medicamentelor din punct de vedere
farmacoterapic, în alopatie, se disting patru categorii (1):
- Cu acțiune etiotropă, asupra cauzei unei boli (antibiotice,
antihelmintice etc.)
- Cu acțiune antipatogenică, de modificare a mecanismelor
fiziopatologice care determină apariția bolii (digitalice,
vasoconstrictoare etc)
- Cu acțiune simptomatică, diminuând sau înlăturând simptomele bolii
(analgezice, antipiretice etc.)
- Cu acțiune de substituție a unor substanțe fiziologice deficitare
(hormoni, enzime).
În homeopatie este exclusă posibilitatea ca medicamentele să aiba
acțiune etiotropă, tip rezervat de natură numai medicamentelor alopate
(2). În ce privește medicația de substituție, homeopatia folosește
medicamentele organoterapice diluate și dinamizate, dar cu posibilităti
mult mai largi decât alopatia. Preparatele organoterapice homeopate pot
avea acțiune de stimulare, de normalizare sau de inhibare a funcțiilor
organelor sau tesuturilor respective, în funcție de diluție.
În practica terapeutică, din punct de vedere al utilității și ponderii
eficienței, medicația etiotropă are valoarea cea mai mare urmată, în
ordine descrescândă, de medicația antipatogenică și de cea
simptomatică.
32
Boala este o tulburare a stării de sănătate datorită confruntării a doi
factori, agentul patogen și organismul. Rezultatul confruntării,
intensitatea și gravitatea bolii, depind de raportul dintre gradul de
agresivitate al agentului patogen și rezistența și capacitatea de apărare a
organismului. În practica medicală, alopatia "s-a axat aproape exclusiv
pe studiul cauzei", deci pe agentul patogen, în timp ce homeopatia" a
aprofundat studiul terenului", deci starea organismului (3).
În terapia hepatitelor virale, teoretic, se pot folosi medicamente
care se adresează celor doi factori, agentul patogen și terenul. Există
totusi mai multe aspecte particulare.
Agenții patogeni sunt virusuri, microorganisme cu particularitati
biologice, datorită cărora nu pot exista medicamente virulicide in vivo.
In vivo virusurile nu pot fi omorâte decât de sistemul imunitar al
organismului. De aceea, dacă un organism este infectat cu un virus
hepatitic și capacitatea imunitară a organismului respectiv nu poate
omorî virusul la primul contact, virusul rămâne în organismul respectiv
până la sfârșitul vietii acestuia, cu rare excepții. În prezent există mai
multe antivirale alopate active față de virusurile hepatitice, dar toate
sunt virustatice. La bolnavii tratați cu aceste substanțe, virusurile nu se
mai multiplică, trec în stare de latență. Chiar dacă se obține dispariția
viremiei, după un timp fără tratament antiviral, viremia reapare.
Rezultatele pot fi îmbunătațite prin asocieri de 2-3 antivirale. Dar un
astfel de tratament este foarte scump. Cel puțin în stadiul actual,
eradicarea hepatitelor virale prin administrarea sistematică a asocierilor
de antivirale la milioanele de bolnavi infectați cu virusurile hepatitice
33
este o himeră. Unul dintre cele mai noi și mai active antivirale,
Sofosbuvir, aprobat recent de FDA din SUA, recomandat în asociere
dublă, cu ribavirin, contra virusurilor genotip 1 și 2 și în asociere triplă,
cu ribavirin și peginterferon, contra virusurilor genotip 3, costa 84 000
dolari pentru 12 săptămâni, în primul caz și 168 000 dolari pentru 24
săptămâni, în al doilea caz (4).
Ținând seama de limitele și constrângerile semnalate, referitoare
la tratamentele adresate agenților patogeni, un aport interesant și util l-
ar putea aduce un tratament al terenului, care nu a interesat prea mult
alopatia. În schimb, în cazul hepatitelor cornice, homeopatia clasică
poate avea un rol, tratând simptomele cauzate de infecția virală. Este
vorba de o medicatie simptomatică, având însă o importanță secundară,
întrucat este fără influență asupra evoluției bolii.
Descoperirea analogiei dintre alopatie și homeopatie a permis
unuia dintre autori să elaboreze și conceptul de Farmacologie
homeopată și pe cel de analogie dintre Farmacologia alopată și
Farmacologia homeopată. În acest context a elaborat "legea
similitudinii la nivel celular și molecular"(5).
Pentru a demonstra valabilitatea acestei legi a conceput un preparat
homeopat cu acțiune anticitolitică. Acest preparat se încadrează în
categoria medicației antipatogenice din clasificarea farmacoterapică. În
tratamentul hepatitelor cronice virale, el ar reprezenta un al doilea tip de
medicație antipatogenică, alături de interferon, tot antipatogenic și de
medicația etiotropă alopată și de cea simptomatică, alopată și homeopată.
34
Materiale și metodă
Au fost tratați 48 de bolnavi, 36 având hepatită cronica cu virus C și 12
hepatită cronică cu virus B. Câteva date privind bolnavii tratați sunt
indicate în tabelul următor.
Hepatita cu virus C Hepatita cu virus B
Vârsta (ani) 18-74 34-59
Vechimea bolii 1-20 2-29
Intreferon anterior (1-3 serii) 12 -
Diabet 12 -
Remediul anticitolitic s-a administrat oral, sub formă de capsule,
dimineața a-jeun. O capsulă a conținut 200 mg lactoza impregnată cu
remediul homeopat anticitolitic, în diluție finală 5 CH. S-a administrat
o capsulă pe săptămână la cazurile cu nivelul ALT seric peste 120 UI și
2 capsule pe săptămână la cazurile cu nivelul ALT seric sub 120 UI.
Durata tratamentului și observației a fost de 6 luni la bolnavi cu virus C
și 3 luni la cei cu virus B. A fost determinat nivelul ALT (TGP) seric
înainte și la 3 și 6 luni, la bolnavii cu virus C și la 3 luni la bolnavii cu
virus B.
Rezultate experimentale şi calcul statistic
Calculul statistic s-a realizat utilizând GraphPad Prism versiunea
5.0 pentru Windows (GraphPad Software - San Diego, California, SUA
www.graphpad.com). Stabilirea normalităţii rezultatelor experimentale
s-a făcut utilizând testul D'Agostino & Pearson.
35
Pentru compararea grupurilor s-au utilizat testele:
- testul parametric ANOVA (compară n-grupuri) urmat de post test
Dunnett (pentru comparaţia cu valoarea iniţială de răspuns);
- testul t Student (compară 2-grupuri) - comparaţia valorilor ALT la 3
luni și respectiv 6 luni faţă de valoarea iniţială;
36
37
38
S-au obținut valori normale ale ALT seric:
-Pentru bolnavi cu virus C:
-După 3 luni la 12 bolnavi = 33,33 %
-După 6 luni la 8 bolnavi = 44,44 %
-Pentru bolnavi cu virus B:
-Dupa 3 luni la 6 bolnavi = 50 %
În timpul tratamentului cu anticitolitic nu s-au administrat alte
medicamente. Toți bolnavii au suportat perfect tratamentul anticitolitic,
neexistând niciun efect advers, trăsătură caracteristica remediilor
homeopate.
Discutarea rezultatelor
Remediul anticitolitic a determinat scăderea nivelului ALT seric
la unii bolnavi și normalizarea acestui nivel la alți bolnavi. După 3 luni,
scăderea a fost cu 43,86 % la bolnavi cu virus C și cu 57,23 % la bolnavi
39
cu virus B. După 6 luni, la bolnavi cu virus C ALT a scăzut cu 63,73
%. Nivelul ALT a ajuns la valori normale la bolnavi cu virus C, la 33,33
% după 3 luni și la 44,44 % dupa 6 luni. La bolnavi cu virus B valorile
ALT normale s-au obținut la 50 % din bolnavi, dupa 3 luni. Toate
rezultatele sunt semnificative statistic.
Rezultatele obținute exprimă existența unei acțiuni anticitolitice
evidente a preparatului administrat, în condițiile menținerii viremiei. Se
poate spune că produsul crește rezistența celulei hepatice fată de
agresiunea virusului hepatitic, care determină liza unui număr mai mic
de celule hepatice. Mai mult, la unii bolnavi la care am putut determina
și nivelul gama-globulinelor serice, marker al procesului inflamator
declanșat de citoliză, am constatat o scădere a valorilor
gamaglobulinelor, dovada regresiunii procesului hepatitic. Demn de
semnalat este faptul că rezistența la agresiunea virală, determinată de
produsul anticitolitic, se menține în timp. La unii bolnavi, la care s-au
putut repeta analizele de control, după 1-2 ani, valorile ALT seric s-au
menținut scăzute, deși infecția virală era persistentă. Aceste date permit
afirmația că, în perioada respectivă, procesul citolitic, deci și hepatita
nu au evoluat.
Concluzii
Pe baza legii similitudinii la nivel celular și molecular,
descoperită de unul dintre autorii acestui articol, a fost elaborat un
remediu homeopat anticitolitic original, util în hepatitele cronice cu
virus B și C. Scăderea citolizei celulelor hepatice este expresia creșterii
40
rezistenței acestor celule față de agresiunea virusurilor hepatitice și
plasează remediul administrat în categoria medicației antipatogenice.
Rezultatele noastre par a fi comparabile cu cele obținute prin
administrarea de interferon, o altă medicație antipatogenică, dar cu
diferența că produsul homeopat nu produce nicio reacție adversă și este
incomparabil mai ieftin.
Obținerea efectului anticitolitic, de diminuare și chiar oprire a
primei etape de evoluție a hepatitelor virale, permite afirmația că este
de așteptat să se producă încetinirea și chiar oprirea procesului
patologic declanșat de prezența virusului. În acest fel etapele următoare
citolizei, inflamația și fibroza, ar putea să diminueze. Rezultatele
obținute prin administrarea remediului homeopatic anticitolitic în
hepatitele cronice virale confirmă justețea ipotezei de lucru și reprezintă
un argument obiectiv care pledează pentru existența legii similitudinii
la nivel celular și molecular, formulate de unul din autorii studiului.
Totodată se demonstrează eficacitatea unui remediu homeopat în doză
subponderală. O capsulă administrată de noi conține 0,2 x 10-10 g
substanță activă. Această valoare este apropiată de concentrația de
ordinul nanograme/g, concentrație întâlnită la multe substante biologic
active din organism și justifică denumirea de Nanofarmacologie care a
fost dată Farmacologiei homeopate.
Cercetări mai ample cu acest produs, în hepatitele cronice, ar
putea confirma utilitatea lui reală, posibil de dimensiuni mai mari. De
un interes deosebit ar putea fi testarea produsului anticitolitic homeopat
în asociere dublă sau triplă cu antivirale, înlocuind interferonul din
41
asocierile actuale. Ar fi un mare progres, cunoscând că interferonul nu
este suportat de 50% dintre bolnavi iar costul tratamentului este de mii
de ori mai mic, aducând economii substanțiale pentru sistemul sanitar.
Asocierile remediului anticitolitic cu antivirale ar putea fi rezervate
numerosilor bolnavi care nu suportă interferonul. Ar exista și
posibilitatea asocierii remediului anticitolitic cu vaccinul antihepatitic
B, atat sub forma lui actuală cât și ca preparat homeopat, diluat și
dinamizat. Un alt aspect interesant l-ar putea constitui testarea
produsului în hepatitele virale acute.
Bibliografie
1. Dobrescu D., Farmacoterapie, Editura Medicală, București, 1981,
pag.94
2. Bungetzianu Gh.,Chirilă P., Manual de homeopatie, Editura
medicală, București, 1983, pag.9
3. Dobrescu D., Farmacologie homeopată (ecologică), Vol.I,
Farmacologia generală, Editia III-a,
Editura Universitară, București pag.166.
4. Wikipedia, Sofosbuvir.
5. Dobrescu D., Idem 3, pag. 276.
42
DUMITRU DOBRESCU Membru corespondent al Academiei Române
Membru titular al Academiei de Științe Medicale
CURRICULUM VITAE
1. DATA ȘI LOCUL NAȘTERII
2. FAMILIA
3. TITLURI
3.1. - Profesionale și științifice
3.2. - În organizații profesionale străine
4. SPECIALIZARE-PERFECȚIONARE ÎN STRĂINĂTATE
5. GRADE ȘI FUNCȚII
5.1. - În instituții de Stat
5.2. - În organizații profesionale internaționale
5.3. - În organizații profesionale românești
6. ACTIVITĂȚI
6.1. - Științifice
6.2. - Didactice
6.3. - De conducere
6.4. - Alte activități
7. PARTICIPARE LA MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE ȘI
PROFESIONALE
7.1. - Organizația Națiunilor Unite (ONU)
7.2. - Organizația Mondială a Sănătății (OMS)
7.3. - Congrese și Conferințe internaționale și naționale
8. VIZITE DE DOCUMENTARE ȘI AUDIT ÎN DOMENIUL
43
FARMACIEI ȘI FARMACOLOGIEI
9. CITĂRI, EVIDENȚIERI
9.1. - În străinătate
9.2. - În țară
➢ DATA ȘI LOCUL NAȘTERII
12 Martie 1927, București – România
2. FAMILIA
Tatăl - subofițer în Armata Română;
Mama - casnică.
Ultimul din cei 8 copii ai familiei. Școala primară de la 6 ani
(vârsta oficială în acea epocă fiind de 7 ani). Studii liceale de 12 ani
absolvite în 11 ani. Începerea studiilor universitare la 17 ani, cu 2 ani
mai devreme decât generația epocii.
3. TITLURI
3.1.Titluri profesionale și științifice
➢ Licențiat în farmacie (1949);
➢ Doctor-medic de medicină generală (1958);
➢ Doctor în medicină, specialitatea farmacologie (1965);
➢ Medic primar (1969);
➢ Doctor docent în științe medicale (1972);
➢ Medic homeopat (1981);
➢ Membru titular al Academiei de Științe Medicale (1991);
vicepreședinte al Academiei și președinte al Secției de
Științe Farmaceutice a Academiei (91-95);
➢ Membru corespondent al Academiei Române (1992)
➢ Doctor Honoris Causa,Universitatea de Medicină și
Farmacie Iași (1994);
➢ Doctor Honoris Causa,Universitatea de Medicină și
Farmacie Cluj-Napoca (1997).
3.2. Titluri în organizații profesionale străine
➢ Membru al Academiei Regale de Farmacie din Spania
(1987);
44
➢ Membru al Academiei Naționale de Farmacie din Franța
(1988);
➢ Membru al Societății Europene de Farmacie Clinică (1990).
3.3. Specializare-perfecționare în străinătate
➢ Documentare în Farmacologie, Praga, Bratislava
(Cehoslovacia, 1963);
➢ Specializare în Farmacologie, Universitatea din Bruxelles
(Belgia, anul universitar 1965-66);
➢ Perfecționare în Farmacologie: Food and Drug
Administration; National Institutes of Health; Universitatea
G.Washington (Statele Unite ale Americii, 1973).
4. SPECIALIZARE-PERFECȚIONARE ÎN STRĂINĂTATE
➢ Documentare în Farmacologie, Praga, Bratislava
(Cehoslovacia, 1963);
➢ Specializare în Farmacologie, Universitatea din Bruxelles
(Belgia, anul universitar 1965-1966);
➢ Perfecționare în Farmacologie: Food and Drug
Administration; National Institutes of Health; Universitatea
G.Washington (Statele Unite ale Americii, 1973).
5. GRADE ȘI FUNCȚII
5.1. În instituții de Stat
➢ Intern, Spit. Brâncovenesc, Spit. de Urgență (1947-1949);
➢ Farmacist apoi Șef laborator clinic, Spitalul Militar Brașov
(1950-1951);
➢ Preparator, Facultatea de Medicină București, Catedra
Farmacologie (1953-1955);
➢ Asistent, idem (1955-1963);
➢ Șef de lucrări, idem (1963-1967);
➢ Conferențiar universitar, prin concurs, Facultatea de
Farmacie București, șef catedra Farmacologie (1967-1973);
➢ Profesor, prin concurs, idem (1973-1997);
➢ Decan, Facultatea de Farmacie București (1972-1981 și
1990);
➢ Farmacolog clinician, Spit. Coltea (1959-1963), Spit.
45
Brâcovenesc (1963-1983), Spit. Constructorilor (1983-
1992);
➢ Șef Laborator Microproducție de Medicamente, Facultatea
de Farmacie București, inițiatorul unității (1976-1981);
➢ Medic homeopat (din 1981). Peste 20.000 consultații cu
rezultate foarte bune și bune în peste 80% din cazuri;
➢ Director, Institutul pentru Controlul de Stat al
Medicamentului și Cercetări Farmaceutice (1990-1993 și
1997-1998);
➢ Membru (1968-1973), Vicepreședinte (1973-1977) și
Președinte (1977-1993 și 1997-1998) al Comisiei
Medicamentului a Ministerului Sănătății (transformată în
Agenția Natională a Medicamentului în 1998, ca urmare
a inițiativei mele).
5.2. În organizații profesionale internaționale
➢ Expert pentru medicamente al Organizației Mondiale a
Sănătății (1973-1997). În această calitate am fost coautor la
numeroase documente ale organizației, difuzate ca
Recomandări ale OMS către țările membre. Ex. Lista
medicamentelor esențiale, cu cinci ediții;
➢ Reprezentant oficial al României la Comisia pentru
stupefiante a Organizației Națiunilor Unite (1973-1976).
5.3. În organizații și organe profesionale românești
➢ Vicepreședinte al Uniunii Societăților de Știinte Medicale
(1973-1991);
➢ Vicepreședinte al Societății de Științe Farmaceutice (1973-
1987), președinte al Societății ((1987-1998);
➢ Membru al Comisiei Superioare de Diplome, apoi al
Comitetului Național de Acreditare ale Ministerului
Învățământului (Educației) (1981-1998);
➢ Președinte al Congreselor Naționale de Farmacie, al IX-lea,
al X-lea, al XI-lea;
➢ Secretar al Comisiei Medicamentului a Academiei de Științe
Medicale (1968-1972)
➢ Secretar fondator al Secției de terapeutică și Farmacologie a
Uniunii Societăților de Științe Medicale (1968-1973);
46
➢ Președintele Grupului de experți (GEX) pentru medicamente
al Academiei de Științe Medicale (1985-1991);
➢ Membru al Comisiei pentru Cercetare a Ministerului
Industriei Chimice (1978-1990);
➢ Membru al Comisiei Speciale de avizare pentru
experimentarea științifică a Academiei de Științe Medicale
(1980-1990)
➢ Membru al Colegiului Consultativ pentru Cercetarea
aplicativă a Ministerului Cercetării și Tehnologiei,
vicepreședinte al colectivului pentru medicină și farmacie
(1991-1997)
6. ACTIVITĂȚI
6.1. Științifice
➢ Am introdus, pentru prima dată în lume, termenul de
Farmacotoxicologie, într-o carte de Farmacologie, pentru
a delimita un capitol distinct, al efectelor adverse ale
medicamentelor ( 1977).
➢ Am pus bazele conceptului de FARMACOEPIDE-
MIOLOGIE, propunând o nouă știință interdisciplinară.
Conceptul a fost descris, ca un capitol distinct, în cartea
“FARMACOTERAPIE”(1981), singura carte din lume
care conține un astfel de concept și de capitol. Cartea a
primit premiul ACADEMIEI ROMÂNE (1981).
➢ Am emis și am dezvoltat conceptul ca Farmacologia
modernă are șase ramuri, trei fundamentale
(Farmacocinetica, Farmacodinamia, Farmacotoxi-
cologia) și trei aplicative (Farmacografia, Farmacterapia,
Farmacoepidemiologia). Conceptul a fost concretizat în
cărțile “FARMACOTERAPIE”(1981) și “FARMACO-
TERAPIE PRACTICĂ”(1987), care au o structură
originală.
➢ Am conceput, pentru prima dată în literatura medicală
internatională, o clasificare a interacțiunilor medica-
mentelor după mecanismele implicate. Idea a fost
concretizată în cartea “ASOCIEREA MEDICA-
MENTELOR “(1971), prima carte din literatura
47
medicală internațională privind interacțiunile
medicamentelor.
➢ Am elaborat conceptul de “FARMACOLOGIE
ECOLOGICĂ” care urmărește reducerea poluării prin
medicamente a mediului intern al organismului. Conceptul
fundamentează propunerea ca Farmacologia secolului al
XXI-lea să-și lărgească sfera, cuprinzând atât
Farmacologia actuală (alopată) cât și Farmacologia
homeopată.
➢ Am conceput și scris prima carte din literatura medicală
internațională cu titlul “GERONTOFARMACO-
LOGIE”(1995), descriind particularitățile de acțiune ale
medicamentelor la vârstnici.
➢ Am făcut observația unui fapt evident, care nu a fost
semnalat de nimeni până acum, că medicamentul homeopat
este condiția sine qua non pentru existența homeopatiei,
este baza pe care s-a construit întregul edificiu al
homeopatiei. Examinarea atentă a medicamentului
homeopat m-a dus la concluzia că există un singur “concept
de medicament”, care are două forme concrete de
existență, alopat și homeopat, ambele corespunzând exact
definiției de “medicament” și fiind expresia aceleiași legi
fundamentale. Aceasta m-a determinat să fac analiza
homeopatiei de pe pozițiile Farmacologiei. Am ajuns la
concluzii originale, deosebit de importante, făcând două
descoperiri epocale.
➢ AM DESCOPERIT O NOUĂ ȘTIINȚĂ MEDICALĂ,
FARMACOLOGIA HOMEOPATĂ. Am realizat această
descoperire concepând redefinirea homeopatiei ca
FARMACOLOGIE HOMEOPATĂ, prin analogie cu
alopatia, care este FARMACOLOGIE ALOPATĂ. Prin
această homeopatia devine o știință medicală și trebuie să iasă
din situația absurdă de “medicină alternativă”, ceea ce este o
mare eroare a gândirii umane.
➢ AM DESCOPERIT O NOUĂ LEGE A
FARMACOLOGIEI, SIMILITUDINEA LA NIVEL
CELULAR, MOLECULAR și NUCLEAR aceasta
echivalează cu redescoperirea a homeopatiei, observând că
48
legea similitudinii a fost concepută de Hahnemann prin
descrierea simptomelor la scara organismului întreg, ceea ce
mă îndreptățește să numesc descoperirea lui Hahnemann
homeopatia clasică, “homeopatia vizibilă”. Redescope-
rirea făcută de mine se bazează pe motivația că simptomele
au originea la nivel celular, molecular și nuclear și deci legea
similitudinii trebuie să aibă o variantă la nivel celular,
molecular și nuclear, ceea ce mă îndreptățește să vorbesc
de o homeopatie modernă, pe care o numesc “homeopatia
profundă”. ȚINÂND SEAMA DE ACESTE IDEI, ÎN
VIITOR TREBUIE SĂ FIE RECUNOSCUTĂ EXISTENȚA
PRIMEI LEGI A SIMILITUDINII (a lui Hahnemann) și A
CELEI DE A DOUA LEGI A SIMILITUDINII (a lui
Dobrescu).
➢ Toate aceste observații le-am descris în cartea mea
“FARMACOLOGIA HOMEOPATĂ GENERALĂ”,
care este prima carte din lume cu acest subiect și care
reprezintă și constituirea unei noi științe medicale. Cartea
a fost tipărită în limba română, ediția I în 2007 și ediția a
III-a în 2011, în limba engleza (2008) și în limba franceză,
ediția a doua (2010). Apariția acestei carți are un loc
important în istoria medicinei universale. Este pentru a
treia oară când un român scrie prima carte din lume,
punând bazele unei noi științe medicale. Primul a fost
Victor Babes, care în 1884 a scris primul Tratat de
Bacteriologie, al doilea a fost C. I. Parhon, care în 1905 a
scris prima carte de Endocrinologie.
➢ Prin elaborarea acestei cărți am fundamentat o nouă
știință medicală, Farmacologia Homeopată. Prin această
carte se pun bazele trecerii de la homeopatia empirică a
lui Hahnemann (secolul XVIII-XIX) la homeopatia
științifică, Dobrescu (secolul XXI).
➢ Am conceput și elaborat, pentru prima dată în lume, o carte
de FARMACOLOGIE HOMEOPATĂ SPECIALĂ.
Cartea a fost tipărită în limba română, ca volumul II de
Farmacologie homeopată (2009) și este intitulată
“FARMACOLOGIA HOMEOPATĂ A APARATULUI
RESPIRATOR”.
49
➢ Autor a 220 lucrări științifice, publicate în țară (175) și
străinătate (27) și communicate (18) și a 20 brevete de
invenție de medicamente.
➢ Autor a 20 medicamente originale, dintre care 5 au fost
produse de industria farmaceutică din România:
(1) DISTONOCALM, medicament reechilibrant al sistemului
nervos central și vegetativ. S-a produs din 1974 (39 ani). A adus
beneficii materiale mari industriei farmaceutice și finanțelor tării, prin
producția ridicată. Numai în anul 2000 s-au produs 3 milioane flacoane,
în valoare de circa 18 miliarde lei. În plus, a adus beneficii inestimabile
indirecte, permițând sutelor de mii de utilizatori, cărora le-a îmbunătățit
calitatea vieții, să-și poată continua viața și activitatea zilnică.
Medicamentul era folosit zilnic de circa 100 000 oameni, ceea ce
revine, într-un an, la o cifră de circa 2 ori populația României.
(2) CALMOGEN, medicament cu indicații în suferințe mai
profunde și cu sferă de acțiune mai extinsă în domeniul sistemului
nervos central și vegetativ. S-au produs anual circa 330 000 flacoane în
valoare de circa 7 miliarde lei.
(3) CERVIRON, medicament cu eficacitate superioară în
multiple afecțiuni ale sferei genitale feminine, îndeosebi vindecarea
100% în cazurile de eroziune de col uterin la femei sub tratament cu
anticoncepționale. Producția anuală 190 000 flacoane în valoare de 100
milioane lei.
(4) ROMENER, medicament psihoenergizant. Producția anuală
circa 160 000 flacoane în valoare de 11 miliarde lei.
(5) ESOGAST - De medicamentele menționate au beneficiat
zilnic, în anul 2000, circa 161 000 bolnavi din România.
În activitatea științifică m-am preocupat de unele boli care nu au
în prezent tratamente satisfăcătoare, obținând medicamente originale,
cu efecte favorabile, unele fiind premiere mondiale. Mențiuni aparte se
cuvin pentru:
50
➢ Medicamente imunostimulatoare originale (9 preparate),
printre care PARODOSAN, unul dintre cele mai eficiente
produse pentru tratamentul parodontozei.
➢ Modernizarea formulei produsului Gerovital, cu obținerea
unui preparat geriatric superior (GEROSAN).
➢ Un medicament care normalizează transaminazele serice
la bolnavi cu hepatită cronică virală și ciroză hepatică
(HEPAMET).
Un medicament care restabilește valorile normale ale
lipidelor serice la bolnavi cu hipercolesterolemie și
hiperlipemie (ATEROSAN).
➢ Un medicament care redă transparență cristalinului
opacifiat din cataractă (CATARSAN).
➢ În domeniul ulcerului gastro-duodenal am studiat și descris
fenomene noi, necitate în literatură: activarea anhidrazei
carbonice prin substanțe secretagoge, inclusiv
histamina; acțiunea protectoare a inhibitorilor anhidrazei
carbonice față de ulcerele digestive. Am emis ipoteza
existenței unui al doilea tip de receptori histaminergici, care au
putut fi evidențiați ulterior, de alți cercetători. Am elaborat o
ipoteză originală privind patogenia ulcerelor digestive. Pe baza
acestor cercetări am elaborat trei medicamente originale, două
antiulceroase (ULCACETAMID, ULCOCID) și unul
deosebit de activ în boala de reflux gastroesofagian
(ESOGAST).
Am pus bazele teoretice și practice ale unui nou grup de
medicamente analgezice, necunoscute în literatură. Au fost
sintetizate 130 structuri chimice noi, din care una are jumătate
din acțiunea analgezică a morfinei, cu efecte reduse de
farmacodependență.
➢ Am conceput și cercetat experimental o nouă clasă de
substanțe de sinteză, derivate de piperazina, la care am
evidențiat acțiuni analgezică, antipiretică, antiinflamatoare,
antispastică.
Am studiat experimental și clinic un nou derivat de rutozid, cu
absorbție digestivă superioară (RUMASCORB).
51
➢ Am studiat patru structuri chimice noi, cu acțiune
psihostimulantă. Una a fost introdusă în terapeutică, fiind
un medicament original românesc (ROMENER).
➢ Am efectuat numeroase cercetări originale în domeniul
farmacologiei sistemului nervos central, antiinflamatoarelor.
➢ Am demonstrat reducerea efectelor adverse ale anorexigenelor
prin asociere farmacologică.
➢ În domeniul farmacologiei clinice am înființat (situație
singulară în România) Nucleul de Farmacologie Clinică de la
Spitalul Constructorilor din București, cu 12 paturi. În acest
Nucleu am efectuat verificări clinice pentru circa 150
medicamente noi, românești și străine.
6.2. Activități didactice.
➢ Autor a 46 cărți de specialitate, dintre care la 14 singur
autor (11 fiind originale prin concepție sau prioritate
internațională) și la 19 prim autor. Prin tirajele lor puțin
obișnuite în domeniul cărții medicale (Farmacoterapia practică
- 23 000 exemplare, Memorator de Farmacologie și Ghid
farmacoterapic – tipărit până acum în 24 ediții anuale, unele în
câte 10 000 exemplare), au adus contribuții deosebite la
îngrijirea sănătății populației din România.
➢ Autor al primei cărți din lume de FARMACOLOGIE
HOMEOPATĂ, care reprezintă și bazele unei noi științe
medicale. Volumul 1, partea generală, a apărut în limba
română, ediția I în 2007, ediția a III-a în 2011 și în 2008 în
limba engleză. Ediția a II-a a volumului, revăzută și adăugită,
a apărut în limba franceză, în 2011. Volumul 2, Farmacologia
homeopată a aparatului respirator a apărut în 2009. În 2014 a
apărut ediția a doua.
➢ Am scos, în calitate de editor, în limba engleză, revista on
line FIRST JOURNAL OF HOMEOPATHIC
PHARMACOLOGY, prima revistă din lume de acest
tip.
➢ Am introdus în învățământul farmaceutic din România cursul
de FARMACIE CLINICĂ, fiind printre primele din Europa
în domeniu.
52
➢ Am introdus în învățământul farmaceutic din România primele
cursuri universitare de HOMEOPATIE.
6.3. Activități de conducere, de inițiere și înființare de
structuri și organisme profesionale, de elaborare de acte
normative:
➢ În calitate de decan al Facultății de Farmacie (1972-1981),
am fost ctitorul facultății, în forma sa actuală, cea mai
bună din întreaga sa istorie. Am organizat și condus lucrările
de amenajare a Facultății, care au durat peste 2 ani zi-
lumină, după mutarea sa în sediul actual, trecând de la o
clădire improvizată cu 2300 mp și inferioară cu aspectul unui
modest liceu de provincie, la cea actuală cu 5500 mp, demnă
de unitate de învățământ superior și am obținut sprijinul
rectoratului pentru dotarea laboratoarelor. Am inițiat și condus
lucrările de modernizare a planului de învățământ, după
studierea planurilor din 20 de țări din trei continente (1975-
1978).
➢ Am înființat și condus Laboratorul de Microproducție de
medicamente al Facultății, în care am realizat sinteza
și condiționarea medicamentului antihipertensiv
CLONIDINA, asigurându-se timp de peste 10 ani
producția necesară acoperirii întregului consum intern din
România și venituri pentru facultate de peste 10 milioane
lei anual, la nivelul anilor 1977-87.
➢ În calitate de director al Institutului pentru Controlul de
Stat al Medicamentului și Cercetării Farmaceutice am
inițiat și condus lucrările de reparații generale și consolidare
(1991-1993) la cele două clădiri care rămăseseră nereparate
după cutremurul din 1977. Am obținut de la Banca Mondială
suma de 2,5 milioane dolari cu care am dotat institutul cu
aparatură modernă, comparabil cu orice instituție europeană
similară. Am reorganizat cercetarea în institut, am făcut
numeroase promovări de personal de specialitate, am condus
lucrările pentru editarea și tipărirea Farmacopeei Române
ediția a X-a.
➢ În calitate de președinte al Comisiei Medicamentului a
Ministerului Sănătății, organism abilitat cu autorizarea și
53
înregistrarea medicamentelor în România (omologare), am
elaborat lucrările ,,METODOLOGIA INTRODUCERII
MEDICAMENTELOR NOI ÎN TERAPEUTICĂ“ (1971) și
,,DIRECTIVE PRIVIND AUTORIZAREA ȘI
SUPRAVEGHEREA MEDICAMENTELOR” (1991), lucrări
care au servit mulți ani ca documente de lucru ale Ministerului
Sănătății pentru activitatea curentă a Comisiei
Medicamentului, de autorizare, înregistrare și supraveghere a
medicamentelor în România.
➢ Am inițiat și obținut oficializarea adoptării clasificării ATC
(anatomică, terapeutică, chimică) a medicamentelor,
recomandată de Organizația Mondială a Sănătății, România
fiind printre primele țări din lume care a făcut acest lucru. Am
reorganizat Nomenclatorul de Medicamente al Ministerului
Sănătății din România, potrivit acestei clasificări.
➢ Am fost, împreună cu prof. P. Ionescu-Stoian, inițiatorul și
organizatorul rețelei naționale de Farmacovigilență din
România (1973). Am fost redactor-șef adjunct (1974-1977),
apoi redactor-șef (1977-1990) al revistei
FARMACOVIGILENȚĂ, editată sub egida Ministerului
Sănătății și distribuită gratuit tuturor medicilor și
farmaciștilor din România.
➢ Am înființat primul Serviciu de Farmacologie Clinică din
România, la Spitalul Constructorilor, pe care l-am condus
(1981-92). Am inițiat, cu Laboratoarele Lafon din Franța,
înființarea celui de al doilea Serviciu de Farmacologie Clinică
din România, la Spitalul Universitar din București (1992).
➢ Am fost inițiatorul și autorul organigramei Proiectului de
Ordonanță a Guvernului și principiilor de organizare și de
funcționare ale AGENȚIEI NAȚIONALE A MEDICA-
MENTULUI (1993), în concordanță cu organisme similare
din țările europene. Acțiunea a fost una dintre cele mai
importante în cadrul reformei din domeniul
medicamentului și de pregătire a intrării României în
Uniunea Europeană.
➢ Am fost inițiatorul Comitetului Consultativ pentru
Protecția în Cercetarea Biomedicală (1992), devenit
ulterior Comitetul de Etică, prin care s-au introdus prima
54
dată în România principiile de bioetică în cercetarea
medicamentului.
➢ Ca președinte al Comitetului Farmacopeei Române am realizat
elaborarea și tipărirea FARMACOPEEI ROMÂNE ediția a X-
a (1993). Prin aceasta, România s-a situat printre primele 10
țări din lume cu cele mai multe ediții ale acestui Cod Oficial al
Medicamentelor.
➢ În calitatea de Președinte al Comisiei Medicamentului, care
printre altele era abilitată cu întocmirea Nomenclatorului de
medicamente autorizate în România, am introdus pentru prima
dată în nomenclator un capitol cuprinzând medicamentele
homeopate autorizate.
6.4. ALTE ACTIVITĂȚI
➢ Pentru tipărirea cărților proprii am înființat EDITURA
MINESAN în care am tipărit o mare parte din creațiile proprii
timp de peste 15 ani.
➢ Am înființat o revista on line, FIRST JOURNAL OF
HOMEOPATHIC PHARMACOLOGY, sub egida
Academiei de Științe Medicale, cu apariție trimestrială, pentru
promovarea internațională a ideilor mele inovatoare privind
domeniul medicamentului.
6.5. UN NOU CONCEPT TERAPEUTIC
➢ Ca o sinteză a peste 70 de ani de activitate în mai toate
compartimentele domeniului medicamentului și ca rezultat
al experiențelor și cunoștințelor complexe acumulate și
având în permanență preocupări profunde, subtanțiale de
analiză și sinteză, de renunțare la lucrurile depășite și de
promovare a ideilor și actiunilor purtătoare de progres, am
elaborat conceptul de: ,,BITERAPIE – O ERĂ NOUĂ ÎN
TERAPIA CU MEDICAMENTE”. Conceptul are la bază
legea Universală a Dualității. Potrivit acestei legi, pe
Planeta Pământ există numai două tipuri de medicamente,
unul alopat, de natură chimică și altul homeopat, de natură
fizică, informatică. Cele două tipuri de medicamente
existente în toate componentele Universului, se găsesc în
proporții egale, nu se exclud reciproc, ci se completează,
55
formând un întreg. La un moment dat orice substanță se
manifestă numai sub una dintre cele două forme în funcție
de doza folosită și modul de preparare.
7. PARTICIPĂRI LA MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE ȘI
PROFESIONALE
7.1. La Organizația Națiunilor Unite (ONU)
➢ Șeful delegației oficiale a României la Comisia pentru
Stupeiante în anii 1973, 1974, 1976, 1978, 1981, 1986.
➢ Delegat oficial al României la Adunarea generală a ONU,
Sesiunea specială 1990.
➢ Șeful delegației oficiale a României la Conferință
Internațională pentru Reducerea Cererii de Droguri (1990).
➢ Invitat personal al Guvernului Marii Britanii la “European
Drug Prevention Week” (1992).
7.2. La Organizația Mondială a Sănătății (OMS), ca expert al
OMS
➢ Participare la Simpozioanele de Farmacologie Clinică din
anii 1972, 1975, 1977, 1980, 1984.
➢ Reuniunea OMS cu organismele medicale naționale (1990).
➢ Seminar internațional al Consiliilor Naționale de Cercetare
(1991).
➢ Grup de lucru, Utilizarea rațională a medicamentelor (1991).
7.3. La Congrese și Conferințe Științifice Internaționale
➢ Participare la 19 manifestări
7.4. Vizite de documentare și audit în domeniul Farmaciei și
Farmacologiei
➢ Participare la 10 manifestări.
7.5. Citări în lucrări biografice internaționale și evidețieri de
către foruri internaționale și naționale
56
7.5.1. Internaționale
➢ Dictionary of International Biography, Cambridge,
Edition XXIII, 1993;
➢ The Internațional Who's who of Intelectuals, Ed.
XI, 1994;
➢ Nemuritorii. Academicieni Români (coord. Ioan
Ivanici, Paraschiv Marcu), București, 1995;
➢ Nicolae Ursea, Enciclopedie medicală românească
sec. XX, București, 2001. Who's Who în România,
București, 2002;
➢ Nominalizat de către Institutul Biografic American
pentru:
o - titlul de om al anului 2002
o - Medalia Americană de Onoare
o - Consilier în Comitetul de Cercetare
7.5.2. Naționale
➢ Ordinul Steaua României în grad de Cavaler (2002).
57
CAMELIA GENȚIANA CIUBUC
CURRICULUM VITAE
1. DATA ȘI LOCUL NAȘTERII
2. FAMILIA
3. TITLURI
3.1. - Profesionale
3.2. - În organizații profesionale
4.SPECIALIZARE-PERFECȚIONARE ÎN ȚARĂ ȘI
STRĂINĂTATE
5. GRADE ȘI FUNCȚII
6. ACTIVITĂȚI
7. PARTICIPARE LA MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE ȘI
PROFESIONALE
Congrese și Conferințe naționale și internaționale
1. DATA ȘI LOCUL NAȘTERII
11 Aprilie 1972, Alba Iulia – România
2. FAMILIA
Tatăl – Doctor Biolog, Cercetător științific gradul I;
Mama – Profesor fizică-chimie.
3. TITLURI
3.1. Titluri profesionale
➢ Licență în Medicină – UMF Grigore T. Popa Iași, Medicină
58
Generală (1997);
➢ Medic stagiar (1997-1998);
➢ Medic rezident, Medicină de Familie (1998-2001);
➢ Medic specialist Medicină de Familie (2001);
➢ Licență în Farmacie UMF Grigore T. Popa Iași (2001);
➢ Medic Homeopat (2009);
➢ Masterat în Nutriție preventivă și curativă, UMF Grigore T.
Popa Iași (2017).
3.2. Titluri în organizații profesionale străine
➢ Membru WISH – World Institute for Sensation Homeopathy
3.3. Specializare-perfecționare în țară și străinătate
➢ Cursuri de Homeopatie – International Academy of
Clasical Homeopathy – Greece (2004-2007);
➢ Atestat în Studii complementare în Homeopatie (2009);
➢ Wednesdays with Rajan – curs săptămânal on line al Dr.
Rajan Sankaran (2010-2011)
➢ Certificat de studii în Noua Medicină Germanică –
Universitet Sandefjord (2011);
➢ Certification course Thetahealing basic DNA –
ThetaHealing Institute of Knowledge, Ammon, USA
➢ Certificare John Maxwell Team - pentru coach, teacher,
trainer și speaker (2014);
➢ Cursul de formator în Homeopatie – certificat de
Ministerul Sănătății din România (2015);
➢ Cursul de formator în Homeopatie - Advanced Teacher
Training in Sensation Method - The Other Song -
International Academy of Advanced Homeopathy -
Mumbai, India (2015);
➢ Medical consultation training program - Cursuri de nutriție
- SHARAN India (2015);
➢ Master ,,Nutriție preventivă și curativă”(2016-2017).
➢ Între anii 2015-2018, câte 3 luni pe an de practică clinică la
The Other Song International Academy of Advanced
Homeopathy – Mumbai India.
59
4. GRADE ȘI FUNCȚII
➢ Directorul Editurii Minied, prima editură specializată pe literatură
medicală homeopatică din România (din 2004 până în prezent).
➢ Reprezentant în România al Academiei de Studii Avansate în
Homeopatie The Other Song din Mumbai, India. (începând din
anul 2012 până în prezent).
5. ACTIVITĂȚI
5.1. Profesionale
➢ Medic de Familie la Dispensarul Medical din Comuna Râmeț,
Jud. Alba (1997-1998);
➢ Medic homeopat în cadrul Cabinetului Medical Individual - Dr.
Ciubuc Camelia Gențiana (din 2010-prezent).
5.2. Editoriale
➢ În calitate de director al Editurii Minied am îngrijit apariția unui
număr de 18 cărți de homeopatie, traduceri din limba engleză,
literatură de specialitate clasică și contemporană.
➢ Coautor, împreună cu Academician Prof. Dr. Dumitru Dobrescu
a lucrării: ,,O NOUĂ ȘTIINȚĂ MEDICALĂ –
FARMACOLOGIA HOMEOPATĂ, Editura Minied, 2018.
5.3. Manifestări de homeopatie
Am organizat:
➢ Cursurile video ale Dr. Rajan Sankaran în România (2008-2009);
➢ 7 seminarii naționale de homeopatie cu unii dintre cei mai
renumiți lectori din străinătate (2006-2018);
➢ Conferința Națională WISH (World Institure for Sensation
Homeopathy) cu participare internațională (2016);
60
➢ Cursuri de formare continuă on line, ca parte a activității în
România a Academiei de Studii Avansate în Homeopatie The
Other Song Mumbai, India:
▪ Introducere în Homeopatie (Essential Homeopathy)
(2015-2016);
▪ Cursuri de mentoring (2016-2017);
▪ Cursuri de repertorizare (2017);
➢ Premiera în România a primului documentar despre homeopatie,
producție americană, ,,Doar o Picătură”(2017);
➢ Stagii de Cursuri Avansate în Homeopatie, de două săptămâni,
pentru grupuri de medici homeopați români în India, la The Other
Song Academy of Advenced Homeopathy (2016-2018).
6. PARTICIPĂRI LA MANIFESTĂRI ȘTIINȚIFICE ȘI
PROFESIONALE
Naționale
2016 – București, prezentare de caz în cadrul Conferinței
naționale WISH cu participare internațională;
2018 – Iași, UMF Grigore T. Popa, Facultatea de Farmacie,
prezentare cu tema: Homeopatia, de la tradiție la modernitate –
Congresul Național al Studenților Farmaciști din România.
Internaționale
2015 – Mumbai, India, CMPHMC Homeopathic Medical
College, Homeopathy in Romania – part of the Conference
Homeopathy in Europe
2018 – Pune, India, prezentare de caz în cadrul National
Homeopathic Mega Seminar.